Lege al Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi

№ 845-XII  din  03.01.1992

(în vigoare 01.05.1992) 

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.2/33 din 1994

Ziarul „Sfatul ţării” din 01.05.1992

* * *

Ultima modificare: Legea nr. 60 din 17.03.2023, în vigoare 05.04.2023

Notă: În textul legii, sintagmele „Camera de Licenţiere”, „Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale” şi „Camera Înregistrării de Stat”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Agenţia Servicii Publice” conform Legii nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017

Notă: În cuprinsul legii sintagma „Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale” se substituie prin sintagma „Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale” conform Legii nr.372-XVI din 29.12.2005, în vigoare 27.01.2006

Notă: În cuprinsul legii sintagma „Registrul de stat al comerţului” se înlocuieşte cu sintagma „Registrul de stat al întreprinderilor” conform Legii nr.768-XV din 27.12.2001, în vigoare 05.02.2002

Notă: În cuprinsul legii sintagma „Camera Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei” se înlocuieşte cu sintagma „Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale” conform Legii nr.417-XV din 26.07.2001, în vigoare 06.09.2001

Notă: În textul legii sintagma „Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat” se înlocuieşte cu sintagma „Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lîngă Ministerul Economiei şi Reformelor” conform Legii nr.358-XIV din 15.04.1999, în vigoare 28.05.1999

Notă: În textul legii cuvintele „organe ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat”, „organe de stat” se înlocuiesc cu cuvintele „autorităţi ale administraţiei publice”; cuvintele „organe de autoadministrare locală” se înlocuiesc cu cuvintele „autorităţi ale administraţiei publice locale” conform Legii nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997

Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare activitate de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile juridice, organizatorice şi economice ale acestei activităţi.

Prezenta Lege nu se extinde asupra persoanelor juridice şi asupra persoanelor fizice care desfăşoară o altă activitate decît cea de antreprenoriat.

 Capitolul I

PRINCIPII GENERALE

Articolul 1. Antreprenoriatul

1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.

1¹. Antreprenoriatul social este o activitate de antreprenoriat al cărei scop principal este soluţionarea unor probleme sociale în interesul comunităţii. Prevederile capitolelor I–VI se aplică activităţii de antreprenoriat social în măsura în care nu contravin prevederilor capitolului VI¹.

2. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată antreprenoriat.

3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor raţionalizărilor, descoperirilor ştiinţifice, operelor literare, de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale este reglementată atît de prezenta Lege, cît şi de o legislaţie specială.

[Art.1 completat prin Legea nr.223 din 02.11.2017, în vigoare 24.05.2018]

 

Articolul 2. Antreprenorii

1. Antreprenor poate fi:

orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative;

orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv;

orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.

Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori special. Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.

2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţile administraţiei publice, în a căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi.

[Art.2 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.2 completat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 3. Întreprinderea

1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.

2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul stabilit de legislaţie.

3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu prezenta Lege.

Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.

4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.

5. Întreprinderile şi întreprinzătorii nu sînt obligaţi să deţină şi să aplice ştampila proprie pe înscrisuri de orice natură. În cazul în care legislaţia prevede necesitatea aplicării ştampilei întreprinderii sau întreprinzătorului, cerinţa se consideră îndeplinită dacă înscrisul este semnat de persoana împuternicită de întreprindere sau de către întreprinzător.

[Art.3 completat prin Legea nr.160 din 07.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

[Art.3 completat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 4. Managerul-şef de întreprindere

1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o parte sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de întreprindere.

Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi de dispoziţie asupra patrimoniului şi de desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor reciproce de ordin financiar, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor asumate, precum şi termenul valabilităţii, condiţiile de reziliere (modificare) a contractului.

În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.

2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii pe care o conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor stipulate în contract.

Contractul poate să prevadă răspunderea managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile respective cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea managerului-şef de întreprindere în decursul termenului de valabilitate a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute de condiţiile contractului sau de legislaţia în vigoare.

 

Articolul 5. Legislaţia privind antreprenoriatul

1. Relaţiile în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, sînt reglementate de prezenta Lege, de legislaţia civilă şi de alte legi.

2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de persoane juridice şi persoane fizice străine sînt reglementate de asemenea de legislaţia privind investiţiile străine.

3. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică străină se reglementează de condiţiile acordului internaţional, dacă acestea se deosebesc de normele stabilite în legislaţia privind antreprenoriatul.

 

 Capitolul II

BAZELE ANTREPRENORIATULUI

Articolul 6. Drepturile întreprinderii

Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul:

să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;

să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de antreprenoriat;

să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici;

să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale;

să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;

să stabilească preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);

să deschidă conturi la bancă şi/sau conturi de plăţi în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare, creditare, încasare etc.;

[Alin. completat prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

să efectueze în raport cu întreprinderi plăţi în numerar în sumă ce nu depăşeşte 10 000 de lei pentru fiecare tranzacţie, dar nu mai mult de 100 000 de lei lunar;

[Alin. introdus prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

să încaseze de la cetăţeni plăţi în numerar în sumă ce nu depăşeşte 100000 de lei pentru fiecare tranzacţie pentru bunurile sau serviciile comercializate;

[Alin. introdus prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.05.2021]

 

să efectueze în raport cu persoanele fizice plăţi în numerar în sumă ce nu depăşeşte 10000 de lei lunar pentru achiziţionarea deşeurilor de metale feroase şi neferoase pe teritoriul Republicii Moldova;

să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii încadraţi;

să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de venituri ale persoanelor angajate;

să fie agent al relaţiilor economice externe;

să efectueze operaţiuni valutare;

să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care rămîne după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;

să beneficieze de orice venit personal;

să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat al asigurării medicale şi sociale;

să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor administraţiei publice şi ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime.

[Art.6 completat prin Legea nr.90 din 07.04.2022, în vigoare 22.04.2022]

[Art.6 modificat prin Legea nr.1322-XIII din 25.09.1997, în vigoare 23.10.1997]

[Art.6 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.6 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 7. Obligaţiile întreprinderii

Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată:

să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor prestate);

să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licenţă;

să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Întreprinderea nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajaţi pentru a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice;

să păstreze mijloacele băneşti în bănci, societăţi de plată, societăţi emitente de monedă electronică şi/sau la furnizori de servicii poştale şi să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii, creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-bancar şi/sau sistemele de plăţi, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei;

să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe republică;

să asigure în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiţii normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii, normelor de producţie şi sanitare, ale securităţii antiincendiare, precum şi protecţia mediului înconjurător;

să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajaţi;

să păstreze, conform termenelor stabilite, documentele create în procesul activităţii sale, iar în caz de încetare a activităţii, să transmită în arhiva de stat documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi documentele privind personalul scriptic.

