PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
L E G E
Codul penal
din 24.03.1961
(în vigoare 24.03.1961)
Veştile R.S.S.M., 1961, nr.10, art.41
* * *
Abrogat: 12.06.2003
Legea R.Moldova nr.1160-XV din 21.06.2002
PARTEA GENERALĂ
TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Sarcinile Codului penal
Codul penal are sarcina de a ocroti viaţa şi sănătatea persoanei, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, proprietatea, orînduirea de stat, sistemul politic şi economic, precum şi întreaga ordine de drept de orice atentat criminal.
Pentru îndeplinirea acestei sarcini, Codul penal determină care fapte social-periculoase constituie infracţiuni şi stabileşte pedepsele ce urmează să fie aplicate persoanelor, care le-au săvîrşit.
[Art.1 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 2.
[Art.2 exclus prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 3. Temeiurile răspunderii penale
Răspunderii penale şi pedepsei este supusă numai persoana, vinovată de săvîrşirea infracţiunii, adică persoana, care a săvîrşit intenţionat sau prin imprudenţă o faptă social-periculoasă prevăzută de legea penală.
Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni, precum şi supus unei pedepse penale decît pe baza unei sentinţe a instanţei judecătoreşti şi în conformitate cu legea.
[Art.3 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 4. Aplicarea prezentului Cod la faptele, săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova sau dincolo de hotarele ei
Toate persoanele, care au săvîrşit infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova, urmează a fi trase la răspundere în conformitate cu prezentul Cod.
Cetăţenii Republicii Moldova şi a apatrizii care au săvîrşit infracţiuni în străinătate, in cazul în care sînt traşi la răspundere penală sau deferiţi judecăţii pe teritoriul Republicii Moldova sînt pasibili de răspundere penală în conformitate cu prezentul Cod.
În cazul în care pentru infracţiunile săvîrşite persoanele numite au fost supuse pedepsei în străinătate, instanţa poate să uşureze pedeapsa, ce le-a fost stabilită sau să-l scutească complet pe vinovat de executarea pedepsei.
Pentru infracţiunile săvîrşite dincolo de hotarele Republicii Moldova cetăţenii străini sînt traşi la răspundere în conformitate cu prezentul Cod în cazurile prevăzute de convenţiile internaţionale.
Pedepsele şi antecedentele penale pentru infracţiunile comise pe teritoriul altor state sînt luate în consideraţie, conform prezentului cod şi acordurilor internaţionale, la aprecierea şi încadrarea juridică a acţiunilor unei persoane pentru o nouă infracţiune săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi în alte cazuri de aplicare a legislaţiei penale, inclusiv la soluţionarea chestiunilor privind amnistia şi graţierea.
Chestiunile răspunderii penale a reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine şi a altor cetăţeni, care în baza legilor în vigoare şi a convenţiilor internaţionale nu sînt pasibili în procesele penale ale jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova, dacă aceste persoane au săvîrşit o infracţiune pe teritoriul Republicii Moldova, se rezolvă pe cale diplomatică.
Notă: Prezentul articol se aplică în cazurile cînd infracţiunile comise pe teritoriul altor state sînt considerate infracţiuni şi de Codul penal al Republicii Moldova.
[Art.4 modificat prin Legea nr.665-XIV din 11.11.99]
[Art.4 în redacţia Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 5.
[Art.5 exclus prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 6. Aplicarea legii penale în timp
Caracterul infracţional al faptei şi aplicarea pedepsei pentru ea se stabilesc de legea care era în vigoare în momentul săvîrşirii acestei fapte.
Legea, care înlătură pedeapsa pentru o faptă sau care uşurează pedeapsa, are efect retroactiv, adică se extinde de asemenea şi asupra faptelor, săvîrşite pînă la emiterea ei.
Legea, care stabileşte pedeapsa pentru o faptă sau agravează pedeapsa nu are efect retroactiv.
TITLUL II
INFRACŢIUNI
Articolul 7. Noţiunea de infracţiune
Se consideră infracţiune fapta (acţiune sau inacţiune) social-periculoasă, care atentează la viaţa şi sănătatea persoanei, la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, la proprietate, la orînduirea de stat, la sistemul politic şi economic, precum şi alte fapte social-periculoase prevăzute de legea penală.
Nu constituie o infracţiune acţiunea sau inacţiunea, care deşi formal conţine trăsăturile unei fapte, prevăzute de legea penală,însă, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă un pericol social.
[Art.7 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 7/1. Noţiunea de infracţiune gravă
Se consideră infracţiuni grave faptele săvîrşite cu intenţie ce prezintă un pericol social sporit, prevăzute de articolele 61, 62, 63, 63/1, 64, 65, 66, 67, 67/1, 68, 68/1, 69, 70, alineatele doi şi trei ale articolului 71, articolele 74, 74/1, 74/2, 75, 76, 83, 84, alineatul 2 al articolului 85, articolele 88, 89, 95, 102, 112/2, alineatul doi al articolului 113, articolul 116/1, alineatul patru al articolului 119, alineatele doi, trei şi patru ale articolului 120, articolul 121, alineatele doi şi trei ale articolului 122, alineatul doi al articolului 122/1, alineatul trei al articolului 123, articolul 123/1, alineatele doi, trei şi patru ale articolului 125, articolul 127, alineatele trei şi patru ale articolului 158, alineatul doi al articolelor 176/2 şi 176/6, alineatele patru, cinci şi şase ale articolului 182, articolul 182/1, alineatele doi şi trei ale articolului 185, articolul 187, alineatele doi şi trei ale articolelor 187/1, 188, 188/1, alineatul doi al articolelor 190, 191, 193, articolul 206/1, alineatul trei al articolului 207/2, alineatele trei şi patru ale articolului 214, alineatele doi şi trei ale articolului 218, articolele 224/4, 225/1, 225/2, 227/1, punctele 2) şi 3) ale articolelor 239, 241, articolul 243, punctele 2) şi 3) ale articolului 245, articolul 248, punctele 2) şi 3) ale articolului 252, punctele 3) şi 4) ale articolului 258, punctele 2) şi 3) ale articolului 261, articolele 264, 265, 267, 268 şi 270 din prezentul Cod.
[Art.7/1 completat prin Legea nr.97-XV din 07.03.03, în vigoare 28.03.03]
[Art.7/1 completat prin Legea nr.830-XV din 07.02.2002]
[Art.7/1 completat prin Legea nr.772-XV din 27.12.2001]
[Art.7/1 modificat prin Legea nr.188-XV din 24.05.2001]
[Art.7/1 completat prin Legea nr.1375-XIII din 19.11.97]
[Art.7/1 modificat prin Legea din 03.05.96]
[Art.7/1 modificat prin Legea din 26.04.96]
[Art.7/1 modificat prin Legea din 06.02.96]
[Art.7/1 modificat prin Legea nr.695 din 19.12.95]
[Art.7/1 în redacţia Legii din 15.06.95]
[Art.7/1 introdus prin Ucazul din 30.08.72]
Articolul 8. Infracţiunea săvîrşită cu intenţie
Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie, dacă persoana, care a săvîrşit-o, îşi dădea seama de caracterul social-periculos al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei social-periculoase şi le-a dorit sau admitea în mod conştient survenirea acestor urmări.
Articolul 9. Săvîrşirea infracţiunii din imprudenţă
Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din imprudenţă, dacă persoana, care a săvîrşit-o, a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor social-periculoase ale acţiunii sau inacţiunii sale, dar considera în mod uşuratic, că ele vor putea fi evitate sau n-a prevăzut posibilitatea survenirii unor asemenea urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă.
Articolul 10. Răspunderea minorilor
Sunt supuse răspunderii penale persoanele care în momentul săvîrşirii infracţiunii au împlinit vîrsta de şaisprezece ani.
Persoanele, în vîrstă între 14 şi 16 ani, care au săvîrşit o infracţiune, sunt supuse răspunderii penale numai pentru omor (articolele 88-91 şi 93), vătămarea intenţionată a integrităţii corporale, care a dus la tulburarea sănătăţii (articolele 95-98 şi partea a doua a articolului 100), viol (articolul 102), tîlhărie (articolul 121), jaf (articolul 120), furt (articolul 119), sustragerea în proporţii deosebit de mari din avutul proprietarului (articolul 123/1), huliganism agravat sau deosebit de agravat (partea a doua şi partea a treia ale articolului 218), nimicirea sau deteriorarea premeditată a avutului proprietarului (articolul 127), sustragerea de substanţe narcotice (articolul 225/2), sustragerea de arme de foc, muniţii sau substanţe explozive (articolul 227/1), precum şi pentru săvîrşirea intenţionată a unor acţiuni, ce pot provoca deraierea unui tren (articolul 83).
Dacă instanţa de judecată va considera, că corectarea persoanei în vîrstă de sub 18 ani, care a săvîrşit o infracţiune ce nu prezintă un mare pericol social, este posibilă fără aplicarea pedepsei penale, ea poate aplica acestei persoane măsurile de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute de articolul 60 al prezentului Cod, ce nu constituie o pedeapsă penală.
Dacă există condiţiile, prevăzute în partea a treia a prezentului articol, minorul poate fi absolvit de răspunderea penală, urmînd să fie trimis Comisiei pentru minori care va examina chestiunea aplicării unor măsuri de constrîngere cu caracter educativ.
[Art.10 modificat prin Legea nr.1146 din 04.08.92]
[Art.10 modificat prin Ucazul din 07.04.77]
[Art.10 modificat prin Ucazul din 05.06.75]
[Art.10 modificat prin Ucazul din 14.07.67]
Articolul 11. Iresponsabilitatea
Nu este supusă răspunderii penale persoana,care în timpul săvîrşirii unei fapte social-periculoase se află în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-şi dee seama de acţiunile sale sau să le conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări psihice temporare, debilităţii mintale sau a unei alte stări patologice. Faţă de asemenea persoane, pe baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsurile de constrîngere cu caracter medical, prevăzute de articolele 55-57 ale prezentului Cod.
Nu este supusă pedepsei de asemenea persoana, care deşi a săvîrşit infracţiunea în stare de responsabilitate, dar înainte de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit de o boală psihică, care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sale sau de a le conduce. Faţă de o asemenea persoană, pe baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, iar după însănătoşire ea poate fi supusă pedepsei.
Articolul 12. Răspunderea pentru infracţiunea săvîrşită în stare de beţie
Persoana, care a săvîrşit o infracţiune în stare de beţie, nu este scutită de răspundere penală.
Articolul 13. Legitima apărare
Nu constituie infracţiune acţiunea care, deşi întruneşte trăsăturile unei fapte, prevăzute în Partea specială a prezentului Cod, ea a fost săvîrşită în stare de legitimă apărare, adică pentru apărarea intereselor Republicii Moldova, a intereselor obşteşti, a persoanei sau a dreptului celui ce se apără ori ale unei alte persoane împotriva unui atac social-periculos, prin cauzarea unei vătămări celui care atacă, dacă n-au fost depăşite limitele legitimei apărări.
Se consideră depăşire a limitelor legitimei apărări necorespunderea vădită a apărării cu caracterul şi pericolul atacului.
[Art.13 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 14. Extrema necesitate
Nu constituie o infracţiune acţiunea, care deşi întruneşte trăsăturile unei fapte prevăzute în Partea specială a prezentului Cod, a fost săvîrşită în stare de extremă necesitate, adică pentru înlăturarea unui pericol, care ameninţă interesele Republicii Moldova, interesele obşteşti ale persoanei sau drepturile persoanei respective ori ale altor cetăţeni,dacă în împrejurările date pericolul nu putea fi înlăturat prin alte mijloace şi dacă prejudiciul cauzat este mai mic decît cel ce se evită.
[Art.14 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 15. Răspunderea pentru pregătire de infracţiune şi pentru tentativă de infracţiune
Se consideră pregătire de infracţiune procurarea sau adaptarea mijloacelor ori a instrumentelor sau crearea intenţionată a altor condiţii pentru săvîrşirea ei.
Tentativă de infracţiune se consideră acţiunea intenţionată, îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea unei infracţiuni, dacă, din cauze independente de voinţa acelui vinovat, ea n-a fost dusă pînă la capăt.
Pedeapsa pentru pregătire de infracţiune şi pentru tentativă de infracţiune se stabileşte conform articolului Părţii speciale a prezentului Cod, care prevede răspunderea pentru infracţiunea respectivă. La stabilirea pedepsei, instanţa ţine seama de caracterul şi gradul pericolului social al faptelor săvîrşite de cel vinovat, de gradul realizării intenţiei infracţionale şi de cauzele, datorită cărora infracţiunea n-a fost dusă pînă la capăt.
Articolul 16. Renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii
Persoana, care a renunţat de bună voie să ducă pînă la capăt infracţiunea, este supusă răspunderii penale numai în cazul, cînd fapta efectiv săvîrşită de ea întruneşte elementele unei alte infracţiuni.
Articolul 17. Complicitatea
Complicitate se consideră cooperarea intenţionată a două sau mai multe persoane la săvîrşirea unei infracţiuni.
Coparticipanţi la săvîrşirea infracţiunii, paralel cu autorii, se consideră organizatorii, instigatorii şi complicii.
Executor se consideră persoana, care a săvîrşit nemijlocit infracţiunea.
Organizator se consideră persoana, care a organizat săvîrşirea unei infracţiuni sau a condus săvîrşirea ei.
Instigator se consideră persoana, care a determinat la săvîrşirea infracţiunii.
Complice se consideră persoana, care a contribuit la săvîrşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, procurarea mijloacelor sau înlăturarea obstacolelor, precum şi persoana, care a promis dinainte că va favoriza pe infractor, va tăinui instrumentele şi mijloacele de săvîrşire a infracţiunii, urmele infracţiunii sau obiectele dobîndite pe cale criminală.
Gradul şu caracterul participării fiecăruia dintre coparticipanţi la săvîrşirea infracţiunii trebuie să fie luate în consideraţie de instanţa de judecată la stabilirea pedepsei.
Articolul 17/1. Organizaţia criminală
Organizaţia criminală este o reuniune de persoane sau de grupuri criminale într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziunea între membrii organizaţiei şi structurile ei a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale acestei organizaţii în scopul înrîuririi activităţii economice şi de altă natură a persoanelor juridice şi fizice sau controlării ei în alte forme în vederea obţinerii de avantaje şi interese economice, financiare, de alte avantaje şi interese materiale şi nemateriale.
Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie criminală dacă a fost săvîrşită de un membru al unei astfel de organizaţii în vederea realizării unor scopuri criminale sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei criminale, la însărcinarea acestei organizaţii.
Organizatorii şi conducătorii organizaţiei criminale poartă răspundere pentru înfiinţarea şi conducerea ei în cazurile prevăzute de Partea specială a prezentului cod şi pentru toate infracţiunile săvîrşite de organizaţia criminală.
Organizator sau conducător al organizaţiei criminale este considerată persoana care a creat organizaţia criminală sau o conduce.
Membrii organizaţiei criminale poartă răspundere pentru apartenenţa la ea, în cazurile prevăzute de Partea specială a prezentului cod, şi pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvîrşire au participat.
Membrul organizaţiei criminale poate fi absolvit de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat la descoperirea infracţiunilor săvîrşite de această organizaţie ori a contribuit la demascarea organizatorilor şi conducătorilor organizaţiei criminale sau a membrilor ei.
[Art.17/1 modificat prin Legea nr.188-XV din 24.05.2001]
[Art.17/1 introdus prin Legea din 09.12.94]
Articolul 18. Favorizarea
Favorizarea dinainte nepromisă a infractorului, precum şi tăinuirea instrumentelor şi mijloacelor de săvîrşire a infracţiunii, a urmelor infracţiunii sau a obiectelor dobîndite pe cale criminală, atrage răspunderea numai în cazurile, prevăzute de articolele 87 şi 202 ale prezentului Cod.
Articolul 19. Nedenunţarea
Nedenunţarea unei infracţiuni în curs de pregătire sau săvîrşite, despre care se ştie cu certitudine, atrage răspunderea penală numai în cazurile, prevăzute de articolele 86 şi 203 ale prezentului Cod.
TITLUL III
PEDEPSE
Articolul 20. Ţelurile pedepsei
Pedeapsa constituie nu numai o osîndă pentru infracţiunea săvîrşită, ci are drept scop şi corectarea şi reeducarea condamnaţilor în spiritul atitudinii cinstite faţă de muncă, executării stricte a legilor, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane.
Pedeapsa nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau înjosirea demnităţii omului.
[Art.20 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 21. Categoriile pedepselor
Persoanelor, care au săvîrşit infracţiuni, li se pot aplica următoarele pedepse principale:
1) privaţiunea de libertate;
[Pct.2 exclus prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
3) privaţiunea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;
4) amenda;
5) destituirea din funcţie;
6) mustrarea publică.
Militarilor aflaţi în serviciul activ li se poate aplica de asemenea ca pedeapsă şi repartizarea într-un batalion disciplinar.
În afară de pedepsele principale, condamnaţilor li se pot aplica următoarele pedepse complimentare:
1) confiscarea averii;
2) retragerea gradului militar sau special;
3) decăderea din drepturile părinteşti.
Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, destituirea din funcţie şi amenda pot fi aplicate atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.
[Art.21 modificat prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.21 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.21 completat prin Decretul din 29.03.90]
[Art.21 completat prin Ucazul din 28.12.82]
Articolul 22.
[Art.22 exclus prin Legea din 08.12.95]
Articolul 23. Privaţiunea de libertate
Privaţiunea de libertate se stabileşte pe un termen de la trei luni pînă la cincisprezece ani, iar pentru infracţiuni deosebit de grave, pentru infracţiuni, care au avut urmări deosebit de grave şi pentru recidivişti deosebit de periculoşi, în cazurile prevăzute de Partea specială a prezentului Cod – pe un termen de cel mult douăzeci şi cinci de ani. În cazul unor infracţiuni prevăzute de Partea specială a prezentului Cod se poate aplica pedeapsa cu detenţiune pe viaţă. În cazul comutării pedepsei detenţiei pe viaţă în o pedeapsă mai blîndă, cu titlu de graţiere, se aplică privaţiunea de libertate pe un termen de douăzeci şi cinci de ani.
La stabilirea pedepsei unei persoane care la data săvîrşirii infracţiunii nu a împlinit optsprezece ani termenul privaţiunii de libertate nu poate depăşi zece ani, iar în cazul în care minorul în vîrstă de la 16 la 18 ani a săvîrşit o infracţiune pentru care se prevede pedeapsa cu detenţiune pe viaţă, termenul privaţiunii de libertate nu poate depăşi cincisprezece ani.
Pedeapsa privativă de libertate, aplicată pe baza unei sentinţe judecătoreşti, se execută în colonii-aşezări de corectare prin muncă, în colonii cu regim comun, înăsprit, riguros şi special sau la închisoare precum şi în colonii de educare prin muncă cu regim comun şi înăsprit.
În colonii de corectare prin muncă îşi execută pedeapsa bărbaţii:
1) condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni, săvîrşite din imprudenţă, – în colonii-aşezări pentru persoanele, care au săvîrşit infracţiuni din imprudenţă;
2) condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate pe un termen de cel mult cinci ani pentru infracţiuni premeditate, care nu sunt grave, şi anume: pentru efectuarea ilegală a avortului (părţile a doua şi a treia ale articolului 108); eschivarea de la plata pensiei alimentare sau sustragerea de la întreţinerea copiilor (articolul 110); divulgarea secretului înfierii (partea a doua a articolului 112/1); lăsarea în primejdie (partea a doua a articolului 114); calomnie (părţile a doua şi a treia ale articolului 117); sustragerea prin escrocherie din avutul proprietarului fără circumstanţe agravante (partea întîi a articolului 122); sustragerea din avutul proprietarului prin însuşire, delapidare sau abuz de serviciu, fără circumstanţe argavante (partea întîi a articolului 123); dobîndirea prin şantaj a avutului proprietarului (articolul 125); cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau prin abuz de încredere (articolul 126); punerea în vînzare a mărfurilor de proastă calitate, necorespunzătoare standardelor şi incomplet dotate (articolul 159); înşelarea clienţilor (partea a doua a articolului 160/2); primirea unei remuneraţii ilicite de la cetăţeni pentru îndeplinirea unor lucrări legate de deservirea populaţiei (partea a doua a articolului 160/3); tăierea ilegală a pădurii (articolul 167); vînatului ilegal (partea a doua a articolului 170); îndeletnicirea ilegală cu pescuitul sau alte exploatări ilegale ale apelor (părţile a doua şi a treia ale articolului 171); încălcarea regulilor de combatere a vătămătorilor şi a bolilor de plante (articolul 173); deteriorarea intenţionată a instalaţiilor de irigaţie (articolul 174); falsificarea imprimatelor de taxare poştală sau a biletelor de călătorie (articolul 175); conducerea în stare de ebrietate a mijloacelor de transport (articolul 177/1); constîngerea lucrătorului din transportul feroviar, aerian, fluvial sau auto de a nu-şi îndeplini funcţiile de serviciu (articolul 179/3); abuzul de putere sau abuzul de serviciu fără circumstanţe agravante (partea întîi a articolului 184); excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu fără circumstanţe agravante (partea întîi a articolului 185); falsul în acte publice (articolul 189); abuzurile la emiterea hîrtiilor de valoare (alineatul doi al articolului 189/1); denunţ calomnios (articolul 195); depoziţie mincinoasă, raportul de expertiză sau traducere falsă (articolul 196); nedenunţare (articolul 203); blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor fără circumstanţe agravante (alineatele întîi şi doi ale articolului 207/2); antrenarea minorilor în acţiuni militare şi propagarea războiului în rîndurile lor (articolul 223/2); atragerea minorilor la beţie (articolul 224/1) – în colonii-aşezări pentru persoanele care au săvîrşit infracţiuni premeditate;
3) condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate, care nu sunt grave, cu excepţia celor menţionate în alineatul al treilea din partea a patra a prezentului articol, – în colonii cu regim comun;
4) condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni grave – în colonii cu regim înăsprit;
5) condamnaţi pentru infracţiuni deosebit de periculoase împotriva statului (articolele 61-70) sau care au executat anterior o pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate – în colonii cu regim riguros;
6) declaraţi recidivişti deosebit de periculoşi – în colonii cu regim special.
Femeile, condamnate la privaţiune de libertate, îşi execută pedeapsa în colonii de corectare prin muncă: femeile declarate recidiviste deosebit de periculoase, precum şi cele condamnate pentru infracţiuni deosebit de periculoase împotriva statului (articolele 61-70) – în colonii cu regim riguros; femeile condamnate prima dată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni, săvîrşite din imprudenţă, – în colonii-aşezări pentru persoanele, care au săvîrşit infracţiuni din imprudenţă; femeile, condamnate prima dată pentru infracţiuni premeditate menţionate în alineatul al treilea din partea a patra a prezentului articol, – în colonii-aşezări pentru persoanele, care au săvîrşit infracţiuni premeditate; alte femei, condamnate la privaţiune de libertate, – în colonii cu regim comun.
În colonii de educare prin muncă îşi execută pedeapsa:
1) minorii, condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate, precum şi minorele – în colonii cu regim comun;
2) minorii, care au executat anterior o pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate, – în colonii cu regim înăsprit.
În funcţie de caracterul şi de gradul pericolului social al infracţiunii săvîrşite, de persoana vinovatului şi de alte circumstanţe ale cauzei instanţa judecătorească, indicînd motivele deciziei adoptate, poate dispune, ca pedeapsa să fie executată: de către cei condamnaţi prima dată pentru infracţiuni, săvîrşite din imprudenţă, precum şi pentru infracţiuni premeditate, menţionate în alineatul al treilea din partea a patra a prezentului articol, – în colonii de corectare prin muncă cu regim comun; de către alţi condamnaţi la privaţiune de libertate, dar care n-au fost declaraţi recidivişti deosebit de periculoşi, – în colonii de corectare prin muncă de orice tip, afară de coloniile cu regim special şi coloniile-aşezări; de către minorii de sex masculin condamnaţi – în coloniile de educare prin muncă cu regim comun, în loc de colonii cu regim înăsprit.
Privaţiunea de libertate sub formă de deţinere la închisoare pe întregul termen de pedeapsă sau pe o parte a lui poate fi aplicată:
1) recidiviştilor deosebit de periculoşi;
2) persoanelor, care după împlinirea vîrstei de optsprezece ani au săvîrşit infracţiuni deosebit de periculoase contra statului (articolele 61-70);
3) persoanelor,care după împlinirea vîrstei de optsprezece ani au săvîrşit alte infracţiuni grave, prevăzute de articolul 7/1 al prezentului Cod, pentru care se condamnă la privaţiune de libertate pe un termen de peste cinci ani.
Schimbarea tipului de instituţie de corectare prin muncă, ce a fost stabilit condamnatului, se face de instanţa de judecată pe temeiurile şi în modul, prevăzut de legislaţia Republicii Moldova.
[Art.23 completat prin Legea nr.680-XIV din 18.11.99]
[Art.23 modificat prin Legea nr.1146 din 09.04.97]
[Art.23 modificat prin Legea nr.827 din 03.05.96]
[Art.23 modificat prin Legea nr.826 din 03.05.96]
[Art.23 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.23 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.23 modificat prin Hot. Parl. nr.1600 din 22.09.93]
[Art.23 modificat prin Legea nr.496-XIII din 15.02.91]
[Art.23 modificat prin Ucazul din 06.07.85]
[Art.23 modificată prin Ucazul din 06.06.85]
[Art.23 modificat prin Ucazul din 07.04.77]
Articolul 24. Recidivistul deosebit de periculos
Prin sentinţa instanţei de judecată poate fi declarat recidivist deosebit de periculos:
1) persoana condamnată anterior la privaţiune de libertate pentru o infracţiune deosebit de periculoasă contra statului (articolele 61-70) banditism (articolul 74), fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi, săvîrşită cu circumstanţe agravante (alineatul doi al articolului 84), încălcarea regulilor cu privire la operaţiile valutare, săvîrşită cu circumstanţe agravante (partea a doua a articolului 85), omor premeditat (articolele 88, 89 şi punctul 3 al articolului 241), violul, săvîrşit de un grup de persoane, violarea unei fetiţe, violul, care a avut urmări extrem de grave, precum şi violul unei minore în vîrstă de pînă la 14 ani (alineatele trei şi cinci ale articolului 102), luarea de ostatici (articolul 116/1), sustragerea de bunuri din avutul proprietarului în proporţii deosebit de mari (articolul 123/1), tîlhărie în scopul însuşirii de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşită cu circumstanţe agravante (partea a doua a articolului 121), fabricarea sau punerea în circulaţie a hîrtiilor de valoare false, săvîrşită cu circumstanţele agravante (alineatul doi al articolului 122/1), deturnarea sau capturarea unei garnituri de teren, a unei nave aeriene sau fluviale (articolul 182/1), atentarea la viaţa colaboratorului de poliţie (articolul 206/1), blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, săvîrşită cu circumstanţe agravante (alineatul trei al articolului 207/2), sustragerea materialelor radioactive (articolul 224/4) şi care au săvîrşit din nou vre-o una din infracţiunile enumerate mai sus, pentru care această persoană e condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de cel puţin cinci ani.
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.827 din 03.05.96]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.826 din 03.05.96]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.502-XII din 15.02.91]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.500-XII din 15.02.91]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.496-XII din 15.02.91]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 04.08.88]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 29.10.87]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 17.06.80]
[Pct.1) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 14.05.73]
2) persoana, care în orice consecutivitate a fost condamnată anterior de două ori la privaţiune de libertate pentru o infracţiune deosebit de periculoasă contra statului (articolele 61-70), banditism (articolul 74) dezordini de masă (articolul 76), fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a hîrtiilor de valoare falsă (articolul 84), încălcarea regulilor cu privire la operaţiile valutare (articolul 85); omor premeditat (articolele 88, 89 şi punctul 3 al articolului 241), vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale (articolul 95), viol (articolul 102), luarea de ostatici (articolul 116/1), sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşită în circumstanţe agravante (părţile a doua, a treia şi a patra ale articolului 119, părţile a doua, a treia şi a patra ale articolului 120, părţile a doua şi a treia ale articolului 122, părţile a doua şi a treia ale articolului 123, articolul 123/1), tîlhăria în scopul sustragerii avutului proprietarului (articolul 121), constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, aerian, fluvial sau auto de a nu-şi îndeplini funcţiile de serviciu săvîrşită cu circumstanţe agravante (partea a doua a articolului 179/3), deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren,a unei nave aeriene sau fluviale (articolul 182/1), luarea de mită (articolul 187), atentarea la viaţa colaboratorului de poliţie (articolul 206/1), blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, săvîrşită cu circumstanţele agravante (alineatul trei al articolului 207/2), huliganismul deosebit de agravat (partea a treia a articolului 218), sustragerea materialelor radioactive (articolul 224/4), sustragerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, transportarea sau expedierea de substanţe narcotice în scop de desfacere desfacerea acestor substanţe (articolele 225/1 şi 225/2), precum şi sustragerea lor, săvîrşită cu circumstanţe agravante (părţile a doua şi a treia ale articolului 225/2) sustragerea de arme de foc, de muniţii sau de substanţe explozive, săvîrşită cu circumstanţe agravante (părţile a doua şi a treia ale articolului 227/1) şi care au săvîrşit din nou vre-o una din infracţiunile enumerate mai sus, pentru care această persoană este condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de peste trei ani;
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.826 din 03.05.96]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.502-XII din 15.02.91]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.500-XII din 15.02.91]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Legea nr.496-XII din 15.02.91]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 04.08.88]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 29.10.87]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 05.06.75]
[Pct.2) partea 1 art.24 modificat prin Ucazul din 14.05.73]
3) persoana, care în orice consecutivitate a fost condamnată anterior de trei sau mai multe ori la privaţiune de libertate pentru huliganism agravat (partea a doua a articolului 218) sau pentru infracţiuni, enumerate în punctul 2 al părţii întîi din prezentul articol, şi care a săvîrşit din nou acte huliganice grave sau vre-una din infracţiunile, enumerate în punctul 2 al părţii întîi din prezentul articol, pentru care această persoană este condamnată la privaţiune de libertate;
4) persoana, care, executînd pedeapsa privativă de libertate pentru una din infracţiunile, enumerate în punctele 2 şi 3 ale părţii întîi a prezentului articol, şi care a săvîrşit din nou o infracţiune intenţionată, pentru care ea este condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de cel puţin cinci ani.
Examinînd chestiunea declarării unei persoane ca recidivist deosebit de periculos, instanţa de judecată ia în consideraţie persoana celui vinovat, gradul pericolului social al infracţiunilor săvîrşite, motivele lor, gradul realizării intenţiilor criminale, gradul şi caracterul participării la săvîrşirea infracţiunilor şi alte circumstanţe ale cauzei. Hotărîrea instanţei de judecată trebuie să fie motivată în sentinţă.
Cînd se hotărăşte chestiunea cu privire la declararea unei persoane ca recidivist deosebit de periculos, nu se ia în consideraţie condamnarea pentru o infracţiune, săvîrşită de această persoană înainte de vîrsta de optsprezece ani, şi nici condamnarea care a fost ridicată sau stinsă în modul stabilit de lege.
Declararea unei persoane ca recidivist deosebit de periculos se anulează în caz de reabilitare a ei.
Articolele din prezentul Cod, care prevăd răspunderea pentru săvîrşirea unei infracţiuni de către un recidivist deosebit de periculos se aplică în cazurile, cînd o persoană a fost declarată în modul prevăzut de lege recidivist deosebit de periculos înainte de săvîrşirea infracţiunii date.
[Art.24 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.24 modificat prin Ucazul din 31.07.70]
Articolul 24/1.
[Art.24/1 exclus prin Legea nr.1404-XIV din 07.12.2000]
[Art.24/1 modificat prin Hot. Parl. din 22.09.93]
[Art.24/1 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.24/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.24/1 modificat prin Ucazul din 17.06.80]
[Art.24/1 introdus prin Ucazul din 07.04.77]
Articolul 25.
[Art.25 exclus prin Legea din 04.08.92]
Articolul 26.
[Art.26 exclus prin Legea din 04.08.92]
Articolul 27.
[Art.27 exclus prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.27 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.27 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.27 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.27 modificate prin Ucazul din 31.07.70]
Articolul 28. Privaţiunea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
Privaţiunea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi stabilită de instanţa de judecată ca pedeapsă principală sau complementară pe un termen de la un an pînă la cinci ani.
Această pedeapsă poate fi aplicată în cazurile, cînd, după caracterul infracţiunilor săvîrşite de cel vinovat, în timpul îndeplinirii funcţiunii sale sau în timpul exercitării unei anumite activităţi, instanţa găseşte că este imposibil ca el să-şi menţină dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.
Termenele de executare a pedepsei sub formă de privaţiunea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se calculează în modul prevăzut de Regulamentul cu privire la modul şi condiţiile de executare în Republica Moldova a pedepselor penale, care nu sînt legate de aplicarea măsurilor de înrîurire corecţională prin muncă asupra condamnaţilor, aprobat de legislaţia în vigoare.
[Art.28 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.28 modificat prin Ucazul nr.3930-X din 13.12.84]
Articolul 29. Amenda
Amenda este o sancţiune bănească ce se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul Cod.
Mărimea amenzii se stabileşte în dependenţă de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, luîndu-se în considerare situaţia materială a celui vinovat, în limitele de la douăzeci şi cinci la o mie de salarii minime, iar pentru infracţiuni cu scop de profit în limita de pînă la cinci mii de salarii minime, luîndu-se ca bază mărimea salariului minim la momentul săvîrşirii infracţiunii. La stabilirea pedepsei sub formă de amendă, instanţa de judecată poate decide, luînd în considerare persoana celui condamnat şi situaţia lui materială, achitarea amenzii în rate, indicînd în acest caz în sentinţă termenul concret de achitare. Pentru condamnaţii care nu au domiciliu stabil în Republica Moldova, achitarea amenzii în rate nu se admite.
În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii fixate ca pedeapsă principală, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii printr-o pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate, calculîndu-se o lună de privaţiune de libertate pentru trei salarii minime, însă pe un termen nu mai mare decît termenul maxim, stabilit de prezentul Cod pentru infracţiunile, de comiterea cărora persoana a fost declarată vinovată.
[Art.29 modificat prin Legea nr.1599-XV din 27.12.02, în vigoare 28.01.03]
[Art.29 modificat prin Legea nr.1404-XIV din 07.12.2000]
[Art.29 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.29 modificat prin Legea nr.1326-XIII din 25.09.97]
[Art.29 modificat prin Legea din 26.04.96]
[Art.29 în redacţia Legii din 23.02.93]
Articolul 30. Destituirea din funcţie
Destituirea din funcţie se aplică de instanţa de judecată în cazul cînd ea consideră imposibil a-l lăsa pe condamnat în funcţia pe care o ocupă.
Articolul 31. Mustrarea publică
Mustrarea publică constă în pronunţarea în public de către instanţa de judecată a mustrării aplicate vinovatului, aducînd aceasta, în cazurile necesare, la cunoştinţa obştimii prin presă sau prin alte mijloace.
Articolul 32. Trimiterea militarilor, care au săvîrşit infracţiuni, în batalionul disciplinar
Faţă de militarii cu serviciul în termen, care au săvîrşit infracţiuni, se poate aplica trimiterea în batalionul disciplinar în cazurile, prevăzute de lege, pe un termen de la trei luni pînă la doi ani, precum şi în cazurile, cînd instanţa de judecată, ţinînd seama de circumstanţele cauzei şi de persoana condamnatului, găseşte de cuviinţă să aplice în locul privaţiunii de libertate pe un termen de pînă la trei ani trimiterea în batalionul disciplinar pe acelaşi termen. Trimiterea în batalionul disciplinar în locul privaţiunii de libertate nu poate fi aplicată faţă de persoanele care au executat anterior o pedeapsă privativă de libertate.
[Art.32 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.32 modificat prin Ucazul din 29.11.85]
Articolul 32/1. Trimiterea la un preventoriu de educaţie prin muncă
Pedepsirea sub formă de trimitere la un preventoriu de educaţie prin muncă se aplică pe un termen de la un an pînă la doi ani.
La stabilirea pedepsei unei persoane, care pentru eschivarea cu rea-voinţă de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor ori pentru încălcarea regulilor sistemului de paşapoarte este condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an, instanţa de judecată, ţinînd seama de circumstanţele cauzei şi de persoana, ce s-a făcut vinovată, poate să aplice în loc de privaţiune de libertate, o pedeapsă sub formă de trimitere pe acelaşi termen la un preventoriu de educaţie prin muncă.