[Art.7 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.01.2023]

[Art.7 modificat prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

[Art.7 modificat prin Legea nr.333-XV din 24.07.2003, în vigoare 19.09.2003]

[Art.7 modificat prin Legea nr.690-XV din 29.11.2001, în vigoare 31.12.2001]

[Art.7 completat prin Legea nr.183-XIV din 28.10.1998, în vigoare 26.11.1998]

[Art.7 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 7¹. Obligaţia privind instalarea terminalelor de plată fără numerar

1. Agenţii economici (cu excepţia asociaţiilor de economii şi împrumut şi organizaţiilor de creditare nebancară) sunt obligaţi, în termen de până la 1 iulie a anului imediat următor, să instaleze terminale de plată fără numerar ale băncilor comerciale şi/sau societăţilor de plată licenţiate de Banca Naţională a Moldovei şi să asigure posibilitatea de achitare a plăţilor prin intermediul acestora în subdiviziunile (cu excepţia reţelelor de comerţ ambulant) în care, pe parcursul anului calendaristic precedent, veniturile din vânzări cu ridicata şi/sau cu amănuntul şi/sau din prestarea de servicii prin intermediul echipamentelor de casă şi control au depăşit suma de 500 000 de lei.

2. Prevederile punctului 1 nu se aplică în cazul în care:

– în subdiviziunile respective achitarea plăţilor a fost efectuată exclusiv fără numerar, cu excepţia celor efectuate de băncile comerciale;

– subdiviziunile respective sunt amplasate în sate (comune), cu excepţia celor aflate în componenţa municipiilor şi a oraşelor.

[Art.7¹ în redacţia Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

[Art.7¹ modificat prin Legea nr.23 din 27.02.2020, în vigoare 20.04.2020]

[Art.7¹ modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.7¹ completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.7¹ introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

 

Articolul 7². Obligaţia privind aplicarea reducerilor echivalente pentru toate instrumentele şi mijloacele de plată

La vânzarea produselor/prestarea serviciilor, agenţii economici sunt obligaţi:

a) să aplice reduceri echivalente pentru toate instrumentele şi mijloacele de plată, neavând dreptul să aplice reduceri adiţionale în cazul efectuării plăţilor în numerar;

b) să afişeze şi să informeze cumpărătorii despre toate instrumentele şi mijloacele de plată care pot fi utilizate la locul de plată.

[Art.7² introdus prin Legea nr.60 din 17.03.2023, în vigoare 05.04.2023]

 

Articolul 8. Statul şi întreprinderea

1. Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, garantează respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea concurenţei libere, conştiincioase între aceştia, le asigură posibilităţi egale de a folosi resurse tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi informative neadmiţînd monopolizarea pieţelor acestor resurse, şi reglementează activitatea de antreprenoriat în baza legislaţiei în vigoare.

2. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei lor, stabilite de legislaţie.

Dacă, drept urmare a emiterii de către autoritatea administraţiei publice sau de către un alt organ a unui act ce nu corespunde competenţei lui sau legislaţiei se încalcă drepturile întreprinderii, acesta este în drept să apeleze la instanţa judecătorească competentă pentru a se anula actul respectiv.

Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor dispoziţii date de autorităţile administraţiei publice şi de alte organe sau de persoane cu funcţii de răspundere ale acestor organe, care au încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca urmare a neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste organe sau persoane cu funcţii de răspundere, a obligaţiilor lor faţă de întreprindere, prevăzute de legislaţia în vigoare, urmează a fi reparate din buget, din ale cărui mijloace organele menţionate se întreţin, sau din mijloacele proprii, dacă acestea nu sînt finanţate de la bugetul public naţional. Repararea prejudiciului nu poate fi condiţionată de acordul conducătorului organizaţiei debitoare sau de structura devizului de cheltuieli al acestei organizaţii.

Litigiile privind recuperarea pagubelor menţionate se soluţionează de către instanţa judecătorească competentă.

3. În cazul instituirii, în conformitate cu legislaţia, a stării excepţionale sau declarării unui anumit teritoriu drept zonă a calamităţii naturale, întreprinderile sînt obligate să îndeplinească dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice şi cele ale autorităţilor administraţiei publice locale.

[Art.8 modificat prin Legea nr.1163-XV din 27.06.2002, în vigoare 11.07.2002]

[Art.8 modificat prin Legea nr.1322-XIII din 25.09.1997, în vigoare 23.10.1997]

[Art.8 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 9. Impunerea activităţii de antreprenoriat

Impunerea activităţii de antreprenoriat se face în modul stabilit de legislaţia fiscală.

[Art.9 în redacţia Legii nr.1592-XIII din 27.02.1998, în vigoare 21.05.1998]

 

Articolul 9¹. Activităţi financiare ilegale

(1) Se interzice desfăşurarea de activităţi, altele decît cele înregistrate şi autorizate în modul prevăzut de legislaţie, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună ori să colecteze mijloace financiare rambursabile, indiferent cum se realizează această colectare.

(2) Se interzice desfăşurarea de activităţi, altele decît cele înregistrate şi autorizate în modul prevăzut de legislaţie, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună ori să colecteze mijloace financiare sau să se înscrie pe liste cu promisiunea cîştigurilor financiare rezultate din creşterea numărului de persoane recrutate sau înscrise, indiferent cum se realizează această colectare sau înscriere pe liste.

[Art.9¹ introdus prin Legea nr.128 din 08.06.2012, în vigoare 13.07.2012]

 

Articolul 10. Reglementarea activităţii de antreprenoriat

1. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege.

2. Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie, numai după ce a obţinut autorizarea pentru genul respectiv de activitate conform Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător sau, în cazul activităţii din domeniul financiar (bancar şi nebancar), conform legilor speciale care îl reglementează.

Caracterul autorizat al activităţii de întreprinzător desfăşurate de întreprindere se atestă prin deţinerea actului permisiv corespunzător.

Lista actelor permisive, autorităţile emitente şi procedura de eliberare a lor sînt stabilite de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător sau, în cazul activităţii din domeniul financiar (bancar şi nebancar), de legile speciale care îl reglementează.

3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite:

supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor corespunzătoare;

efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;

tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;

confecţionarea ordinelor şi medaliilor;

producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;

prestarea serviciilor poştale rezervate, confecţionarea timbrelor poştale;

producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu excepţia prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme;

evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri;

imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, imprimarea valorilor mobiliare de stat;

efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei;

efectuarea activităţii de pază la obiectivele prevăzute în anexa nr.4 la Legea nr.283/2003 privind activitatea particulară de detectiv şi de pază.

 

[Pct.4 abrogat prin Legea nr.171 din 11.11.2021, în vigoare 23.11.2021]

Notă: Se declară neconstituţionale textele „activităţii fără licenţă” şi „amendă în mărimea venitului brut” din art.10 pct.4 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.2 din 30.01.2018, în vigoare 30.01.2018

 

5. Faţă de întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează plăţi în numerar, inclusiv prin intermediul terminalului de plată în numerar (terminalului cash-in), în sumă ce depăşeşte cumulativ plafonul lunar de 100 000 de lei, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcând modul stabilit de decontare prin virament, se aplică sancţiuni conform legislaţiei.

Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, agenţii economici care achiziţionează produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau obiecte ale regnului vegetal de la persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, cu titularii patentelor de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la efectuarea decontărilor de către persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor e către organizaţiile de creditare nebancară şi/sau de către întreprinderile şi organizaţiile ale căror drepturi la acest capitol se reglementează în Legea nr.62/2008 privind reglementarea valutară, în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari.

[Art.10 pct.5 completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.01.2023]

[Art.10 pct.5 în redacţia Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

Notă: Se declară neconstituţionale textul „precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari” şi textul „sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite” din articolul 10 punctul 5 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.5 din 06.03.2018, în vigoare 06.03.2018

 

5¹. Nerespectarea prevederilor art.7¹ se sancţionează conform legislaţiei. Controlul respectării prevederilor art.7¹ se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat.