Pedepsirea sub formă de trimitere la un preventoriu de educaţie prin muncă nu se aplică:
1) recidiviştilor deosebit de periculoşi;
2) persoanelor condamnate anterior pentru infracţiuni deosebit de periculoase contra statului (articolele 61-70); banditism (articolul 74); omor premeditat (articolele 88, 89 şi 241 punctul 3); vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale (articolul 95); viol, săvîrşit de un grup de persoane, sau violul unei minore, viol cu consecinţe deosebit de grave, precum şi violul unei minore în vîrstă de pînă la 14 ani (alineatele trei şi cinci ale articolului 102); huliganism deosebit de agravat (partea a treia a articolului 218); vagabondaj, cerşit sau alt mod de viaţă parazitar (articolul 221);
3) cetăţenilor străini şi persoanelor fără cetăţenie.
Pedepsirea sub formă de trimitere la un preventoriu de educaţie prin muncă nu se aplică de asemenea faţă de persoanele, care fuseseră mai înainte trimise la un preventoriu de educaţie prin muncă (în decursul a trei ani din ziua eliberării din preventoriu).
Dacă condamnatul, care îşi execută pedeapsa într-un preventoriu de educaţie prin muncă, se eschivează de la muncă, încalcă cu rea-voinţă sau în mod sistematic disciplina ori regulile de comportare stabilite, atunci, la propunerea administraţiei preventoriului de educaţie prin muncă, partea rămasă neexecutată din termenul de aflare la preventoriul de educaţie prin muncă instanţa de judecată o înlocuieşte, prin încheierea sa, cu o pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate pe acelaşi termen.
Dacă în cursul termenului de aflare la preventoriul de educaţie prin muncă, stabilit de instanţa de judecată persoana condamnată a săvîrşit o infracţiune, atunci instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa potrivit regulilor, prevăzute de articolul 40 din prezentul Cod.
[Art.32/1 modificată prin Legea din 14.04.94]
[Art.32/1 modificat prin Ucazul din 03.11.87]
[Art.32/1 introdus prin Ucazul din 28.12.82]
Articolul 33. Confiscarea averii
Confiscarea averii constă în trecerea forţată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor condamnatului destinate sau folosite la săvîrşirea infracţiunilor sau dobîndite de el ca urmare a săvîrşirii infracţiunii, precum şi a veniturilor obţinute prin folosirea bunurilor şi valorilor dobîndite pe cale criminală.
Banii şi cadourile primite nelegitim se confiscă, iar valoarea serviciilor primite nelegitim se percepe prin hotărîre a instanţei de judecată, iar dacă ele nu au fost găsite, instanţa încasează de la condamnat suma de bani echivalentă, pornind de la valoarea acestora la momentul săvîrşirii infracţiunii.
Confiscarea averii poate fi dispusă numai în cazurile, prevăzute de legislaţia Republicii Moldova iar pentru infracţiuni, comise în interes material – şi în cazurile prevăzute de Partea specială a prezentului Cod.
Instanţa de judecată este obligată să indice în sentinţă, dacă se confiscă toată averea vinovatului sau numai o parte din ea; în ultimul caz instanţa este obligată să arate, ce parte din avere se confiscă, sau să enumere obiectele, ce urmează să fie confiscate.
Nu pot fi confiscate obiectele enumerate în lista dată ca anexă la prezentul Cod, necesare condamnatului şi persoanelor aflate în întreţinerea lui.
În caz de confiscare a averii condamnatului statul nu răspunde pentru datoriile şi obligaţiile condamnatului, dacă ele au luat naştere după ce organele de cercetare prealabilă, de anchetă penală sau instanţa de judecată au luat măsuri de asigurare a averii şi dacă s-a acţionat fără consimţămîntul acestor organe.
În privinţa pretenţiilor, care urmează a fi satisfăcute din contul averii confiscate, statul răspunde numai în limitele activului. Ordinea de satisfacere a acestor pretenţii se stabileşte de Codul de procedură civilă.
[Art.33 modificat prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
[Art.33 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.33 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.33 modificat prin prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.33 modificat prin Ucazul din 14.05.73]
Articolul 34. Retragerea gradelor militare şi a altor titluri, precum şi a ordinelor, medaliilor, a titlurilor onorifice şi a gradelor de calificare (clasificare)
În caz de condamnare pentru o infracţiune gravă persoana, care are un grad militar sau un titlu special, poate fi privată de acest grad sau titlu prin sentinţa judecătorească.
În caz de condamnare pentru o infracţiune gravă a unei persoane, decorate cu ordin sau cu medalie, a unei persoane, care are un titlu onorific, ori un grad militar sau un alt titlu, instanţa de judecată la pronunţarea sentinţei hotărăşte, dacă este raţional să se intervină pe lîngă organul care l-a decorat pe condamnat cu ordin, medalie, sau care i-a conferit titlu sau gradul, pentru a i se retrage acestuia ordinul, medalia, ori titlul onorific, gradul militar, gradul de clasificare şi gradul special militar al lucrătorului procuraturii, gradul de calificare al judecătorului sau al funcţionarului public, gradul de clasificare al lucrătorului inspectoratului fiscal de stat sau un alt titlu.
[Art.34 modificat prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
[Art.34 în redacţia Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 35. Decăderea din drepturile părinteşti
Decăderea din drepturile părinteşti poate fi aplicată ca pedeapsă complementară în cazurile, cînd instanţa de judecată constată că părintele abuzează de aceste drepturi sau se sustrage de la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti în urma cărui fapt copiii se ţin de beţii, duc o viaţă desfrînată sau săvîrşesc alte fapte social-periculoase.
În caz de condamnare a unei persoane la privaţiune de libertate cu aplicarea decăderii din drepturile părinteşti, ca pedeapsă complementară ea se extinde pe toată durata executării privaţiunii de libertate şi după executarea ei – pe termenul stabilit prin sentinţă. Dacă această pedeapsă complementară se aplică pe lîngă alte categorii de pedepse principale, termenul executării pedepsei complementare începe din momentul executării celei principale.
Drepturile părinteşti se restabilesc de instanţa de judecată la propunerea organelor de tutelă şi curatelă ori a Comisiei pentru minori.
[Art.35 modificat prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.35 modificat prin Ucazul din 02.08.84]
Articolul 35/1.
[Art.35/1 exclus prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.35/1 introdus prin Ucazul din 29.03.90]
TITLUL IV
APLICAREA PEDEPSEI ŞI ABSOLVIREA DE PEDEAPSĂ
Articolul 36. Principiile generale ale aplicării pedepsei
Judecata aplică pedeapsa în limitele, prevăzute de articolul din Partea specială a prezentului Cod, care prevede răspunderea pentru infracţiunea săvîrşită, în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a prezentului Cod. La stabilirea pedepsei, instanţa de judecată călăuzindu-se de conştiinţa de drept, ţine seama de caracterul şi gradul de pericol social al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea.
[Art.36 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 37. Circumstanţele atenuante
La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:
1) preîntîmpinarea de către vinovat a urmărilor dăunătoare ale infracţiunii săvîrşite, sau repararea voluntară a pagubei cauzate sau înlăturarea daunei cauzate;
2) săvîrşirea infracţiunii în urma unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial;
3) săvîrşirea infracţiunii fie sub influenţa unei ameninţări sau constrîngeri, fie datorită unei dependenţe materiale, de serviciu sau de altă natură;
4) săvîrşirea infracţiunii sub influenţa unei puternice frămîntări sufleteşti, provocate de acţiunile ilegale ale părţii vătămate;
5) săvîrşirea infracţiunii ca urmare a apărării împotriva unui atac social-periculos, chiar dacă au fost depăşite limitele legitimei apărări;
6) săvîrşirea infracţiunii de către un minor;
7) săvîrşirea infracţiunii de către o femeie gravidă;
8) căinţa sinceră sau autodenunţarea;
9) contribuirea activă la descoperirea infracţiunii.
La stabilirea pedepsei instanţa de judecată poate considera ca circumstanţe atenuante şi alte împrejurări.
Articolul 38. Circumstanţele agravante
La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:
1) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană, care anterior a mai săvîrşit o infracţiune.
În dependenţă de caracterul primei infracţiuni, instanţa de judecată este în drept să nu o considere ca circumstanţă agravantă;
2) săvîrşirea infracţiunii de un grup organizat;
3) săvîrşirea infracţiunii în interes material sau cu alte intenţii josnice;
3/1) săvîrşirea infracţiunii pe substrat naţional sau ură ori dispreţ rasial.
4) cauzarea prin infracţiune a unor urmări grave;
5) săvîrşirea infracţiunii faţă de un copil, bătrîn sau o persoană care se află în stare de neputinţă de a se apăra;
6) săvîrşirea infracţiunii faţă de o persoană, care apără ordinea publică;
7) instigarea minorilor la săvîrşirea infracţiunii sau atragerea lor la participarea în săvîrşirea infracţiunii;
8) săvîrşirea infracţiunii cu o deosebită cruzime sau prin batjocorirea părţii vătămate;
9) săvîrşirea infracţiunii în timpul unei calamităţi sociale;
10) săvîrşirea infracţiunii prin mijloace, care prezintă pericol general;
11) săvîrşirea infracţiunii folosindu-se dependenţa materială, de serviciu sau de altă natură a unei alte persoane;
12) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană, care se află în stare de beţie. Instanţa de judecată are dreptul, ca în funcţie de caracterul infracţiunii să nu considere aceasta ca o circumstanţă agravantă;
13) săvîrşirea de către o persoană luată pe chezăşie a unei noi infracţiuni în perioada cînd se află pe chezăşie sau într-un răstimp de un an de la expirarea termenului chezăşiei.
[Art.38 modificat prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98]
[Art.38 modificat prin Legea nr.500-XIII din 15.02.91]
[Art.38 modificat prin Legea din 05.06.90]
[Art.38 modificat prin Ucazul din 31.07.70]
Articolul 39. Aplicarea pedepsei în cazul săvîrşirii mai multor infracţiuni
Dacă o persoană este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multe infracţiuni, prevăzute de diferite articole ale Părţii speciale a prezentului Cod, fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunţînd pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, stabileşte definitiv pedeapsa pentru concurs de infracţiuni prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai gravă, sau prin cumulul total sau parţial al pedepselor aplicate în limitele stabilite de articolul, care prevede pedeapsa mai gravă.
La pedeapsa principală poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare, prevăzute de articolele din Partea specială a prezentului Cod, care stabilesc răspundere pentru infracţiunile, de săvîrşirea cărora persoana a fost declarată vinovată.
După aceleaşi reguli se stabileşte pedeapsa, dacă după pronunţarea sentinţei se va constata, că condamnatul este vinovat şi de o altă infracţiune, săvîrşită înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. În acest caz în termenul pedepsei se include durata pedepsei, executate complet sau parţial pe baza primei sentinţe.
Articolul 40. Stabilirea pedepsei în cazul mai multor sentinţe
Dacă după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrsit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă, partea neexecutată a pedepsei, pronunţate prin sentinţa anterioară.
La cumularea pedepselor în modul prevăzut de prezentul articol, termenul total al pedepsei nu trebuie să depăşească termenul maximal, prevăzut de prezentul Cod pentru pedeapsa respectivă. La cumularea pedepselor privative de libertate, termenul total al pedepsei nu trebuie să depăşească cincisprezece ani, iar în cazul infracţiunilor, pentru care prezentul Cod admite aplicarea privaţiunii de libertate pe un termen mai mare de cincisprezece ani, termenul total al pedepsei nu trebuie să depăşească douăzeci şi cinci de ani. La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa cu detenţiune pe viaţă, termenul total al pedepsei va fi detenţiune pe viaţă.
La cumularea diferitelor pedepse principale se aplică următoarele reguli:
1) la cumularea pedepselor sub formă de privaţiune de libertate şi de întreţinere într-un batalion disciplinar sau într-un preventoriu de educaţie prin muncă unei zile de privaţiune de libertate îi corespunde o zi de întreţinere într-un batalion disciplinar ori într-un preventoriu de educaţie prin muncă;
Dacă la privaţiunea de libertate se adaugă pedepse privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii, de a exercita o anumită activitate, de amendă, de destituire din funcţie sau de mustrare publică, aceste pedepse se pun în executare în mod de sine stătător.
Diferite categorii de pedepse complementare se execută în mod de sine stătător.
[Art.40 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.40 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.40 modificat prin Legea din 15.06.95]
[Art.40 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.40 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.40 modificat prin Ucazul din 28.12.82]
Articolul 41. Modul calculării termenelor pedepsei
Termenele de privaţiune de libertate, de deţinere într-un batalion disciplinar ori într-un preventoriu de educaţie prin muncă, precum şi de privaţiune de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se calculează în luni şi ani, iar termenele deţinerii militarilor sub arest – în zile şi luni.
În caz de cumulare, înlocuire sau uşurare a pedepselor se admite calcularea acestor pedepse în zile.
[Art.41 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.41 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.41 modificat prin Ucazul din 28.12.82]
Articolul 42.
[Art.42 abrogat prin Legea nr.229-XV din 01.06.2001]
[Art.42 completat prin Legea nr.1548-XIII din 25.02.98]
[Art.42 modificat prin Legea nr.777-XIII din 13.03.96]
[Art.42 completat prin Legea nr.192-XIII din 20.07.94]
Articolul 42/1. Înlocuirea pedepsei
La stabilirea pedepsei unei persoane condamnate prima dată la privaţiune de libertate pentru o infracţiune premeditată pe un termen de pînă la cinci ani, iar pentru infracţiunea săvîrşită din imprudenţă pe un termen de pînă la şapte ani, instanţa de judecată, luînd în considerare caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, persoana vinovatului şi alte circumstanţe ale cauzei, poate înlocui pedeapsa privativă de libertate cu amendă, calculîndu-se douăzeci şi cinci de salarii minime pentru fiecare lună de privaţiune de libertate condamnaţilor pentru săvîrşirea infracţiunilor premeditate şi zece salarii minime pentru fiecare lună de privaţiune de libertate condamnaţilor pentru săvîrşirea infracţiunilor din imprudenţă, indicîndu-se în sentinţă motivele unei asemenea hotărîri.
Înlocuirea pedepsei privative de libertate cu amendă nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiunile prevăzute la articolele 61-66, alineatul trei al articolului 67, articolele 69, 70 şi 74, alineatul doi al articolului 74/1, alineatul întîi al articolului 74/2, articolele 88, 89 şi 95, alineatele trei, patru şi cinci ale articolului 102, articolele 103, 103/1 şi 104, alineatele doi ale articolelor 107/1 şi 113, articolele 113/1 şi 116/1, alineatul patru al articolului 119, alineatele trei şi patru ale articolului 120, articolul 121, alineatele trei ale articolelor 122 şi 123, articolul 123/1, alineatele trei şi patru ale articolului 125, articolul 159/1, alineatul trei al articolului 187, alineatul doi al articolului 206/1, alineatul patru al articolului 214, articolele 225/1-225/3, 227 şi 227/1, punctul 3) al articolului 241 din prezentul Cod.
În cazul în care condamnatul se eschivează cu rea-voinţă de la achitarea amenzii, instanţa de judecată anulează înlocuirea pedepsei.
[Art.42/1 introdus prin Legea nr.1404-XIV din 07.12.2000]
Articolul 43. Condamnarea cu suspendarea pedepsei
Dacă instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele cauzei şi persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca condamnatul să execute pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate pe un termen anumit, ea poate dispune suspendarea pedepsei aplicate condamnatului, indicînd în sentinţă motivele acestei hotărîri. În acest caz, instanţa de judecată decide neexecutarea sentinţei dacă în decursul termenului de probă, fixat de instanţa de judecată, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi dacă va îndeplini obligaţiile puse în seama lui de instanţa de judecată pe termenul de probă.
Termenul de probă se stabileşte în limitele de la un an pînă la cinci ani.
Condamnarea cu suspendarea pedepsei nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiunile prevăzute la articolele 61-66, alineatul trei al articolului 67, articolele 69, 70 şi 74, alineatul doi al articolului 74/1, alineatul întîi al articolului 74/2, articolele 88, 89 şi 95, alineatele trei, patru şi cinci ale articolului 102, articolele 103, 103/1 şi 104, alineatele doi ale articolelor 107/1 şi 113, articolele 113/1 şi 116/1, alineatul patru al articolului 119, alineatele trei şi patru ale articolului 120, articolul 121, alineatele trei ale articolelor 122 şi 123, articolul 123/1, alineatele trei şi patru ale articolului 125, articolul 159/1, alineatul trei al articolului 187, alineatul doi al articolului 206/1, alineatul patru al articolului 214, articolele 225/1-225/3, 227 şi 227/1, punctul 3) al articolului 241 din prezentul Cod.
În caz de condamnare cu suspendarea pedepsei pot fi stabilite pedepse complementare.
Controlul asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea pedepsei este exercitat de organul de stat specializat, iar în cazul militarilor – de comandamentul unităţilor şi instituţiilor militare.
În caz de condamnare cu suspendarea pedepsei, instanţa de judecată poate pune în sarcina condamnatului îndeplinirea anumitelor obligaţii: să nu-şi schimbe, fără învoirea organului de stat specializat care exercită controlul asupra comportamentului condamnatului, domiciliul stabil, locul de muncă sau de învăţătură; să nu frecventeze anumite locuri; să-şi susţină material familia. Instanţa de judecată poate pune în sarcina celui condamnat cu suspendarea pedepsei şi îndeplinirea altor obligaţii care pot contribui la corijarea condamnatului.
Pe durata termenului de probă, instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea pedepsei, poate anula în întregime sau în parte ori poate completa obligaţiile stabilite anterior pentru cel condamnat cu suspendarea pedepsei.
În cazul cînd condamnatul încalcă pe durata termenului de probă ordinea publică, ceea ce atrage aplicarea sancţiunii administrative, nu-şi îndeplineşte obligaţiile date în seamă pe durata termenului de probă, instanţa de judecată, în temeiul propunerii corespunzătoare a organului indicat la alineatul cinci al prezentului articol, poate pronunţa o încheiere cu privire la trimiterea condamnatului pentru a-şi executa pedeapsa stabilită prin sentinţă.
În cazul cînd cel condamnat cu suspendarea pedepsei săvîrşeşte pe durata termenului de probă o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa conform prevederilor articolului 40 din prezentul Cod.
Dacă, pînă la expirarea termenului de probă, cel condamnat cu suspendarea pedepsei dovedeşte printr-un comportament adecvat corijarea sa, instanţa de judecată, la propunerea organului indicat la alineatul cinci al prezentului articol, poate decide anularea condamnării cu suspendarea pedepsei şi stingerea antecedentelor penale ale condamnatului. În aceste circumstanţe condamnarea cu suspendarea pedepsei poate fi anulată la expirarea a cel puţin jumătate din termenul de probă stabilit.
[Art.43 modificat prin Legea nr.720-XV din 07.12.2001]
[Art.43 în redacţia Legii nr.1404-XIV din 07.12.2000]
[Art.43 modificat prin Legea nr.782-XIV din 03.02.2000]
[Art.43 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.43 modificat prin Legea nr.1548-XIII din 25.02.98]
[Art.43 completat prin Legea nr.777-XIII din 13.03.96]
[Art.43 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.43 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.43 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 44. Amînarea executării sentinţei de condamnare a unui militar sau a unui supus militar în timp de război
În timp de război executarea sentinţei de condamnare la privaţiune de libertate a unui militar sau a unui supus militar, care urmează a fi încorporat sau mobilizat, poate fi amînată de către instanţa judecătorească pînă la terminarea operaţiilor militare, condamnatul fiind trimis în armata de operaţii. În asemenea cazuri instanţa poate să amîne şi executarea pedepselor complementare.
Dacă condamnatul, trimis în armata de operaţii, se va dovedi a fi un apărător dîrz al Patriei, atunci, la cererea comandamentului militar respectiv, instanţa îl poate absolvi de pedeapsă sau îi poate înlocui pedeapsa cu alta mai blîndă.
Dacă persoana căreia i-a fost amînată executarea sentinţei, a săvîrşit o nouă infracţiune, instanţa adaugă la pedeapsa nouă pe cea stabilită mai înainte, conform dispoziţiilor, prevăzute de articolul 40 al prezentului Cod.
[Art.44 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Articolul 44/1. Amînarea executării pedepsei referitoare la femeile gravide şi femeile cu copii mici
Femeilor gravide şi femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, condamnate pentru prima dată la privaţiune de libertate pe un termen de pînă la şapte ani, instanţa de judecată poate amîna executarea pedepsei pînă cînd copilul cel mai mic va împlini opt ani.
În cazul cînd condamnata căreia i s-a amînat executarea pedepsei a abandonat copilul ori continuă să se eschiveze de la educaţia lui şi după avertismentul organului care exercită controlul asupra comportamentului condamnatei, instanţa de judecată, la propunerea acestui organ, poate să anuleze amînarea executării pedepsei şi să trimită condamnata pentru executarea pedepsei stabilite prin sentinţa instanţei de judecată.
La împlinirea de către copil a vîrstei de opt ani, instanţa de judecată eliberează condamnata de executarea pedepsei fie comută pedeapsa, fie pronunţă o încheiere privind trimiterea condamnatei în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţii neispăşite din pedeapsă.
În cazul cînd condamnata a săvîrşit o nouă infracţiune în perioada pentru care i s-a amînat executarea pedepsei, instanţa de judecată stabileşte o pedeapsă conform prevederilor articolului 40 din prezentul Cod.
Amînarea executării pedepsei nu se aplică:
1) femeilor condamnate pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la articolele 61-70, 74, 88, 89, 92, 95 şi la alineatul trei al articolului 218;
2) femeilor cărora li se aplică, în plus la pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, măsuri de tratament forţat de alcoolism sau narcomanie, precum şi femeilor care nu au încheiat cursul deplin de tratament al unei boli venerice.
[Art.44/1 modificat prin Legea nr.720-XV din 07.12.2001]
[Art.44/1 în redacţia Legii nr.1404-XIV din 07.12.2000]
[Art.44/1 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.44/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.44/1 introdus prin Ucazul din 07.04.77]
Articolul 45. Comutarea detenţiunii preventive
Detenţiunea preventivă se deduce de către instanţa de judecată din durata pedepsei privative de libertate şi a repartizării într-un batalion disciplinar, ori într-un preventoriu de educaţie prin muncă socotindu-se o zi pentru o zi.
La aplicarea altor pedepse instanţa judecătorească, ţinînd seama de detenţiunea preventivă, poate, corespunzător, să comute pedeapsa sau să-l absolve complet pe vinovat de executarea ei.
[Art.45 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.45 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.45 modificat prin Ucazul din 28.12.82]
Articolul 45/1. Calcularea timpului aflării sub arest preventiv
Timpul aflării sub arest preventiv a persoanei condamnate la privaţiune de libertate cu suspendarea executării pedepsei şi cu atragerea obligatoare la muncă se include în termenul de pedeapsă stabilit prin sentinţa judecătorească, calculîndu-se o zi pentru o zi.
[Art.45/1 introdus prin Ucazul din 07.04.77]
Articolul 46. Prescripţia tragerii la răspundere penală
Persoana nu poate fi trasă la răspundere penală, dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au trecut următoarele termene:
1) un an din ziua săvîrşirii unei infracţiuni, pentru care, conform prezentului Cod, nu poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decît amenda;
2) trei ani din ziua săvîrşirii infracţiunii, pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată privaţiunea de libertate pînă la doi ani;
3) cinci ani din ziua săvîrşirii infracţiunii, pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată privaţiunea de libertate pînă la cinci ani;
4) zece ani din ziua săvîrşirii infracţiunii, pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decît pînă la cinci ani;
5) cincisprezece ani din ziua săvîrşirii infracţiunii pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decît pînă la zece ani sau pedeapsa cu detenţiune pe viaţă.
Prescripţia se întrerupe, dacă pînă la expirarea termenelor sus-numite persoana va săvîrşi o infracţiune, pentru care, conform prezentului Cod poate fi aplicată privaţiunea de libertate pe un termen mai mare de doi ani. Calcularea prescripţiei în acest caz începe din momentul săvîrşirii infracţiunii noi.
Prescripţia este suspendată, dacă persoana, care a săvîrşit infracţiunea, se sustrage de la anchetă sau judecată. În aceste cazuri prescripţia intră în vigoare din nou din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală, dacă de la data săvîrşirii infracţiunii au trecut cincisprezece ani şi prescripţia n-a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi infracţiuni.
[Art.46 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.46 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.46 modificat prin Legea din 04.08.92]
Articolul 47. Prescripţia executării sentinţei de condamnare
Sentinţa de condamnare nu se pune în executare, dacă ea n-a fost pusă în executare în următoarele termene, socotind din ziua, cînd sentinţa a intrat în vigoare:
1) un an – în caz de condamnare la o pedeapsă nu mai severă decît amenda;
2) trei ani – în caz de condamnare la privaţiune de libertate pînă la doi ani;
3) cinci ani – în caz de condamnare la privaţiune de libertate pînă la cinci ani;
4) zece ani – în caz de condamnare la o pedeapsă mai severă decît privaţiunea de libertate pe cinci ani.
5) cincisprezece ani – în caz de condamnare la o pedeapsă mai severă decît privaţiunea de libertate pe zece ani sau la detenţiune pe viaţă.
Prescripţia se întrerupe, dacă condamnatul se va sustrage de la executarea pedepsei sau dacă pînă la expirarea termenelor va săvîrşi o nouă infracţiune, pentru care instanţa de judecătorească a aplicat o pedeapsă privativă de libertate pe termen de cel puţin un an. În caz de săvîrşire a unei noi infracţiuni, calcularea prescripţiei începe din momentul săvîrşirii ei, iar în cazul sustragerii de la executarea pedepsei – din momentul prezentării pentru executarea pedepsei sau din momentul reţinerii condamnatului, care se ascundea. Însă sentinţa de condamnare nu poate fi pusă în executare, dacă de la data pronunţării ei au trecut cincisprezece ani şi prescripţia n-a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi infracţiuni.
[Art.47modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.47 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.47 modificat prin Legea din 04.08.92]
Articolul 48. Absolvirea de răspunderea penală şi de pedeapsă
Persoana, care a săvîrşit o faptă, ce conţine indicii de infracţiune poate fi absolvită de răspunderea penală, dacă se va constata, că la data cercetării sau judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvîrşită de către dînsul şi-a pierdut caracterul social-periculos sau că această persoană a încetat de a mai fi social-periculoasă.
Persoana, care a săvîrşit o infracţiune, poate fi conform sentinţei pronunţate de instanţa judecătorească absolvită de pedeapsă dacă se va constata, că datorită comportării ulterioare ireproşabile şi atitudinii cinstite faţă de muncă, această persoană, în momentul judecării cauzei, nu poate fi considerată ca fiind social-periculoasă.
Persoana, care a săvîrşit o faptă, ce conţine indicii de infracţiune fără a prezenta un mare pericol social, poate fi scutită de răspundere penală, dacă se va găsi, că corectarea şi reeducarea ei este posibilă fără aplicarea pedepsei penale. În acest caz, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova poate fi adoptată una din următoarele hotărîri:
1) atragerea persoanei la răspunderea administrativă (ar.48/1);
[Pct.2) alin.3 pct.48 exclus prin Legea nr.141-XIII din 07.06.94]
3) trimiterea materialelor dosarului spre examinare comisiei pentru minori (articolul 10);
4) încredinţarea persoanei pe chezăşie unei organizaţii obşteşti sau unui colectiv de muncă (articolul 50).
[Art.48 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.48 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.48 modificat prin Ucazul din 07.04.77]
Articolul 48/1. Absolvirea de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă
Persoana, care a săvîrşit o faptă, ce conţine indicii de infracţiune fără a prezenta un mare pericol social şi pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate pe un termen nu mai mare de un an sau o altă pedeapsă mai uşoară, poate fi absolvită de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă, dacă se va găsi că corectarea şi reeducarea ei este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.
Persoanelor absolvite de pedeapsă penală în conformitate cu alineatul întîi al prezentului articol, le pot fi aplicate următoarele sancţiuni administrative: amendă în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime, sau arest pe un termen de pînă la treizeci de zile.
[Art.48/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.48/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.48/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.48/1 introdus prin Ucazul din 07.04.77]
Articolul 49.
[Art.49 exclus prin Legea nr.141-XIII din 07.06.94]
Articolul 50. Absolvirea de răspunderea penală cu încredinţarea pe chezăşie
Dacă potrivit circumstanţelor cauzei fapta ce conţine indicii de infracţiune, săvîrşită de o persoană, şi însăşi persoana nu prezintă un mare pericol social, atunci în urma demersului din partea unei organizaţii obşteşti sau a colectivului de muncă persoana aceasta poate fi scutită de răspundere penală şi încredinţată de chezăşie spre reeducare şi corectare organizaţiei obşteşti sau colectivului de muncă, care a făcut demersul.
Nu poate fi încredinţată pe chezăşie persoana, care a săvîrşit a doua oară o infracţiune intenţionată, precum şi persoana, care în trecut a mai fost luată pe chezăşie în legătură cu săvîrşirea unei infracţiuni. De asemenea nu poate fi încredinţată pe chezăşie persoana, care nu se consideră vinovată sau care din oarecare motive insistă asupra examinării cauzei de către instanţa de judecată.
Persoana, care a săvîrşit o faptă, ce conţine indicii de infracţiune şi a fost încredinţată pe chezăşie, poate fi trasă la răspundere penală pentru fapta, pe care ea a săvîrşit-o, dacă în decurs de un an n-a îndreptăţit încrederea colectivului, a încălcat promisiunea de a se corecta, sau a părăsit lucrul în scopul de a se eschiva de înrîurirea obştească şi dacă, în legătură cu aceasta, există o hotărîre a organizaţiei obşteşti sau a colectivului de muncă, prin care renunţă la chezăşia dată.
[Art.50 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.03]
[Art.50 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 51. Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă
Persoana care execută pedeapsa privativă de libertate sau persoana care este repartizată într-un batalion disciplinar poate fi eliberată condiţionat înainte de termen de pedeapsă în cazul în care instanţa de judecată va considera că pentru corijarea acesteia nu este nevoie de executarea integrală a pedepsei stabilite. Totodată, condamnatul poate fi eliberat, în întregime sau în parte, şi de pedeapsa complementară.
Aplicînd eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă a condamnatului, instanţa de judecată îi poate pune în sarcină obligaţiile prevăzute la alineatul şase al articolului 43 din prezentul Cod, pe care acesta trebuie să le execute pe durata părţii neispăşite din pedeapsă.
Controlul asupra comportamentului persoanei eliberate condiţionat înainte de termen îl exercită organul de stat specializat, iar în cazul militarilor – comandamentul unităţilor şi instituţiilor militare.
Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă a condamnatului poate fi aplicată după executarea efectivă a cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit.
Persoanele condamnate pentru infracţiuni premeditate la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de trei ani pot fi eliberate condiţionat înainte de termen de pedeapsă după executarea efectivă a cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit.
Persoanelor condamnate pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de articolele 61-70, 74, 74/1, de articolul 84 alineatul 2, de articolul 85 alineatul 2, de articolele 88 şi 89, de articolul 95 alineatul 2, de articolul 102 alineatele 3 şi 5, de articolul 116/1, de articolul 121 alineatul 2, de articolele 123/1 şi 182/1, de articolul 187 alineatele 2 şi 3, de articolul 187/1 alineatul 2, de articolul 188 alineatul 2, de articolul 206/1, de articolul 207/2 alineatul 3, de articolul 218 alineatul 3, de articolul 224/4, de articolul 225/1 alineatul 2, de articolul 225/2 alineatele 2 şi 3, de articolul 227/1, de articolul 241 punctul 3), eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă le poate fi aplicată după executarea efectivă a cel puţin trei pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit.
Persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă le poate fi aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă după executarea efectivă de către acestea a cel puţin douăzeci şi cinci de ani de privaţiune de libertate.
Termenul privaţiunii de libertate executat efectiv de condamnat nu poate fi mai mic de şase luni.
Dacă condamnatul nu îndeplineşte obligaţiile puse în seama lui de instanţa de judecată la aplicarea măsurii eliberării condiţionate înainte de termen, instanţa de judecată, la propunerea organelor indicate la alineatul trei al prezentului articol, poate pronunţa o încheiere cu privire la executarea de către condamnat a pedepsei stabilite prin sentinţă.
Dacă condamnatul a săvîrşit în decursul perioadei corespunzătoare părţii neispăşite din pedeapsă o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa conform prevederilor articolului 40 din prezentul Cod. Totodată, instanţa de judecată poate suplimenta pedeapsa de bază cu pedeapsa complementară, stabilită conform primei sentinţe.
Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă nu se aplică:
1) recidiviştilor deosebit de periculoşi;
2) persoanelor, anterior eliberate înainte de termen prin amnistie sau graţiere ori eliberate condiţionat înainte de termen, care au comis din nou infracţiuni intenţionate în decursul părţii neexecutate a pedepsei;
3) persoanelor care au săvîrşit infracţiuni intenţionate în perioada ispăşirii pedepsei în locurile de detenţie;
4) persoanelor condamnate anterior mai mult de două ori la privaţiune de libertate pentru infracţiuni intenţionate, dacă nu le-au fost ridicate sau stinse antecedentele penale în modul stabilit de lege.
[Art.51 modificat prin Legea nr.720-XV din 07.12.2001]
[Art.51 în redacţia Legii nr.1404-XIV din 07.12.2000]
[Art.51 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.51 modificat prin Hot. Parl. din 22.09.93]
[Art.51 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.51 modificat prin Legea din 15.02.91]
[Art.51 modificat prin Ucazul din 04.08.88]
[Art.51 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.51 în redacţia Ucazului din 07.04.77]
Articolul 51/1.
[Art.51/1 exclus prin Legea nr.1404-XIV din 07.12.2000]
[Art.51/1 modificat prin Legea din 03.05.96]
[Art.51/1 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.51/1 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.51/1 modificat prin Legea din 15.02.91]
[Art.51/1 modificat prin Ucazul din 29.10.87]
[Art.51/1 modificat prin Ucazul din 17.06.86]
[Art.51/1 modificat prin Ucazul din 06.06.85]
[Art.51/1 completat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.51/1 în redacţia Ucazului din 07.04.77]
[Art.51/1 introdus prin Ucazul din 31.07.70]
Articolul 51/2.
[Art.51/2 exclus prin Legea nr.1404-XIV din 07.12.2000]
[Art.51/2 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.51/2 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.51/2 introdus prin Ucazul din 07.04.77]
Articolul 52. Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea pedepsei prin alta mai blîndă faţă de persoanele, care au săvîrşit o infracţiune la o vîrstă sub optsprezece ani
Persoanelor, condamnate la privaţiune de libertate pentru infracţiuni, săvîrşite la o vîrstă sub optsprezece ani, poate fi aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă.
Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată celui condamnat pentru o infracţiune săvîrşită la o vîrstă sub optsprezece ani numai dacă dintr-o purtare exemplară şi atitudine cinstită faţă de muncă şi învăţătură a dovedit că s-a corectat.
Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă prin altă pedeapsă mai blîndă se aplică condamnaţilor de instanţa judecătorească a locului de executare a pedepsei, pe baza propunerii comune a organului, în a cărui sarcină intră punerea în executare a pedepsei, şi a comisiei pentru minori sau a comisiei de supraveghere de pe lîngă organele executive ale autoadministrării locale.
Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată celor condamnaţi pentru o infracţiune, săvîrşită la o vîrstă sub optsprezece ani, după ce au executat efectiv cel puţin o treime din termenul stabilit.
Persoanelor:
1) condamnate la privaţiune de libertate pe un termen de cel puţin cinci ani pentru o infracţiune intenţionată săvîrşită la o vîrstă sub optsprezece ani;
2) care au executat mai înainte o pedeapsă în locurile de deţinere pentru o infracţiune intenţionată şi care înainte de stingerea sau ridicarea condamnării au săvîrşit din nou la o vîrstă sub optsprezece ani o infracţiune intenţionată, pentru care au fost condamnate la privaţiune de libertate;
3) care au săvîrşit la o vîrstă sub optsprezece ani în timpul executării pedepsei în locurile de deţinere o infracţiune intenţionată, pentru care au fost condamnate la privaţiune de libertate, –
eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată după ce au executat efectiv cel puţin o jumătate din termenul de pedeapsă stabilit.
Persoanelor:
1) condamnate mai înainte la privaţiune de libertate pentru o infracţiune intenţionată, faţă de care a fost aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă, dacă aceste persoane înainte de împlinirea vîrstei de optsprezece ani şi înainte de expirarea termenului neexecutat al pedepsei au săvîrşit din nou o infracţiune intenţionată, pentru care au fost condamnate la privaţiune de libertate;
2) condamnaţii pentru o infracţiune, săvîrşită la o vîrstă sub optsprezece ani; banditism (articolul 74), omor intenţionat, săvîrşit cu circumstanţe agravante (articolul 88), viol, săvîrşit de un grup de persoane, violarea unei minore, violul, care a avut urmări extrem de grave, precum şi violul unei minore în vîrstă de pînă la 14 ani (părţile a treia şi a cincea al articolului 102), luarea de ostatici (articolul 116/1), tîlhărie, în scopul însuşirii avutului proprietarului, săvîrşită în circumstanţe agravante (partea a doua a articolului 121), deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau fluviale (articolul 182/1), atentarea la viaţa unui colaborator al poliţiei, a altui lucrător din organele afacerilor interne interne sau a unei alte persoane aflate în exerciţiul datoriei de serviciu sau obşteşti pentru menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii săvîrşită cu circumstanţe agravante (articolul 206/1), blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, săvîrşită cu circumstanţe agravante (alineatul trei al articolului 207/2), huliganism deosebit de agravat (partea a treia a articolului 218), sustragerea materialelor radioactive (articolul 224/4), sustragerea de arme de foc, de muniţii sau de substanţe explozive, săvîrşite printr-un atac tîlhăresc (partea a treia a articolului 227/1), –
eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată după ce au executat efectiv cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit.
Aplicînd absolvirea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă, instanţa de judecată poate pune în sarcina unui anumit colectiv de muncă sau unei anumite persoane, cu consimţămîntul acestora, obligaţia de a supraveghea pe cel eliberat condiţionat înainte de termen în cursul părţii neexecutate din termenul de pedeapsă, aplicată de instanţă, ori de persoana, căreia partea neexecutată din pedeapsă i-a fost înlocuită prin altă pedeapsă mai blîndă, urmînd, să se ocupe de educarea ei.
Dacă persoana, faţă de care la o vîrstă sub optsprezece ani e aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen, a săvîrşit în cursul părţii neexecutate din pedeapsă o nouă infracţiune, instanţa îi aplică pedeapsa conform dispoziţiilor, prevăzute de articolul 40 din prezentul Cod.
[Art.52 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.52 modificat prin Legea din 03.05.96]
[Art.52 modificat prin Hot. Parl. din 22.09.93]
[Art.52 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.52 modificat prin Legea din 15.02.91]
[Art.52 modificat prin Ucazul din 04.08.88]
[Art.52 modificat prin Ucazul din 29.10.87]
[Art.52 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.52 modificat prin Ucazul din 17.06.80]
[Art.52 modificat prin Ucazul din 14.05.73]
[Art.52 modificat prin Ucazul din 31.07.70]
Articolul 52/1. Înlocuirea părţii neispăşite din pedeapsa privativă de libertate cu amendă
Instanţa de judecată, ţinînd seama de comportamentul persoanei care execută o pedeapsă privativă de libertate, poate să-i înlocuiască partea neispăşită din pedeapsă cu amendă. În acest caz, persoana în cauză poate fi eliberată, în întregime sau în parte, de pedeapsa complementară.
Partea neispăşită din pedeapsă poate fi înlocuită cu amendă după executarea efectivă de către condamnat a cel puţin jumătate din termenul pedepsei stabilite.
Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, ţinîndu-se cont de situaţia materială a condamnatului şi calculîndu-se douăzeci şi cinci de salarii minime pentru fiecare lună de privaţiune de libertate în cazul infracţiunilor premeditate şi zece salarii minime pentru fiecare lună de privaţiune de libertate în cazul infracţiunilor săvîrşite din imprudenţă.
Înlocuirea părţii neispăşite din pedeapsă cu amendă nu se aplică:
1) recidiviştilor deosebit de periculoşi;
2) persoanelor condamnate pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la articolele 61-70, 74, 74/1, 88 şi 89, alineatul doi al articolului 95 alineatul cinci al articolului 102, articolul 116/1, alineatul doi al articolului 121, articolele 123/1 (sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşită prin tîlhărie), 182/1, 206/1, alineatele trei ale articolelor 207/2, 218, 225/7 şi 227/1, punctul 3) al articolului 241;
3) persoanelor condamnate anterior mai mult de două ori la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate, dacă nu le-au fost ridicate sau stinse antecedentele penale în modul stabilit de lege.
[Art.52/1 introdus prin Legea nr.1404-XIV din 07.12.2000]
Articolul 53. Absolvirea de executarea pedepsei
Absolvirea condamnatului de executarea pedepsei, precum şi micşorarea pedepsei aplicate, cu excepţia eliberării de pedeapsă sau micşorării ei prin amnistie sau graţiere, se poate aplica numai de instanţa de judecată în cazurile şi în modul prevăzut de lege.
Articolul 53/1. Amnistia
Amnistia este actul ce are ca efect absolvirea de răspundere penală sau de pedeapsă fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei în o pedeapsă mai blîndă.
Amnistia poate fi, de asemenea, aplicată şi pedepselor complimentare, dar nu produce efecte asupra amenzilor încasate şi asupra măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Amnistia se acordă de către Parlament unui cerc nedeterminat individual de persoane.
[Art.53/1 introdus prin Legea nr.680-XIV din 18.11.1999]
Articolul 53/2. Graţierea
Graţierea este actul prin care persoanele condamnate se eliberează în tot sau în parte de pedeapsa aplicată ori pedeapsa aplicată este comutată în o pedeapsă mai blîndă.
Efectele produse de graţiere asupra pedepselor complimentare se stipulează expres în actul de graţiere.
Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual.
Modul de examinare a cererilor de graţiere se stabileşte prin Regulamentul de examinare a cererilor de graţiere şi de acordare a graţierii individuale condamnaţilor, aprobat de către Preşedintele Republicii Moldova.
[Art.53/2 introdus prin Legea nr.680-XIV din 18.11.1999]
Articolul 54. Stingerea antecedentelor penale
Se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele:
1) care au executat pedeapsa într-un batalion disciplinar sau au fost eliberate din acesta înainte de termen;
1/1) care au executat pedeapsa într-un preventoriu de educaţie prin muncă sau au fost eliberate de acolo înainte de termen;
2) care au fost condamnate cu suspendarea pedepsei, dacă în decursul termenului de probă n-au săvîrşit o nouă infracţiune şi dacă în decursul acestui termen condamnarea cu suspendarea pedepsei în privinţa acestor persoane nu va fi anulată în virtutea altor temeiuri, prevăzute de lege;
[Pct.3 exclus prin Legea nr.1404-XIV din 07.12.2000]
[Pct.3 introdus prin Ucazul din 07.04.77]
4) care au fost condamnate la privaţiune de libertate cu aplicarea articolului 44/1 din prezentul Cod, dacă în decursul termenului de amînare a executării sentinţei nu vor săvîrşi o nouă infracţiune şi faţă de ele sentinţa pronunţată nu va fi pusă în executare în modul stabilit.
5) care au fost condamnate la mustrare publică, amendă, la decădere din dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, dacă în curs de un an din ziua executării pedepsei nu vor săvîrşi o nouă infracţiune;
6) care au fost condamnate la privaţiune de libertate pe un termen de cel mult trei ani, dacă în curs de trei ani din ziua executării pedepsei (principale şi complementare) nu vor săvîrşi o nouă infracţiune;
7) care au fost condamnate la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de trei ani, dar nu mai mare de şase ani, dacă în curs de cinci ani din ziua executării pedepsei (principale şi complementare) nu vor săvîrşi o nouă infracţiune;
8) care au fost condamnate la privaţiune de libertate pe un termen de peste şase ani, dar nu mai mare de zece ani, dacă în curs de opt ani din ziua executării pedepsei (principale şi complementare) nu vor săvîrşi o nouă infracţiune;
9) care au fost condamnate la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de zece ani, şi recidiviştii deosebit de periculoşi, dacă în curs de opt ani din ziua executării pedepsei (principale şi complementare) nu vor săvîrşi o nouă infracţiune şi dacă instanţa de judecată va constata că condamnatul s-a corectat şi nu este necesar de a considera că el are antecedente penale.
Dacă persoana în modul stabilit de lege va fi absolvită de pedeapsă înainte de termen, atunci termenul de stingere a antecedentelor penale se calculează avîndu-se în vedere pedeapsa executată efectiv din momentul eliberării de executarea pedepsei (principale şi complementare).
Dacă partea neexecutată a privaţiunii de libertate a fost înlocuită printr-o pedeapsă mai blîndă, termenele de stingere a antecedentelor penale se calculează, ţinîndu-se seama de termenul executat al privaţiunii de libertate, din momentul executării pedepsei mai blînde (principale şi complementare).
Dacă persoana, care a executat pedeapsa, va săvîrşi, înainte de expirarea termenului de stingere a antecedentelor penale, o nouă infracţiune, curgerea termenului de stingere a antecedentelor penale se întrerupe. Termenul de stingere a antecedentelor penale pentru prima infracţiune se calculează de la început după executarea efectivă a pedepsei (principale şi complementare) pentru ultima infracţiune. În aceste cazuri se consideră că persoana are antecedente penale pentru două infracţiuni pînă la expirarea termenului de stingere a antecedentului penal pentru infracţiunea cea mai gravă din ele.
Dacă persoana condamnată la privaţiune de libertate după executarea pedepsei printr-o comportare exemplară şi atitudine cinstită faţă de muncă a dovedit, că s-a corectat, instanţa de judecată, la cererea organizaţiilor obşteşti, îi poate stinge condamnarea înainte de expirarea termenelor prevăzute în articolul de faţă.
[Art.54 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.54 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.54 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.54 modificat prin Ucazul din 07.04.77]
[Art.54 modificat prin Ucazul din 31.07.70]
TITLUL V
MĂSURILE DE CONSTRÎNGERE CU CARACTER
MEDICAL ŞI EDUCATIV
Articolul 55. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical alienaţilor mintali
Persoanelor, care au săvîrşit fapte social-periculoase în stare de iresponsabilitate sau care au săvîrşit asemenea fapte în stare de responsabilitate, dar pînă la pronunţarea sentinţei sau în timpul executării pedepsei s-au îmbolnăvit de o boală mintală, ce le lipseşte de posibilitatea de aşi da seama de acţiunile lor sau de a le conduce, instanţa judecătorească poate să le aplice următoarele măsuri de constrîngere cu caracter medical, care se înfăptuiesc de către instanţele curative ale organelor de ocrotire a sănătăţii:
1) internarea într-un spital de boli mintale cu supraveghere obişnuită;
2) internarea într-un spital de boli mentale cu supraveghere riguroasă.
[Art.55 modificat prin Legea nr.39-XIV din 04.06.98]
[Art.55 în redacţia Ucazului din 04.02.88]
Articolul 56. Internarea într-un spital de boli mintale
Internarea într-un spital de boli mintale cu supraveghere obişnuită poate fi aplicată de către instanţa judecătorească unui alienat mintal, care din cauza stării sale psihice şi a caracterului faptei social-periculoase săvîrşite are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament forţat.
Internarea într-un spital de boli mintale cu supraveghere riguroasă poate fi aplicată de către instanţa judecătorească unui alienat mintal, care din cauza stării sale psihice şi a caracterului faptei social-periculoase săvîrşite prezintă un pericol deosebit pentru societate şi are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament în condiţiile supravegherii riguroase.
Persoanele, internate în spitale de boli mintale cu supraveghere riguroasă, se deţin în condiţii ce exclud posibilitatea săvîrşirii de către ele a unei noi fapte social-periculoase.
[Art.56 modificat prin Legea nr.39-XIV din 04.06.98]
[Art.56 modificat prin Ucazul din 04.02.88]
Articolul 57. Stabilirea, schimbarea şi încetarea aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical alienaţilor mintali
Instanţa de judecată, considerînd că este necesar de a stabili o măsură de constrîngere cu caracter medical, alege forma acesteia în dependenţă de boala mintală a persoanei, de caracterul şi gradul pericolului social al faptei săvîrşite de ea.
Instanţa de judecată dispune încetarea aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical pe baza avizului instituţiei medicale în cazul însănătoşirii persoanei sau al unei astfel de schimbări a caracterului bolii, care exclude necesitatea aplicării acestor măsuri.
Schimbarea formei măsurii de constrîngere cu caracter medical se face de asemenea de instanţa de judecată, pe baza avizului dat de instituţia medicală.
Dacă instanţa de judecată nu va găsi necesar a aplica măsuri de constrîngere cu caracter medical unui alienat mintal, precum şi în cazul încetării aplicării unor astfel de măsuri, ea îl poate încredinţa spre îngrijire rudelor sau tutorilor, însă sub supraveghere medicală obligatoare.
Articolul 58. Calcularea duratei de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical
Faţă de persoana, care, după săvîrşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală mintală, ce o face incapabilă să-şi dee seama de faptele sale sau să le dirijeze, instanţa de judecată poate aplica după însănătoşire pedeapsa, dacă n-a expirat termenul de prescripţie sau dacă nu sînt alte motive pentru absolvirea ei de răspundere penală şi de pedeapsă.
Dacă pedeapsa se aplică unei astfel de persoane după însănătoşire, timpul cît a durat aplicarea măsurilor de constrîngere pentru tratament medical, se scoate din termenul pedepsei.
Articolul 59. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical alcoolicilor şi narcomanilor sau punerea lor sub curatelă
În caz de săvîrşire a infracţiunii de către un alcoolic sau narcoman dacă există avizul medical, instanţa de judecată la cererea organizaţiei obşteşti, a colectivului de muncă, a organului de ocrotire a sănătăţii sau din proprie iniţiativă, paralel cu pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, poate să aplice unei asemenea persoane tratamentul medical forţat.
Persoanele sus-numite, fiind condamnate la pedepse neprivative de libertate, vor fi supuse unui tratament forţat în instituţii medicale cu regim special de tratament şi de muncă.
Dacă asemenea persoane au fost condamnate la privaţiune de libertate în timpul executării pedepsei ele vor fi supuse unui tratament forţat iar după eliberare din locul de deţinere, dacă este necesară continuarea unui astfel de tratament, ele vor fi tratate în instituţii medicale cu regim special de tratament şi de muncă.
Încetarea tratamentului medical forţat se dispune de instanţa de judecată la propunerea instituţiei medicale în care se tratează persoana respectivă.
Dacă infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană, care abuzează de băuturi spirtoase şi prin aceasta îşi pune familia într-o situaţie materială grea, instanţa de judecată, paralel cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate pentru infracţiunea săvîrşită,este în drept, ca la cererea organizaţiei obşteşti, colectivului de muncă s-o pună sub curatelă.
[Art.59 modificată prin Legea din 07.06.94]
[Art.59 modificată prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.59 modificată prin Ucazul din 02.08.73]
Articolul 60. Aplicarea faţă de minori a măsurilor de constrîngere cu caracter educativ
Dacă instanţa de judecată, în conformitate cu partea a treia a articolului 10 din prezentul Cod, va găsi raţional să nu aplice o pedeapsă penală minorului, care a săvîrşit o infracţiune, ea poate să-i stabilească următoarele măsuri de constrîngere cu caracter educativ:
1) obligaţia de a cere părţii vătămate scuze în mod public sau sub o altă formă stabilită de instanţă;
2) mustrare sau mustrare severă;
3) avertisment;
4) obligarea minorului, care a împlinit vîrsta de cincisprezece ani, să repare dauna cauzată, dacă minorul are un cîştig propriu şi dacă dauna nu depăşeşte un salariu minim, sau obligarea să repare prin munca sa dauna materială cauzată, dacă acesta nu depăşeşte un salariu minim, în cazul cînd dauna cauzată depăşeşte un salariu minim, repararea daunei se face pe calea unei acţiuni civile;
5) încredinţarea minorului pentru supraveghere severă părinţilor sau persoanelor, care îi înlocuiesc;
6) încredinţarea minorului pentru supraveghere unui colectiv de muncă unei organizaţii obşteşti cu consimţămîntul acestora sau unor cetăţeni la cererea lor;
7) internarea minorului într-o instituţie specială de învăţămînt şi de educaţie sau într-o instituţie curativă şi de educaţie.
Durata, modul şi condiţiile de aflare a minorilor în instituţiile speciale de învăţămînt şi de educaţie şi în cele curative şi de educaţie sînt prevăzute de Regulamentul comisiilor pentru minori.
[Art.60 modificat prin Legea din 14.05.94]
[Art.60 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.60 modificat prin Ucazul din 07.04.77]
PARTEA SPECIALĂ
Capitolul I
INFRACŢIUNI CONTRA STATULUI
1. INFRACŢIUNI DEOSEBIT DE PERICULOASE CONTRA STATULUI
Articolul 61. Trădarea de patrie
Trădarea de patrie, adică fapta, săvîrşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau securităţii de stat şi capacităţii de apărare a Republicii Moldova, trecerea de partea duşmanului, spionajul, divulgarea secretului de stat sau militar unui stat străin, fuga în străinătate sau refuzul de a se întoarce din străinătate în Republica Moldova, acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova, precum şi complotul în scopul de a pune mîna pe putere, –
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă şi confiscarea averii sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani şi confiscarea averii.
Este scutit de răspundere penală cetăţeanul Republicii Moldova, recrutat de serviciul de spionaj străin pentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el n-a săvîrşit nici un fel de acţiuni pentru a îndeplini sarcina criminală primită şi a declarat de bună voie autorităţilor despre legătura sa cu serviciul de spionaj străin.
[Art.61 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.61 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.61 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.61 modificat prin Ucazul din 26.01.84]
Articolul 62. Spionajul
Transmiterea, precum şi sustragerea sau culegerea informaţiilor, ce constituie secret de stat sau militar, în scopul de a le transmite unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor, precum şi transmiterea sau culegerea din însărcinarea serviciului de spionaj străin a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacă spionajul este săvîrşit de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
[Art.62 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.62 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.62 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.62 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.62 modificat prin Ucazul din 23.05.61]
Articolul 63. Terorismul
Activitatea criminală a unor persoane sau a unor grupuri de persoane care are drept scop modificarea în Republica Moldova, în alte state de drept a structurilor politice, economice şi sociale constituite legal, prin ameninţarea cu utilizarea violenţei sau prin recurgerea la ea împotriva populaţiei sau a unor indivizi aparte, şi care periclitează drepturile fundamentale ale persoanei şi, în particular, dreptul la viaţă, la integritate fizică şi la libertate individuală –
se pedepseşte cu detenţie pe viaţă sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.63 modificat prin Legea nr.772-XV din 27.12.2001]
[Art.63 modificat prin Legea nr.380-XIV din 30.04.99]
[Art.63 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.63 modificat prin Legea nr.51-XII din 14.04.94]
[Art.63 modificat prin Legea din 04.08.92]
Articolul 63/1. Activitatea de finanţare şi asigurare materială a actelor teroriste
Oferirea ori colectarea intenţionată, prin diferite metode, direct sau indirect, de către cetăţenii Republicii Moldova ori de către cetăţenii altor state aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, de mijloace în scopul folosirii lor la săvîrşirea de acte teroriste sau presupunînd că vor fi folosite în acest scop –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea mijloacelor destinate sau folosite la săvîrşirea infracţiunii.
[Art.63/1 introdus prin Legea nr.772-XV din 27.12.2001]
Articolul 64. Atentatul la viaţa sau libertatea persoanei care se bucură de protecţie internaţională
Omorul persoanei care se bucură de protecţie internaţională, săvîrşit cu scopul de a provoca război sau de a complica relaţiile internaţionale, –
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă cu confiscarea averii sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii.
Răpirea aceleiaşi persoane sau alt atac asupra ei, cu acelaşi scop, precum şi ameninţarea cu un astfel de atac, dacă au fost motive de a se teme de realizarea acestei ameninţări, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Atacul violent asupra încăperii oficiale sau de locuit ori asupra mijlocului de transport al persoanei care se bucură de protecţie internaţională, atac ce poate ameninţa personalitatea sau libertatea acesteia, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani cu confiscarea averii.
Notă. Persoana care se bucură de protecţie internaţională, în sensul prezentului articol, se consideră:
şeful statului străin, inclusiv fiecare membru al organului colegial care exercită funcţiile şefului de stat conform constituţiei statului respectiv, fie şeful guvernului, fie ministrul de externe al statului străin, precum şi membrii familiilor lor care îi însoţesc;
oricare reprezentant sau persoană cu funcţii de răspundere a statului străin fie oricare persoană cu funcţii de răspundere ori alt agent al organizaţiei interguvernamentale internaţionale care, conform dreptului internaţional, are dreptul la protecţie specială contra oricărui atac asupra personalităţii, libertăţii şi demnităţii sale, precum şi membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei.
[Art.64 în redacţia Legii nr.1497-XIII din 12.02.98]
[Art.64 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.64 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.64 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.64 modificat prin Ucazul din 23.05.61]
Articolul 65. Diversiunea
Săvîrşirea, în scopul slăbirii Statului a unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni, îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre cauzarea unor leziuni corporale ori a unei alte vătămări a sănătăţii lor spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor şi mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţie, ori a altor bunuri de stat sau obşteşti, precum şi provocarea în aceleaşi scopuri a unor otrăviri sau răspîndirea unor epidemii şi epizootii, –
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă şi confiscarea averii sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani şi confiscarea averii.
[Art.65 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.65 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.65 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.65 modificat prin Ucazul din 26.01.84]
Articolul 66. Sabotajul
Acţiunea sau inacţiunea, îndreptată la subminarea industriei transporturilor, agriculturii, sistemului monetar, comerţului sau a altor ramuri ale economiei naţionale, precum şi a activităţii organelor de stat sau a organizaţiilor obşteşti în scopul de a slăbi Statul, dacă această faptă a fost săvîrşită prin folosirea întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat sau obşteşti ori prin împiedicarea funcţionării lor normale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.
[Art.66 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.66 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.66 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.66 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.66 modificat prin Ucazul din 23.05.61]
Articolul 67. Chemări la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii de stat sau la încălcarea prin violenţă a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova
Chemări publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii de stat sau la încălcarea prin violenţă a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi difuzarea prin diferite forme în acest scop de materiale cu un asemenea conţinut –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite repetat sau de un grup de persoane cu înţelegere prealabilă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la şapte ani sau cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.
Acţiunile prevăzute în alineatele întîi şi doi ale prezentului articol săvîrşite din însărcinarea unor organizaţii străine sau a reprezentanţilor lor, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la zece ani cu sau fără confiscarea averii.
[Art.67 în redacţia Legii din 23.02.93]
Articolul 67/1. Chemările la săvîrşirea unor crime împotriva securităţii statului
Chemările publice la trădarea Patriei, la săvîrşirea unui act terorist sau a unei diversii –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.67/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.67/1 introdus prin Ucazul din 21.06.89]
Articolul 68. Propaganda războiului
Propaganda războiului sub orice formă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani.
[Art.68 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.68 modificat prin Ucazul din 23.05.61]
Articolul 68/1. Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod, prelucrarea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor de distrugere în masă
Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod, prelucrarea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor chimice, armelor nucleare, dispozitivelor explozive nucleare ori a altor arme de distrugere în masă cu încălcarea prevederilor legislaţiei naţionale sau tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani.
Aceleaşi acţiuni:
1) săvîrşite repetat;
2) săvîrşite de un grup de persoane;
3) urmate de consecinţe deosebit de grave;
4) soldate cu moartea unei sau mai multor persoane –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
[Art.68/1 introdus prin Legea nr.97-XV din 07.03.03, în vigoare 28.03.03]
Articolul 69. Activitatea organizatorică, îndreptată spre săvîrşirea unor infracţiuni deosebit de periculoase contra statului
Activitatea organizatorică, îndreptată spre pregătirea sau săvîrşirea unor infracţiuni deosebit de periculoase contra statului, spre crearea unei organizaţii,scopul căreia este săvîrşirea unor asemenea infracţiuni –
se pedepsesc respectiv conform articolelor 61-68 din prezentul Cod.
[Art.69 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 70. Infracţiuni de stat deosebit de periculoase, săvîrşite împotriva unui alt stat al oamenilor muncii
În virtutea solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii infracţiunile de stat deosebit de periculoase, săvîrşite împotriva unui alt stat al oamenilor muncii, –
se pedepsesc respectiv conform articolelor 61-69 din prezentul Cod.
II. ALTE INFRACŢIUNI CONTRA STATULUI
Articolul 71. Încălcarea egalităţii naţionale şi rasiale
Acţiunile premeditate, îndemnările publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea directă sau indirectă a drepturilor ori stabilirea avantajelor directe sau indirecte ale cetăţenilor în dependenţă de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la 3 ani sau cu amendă în mărime de pînă la două sute cincizeci salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, însoţite de violenţă, înşelătorii sau ameninţări precum şi dacă au fost săvîrşite de o persoană cu post de răspundere, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani sau cu o amendă în mărime de pînă la cinci sute de salarii minime.
Acţiunile prevăzute în partea întîia sau a doua ale prezentului articol, săvîrşite de un grup de persoane sau dacă au avut ca urmare pierderea vieţii oamenilor ori alte urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la zece ani.
[Art.71 modificat prin Legea nr.643-XV din 15.11.2001]
[Art.71 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.71 în redacţia Ucazului din 12.04.89]
Articolul 71/1.
[Art.71/1 exclus prin Ucazul din 21.06.89]
Articolul 72. Divulgarea secretului de stat
Divulgarea informaţiilor, ce constituie secret de stat, de către o persoană, căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, dacă în esenţă nu constituie trădare de patrie sau spionaj, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.
Aceeaşi faptă, dacă a avut urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la opt ani.
Articolul 73. Pierderea documentelor ce conţin un secret de stat
Pierderea documentelor ce conţin un secret de stat, precum şi a obiectelor, ale căror date constituie un secret de stat, de către o persoană,căreia aceste documente şi obiecte i-au fost încredinţate dacă pierderea a fost un rezultat al încălcării regulilor stabilite de comportare cu documentele sau obiectele sus-numite, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
Aceeaşi faptă, dacă a cauzat urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani.
Articolul 73/1. Transmiterea către organizaţii străine a unor informaţii, ce constituie un secret de serviciu
Transmiterea sau adunarea, în scopul de a transmite unor organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, a unor informaţii economice, tehnico-ştiinţifice sau a altor informaţii, ce constituie un secret de serviciu de către o persoană, căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate în virtutea serviciului sau a muncii ori i-au devenit cunoscute pe o altă cale, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, dacă au cauzat o mare pagubă materială organizaţiilor de stat sau obşteşti ori au avut consecinţe grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la opt ani.
[Art.73/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.73/1 introdus prin Ucazul din 26.01.84]
Articolul 74. Banditismul
Organizarea de bande armate în scopul atacării întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat sau obşteşti, ori a unor persoane precum şi participarea la asemenea bande şi la atacurile, săvîrşite de ele, –
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă şi confiscarea averii sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani şi confiscarea averii.
[Art.74 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.74 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.74 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 74/1. Acţiunile, care dezorganizează activitatea instituţiilor de corectare prin muncă
Persoanele care îşi execută pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate îi terorizează în locurile de deţinere pe condamnaţii, porniţi pe calea corectării sau care săvîrşesc atacuri asupra administraţiei, precum şi cele ce organizează în aceste scopuri grupări criminale sau participă activ la asemenea grupări, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.
Recidiviştii deosebit de periculoşi, precum şi persoanele, condamnate pentru infracţiuni grave, dacă au săvîrşit acţiunile, prevăzute de partea întîi a prezentului articol, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.74/1 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.74/1 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.74/1 modificat prin Ucazul din 26.01.84]
[Art.74/1 introdus prin Ucazul din 23.05.61]
Articolul 74/2. Înfiinţarea sau conducerea unei organizaţii criminale şi apartenenţa la ea
Înfiinţarea unei organizaţii criminale în scopul săvîrşirii infracţiunilor, fie conducerea acesteia sau a subdiviziunilor subordonate, fie căutarea şi angajarea de membri în organizaţia criminală ori antrenarea altor persoane în activitatea organizaţiei criminale, fie crearea de fonduri băneşti şi de altă natură pentru asigurarea activităţii criminale, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi cu alte mijloace pentru săvîrşirea infracţiunilor, fie organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime sau despre activitatea organelor de drept, fie coordonarea planurilor şi acţiunilor criminale cu alte organizaţii, grupuri criminale şi infractori aparte din ţară sau străinătate, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.
Apartenenţa la o organizaţie criminală sau participarea la activitatea criminală a acestei organizaţii –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani cu sau fără confiscarea averii.
Acţiunile prevăzute la alineatele unu şi doi ale prezentului articol, săvîrşite de o persoană, folosind atribuţiile sale de serviciu –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu sau fără confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.74/2 în redacţia Legii nr.188-XV din 24.05.2001]
[Art.74/2 introdus prin Legea din 09.12.94]
Articolul 75. Contrabanda
Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova de mărfuri, obiecte şi de alte valori în proporţii mari, cu excepţia celor indicate la alineatele doi şi trei din prezentul articol, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, fie cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, fie asociată de nedeclarare sau de declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă de la o sută cincizeci la trei sute de salarii minime cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei.
Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova de substanţe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, de deşeuri nocive, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, fie cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, fie asociată de nedeclarare sau de declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şase ani sau cu amendă de la trei sute la opt sute de salarii minime cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei.
Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova de armament, de dispozitive de explodare, de arme de foc, de muniţii, cu excepţia armelor de vînătoare cu ţeava lisă şi a cartuşelor la ele, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, fie cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, fie asociată de nedeclarare sau de declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şase ani sau cu amendă de la trei sute la opt sute de salarii minime cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei.
Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova de valori culturale, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani cu sau fără confiscarea averii.
Acţiunile prevăzute la alineatele unu-patru din prezentul articol săvîrşite în mod repetat sau de un grup de persoane, care s-au organizat pentru activitate de contrabandă, sau de o persoană cu funcţii de răspundere făcîndu-se uz de situaţia de serviciu, precum şi contrabanda în proporţii deosebit de mari –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la doisprezece ani cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei.
Notă. Se consideră valori culturale valorile cu caracter religios sau laic arătate în articolul 1 din Convenţia O.N.U. din 14 noiembrie 1970, privind măsurile îndreptate spre interzicerea şi prevenirea introducerii, scoaterii şi transmiterii ilicite a dreptului de proprietate asupra valorilor culturale.
Prin contrabandă de proporţii mari se înţelege trecerea ilegală peste frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi a altor bunuri dacă valoarea lor, exprimată în bani, de o cinci sute de ori depăşeşte mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrşirii infracţiunii, iar prin contrabandă de proporţii deosebit de mari se înţelege trecerea ilegală peste frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi a altor bunuri dacă valoarea lor, exprimată în bani, depăşeşte de o mie de ori mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrşirii infracţiunii.
Nu se consideră contrabandă introducerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fără declaraţie, a mijloacelor băneşti, a mărfurilor a obiectelor şi a altor valori în limitele stabilite de legislaţia în vigoare.
[Art.75 modificat prin Legea nr.1599-XV din 27.12.02, în vigoare 28.01.03]
[Art.75 modificat prin Legea nr.852-XIV din 03.03.2000]
[Art.75 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.75 modificat prin Legea nr.99-XIV din 22.07.98]
[Art.75 modificat prin Legea nr.873 din 07.06.96]
[Art.75 în redacţia Legii nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.75 modificat prin Legea din 04.08.92]
Articolul 76. Dezordini de masă
Organizarea unor dezordini de masă, însoţite de pogromuri, distrugeri incendieri şi de alte acţiuni asemănătoare, precum şi săvîrşirea nemijlocită de către participanţii la ele a infracţiunilor sus-numite sau rezistenţa armată opusă de ei autorităţilor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cincisprezece ani.
Articolul 77. Sustragerea de la încorporarea în serviciul militar în termen, pregătirea militară obligatorie sau în serviciul de alternativă
Sustragerea de la încorporarea în serviciul militar în termen, pregătirea militară obligatorie sau în concentrările de rezervişti, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la trei ani.
Aceeaşi faptă, săvîrşită prin automutilare, sau simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau printr-o altă fraudă, ori săvîrşită cu alte circumstanţe agravante, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
Sustragerea de la încorporarea în serviciul de alternativă după aplicarea măsurilor de constrîngere administrativă pentru asemenea acţiuni, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la trei ani.
[Art.77 modificat prin Legea din 01.04.92]
Articolul 78. Sustragerea de la mobilizare
Sustragerea de la mobilizare în rîndurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
Aceeaşi faptă, precum şi sustragerea de la recrutările ulterioare în vederea completării Forţelor Armate ale Republicii Moldova, fiind săvîrşite în timp de război, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci pînă la cincisprezece ani.
[Art.78 modificat prin Legea nr.994 din 01.04.92]
Articolul 78/1. Sustragerea sau refuzul de a satisface serviciul de alternativă
Sustragerea persoanei care satisface serviciul de alternativă de la îndeplinirea îndatoririlor serviciului de alternativă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la trei ani.
Aceeaşi faptă, săvîrşită prin automutilare, sau prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor, prin altă înşelăciune sau în vreme de război, precum şi refuzul de a îndeplini îndatoririle serviciului de alternativă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
[Art.78/1 introdus prin Legea nr.1143 din 04.08.92]
Articolul 79. Sustragerea în timp de război de la îndeplinirea obligaţiilor sau de la plata impozitelor
Sustragerea în vreme de război de la mobilizarea la muncă sau de la îndeplinirea altor obligaţii, precum şi de la plata impozitelor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.79 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.79 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 80. Trecerea ilegală a frontierei de stat
Trecerea ilegală a frontierei de stat –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de la optzeci la o sută de salarii minime.
Aceeaşi acţiune săvîrşită repetat, fie de un grup de persoane, fie cu folosirea ascunzişurilor –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şase ani.
Acţiunile prevăzute la alineatele 1 şi 2:
a) însoţite de violenţă;
b) săvîrşite cu aplicarea armei, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la patru la zece ani.
Acţiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetăţenilor străini veniţi în Republica Moldova, fără actul de identitate de modelul stabilit sau fără autorizaţie, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de Constituţia Republicii Moldova, precum şi asupra persoanelor care sînt victime ale traficului de fiinţe umane.
[Art.80 în redacţia Legii nr.1524-XV din 12.12.02, în vigoare 21.01.03]
[Art.80 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.80 în redacţia Legii nr.1033 din 10.12.96]
Articolul 81. Încălcarea regulilor cu privire la zborurile internaţionale
Intrarea pe calea aerului în Republica Moldova şi plecarea pe calea aerului din Republica Moldova fără autorizaţia stabilită, nerespectarea traseurilor, indicate în autorizaţie, a locurilor de aterizare, a porţilor aeriene, a înălţimii zborurilor sau altă încălcare a regulilor cu privire la zborurile internaţionale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la zece ani, sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci şi cinci de salarii minime cu confiscarea navei aeriene sau fără confiscarea ei.
[Art.81 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 82. Încălcarea regulilor cu privire la securitatea circulaţiei şi exploatarea transportului
Încălcarea de către un lucrător al transportului feroviar, pe apă sau aerian a regulilor cu privire la securitatea circulaţiei şi exploatarea transportului, dacă a provocat accidente cu oameni, deraiere avarie sau alte urmări grave, precum şi repararea necalitativă a mijloacelor de transport, a căilor, a mijloacelor de semnalizare şi de telecomunicaţie, dacă a provocat aceleaşi urmări, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani.
Aceleaşi fapte, dacă n-au provocat, însă în mod vădit au creat primejdia unor astfel de urmări, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.82 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.82 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 83. Deteriorarea căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport
Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului rulant sau a navelor, a mijloacelor de telecomunicaţie sau semnalizare, dacă au provocat sau ar fi putut provoca deraierea unui tren, avaria unei nave sau împiedicarea funcţionării normale a transportului şi a mijloacelor de telecomunicaţie, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani.
[Art.83 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.83 modificat prin Ucazul din 23.05.61]
Articolul 84. Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi
Fabricarea în scopul punerii în circulaţie, precum şi punerea în circulaţie, a biletelor Băncii Naţionale a Moldovei, a monedelor, a bancnotelor, utilizate oficial în republică în calitate de mijloace băneşti, sau a valutei străine false, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau sub formă de îndeletnicire, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.
[Art.84 modificat prin Legea din 03.05.96]
[Art.84 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.84 în redacţia Legii nr.1144 din 04.08.92]
Articolul 85. Încălcarea regulilor cu privire la operaţiile valutare
Încălcarea regulilor privind operaţiile valutare comise de o persoană care a fost supusă unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi încălcare, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută salarii minime cu confiscarea valorilor valutare.
Încălcarea regulilor privind operaţiile valutare, comisă de o persoană condamnată anterior pentru aceeaşi infracţiune, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani cu confiscarea averii şi valorilor valutare.