[Art.10 pct.5¹ în redacţia Legii nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

 

6. Veniturile ilicite obţinute de agenţii economici prin exagerarea costului producţiei, preţului de vînzare al mărfii, al bunurilor, rentabilităţii, adaosului comercial, volumului de lucrări efectuate în construcţii şi tarifelor la serviciile prestate, nerespectîndu-se astfel actele normative care reglementează formarea şi aplicarea preţurilor, precum şi amenzile aplicate în cuantum echivalent acestor venituri se percep la bugetul de stat în baza deciziei adoptate de Curtea de Conturi, de autoritatea administrativă de inspectare financiară din subordinea Ministerului Finanţelor, prin înaintarea ordinelor incaso, în termen de 30 de zile de la data înmînării deciziei de către organul ce a adoptat-o.

7. Agenţii economici care au fost sancţionaţi în conformitate cu prevederile punctului 6 al prezentului articol de către autoritatea administrativă de inspectare financiară din subordinea Ministerului Finanţelor beneficiază de o reducere de 50% din suma amenzii dacă, în termen de 3 zile lucrătoare din momentul înmînării deciziei de sancţionare, achită suma integrală a venitului ilicit obţinut şi 50% din suma amenzii.

8. Neindicarea sau indicarea incorectă de către agentul economic furnizor în factură/factură fiscală a preţului de livrare pentru o unitate, fixat de agentul economic producător al mărfurilor produse pe teritoriul ţării, şi a mărimii adaosului comercial cumulativ sau a preţului de achiziţie pentru o unitate la mărfurile importate şi a mărimii adaosului comercial cumulativ, în cazul livrării mărfurilor social importante, a căror listă este aprobată de Guvern, se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din valoarea tranzacţiei cu mărfuri social importante, dar nu mai puţin de 500 de lei pentru fiecare factură/factură fiscală. În cazul în care amenda stabilită este achitată în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare, agentul economic furnizor beneficiază de o reducere de 50% din suma amenzii stabilite. Amenda stabilită conform prezentului punct se percepe la bugetul de stat prin decizia adoptată de de către Serviciul Fiscal de Stat şi autoritatea administrativă de inspectare financiară din subordinea Ministerului Finanţelor.

Notă: Se declară neconstituţional textul „în mărime de 10% din valoarea tranzacţiei cu mărfuri social importante, dar nu mai puţin de 500 de lei pentru fiecare factură/factură fiscală” din art.10 alin.(8) conform Hot.Curţii Constituţionale nr.10 din 14.04.2022, în vigoare 14.04.2022

 

9. Limitarea sumei prevăzute la articolul 6 nu se aplică pentru depunerea de numerar în conturile deschise la bănci, asociaţii de economii şi împrumut sau la prestatorii de servicii de plată care sunt autorizaţi de autoritatea competentă, inclusiv prin automatele de încasări în numerar.

[Art.10 pct.3 modificat prin Legea nr.212 din 06.12.2021, în vigoare 21.02.2022]

[Art.10 pct.9 introdus prin Legea nr.257 din 16.12.2020, în vigoare 01.01.2021]

[Art.10 modificat prin Legea nr.141 din 19.07.2018, în vigoare 17.09.2018]

[Art.10 modificat prin Legea nr.295 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]

[Art.10 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]

[Art.10 modificat prin Legea nr.164 din 20.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

[Art.10 completat prin Legea nr.232 din 10.12.2015, în vigoare 15.01.2016]

[Art.10 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.10 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.10 modificat prin Legea nr.241 din 02.11.2012, în vigoare 23.11.2012]

[Art.10 modificat prin Legea nr.120 din 25.05.2012, în vigoare 01.10.2012]

[Art.10 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.10 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

[Art.10 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.10 modificat prin Legea nr.110 din 04.06.2010, în vigoare 22.06.2010]

[Art.10 modificat prin Legea nr.63 din 23.04.2010, în vigoare 18.05.2010]

[Art.10 modificat prin Legea nr.113-XVI din 22.05.2008, în vigoare 13.06.2008]

[Art.10 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]

[Art.10 completat prin Legea nr.224-XV din 01.07.2004, în vigoare 01.01.2005]

[Art.10 modificat prin Legea nr.379-XV din 18.11.2004, în vigoare 03.12.2004]

[Art.10 completat prin Legea nr.430-XV din 31.10.2003, în vigoare 01.01.2004]

[Art.10 modificat prin Legea nr.333-XV din 24.07.2003, în vigoare 19.09.2003]

[Art.10 modificat prin Legea nr.1440-XV din 08.11.2002, în vigoare 01.01.2003]

[Art.10 modificat prin Legea nr.1307-XV din 25.07.2002, în vigoare 05.09.2002]

[Art.10 modificat prin Legea nr.1163-XV din 27.06.2002, în vigoare 11.07.2002]

[Art.10 modificat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

[Art.10 modificat prin Legea nr.1076-XV din 23.05.2002, în vigoare 13.06.2002]

[Art.10 modificat prin Legea nr.746-XV din 21.12.2001, în vigoare 12.02.2002]

[Art.10 completat prin Legea nr.690-XV din 29.11.2001, în vigoare 31.12.2001]

[Art.10 modificat prin Legea nr.237-XIV din 23.12.1998, în vigoare 22.04.1999]

[Art.10 în redacţia Legii nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.10 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 11. Activitatea de antreprenoriat a cetăţenilor străini şi a apatrizilor

Cetăţenii străini şi apatrizii care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii Moldova au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în cazul în care legislaţia în vigoare nu stabileşte altfel.

 

Articolul 12. Controlul asupra activităţii de antreprenoriat

1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi statistică în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice informaţia necesară pentru stabilirea impozitelor şi funcţionarea sistemului republican de acumulare şi prelucrare a informaţiei.

3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor administraţiei publice, cu excepţia organelor de drept şi celor de control, cărora aceste date se prezintă în limitele împuternicirilor lor. Lista datelor ce constituie secret comercial o determină întreprinderea. Lista datelor care pot constitui secret comercial este stabilită de Legea cu privire la secretul comercial.

4. Organele de control, Serviciul Fiscal de Stat, organele de ocrotire a naturii, autoritatea de concurenţă şi alte autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribuie controlul asupra activităţii întreprinderii efectuează acest control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de legislaţie.

Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii.

4¹. Contestarea controlului de stat al activităţii de antreprenoriat, precum şi a rezultatelor acestuia, inclusiv a prescripţiilor dispuse în urma controlului, se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, cu excepţia controalelor efectuate de Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal. Contestarea actelor emise în cadrul controlului efectuat de Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal, precum şi a acţiunilor sau inacţiunilor funcţionarilor Serviciului Fiscal de Stat şi ai Serviciului Vamal în cadrul procedurilor de control se efectuează în conformitate cu prevederile Codului fiscal şi, respectiv, ale Codului vamal al Republicii Moldova.

5. La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, organele de expertiză judiciară efectuează expertiza economico-financiară la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.