[Art.85 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.85 în redacţia Legii nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.85 modificat prin Legea din 04.08.92]
Articolul 86. Nedenunţarea infracţiunilor contra statului
Nedenunţarea infracţiunilor contra statului, prevăzute de articolele 61-66, 69, 74 şi 84 din prezentul Cod, despre care se ştia, că sunt în curs de pregătire sau sunt săvîrşite, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.86 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.86 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 87. Favorizarea infracţiunilor contra statului
Favorizarea prealabil nepromisă a infracţiunilor contra statului, prevăzute de articolele 61-66, 69, 74, 75, 84 şi 85 ale prezentului Cod, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
[Art.87 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.87 modificat prin Ucazul din 23.05.61]
Capitolul II
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, SĂNĂTĂŢII,
LIBERTĂŢII ŞI DEMNITĂŢII PERSOANEI
Articolul 88. Omorul premeditat săvîrşit cu circumstanţe agravante
Omorul premeditat:
1) săvîrşit în interes acaparator;
2) săvîrşit din intenţii huliganice;
3) săvîrşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a îndatoririlor de serviciu sau obşteşti;
4) săvîrşit asupra a două sau mai multe persoane;
5) săvîrşit asupra unei femei, despre care cel vinovat ştia cu certitudine că este gravidă;
6) săvîrşit cu o deosebită cruzime sau prin mijloace, periculoase pentru viaţa mai multor persoane;
7) săvîrşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei, precum şi însoţit de viol;
8) săvîrşit de un recidivist deosebit de periculos sau de o persoană care a săvîrşit mai înainte o infracţiune, prevăzută de prezentul articol sau de articolul 89 din prezentul Cod,
9) săvîrşit, profitînd de neputinţa victimei de a se apăra, –
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.88 completat prin Legea nr.1146 din 09.04.97]
[Art.88 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.88 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.88 modificat prin Legea din 04.08.92]
Articolul 89. Omorul premeditat
Omorul premeditat, săvîrşit fără circumstanţele agravante, arătate în articolul 88 al prezentului Cod, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la douăzeci de ani.
[Art.89 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.89 modificat prin Legea nr.1145 din 04.08.92]
Articolul 90. Omorul, săvîrşit în stare de afect
Omorul premeditat săvîrşit în stare de afect survenit în mod subit sau în urma actelor de violenţă, sau a insultei grave din partea victimei, sau în urma altor acţiuni ilegale ale victimei, dacă aceste acţiuni au provocat sau ar fi putut provoca urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.90 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.90 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 91. Omorul, săvîrşit în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări
Omorul, săvîrşit în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.91 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.91 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 92. Omorul pruncului de către mamă
Omorul pruncului, săvîrşit cu premeditare de către mamă în timpul naşterii sau imediat după naşterea lui, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.92 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 93. Omorul din imprudenţă
Omorul din imprudenţă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Omorul din imprudenţă a două sau mai multe persoane ori omorul, care este rezultatul nerespectării conştiente a regulilor de precauţiune, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.93 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.93 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 94. Determinarea la sinucidere
Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere a unei persoane, care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de cel vinovat, fie prin comportare cruntă, fie prin înjosirea sistematică a demnităţii personale a victimei, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare sistematică, clevetire, jignire din partea celui vinovat, dacă victima n-a fost în dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de acesta, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
Articolul 95. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale
Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale, care este primejdioasă pentru viaţă sau care a provocat pierderea organului de văz de auz, de vorbire sau a unui alt organ, ori pierderea funcţiunii lui, o boală mintală sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, a dus la întreruperea sarcinii sau o desfigurare iremediabilă a feţei, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale fie că a fost urmată de moartea victimei, fie că a fost săvîrşită prin acţiuni de schingiuire sau torturare, fie ca urmare a unor vătămări sistematice, chiar uşoare, a integrităţii corporale, fie că au fost cauzate unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a îndatoririlor de serviciu sau obşteşti, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.
Acţiunile, prevăzute de prezentul articol, săvîrşite de un recidivist deosebit de periculos, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.95 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.95 modificat prin Ucazul din 14.08.72]
Articolul 96. Vătămarea intenţionată mai puţin gravă a integrităţii corporale
Vătămarea intenţionată a integrităţii corporale, care nu este periculoasă pentru viaţă şi n-a provocat urmările prevăzute în articolul 95 al prezentului Cod, dar care a fost urmată fie de zdruncinarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă de mai puţin de o treime din capacitatea de muncă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceeaşi acţiune, dacă a avut un caracter de schingiuire sau de torturare, precum şi dacă a fost cauzată unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a datoriei de serviciu sau obşteşti sau a fost săvîrşită de un recidivist deosebit de periculos, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.96 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.96 modificat prin Ucazul din 01.12.83]
[Art.96 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 97. Vătămarea intenţionată gravă sau mai puţin gravă a integrităţii corporale în stare de afect
Vătămarea intenţionată gravă sau mai puţin gravă a integrităţii corporale în stare de afect survenit în mod subit fie în urma actelor de violenţă sau a unei insulte grave din partea victimei, fie în urma unor alte acţiuni ilegale ale victimei dacă aceste acţiuni au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.97 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.97 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 98. Vătămarea gravă sau mai puţin gravă a integrităţi corporale, cauzată în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări
Vătămarea gravă sau mai puţin gravă a integrităţii corporale, cauzată în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.98 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 99. Vătămarea gravă sau mai puţin gravă a integrităţii corporale, cauzată prin imprudenţă
Vătămarea gravă sau mai puţin gravă a integrităţii corporale, cauzată prin imprudenţă, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.99 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.99 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 100.
[Art.100 exclus prin Legea din 09.12.94]
Articolul 101. Bătaia sau alte acţiuni violente
Cauzarea suferinţelor fizice sau morale (psihice) prin bătăi şi alte acţiuni violente, dacă n-au provocat urmările prevăzute de articolele 95 şi 96 ale prezentului cod, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite asupra minorilor –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de pînă la cinci ani.
[Art.101 modificat prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98]
[Art.101 completat prin Legea nr.1146 din 09.04.97]
[Art.101 modificat prin Legea din 09.12.94]
Articolul 101/1. Tortura
Acţiunile prin care se provoacă, în mod intenţionat, unei persoane o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd asemenea durere sau astfel de suferinţe sînt provocate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane, cu excepţia durerii ori suferinţelor, rezultînd exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani.
[Art.101/1 introdus prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98]
Articolul 102. Violul
Violul, adică raportul sexual cu aplicarea forţei fizice, ameninţării sau profitînd de starea de neputinţă a părţii vătămate, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani.
Violul, săvîrşit de o persoană, care anterior a mai săvîrşit o astfel de infracţiune, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani.
Violul, săvîrşit de un grup de persoane, sau violarea unei minore, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.
Violul, săvîrşit de un recidivist deosebit de periculos, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani.
Violul ce a avut urmări extrem de grave, precum şi violarea unei minore în vîrstă de pînă la 14 ani, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.102 modificat prin Legea nr.677 din 08.12.95]
[Art.102 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.102 modificat prin Legea nr.990 din 01.04.92]
[Art.102 modificat prin Ucazul din 17.06.80]
Articolul 103. Raportul sexual cu o persoană care n-a împlinit şaisprezece ani
Raportul sexual cu o persoană care n-a împlinit şaisprezece ani, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şase ani.
Articolul 103/1. Satisfacerea prin constrîngere a poftei sexuale în forme perverse
Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse prin constrîngere fizică, ameninţare sau profitînd de starea de neputinţă a victimei, dacă lipsesc elementele, prevăzute de articolul 106 din prezentul Cod, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
Aceleaşi acţiuni fie săvîrşite de o persoană, care a mai săvîrşit anterior o astfel de infracţiune, fie de un grup de persoane, fie asupra unui minor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani.
[Art.103/1 introdus prin Ucazul din 14.08.72]
Articolul 104. Pervertirea unor persoane, care n-au împlinit şaisprezece ani
Pervertirea unor persoane, care n-au împlinit şaisprezece ani, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
Articolul 105. Constrîngerea unei femei de a avea raport sexual
Constrîngerea unei femei de a avea raport sexual, profitîndu-se de dependenţa materială, de serviciu sau de altă dependenţă a victimei, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
Articolul 105/1. Practicarea prostituţiei
Practicarea prostituţiei după aplicarea a cel puţin două sancţiuni administrative –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la şase luni la un an sau cu o amendă de la cinci sute la una mie salarii minime.
[Art.105/1 introdus prin Legea nr.42-XIV din 04.06.98]
Articolul 105/2. Proxenetismul
Constrîngerea sau îndemnul la prostituţie, înlesnirea practicării prostituţiei sau obţinerea de profit de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la trei la şapte ani sau cu amendă de la una mie cinci sute la trei mii de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni dacă sînt săvîrşite faţă de un minor ori au dus la urmări grave –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la cinci la zece ani.
[Art.105/2 introdus prin Legea nr.42-XIV din 04.06.98]
Articolul 106. Homosexualismul prin constrîngere
Homosexualismul, săvîrşit fie asupra unui minor, fie prin constrîngere fizică sau psihică, fie profitîndu-se de starea de neputinţă a victimei, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.
[Art.106 modificat prin Legea nr.500 din 15.06.95]
Articolul 107. Sustragerea de la tratamentul bolii venerice şi transmiterea unei boli venerice
Sustragerea de la tratamentul bolii venerice, continuat după avertismentul făcut de organele ocrotirii sănătăţii, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amenda în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Acela, care ştiind că este bolnav de o boală venerică, expune o altă persoană prin raport sexual sau prin alte acte primejdiei de a fi contaminată de această boală, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.
Acela, care ştiind că suferă de o boală venerică, transmite această boală unei alte persoane, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Acţiunile, prevăzute de partea a treia a prezentului articol, dacă sunt săvîrşite de o persoană, condamnată anterior pentru contaminarea unei alte persoane de o boală venerică, precum şi contaminarea a două sau mai multe persoane sau a unui minor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.107 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.107 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.107 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.107 modificat prin Ucazul din 04.11.71]
Articolul 107/1. Contaminarea de boala SIDA
Punerea intenţionată a altei persoane în pericolul contaminării de boala SIDA, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
Contaminarea altei persoane de boala SIDA de către o persoană, care ştia că suferă de această boală, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la opt ani.
[Art.107/1 introdus prin Ucazul din 28.10.87]
Articolul 108. Efectuarea ilegală a avortului
Efectuarea ilegală a avortului de un medic, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime cu interdicţia de a practica medicina pe un termen de pînă la doi ani sau fără o asemenea interdicţie.
Efectuarea avortului în condiţii antisanitare sau de o persoană fără studii medicale superioare, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, în ambele cazuri cu interdicţia de a practica medicina pe un termen de pînă la trei ani.
Acţiunile, prevăzute de partea întîi şi de partea a doua ale prezentului articol, fie că au fost săvîrşite în mod repetat, fie că au cauzat o zdruncinare îndelungată a sănătăţii, fie o vătămare gravă a integrităţii corporale, fie că au provocat moartea victimei, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la opt ani şi interdicţia de a practica medicina pe un termen de pînă la patru ani.
[Art.107 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.108 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.108 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 108/1. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale
Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către medic –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime cu sau fără privarea de dreptul de a practica medicina pe un termen de pînă la doi ani.
Efectuarea sterilizării chirurgicale de către o persoană fără studii medicale corespunzătoare, precum şi în unităţi medico-sanitare nespecializate, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de la un an la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a practica medicina pe un termen de trei ani.
Acţiunile prevăzute la alineatele întîi sau doi ale prezentului articol fie că au fost săvîrşite în mod repetat, fie că au cauzat o zdruncinare îndelungată a sănătăţii sau o vătămare gravă a integrităţii corporale, fie că au provocat moartea pacientului –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la doi la opt ani cu privarea de dreptul de a practica medicina pe un termen de pînă la patru ani.
[Art.108/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.108/1 introdus prin Legea nr.56-XIV din 10.06.98]
Articolul 108/2. Efectuarea fecundării artificiale sau implantarea embrionului
Efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau implantarea embrionului fără consimţămîntul în scris al pacientei şi al soţului ei –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime cu sau fără privarea de dreptul de a practica medicina pe un termen de pînă la trei ani.
[Art.108/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.108/2 introdus prin Legea nr.56-XIV din 10.06.98]
Articolul 109.
[Art.109 exclus prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 110. Sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor
Sustragerea cu rea-voinţă de la plata mijloacelor stabilite printr-o hotărîre a instanţei judecătoreşti pentru întreţinerea copiilor minori (a pensiei alimentare), precum şi sustragerea cu rea-voinţă a părinţilor de la întreţinerea copiilor majori dar inapţi pentru muncă, aflaţi în întreţinerea lor, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la trei sute treizeci de salarii minime.
[Art.110 modificat prin Legea nr.1196-XV din 04.07.2002]
[Art.110 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.110 modificat prin Legea nr.1340-XIII din 08.10.97]
[Art.110 modificat prin Ucazul din 06.06.85]
Articolul 111. Sustragerea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului
Sustragerea cu rea-voinţă de la acordarea ajutorului material stabilit de instanţa judecătorească, părinţilor sau unuia din soţi, inapţi pentru muncă, –
se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, fie cu mustrare publică.
[Art.111 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 112. Abuzul de drepturile sau de obligaţiile de tutore
Folosirea în interes de profit a tutelei, curatelei sau a patronatului în dauna intereselor celui pus sub tutelă sau lăsarea copiilor puşi sub tutelă fără supraveghere şi ajutorul material necesar, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.112 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.112 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.112 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 112/1. Divulgarea secretului înfierii
Divulgarea secretului înfierii contrar voinţei înfietorului, –
se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, fie cu mustrare publică.
Aceeaşi faptă săvîrşită de către o persoană cu funcţie de răspundere obligată să păstreze secretul adopţiei sau urmată de consecinţe grave –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime.
[Art.112/1 modificat prin Legea nr.1001-XV din 19.04.2002]
[Art.112/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.112/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.112/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.112/1 introdus prin Ucazul din 31.07.70]
Articolul 112/2. Abuzul părinţilor şi altor persoane la înfiere şi transmiterea ilegală a copiilor
Primirea de către părinte, tutore (curator), alt ocrotitor legal al copilului sau de către o altă persoană a unei recompense sub orice formă pentru darea consimţămîntului de a înfia sau în alte scopuri legate de înfiere, fie pentru transmiterea copilului altor persoane, care nu-i sînt părinţi, în alt mod decît cel prevăzut de legislaţie, precum şi pentru prezentarea unor date neveridice pentru legitimarea transmiterii copilului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani cu confiscarea recompensei primite.
Exercitarea presiunii asupra părintelui, tutorelui (curatorului), altui ocrotitor legal al copilului sub orice formă în scopul primirii consimţămîntului de a înfia sau de a transmite copilul, precum şi al prezentării de date neveridice pentru legitimarea transmiterii copilului altor persoane, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani.
[Art.112/2 în redacţia Legii nr.724 din 06.02.96]
[Art.112/2 introdus prin Legea nr.1482 din 10.06.93]
Articolul 112/3. Scoaterea ilegală a copiilor din Republica Moldova
Scoaterea copilului din Republica Moldova în baza unor acte falsificate sau pe altă cale ilegală, precum şi abandonarea lui în străinătate, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la doisprezece ani.
[Art.112/3 introdus prin Legea din 06.02.96]
Articolul 113. Răpirea sau substituirea unui copil străin
Răpirea sau substituirea unui copil străin, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în interes de profit, din răzbunare sau din alte porniri josnice, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.
[Art.113 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.113 modificat prin Legea din 06.02.96]
Articolul 113/1. Vînzarea şi traficul de copii
Vînzarea şi traficul de copii în orice scop şi în orice formă, inclusiv de către părinţi sau persoane subrogatorii legale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la opt ani.
[Art.113/1 introdus prin Legea nr.1146 din 09.04.97]
Articolul 113/2. Traficul ilicit de fiinţe umane
Traficul ilicit de fiinţe umane, cu sau fără consimţămîntul lor, săvîrşit în scop de profit, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la cinci la zece ani, cu sau fără confiscarea averii.
Traficul ilicit de fiinţe umane, cu sau fără consimţămîntul lor, săvîrşit:
1) pentru utilizarea muncii forţate a persoanei sau ţinerea ei în stare de sclavie;
2) pentru folosirea persoanei în conflicte armate;
3) pentru exploatarea sexuală a persoanei în diferite forme sau folosirea acesteia în industria pornografică;
4) pentru atragerea persoanei în activitatea criminală;
5) pentru folosirea persoanei în alte scopuri josnice;
6) în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Acţiunile, prevăzute la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol, săvîrşite:
1) în mod repetat;
2) asupra a două sau mai multe persoane;
3) asupra minorilor;
4) prin răpire, abuz de putere, abuz de serviciu, înşelăciune, escrocherie;
5) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţa ori sănătatea persoanei sau soldate cu decesul victimei, sau săvîrşite asupra unei femei despre care se ştia cu certitudine că este gravidă, sau profitînd de starea de neputinţă a persoanei;
6) pentru prelevarea şi transplantarea organelor sau ţesuturilor umane;
7) de o organizaţie criminală –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.
[Art.113/2 introdus prin Legea nr.450-XV din 30.07.2001]
Articolul 114. Lăsarea în primejdie
Neacordarea ajutorului necesar şi, care, evident, nu suferă amînare, unei persoane, ce se află într-o stare periculoasă pentru viaţă, dacă acest ajutor ar fi putut fi acordat în mod vădit de cel vinovat fără un pericol serios pentru sine sau pentru alte persoane, precum şi neînştiinţarea persoanelor respective despre necesitatea acordării ajutorului, –
se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, fie cu mustrare publică sau atrage după sine aplicarea măsurilor de influenţă obştească.
Lăsarea cu bună ştiinţă fără ajutor a unei persoane, ce se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a lua măsuri de autoconservare din cauza vîrstei fragede, bătrîneţii, bolii sau în general a neputinţei sale, în cazurile cînd cel vinovat fie că a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat să-i poarte de grijă, fie că însuşi l-a pus într-o situaţie periculoasă pentru viaţă, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.114 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.114 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 115. Neacordarea de ajutor unui bolnav
Neacordarea de ajutor fără motive întemeiate unui bolnav de către o persoană, care în virtutea legii sau regulilor speciale era obligată să-l acorde, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci de salarii minime, sau atrage după sine aplicarea unor măsuri de influenţare obştească.
Aceeaşi faptă, dacă a provocat sau în mod vădit ar fi putut provoca moartea bolnavului sau alte urmări grave pentru aceasta, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani şi cu privarea de dreptul de a exercita activitatea profesională pe un termen de pînă la trei ani.
[Art.115 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.115 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.115 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 115/1. Încălcarea regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale
Încălcarea de către un medic sau de un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, ca rezultat al atitudinii neglijente sau al incompetenţei profesionale, în cazul în care a cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a provocat moartea pacientului –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la şapte ani, fie cu amendă în mărime de pînă la trei sute de salarii minime, cu privarea de dreptul de a practica activitatea profesională pe un termen de pînă la patru ani.
[Art.115/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.115/1 introdus prin Legea nr.56-XIV din 10.06.98]
Articolul 116. Privaţiunea ilegală de libertate
Privaţiunea ilegală de libertate, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la un an.
Aceeaşi acţiune, fie că a fost săvîrşită într-un mod primejdios pentru viaţa sau sănătatea părţii vătămate, fie că i-a provocat suferinţe fizice, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
Articolul 116/1. Luarea de ostatici
Luarea sau reţinerea persoanei în calitate de ostatic, însoţite de ameninţarea cu omor, cu pricinuirea leziunilor corporale sau cu reţinerea în continuare a acestei persoane, în scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana fizică sau juridică sau un grup de persoane să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vre-unei acţiuni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cincisprezece ani.
Aceleaşi acţiuni, dacă ele au implicat urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu sau fără confiscarea averii.
Notă: Aplicarea prezentului articol nu se extinde asupra cazurilor de săvîrşire a unei asemenea infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova, cînd persoana, care a luat sau reţine un ostatic, se află pe teritoriul Republicii Moldova şi această persoană, precum şi ostaticul sînt cetăţeni al Republicii Moldova.
[Art.116/1 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.116/1 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.116/1 introdus prin Ucazul din 29.10.87]
Articolul 116/2. Internarea ilegală într-un spital de boli mintale
Internarea ilegală într-un spital de boli mintale a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, cu sau fără privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la un an pînă la trei ani.
[Art.116/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.116/2 introdus prin Ucazul din 04.02.88]
Articolul 117. Calomnia
Calomnia într-o lucrare tipărită sau multiplicată prin alte mijloace într-o scrisoare anonimă, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Calomnia, urmată de consecinţe grave sau însoţită de învinuirea de săvîrşirea unei infracţiuni contra statului sau a unei alte infracţiuni grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la cinci ani.
[Art.117 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.117 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.117 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.117 modificat prin Ucazul din 22.11.85]
[Art.117 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 118.
[Art.118 exclus prin Legea din 09.12.94]
Capitolul III
INFRACŢIUNI CONTRA PROPRIETĂŢII
[Cap.III în redacţia Legii nr.500-XIII din 15.02.91]
Articolul 119. Sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşită prin furt
Sustragerea pe ascuns a bunurilor din avutul proprietarului (furtul), –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani, ori cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime.
Furtul săvîrşit în mod repetat, sau, în urma înţelegerii prealabile, de către un grup de persoane, sau care a cauzat daune considerabile păgubaşului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi pînă la şapte ani, cu sau fără confiscarea averii, ori cu amendă în mărime de la şaizeci la optzeci de salarii minime.
Furtul săvîrşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani, cu sau fără confiscarea averii ori cu amendă în mărime de la optzeci la o sută cincizeci de salarii minime.
Furtul săvîrşit de un recidivist deosebit de periculos sau în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la douăzeci de ani cu confiscarea averii.
Notă: În articolele 119, 120, 122, 123 se consideră repetate acele infracţiuni ce au fost săvîrşite de o persoană, care anterior a comis una din infracţiunile prevăzute în aceste articole sau în articolele 74, 121, 123/1, 224/4, 225/2 şi 227/1 din prezentul Cod.
În prezentul Cod prin proporţii mari se înţelege valoarea bunurilor materiale sustrase, dobîndite, primite, tăinuite, distruse etc. sau mărimea pagubei pricinuite de către o persoană sau un grup de persoane, care, exprimată în bani, depăşeşte de cinci sute de ori mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrşirii infracţiunii.
[Art.119 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.119 modificat prin Legea din 13.03.96]
[Art.119 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.119 modificat prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.119 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.119 în redacţia Legii din 01.04.92]
Articolul 120. Sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşită prin jaf
Sustragerea deschisă a avutului proprietarului (jaful) –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi pînă la cinci ani, ori cu amendă în mărime de la cincizeci la optzeci de salarii minime.
Aceeaşi acţiune, dacă a fost însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţa ori sănătatea persoanei păgubaşe sau de ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe sau dacă a fost săvîrşită, fie în mod repetat, fie în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane sau dacă au cauzat o daună considerabilă păgubaşului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la douăsprezece ani cu sau fără confiscarea averii sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime.
Jaful săvîrşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu sau fără confiscarea averii.
Jaful săvîrşit de un recidivist deosebit de periculos sau în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii.
[Art.120 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.120 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.120 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 121. Tîlhăria în scopul sustragerii avutului proprietarului
Tîlhăria, adică atacul săvîrşit în scopul însuşirii avutului proprietarului, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei care a fost supusă atacului, ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani cu sau fără confiscarea averii.
Tîlhăria săvîrşită:
1) în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane;
2) cu aplicarea armei sau a altor obiecte, folosite în calitate de armă;
3) cu pricinuirea unor leziuni corporale grave;
4) de un recidivist deosebit de periculos;
5) de o persoană, care anterior a săvîrşit o tîlhărie sau un act de banditism;
6) în scopul însuşirii avutului în proporţii mari;
7) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.
[Art.121 modificat prin Legea din 13.03.96]
[Art.121 modificat prin Legea din 09.12.94]
Articolul 122. Sustragerea prin escrocherie din avutul proprietarului
Însuşirea avutului proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere (escrocheria), –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani ori cu amendă în mărime de la treizeci la şaptezeci de salarii minime.
Escrocheria săvîrşită în mod repetat, fie în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, fie cu pricinuirea unei daune considerabile păgubaşului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi pînă la şase ani cu sau fără confiscarea averii, ori cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime.
Escrocheria, care a pricinuit pagube mari proprietarului sau a fost săvîrşită de un recidivist deosebit de periculos, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii sau cu o amendă în mărime de la şaptezeci la o sută cincizeci de salarii minime.
[Art.122 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.122 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.122 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 122/1. Fabricarea sau punerea în circulaţie a hîrtiilor de valoare false
Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a hîrtiilor de valoare false, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani, cu confiscarea averii.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, sau în proporţii mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani, cu confiscarea averii.
[Art.122/1 introdus prin Legea din 03.05.96]
Articolul 122/2. Confecţionarea, desfacerea sau folosirea cardurilor şi a altor documente de plată false
Confecţionarea cu scopul de a desface, desfacerea sau folosirea cardurilor, precum şi a altor documente de plată false, ce nu constituie hîrtii de valoare, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şase ani cu confiscarea averii.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în mod repetat sau în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani cu confiscarea averii.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite de o organizaţie criminală sau de un recidivist deosebit de periculos –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Notă. Prin carduri şi alte documente de plată, ce nu constituie hîrtii de valoare, se înţeleg acele instrumente de plată, care au calităţile unui document de plată ce confirmă, stabileşte ori atribuie drepturi sau obligaţiuni patrimoniale.
[Art.122/2 introdus prin Legea nr.254-XIV din 24.12.98]
Articolul 123. Sustragerea din avutul proprietarului prin însuşire, delapidare sau abuz de serviciu
Însuşirea sau delapidarea avutului proprietarului, încredinţat celui vinovat sau care se află în administrarea lui, precum şi sustragerea avutului proprietarului de către o persoană oficială (împuternicită) prin abuz de serviciu, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani, ori cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite posturi sau de a exercita o anumită activitate.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la şapte ani cu sau fără confiscarea averii, cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate de la doi pînă la cinci ani, ori cu amendă în mărime de la şaptezeci la o sută douăzeci de salarii minime, cu sau fără confiscarea averii.
Sustragerea, prevăzută în partea întîi şi în partea a doua ale prezentului articol, dacă a fost săvîrşită în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase pînă la cincisprezece ani cu confiscarea averii şi cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la doi pînă la cinci ani.
[Art.123 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.123 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 123/1. Sustragerea în proporţii deosebit de mari din avutul proprietarului
Sustragerea în proporţii deosebit de mari din avutul proprietarului, indiferent de mijlocul prin care a fost săvîrşită sustragerea (articolele 119-123), –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la doi pînă la cinci ani.
Notă. În prezentul Cod prin proporţii deosebit de mari se înţelege valoarea bunurilor materiale sustrase, dobîndite, primite, tăinuite, distruse etc. sau mărimea pagubei pricinuite de către o persoană sau de un grup de persoane, care exprimată în bani, depăşeşte de o mie cinci sute de ori mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrşirii infracţiunii.
[Art.123/1 modificat prin Legea din 13.03.96]
[Art.123/1 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.123/1 modificat prin Legea din 14.04.94]
[Art.123/1 modificat prin Legea din 01.04.92]
Articolul 124. Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului
Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului prin furt, însuşire, delapidare, abuz de serviciu sau prin escrocherie, săvîrşită de o persoană faţă de care, avînd în vedere circumstanţele cauzei şi personalitatea, nu pot fi aplicate măsuri de influenţă administrativă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an, ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceeaşi faptă ce a dus la descompletarea automobilelor, tractoarelor a tehnicii agricole şi a altor mijloace tehnice în timpul transportării lor pe calea ferată, pe apă şi pe alte căi, precum şi în locurile lor de păstrare permanentă sau temporară, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, ori cu amendă în mărime de la treizeci la şaptezeci de salarii minime.
Acţiunile prevăzute în părţile întîi sau a doua ale prezentului articol, săvîrşite de o persoană care a fost judecată mai înainte pentru sustragere în proporţii mici sau care a săvîrşit o sustragere din avutul proprietarului, sustragere prevăzută de articolele 119-123/1, 225/2, 227/1 din prezentul Cod, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani, ori cu o amendă în mărime de la treizeci la o sută de salarii minime.
Notă: Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului se consideră acţiunea de sustragere, dacă costul bunurilor sustrase, evaluat în bani,nu depăşeşte mărimea a cinci salarii minime, stabilite de legislaţie la momentul săvîrşirii infracţiunii.
[Art.124 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.124 modificată prin Legea din 13.03.96]
[Art.124 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.124 modificat prin Legea din 01.04.92]
Articolul 124/1. Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului, săvîrşită prin furt de buzunar
Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului, săvîrşită prin furt de buzunar, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceeaşi faptă săvîrşită în mod repetat sau în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane sau de către o persoană care anterior a săvîrşit o sustragere din avutul proprietarului, sustragere prevăzută la articolele 119-123/1, 225/2, 227/1 din prezentul cod, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani ori cu o amendă în mărime de la treizeci pînă la o sută de salarii minime.
Notă: Prin furt de buzunar se înţelege: sustragerea pe ascuns (în staţii şi în mijloacele de transport în comun, în piaţă, pe stradă, în magazine, restaurante, expoziţii, în parcuri etc.) a unui bun (bani, alte hîrtii de valoare, bijuterii, obiecte preţioase etc.) ce aparţine unei persoane şi se află asupra acesteia (în buzunar, în geantă, poşetă, sacoşă, este alipit hainei sau încălţămintei) sau în imediata sa apropiere (pe bancă, pe banchetă, pe tarabă, pe masă etc.), astfel încît să poată fi clară apartenenţa bunului persoanei respective şi dacă fapta nu întruneşte elementele altei infracţiuni.
[Art.124/1 introdus prin Legea nr.386-XIV din 07.05.99]
Articolul 125. Dobîndirea prin şantaj a avutului proprietarului
Cererea de a se transmite avutul proprietarului ori dreptul asupra acestui avut, ameninţînd cu violenţă persoana ori rudele apropiate ale acestuia, răspîndirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu nimicirea averii proprietarului (şantajul), –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani cu sau fără confiscarea averii ori cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu sau fără confiscarea averii.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane, sau însoţite de ameninţarea cu moartea ori cu pricinuirea unor leziuni corporale grave sau însoţite de acte de violenţă nepericuloase pentru viaţă şi sănătate, sau însoţite de deteriorarea ori nimicirea bunurilor, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani cu confiscarea averii.
Faptele prevăzute în partea întîi sau în partea a doua ale prezentului articol, săvîrşite de un grup organizat sau de un recidivist deosebit de periculos, sau cu aplicarea armei ori a altor obiecte folosite în calitate de armă,sau însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate, sau care au adus la pagube de proporţii mari sau la alte consecinţe grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Dobîndirea prin şantaj a avutului însoţită de răpirea sau de ameninţarea cu răpirea proprietarului, rudelor sau a apropiaţilor acestuia, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.
[Art.125 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.125 modificat prin Legea din 13.03.96]
[Art.125 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.125 modificat prin Legea din 01.04.92]
Articolul 126. Cauzarea de pagube materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere
Cauzarea de pagube materiale proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o sustragere, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an, ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, ori cu privirea de dreptul de a ocupa anumite posturi sau de a exercita o anumită activitate, ori cu destituirea din funcţie.
Aceeaşi faptă, săvîrşită în mod repetat, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu pînă la trei ani, ori cu amendă în mărime de pînă la nouăzeci de salarii minime.
[Art.126 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.126 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 126/1. Furtul sau utilizarea samavolnică a energiei electrice, termice sau a gazului
Furtul sau utilizarea samavolnică a energiei electrice, termice sau a gazului, săvîrşit după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi faptă, sau dacă a cauzat o pagubă considerabilă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime.
[Art.126/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.126/1 introdus prin Legea nr.778 din 13.03.96]
Articolul 126/2. Încălcarea regulilor de protecţie a reţelelor electrice de tensiune mai mare de 1000 de volţi şi a conductelor de gaze de tensiune înaltă
Încălcarea regulilor de protecţie a reţelelor electrice de tensiune mai mare de 1000 de volţi, precum şi a conductelor de gaze de tensiune înaltă, săvîrşită după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi faptă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.126/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.126/2 introdus prin Legea din 13.03.96]
Articolul 127. Nimicirea sau deteriorarea premeditată a avutului proprietarului
Nimicirea sau deteriorarea avutului proprietarului, săvîrşită prin incendiere sau printr-o altă metodă ce prezintă un pericol social, sau care a cauzat victime omeneşti, pagube mari ori alte urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci pînă la cincisprezece ani.
Articolul 128. Nimicirea sau deteriorarea din imprudenţă a avutului proprietarului
Nimicirea sau deteriorarea din imprudenţă a avutului proprietarului, săvîrşită în urma folosirii imprudente a focului sau printr-un alt mod socialmente periculos, sau care a pricinuit victime omeneşti sau alte urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani, ori cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci de salarii minime.
[Art.128 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.128 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 129. Neglijenţa criminală faţă de folosirea sau păstrarea mijloacelor tehnice agricole
Neglijenţa criminală faţă de folosirea sau păstrarea tractoarelor, automobilelor, combinelor şi altor maşini agricole, ce aparţin sovhozurilor şi altor organizaţii de stat, precum şi colhozurilor, care a cauzat deteriorarea sau defectarea, precum şi descompletarea acestor maşini, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi fapte, dacă au fost săvîrşite în mod repetat sau au cauzat pagube mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la patru ani ori cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.
[Art.129 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.129 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 130. Neglijenţa criminală faţă de paza avutului proprietarului
Neglijenţa criminală faţă de obligaţiunile proprii, manifestată de o persoană, căreia i-a fost încredinţată paza avutului proprietarului, atitudine care a avut ca urmare sustragerea, deteriorarea, defectarea sau pieirea în proporţii mari a acestui avut în cazul în care lipsesc elementele unei infracţiuni de serviciu, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.130 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 131. Infracţiunile contra proprietăţii altor state, precum şi contra proprietăţii persoanelor lor fizice sau juridice
Infracţiunile contra proprietăţii altor state, precum şi contra proprietăţii persoanelor lor fizice sau juridice, săvîrşite împotriva avutului aflat pe teritoriul Republicii Moldova, –
se pedepsesc conform articolelor prezentului capitol.
[Art.131 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
Capitolul IV
INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCĂ
ŞI ALTOR DREPTURI ALE CETĂŢENILOR
Articolul 133. Împiedicarea desfăşurării agitaţiei preelectorale
Împiedicarea desfăşurării agitaţiei preelectorale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, sau cu o amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.133 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.133 în redacţia Legii nr.1616 din 19.10.93]
[Art.133 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.133 în redacţia Ucazului din 11.01.90]
Articolul 133/1. Răspîndirea datelor intenţionat false despre candidatul pentru alegerile de deputaţi
Răspîndirea datelor intenţionat false despre candidatul pentru alegerile de deputaţi, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani sau cu o amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.133/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.133/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.133/1 introdus prin Ucazul din 11.01.90]
Articolul 133/2. Împiedicarea exercitării dreptului de vot
Împiedicarea prin orice mijloc a exercitării libere a dreptului de a alege sau a fi ales, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la cinci ani.
Aceeaşi faptă însoţită de atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi formă, pricinuirea de leziuni corporale grave, periclitarea vieţii persoanei, precum şi sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
Deschiderea urnelor de vot înainte de termenul stabilit prin lege pentru închiderea votării –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la trei ani.
[Art.133/2 introdus prin Legea din 19.10.93]
Articolul 133/3. Falsificarea rezultatelor votării
Falsificarea prin orice mijloc a rezultatelor votării, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la patru ani.
[Art.133/3 introdus prin Legea din 19.10.93]
Articolul 134. Falsificarea actelor electorale sau numărarea intenţionat greşită a voturilor
Falsificarea actelor electorale sau numărarea intenţionat greşită a voturilor, precum şi încălcarea secretului votării fie de un membru al comisiei electorale, fie de o altă persoană oficială, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.134 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.134 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 134/1. Încălcarea egalităţii în drepturi a limbilor
Faptele îndreptate spre propagarea duşmăniei, desconsiderarea limbii oricărei naţionalităţi, crearea de obstacole pentru funcţionarea limbii de stat şi a altor limbi pe teritoriul republicii, precum şi lezarea în drepturi a cetăţenilor din motive de limbă, comise în mod repetat în decursul anului după aplicarea sancţiunilor administrative, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.134/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.134/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.134/1 introdus prin Legea nr.634 din 10.07.91]
Articolul 135. Violarea secretului corespondenţei
Deschiderea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altei persoane, interceptarea ilegală a unei convorbiri ori comunicări efectuate prin telefon sau prin orice alte mijloace de transmitere la distanţă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime.
Sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, efectuate fără drept, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
Acţiunile prevăzute la alineatele întîi şi doi ale prezentului articol, săvîrşite repetat sau de o persoană care practică activitate de depistare-protecţie, fie dacă au cauzat o pagubă de proporţii mari intereselor publice sau ale unei persoane, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.
Notă. Corespondenţă se consideră mesajul poştal, telegrafic, telefonic sau alt mesaj efectuat prin orice formă legală de transmitere la distanţă.
[Art.135 în redacţia Legii nr.852 din 29.05.96]
Articolul 136. Violarea de domiciliu
Percheziţia ilegală, evacuarea ilegală sau alte acte, ce încalcă inviolabilitatea de domiciliu a cetăţenilor, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, fie cu destituire din funcţie.
[Art.136 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.136 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.136 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 137. Încălcarea drepturilor sindicatelor
Împiedicarea activităţii legale a sindicatelor şi a organelor lor, –
se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, fie cu destituire din funcţie.
[Art.137 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.137 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.137 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 138. Încălcarea legislaţiei muncii
Concedierea ilegală cu bună ştiinţă a unui angajat sau neexecutarea hotărîrii unui organ competent cu privire la restabilirea în lucru –
se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, fie cu destituire din funcţie.
Încălcarea intenţionată a legislaţiei muncii şi a actelor normative privind protecţia muncii de către o persoană cu funcţii de răspundere, care în decursul anului a fost supusă unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi încălcare, –
se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, fie cu destituire din funcţie.
Acţiunile prevăzute la alineatele întîi şi doi ale prezentului articol săvîrşite repetat, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la trei sute de salarii minime, fie cu destituire din funcţie.
[Art.138 modificat prin nr.1071-XV din 23.05.2002]
[Art.138 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.138 în redacţia Legii nr.919 din 11.07.96]
Articolul 138/1. Încălcarea termenului stabilit de plată a salariilor, pensiilor, burselor şi a altor plăţi cu caracter permanent, stabilite prin legislaţie
Încălcarea, din intenţia persoanei cu funcţie de răspundere, pe un termen de peste două luni a termenului stabilit de plată a salariilor, pensiilor, burselor, indemnizaţiilor, de achitare a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi a altor plăţi cu caracter permanent, stabilite prin legislaţie, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la două sute la trei sute de salarii minime, cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa funcţii de conducere pe un termen de la un an pînă la trei ani.
[Art.138/1 introdus prin Legea nr.1071-XV din 23.05.2002]
Articolul 138/2. Constrîngerea de a participa sau de a refuza să participe la grevă
Constrîngerea unui salariat sau grup de salariaţi prin ameninţări ori alte acţiuni violente de a participa sau de a refuza să participe la grevă, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.138/2(138/1) modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.138/2(138/1) introdus prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
Articolul 139. Încălcarea regulilor de protecţie a muncii
Încălcarea de către o persoană oficială a regulilor referitoare la tehnica securităţii, igiena industrială sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare ar fi putut provoca accidente pentru oameni sau avea alte urmări grave, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, fie cu destituire din funcţie.
Aceeaşi faptă, urmată de vătămarea integrităţii corporale sau de pierderea capacităţii de muncă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Fapta, prevăzută de partea întîi a prezentului articol, dacă a provocat moarte de om sau vătămare gravă a integrităţii corporale a cîtorva persoane, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.139 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.139 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.139 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 140. Refuzul de a angaja la lucru sau concedierea unei femei gravide, precum şi a mamei care alăptează copilul
Refuzul de a angaja la lucru sau concedierea unei femei pe motive, legate de sarcină, precum şi refuzul de a angaja la lucru sau concedierea unei mame, pe motivul că îşi alăptează copilul, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime sau cu destituire din funcţie.
[Art.140 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 140/1. Prigonirea cetăţenilor pentru critică
Lezarea intenţionată de către persoana cu funcţii de răspundere a drepturilor şi intereselor, ocrotite de lege, ale cetăţeanului, această lezare fiind legată de prigonirea lui pentru prezentarea, în modul stabilit, a unor propuneri, cereri, plîngeri sau pentru critica, cuprinsă în ele, precum şi pentru critica făcută într-o altă formă, –
se pedepseşte cu o amendă în mărime de pînă la şaptezeci de salarii minime sau cu destituirea din funcţie.
Aceleaşi acţiuni, dacă au cauzat un prejudiciu substanţial drepturilor şi intereselor, ocrotite de lege, ale cetăţeanului, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, fie cu destituirea din funcţie.
[Art.140/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.140/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.140/1 introdus prin Ucazul din 22.11.85]
Articolul 140/2. Încălcarea legislaţiei cu privire la petiţii
Încălcarea premeditată de către o persoană cu funcţie de răspundere a modului stabilit de examinare a petiţiilor, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru o astfel de încălcare, –
se pedepseşte cu amendă de pînă la şaptezeci de salarii minime sau cu destituirea.
Aceleaşi acţiuni, dacă au cauzat o daună considerabilă drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale petiţionarului, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, sau cu destituirea.
[Art.140/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.140/2 introdus prin Legea din 09.12.94]
Articolul 140/3. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor
Împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestării, procesiunii sau oricărei alte întruniri sau a participării cetăţenilor la acestea, fie constrîngerea lor la participare, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la cincizeci la şaptezeci şi cinci de salarii minime.
Aceleaşi fapte, săvîrşite de o persoană cu funcţii de răspundere, fie de un grup de persoane, fie însoţite de violenţă neprimejdioasă pentru viaţă şi sănătate, fie însoţite de deteriorare sau nimicirea averii, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la şaptezeci la o sută de salarii minime, sau cu destituire din funcţie.
Faptele prevăzute la alineatele întîi şi al doilea din prezentul articol, dacă au fost săvîrşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă sau au fost special adaptate pentru cauzarea leziunilor corporale, fie însoţite de violenţă primejdioasă pentru viaţă şi sănătate, fie soldate cu cauzarea unor pagube mari sau cu alte urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani.
[Art.140/3 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.140/3 introdus prin Legea nr.561 din 22.07.95]
Articolul 140/4. Încălcarea premeditată a legislaţiei privind accesul la informaţie
Încălcarea premeditată de către o persoană cu funcţii de răspundere a procesului de asigurare şi realizare a dreptului de acces la informaţie, ce a cauzat o daună considerabilă drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care solicită informaţie referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului înconjurător, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii ori de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.140/4 introdus prin Legea nr.312-XV din 28.06.2001]
Articolul 141. Încălcarea dreptului de inventator
Însuşirea calităţii de autor asupra unei invenţii, constrîngerea la coautorat, precum şi divulgarea esenţei invenţiei, pînă la depunerea cererii de brevet, fără consimţămîntului inventatorului, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă de pînă la şaizeci de salarii minime.
[Art.141 în redacţia Legii nr.735 din 20.02.96]
Articolul 141/1. Încălcarea dreptului de autor
Folosirea operelor literare, de artă sau ştiinţifice inclusiv a operelor autorilor străini fără a încheia contract cu autorul sau cu succesorii lui de drepturi, încălcarea stipulaţiilor legii şi ale contractului de folosire a acestor opere, însuşirea paternităţii asupra unei opere străine, folosirea lor în oarecare alt mod ilicit, precum şi constrîngerea la copaternitate, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unor sancţiuni administrative sau dacă a fost cauzată o daună de proporţii mari, precum şi distrugerea intenţionată a originalului operei de artă plastică, sculptură, a manuscrisului sau a variantei definitive a originalului operei audiovizuale, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la şaizeci salarii minime.
[Art.141/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.141/1 introdus prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
Articolul 141/2. Încălcarea dreptului deţinătorului titlului de protecţie privind obiectele proprietăţii industriale
Producerea, importul, exportul, stocarea, oferirea spre vînzare sau vînzarea unor mărfuri purtînd menţiuni false privind brevetele de invenţie, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi numele producătorului sau vînzătorului, cu scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi vînzători sau pe beneficiari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă de pînă la şaizeci de salarii minime, cu confiscarea produsului însoţit de menţiuni false.
Notă: Nu se consideră menţiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs, al cărui nume a devenit generic şi indică în comerţ numai natura lui, cu excepţia cazului cînd atare denumire este însoţită de o menţiune care ar putea face să se creadă că are acea origine.
[Art.141/2 introdus prin Legea din 20.02.96]
Articolul 142. Încălcarea legilor şi regulilor cu privire la separarea bisericii de stat şi a şcolii de biserică
Încălcarea legilor şi a regulilor cu privire la separarea bisericii de stat şi a şcolii de biserică, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime.
Aceleaşi fapte, săvîrşite de o persoană, anterior condamnată pentru încălcarea legilor cu privire la separarea bisericii de stat şi a şcolii de biserică, precum şi activitatea organizatorică, îndreptată spre săvîrşirea unor asemenea acte, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
[Art.142 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.142 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.142 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.142 completat prin Ucazul din 10.05.66]
Articolul 143. Atentarea sub formă de îndeplinire a riturilor religioase la persoană şi la drepturile cetăţenilor
Organizarea sau conducerea unui grup, a cărui activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de cauzarea unei daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile lor sau este însoţită de instigarea cetăţenilor la refuzul de a participa la activitatea obştească ori la îndeplinirea obligaţiilor cetăţeneşti, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani cu sau fără confiscarea averii.
Participarea intensă la activitatea grupului arătat în partea întîi a prezentului articol, precum şi propaganda sistematică, îndreptată spre săvîrşirea faptelor enumerate în el, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, sau atrag după sine aplicarea măsurilor de influenţare obştească.
[Art.143 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.143 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 143/1. Ocuparea samavolnică sau prin metode abuzive a lăcaşurilor de cult
Ocuparea samavolnică sau prin metode abuzive a lăcaşului de cult –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de la o sută pînă la trei sute de salarii minime.
Aceeaşi acţiune săvîrşită în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane, cu pricinuirea unor leziuni corporale grave sau însoţite de violenţă nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate, sau însoţite de deteriorarea ori nimicirea bunurilor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani.
Faptele prevăzute la alineatul 1 sau la alineatul 2 din prezentul articol, săvîrşite de un grup organizat ori cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă, ori însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate, ori care au pricinuit pagube de proporţii mari sau alte consecinţe grave, –
se pedepsesc cu privaţiunea de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani.
[Art.143/1 introdus prin Legea nr.1263-XV din 19.07.2002]
Articolul 144. Împiedicarea exercitării riturilor religioase
Împiedicarea exercitării riturilor religioase, dacă ele nu tulbură ordinea publică şi nu sînt însoţite de atentate la drepturile cetăţenilor, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci salarii minime sau cu mustrare publică.
[Art.144 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Capitolul V
INFRACŢIUNI CONTRA PROPRIETĂŢII PERSONALE A CETĂŢENILOR
Articolul 145.
[Art.145 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 146.
[Art.146 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 147.
[Art.147 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 148.
[Art.148 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 149.
[Art.149 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 150.
[Art.150 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 151.
[Art.151 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 152.
[Art.152 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 153.
[Art.153 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Articolul 154.
[Art.154 exclus prin Legea nr. 500-XII din 15.02.91]
Capitolul VI
INFRACŢIUNI ECONOMICE
Articolul 155. Divulgarea secretului comercial sau a secretului fiscal
Divulgarea informaţiilor ce constituie secret comercial sau secret fiscal de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, dacă această faptă a fost comisă după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru o contravenţie similară, fie că a cauzat pagube de mari proporţii, –
se pedepseşte cu o amendă în mărime de la trei sute pînă la cinci sute de salarii minime cu destituirea din funcţia ocupată.
[Art.155 modificat prin Legea nr.1163-XV din 27.06.2002]
[Art.155 introdus prin Legea nr.340-XV din 06.07.2001]
[Art.155 exclus prin Legea nr.1295 din 23.02.93]
Articolul 155/1. Refuzul intenţionat de a furniza date statistice sau prezentarea intenţionată de date statistice neautentice
Refuzul intenţionat de a furniza date statistice sau prezentarea intenţionată de date statistice neautentice, ce cauzează pagube economiei naţionale, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la două sute la trei sute de salarii minime.
[Art.155/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.155/1 modificat prin Legea nr.1326-XIII din 25.09.97]
[Art.155/1 modificat prin Legea nr.1295-XII din 23.02.93]
[Art.155/1 introdus Legii nr.1142-XII din 04.08.92]
Articolul 155/2. Folosirea neconformă destinaţiei a mijloacelor bugetare
Folosirea neconformă destinaţiei a mijloacelor bugetare, adică în scopuri ce nu corespund destinaţiei sau devizului aprobat fără autorizaţie în scris a organelor competente, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă de la cincizeci la o sută de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat ori în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, fie că au cauzat pagube de mari proporţii intereselor publice, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani sau cu amendă de la şaptezeci şi cinci la o sută cincizeci de salarii minime şi destituire.
[Art.155/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.155/2 introdus prin Legea nr.316-XIII din 09.12.94]
Articolul 155/3. Dezafectarea creditului
Folosirea mijloacelor de credit contrar destinaţiei indicate în contractul de credit dacă prin aceste acţiuni au fost cauzate instituţiei financiare pagube materiale în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani cu sau fără confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite repetat fie însoţite de folosirea unor documente false, care au cauzat instituţiei financiare pagube materiale în proporţii deosebit de mari ori au dus la insolvabilitatea ei –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la doisprezece ani cu sau fără confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii.
[Art.155/3 modificat prin Legea nr.1069-XV din 23.05.2002]
[Se declară neconstituţionale sintagmele „fie nerambursarea creditului şi dobînzilor în termenele şi în condiţiile stipulate în contractul]
[de credit” din art.155/3 alin.1 şi „sau nerambursarea” din titlul art.155/3 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.17 din 02.04.2002]
[Art.155/3 în redacţia Legii nr.1436-XIII din 24.12.97]
[Art.155/3 introdus prin Legea nr.316-XIII din 09.12.94]
Articolul 155/4. Falimentul intenţionat şi fictiv
Acţiunile unei persoane cu funcţii de răspundere şi/sau ale proprietarului debitorului (cetăţeanului) constînd în crearea ori exagerarea premeditată a insolvabilităţii debitorului, cauzarea unor daune acestuia în interesele proprii sau în interesele altor persoane, gestionarea intenţionat incompetentă a afacerilor (falimentul intenţionat), declararea intenţionat falsă de către debitor a insolvabilităţii sale cu scopul de a induce în eroare creditorii pentru a obţine de la aceştia amînarea şi/sau eşalonarea plăţilor cuvenite creditorilor sau reducerea la datorii (falimentul fictiv), precum şi acţiunile nelegitime întreprinse prevăzînd insolvabilitatea debitorului sau după deschiderea procedurii concursuale, prin care creditorului (creditorilor) i-au fost cauzate prejudicii în proporţii mari, manifestate prin:
1) tăinuirea unei părţi din bunurile debitorului sau din obligaţiile acestuia;
2) tăinuirea, nimicirea, falsificarea oricărui act de evidenţă privind activitatea economică a debitorului;
3) neoperarea înscrisurilor necesare în documentele contabile;
4) nimicirea, vînzarea sau gajarea unei părţi din bunurile debitorului, luate în credit şi neachitate, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani fie cu amendă de la şaptezeci şi cinci pînă la două sute de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni comise de un grup de persoane, în urma unei înţelegeri prealabile, sau care i-au cauzat daune în proporţii deosebit de mari creditorului (creditorilor) –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.
[Art.155/4 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.155/4 în redacţia Legii nr.1554 din 25.02.98]
[Art.155/4 modificat prin Legea nr.1436-XIII din 24.12.97]
[Art.155/4 introdus prin Legea nr.316-XIII din 09.12.94]
Articolul 155/5. Încălcarea normelor contractelor de gaj
Gajarea bunurilor sau drepturilor patrimoniale sechestrate sau arestate de instanţa judecătorească –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă de la douăzeci şi cinci la şaptezeci şi cinci de salarii minime.
Delapidarea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor gajate în valoare de peste 5000 de lei de către persoana care a depus aceste bunuri în gaj sau de către persoana căreia aceste bunuri i-au fost date în gaj –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei ani pînă la cinci ani sau cu amendă de la cincizeci pînă la o mie de salarii minime.
[Art.155/5 modificat prin Legea nr.901-XIV din 24.03.2000]
[Art.155/5 modificat prin Legea nr.1465-XIII din 29.01.98]
[Art.155/5 introdus prin Legea nr.316-XIII din 09.12.94]
Articolul 155/6. Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile de stat sau garantate de stat
Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile de stat sau garantate de stat, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru o contravenţie similară sau care au cauzat pagube în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime, cu destituirea din funcţie.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite repetat sau de un grup de persoane prin înţelegere prealabilă, sau care au cauzat pagube în proporţii deosebit de mari –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.155/6 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.155/6 introdus prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
Articolul 155/7. Încălcarea legislaţiei cu privire la faliment
Încălcarea legislaţiei cu privire la faliment, manifestată prin:
1) tăinuirea de administratorul procedurii concursuale (administratorul arbitral) a informaţiei vizînd cui, cînd şi sub ce formă a fost transmisă o parte din bunurile debitorului;
2) neprezentarea, la cererea administratorului procedurii concursuale (administratorului arbitral), a bunurilor aflate la debitor în folosinţă sau la păstrare;
3) neprezentarea, la cererea administratorului procedurii concursuale (administratorului arbitral), a documentelor contabile;
4) tăinuirea de administratorul procedurii concursuale (administratorul arbitral) a tranzacţiilor efectuate de către persoana cu funcţii de răspundere şi/sau de către proprietarul debitorului cu unul dintre creditori (cu unii creditori) sau cu o altă persoană după deschiderea procedurii falimentare, dacă tranzacţiile în cauză oferă unor creditori drepturi preferenţiale faţă de alţi creditori la satisfacerea cerinţelor, care a fost admisă după aplicarea sancţiunilor administrative sau care a condus la cauzarea daunelor în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an fie cu amendă de la şaptezeci şi cinci pînă la două sute de salarii minime.
[Art.155/7 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.155/7 introdus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]
Articolul 156. Încălcarea regulilor de creditare
Acordarea creditului cu încălcarea regulilor de creditare, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei financiare pagube materiale în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani cu sau fără confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii.
Aceleaşi acţiuni care au cauzat instituţiei financiare pagube materiale în proporţii deosebit de mari ori au dus la insolvabilitatea ei –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la doisprezece ani cu sau fără confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii.
[Art.156 introdus prin Legea nr.1436-XIII din 24.12.97]
[Art.156 exclus prin Legea nr.1295 din 23.02.93]
Articolul 157. Proiectarea, executarea, recepţia şi utilizarea construcţiilor cu încălcarea premeditată a legislaţiei în construcţii
Proiectarea şi executarea construcţiilor de orice categorie, destinaţie, indiferent de tipul de proprietate, cu încălcarea premeditată a prescripţiilor privind calitatea în construcţii sau a documentaţiei de proiect, a prevederilor legislaţiei şi documentelor normative, recepţia sau utilizarea construcţiilor cu încălcarea premeditată a modului stabilit de recepţie ori a prescripţiilor tehnice de exploatare, precum şi efectuarea neautorizată a intervenţiilor în construcţiile existente cu afectarea structurii de rezistenţă, a reţelelor tehnico-edilitare şi a utilajelor de importanţă vitală ale construcţiilor –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de la două sute cincizeci la trei sute de salarii minime.
Continuarea de către persoanele responsabile a lucrărilor executate necorespunzător şi sistate prin acte de control, în cazul în care acestea pot afecta rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la treizeci la o sută de salarii minime.
Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea şi utilizarea de către persoanele responsabile a unui complex urbanistic ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora fără respectarea prevederilor documentelor normative privind siguranţa, rezistenţa şi stabilitatea, dacă au avut drept urmare:
1) vătămarea gravă a integrităţii corporale a persoanei sau pierderea de către aceasta a capacităţii de muncă;
2) distrugerea totală sau parţială a construcţiei;
3) distrugerea sau degradarea unor instalaţii sau utilaje importante;
4) pierderi materiale considerabile, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani, fie cu amendă în mărime de la optzeci la o sută cincizeci de salarii minime.
Acţiunile prevăzute la alineatul trei al prezentului articol, dacă au cauzat pierderea vieţii unei sau a mai multor persoane, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
[Art.157 modificat prin Legea nr.437-XV din 27.07.2001]
[Art.157 completat prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98]
[Art.157 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.157 completat prin Legea nr.723 din 02.02.96]
Articolul 158. Falsificarea produselor (mărfurilor), folosirea ilicită a emblemei comerciale străine
Falsificarea produselor (mărfurilor), folosirea ilicită a emblemei comerciale străine, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru încălcări similare sau în proporţii mari, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de la cinci sute la o mie de salarii minime, cu confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul infracţiunii.
Producerea, comercializarea, transportarea şi păstrarea în scop de comercializare a băuturilor alcoolice falsificate, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru contravenţii similare sau în proporţii considerabile, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de la o sută cincizeci la cinci sute de salarii minime, cu confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul infracţiunii.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite fie în proporţii mari, fie în repetate rînduri –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani sau cu amendă de la cinci sute la două mii de salarii minime, cu confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul infracţiunii.
Notă: Vezi Legea nr.261-XIV din 24.12.98 „Privind aplicarea unor articole din Codul penal”
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în proporţii deosebit de mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la doisprezece ani sau cu amendă de la două mii la trei mii de salarii minime, cu confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul infracţiunii.
Notă: Vezi Legea nr.261-XIV din 24.12.98 „Privind aplicarea unor articole din Codul penal”
[Art.158 modificat prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
[Art.158 completat prin Legea nr.822 din 26.04.96]
[Art.158 în redacţia Legii din 20.07.94]
Articolul 159. Producerea sau comercializarea produselor (mărfurilor) necalitative, necomplete sau neconforme standardelor
Producerea sau comercializarea produselor (mărfurilor) necalitative, necomplete sau neconforme standardelor, dacă aceste acţiuni au fost comise după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceleaşi încălcări sau în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la cinci ani sau cu o amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul infracţiunii.
[Art.159 în redacţia Legii nr. 1145 din 09.04.97]
[Art.159 modificat prin Legea nr.981 din 19.09.96]
[Art.159 în redacţia Legii din 20.07.94]
Articolul 159/1. Producerea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor
Producerea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor, care au cauzat îmbolnăviri grave sau moartea, sau alte consecinţe grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la cinci ani cu confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul infracţiunii.
[Art.159/1 în redacţia Legii nr. 1145 din 09.04.97]
[Art.159/1 modificat prin Legea din 19.09.96]
[Art.159/1 introdus prin Legea din 20.07.94]
Articolul 159/2. Alimentarea cu apă potabilă ce nu corespunde normelor sanitaro-igienice
Alimentarea cu apă potabilă ce nu corespunde normelor sanitaro-igienice, care a cauzat îmbolnăvirea gravă sau moartea unei persoane, –
se pedepseşte cu o amendă de la trei sute la cinci sute de salarii minime sau cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani.
[Art.159/2 introdus prin Legea nr.689-XV din 29.11.2001]
Articolul 160.
[Art.160 exclus prin Legea nr.1158 din 04.08.92]
Articolul 160/1.
[Art.160/1 exclus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 160/2. Înşelarea clienţilor
Depăşirea preţurilor cu amănuntul stabilite, precum şi a preţurilor şi tarifelor pentru servicii sociale şi comunale, prestate populaţiei, înşelarea la socoteală sau vreo altă inducere în eroare a celor care fac comandă la întreprinderile de deservire socială a populaţiei şi ale gospodăriei comunale, –
se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la o sută cincizeci de salarii minime, fie cu privarea de dreptul pe un termen de la doi pînă la cinci ani de a ocupa posturi în întreprinderile de deservire socială a populaţiei şi ale gospodăriei comunale.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite fie în urma unei înţelegeri prealabile de un grup de persoane, fie în proporţii mari, fie de o persoană anterior condamnată pentru o infracţiune similară, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şapte ani cu sau fără confiscarea averii şi cu interdicţia pe un termen de la doi pînă la cinci ani de a ocupa anumite posturi la întreprinderile de deservire socială a populaţiei şi ale gospodăriei comunale.
[Art.160/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.160/2 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.160/2 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.160/2 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.160/2 introdus prin Ucazul din 23.05.74]
Articolul 160/3. Primirea unei remuneraţii ilicite de la cetăţeni pentru îndeplinirea lucrărilor, legate de deservirea populaţiei
Primirea de către lucrătorul fără funcţie de răspundere dintr-o întreprindere, instituţie sau organizaţie, prin estorcare a unei remuneraţii ilicite de la cetăţean pentru îndeplinirea unei lucrări sau pentru prestarea unui serviciu în sfera comerţului, alimentaţiei publice, deservirii sociale, comunale, medicale, cu mijloace de transport sau pentru alte feluri de deservire a populaţiei, ce se referă la sfera obligaţiilor de serviciu ale acestui lucrător, –
se pedepseşte cu o amendă în mărime de pînă la treizeci şi cinci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în repetate rînduri sau în mari proporţii, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu o amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.
[Art.160/3 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.160/3 modificat prin Legea din 23.02.93]
Notă: Vezi Hot. Prezidium. nr.1246-X din 19.10.81
[Art.160/3 introdus prin Ucazul din 19.10.81]
Articolul 160/4.
[Art.160/4 exclus prin Legea din 04.08.92]
Articolul 160/5.
[Art.160/5 exclus prin Legea 23.02.93]
Articolul 161.
[Art.161 exclus prin Legea din 04.08.92]
Articolul 161/1.
[Art.161/1 exclus prin Legea 23.02.93]
Articolul 161/2. Încălcarea modului de exportare a mărfurilor şi serviciilor
Încălcarea modului de exportare a mărfurilor şi serviciilor pe bază de licenţă, fără a le înregistra, în volum mai mare decît cel prevăzut în licenţă, precum şi a celor neindicate în licenţă, comisă în mod repetat în decursul anului după aplicarea sancţiunii administrative, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu confiscarea mărfurilor.
[Art.161/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.161/2 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.161/2 introdus prin Legea din 10.07.91]
Articolul 161/3. Majorarea şi menţinerea artificială a preţurilor mari la mărfuri
Majorarea şi menţinerea artificială a preţurilor mari la mărfurile de larg consum de către precupeţi sau de către alte persoane prin înţelegere, violenţă sau prin ameninţare cu violenţă, –
se pedepsesc prin privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani cu sau fără confiscarea averii ori prin aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite de o persoană condamnată anterior pentru infracţiunile prevăzute în prezentul articol, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani cu confiscarea averii ori prin aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la o sută cincizeci de salarii minime.
[Art.161/3 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.161/3 introdus prin Legea nr.499-XII din 15.02.91]
Articolul 161/4.
[Art.161/4 exclus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 162.
[Art.162 exclus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 163.
[Art.163 exclus prin Legea nr.500-XII din 15.02.91]
Articolul 164. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător
Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, dacă aceste fapte au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi încălcare, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la şaptezeci şi cinci la o sută de salarii minime.
Aceleaşi fapte, săvîrşite repetat sau de un grup de persoane cu înţelegere prealabilă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la o sută la două sute de salarii minime.
Notă: Vezi Legea nr.261-XIV din 24.12.98 „Privind aplicarea unor articole din Codul penal”
Notă: Prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător, în sensul prezentului articol, se înţelege: desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele special autorizate; desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără punerea la evidenţă la organul fiscal (fără atribuirea codului fiscal în modul stabilit); desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea ca plătitor de cote de asigurare socială de stat obligatorie în modul stabilit de legislaţie; desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de legislaţie, precum şi desfăşurarea fără licenţă a unor activităţi ce necesită autorizarea prin licenţă; desfăşurarea activităţii de întreprinzător prin intermediul filialelor, reprezentanţelor, sucursalelor, secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale etc., neînregistrate în modul stabilit de legislaţie; desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără utilizarea emblemelor comerciale, mărcilor de fabrică şi fără indicarea în documente a codurilor fiscale, în cazul cînd folosirea sau indicarea lor este prevăzută de legislaţie, ori desfăşurarea acestei activităţi cu utilizarea unor embleme comerciale, mărci de fabrică, coduri fiscale străine sau plastografiate.
[Art.164 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.164 modificat prin Legea nr.145-XIV din 24.09.98]
[Art.164 modificat prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
[Art.164 modificat prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
[Art.164 în redacţia Legii din 06.06.95]
Articolul 164/1. Eschivarea de la prezentarea documentelor şi a datelor cu privire la venit
Eschivarea de la prezentarea la timp a documentelor şi a datelor prevăzute de legislaţie, necesare pentru calcularea şi achitarea impozitelor, contribuţiilor de asigurări sociale şi altor plăţi la bugetul public naţional, precum şi includerea în ele a unor indici denaturaţi, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime.
[Art.164/1 modificat prin Legea nr.390-XV din 20.07.2001]
[Art.164/1 modificat prin Legea din 06.06.95]
[Art.164/1 în redacţia Legii din 23.02.93]
[Art.164/1 introdus prin Ucazul din 17.06.86]
Articolul 164/2. Diminuarea de către întreprinderi, instituţii şi organizaţii a plăţilor la bugetul public naţional
Diminuarea de către întreprinderi, instituţii şi organizaţii a impozitelor, contribuţiilor de asigurări sociale şi altor plăţi la bugetul public naţional, săvîrşită în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la cinci sute de salarii minime, cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la trei ani.
Aceleaşi acţiuni, comise în repetate rînduri sau de o persoană anterior condamnată pentru infracţiunea prevăzută la alineatul întîi din prezentul articol, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la o mie de salarii minime, cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la trei ani.
Acţiunile prevăzute la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol, care au cauzat pagube în proporţii deosebit de mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani sau cu amendă în mărime de la o mie la patru mii de salarii minime, cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
Notă. Diminuarea plăţilor la bugetul public naţional se consideră de proporţii mari dacă suma diminuată depăşeşte o sută de salarii minime, iar de proporţii deosebit de mari – dacă suma diminuată depăşeşte cinci sute de salarii minime.
[Art.164/2 modificat prin Legea nr.390-XV din 20.07.2001]
[Art.164/2 modificat prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
[Art.164/2 completat prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
[Art.164/2 în redacţia Legii din 06.06.95]
[Art.164/2 introdus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 164/3. Evaziunea fiscală a persoanelor fizice
Neprezentarea de către o persoană fizică a declaraţiei cu privire la venituri, în cazul cînd depunerea declaraţiei este obligatorie, precum şi includerea în declaraţie a unor date falsificate despre venituri şi cheltuieli, care au adus la evaziune fiscală în proporţii mari, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime.
Notă. Evaziunea fiscală a persoanei fizice se consideră de proporţii mari, dacă suma impozitului neachitat depăşeşte 100 salarii minime.
[Art.164/3 modificat prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
[Art.164/3 introdus prin Legea din 06.06.95]
Articolul 164/4. Tăinuirea mijloacelor în devize
Tăinuirea mijloacelor în devize ce urmează a fi virate în mod obligatoriu la conturile băncilor mandatare ale Republicii Moldova, săvîrşită în proporţii mari de către conducătorii întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani.
Aceleaşi fapte săvîrşite repetat fie în proporţii deosebit de mari –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani.
Notă. Faptele prevăzute de prezentul articol se consideră de proporţii mari, dacă suma devizelor depăşeşte echivalentul de 50 mii dolari S.U.A. şi de proporţii deosebit de mari, dacă suma devizelor depăşeşte echivalentul de 250 mii dolari S.U.A.
[Art.164/4 introdus prin Legea din 06.06.95]
Articolul 164/5. Deschiderea ilegală a conturilor şi depozitarea mijloacelor băneşti în străinătate
Deschiderea de către persoane juridice şi fizice, care practică activitate de întreprinzător, de conturi şi depozitarea mijloacelor băneşti în străinătate fără autorizaţia Băncii Naţionale a Moldovei –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime cu confiscarea depunerii.
Aceleaşi fapte săvîrşite repetat, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime cu confiscarea depunerii.
[Art.164/5 introdus prin Legea din 06.06.95]
Articolul 164/6. Neachitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi
Neachitarea, în termenul stabilit, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor de asigurări sociale şi altor plăţi la bugetul public naţional, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru o contravenţie similară, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la două sute cincizeci la cinci sute de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite repetat sau în proporţii mari –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la trei ani, cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la trei la cinci ani.
Notă: Vezi Legea nr.261-XIV din 24.12.98 „Privind aplicarea unor articole din Codul penal”
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în proporţii deosebit de mari –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani, cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la trei la cinci ani.
Notă: Vezi Legea nr.261-XIV din 24.12.98 „Privind aplicarea unor articole din Codul penal”
Notă: Neachitarea impozitelor, taxelor şi a altor plăţi se consideră săvîrşită în proporţii mari dacă suma datoriei depăşeşte trei mii de salarii minime şi de proporţii deosebit de mari, dacă suma datoriei depăşeşte zece mii de salarii minime.
[Art.164/6 modificat prin Legea nr.390-XV din 20.07.2001]
[Art.164/6 introdus prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
Articolul 164/7. Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau cu timbre de acciz
Transportarea, păstrarea sau comercializarea, în proporţii mari, a mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau cu timbre de acciz de model stabilit, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru o contravenţie similară, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, sau cu amendă în mărime de la două sute la trei sute de salarii minime, cu confiscarea mărfurilor nemarcate.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în proporţii deosebit de mari sau marcarea cu alte timbre decît cele de modelul stabilit –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani, cu confiscarea mărfurilor ce constituie obiectul infracţiunii.
Notă: Vezi Legea nr.261-XIV din 24.12.98 „Privind aplicarea unor articole din Codul penal”
Notă: Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau cu timbre de acciz se consideră de proporţii mari dacă valoarea lor depăşeşte două sute de salarii minime şi de proporţii deosebit de mari, dacă valoarea lor depăşeşte trei sute de salarii minime.
[Art.164/7 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.164/7 completat prin Legea nr.109-XV din 27.04.2001]
[Art.164/7 modificat prin Legea nr.145-XIV din 24.09.98]
[Art.164/7 introdus prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
Articolul 164/8. Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale
Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale, săvîrşită în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la cinci sute la o mie de salarii minime, cu confiscarea mărfii.
Notă: Vezi Rectificarea din Monitorul Oficial nr.158-160 din 27.12.2001 pag.22
Aceleaşi acţiuni săvîrşite repetat sau în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani sau cu amendă în mărime de la trei mii la cinci mii de salarii minime, cu confiscarea mărfii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în proporţii deosebit de mari –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani.
Notă:
1. Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale se consideră de proporţii mari dacă suma taxelor neachitate este mai mare de cinci sute de salarii minime, iar de proporţii deosebit de mari – dacă această sumă este mai mare de o mie de salarii minime.
2. Persoana care a săvîrşit pentru prima dată infracţiunea prevăzută la alin.1 al prezentului articol poate fi absolvită de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea infracţiunii şi a reparat integral paguba cauzată.
[Art.164/8 modificat prin Legea nr.1371-XV din 10.10.2002]
[Art.164/8 introdus prin Legea nr.609-XV din 02.11.2001]
Articolul 164/9. Spălarea banilor
Săvîrşirea operaţiilor legale cu mijloace băneşti sau cu alte valori dobîndite cu bună-ştiinţă pe cale ilegală –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la o mie la trei mii de salarii minime sau cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la doi la cinci ani.
Aceeaşi acţiune săvîrşită:
1) repetat;
2) de două sau mai multe persoane;
3) cu folosirea situaţiei de serviciu –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la trei mii la cinci mii de salarii minime sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la patru la şapte ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la doi la cinci ani.
Acţiunile prevăzute la alin.1 sau 2 ale prezentului articol, săvîrşite:
1) de o organizaţie criminală;
2) în proporţii mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la cinci la zece ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de cinci ani.
[Art.164/9 introdus prin Legea nr.1326-XV din 26.09.2002]
Articolul 165.
[Art.165 exclus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 166. Stricăciunea semănăturilor şi vătămarea plantaţiilor
Stricăciunea intenţionată a semănăturilor, precum şi vătămarea intenţionată a perdelelor forestiere, a cîmpurilor de protecţie, a plantaţiilor de pomi şi arbuşti şi a altor plantaţii, dacă s-au cauzat pagube mari proprietarului, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.
[Art.166 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.166 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.166 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 167. Tăierea ilegală a pădurii
Tăierea ilegală a copacilor şi a tufarilor în pădurile de grupa întîi care îndeplinesc funcţii protectoare, igienico-sanitare şi de asanare în pădurile rezervaţiilor naturale, ale parcurilor naţionale şi naturale pe sectoarele silvice rezervate, în pădurile care au o însemnătate ştiinţifică sau istorică, în zona monumentelor naturale, în silvoparcuri, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime cu confiscarea lemnului tăiat ilegal.
Tăierea ilegală sistematică a copacilor şi a tufarilor în orişice păduri ori dacă a fost săvîrşită întîia dată, însă a cauzat o mare daună –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani fie cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime cu confiscarea bunurilor obţinute în mod ilicit.
[Art.167 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.167 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.167 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 168. Distrugerea sau vătămarea intenţionată a masivelor forestiere
Distrugerea intenţionată sau vătămarea în proporţii mari a masivelor forestiere prin incendiere, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la zece ani.
Articolul 169. Distrugerea sau vătămarea din imprudenţă a masivelor forestiere
Distrugerea sau vătămarea din imprudenţă în proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii neglijente a focului sau a unor surse de pericol sporit, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.169 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 170. Vînatul ilegal
Vînatul fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada şi în locurile, interzise, fie cu unelte şi metode nepermise (braconaj), –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, cu confiscarea întregului vînat şi a uneltelor de vînătoare.