[Art.12 modificat prin Legea nr.141 din 19.07.2018, în vigoare 17.09.2018]

[Art.12 modificat prin Legea nr.295 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]

[Art.12 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]

[Art.12 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.12 modificat prin Legea nr.690-XV din 29.11.2001, în vigoare 31.12.2001]

[Art.12 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.12 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

 Capitolul III

FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE

ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT

Articolul 13. Formele activităţii de antreprenoriat

1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice:

a) întreprindere individuală;

b) societate în nume colectiv;

c) societate în comandită;

d) societate pe acţiuni;

e) societate cu răspundere limitată;

f) cooperativă de producţie;

g) cooperativă de întreprinzător;

h) întreprindere de arendă;

i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.

2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de organizare juridică întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător.

3. Întreprinderile cu investiţii străine se înfiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub formele organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului articol. Deosebirile ce vizează înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind investiţiile străine.

4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul 1 din prezentul articol (în dependenţă de numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică.

5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit.d), e) h) din punctul 1 al prezentului articol. Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.

6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în conformitate cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi coposedarea de societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi societăţi pe acţiuni.

7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale. Persoanele juridice şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere nelimitată sau în comandită.

8. În cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul public naţional, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi pînă la înlăturarea circumstanţelor menţionate.

[Art.13 completat prin Legea nr.336-XV din 24.07.2003, în vigoare 17.10.2003]

[Art.13 completat prin Legea nr.1246-XV din 18.07.2002, în vigoare 15.08.2002]

[Art.13 modificat prin Legea nr.690-XV din 29.11.2001, în vigoare 31.12.2001]

[Art.13 completat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.13 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 14. Întreprinderea individuală

1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.

În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală – gospodăria ţărănească (de fermier).

Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.

2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului.

Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Membrii familiei-posesor ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă.

Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier).

4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:

a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);

b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului) de întreprindere – în cazul în care acesta nu este fondator;

c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;

d) sediul întreprinderii;

e) data înfiinţării întreprinderii;

f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;

g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.

În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.

5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele „întreprindere individuală” sau „Î.I.”, precum şi numele cel puţin a unui posesor.

[Art.14 completat prin Legea nr.82-XVI din 29.03.2007, în vigoare 04.05.2007]

[Art.14 completat prin Legea nr.757-XV din 21.12.2001, în vigoare 31.01.2002]

[Art.14 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 15. Societatea în nume colectiv

1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.

2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sînt legate de activitatea acesteia.

3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume colectiv sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).

[Art.15 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 16. Societatea în comandită

1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.

Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.

2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de societate).

Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în legătură cu activitatea acesteia.

3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în comandită sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).

[Art.16 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 17. Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată

1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului.

Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o singură persoană juridică sau fizică.

În societăţile cu răspundere limitată numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.

Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) subscrise ale asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt: în cadrul societăţii pe acţiuni – acţiunea, în cadrul societăţii cu răspundere limitată – adeverinţa cotei de participaţie.

2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.

Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin.

3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată sînt reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) şi de statutul întreprinderii.

[Art.17 modificat prin Legea nr.130-XVI din 12.06.2008, în vigoare 01.07.2008]

[Art.17 completat prin Legea nr.1291-XIII din 22.07.1997, în vigoare 16.10.1997]

[Art.17 completat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.17 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 18. Cooperativa de producţie şi cooperativa de întreprinzător

1. Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. Cooperativa de producţie este o întreprindere de drept privat cu scop lucrativ (inclusiv comercial).

Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puţin cinci persoane juridice şi (sau) fizice care practică activităţi de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obţinerea de către membrii săi a profitului. Prin derogare de la această prevedere, membri ai cooperativei agricole de întreprinzător de prestări servicii pot fi persoanele care produc produse agricole în gospodăriile personale auxiliare.

2. Cooperativele de producţie şi de întreprinzător sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul lor. Membrii cooperativei de producţie sau ai cooperativei de întreprinzător îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei în limitele cotelor care le aparţin, iar dacă patrimoniul cooperativei este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor personală în limita stabilită de lege sau de statutul cooperativei.

3. Particularităţile înfiinţării, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii cooperativelor, asociaţiilor lor şi întreprinderilor fondate de acestea se reglementează de legislaţia privind cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător, legislaţia civilă, precum şi de statutele organizaţiilor menţionate.

[Art.18 modificat prin Legea nr.1500-XV din 05.12.2002, în vigoare 31.12.2002]

[Art.18 modificat prin Legea nr.1246-XV din 18.07.2002, în vigoare 15.08.2002]

[Art.18 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.18 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 19. Întreprinderile de arendă

1. Întreprinderile de arendă sînt unităţi fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de stat (municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfăşurării în comun a activităţii de antreprenor, sub aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare a bunurilor statului (municipiului).

2. Întreprinderile de arendă sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia în limita cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul întreprinderii.

3. Particularităţile creării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de arendă sînt reglementate de legislaţia cu privire la arendă, de legislaţia civilă, de contractele de arendare, precum şi de statutele întreprinderilor respective.

[Art.19 în redacţia Legii nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 20. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală

1. 1. Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de autoritatea administraţiei publice împuternicită pentru acest lucru.

Întreprinderea municipală se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de autoritatea administraţiei publice locale.

2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.

Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.

3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat sînt reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum şi de statutul întreprinderii.

Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii municipale sînt determinate de autorităţile administraţiei publice locale, în baza prezentei Legi, legislaţiei civile şi a statutului întreprinderii.

 

Articolul 21. Filialele şi reprezentanţele întreprinderii

[Art.21 abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.03.2019]

[Art.21 completat prin Legea nr.148-XV din 14.05.2004, în vigoare 25.06.2004]

[Art.21 completat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 22. Uniunile de întreprinderi

1. Pentru a-şi coordona activitatea, în scopul creării unor condiţii favorabile pentru realizarea şi apărarea intereselor de producţie, tehnico-ştiinţifice, sociale şi altor interese comune, întreprinderile au dreptul să înfiinţeze societăţi sub formă de asociaţii, uniuni, concerne, care vor fi organizaţii necomerciale.

Dacă, la decizia asociaţilor, societatea în cauză va practica activitate de antreprenoriat, o asemenea societate va fi reorganizată în societate economică sau va fi în drept să înfiinţeze o societate economică, sau va participa la activitatea unei asemenea societăţi economice.

2. Crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:

a) intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de contractul sau statutul uniunii;

b) respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;

c) organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderile ce fac parte din uniune.

3. Societatea este persoană juridică şi acţionează în baza contractului şi statutului. Societatea trebuie să aibă firmă (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ propriu centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare.

Firma societăţii va include unul din cuvintele: „asociaţie”, „uniune” sau „concern”.

Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, condiţiile formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor, precum şi modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii.

Societatea ţine registrul asociaţilor săi în modul stabilit de legislaţie şi de regulamentul propriu.

4. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană juridică sau fizică.

Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicînd apartenenţa lor la aceasta.

5. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poartă răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de consituire nu prevăd altfel.

6. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiile de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în conformitate cu prezenta Lege, legislaţia antimonopol şi alte acte normative.

[Art.22 modificat prin Legea nr.160 din 07.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

[Art.22 modificat prin Legea nr.1246-XV din 18.07.2002, în vigoare 15.08.2002]

[Art.22 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.22 în redacţia Legii nr.1148-XII din 04.08.1992, în vigoare 04.08.1992]

 

 Capitolul IV

ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERII

Articolul 23. Condiţiile generale de constituire

1. Întreprinderea poate fi constituită:

de către titularul (titularii) patrimoniului, din proprie iniţiativă ori de către persoanele juridice sau persoanele fizice împuternicite de acesta (aceştia);

În urma divizării forţate a întreprinderii în funcţiune, în conformitate cu legislaţia antimonopol.

2. Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte:

pentru întreprinderile individuale – prin prezenta Lege;

pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat – prin prezenta Lege şi prin alte acte legislative.

3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt:

decizia privind înfiinţarea întreprinderii – pentru întreprinderile individuale;

contractul de constituire (de societate) – pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită;

contractul de constituire (de societate) şi statutul – pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de întreprinzătore. În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, în loc de contract de constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate);

statutul – pentru cooperativele de producţie;

contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului) şi statului – pentru întreprinderile de arendă;

statutul şi decizia fondatorului – pentru întreprinderile de stat; statutul şi decizia autorităţilor administraţiei publice locale – pentru întreprinderile municipale.

Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firmă, sediul, data constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul (domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor, precum şi alte condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.

În documentele de constituire pot fi incluse şi alte revederi care nu contravin legislaţiei.

Documentele de constituire a întreprinderii se aprobă de către fondatorul (fondatorii) acesteia.

[Art.23 modificat prin Legea nr.1500-XV din 05.12.2002, în vigoare 31.12.2002]

[Art.23 modificat prin Legea nr.1246-XV din 18.07.2002, în vigoare 15.08.2002]

[Art.23 modificat prin Legea nr.690-XV din 29.11.2001, în vigoare 31.12.2001]

[Art.23 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.23 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 24. Firma şi utilizarea ei

1. Antreprenorul şi întreprinderea constituită de acesta îşi desfăşoară activitatea sub o anumită firmă (denumire).

Filialele şi reprezentanţele întreprinderii îşi desfăşoară activitatea sub firma întreprinderii.

2. Firmă trebuie să conţină:

a) denumirea concretă a întreprinderii sau alte date care permit deosebirea acesteia de alte întreprinderi, iar pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, numele de familie (firma) a cel puţin unui posesor al întreprinderii individuale sau al comanditului;

b) indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a întreprinderii;

c) indicarea genului principal de activitate pentru întreprinderea-persoană juridică.

În firma întreprinderii pot fi incluse şi alte date care nu contravin legislaţiei în vigoare.

3. Întreprinderea poate să utilizeze şi o firmă prescurtată (abreviată) care trebuie să conţină informaţii prevăzute la literele „a” şi „b” din punctul 2 al prezentului articol.

4. Întreprinderea are obligaţia să utilizeze firma, inclusiv cea prescurtată (abreviată), numai în acea formulă în care a fost înmatriculată în Registrul de stat al întreprinderilor.

De la data publicării în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” a anunţului privind lichidarea întreprinderii, firma acesteia se va utiliza cu cuvintele „în proces de lichidare”.

5. Firma poate fi utilizată şi în calitate de marcă, cu condiţia înregistrării acesteia conform Legii nr.38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor.

6. Firma completă trebuie să figureze pe toate clădirile administrative ale întreprinderilor cu personalitate juridică.

[Art.24 modificat prin Legea nr.101 din 26.05.2016, în vigoare 24.06.2016]

[Art.24 modificat prin Legea nr.183-XIV din 28.10.1998, în vigoare 26.11.1998]

[Art.24 completat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 25. Restricţiile privind folosirea unor firme

1. Întreprinderea nu poate să folosească firma care:

a) coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu firma altei întreprinderi, care este deja înregistrată;

b) conţine denumirea oficială sau istorică a statului ori abrevieri sau derivate ale denumirii oficiale sau istorice a statului, ori denumirea oficială sau istorică a unităţii administrativ-teritoriale, contrar condiţiilor stabilite la art.9 alin.(11)–(11²) din Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;

c) nu include toate datele arătate în articolul 24 din prezenta Lege;

d) conţine date, inclusiv semne grafice, a căror utilizare este interzisă de legislaţia în vigoare.

2. Dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se aseamănă, dreptul de înregistrare sub această firmă îl are persoana care a depus prima cerere de înmatriculare a firmei respective în organul înregistrării de stat.

3. Pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau al altei personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în cauză.

La cererea persoanelor arătate în alineatul întîi al acestui punct, organul înregistrării de stat este obligat să decidă scoaterea din denumirea firmei a numelui personalităţii respective.

4. Întreprinderea este obligată să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz privind modificarea denumirii sub sancţiunea plăţii de daune-interese.

[Art.25 modificat prin Legea nr.83 din 11.05.2018, în vigoare 01.09.2018]

[Art.25 completat prin Legea nr.337-XV din 24.07.2003, în vigoare 17.10.2003]

[Art.25 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 26. Dreptul la firmă

1. Întreprinderea a cărei firmă a fost înregistrată în modul stabilit de prezenta Lege are dreptul de a o utiliza în conformitate cu legislaţia.

2. Persoana care utilizează o firmă străină înregistrată deja este datoare, la cererea posesorului de drept asupra firmei, să înceteze folosirea ei şi să recupereze acestuia daunele cauzate.

3. Întreprinderea care utilizează în activitatea sa o firmă ce nu corespunde celei înmatriculate în Registrul de stat al întreprinderilor este sancţionată, conform hotărîrii instanţei judecătoreşti competente, cu o amendă de la 10 la 100 unităţi convenţionale, care se varsă la bugetul de stat. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.

[Art.26 modificat prin Legea nr.148-XVI din 08.06.2006, în vigoare 30.06.2006]

[Art.26 modificat prin Legea nr.183-XIV din 28.10.1998, în vigoare 26.11.1998]

[Art.26 modificat prin Legea nr.1322-XIII din 25.09.1997, în vigoare 23.10.1997]

[Art.26 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

 Capitolul V

ÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDERILOR

Articolul 27. Principiile înregistrării

1. Întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele (denumite în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.

Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărîre judecătorească şi se varsă la bugetul de stat.

2. Întreprinderea se înregistrează de structurile teritoriale ale Agenţiei Servicii Publice la locul unde se află sediul întreprinderii.

Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere.

3. Întreprinderea se înregistrează, în mod obligatoriu, la Serviciul Fiscal de Stat pentru a i se atribui codul fiscal în conformitate cu legislaţia în vigoare.

[Art.27 pct.1 modificat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.01.2023]

[Art.27 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]

[Art.27 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.27 în redacţia Legii nr.768-XV din 27.12.2001, în vigoare 05.02.2002]

[Art.27 completat prin Legea nr.757-XV din 21.12.2001, în vigoare 31.01.2002]

[Art.27 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.27 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

[Art.27 completat prin Legea nr.416-XIII din 29.03.1995, în vigoare 15.06.1995]

 

Articolul 28. Procedura înregistrării

1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.

2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi întreprinderile în al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului central de specialitate respectiv.

La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, taxa de timbru stabilită se încasează numai din diferenţa dintre cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) nou-înfiinţate şi cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) reorganizate. La majorarea capitalului social în urma reevaluării bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de timbru nu se achită.