Aceeaşi faptă, dacă a cauzat pagube mari sau a fost săvîrşită împotriva fiarelor, animalelor sălbatice şi păsărilor, vînatul cărora este complet interzis, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu confiscarea întregului vînat şi a uneltelor de vînătoare.
[Art.170 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.170 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.170 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.170 modificat prin Ucazul din 14.08.72]
Articolul 171. Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul sau alte exploatări ale apelor
Îndeletnicirea cu pescuitul, vînatul sau alte exploatări ale apelor fie fără autorizaţia corespunzătoare, fie în perioada şi locurile interzise, fie cu metode şi unelte nepermise, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, în ambele cazuri cu sau fără confiscarea întregului vînat, a uneltelor de pescuit şi a mijloacelor de plutire cu atributele lor.
Aceeaşi acţiune săvîrşită fie chiar pentru prima oară, dar cu folosirea uneltelor meşteşugăreşti de pescuit, a substanţelor explozive şi otrăvitoare sau cu alte mijloace de nimicire în masă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime, în ambele cazuri cu confiscarea întregului vînat, a uneltelor de pescuit şi a mijloacelor de plutire cu atributele lor.
Acţiunile, prevăzute de partea întîi şi partea a doua a prezentului articol, dacă ele au fost săvîrşite repetat sau au fost însoţite de pescuitul ori distrugerea unor specii preţioase de animale de apă ori au cauzat o pagubă mare, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani cu sau fără confiscarea averii şi cu confiscarea obligatoare a întregului vînat a uneltelor de pescuit şi a mijloacelor de plutire cu atributele lor.
[Art.171 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.171 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.171 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.171 completat prin Ucazul din 14.11.74]
Articolul 172. Încălcarea regulilor veterinare
Încălcarea regulilor veterinare, care a provocat răspîndirea unor boli epidemice la animale (epizootii) sau a avut alte urmări grave, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.
[Art.172 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.172 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.172 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 173. Încălcarea regulilor de combatere a vătămătorilor şi bolilor plantelor
Încălcarea regulilor, stabilite în vederea combaterii vătămătorilor şi bolilor plantelor, care a avut urmări grave, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.
[Art.173 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.173 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.173 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 174. Deteriorarea intenţionată a instalaţiilor de irigaţie
Deteriorarea intenţionată a instalaţiilor de irigaţie sau a instalaţiilor de protecţie a apelor, dacă aceasta a avut urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
Articolul 174/1. Deteriorarea intenţionată a liniilor de telecomunicaţii, a reţelelor electrice şi termice, a conductelor de gaze şi de apă
Deteriorarea intenţionată a liniilor de telecomunicaţii, a reţelelor electrice şi termice, a conductelor de gaze şi de apă, precum şi a utilajelor care asigură exploatarea lor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni care au condus la un deranjament de telecomunicaţie de lungă durată, la întreruperea aprovizionării consumatorilor cu energie electrică sau termică, gaz sau apă, precum şi în cazul producerii unor daune considerabile, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.174/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.174/1 introdus prin Legea din 13.03.96]
Articolul 174/2. Deconectarea neautorizată a energiei electrice
Deconectarea neautorizată a energiei electrice livrate consumatorilor, dacă această acţiune a fost comisă după aplicarea sancţiunii administrative pentru aceeaşi încălcare,
– se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Notă: În prezentul articol, prin deconectare neautorizată a energiei electrice livrate consumatorilor se înţelege încălcarea de către lucrătorii sistemului electroenergetic, precum şi de către persoane neautorizate de personalul administrativ-tehnic şi operativ al acestui sistem, a modului de alimentare cu energie electrică stabilit de actele normative tehnice, cu excepţia cazurilor cînd atare acţiuni s-au efectuat în scopul asigurării securităţii vieţii omeneşti, a cazurilor de avarie sau în situaţii de forţă majoră.
[Art.174/2 introdus prin Legea nr.1144 din 09.04.97
Articolul 175. Falsificarea mărcilor poştale sau a biletelor de călătorie
Confecţionarea, folosirea sau punerea în circulaţie a mărcilor poştale sau a cupoanelor internaţionale de răspuns false, scoase din circulaţie sau utilizate, precum şi falsificarea sau desfacerea biletelor false ori a altor documente de călătorie a pasagerilor sau pentru transportul încărcăturilor, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la trei ani cu sau fără confiscarea averii, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.175 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.175 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 176. Încălcarea dreptului de proprietate asupra terenului
Încălcarea sub formă directă sau indirectă a dreptului de proprietate asupra terenului (cumpărare, vînzare, ipotecare, donaţie, schimb ş.a.), dacă această acţiune a fost săvîrşită de o persoană,supusă anterior unei sancţiuni administrative pentru acelaşi delict, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime.
[Art.176 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.176 în redacţia Legii din 23.02.93]
Capitolul VI/1
INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE
Articolul 176/1. Accesul ilegal (nesancţionat) la informaţia computerizată
Accesul ilegal (nesancţionat) la informaţia ce se păstrează în sistemul computerizat, cu încălcarea sistemului de protecţie, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la două sute pînă la cinci sute de salarii minime.
Aceeaşi acţiune săvîrşită din imprudenţă, care a cauzat nimicirea sau blocarea informaţiei, precum şi scoaterea din funcţiune a utilajului computerizat ori alte urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la o sută pînă la şase sute de salarii minime.
Notă. În prezentul capitol, prin sistem computerizat se subînţeleg computerul, reţelele computerizate locale şi globale, precum şi suporţii electronici ai informaţiei.
Articolul 176/2. Însuşirea ilegală a informaţiei computerizate
Copierea ilegală sau altă însuşire ilicită a informaţiei ce se păstrează în sistemul computerizat, precum şi interceptarea informaţiei transmise prin intermediul reţelei computerizate, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la două sute pînă la cinci sute de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni care au fost săvîrşite în mod repetat sau în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, ori care au cauzat daune considerabile părţii vătămate, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci pînă la şapte ani.
Notă. În articolele 176/2-176/6 se consideră repetate acele infracţiuni ce au fost săvîrşite de o persoană care anterior a comis una din infracţiunile prevăzute în articolele 176/1-176/7 din prezentul Cod.
Articolul 176/3. Fabricarea sau desfacerea mijloacelor specifice în scopul obţinerii accesului ilegal (nesancţionat) la sistemul computerizat
Fabricarea în scopul desfacerii, fie desfacerea mijloacelor specifice de programare sau aparataj, în scopul obţinerii accesului ilegal (nesancţionat) la sistemul computerizat protejat, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de la două sute pînă la cinci sute de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în mod repetat, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani.
Articolul 176/4. Modificarea informaţiei computerizate
Modificarea ilegală a informaţiei ce se păstrează în sistemul computerizat, precum şi introducerea cu bună ştiinţă în sistemul computerizat a informaţiei false, dacă aceste acţiuni au cauzat daune considerabile părţii vătămate, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de la o sută pînă la una mie de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în mod repetat sau în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
Articolul 176/5. Sabotajul computerizat
Nimicirea, blocarea, aducerea în stare inutilizabilă a informaţiei computerizate sau a programului computerizat, scoaterea din funcţiune a utilajului computerizat, săvîrşite cu intenţie, precum şi distrugerea sistemului computerizat, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la un an pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de la două sute pînă la una mie de salarii minime, cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la trei ani.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în mod repetat, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei ani pînă la cinci ani, cu privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.
Articolul 176/6. Crearea, utilizarea sau răspîndirea programelor dăunătoare
Crearea unor programe computerizate sau introducerea modificărilor în programele existente în scopul nimicirii, blocării, modificării sau copierii nesancţionate a informaţiei din sistemul computerizat, precum şi elaborarea unor programe virulente speciale, utilizarea sau răspîndirea acestora, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la o sută pînă la cinci sute de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în mod repetat, sau care au cauzat urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la zece ani.
Articolul 176/7. Încălcarea regulilor de exploatare a sistemului computerizat
Încălcarea regulilor de exploatare a sistemului computerizat de către persoana care are acces la acest sistem, fapt care a dus la nimicirea, blocarea, modificarea informaţiei computerizate, la dereglarea activităţii utilajului computerizat, dacă prin această faptă a cauzat o daună considerabilă, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la o sută pînă la trei sute de salarii minime, cu privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la doi ani.
Aceeaşi faptă săvîrşită la exploatarea sistemului computerizat ce conţine informaţii de o importanţă majoră, sau care a cauzat urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la o sută pînă la cinci sute de salarii minime, cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la trei ani.
Fapta prevăzută de alineatul întîi al prezentului articol, săvîrşită din imprudenţă, care a cauzat urmări grave, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Cap.6/1 introdus prin Legea nr.830-XV din 07.02.2002]
Capitolul VII
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI TRANSPORTURILOR
Articolul 177. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport de către persoanele care conduc mijloace de transport
Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a pricinuit victimei leziune corporală mai puţin gravă, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau printr-o amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la doi ani sau fără ea.
Aceeaşi acţiune săvîrşită în stare de ebrietate, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de pînă la patru ani sau printr-o amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la trei ani.
Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,încălcare ce s-a soldat cu decesul victimei sau cu pricinuirea acesteia a unei leziuni corporale grele, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de pînă la şapte ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la cinci ani sau fără ea.
Acţiunea prevăzută de partea a treia a prezentului articol, săvîrşită în stare de ebrietate, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la zece ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de cinci ani.
Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce s-a soldat cu moartea a două sau mai multor persoane, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la doisprezece ani cu privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la cinci ani.
Acţiunea prevăzută de partea a cincea a prezentului articol, săvîrşită în stare de ebrietate, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate de la cinci pînă la cincisprezece ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de cinci ani.
Notă. Prin mijloacele de transport menţionate în articolele 177, 177/1, 178, 180, 182 din Cod se subînţeleg toate tipurile de automobile, tractoare şi alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuzele, precum şi motocicletele şi alte mijloace de transport mecanice.
[Art.177 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.177 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.177 modificat prin Legea din 14.04.94]
[Art.177 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.177 în redacţia Ucazului din 29.03.90]
Articolul 177/1.
[Art.177/1 exclus prin Legea din 20.07.94]
[Art.177/1 introdus prin Ucazul din 30.07.68]
Articolul 177/2. Admiterea la conducerea mijloacelor de transport a unor persoane, aflate în stare de ebrietate
Admiterea la conducerea mijloacelor de transport a unor persoane, aflate în stare de ebrietate, cînd admiterea emană de la o persoană,ce răspunde de starea tehnică sau de exploatarea mijloacelor de transport, dacă aceasta a avut urmările menţionate în articolul 177 din prezentul Cod, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime şi cu privarea pe un termen de pînă la cinci ani de dreptul de a deţine funcţii, legate de răspunderea pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport.
[Art.177/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.177/2 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.177/2 introdus prin Ucazul din 29.11.85]
Articolul 177/3. Predarea conducerii mijlocului de transport unei persoane aflate în stare de ebrietate
Predarea conducerii mijlocului de transport unei persoane aflate în stare de ebrietate, dacă această faptă a fost săvîrşită de o persoană supusă anterior unei sancţiuni administrative pentru acelaşi delict, –
se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an sau cu o amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la trei pînă la cinci ani.
[Art.177/3 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.177/3 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.177/3 introdus prin Ucazul din 29.03.90]
Articolul 178. Darea în exploatare a unor mijloace de transport defectate din punct de vedere tehnic
Darea în exploatare a unor mijloace de transport vădit defectate din punct de vedere tehnic, sau altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a lor, ce asigură securitatea de circulaţie, săvîrşită de o persoană, responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport, precum şi încălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere a regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor, dacă acestea au avut urmările, indicate în articolul 177 din prezentul Cod, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime şi cu interdicţia de a ocupa posturi, legate de responsabilitate pentru starea tehnică sau exploatarea mijloacelor de transport, pe un termen de pînă la cinci ani sau fără această interdicţie.
[Art.178 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.178 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.178 modificat prin Ucazul din 29.11.85]
[Art.178 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.178 modificat prin Ucazul din 30.07.68]
Articolul 179. Încălcarea regulilor în vigoare la transporturi
Încălcarea regulilor în vigoare la transporturi cu privire la menţinerea ordinii şi a securităţii circulaţiei, dacă a provocat victime sau a avut alte urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la cinci ani.
Articolul 179/1. Oprirea samovolnică, fără necesitate, a trenului
Oprirea samovolnică, fără necesitate, a trenului, prin decuplarea conductei generale a frînei sau printr-un alt mijloc, dacă aceasta a provocat o dereglare a circulaţiei normale a trenurilor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, dacă au provocat accidente de oameni, deraierea deteriorarea materialului rulant sau alte urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la opt ani.
[Art.179/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.179/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.179/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.179/1 introdus prin Ucazul din 21.11.63]
Articolul 179/2.
[Art.179/2 exclus prin Legea din 03.05.96]
[Art.179/2 introdus prin Legea nr.496-XII din 15.02.91]
Articolul 179/3. Constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, aerian, fluvial sau auto de a nu-şi îndeplini funcţiile de serviciu
Constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, aerian, fluvial sau auto de a nu-şi îndeplini funcţiile de serviciu prin ameninţarea cu moartea, cu vătămări grave ale integrităţii corporale sau cu distrugerea averii acestui lucrător sau a rudelor lui apropiate, dacă a existat pericolul aplicării unei astfel de ameninţări, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate de pînă la un an ori cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite repetat sau de un grup de persoane în urma unei înţelegeri prealabile, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de pînă la cinci ani, sau cu amendă în mărime de de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.179/3 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.179/3 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.179/3 introdus prin Legea nr.496-XII din 15.02.91]
Articolul 180. Folosirea neautorizată a mijloacelor de transport, a maşinilor ori a mecanismelor
Folosirea neautorizată în scop de profit a mijloacelor de transport, a maşinilor ori a mecanismelor, ce aparţin întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, săvîrşită după aplicarea sancţiunii administrative pentru aceeaşi încălcare, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, cu sau fără privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.
Aceleaşi acţiuni, care au pricinuit o pagubă de mari proporţii, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.180 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.180 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.180 modificat prin Ucazul din 17.06.86]
[Art.180 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 181.
[Art.181 exclus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 182. Răpirea mijloacelor de transport
Răpirea mijloacelor de transport fără scopul de a le însuşi, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi ani la şapte ani fie cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime.
Răpirea mijloacelor de transport cu tracţiune animală, precum şi răpirea animalelor de tracţiune, urmată de abandonarea sau restituirea lor către proprietar, –
se pedepsesc cu o amendă de pînă la cincizeci de salarii minime.
Acţiunile prevăzute în alineatul doi dacă au cauzat distrugere de bunuri, vătămarea gravă a animalelor răpite sau moartea lor, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la doi la cinci ani fie cu amendă de la cincizeci la o sută cincizeci de salarii minime.
Acţiunile prevăzute la alineatele întîi, doi şi trei ale prezentului articol, săvîrşite în mod repetat sau în urma înţelegerii prealabile dintre un grup de persoane, precum şi însoţite de violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea părţii vătămate ori însoţite de ameninţarea cu o asemenea violenţă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani.
Acţiunile prevăzute în alineatele întîi, doi, trei şi patru ale prezentului articol, însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea părţii vătămate sau de ameninţare cu o asemenea violenţă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la cincisprezece ani cu sau fără confiscarea averii.
Acţiunile prevăzute în alineatele întîi, patru şi cinci ale prezentului articol, săvîrşite prin pătrundere în încăpere, dependinţă, loc îngrădit sau păzit, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
[Art.182 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.182 modificat prin Legea din 19.12.95]
[Art.182 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.182 în redacţia Legii din 01.04.92]
Articolul 182/1. Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau fluviale
Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau fluviale, ca şi ocuparea gării, aerodromului, portului sau a altei întreprinderi, instituţii, organizaţii de transport, precum şi a încărcăturilor, fără scop de jefuire, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de pînă la opt ani.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite de un grup de persoane în urma unei înţelegeri prealabile, precum şi cele săvîrşite cu aplicarea violenţei sau ameninţărilor, ori care au dus la avarierea mijlocului de transport, arătat în partea întîi a prezentului articol, ori care au avut alte urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la trei pînă la zece ani cu sau fără confiscarea averii.
Acţiunile prevăzute în părţile întîi şi a doua ale prezentului articol, dacă ele au avut drept consecinţă moartea unei persoane sau a mai multor persoane, ori cauzarea unor vătămări grave ale integrităţii corporale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la cinci pînă la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
[Art.182/1 în redacţia Legii nr.496-XIII din 23.02.93]
[Art.182/1 introdus prin Ucazul din 14.05.73]
Capitolul VIII
INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE PERSOANE
CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE
Articolul 183. Noţiunea de persoană cu funcţie de răspundere
Persoană cu funcţii de răspundere, potrivit prezentului cod, este considerată persoana căreia, în autorităţile publice, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, i se acordă permanent sau provizoriu – în virtutea legii, prin numire, alegere sau prin încredinţarea unei însărcinări, – anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau întreprinderii de acţiuni administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
Se consideră persoană cu înaltă funcţie de răspundere persoana cu funcţie de răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituţia Republicii Moldova şi de legi organice, precum şi persoanele cărora persoana cu funcţie de răspundere indicată le-a delegat împuternicirile sale.
[Art.183 modificat prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
[Art.183 în redacţia Legii din 09.12.94]
Articolul 184. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, adică folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu, dacă ea a cauzat daune considerabile intereselor publice, fie drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă de la o sută cincizeci la patru sute de salarii minime cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit în mod repetat sau de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere, sau care a avut urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani sau cu amendă de la patru sute la şapte sute de salarii minime cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit în interesele unei organizaţii criminale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani sau cu amendă de la şapte sute la o mie de salarii minime, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.184 modificat prin Legea nr.1599-XV din 27.12.02, în vigoare 28.01.03]
[Art.184 completat prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
[Art.184 modificat prin Legea nr.480 din 06.06.95]
[Art.184 în redacţia Legii nr.316 din 09.12.94]
Articolul 185. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu
Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, adică săvîrşirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor acte, care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate de lege, dacă aceasta a cauzat daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de la treizeci la o sută de salarii minime, fie cu destituire din funcţie, cu privarea, în toate cazurile, de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.
Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, însoţite fie de acte de violenţă, fie de folosirea armei, fie de acţiuni de tortură şi care jignesc demnitatea personală a părţii vătămate, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.
Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, săvîrşită în mod repetat sau de o persoană cu funcţie de răspundere sus-pusă, sau săvîrşită în interesele unei organizaţii criminale, sau care a avut urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la doisprezece ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.185 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.185 modificat prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
[Art.185 modificat prin Legea din 06.06.95]
[Art.185 modificat prin Legea nr.316-XIII din 09.12.94]
[Art.185 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 186. Neglijenţa
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere a îndatoririlor sale ca rezultat al atitudinii neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă a cauzat o daună considerabilă fie intereselor de stat sau obşteşti, fie drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale cetăţenilor, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă de pînă la cinci sute de salarii minime, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere a îndatoririlor sale ca urmare a atitudinii neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, care a condus la urmări grave sau la pierderea de vieţi omeneşti, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani sau cu amendă de la cinci sute la o mie de salarii minime, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.186 modificat prin Legea nr.1599-XV din 27.12.02, în vigoare 28.01.03]
[Art.186 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.186 completat prin Legea din 09.12.94]
[Art.186 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.186 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 186/1. Nerespectarea cerinţelor Legii Republicii Moldova cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova
Nerespectarea de către conducătorii organelor puterii de stat, administraţiei de stat şi ale organizaţiilor obşteşti, precum şi de către conducătorii întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, aflate pe teritoriul Republicii Moldova, a Legii Republicii Moldova cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, comisă în mod repetat în decursul anului după aplicarea sancţiunii administrative, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime sau cu destituire din funcţie.
[Art.186/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.186/1 introdus prin Legea din 10.07.91]
Articolul 187. Luarea de mită
Luarea de către o persoană cu funcţii de răspundere, personal sau prin mijlocitor, a mitei sub formă de bani, hîrtii de valoare, alte bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial, acceptarea de servicii, privilegii sau beneficii, care nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unei acţiuni (inacţiuni) sau îndeplinirea cu întîrziere a unei acţiuni în interesul mituitorului sau persoanelor pe care le reprezintă dacă asemenea acţiune (inacţiune) intră în obligaţiile de serviciu ale persoanei cu funcţii de răspundere (sau, în virtutea funcţiei sale, aceasta poate contribui la o asemenea acţiune (inacţiune), precum şi protecţia în serviciu a persoanei corupte, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani cu confiscarea averii şi privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.
Aceleaşi acţiuni,săvîrşite în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane sau în repetate rînduri sau însoţite de extorcarea mitei, ori primirea unei mite de mari proporţii –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la cinci pînă la cincisprezece ani, cu confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la 5 ani.
Acţiunile prevăzute de părţile întîi şi a doua ale prezentului articol, săvîrşite de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere ori care a fost condamnată anterior pentru luare de mită, ori care a luat mită în proporţii deosebit de mari, ori care a luat mită pentru servicii acordate unei organizaţii criminale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii, şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.187 modificat prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
[Art.187 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.187 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.187 modificat prin Ucazul din 17.06.86]
[Art.187 modificat prin Ucazul din 24.05.62]
Articolul 187/1. Mijlocirea mituirii
Mijlocirea mituirii, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la opt ani.
Mijlocirea mituirii săvîrşită fie în mod repetat, fie de o persoană anterior condamnată pentru mituire, fie prin abuzul de serviciu, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Mijlocirea mituirii săvîrşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere sau în interesul unei organizaţii criminale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii.
Mijlocitorul mituirii sau luării de mită este absolvit de răspundere penală dacă se autodenunţă, neştiind despre faptul că organele de cercetare penală, anchetatorul, procurorul sînt la curent cu infracţiunea săvîrşită de el.
[Art.187/1 completat prin Legea din 09.12.94]
[Art.187/1 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.187/1 introdus prin Ucazul din 24.05.62]
Articolul 188. Darea de mită
Darea de mită –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani.
Darea de mită în repetate rînduri, fie de o persoană anterior condamnată pentru mituire sau darea de mită în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Darea de mită în proporţii deosebit de mari sau pentru servicii acordate organizaţiei criminale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii.
Persoana care a dat mită este absolvită de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana s-a autodenunţat, neştiind că organele de cercetare penală, anchetatorul, procurorul sînt la curent cu infracţiunea săvîrşită de ea.
[Art.188 în redacţia Legii din 09.12.94]
[Art.188 modificat prin Legea din 04.08.92]
Articolul 188/1. Traficul de influenţă
Primirea sau extorcarea de bani, hîrtii de valoare, alte bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial, acceptarea de servicii sau de promisiuni de bunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru o altă persoană, săvîrşite intenţionat de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unui funcţionar public, în scopul de a-l face să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile sale de serviciu, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu au fost săvîrşite, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la opt ani cu confiscarea averii.
Aceleaşi acţiuni urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit, săvîrşite, în urma unei înţelegeri prealabile, de către un grup de persoane sau repetat, ori primirea de valori sau avantaje în proporţii mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Acţiunile prevăzute la alineatele întîi sau doi ale prezentului articol, săvîrşite de persoane care au fost condamnate anterior pentru asemenea acţiuni sau pentru dare de mită, sau pentru primirea de valori fie avantaje în proporţii deosebit de mari, sau pentru acordarea de servicii unei organizaţii criminale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii.
[Art.188/1 introdus prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
Articolul 189. Falsul în actele publice
Falsul în actele publice, adică înscrierea în actele oficiale de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor date intenţionat false, întocmirea şi eliberarea unor acte intenţionat false, precum şi falsificarea actelor, dacă aceste acţiuni au cauzat daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă de pînă la cinci sute de salarii minime, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
Falsul în actele publice săvîrşit în mod repetat sau de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere, sau în interesele organizaţiei criminale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şapte ani sau cu amendă de la cinci sute la o mie de salarii minime, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.189 modificat prin Legea nr.1599-XV din 27.12.02, în vigoare 28.01.03]
[Art.189 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.189 completat prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
[Art.189 în redacţia Legii din 09.12.94]
Articolul 189/1. Abuzurile la emiterea hîrtiilor de valoare
Includerea în prospectul emisiei sau în alte documente, în temeiul cărora se înregistrează emisia hîrtiilor de valoare, a informaţiilor neautentice sau care pot induce în eroare, aprobarea prospectului emisiei care conţine informaţii intenţionat neautentice sau care pot induce în eroare, precum şi aprobarea rezultatelor emisiei intenţionat neautentice, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceleaşi contravenţii sau au cauzat prejudicii investitorilor, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani, fie amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita activităţi cu hîrtii de valoare pe un termen de pînă la cinci ani.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, sau care au cauzat prejudicii considerabile investitorilor, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani, cu confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita activităţi cu hîrtii de valoare pe un termen de la doi la cinci ani.
Acţiunile, prevăzute la alineatele întîi şi doi ale prezentului articol, care au cauzat investitorilor prejudicii în proporţii mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la cincisprezece ani, cu confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita activităţi cu hîrtii de valoare pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.189/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.189/1 introdus prin Legea din 03.05.96]
Articolul 189/2. Abuzurile pe piaţa hîrtiilor de valoare
Asocierea participanţilor la piaţa hîrtiilor de valoare în scopul unei concurenţe neoneste pe piaţă, săvîrşirii unor acţiuni de înşelăciune, precum şi implicarea în aceste acţiuni a altor participanţi ai pieţei hîrtiilor de valoare, dacă aceste acţiuni au cauzat pagube în proporţii mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de pînă la cinci ani.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite repetat sau care au cauzat pagube în proporţii deosebit de mari –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani, cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la doi la cinci ani.
[Art.189/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.189/2 introdus prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
Articolul 189/3. Primirea de către funcţionar a recompensei nelegitime
Primirea de către un funcţionar al autorităţilor publice, altor instituţii, întreprinderi şi organizaţii de stat care nu este persoană cu funcţii de răspundere a unei recompense nelegitime sau a unor avantaje patrimoniale de la cetăţeni pentru îndeplinirea unor acţiuni sau acordarea de servicii care intră în atribuţiile sale de serviciu, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite repetat sau în proporţii mari –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şase ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.189/3 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.189/3 introdus prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
Articolul 189/4. Nerespectarea de către persoana cu funcţii de răspundere a prevederilor Legii privind combaterea corupţiei şi protecţionismului
Eschivarea intenţionată a conducătorilor de autorităţi publice, de alte instituţii, întreprinderi şi organizaţii de stat de la luarea măsurilor de rigoare faţă de funcţionarii subalterni vinovaţi de comiterea unor acte de corupţie şi protecţionism, săvîrşite repetat pe parcursul unui an după aplicarea sancţiunilor administrative pentru aceeaşi încălcare, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de la douăzeci şi cinci la cincizeci de salarii minime cu destituire din funcţie.
[Art.189/4 introdus prin Legea nr.1375 din 19.11.97]
Capitolul IX
INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEI
Articolul 190. Tragerea cu bună ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate
Tragerea cu bună ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate de către cel care înfăptuieşte cercetarea penală, de anchetatorul penal sau de către procuror, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Aceeaşi faptă, dacă ea se referă fie la învinuire de săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de periculoase contra statului, fie a unei alte infracţiuni grave, fie la crearea artificială a dovezilor de învinuire sau dacă a fost săvîrşită din interese materiale ori din alte interese personale sau dacă au avut urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
[Art.190 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 190/1. Amestecul în efectuarea urmăririi penale sau în judecarea cauzelor de către instanţele judecătoreşti
Amestecul în efectuarea urmăririi penale, adică exercitarea ilegală sub orice formă a influenţei asupra persoanei care efectuează cercetarea penală, asupra anchetatorului penal sau asupra procurorului cu scopul de a împiedica cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzei penale sau de a obţine adoptarea unei ordonanţe nelegale sau a unei alte hotărîri nelegale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la 100 de salarii minime.
Amestecul în judecarea cauzelor de către instanţele judecătoreşti, adică exercitarea ilegală sub orice formă a influenţei asupra judecătorului cu scopul de a împiedica judecarea unei cauze concrete sau de a obţine pronunţarea unei hotărîri nelegale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la 100 de salarii minime.
Faptele prevăzute la alineatele întîi şi doi din prezentul articol, săvîrşite prin abuz de serviciu, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.
[Art.190/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.190/1 în redacţia Legii nr.877 din 19.06.96]
[Art.190/1 modificat prin Legea nr.996 din 01.04.92]
[Art.190/1 introdus prin Legea din 10.07.91]
Articolul 190/2. Ameninţarea judecătorului
Ameninţarea judecătorului cu moartea, cu violenţa sau distrugerea averii, precum şi a rudelor lui apropiate, în legătură cu înfăptuirea justiţiei de către judecător, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.190/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.190/2 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.190/2 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.190/2 introdus prin Legea din 10.07.91]
Articolul 190/3. Ofensa adusă judecătorului
Ofensa adusă judecătorului, în legătură cu activitatea lui de înfăptuire a justiţiei şi comisă în mod repetat în decursul anului după aplicarea sancţiunii administrative, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la şase luni sau cu amendă în mărime de pînă la patruzeci de salarii minime.
[Art.190/3 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.190/3 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.190/3 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.190/3 introdus prin Legea din 10.07.91]
Articolul 191. Darea unei sentinţe, hotărîri, încheieri sau decizii ilegale
Pronunţarea cu bună ştiinţă de către judecători a unei sentinţe, hotărîri, încheieri sau decizii ilegale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
Aceeaşi faptă, dacă se referă la învinuirea de săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de periculoase contra statului ori a unei alte infracţiuni grave sau dacă a fost săvîrşită din interese de profit ori alte interese personale sau dacă a avut urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
Articolul 192. Arestarea, reţinerea sau aducerea ilegală
Arestarea ilegală cu bună ştiinţă, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime şi destituire din funcţie.
Aceeaşi faptă, săvîrşită din interese de profit sau alte interese personale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
Reţinerea sau aducerea ilegală cu bună ştiinţă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la un an sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime cu destituirea din funcţie.
[Art.192 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 193. Constrîngerea de a a face depoziţii
Constrîngerea prin ameninţări sau alte acte ilegale de a face depoziţii la interogatoriu sau constrîngerea expertului de a-şi da concluzia, sau constrîngerea traducătorului de a face traducere nedreaptă de către persoana, care înfăptuieşte cercetarea penală sau ancheta penală, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
Aceleaşi fapte, însoţite de acte de violenţă asupra persoanei sau de batjocorirea ei, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
Articolul 194. Constrîngerea martorului sau părţii vătămate de a face depoziţii mincinoase, constrîngerea expertului de a da o concluzie mincinoasă, constrîngerea traducătorului de a face o traducere falsă sau coruperea acestor persoane
Constrîngerea martorului, a părţii vătămate, a expertului de a prezenta organelor de cercetare penală, de anchetă penală sau instanţelor de judecată depoziţii mincinoase, concluzii de expertiză sau traducere falsă, săvîrşite prin ameninţare cu moartea, violenţă, distrugerea averii persoanei în cauză sau a rudelor ei apropiate, corupţie sau prin alte acte ilegale în scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.194 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.194 completat prin Legea nr.1044 din 17.12.96]
[Art.194 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 195. Denunţarea calomnioasă
Denunţarea calomnioasă cu bună ştiinţă în scopul de a-l învinui pe cineva de săvîrşirea unei infracţiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcţie de răspundere, care sunt în drept a porni urmărirea penală, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Aceeaşi faptă, dacă ea se referă la învinuirea de săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de periculoase contra statului sau a unei alte infracţiuni grave, ori a fost săvîrşită din interese de profit sau se referă la crearea artificială a dovezilor de învinuire, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şapte ani.
[Art.195 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.195 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 196. Depoziţia mincinoasă, concluziile de expertiză sau traducerea falsă
Prezentarea cu bună ştiinţă a depoziţiilor mincinoase de către martor partea vătămată sau a concluziilor false de către expert, precum şi a traducerii greşite de către traducător, dacă aceste acte au fost săvîrşite în timpul cercetărilor sau în instanţe de judecată, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la un an sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi fapte, dacă ele se referă la învinuirea de săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de periculoase contra statului sau a unei alte infracţiuni grave, ori au fost săvîrşite din interese de profit sau se referă la crearea artificială a dovezilor de învinuire, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la şapte ani.
[Art.196 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Articolul 197. Refuzul sau sustragerea martorului, a părţii vătămate, a expertului şi a traducătorului de la îndeplinirea obligaţiilor lor
Refuzul sau sustragerea martorului ori a părţii vătămate de a face depoziţii, a expertului de a da concluzii, a traducătorului de a îndeplini obligaţiile sale, dacă aceste acte au fost săvîrşite în timpul efectuării cercetărilor sau la şedinţa de judecată, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, fie cu mustrare publică.
[Art.197 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.197 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.197 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 198. Divulgarea datelor cercetării penale sau anchetei penale
Divulgarea datelor cercetării penale sau anchetei penale contrar interdicţiei procurorului, anchetatorului penal sau a persoanei, care efectuează cercetarea penală, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la patruzeci de salarii minime.
Divulgarea datelor cercetării penale sau anchetei penale de către persoana care efectuează cercetarea penală, anchetator, procuror sau de către persoana abilitată cu controlul asupra activităţii lor în perioada desfăşurării cercetării penale sau anchetei penale, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora, precum şi dacă l-au făcut pe vinovat să se eschiveze de răspundere, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la o sută cincizeci de salarii minime cu destituire din funcţie.
[Art.198 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.198 completat prin Legea nr.1044 din 17.12.96]
[Art.198 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.198 modificat Ucazul din 24.12.82]
Articolul 198/1. Executarea necorespunzătoare a măsurilor de protecţie de stat faţă de persoanele care acordă ajutor în procesul penal, precum şi divulgarea datelor privind măsurile de protecţie aplicate faţă de acestea
Neaplicarea sau executarea necorespunzătoare a măsurilor de protecţie de către persoanele cu funcţii de răspundere din organele ce asigură protecţia de stat a persoanelor care acordă ajutor în procesul penal –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani sau cu amendă în mărime de la o sută pînă la trei sute de salarii minime cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de la trei pînă la cinci ani.
Divulgarea de către persoanele cu funcţii de răspundere din organele ce asigură protecţia de stat a persoanelor care acordă ajutor în procesul penal a datelor privind măsurile de protecţie aplicate faţă de persoanele protejate –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani sau cu amendă în mărime de la o sută pînă la cinci sute de salarii minime cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de la trei pînă la cinci ani.
Divulgarea de către partea vătămată, martori şi alte persoane care acordă ajutor în procesul penal a datelor privind măsurile de protecţie de stat aplicate faţă de ei, dacă aceasta a cauzat consecinţe grave pentru alte persoane, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la trei sute de salarii minime.
[Art.198/1 introdus prin Legea nr.240-XIV din 23.12.98]
Articolul 199. Delapidarea, înstrăinarea sau tăinuirea bunurilor sechestrate ori tăinuirea sau însuşirea bunurilor, care urmează să fie confiscate
Delapidarea, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea bunurilor sechestrate sau folosirea lor în alte scopuri, săvîrşite de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care este obligată, în condiţiile legii, să asigure integritatea lor, care au dus la imposibilitatea comercializării acestor bunuri sau la comercializarea lor la un preţ mai scăzut, cît şi pierderea, deteriorarea, substituirea, descompletarea acestor bunuri din neglijenţa acestei persoane –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la o sută la o mie cinci sute de salarii minime.
Tăinuirea sau însuşirea bunurilor, care urmează să fie confiscate, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.199 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.199 modificat prin Legea nr.1326 din 25.09.97]
[Art.199 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.199 completat prin Ucazul din 13.12.84]
[Art.199 modificat Ucazul din 24.12.82]
Articolul 199/1. Înstrăinarea averii necesare pentru asigurarea protecţiei de stat a persoanelor care acordă ajutor în procesul penal
Înstrăinarea averii necesare pentru asigurarea protecţiei de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal, săvîrşită de către persoana protejată, căreia această avere i-a fost încredinţată, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la trei sute de salarii minime.
[Art.199/1 introdus prin Legea nr.240-XIV din 23.12.98]
Articolul 200. Evadarea din locurile de privaţiune de libertate sau de sub arest
Evadarea din locurile de privaţiune de libertate sau de sub arest, săvîrşită de persoana, care execută pedeapsa sau se află sub arest preventiv, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe termen de la şase luni pînă la patru ani.
Evadarea repetată, precum şi evadarea săvîrşită în urma înţelegerii prealabile a cîtorva persoane sau însoţită de acte de violenţă asupra pazei, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şapte ani.
[Art.200 modificat prin Ucazul nr.3930 din 13.12.84]
Articolul 200/1. Sustragerea de la executarea pedepsei privative de libertate
Sustragerea de la executarea pedepsei a condamnatului, căruia i s-a dat voie să plece pe scurtă durată din locurile de deţinere, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an.