3. Agenţia Servicii Publice, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va expedia autorităţii administraţiei publice locale respective, Serviciului Fiscal de Stat, organului de statistică, Serviciului de Stat de Arhivă şi organului de asigurare socială cîte o copie de pe hotărîrea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării întreprinderii în al cărei capital social statul deţine o cotă-parte – şi organului central de specialitate respectiv.

[Art.28 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]

[Art.28 completat prin Legea nr.1276-XV din 25.07.2002, în vigoare 15.08.2002]

[Art.28 în redacţia Legii nr.768-XV din 27.12.2001, în vigoare 05.02.2002]

[Art.28 modificat prin Legea nr.690-XV din 29.11.2001, în vigoare 31.12.2001]

[Art.28 completat prin Legea nr.1224-XIV din 21.09.2000, în vigoare 26.10.2000]

[Art.28 completat prin Legea nr.183-XIV din 28.10.1998, în vigoare 26.11.1998]

[Art.28 completat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.28 completat prin Legea nr.753-XIII din 29.02.1996, în vigoare 29.02.1996]

[Art.28 completat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

[Art.28 completat prin Legea nr.320-XIII din 13.12.1994, în vigoare 13.12.1994]

[Art.28 completat prin Legea nr.159-XIII din 29.06.1994, în vigoare 29.06.1994]

 

Articolul 29. Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire

Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire se efectuează în conformitate cu articolul 18 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.

[Art.29 în redacţia Legii nr.768-XV din 27.12.2001, în vigoare 05.02.2002]

 

Articolul 30. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii

1. Întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe o perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public naţional, precum şi faţă de alţi creditori. Informaţia privind lipsa/existenţa datoriei la bugetul public naţional se obţine de către organul înregistrării de stat de la Serviciul Fiscal de Stat din sistemul informaţional automatizat al Serviciului Fiscal de Stat „Contul curent al contribuabilului”, prin intermediul platformei de interoperabilitate instituite de Guvern, fără implicarea solicitantului.

2. Decizia fondatorului/adunării generale privind suspendarea activităţii întreprinderii, cu indicarea termenului suspendării, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Persoanele responsabile de suspendarea activităţii întreprinderii sînt obligate, cu o lună înainte de publicarea avizului, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii. În termen de o lună de la data publicării avizului de suspendare a activităţii, creditorii vor înainta întreprinderii şi structurii teritoriale a Agenţiei Servicii Publice creanţele lor.

3. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii urmează a fi înregistrată, în baza cererii fondatorului/adunării generale, la structura teritorială a Agenţiei Servicii Publice, cu înscrierea menţiunii respective în Registrul de stat al întreprinderilor şi cu înştiinţarea despre aceasta a Serviciului Fiscal de Stat de către structura teritorială a Agenţiei Servicii Publice.

Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia:

1) prezentării de către fondator/adunarea generală a certificatelor de la instituţiile financiare privind închiderea convenţională a conturilor;

2) predării ştampilelor spre păstrare structurii teritoriale a Agenţiei Servicii Publice, în cazul în care întreprinderea deţine ştampilă;

3) expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori.

4. O dată cu înscrierea în Registrul de stat al întreprinderilor a menţiunii privind suspendarea/reluarea activităţii de întreprinzător, pe documentele de constituire ale întreprinderii se aplică menţiunea „Activitatea este suspendată de la _______ pînă la __________” / „Activitatea este reluată de la _______ .”

5. Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de prezentarea dărilor de seamă financiare şi fiscale, precum şi de plata taxelor şi impozitelor, cu excepţia impozitului pe bunurile imobiliare (dacă există astfel de bunuri), care se achită şi pentru care se prezintă dare de seamă. În acest caz, plăţile se achită din mijloacele întreprinderii imediat după expirarea termenului de suspendare.

6. Fondatorul/adunarea generală poate oricînd anula decizia de suspendare a activităţii, solicitînd organului înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat al întreprinderilor menţiunea privind reluarea activităţii întreprinderii.

7. Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi de întreprinzător.

8. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada de suspendare a activităţii întreprinderii, fără înregistrarea reluării acestei activităţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare, răspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.

9. În cazul în care, după declararea suspendării temporare a activităţii întreprinderii, se constată vreun creditor, Agenţia Servicii Publice va anula suspendarea.

[Art.30 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]

[Art.30 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.30 modificat prin Legea nr.160 din 07.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

[Art.30 modificat prin Legea nr.181 din 22.07.2016, în vigoare 19.08.2016]

[Art.30 modificat prin Legea nr.90 din 29.05.2014, în vigoare 27.06.2014]

[Art.30 modificat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

[Art.30 introdus prin Legea nr.337-XV din 24.07.2003, în vigoare 17.10.2003]

[Art.30 abrogat prin Legea nr.768-XV din 27.12.2001, în vigoare 05.02.2002]

[Art.30 modificat prin Legea nr.1322-XIII din 25.09.1997, în vigoare 23.10.1997]

[Art.30 modificat prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 31. Modul de ţinere a Registrului de stat al comerţului

[Art.31 abrogat prin Legea nr.768-XV din 27.12.2001, în vigoare 05.02.2002]

[Art.31 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

 Capitolul VI

REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII

[Cap.VI (art.32-36) în redacţia Legii nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 32. Reorganizarea întreprinderii

1. Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare, transformare.

La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec, potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.

La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.

La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.

La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.

La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate.

2. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.

3. În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se efectuează prin hotărîre a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a instanţei de judecată.

În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau transformare se efectuează numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate.

4. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.

Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de constituire ale întreprinderii existente.

Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.

5. Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin asociere, din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.

La reorganizarea întreprinderii prin asociere la ea a altei întreprinderi, prima se consideră reorganizată din momentul înscrierii în Registrul de stat al întreprinderilor a datelor cu privire la încetarea activităţii întreprinderii asociate.

[Art.32 în redacţia Legii nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.32 modificat prin Legea nr.788-XIII din 26.03.1996, în vigoare 20.06.1996]

[Art.32 completat prin Legea nr.159-XIII din 29.06.1994, în vigoare 29.06.1994]

 

Articolul 33. Garantarea drepturilor creditorilor în cazul reorganizării întreprinderii

1. Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu o lună înainte de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.

2. Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte de termen a creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.

3. Dacă bilanţul divizării nu dă posibilitatea de a stabili succesorul de drepturi al întreprinderii reorganizate, întreprinderile recent înfiinţate răspund solidar de obligaţiile întreprinderii reorganizate în faţa creditorilor acesteia.

[Art.33 modificat prin Legea nr.1322-XIII din 25.09.1997, în vigoare 23.10.1997]

[Art.33 în redacţia Legii nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 34. Lichidarea întreprinderii

1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.

2. Întreprinderea se lichidează prin hotărîre a:

a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;

b) instanţei de judecată în caz de:

1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia;

2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;

3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;

4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată (la cererea Agenţiei Servicii Publice), dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de lichidare a întreprinderii;

5) neprezentare, conform informaţiei Serviciului Fiscal de Statt, a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.

Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.

3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al întreprinderilor.

[Art.34 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]

[Art.34 modificat prin Legea nr.152 din 01.07.2016, în vigoare 01.08.2016]

[Art.34 modificat prin Legea nr.1500-XV din 05.12.2002, în vigoare 31.12.2002]

[Art.34 completat prin Legea nr.768-XV din 27.12.2001, în vigoare 05.02.2002]

[Art.34 completat prin Legea nr.287-XIV din 18.02.1999, în vigoare 11.03.1999]

[Art.34 modificat prin Legea nr.1322-XIII din 25.09.1997, în vigoare 23.10.1997]

[Art.34 în redacţia Legii nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

[Art.34 modificat prin Legea nr.672-XIII din 28.11.1995, în vigoare 01.02.1996]

 

Articolul 35. Procedura de lichidare a întreprinderii

1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie nu mai mic de o lună din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.

Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia de către fondatori (asociaţi) în modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 2 luni înainte de expirarea duratei întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.

În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în conformitate cu Legea cu privire la faliment.

2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi de fondatori (asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.

În cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte în calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu, care are cetăţenia Republicii Moldova, domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare şi posedă cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este înregistrată ca întreprinzător individual.

3. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţie despre lichidarea întreprinderii, procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi evaluează activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile patrimoniale faţă de întreprinderea care se lichidează), stabileşte creanţele creditorilor, comunicîndu-le acestora despre lichidarea întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de debitor.

4. După expirarea termenului de înaintare a creanţelor de către creditori, comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) prezintă spre aprobare organului (persoanei) care a înfiinţat-o Procesul-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de creditori şi suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată care au luat hotărîrea de lichidare şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.

Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc activele, din care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii (asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii falimentare sau să-şi anuleze hotărîrea cu privire la lichidarea întreprinderii. Dacă fondatorii (asociaţii) nu se conformează prevederilor menţionate, comisia de lichidare, în temeiul deciziei sale, este în drept să înainteze în judecată o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate a întreprinderii.

5. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţată.

6. Prin derogare de la prevederile prezentei legi, particularităţile lichidării întreprinderilor agricole care se privatizează se stabilesc de Legea restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare.

[Art.35 modificat prin Legea nr.90 din 29.05.2014, în vigoare 27.06.2014]

[Art.35 modificat prin Legea nr.64-XVI din 30.03.2006, în vigoare 28.04.2006]

[Art.35 completat prin Legea nr.337-XV din 24.07.2003, în vigoare 17.10.2003]

[Art.35 completat prin Legea nr.1246-XV din 18.07.2002, în vigoare 15.08.2002]

[Art.35 completat prin Legea nr.394-XIV din 13.05.1999, în vigoare 15.07.1999]

[Art.35 introdus prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Articolul 36. Executarea creanţelor creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează

1. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei întreprinderi în următoarea ordine:

a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;

b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6 luni precedente luării hotărîrii de lichidare;

c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării hotărîrii de lichidare;

c¹) creanţele Ministerului Finanţelor pentru împrumuturile acordate sub garanţia statului;

d) alte creanţe ale creditorilor.

Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) începe executarea creanţelor creditorilor din ziua aprobării Procesului-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate şi rezultatului examinării lor. Excepţie fac creanţele creditorilor indicate la litera d): executarea lor se efectuează după expirarea unei luni din ziua aprobării documentelor enumerate.

Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din rîndul respectiv.

Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a creanţelor creditorilor din rîndul precedent.

2. Creanţele creditorilor, stabilite şi înaintate după expirarea termenului stabilit pentru înaintarea lor, se execută din contul bunurilor întreprinderii ce au rămas după executarea creanţelor stabilite şi înaintate în termenul stabilit.

3. Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru executarea creanţelor altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.

4. Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană juridică (cu excepţia cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de întreprinderea persoană fizică ce se lichidează şi faţă de cooperativa de producţie se execută de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.

Se consideră stinse creanţele, nerecunoscute de comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), dacă creditorii, în termen de o lună de la data primirii înştiinţării cu privire la nerecunoaşterea în întregime sau parţială a creanţelor lor, nu acţionează în judecată cu privire la executarea acestor creanţe.

5. Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se utilizează conform indicaţiilor proprietarului sau persoanei împuternicite de acesta.

[Art.36 completat prin Legea nr.231-XVI din 02.11.2007, în vigoare 23.11.2007]

[Art.36 introdus prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997]

 

Capitolul VI¹

ANTREPRENORIATUL SOCIAL ŞI ÎNTREPRINDEREA SOCIALĂ

[Cap.VI¹ (art.36¹-36⁵) introdus prin Legea nr.223 din 02.11.2017, în vigoare 24.05.2018]

 

Articolul 36¹. Antreprenoriatul social

1. Activitatea de antreprenoriat social, desfăşurată de întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie, este orientată spre îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi oferirea de oportunităţi persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei prin consolidarea coeziunii economice şi sociale, inclusiv la nivelul colectivităţilor locale, prin ocuparea forţei de muncă, prin dezvoltarea serviciilor sociale în interesul comunităţii, prin creşterea incluziunii sociale.

2. Organizaţiile necomerciale (asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase şi instituţii private) desfăşoară activitatea de antreprenoriat social după obţinerea statutului de întreprindere socială sau întreprindere socială de inserţie în condiţiile articolelor 36² şi 36³.

3. Prin categorii defavorizate ale populaţiei se subînţeleg persoanele şi familiile defavorizate, astfel cum sînt definite în Legea asistenţei sociale nr.547/2003.

4. Constituie activităţi de antreprenoriat social activităţile din domeniile orientate spre:

a) crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei;

b) protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi ale familiilor lor în scopul incluziunii sociale a acestora;

c) promovarea posibilităţilor de încadrare a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei prin realizarea serviciilor de intermediere a muncii, de informare şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională, de consultanţă şi asistenţă la iniţierea unei activităţi de întreprinzător;

d) realizarea activităţilor care să contribuie la implementarea politicilor publice de dezvoltare regională, inclusiv reducerea dezechilibrelor dintre nivelurile de dezvoltare social-economică în regiuni şi în interiorul lor, consolidarea oportunităţilor financiare, instituţionale şi umane pentru dezvoltarea social-economică a regiunilor, susţinerea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi a colectivităţilor locale, orientată spre dezvoltarea social-economică a localităţilor şi coordonarea interacţiunii lor cu strategiile şi programele naţionale, de sector şi regionale de dezvoltare;

e) prestarea şi dezvoltarea serviciilor sociale, precum şi spre asigurarea sustenabilităţii financiare în vederea dezvoltării şi extinderii serviciilor sociale;

f) promovarea activităţilor de protecţie a mediului;

g) gestionarea deşeurilor în scopul reducerii acestora şi reintroducerii lor maximale în circuitul economic, precum şi în scopul prevenirii poluării mediului;

h) promovarea activităţilor de protecţie a patrimoniului naţional;

i) realizarea activităţilor de turism şi sport în scopul recreerii şi al socializării;

j) realizarea activităţilor extraşcolare;

k) realizarea activităţilor din domeniile educaţiei, culturii, ocrotirii sănătăţii, protecţiei şi asistenţei sociale, a celor ce ţin de creşterea bunăstării şi dezvoltarea comunitară, dacă aceste activităţi sînt îndreptate exclusiv spre consolidarea coeziunii economice şi sociale şi creşterea incluziunii sociale.

5. Lista genurilor de activitate din domeniile prevăzute la punctul 4 se stabileşte de Guvern.

[Art.36¹ introdus prin Legea nr.223 din 02.11.2017, în vigoare 24.05.2018]

 

Articolul 36². Întreprinderea socială

1. Întreprinderea socială este întreprinderea constituită de asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase, instituţii private şi/sau persoane fizice care desfăşoară activităţi de antreprenoriat social în vederea soluţionării unor probleme sociale de interes comunitar şi care îndeplinesc condiţiile stabilite în prezentul capitol.

2. Întreprinderile sociale de inserţie sînt întreprinderi sociale care au ca scop crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei.

[Art.36² introdus prin Legea nr.223 din 02.11.2017, în vigoare 24.05.2018]

 

Articolul 36³. Condiţii pentru atribuirea statutului de întreprindere socială şi a statutului de întreprindere socială de inserţie

1. Pot obţine statut de întreprindere socială societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de producţie, constituite de entităţile specificate la articolul 36² punctul 1, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) desfăşoară activităţi în cel puţin unul dintre domeniile prevăzute la articolul 36¹ punctul 4;

b) asigură asociaţilor drept de vot egal, indiferent de participaţiunea la capitalul social;

c) reinvestesc cel puţin 90% din profit în realizarea obiectivelor din domeniile prevăzute la articolul 36¹ punctul 4 şi stipulate expres în actul de constituire;

d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurînd niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 5;

e) nu au datorii la bugetul public naţional;

f) stipulează expres în actul de constituire domeniile în care desfăşoară activitatea, condiţiile menţionate la literele b) şi c) din prezentul punct, precum şi faptul că:

– nu distribuie proprietatea, dobîndită din momentul obţinerii statutului de întreprindere socială din activităţi de antreprenoriat social, şi mai mult de 10% din profit între membrii şi fondatorii săi, inclusiv în caz de reorganizare sau lichidare;

– în caz de lichidare, transmite activele rămase după satisfacerea pretenţiilor creditorilor săi către una sau mai multe întreprinderi sociale, întreprinderi sociale de inserţie sau organizaţii necomerciale care au obţinut statut de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie.

2. Pot obţine statut de întreprindere socială de inserţie societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de producţie, constituite de entităţile specificate la articolul 36² punctul 1, care, suplimentar la condiţiile menţionate la punctul 1 din prezentul articol, cu excepţia literei a), îndeplinesc cumulativ şi următoarele condiţii:

a) au, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinînd categoriilor defavorizate ale populaţiei, astfel încît timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;

b) stipulează expres în actul de constituire, ca obiectiv, crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei.

3. Statutul de întreprindere socială sau statutul de întreprindere socială de inserţie se atribuie de Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social pe un termen de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii dacă se face dovada că sînt respectate condiţiile care au stat la baza atribuirii statutului respectiv, şi se obţine din momentul înscrierii sintagmei „Întreprindere socială” sau „Întreprindere socială de inserţie” în actele de constituire ale întreprinderii şi în registrul de stat în care se înregistrează persoana juridică respectivă.

[Art.36³ introdus prin Legea nr.223 din 02.11.2017, în vigoare 24.05.2018]

 

Articolul 36⁴. Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social

1. Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social (în continuare – Comisie) este un organ colegial care se instituie prin ordinul ministrului economiei şi exercită următoarele atribuţii principale:

a) elaborează studii şi rapoarte în domeniul antreprenoriatului social;

b) participă la elaborarea politicilor publice şi a actelor normative în domeniul antreprenoriatului social;

c) înaintează recomandări privind îmbunătăţirea mediului de dezvoltare a antreprenoriatului social;

d) atribuie şi retrage statutul de întreprindere socială sau întreprindere socială de inserţie.

2. Comisia este alcătuită din 12 membri:

a) 2 reprezentanţi din partea Ministerului Economiei, cîte un reprezentant din partea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerului Mediului, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Justiţiei, la nivel de secretar de stat;

b) un reprezentant al Asociaţiei Primarilor din Republica Moldova;

c) 4 membri din rîndul reprezentanţilor organizaţiilor necomerciale (asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase şi instituţii private) care desfăşoară activităţi de antreprenoriat social şi al reprezentanţilor întreprinderilor sociale, inclusiv al întreprinderilor sociale de inserţie.

3. Membrii menţionaţi la punctul 2 litera c) sînt selectaţi pe bază de concurs, organizat de Ministerul Economiei. Modul de organizare şi desfăşurare a concursului se stabileşte printr-un regulament aprobat de Guvern.

4. În vederea atribuirii statutului de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie, Comisia poate cere solicitanţilor de statut doar acte ce confirmă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 36³ punctele 1 şi 2.

5. Ţinerea lucrărilor de secretariat ale Comisiei este asigurată de către Ministerul Economiei.

6. Modul de organizare şi funcţionare a Comisiei, componenţa nominală a acesteia, modul de atribuire şi de retragere a statutului de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie, inclusiv procedura de examinare a solicitării privind atribuirea unui astfel de statut, precum şi controlul privind conformarea la statutul de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie se stabilesc de Guvern.

[Art.36⁴ modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

[Art.36⁴ introdus prin Legea nr.223 din 02.11.2017, în vigoare 24.05.2018]

 

Articolul 36⁵. Măsuri de sprijin şi încurajare a antreprenoriatului social

1. Statul acordă facilităţi fiscale pentru dezvoltarea antreprenoriatului social conform Codului fiscal.

2. Întreprinderile sociale de inserţie beneficiază de:

a) consiliere gratuită din partea autorităţilor şi instituţiilor publice la constituirea şi/sau la dezvoltarea afacerii;

b) dreptul de participare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice, în conformitate cu legislaţia privind achiziţiile publice;

c) ajutor de stat prin intermediul programelor de stat aprobate cu respectarea legislaţiei în domeniu.

3. Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de următoarele facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale:

a) atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, cu respectarea prevederilor Legii nr.436/2006 privind administraţia publică locală, în scopul desfăşurării activităţilor pentru care le-a fost atribuit statutul de întreprindere socială de inserţie;

b) sprijin în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în cadrul comunităţii, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere pentru acestea;

c) sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia prin valorificarea patrimoniului istoric şi cultural local;

d) alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite, acordate de autorităţile administraţiei publice locale în condiţiile legii.

[Art.36⁵ introdus prin Legea nr.223 din 02.11.2017, în vigoare 24.05.2018]

 

 

Notă: Art.35 va deveni art.37 conform Legii nr.1167-XIII din 30.04.1997, în vigoare 25.09.1997

 

Capitolul VI²

ÎNTREPRINDEREA CU STATUT DE MONOPOL FISCAL

[Cap.VI² (art.36⁶-36⁸) introdus prin Legea nr.36 din 17.02.2022, în vigoare 16.09.2022]

 

Articolul 36⁶. Întreprinderea cu statut de monopol fiscal

1. Statutul de monopol fiscal se atribuie unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi pentru a desfăşura în exclusivitate o activitate economică aferentă unor bunuri, servicii, unui grup de bunuri sau grup de servicii în scopul obţinerii veniturilor pentru stat.

2. Statutul de monopol fiscal se atribuie doar persoanei juridice cu capital integral sau majoritar de stat. Din momentul în care cota capitalului de stat devine minoritară, întreprinderea pierde statutul de monopol fiscal şi toate drepturile exclusive atribuite prin statutul de monopol fiscal devin nule.

[