[Art.200/1 introdus prin Ucazul din 07.04.77]
Articolul 200/2. Neexecutarea deciziei instanţei judecătoreşti
Neexecutarea premeditată a sentinţei, hotărîrii sau deciziei instanţei judecătoreşti definitive ori împiedicarea executării lor după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceleaşi încălcări –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate de pînă la doi ani, fie cu amendă de la o sută la trei sute treizeci de salarii minime.
[Art.200/2 modificat prin Legea nr.1196-XV din 04.07.2002]
[Art.200/2 în redacţia Legii nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.200/2 introdus prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 200/3. Nesupunerea cu rea-credinţă cerinţelor administraţiei instituţiei de reeducare prin muncă
Nesupunerea cu rea-credinţă cerinţelor legitime ale administraţiei instituţiei de reeducare prin muncă sau o altă împotrivire administraţiei în timpul exercitării funcţiilor ei, săvîrşită de o persoană, care îşi execută pedeapsa în locurile de privaţiune de libertate, dacă această persoană pentru încălcarea cerinţelor regimului de executare a pedepsei a fost supusă în cursul anului unei pedepse sub formă de transferare într-o încăpere izolată (celulă) sau a fost izolată la închisoare, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite de un recidivist deosebit de periculos sau de o persoană, judecată pentru o infracţiune gravă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
[Art.200/3 introdus prin Ucazul din 29.09.83]
Articolul 200/4. Transmiterea ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deţinute în instituţiile de corectare prin muncă, în izolatoarele de anchetă penală, în preventoriile de educaţie prin muncă, de tratament şi muncă şi de tratament şi educaţie
Transmiterea, tăinuită de la control, sau încercarea de transmitere prin orice mijloc persoanelor deţinute în instituţiile de corectare prin muncă, în izolatoarele de anchetă penală, în preventoriile de educaţie prin muncă, de tratament şi muncă şi de tratament şi educaţie a băuturilor alcoolice, a substanţelor medicamentoase sau a altor substanţe cu efect narcotizant, precum şi a altor obiecte, a căror transmitere este interzisă, dacă aceasta s-a săvîrşit după aplicarea sancţiunii administrative pentru aceleaşi acţiuni, sau în mod sistematic sau în mari proporţii, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.200/4 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.200/4 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.200/4 introdus prin Ucazul din 03.11.87]
Articolul 201.
[Art.201 exclus prin Legea din 04.08.92]
Articolul 202. Favorizarea infracţiunilor
Favorizarea prealabilă nepromisă a infracţiunilor, prevăzute de articolele 88 şi 89 (omorul premeditat), articolul 102, alineatele doi, trei, patru şi cinci (violul cu circumstanţe agravante), de articolul 116/1 (luarea de ostatici), de articolul 119, alineatele doi, trei şi patru, de articolul 120, alineatele doi, trei şi patru, de articolul 122 alineatele doi şi trei, de articolul 123, alineatele doi şi trei, de articolul 123/1, (sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşite cu circumstanţe agravante), de articolul 121 (tîlhăria în scopul sustragerii avutului proprietarului),de articolul 125, alineatele doi, trei şi patru (dobîndirea prin şantaj a avutului proprietarului), partea a treia a articolului 179/2 (blocarea intenţionată a arterelor de transport săvîrşite cu circumstanţe agravante), articolul 182/1 (deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau fluviale), articolul 206/1 (atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei), partea a doua a articolului 224/3 (procurarea, păstrarea, folosirea, transmiterea sau deteriorarea ilegală a materialelor radioactive, dacă ele au provocat moartea oamenilor sau alte urmări grave), articolul 224/4 (sustragerea materialelor radioactive) articolul 225/1 (fabricarea, procurarea, păstrarea, transportarea, expedierea ilegală în scop de desfacere sau desfacerea de substanţe narcotice), articolul 225/2 (sustragerea de substanţe narcotice), articolul 227/1 (sustragerea de arme de foc, a muniţiilor sau substanţelor explozive), –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.202 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.202 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.202 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.202 modificat prin Legea nr.500-XII din 15.02.92]
[Art.202 modificat prin Legea nr.496-XII din 15.02.92]
[Art.202 modificat prin Ucazul din 04.08.88]
[Art.202 modificat prin Ucazul din 29.10.87]
[Art.202 modificat prin Ucazul din 05.04.84]
[Art.202 modificat prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 203. Nedenunţarea
Nedenunţarea în organele de stat corespunzătoare a infracţiunilor în curs de pregătire sau săvîrşite, despre care se ştie cu certitudine, prevăzute de articole 88 şi 89 (omorul intenţionat), de articolul 102, alineatele doi,trei, patru şi cinci (violul cu circumstanţe agravante) de articolul 116/1 (luarea de ostatici), de articolul 119, alineatele trei şi patru, de articolul 120, alineatele trei şi patru,de articolul 122, alineatul trei, de articolul 123/1 (sustragerea de bunuri din avutul proprietarului,săvîrşită cu circumstanţe agravante), de articolul 121 (tîlhăria în scopul sustragerii avutului proprietarului), de articolul 125, alineatele trei şi patru (dobîndirea prin şantaj a avutului proprietarului), de partea a treia a articolului 179/2 (blocarea intenţionată a arterelor de transport, săvîrşită cu circumstanţe agravante), de articolul 182/1, (deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau fluviale), de articolul 206/1 (atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei),de partea a doua a articolului 224/3 (procurarea, păstrarea, folosirea, transmiterea sau deteriorarea ilegală a materialelor radioactive, dacă ele au provocat moartea oamenilor sau alte urmări grave), de articolul 224/4 (sustragerea materialelor radioactive),de partea a doua a articolului 225/1 (fabricarea, procurarea păstrarea, transportarea, expedierea ilegală în scop de desfacere sau desfacerea de substanţe narcotice, săvîrşite cu circumstanţe agravante), de partea a treia a articolului 225/2 (sustragerea de substanţe narcotice săvîrşită de un recidivist deosebit de periculos sau printr-un atac tîlhăresc, precum şi sustragerea de substanţe narcotice în proporţii mari), de părţile a doua şi a treia a articolului 227/1 (sustragerea de arme de foc, muniţii sau substanţelor explozive), –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.203 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.203 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.203 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.203 modificat prin Legea din 15.02.91]
[Art.203 modificat prin Ucazul din 04.08.88]
[Art.203 modificat prin Ucazul din 29.10.87]
[Art.203 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.203 modificat prin Ucazul din 17.06.80]
[Art.203 modificat prin Ucazul din 05.06.75]
Capitolul X
INFRACŢIUNI CONTRA ORDINII DE ADMINISTRAŢIE
Articolul 203/1. Nesupunerea cerinţelor Constituţiei Republicii Moldova şi ale altor legi ale Republicii Moldova
Persoanelor care împiedică în mod activ îndeplinirea cerinţelor Constituţiei Republicii Moldova şi ale altor legi ale Republicii Moldova prin nesupunere civilă făţişă, precum şi cele ce provoacă alte persoane la astfel de acţiuni, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, urmate de un apel la nesupunere civilă (împotrivire) în masă cerinţelor Constituţiei Republicii Moldova şi ale altor Legi ale Republicii Moldova, precum şi organizarea lor, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la şapte ani.
Acţiunile prevăzute în părţile întîi şi doi ale prezentului articol, săvîrşite de conducătorii organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat ai întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat, cooperatiste şi obşteşti, ce aduc prejudicii intereselor de stat, obşteşti, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la zece ani.
[Art.203/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.203/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.203/1 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.203/1 introdus prin Legea nr.76 din 05.06.90]
Articolul 203/2. Profanarea simbolurilor naţional-statale
Profanarea simbolurilor naţional-statale (stema, drapelul, imnul) ale Republicii Moldova sau ale altui stat, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni,săvîrşite a doua oară sau în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la şapte ani sau cu amendă în mărime de la cincizeci la şaptezeci de salarii minime.
Acţiunile prevăzute în partea întîi a prezentului articol, săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere, responsabile pentru respectarea modului de folosire a simbolurilor naţional-statale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la şapte ani sau cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime cu destituirea din funcţie.
[Art.203/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.203/2 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.203/2 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.203/2 în redacţia Legii din 05.06.90]
[Art.203/2 introdus prin Ucazul din 12.10.66]
Articolul 203/3. Încălcarea premeditată a modului de folosire a simbolurilor naţional-statale de către persoanele cu funcţii de răspundere
Încălcarea premeditată a modului de folosire a simbolurilor naţional-statale (stema, drapelul, imnul) ale Republicii Moldova sau ale altui stat de către persoanele cu funcţii de răspundere, responsabile pentru respectarea acestui mod, după aplicarea faţă de ei a sancţiunii administrative pentru aceleaşi acţiuni, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime cu destituirea din funcţie.
Încălcarea cu rea-voinţă a modului de folosire a simbolurilor naţional-statale de către persoanele cu funcţii de răspundere, responsabile pentru respectarea acestui mod, deci refuzul premeditat şi repetat de a folosi simbolurile naţional-statale în modul stabilit, de a îndeplini hotărîrile organelor supreme ale puterii de stat şi administraţiei de stat ale republicii, încălcare ce aduce prejudicii intereselor de stat şi obşteşti, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la trei pînă la şapte ani sau cu o amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime cu destituirea din funcţie.
[Art.203/3 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.203/3 introdus prin Legea din 05.06.90]
Articolul 203/4. Organizarea sau participarea activă la acţiuni de grup, care tulbură ordinea publică
Organizarea, precum şi participarea activă la acţiuni de grup, care tulbură grav ordinea publică, sau sunt însoţite de neîndeplinirea vădită a dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor puterii sau care au avut ca urmare tulburarea activităţii transporturilor, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat sau obşteşti, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.203/4 modificat prin Legea nr.136-XV din 10.05.2001]
[Art.203/4 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.203/4 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.203/4 introdus prin Ucazul din 12.10.66]
Articolul 203/5.
[Art.203/5 exclus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 203/6.
[Art.203/6 exclus prin Legea nr.814 din 24.04.96]
[Art.203/6 modificat prin Legea nr.835 din 26.12.91]
[Art.203/6 introdus prin Legea nr.77 din 05.06.90]
Articolul 204. Împiedicarea activităţii legale a persoanelor cu funcţii de răspundere sau opunerea de rezistenţă acestora
Împiedicarea în orice formă a activităţii legale a persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul Curţii de Conturi, ministerelor, departamentelor, inspectoratelor şi altor organe abilitate, precum şi a deputaţilor în Parlament, aflaţi în exerciţiul funcţiunii, adică neadmiterea efectuării controalelor, neprezentarea documentelor corespunzătoare sau bunurilor pentru sechestrare, neasigurarea accesului liber în încăperi, neexecutarea prescripţiilor şi altor cerinţe legale, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru o contravenţie similară, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la un an sau cu amendă în mărime de la o sută la trei sute de salarii minime.
Opunerea de rezistenţă persoanelor nominalizate la alineatul 1, aflate în exerciţiul funcţiunii, precum şi constrîngerea acestora, prin violenţă sau prin ameninţarea cu aplicarea violenţei, la săvîrşirea unor acţiuni ilegale –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la cinci sute la o mie cinci sute de salarii minime.
[Art.204 în redacţia Legii nr.1326 din 25.09.97]
[Art.204 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.204 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 204/1. Opunerea de rezistenţă colaboratorului poliţiei
Opunerea de rezistenţă colaboratorului poliţiei, altui lucrător din organele afacerilor interne sau unei persoane aflate în exerciţiul datoriei de serviciu sau obşteşti pentru menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii săvîrşită în mod repetat în decursul unui an după aplicarea sancţiunilor administrative pentru acţiuni similare, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an, sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Opunerea de rezistenţă colaboratorului poliţiei, altui lucrător din organele afacerilor interne sau unei persoane în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, însoţită de violenţă sau de ameninţarea cu aplicarea forţei, precum şi constrîngerea acestor persoane, prin violenţă sau prin ameninţarea cu aplicarea forţei, la îndeplinirea unor acţiuni nelegale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la un an pînă la cinci ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.204/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.204/1 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.204/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.204/1 în redacţia Legii din 15.02.91]
[Art.204/1 introdus prin Ucazul din 24.05.62]
Articolul 205. Ultrajul contra unui reprezentant al puterii sau unui reprezentant al organizaţiilor obşteşti, care menţine ordinea publică
Ultrajul contra unui reprezentant al puterii sau unui reprezentant al organizaţiilor obşteşti, care menţine ordinea publică, în timpul cînd aceştia îşi exercită funcţiile lor, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, sau atrage aplicarea măsurilor de influenţă obştească.
Aceeaşi acţiune, săvîrşită în mod public, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci de salarii minime.
[Art.205 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.205 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.205 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 205/1. Ultragierea colaboratorului poliţiei
Ultragierea colaboratorului poliţiei, adică jignirea premeditată a onoarei şi demnităţii lui, ultragierea altui lucrător din organele afacerilor interne sau unei persoane aflate în exerciţiul datoriei de serviciu sau obşteşti pentru menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii, exprimată prin acţiune, verbal sau în scris, săvîrşită în mod repetat în decursul unui an după aplicarea sancţiunilor administrative pentru acţiuni similare, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la şase luni sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.205/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.205/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.205/1 în redacţia Legii din 15.02.91]
[Art.205/1 introdus prin Ucazul din 24.05.62]
Articolul 205/2. Clevetirea asupra colaboratorului organelor de ocrotire a drepturilor
Clevetirea asupra unui colaborator al organelor de ocrotire a drepturilor, adică acţiunile legate de comportarea unor informaţii vădit false şi defăimătoare referitoare la activitatea lui profesională, inclusiv clevetirea prin tipărituri sau prin altă metodă de multiplicare prin mijloace de informare în masă, prin scrisori anonime, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.205/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.205/2 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.205/2 introdus prin Legea din 15.02.91]
Articolul 206. Ameninţarea sau violenţa săvîrşită asupra unei persoane oficiale sau unui cetăţean care îşi îndeplineşte datoria obştească
Ameninţarea cu moartea, cu pricinuirea unor leziuni corporale sau cu nimicirea bunurilor, ori săvîrşirea unor acţiuni nelegale asupra unei persoane oficiale sau rudelor ei apropiate, acţiuni în scopul de a-i contracara activitatea de serviciu sau obştească, ori de a-i schimba caracterul ei în interesul celui care ameninţă, precum şi aceeaşi ameninţare sau aceleaşi acţiuni săvîrşite nelegal asupra unui cetăţean sau asupra rudelor lui apropiate în legătură cu participarea lui la prevenirea, curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Pricinuirea unor leziuni corporale uşoare, lovirea sau alte acte de violenţă, săvîrşite asupra unei persoane oficiale ori asupra rudelor ei apropiate sau asupra unui cetăţean ori asupra rudelor lui apropiate în legătură cu participarea lui la prevenirea, curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.206 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.206 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.206 în redacţia Legii din 15.02.91]
Articolul 206/1. Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei
Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei, a altui lucrător din organele afacerilor interne sau a unei persoane aflate în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.
Aceleaşi acţiuni care au cauzat leziuni corporale grave sau moartea, –
se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.206/1 modificat prin Legea din 08.12.95]
[Art.206/1 în redacţia Legii din 09.12.94]
[Art.206/1 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.206/1 introdus prin Ucazul din 24.06.62]
Articolul 206/2. Deteriorarea sau nimicirea premeditată a bunurilor colaboratorilor poliţiei
Deteriorarea sau nimicirea premeditată a bunurilor unui colaborator al poliţiei, ale altui lucrător din organele afacerilor interne sau ale rudelor lor, săvîrşită în legătură cu exercitarea de către ei a îndatoririlor de serviciu sau obşteşti pentru menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la zece ani.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite prin incendiere, explozie ori prin altă metodă socialmente periculoasă, sau care a cauzat o pagubă mare ori urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt pînă la cincisprezece ani.
[Art.206/2 introdus prin Legea din 15.02.91]
Articolul 207. Uzurparea puterii sau a titlului unei persoane oficiale
Uzurparea puterii sau a titlului unei persoane oficiale, însoţite de săvîrşirea pe această bază a unor acte social-periculoase, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.207 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.207 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.207 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 207/1. Organizarea unei greve interzise şi conducerea ei, împiedicarea activităţii întreprinderii,instituţiei, organizaţiei în condiţiile stării excepţionale
Organizarea unei greve interzise şi conducerea ei, precum şi împiedicarea activităţii întreprinderii,instituţiei, organizaţiei în condiţiile stării excepţionale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani ori cu o amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în perioada formelor speciale de administrare, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani ori cu o amendă în mărime de la cincizeci la şaptezeci de salarii minime.
[Art.207/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.207/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.207/1 introdus prin Legea nr.495 din 15.02.91]
Articolul 207/2. Blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor,instituţiilor sau organizaţiilor
Blocarea intenţionată a arterelor de transport, clădirilor (obiectelor), ce aparţin întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, prin instalarea de posturi sau în alt mod, care a cauzat ori ar fi putut cauza pericol pentru viaţa sau sănătatea oamenilor sau a avut ori ar fi putut avea alte consecinţe grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la patru ani ori cu amendă de la treizeci la o sută de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la zece ani.
Acţiunile, prevăzute în alineatele întîi sau doi ale prezentului articol, care au cauzat accidente cu oameni sau au atras după sine alte consecinţe deosebit de grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.207/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.207/2 introdus prin Legea din 03.05.96]
Articolul 208. Sustragerea sau degradarea documentelor
Sustragerea, distrugerea, degradarea sau tăinuirea documentelor, precum şi sustragerea imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor, care se află în întreprinderile,instituţiile, organizaţiile de stat sau obşteşti dacă aceste fapte au fost săvîrşite într-un interes de profit sau din motive josnice, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime, fie cu retragerea dreptului de a practica activitatea de întreprinzător pe o perioadă de la doi la cinci ani.
Aceleaşi fapte, dacă au cauzat o daună substanţială întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei de stat sau obşteşti ori drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, sau au fost săvîrşite în scopul de a ascunde urmele infracţiunii, precum şi sustragerea documentelor de o deosebită importanţă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
Sustragerea de la cetăţeni a paşapoartelor sau a altor documente personale importante, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.208 modificat prin Legea nr.1276-XV din 25.07.2002]
[Art.208 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.208 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.208 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.208 modificat prin Ucazul din 14.08.72]
Articolul 208/1. Neasigurarea păstrării bunurilor sechestrate
Înstrăinarea, substituirea, tăinuirea, deteriorarea, descompletarea bunurilor sechestrate sau folosirea lor în alte scopuri, care au dus la imposibilitatea comercializării acestor bunuri sau la comercializarea lor la un preţ mai scăzut, săvîrşite de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era obligată să asigure păstrarea lor conform legii, precum şi dispariţia, deteriorarea, substituirea, descompletarea acestor bunuri din neglijenţa acestei persoane –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la trei ani sau cu o amendă în mărime de la o mie la o mie cinci sute de salarii minime.
[Art.208/1 introdus prin Legea nr.390-XV din 20.07.2001]
Articolul 209. Falsificarea sau folosirea documentelor, ştampilelor, sigiliilor sau a imprimatelor false
Fabricarea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de îndatoriri, fabricarea sau vînzarea ştampilei sau sigiliului false, precum şi a imprimatelor false ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii de stat sau obşteşti, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă de pînă la trei sute de salarii minime.
Aceleaşi fapte, săvîrşite în mod repetat, sau dacă au cauzat o daună substanţială intereselor statului sau celor obşteşti, ori drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, precum şi fabricarea, vînzarea sau folosirea unui document fals de importanţă deosebită, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani sau cu amendă de la trei sute la şase sute de salarii minime.
[Art.209 modificat prin Legea nr.1599-XV din 27.12.02, în vigoare 28.01.03]
[Art.209 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.209 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.209 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.209 modificat prin Ucazul din 14.08.72]
Articolul 209/1. Acţiuni ilegale faţă de decoraţiile de stat
Cumpărarea, vînzarea, schimbarea sau o altă transmitere prin compensare a ordinului, medaliei, insignei la titlul onorific ale Republicii Moldova, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat, precum şi falsificarea sau distrugerea intenţionată a ordinului, medaliei, insignei la titlul onorific ale Republicii Moldova sau o altă profanare a lor, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime.
[Art.209/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.209/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.209/1 introdus prin Ucazul din 05.09.85]
Articolul 210. Încălcarea regulilor de intrare în fîşia de frontieră sau în zona de frontieră
Încălcarea regulilor de intrare, de locuire sau de înregistrare în fîşia de frontieră sau în zona de frontieră, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.210 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.210 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.210 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 210/1. Încălcarea de către cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie a regulilor de şedere în Republica Moldova şi de trecere în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova
Încălcarea cu rea-voinţă de către cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie a regulilor de şedere în Republica Moldova adică domicilierea fără acte, ce dau dreptul de şedere în Republica Moldova sau domicilierea cu acte nevalabile, nerespectarea modului stabilit de înregistrare, eschivarea de la plecare după expirarea termenului de şedere, ce le-a fost stabilit, precum şi nerespectarea regulilor de trecere în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la unu la doi ani sau cu amendă de la cincizeci la o sută de salarii minime.
[Art.210/1 modificat prin Legea nr.1524-XV din 12.12.02, în vigoare 21.01.03]
[Art.210/1 modificat prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98]
[Art.210/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.210/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.210/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.210/1 modificat prin Ucazul din 17.05.82]
[Art.210/1 introdus prin Ucazul din 12.10.66]
Articolul 211. Încălcarea regulilor sistemului de paşapoarte
Încălcarea cu rea-voinţă a regulilor sistemului de paşapoarte, dacă aceasta s-a manifestat prin locuire fără paşaport şi dacă mai înainte persoana a fost de acum de două ori supusă unei sancţiuni administrative pentru aceasta, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.211 modificat prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98]
[Art.211 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.211 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.211 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 211/1.
[Art.211/1 exclus prin Legea nr.1277 din 18.07.97]
[Art.211/1 completat prin Ucazul din 29.09.83]
[Art.211/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.211/1 introdus prin Ucazul din 12.10.66]
Articolul 212. Încălcarea legilor cu privire la înregistrarea actelor stării civile
Ascunderea împrejurărilor, care împiedică încheierea căsătoriei, sau comunicarea organelor stării civile a unor date vădit mincinoase, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.212 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.212 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.212 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.212 modificat prin Ucazul din 14.08.72]
Articolul 213. Sustragerea unui supus militar de la concentrarea de instrucţie sau de control şi de la evidenţa militară
Sustragerea unui supus militar de la concentrarea de instrucţie sau de control, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Aceeaşi faptă, săvîrşită prin automutilare, prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune, precum şi săvîrşită cu alte circumstanţe agravante, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
Sustragerea unui supus militar de la evidenţa militară, în cazul cînd pentru o astfel de faptă vinovatului i-au mai fost aplicate sancţiuni administrative, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.213 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.213 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.213 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.213 modificat prin Ucazul din 30.01.69]
Articolul 214. Samavolnicia
Samavolnicia, adică exercitarea arbitrară şi prin încălcarea ordinii stabilite a unui drept legitim sau presupus, dacă s-au cauzat daune considerabile intereselor publice ori drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă de la douăzeci şi cinci la şaptezeci şi cinci de salarii minime.
Aceleaşi acţiuni săvîrşite în mod repetat sau de către un grup de persoane în urma unei înţelegeri prealabile, sau prin ameninţarea cu moartea ori cu aplicarea de leziuni corporale, sau însoţite de violenţă nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate, sau de deteriorarea şi nimicirea bunurilor, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani sau cu amendă de la cincizeci la o sută de salarii minime.
Faptele prevăzute de alineatele întîi şi doi ale prezentului articol săvîrşite de o organizaţie criminală sau de un recidivist deosebit de periculos, sau cu aplicarea armei, sau însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate, sau dacă au condus la cauzarea unor pagube de mari proporţii ori la alte urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la doisprezece ani.
Samavolnicia însoţită de răpirea sau de ameninţarea cu răpirea părţii vătămate, a rudelor sau apropiaţilor ei, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
[Art.214 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.214 în redacţia Legii din 09.12.94]
Articolul 214/1. Încălcarea modului de organizare şi de desfăşurare a adunărilor, mitingurilor, procesiunilor şi demonstraţiilor de stradă
Încălcarea modului de organizare sau de desfăşurare a adunărilor, mitingurilor, procesiunilor şi demonstraţiilor de stradă, săvîrşită de către organizatorul adunării, mitingului, procesiunii sau demonstraţiei de stradă după aplicarea măsurilor de sancţionare administrativă pentru aceleaşi acţiuni, –
se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la trei sute de salarii minime fie cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani.
[Art.214/1 modificat prin Legea nr.792-XV din 24.01.2002]
[Art.214/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.214/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.214/1 introdus prin Ucazul din 02.08.88]
Articolul 215. Construirea samavolnică
Construirea samavolnică a unei case de locuit sau a unei anexe la clădire, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu demolarea sau confiscarea casei de locuit sau a anexei la clădire, construite în mod samavolnic.
[Art.215 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.215 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.215 modificat prin Ucazul din 10.02.62]
Articolul 216.
[Art.216 exclus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 217. Folosirea ilegală a semnelor aflate sub protecţia tratatelor internaţionale
Folosirea emblemei Crucii Roşii şi a denumirii „Crucea Roşie” de către persoane care nu sînt împuternicite cu acest drept, precum şi a însemnelor care pot fi identificate cu emblema Crucii Roşii, dacă aceste acţiuni au avut urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an sau cu amendă în mărime de o sută de salarii minime.
[Art.217 în redacţia Legii nr.188-XV din 24.05.2001]
[Art.217 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.217 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.217 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 217/1. Încălcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii
Încălcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii, care a avut ca urmare deteriorarea unei linii de cablu a telecomunicaţiilor interurbane, dacă a provocat o întrerupere a telecomunicaţiilor, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.217/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.217/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.217/1 introdus prin Ucazul din 24.12.69]
Capitolul XI
INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE, A
ORDINII PUBLICE ŞI A SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI
Articolul 218. Huliganismul
Huliganismul, adică acte intenţionate, care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Huliganismul agravat, adică aceleaşi acte, care prin conţinutul lor se deosebesc printr-un cinism excepţional sau o deosebită obrăznicie, ori însoţite de opunerea de rezistenţă unui reprezentant al puterii sau unui reprezentant al obştimii, care îndeplineşte funcţiile de menţinere a ordinii publice, sau altor cetăţeni, care curmă actele huliganice, precum şi săvîrşite de o persoană, condamnată mai înainte pentru huliganism, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
Huliganismul deosebit de agravat, adică acte, prevăzute de partea întîi sau partea a doua a prezentului articol, dacă ele au fost săvîrşite cu aplicarea sau încercarea aplicării armei de foc sau cuţitelor, boxelor sau altor arme albe, precum şi altor obiecte, special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani.
[Art.218 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.218 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.218 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.218 modificat prin Ucazul din 07.04.77]
[Art.218 modificat prin Ucazul din 31.07.70]
[Art.218 modificat prin Ucazul din 12.10.66]
Articolul 219. Ameninţarea cu omor, cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu distrugerea bunurilor
Ameninţarea cu omor, cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu distrugerea bunurilor prin incendiere, dacă au fost motive de a se teme de realizarea acestei ameninţări, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la patruzeci de salarii minime.
[Art.219 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.219 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.219 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 220. Dobîndirea sau desfacerea bunurilor, despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală
Dobîndirea sau desfacerea bunurilor, despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, fie cu mustrare publică.
Aceleaşi fapte, săvîrşite fie sub formă de îndeletnicire, fie în proporţii mari, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani cu sau fără confiscarea averii, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu sau fără confiscarea averii.
[Art.220 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.220 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.220 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.220 modificat prin Ucazul din 31.05.62]
Articolul 220/1. Organizarea cerşetoriei
Organizarea cerşetoriei ori recrutarea pentru a cerşi, ori îndemnul sau constrîngerea la cerşetorie în scopul obţinerii unui folos material, săvîrşită:
1) asupra unei persoane cu evidente deficienţe fizice ori psihice sau asupra minorilor;
2) în mod repetat ori cu aplicarea forţei fizice, ori cu ameninţarea de a o aplica, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cinci ani.
[Art.220/1 introdus prin Legea nr.754-XV din 21.12.2001]
Articolul 221.
[Art.221 exclus prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
Articolul 221/1.
[Art.221/1 exclus prin Ucazul din 04.09.75]
Articolul 222. Întreţinerea speluncilor pentru desfrîu şi codoşia
Organizarea sau întreţinerea speluncilor pentru desfrîu, precum şi codoşia pentru desfrîu sau recrutarea femeilor în acelaşi scop, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şase ani, cu sau fără confiscarea averii.
Organizarea sau întreţinerea speluncilor pentru consumarea de băuturi spirtoase, precum şi acordarea sistematică de încăperi pentru aceste scopuri, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Organizarea sau întreţinerea caselor de desfrîu pentru narcotizare prin folosirea mijloacelor medicinale şi altor mijloace, care nu sunt de categoria narcoticelor, sau punerea la dispoziţie a încăperilor pentru aceste scopuri, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, sau cu o amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.222 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.222 modificat prin Legea nr.42-XIV din 04.06.98]
[Art.222 modificat prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.222 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.222 modificat prin Legea din 04.08.92]
[Art.222 completat prin Ucazul din 27.07.87]
[Art.222 completat prin Ucazul din 29.17.85]
[Art.222 modificat prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 222/1.
[Art.222/1 exclus prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.222/1 introdus prin Ucazul din 10.03.88]
Articolul 223. Fabricarea sau desfacerea obiectelor pornografice
Fabricarea, difuzarea şi facerea reclamei operelor pornografice, publicaţiilor tipărite, tablourilor sau altor obiecte cu caracter pornografic, precum şi comerţul cu ele sau păstrarea lor în scop de vînzare sau difuzare, săvîrşite în decursul unui an după aplicarea sancţiunii administrative pentru astfel de acţiuni, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime în toate cazurile cu ridicarea obiectelor pornografice şi a mijloacelor de fabricare a lor.
Fabricarea, păstrarea, difuzarea, transmiterea sau facerea reclamei prin intermediul reţelei computerizate materialelor pornografice, care conţin imagini ale persoanelor în vîrsta de pînă la 18 ani, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de la o sută pînă la trei sute de salarii minime.
[Art.223 completat prin Legea nr.830-XV din 07.02.2002]
[Art.223 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.223 modificat prin Legea din 03.05.96]
[Art.223 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.223 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 223/1. Confecţionarea sau difuzarea de lucrări, ce propagă cultul violenţei şi al cruzimii
Confecţionarea, difuzarea, demonstrarea sau păstrarea în scop de difuzare sau de demonstrare a unor filme de cinematograf şi videofilme sau a altor lucrări, ce propagă cultul violenţei şi al cruzimii, săvîrşite în decursul unui an după aplicarea sancţiunii administrative pentru astfel de acţiuni, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime cu confiscarea lucrărilor şi a mijloacelor pentru confecţionarea şi demonstrarea lor.
[Art.223/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.223/1 modificat prin Legea din 03.05.96]
[Art.223/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.223/1 introdus prin Ucazul din 04.09.86]
Articolul 223/2. Antrenarea minorilor în acţiuni militare şi propagarea războiului în rîndurile lor
Antrenarea minorilor care nu au atins vîrsta de 16 ani în acţiuni militare şi propagarea războiului în rîndurile lor –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.223/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.223/2 introdus prin Legea nr.1146 din 09.04.97
Articolul 224. Atragerea minorilor la activitatea criminală sau determinarea lor la fapte amorale
Atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvîrşirea infracţiunilor, sau altor delicte, precum şi determinarea lor la fapte amorale, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
Atragerea minorilor la săvîrşirea de acţiuni prevăzute la articolele 105, 105/1, 105/2 şi 222 din prezentul cod –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la şapte la zece ani.
[Alin.2 art.224 introdus prin Legea nr.42-XIV din 04.06.98]
[Art.224 modificat prin Legea nr.51-XIII din 14.04.94]
[Art.224 modificat prin Ucazul din 02.08.73]
Articolul 224/1. Atragerea minorilor la beţie
Îmbătarea minorului de către o persoană, faţă de care acesta îi era subordonat pe linie de serviciu, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Atragerea minorului la beţie, adică îmbătarea sistematică a minorului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.224/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.224/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.224/1 modificat prin Ucazul din 29.11.85]
[Art.224/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.224/1 introdus prin Ucazul din 02.08.73]
Articolul 224/2. Atragerea minorilor la consumarea nemedicinală a medicamentelor şi a altor mijloace cu efect narcotizant
Atragerea minorilor la consumarea nemedicinală a medicamentelor şi a altor mijloace, care nu sunt narcotice, avînd un efect narcotizant, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.224/2 introdus prin Ucazul din 27.07.87]
Articolul 224/3. Procurarea, păstrarea, folosirea, transmiterea sau deteriorarea ilegală a materialelor radioactive
Procurarea, păstrarea, folosirea, transmiterea sau deteriorarea ilegală a materialelor radioactive (surselor de radiaţie ionizată, substanţelor radioactive şi materialelor nucleare, ce se află în orice stare fizică în instalaţie sau în preparat, ori sub altă formă) –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
Aceleaşi fapte, dacă ele au provocat moartea oamenilor sau alte urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la zece ani.
[Art.224/3 introdus prin Ucazul din 04.08.88]
Articolul 224/4. Sustragerea materialelor radioactive
Sustragerea materialelor radioactive, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani cu sau fără confiscarea bunurilor.
[Art.224/4 introdus prin Ucazul din 04.08.88]
Articolul 224/5. Ameninţarea de a săvîrşi sustragerea materialelor radioactive sau de a le folosi
Ameninţarea de a săvîrşi sustragerea materialelor radioactive în scopul de a forţa un stat, o organizaţie internaţională, o persoană fizică sau juridică de a săvîrşi vreo acţiune sau de a se abţine de la ea, dacă au existat motive de a se teme de realizarea acestei ameninţări, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani.
Ameninţarea de a folosi materiale radioactive în scopul de a provoca moartea unor oameni sau alte urmări grave, dacă au existat motive de a se teme de realizarea acestei ameninţări, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.224/5 introdus prin Ucazul din 04.08.88]
Articolul 224/6. Încălcarea regulilor de păstrare, folosire, evidenţă, transportare a materialelor radioactive sau a altor reguli de manipulare a lor
Încălcarea regulilor de păstrare, folosire, evidenţă, transportare a materialelor radioactive şi a altor reguli de manipulare a lor, dacă aceste acţiuni ar putea provoca moartea oamenilor sau alte urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi fapte, dacă ele au provocat moartea oamenilor sau alte urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la zece ani.
[Art.224/6 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.224/6 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.224/6 introdus prin Ucazul din 04.08.88]
Articolul 225. Fabricarea sau desfacerea substanţelor cu efect puternic şi toxice
Încălcarea regulilor stabilite în ce priveşte fabricarea, păstrarea livrarea, evidenţa, transportul, expedierea substanţelor cu efect puternic şi toxice, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Fabricarea, desfacerea, precum şi păstrarea în scopul desfacerii sau procurarea în acelaşi scop a substanţelor cu efect puternic sau a celor toxice, dar care nu sunt substanţe narcotice, săvîrşite fără o autorizaţie specială, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime cu confiscarea substanţelor cu efect puternic şi toxice.
[Art.225 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.225 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.225 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.225 modificat prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 225/1. Fabricarea, procurarea, păstrarea, transportarea, expedierea ilegală în scop de desfacere sau desfacerea ilegală a mijloacelor narcotice
Fabricarea, procurarea, păstrarea, transportarea sau expedierea ilegală în scop de desfacere, precum şi desfacerea ilegală a mijloacelor narcotice, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la zece ani cu sau fără confiscarea averii.
Aceleaşi fapte, săvîrşite repetat sau prin înţelegere prealabilă de un grup de persoane, sau de o persoană, care a săvîrşit mai înainte una din infracţiunile prevăzute de articolele 225/2-225/4 şi 226 din prezentul Cod, sau de un recidivist deosebit de periculos, precum şi dacă obiectul acestor fapte l-au constituit mijloace narcotice în proporţii mari, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
Notă la articolele 225/1, 225/5 – 225/7.
Persoana, care a predat benevol mijloace narcotice, este scutită de răspunderea penală pentru procurarea mijloacelor narcotice predate, precum şi pentru păstrarea, transportarea şi expedierea lor.
Persoana, care s-a adresat benevol la o instituţie medicală pentru a i se acorda asistenţă medicală în legătură cu consumarea unor substanţe narcotice în scopuri nemedicinale, este scutită de răspunderea penală pentru consumarea mijloacelor narcotice fără prescripţia medicului, precum şi pentru procurarea, păstrarea, transportarea şi expedierea ilegale ale mijloacelor narcotice consumate.
[Art.225/1 modificat prin Ucazul din 27.07.87]
[Art.225/1 introdus prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 225/2. Sustragerea de mijloace narcotice
Sustragerea de mijloace narcotice, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani cu sau fără confiscarea averii.
Aceeaşi faptă, săvîrşită repetat sau prin înţelegere prealabilă de un grup de persoane, sau printr-un act de violenţă, ce nu este periculos pentru viaţă şi sănătate, sau de o persoană, căreia substanţele sus-arătate i-au fost încredinţate în legătură cu situaţia ei de serviciu sau pentru pază, precum şi de o persoană, care a săvîrşit mai înainte una din infracţiunile, prevăzute de articolele 225/1, 225/3, 225/4 şi 226 din prezentul Cod, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani cu sau fără confiscarea averii, cu privaţiunea dreptului de a ocupa anumite posturi sau de a desfăşura o anumită activitate ori fără aceasta.
Sustragerea de mijloace narcotice, săvîrşită de un recidivist deosebit de periculos sau printr-un atac tîlhăresc, precum şi sustragerea de mijloace narcotice în proporţii mari, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.
[Art.225/2 modificat prin Ucazul din 27.07.87]
[Art.225/2 introdus prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 225/3. Organizarea sau întreţinerea de spelunci pentru consumul de mijloace narcotice
Organizarea sau întreţinerea de spelunci pentru consumul de mijloace narcotice sau punerea la dispoziţie a localurilor pentru aceleaşi scopuri, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani cu sau fără confiscarea averii.
[Art.225/3 modificat prin Ucazul din 27.07.87]
[Art.225/3 introdus prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 225/4. Îndemnul de a consuma mijloace narcotice
Îndemnul de a consuma mijloace narcotice, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
Aceeaşi faptă, săvîrşită faţă de două sau mai multe persoane sau faţă de un minor, sau de o persoană, condamnată mai înainte pentru îndemn la consumul de mijloace narcotice, precum şi de o persoană, care a săvîrşit mai înainte una din infracţiunile prevăzute de articolele 225/1-225/3 şi 226 din prezentul cod, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la zece ani.
[Art.225/4 modificat prin Ucazul din 27.07.87]
[Art.225/4 introdus prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 225/5. Fabricarea, procurarea, păstrarea sau expedierea ilegală de mijloace narcotice fără scop de desfacere
Fabricarea, procurarea, păstrarea, transportarea sau expedierea ilegală de mijloace narcotice fără scop de desfacere, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi fapte, săvîrşite repetat sau de o persoană, care a săvîrşit mai înainte una din infracţiunile, prevăzute de articolele 225/1-225/4, 226 şi 226/1 din prezentul Cod, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.225/5 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.225/5 modificat prin Ucazul din 27.07.87]
[Art.225/5 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.225/5 introdus prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 225/6. Încălcarea regulilor de producţie, procurare, păstrare, evidenţă, livrare, transportare sau expediere a mijloacelor narcotice
Încălcarea regulilor de producţie, procurare, păstrare, evidenţă, livrare, transportare sau expediere de mijloace narcotice, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu sau fără privarea de dreptului de a ocupa anumite posturi sau de a desfăşura o anumită activitate sau fără aceasta.
[Art.225/6 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.225/6 modificat prin Ucazul din 27.07.87]
[Art.225/6 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.225/6 introdus prin Ucazul din 05.06.75]
Articolul 225/7. Procurarea sau păstrarea ilegală a mijloacelor narcotice în cantităţi mici ori consumarea mijloacelor narcotice fără prescripţia medicului
Procurarea sau păstrarea ilegală fără scop de vînzare a mijloacelor narcotice în cantităţi mici ori consumarea mijloacelor narcotice fără prescripţia medicului, săvîrşite a doua oară în decursul unui an după aplicarea sancţiunii administrative pentru aceleaşi încălcări, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, sau cu o amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.225/7 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.225/7 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.225/7 introdus prin Ucazul din 27.07.87]
Articolul 226. Semănatul sau creşterea macului pentru opiu şi a cînepei, a căror cultivare este interzisă
Semănatul sau creşterea macului pentru opiu, precum şi a cînepei indiene, sud-manciuriene, din Ciuea-de-Sud, din Arhonul-de-Sud şi din sudul ţinutului Crasnodar, a căror cultivare este interzisă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
Aceleaşi fapte, săvîrşite a doua oară sau de către o persoană, care a săvîrşit mai înainte una din infracţiunile, prevăzute de articolele 225/1-225/4 şi 226/1 din prezentul Cod, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la opt ani.
[Art.226 în redacţia Ucazului din 27.07.87]
Articolul 226/1. Semănatul sau creşterea ilegală a macului pentru ulei şi a cînepei
Semănatul sau creşterea ilegală a macului pentru ulei, precum şi a cînepei, în afară de speciile,indicate în partea întîi a articolului 266 din prezentul Cod, săvîrşite a doua oară în decursul unui an după aplicarea sancţiunii administrative pentru aceleaşi încălcări, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani ori cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Aceleaşi fapte, săvîrşite de o persoană, care săvîrşise mai înainte una din infracţiunile, prevăzute de partea întîi a prezentului articol, de articolele 225/1-225/4 şi 226 din prezentul Cod, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la opt ani.
[Art.226/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.226/1 introdus prin Ucazul din 27.07.87]
Articolul 227. Purtarea, păstrarea, transportarea, procurarea, fabricarea sau desfacerea ilegală a armelor, a muniţiilor, a dispozitivelor sau a substanţelor explozive
Purtarea, păstrarea, transportarea, procurarea, fabricarea sau desfacerea armelor de foc (cu excepţia armelor de vînătoare cu ţeavă lisă), a muniţiilor, a dispozitivelor sau a substanţelor explozive fără autorizaţia corespunzătoare –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de pînă la şapte ani.
Acţiunile prevăzute la alineatul întîi, săvîrşite de către un grup de persoane sau în mod repetat, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la trei la doisprezece ani.
Persoana care a predat de bună voie arma de foc, muniţiile, dispozitivele sau substanţele explozive, pe care le-a păstrat fără autorizaţia corespunzătoare, este absolvită de răspundere penală.
[Art.227 în redacţia Legii nr.831-XV din 07.02.2002]
[Art.227 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.227 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.227 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.227 modificat prin Ucazul din 05.09.74]
Articolul 227/1. Sustragerea de arme de foc, a muniţiilor sau substanţelor explozive
Sustragerea de arme de foc (cu excepţia armei de vînătoare cu ţeava netedă), a muniţiilor sau a substanţelor explozive, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la şapte ani.
Aceeaşi faptă săvîrşită în mod repetat sau în urma înţelegerii prealabile de un grup de persoane sau săvîrşită de o persoană, căreia armele de foc, muniţiile sau substanţele explozive i-au fost date pentru folosirea în interes de serviciu sau încredinţate spre păstrare, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.
Sustragerea de arme de foc (cu excepţia armei de vînătoare cu ţeava netedă), de muniţii sau de substanţe explozive, săvîrşită printr-un atac tîlhăresc sau de către un recidivist deosebit de periculos, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.227/1 modificat prin Legea din 09.12.94]
[Art.227/1 introdus prin Ucazul din 14.07.67]
Articolul 227/2. Păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor
Păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor, precum şi predarea acestor arme şi a muniţiilor către minori, dacă aceasta a avut urmări grave, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.227/2 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.227/2 introdus prin Ucazul din 05.09.74]
Articolul 227/3.
[Art.227/3 exclus prin Legea din 23.02.93]
Articolul 228. Practicarea ilegală a medicinii
Practicarea medicinii ca profesie de o persoană fără studii medicale corespunzătoare, precum şi îndeletnicirea unui lucrător medical cu practica medicală, pe care nu este în drept s-o exercite, –
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
Aceleaşi fapte, dacă au provocat zdruncinarea îndelungată a sănătăţii sau moartea victimei, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.228 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.228 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 229. Încălcarea regulilor de securitate în întreprinderile sau secţiile supuse pericolului exploziei
Încălcarea disciplinei tehnice şi de producţie sau a regulilor, ce asigură securitatea de producţie în întreprinderile sau secţiile, supuse pericolului exploziei, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Alin.1 art.229 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
Aceeaşi faptă, dacă a avut urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
[Art.229 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.229 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 230. Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, folosire sau transportare a substanţelor explozive
Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, folosire sau transportare a substanţelor explozive, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Aceeaşi faptă, dacă a avut urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la zece ani.
[Art.230 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.230 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.230 modificat prin Ucazul din 04.08.88]
[Art.230 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.230 modificat prin Ucazul din 13.06.74]
Articolul 230/1. Transportarea ilegală că transportul aerian a substanţelor explozive sau uşor inflamabile
Transportarea de către un pasager pe o navă aeriană a substanţelor explozive sau uşor inflamabile, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi fapte, dacă au avut urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
[Art.230/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.230/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.230/1 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.230/1 introdus prin Ucazul din 13.06.74]
Articolul 231. Expedierea ilegală a substanţelor uşor inflamabile sau corozive
Expedierea ilegală prin poştă sau bagaj a substanţelor uşor inflamabile sau corozive, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
Aceeaşi faptă, dacă a avut urmări grave, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate de la şase luni la cinci ani, fie cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime.
[Art.231 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.231 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.231 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.231 modificat prin Ucazul din 13.06.74]
Articolul 232. Încălcarea regulilor de producţie contra incendiilor
Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară, precum şi încălcarea cu rea-voinţă a regulilor de protecţie contra incendiilor, dacă aceasta a avut urmări grave, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.232 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.232 modificat prin Legea din 23.02.93]
Articolul 233. Încălcarea regulilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie
Încălcarea regulilor de securitate la exploatările miniere, a regulilor de construcţie, sanitare şi de protecţie contra incendiilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie, precum şi încălcarea regulilor de exploatare a mecanismelor de construcţie, dacă aceasta ar fi putut avea în mod vădit urmări grave, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la patruzeci de salarii minime.
Aceeaşi faptă, dacă a fost urmată de victime omeneşti sau de alte consecinţe grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
[Art.233 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.233 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.233 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 234. Încălcarea regulilor, stabilite în scopul combaterii epidemiilor
Încălcarea regulilor, stabilite în scopul prevenirii bolilor epidemice şi a altor boli infecţioase şi combaterii lor, dacă aceasta a provocat sau a putut să provoace răspîndirea bolilor infecţioase, –
se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
[Art.234 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.234 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.234 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.234 modificat prin Ucazul din 04.03.71]
Articolul 234/1. Încălcarea regulilor de întreţinere a animalelor sau de comercializare a producţiei animaliere
Încălcarea regulilor de întreţinere a animalelor sau de comercializare a producţiei animaliere, în cazul cînd aceasta a provocat sau ar putea provoca răspîndirea bolilor contagioase la animale sau oameni, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu o amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu confiscarea produselor ce constituie obiectul infracţiunii.
[Art.234/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.234/1 introdus prin Legea nr.1145 din 09.04.97
Articolul 235. Impurificarea bazinelor de apă şi a aerului
Impurificarea rîurilor, lacurilor şi altor bazine şi surse de apă cu ape de scurgere neepurate şi nedezinfectate, cu resturi sau deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale şi altele, dacă aceasta a cauzat sau a putut să cauzeze daune fie sănătăţii oamenilor, fie producţiei agricole, fie rezervelor de peşte, precum şi impurificarea aerului cu deşeuri ale producţiei, industriale ce sînt dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.
Aceleaşi fapte, care au cauzat o daună substanţială sănătăţii oamenilor sau producţiei agricole ori au avut ca urmare pieirea în masă a peştelui, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
[Art.235 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.235 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.235 modificat prin Ucazul din 14.11.74]
Articolul 235/1. Încălcarea regulilor de îngropare (depozitare) în subsol a substanţelor şi deşeurilor nocive
Încălcarea regulilor de îngropare (depozitare) în subsol a substanţelor şi deşeurilor nocive, de evacuare a apelor reziduale, dacă aceasta a cauzat pagube de proporţii mari sau putea să conducă la urmări grave, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci de salarii minime.
Aceeaşi faptă, dacă ea a cauzat îmbolnăviri în masă sau moartea oamenilor fie alte consecinţe grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.
[Art.235/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.235/1 introdus prin Legea din 20.07.94]
Articolul 236. Nimicirea, distrugerea sau deteriorarea monumentelor de istorie şi de cultură
Nimicirea, distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi de cultură sau a obiectelor naturii, luate sub ocrotirea statului, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.
[Art.236 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.236 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.236 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 237. Profanarea mormintelor
Profanarea mormintelor, precum şi însuşirea obiectelor, ce se află în mormînt sau pe el, –
se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.
[Art.237 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.237 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 237/1. Purtarea crudă cu animalele
Purtarea crudă cu animalele, ceea ce a avut drept urmare pieirea sau mutilarea lor, precum şi chinuirea animalelor, săvîrşită de o persoană, faţă de care a fost aplicată în decursul anului o pedeapsă administrativă pentru aceleaşi acţiuni, –
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.
[Art.237/1 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]
[Art.237/1 modificat prin Legea din 23.02.93]
[Art.237/1 introdus prin Ucazul din 09.06.88]
Capitolul XII
INFRACŢIUNI MILITARE
Articolul 238. Noţiunea de infracţiune militară
Infracţiuni militare se consideră infracţiunile, prevăzute de prezentul Cod, contra modului stabilit de îndeplinire a îndatoririlor serviciului militar, a pregătirii militare obligatorii şi a concentrărilor, săvîrşite de militari, precum şi de persoanele care trec pregătirea militară obligatorie sau de rezervişti în timpul satisfacerii serviciului militar, pregătirii militare obligatorii, concentrărilor de instrucţie sau de probă.
Conform articolelor respective ale prezentului Cod, sînt supuşi răspunderii pentru infracţiunile contra modului de îndeplinire a serviciului, stabilit pentru ei, militarii din organele securităţii naţionale, ale afacerilor interne, precum şi persoanele, în privinţa cărora există indicaţii speciale în legislaţie.
Complicitatea la infracţiunile militare a persoanelor nemenţionate în prezentul articol se pedepseşte conform articolelor respective ale prezentului Cod.
[Art.238 în redacţia Legii din 01.04.92]
Articolul 239. Insubordonarea
1) Insubordonarea, adică refuzul direct de a executa ordinul şefului precum şi altă neexecutare intenţionată a ordinului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
2) Aceeaşi faptă, dacă a fost săvîrşită de un grup de persoane sau a avut consecinţe grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
3) Insubordonarea, săvîrşită în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani.
[Art.239 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 240. Neexecutarea ordinului
1) Neexecutarea ordinului dat de şef, săvîrşită în lipsa elementelor arătate în punctul 1 din articolul 239 al prezentului Cod, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei luni pînă la trei ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită cu circumstanţe atenuante, –
se pedepseşte conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3) Fapta, prevăzută de punctul 1 al prezentului articol, dacă a fost săvîrşită în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
[Art.240 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.240 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 241. Opunerea de rezistenţă şefului sau constrîngerea acestuia la încălcarea îndatoririlor de serviciu
1) Opunerea de rezistenţă şefului, precum şi unei alte persoane, care exercită îndatoririle legate de serviciului militar, sau constrîngerea lui la încălcarea acestor îndatoriri, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
2) Aceleaşi fapte, săvîrşite de un grup de persoane, fie cu folosirea armei, fie că au avut urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
3) Faptele, prevăzute de punctul 2 al prezentului articol, dacă sînt însoţite de omorul premeditat al superiorului sau al unei alte persoane, care îşi îndeplineşte îndatoririle legate de serviciul militar, ori au fost săvîrşite în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la doisprezece pînă la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.241 modificat prin Legea din 08.12.95]
Articolul 242. Ameninţarea şefului
1) Ameninţarea şefului cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau cu loviri în timpul cînd acesta îşi îndeplineşte îndatoririle legate de serviciul militar, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei luni pînă la trei ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită cu circumstanţe atenuante, –
se pedepseşte conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3) Fapta prevăzută de punctul 1 al prezentului articol, dacă a fost săvîrşită în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
[Art.242 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.242 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 243. Acte de violenţă săvîrşite asupra şefului
1) Vătămarea integrităţii corporale sau lovirea şefului în timpul cînd acesta îşi îndeplineşte îndatoririle legate de serviciul militar, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la zece ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită în timp de război sau în condiţii de luptă, dacă a provocat urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doisprezece la douăzeci de ani.
[Art.243 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 244. Insulta adusă şefului de către subaltern sau subalternului de către şef
Insulta adusă printr-un act de violenţă şefului de către subaltern, precum şi subalternului de către şef, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la cinci ani.
[Art.244 modificat prin Ucazul din 05.04.84]
Articolul 245. Încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi rezerviştii, dacă între ei nu există raporturi de subordonare
1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi rezervişti, în timpul satisfacerii serviciului militar, pregătirii militare obligatorii şi a concentrărilor, dacă între ei nu există raporturi de subordonare şi dacă ea s-a manifestat prin bătăi sau printr-un alt act de violenţă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită faţă de cîteva persoane sau prin care i sau cauzat părţii vătămate o leziune corporală mai puţin gravă ori uşoară, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
3) Faptele, prevăzute de punctele 1 şi 2 ale prezentului articol, săvîrşite de un grup de persoane sau făcîndu-se uz de armă, precum şi dacă au avut consecinţe grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la doisprezece ani.
[Art.245 în redacţia Legii din 01.04.92]
[Art.245 modificat prin Ucazul din 05.04.84]
Articolul 246. Absenţa samavolnică
1) Absenţa samavolnică din unitate, din centrul de instrucţie sau din locul de serviciu a unui militar sau a unei persoane care trec pregătirea militară obligatorie, precum şi neprezentarea fără motive întemeiate în termen a acestora la serviciu sau la concentrări în cazurile: învoire din unitate sau din centrul de instrucţie, repartizare transferare, întoarcere din deplasare, din concediu sau dintr-o instituţie curativă, dacă această absenţă a depăşit o zi, însă nu a durat mai mult de trei zile sau chiar dacă nu a durat o zi, dar a fost repetată în curs de trei luni, –
se pedepsesc cu repartizarea într-un batalion disciplinar pe un termen de la trei luni pînă la doi ani.
2) Aceleaşi fapte, săvîrşite în timp de război, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la zece ani.
3) Faptele, prevăzute de punctul 1 al prezentului articol, dacă au fost săvîrşite de un militar, care îşi execută pedeapsa într-un batalion disciplinar, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
4) Faptele, prevăzute de punctul 1 din prezentul articol, dacă au fost săvîrşite cu circumstanţe atenuante, –
se pedepsesc conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
[Art.246 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.246 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.246 completat prin Ucazul din 31.03.65]
Articolul 247. Părăsirea samavolnică a unităţii sau a locului de serviciu
1) Părăsirea samavolnică a unităţii, a centrului de instrucţie sau a locului de serviciu de un militar din serviciul în termen, de o persoană care trece pregătirea militară obligatorie, sau de un rezervist, precum şi neprezentarea fără motive întemeiate în termen a acestora la serviciu sau la concentrări în cazurile: învoire din unitate sau din centrul de instrucţie, repartizare, transferare, întoarcere din deplasare, din concediu sau dintr-o instituţie curativă, dacă această absenţă a depăşit trei zile, dar nu mai mult de o lună, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu pînă la cinci ani.
2) Părăsirea samavolnică a unităţii sau a locului de serviciu de un militar care satisface serviciul militar pe bază de contract, precum şi neprezentarea fără motive întemeiate în termen a acestuia la serviciu, dacă această absenţă a durat mai mult de zece zile, dar nu mai mult de o lună sau chiar şi dacă mai puţin de zece zile, dar nu mai mult de trei zile, în cazul cînd a fost săvîrşită a doua oară în decurs de un an, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu pînă la cinci ani.
3) Faptele, prevăzute de punctele 1 şi 2 ale prezentului articol, dacă absenţa samavolnică a durat mai mult de o lună, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani.
4) Faptele, prevăzute de punctele 1 şi 2 ale prezentului articol, dacă au fost săvîrşite în timp de război şi dacă absenţa samavolnică a durat mai mult de o zi, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani.
[Art.247 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.247 modificat prin Ucazul din 05.04.84]
[Art.247 modificat prin Ucazul din 05.09.74]
Articolul 248. Dezertarea
1) Dezertarea, adică părăsirea unităţii militare, a centrului de instrucţie sau a locului de serviciu în scopul sustragerii de la serviciul militar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări, precum şi neprezentarea cu acelaşi scop la serviciu sau la concentrări în cazurile: repartizare, transferare, întoarcere din deplasare, din concediu sau dintr-o instituţie curativă, săvîrşită de un militar, de o persoană care trece pregătirea militară obligatorie sau de un rezervist, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu pînă la trei ani.
2) Aceleaşi fapte, săvîrşite în timp de război, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.248 modificat prin Legea din 15.06.95]
[Art.248 modificat prin Legea din 01.04.92]
Articolul 249. Părăsirea samavolnică a unităţii în condiţii de luptă
Părăsirea samavolnică a unităţii sau a locului de serviciu în condiţii de luptă, indiferent de durată, –
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci pînă la zece ani.
[Art.249 modificat prin Legea din 08.12.95]
Articolul 250. Sustragerea de la serviciul militar prin automutilare sau prin alt mijloc
1) Sustragerea militarului, a persoanei care trece pregătirea militară obligatorie, sau a rezervistului de la îndeplinirea îndatoririlor serviciului militar, pregătirii militare obligatorii sau a concentrărilor prin automutilare sau prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune, precum şi refuzul de a îndeplini îndatoririle serviciului militar, pregătirii militare obligatorii sau a concentrărilor, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu pînă la şapte ani.
2) Aceleaşi fapte, săvîrşite în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani.
[Art.250 modificat prin Legea din 15.06.95]
[Art.250 modificat prin Legea din 01.04.92]
Articolul 251. Risipirea sau pierderea avutului militar
1) Vînzarea, darea în gaj sau darea în folosinţă de către o persoană care trece pregătirea militară obligatorie, sau de către un rezervist a echipamentului sau a armamentului, care i-au fost date pentru folosinţă personală (risipă), precum şi pierderea sau defectarea acestor obiecte în urma încălcării regulilor de păstrare, –
se pedepseşte cu repartizarea într-un batalion disciplinar pe un termen de la trei luni pînă la un an.
2) Aceleaşi fapte, săvîrşite cu circumstanţe atenuante, –
se pedepsesc conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3) Faptele, prevăzute de punctul 1 al prezentului articol, dacă au fost săvîrşite în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
4) Pierderea sau defectarea, în urma încălcării regulilor de păstrare a armelor, muniţiilor, a mijloacelor de locomoţie, a obiectelor de aprovizionare tehnică sau a unui alt avut militar, încredinţat spre a fi folosit în timpul serviciului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
5) Faptele, prevăzute de punctul 4 al prezentului articol, dacă au fost săvîrşite în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şapte ani.
[Art.251 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.251 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 252. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar
1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a armelor, muniţiilor, mijloacelor de locomoţie, a tehnicii militare sau a unui alt avut militar, dacă nu constituie o infracţiune deosebit de periculoasă contra statului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
2) Aceeaşi faptă, dacă a provocat urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
3) Fapta, prevăzută de punctul 2 al prezentului articol, dacă a fost săvîrşită în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani.
[Art.252 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 252/1. Încălcarea regulilor de mînuire a armei, precum şi de manipulare a substanţelor şi obiectelor, ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur
1) Încălcarea regulilor de mînuire a armei, precum şi de manipulare a muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte, ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur, cauzîndu-i părţii vătămate leziuni corporale, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
2) Aceeaşi faptă, dacă a cauzat leziuni corporale cîtorva persoane sau moartea părţii vătămate, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la zece ani.
3) Fapta, prevăzută de punctul 1 al prezentului articol, dacă a provocat moartea cîtorva persoane sau a avut alte consecinţe grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani.
[Art.252/1 introdus prin Ucazul din 05.04.84]
Articolul 253. Încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor
Încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor de luptă, speciale ori de transport, dacă a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la zece ani.
Articolul 254. Încălcarea regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor
Încălcarea regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor, dacă a provocat o catastrofă sau alte urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
Articolul 255. Încălcarea regulilor de navigaţie
Încălcarea regulilor de navigaţie, dacă a provocat fie scufundarea sau deteriorarea serioasă a navei, fie victime omeneşti, fie alte urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
Articolul 256. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă
1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă (de cart) şi a ordinelor şi dispoziţiilor, emise în vederea dezvoltării acestor reguli, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită cu circumstanţe atenuante, –
atrage după sine aplicarea regulilor din Statutul disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3) Fapta, prevăzută de punctul 1 al prezentului articol, dacă a avut consecinţe nefaste, pentru prevenirea cărora a fost instituită garda respectivă (cartul respectiv), –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la zece ani.
4) Încălcarea regulilor statutare cu privire la patrulare, dacă aceasta a avut consecinţe nefaste, pentru prevenirea cărora a fost instituită patrula respectivă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
5) Faptele, prevăzute de punctul 1 şi 4 ale prezentului articol, dacă au fost săvîrşite în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şapte ani.
6) Fapta, prevăzută de punctul 3 al prezentului articol, dacă a fost săvîrşită în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.
[Art.256 modificat prin Legea din 15.06.95]
[Art.256 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.256 modificat prin Ucazul din 05.04.84]
Articolul 257. Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de grăniceri
1) Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de grăniceri de către o persoană, care intră în componenţa unui grup pentru paza graniţei de stat a Republicii Moldova, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită cu circumstanţe atenuante, –
se pedepseşte conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3) Fapta, prevăzută de punctul 1 al prezentului articol, dacă a provocat urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
[Art.257 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.257 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 258. Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de luptă al trupelor
1) Încălcarea regulilor cu privire la executarea serviciului de alarmă (serviciului de luptă) pentru descoperirea şi respingerea la timp a unui atac prin surprindere asupra Republicii Moldova sau pentru apărarea şi asigurarea securităţii Republicii Moldova, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită cu circumstanţe atenuante, –
se pedepseşte conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3) Fapta, prevăzută de punctul 1 al prezentului articol, dacă a provocat urmări grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zeci ani.
4) Faptele, prevăzute de punctele 1 şi 3 ale prezentului articol, săvîrşite în timp de război –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doisprezece la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.258 modificat prin Legea din 15.06.95]
[Art.258 modificat prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Art.258 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.258 modificat prin Ucazul din 05.04.84]
[Art.258 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
[Art.258 modificat prin Ucazul din 31.03.65]
Articolul 259. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern
1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern de o persoană, care face parte din personalul de zi al unităţii (cu excepţia gărzii şi a cartului), –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şase luni.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită cu circumstanţe atenuante, –
se pedepseşte conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3) Fapta, prevăzută de punctul 1 al prezentului articol, dacă a provocat urmări dăunătoare, prevenirea cărora intra în datoria acestei persoane, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la doi ani.
4) Fapta, prevăzută de punctul 3 al prezentului articol, dacă a fost săvîrşită în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.
[Art.259 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.259 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 260. Divulgarea secretului militar sau pierderea documentelor, ce conţin un secret militar
1) Divulgarea datelor cu caracter militar, ce constituie un secret de stat, dacă aceasta nu constituie trădare de Patrie, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.
2) Pierderea documentelor, ce conţin date cu caracter militar constituind secret de stat, sau a obiectelor, ale căror date constituie secret de stat, de o persoană, căreia i-au fost încredinţate aceste documente sau obiecte, dacă pierderea este rezultatul încălcării regulilor stabilite cu privire la comportarea cu documentele sau obiectele sus-arătate, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
3) Faptele prevăzute de punctele 1 şi 3 ale prezentului articol, dacă au provocat urmări grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani.
4) Divulgarea datelor militare, care nu trebuie să fie divulgate, dar nu constituie secret de stat, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei luni la un an.
5) Fapta, prevăzută de punctul 4 al prezentului articol, săvîrşită cu circumstanţe atenuante, –
se pedepseşte conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
[Art.260 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.260 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 261. Abuzul de putere, excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea puterii
1) Abuzul de putere sau de serviciu de către şef sau de către o persoană cu funcţii de răspundere, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, inacţiunea la exercitarea puterii, dacă aceste fapte au fost săvîrşite fie în mod sistematic, fie în interes de profit sau în alt interes personal, precum şi dacă ele au cauzat o daună considerabilă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.
2) Aceleaşi fapte, dacă au avut consecinţe grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
3) Faptele, prevăzute de punctele 1 şi 2 ale prezentului articol, dacă au fost săvîrşite în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doisprezece la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.261 modificat prin Legea din 15.06.95]
[Art.261 modificat prin Ucazul din 05.04.84]
Articolul 261/1. Atitudinea neglijentă faţă de serviciu
1) Atitudinea neglijentă a şefului sau a unei persoane cu funcţii de răspundere faţă de serviciu, dacă a cauzat o daună considerabilă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită cu circumstanţe atenuante, –
atrage după sine aplicarea regulilor din Statutul disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3) Fapta, prevăzută de punctul 1 al prezentului articol, dacă a avut consecinţe grave, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la şapte ani.
4) Faptele, prevăzute de punctele 1 şi 3 ale prezentului articol dacă au fost săvîrşite în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
[Art.261/1 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.261/1 introdus prin Ucazul din 05.04.84]
Articolul 262. Predarea sau lăsarea mijloacelor de război inamicului
Predarea de către şef a forţelor militare, ce i-au fost încredinţate precum şi lăsarea, nejustificată de situaţia de luptă, inamicului a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloace de război, dacă aceste fapte n-au fost săvîrşite în scopul de a-i ajuta duşmanului –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.
[Art.262 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 263. Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu
1) Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu de comandantul, care nu şi-a îndeplinit pînă la capăt îndatoririle de serviciu, precum şi de o persoană din efectivul echipajului navei fără să fi avut pentru aceasta dispoziţia cuvenită a comandantului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani.
2) Aceeaşi faptă, săvîrşită în timp de război sau în condiţii de luptă, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doisprezece la douăzeci de ani.
[Art.263 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 264. Părăsirea samavolnică a cîmpului de luptă sau refuzul de a acţiona cu arma
Părăsirea samavolnică a cîmpului de luptă în timpul bătăliei sau refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptei, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la douăzeci de ani.
[Art.264 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 265. Predarea voluntară în prizonierat
Predarea voluntară în prizonierat din frică sau laşitate, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doisprezece la douăzeci de ani.
[Art.265 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 266. Acţiunile criminale ale militarului, care se găseşte în prizonierat
1) Participarea benevolă a militarului, care se găseşte în prizonierat, la lucrările de importanţă militară sau la alte lucrări, despre care se ştie că pot cauza daune Republicii Moldova sau statelor aliate cu ea, dacă aceasta nu constituie trădare de Patrie, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
2) Actele de violenţă, săvîrşite asupra altor prizonieri de război, sau comportarea cruntă faţă de ei din partea unui prizonier de război, care se află în situaţia de superior, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.
3) Săvîrşirea de un militar, care se află în prizonierat, a unor acţiuni în dauna altor prizonieri de război întru-un interes de profit sau pentru a-şi asigura o comportare indulgentă din partea inamicului, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
[Pct.1 art.266 modificat prin Legea din 01.04.92]
Articolul 267. Jefuirea celor căzuţi pe cîmpul de luptă
Jefuirea pe cîmpul de luptă a obiectelor, aflate asupra celor ucişi şi răniţi (jefuirea celor căzuţi pe cîmpul de luptă), –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani.
[Art.267 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 268. Acte de violenţă asupra populaţiei din zona operaţiilor militare
Tîlhăria, nimicirea ilegală a averii, actele de violenţă, precum şi luarea ilegală a bunurilor sub pretextul necesităţilor de război, săvîrşite faţă de populaţia din zonă operaţiilor militare, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doisprezece la douăzeci şi cinci de ani.
[Art.268 modificat prin Legea din 15.06.95]
Articolul 269. Comportarea urîtă cu prizonierii de război
1) Comportarea urîtă cu prizonierii de război fie că au avut loc în mod repetat, fie că au fost însoţite de o deosebită cruzime, fie că au fost îndreptate contra bolnavilor şi a răniţilor, precum şi îndeplinirea neglijentă a îndatoririlor faţă de bolnavi şi răniţi de către persoanele cărora li s-a încredinţat tratamentul şi îngrijirea acestora, dacă lipsesc elementele unei infracţiuni mai grave, –
se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.
2) Comportarea urîtă cu prizonierii de război fără circumstanţele agravante sus-arătate, –
se pedepseşte conform Statutului disciplinar al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
[Art.269 modificat prin Legea din 01.04.92]
[Art.269 modificat prin Ucazul din 24.12.82]
Articolul 270. Folosirea cu perfidie a emblemei Crucii Roşii ca semn protector în timp de conflict armat
Folosirea cu perfidie a emblemei Crucii Roşii, precum şi a semnalelor distinctive ca semn protector în timp de conflict armat, care s-a soldat cu moartea sau leziuni corporale grave, ori cu vătămarea de lungă durată a sănătăţii, –
se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe termen de la cinci la cincisprezece ani.
[Art.270 în redacţia Legii nr.188-XV din 24.05.2001]
Anexă
LISTA
bunurilor ce nu pot fi confiscate pe baza sentinţei judecătoreşti
Nu pot fi confiscate următoarele bunuri şi obiecte, ce aparţin condamnatului pe baza dreptului de proprietate personală sau constituie cota-partea lui din proprietatea comună şi care sînt necesare condamnatului şi persoanelor aflate în întreţinerea lui.
1. Casa de locuit cu clădirile gospodăreşti sau unele părţi ale ei – la persoanele, a căror principală ocupaţie este agricultura, dacă condamnatul şi familia locuiesc permanent în ea.
2. La persoanele, ocupaţia principală a cărora este agricultura – singura vacă; dacă nu are vacă – singura juncă; în gospodăria care nu au nici vacă, nici juncă – singura capră, oaie sau singurul porc; la colhoznici, afară de aceasta, – oile, caprele şi porcii în limitele unei jumătăţi din norma stabilită de Statutul colhozului pentru gospodărie de colhoz, precum şi păsările de casă.
3. Nutreţul pentru animale (dacă animalele nu sînt supuse confiscării), necesar pînă la recoltarea noilor nutreţuri sau pînă la scoaterea animalelor la păscut.
4. La persoanele, a cărora ocupaţie principală este agricultura, – seminţele necesare pentru semănatul următor.
5. Mobila, obiecte de uz casnic, îmbrăcămintea, necesare condamnatului şi persoanelor aflate în întreţinerea lui:
1) îmbrăcămintea – pentru fiecare persoană: un palton de vară sau de toamnă, un palton de iarnă sau un cojoc, un costum de iarnă (pentru femei – două rochii de iarnă), un costum de vară (pentru femei – două rochii de vară), pălărie, şapcă sau căciulă, cîte una pentru fiecare sezon (pentru femei, afară de aceasta, două băsmăli de vară şi o broboadă călduroasă sau un şal), alte haine şi pălării, şepci, căciuli purtate mult şi lipsite de valoare;
2) încălţămintea, lenjeria, aşternutul, vasele de bucătărie şi de masă,aflate în întrebuinţare (cu excepţia obiectelor confecţionate din metale preţioase, precum şi a obiectelor, care prezintă o valoare artistică);
3) mobila – cîte un pat şi cîte un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un dulap şi o ladă pentru fiecare familie;
4) toate lucrurile copiilor.
6. Produse alimentare în cantitatea, necesară condamnatului şi familiei lui pînă la recolta nouă, dacă ocupaţia principală a condamnatului o constituie agricultura, iar în celelalte cazuri – produsele alimentare şi banii, care în suma totală nu depăşesc salariul lunar al condamnatului, dar cel puţin cinci salarii minime.
7. Combustibilul, necesar pentru pregătirea hrănii şi încălzirea casei de locuit în tot timpul sezonului de încălzire.
8. Inventarul (inclusiv materialele didactice şi cărţile) necesar continuării îndeletnicirilor profesionale ale condamnatului, cu excepţia cazurilor, cînd condamnatului prin sentinţa judecătorească, i s-a interzis să exercite activitatea corespunzătoare sau cînd inventarul a fost folosit de el pentru practicarea ilegală a unei îndeletniciri.
9. Vărsămintele în cadrul părţii sociale în organizaţiile cooperatiste, dacă condamnatul nu este exclus din componenţa membrilor cooperativei.
10. În caz de confiscare a cotei-părţi care aparţine condamnatului din averea comună a gospodăriei de colhoznic sau a gospodăriei cetăţenilor, care practică munca individuală în agricultură, mărimea cotei-părţi se stabileşte după ce se exclud din această avere casa de locuit, în care locuiesc membrii gospodăriei, împreună cu clădirile gospodăreşti, seminţele necesare semănatului următor, o vacă, iar în lipsa acesteia – o juncă (în gospodăria de colhoznic – de asemenea oile, caprele, porcii şi păsările de casă în limitele unei jumătăţi din norma stabilită prin Statutul colhozului) şi nutreţurile necesare pentru animalele rămase.
[Anexa modificată prin Hot. Prezid. Parl. din 22.09.93]
[Anexa modificată prin Ucazul din 24.12.82]
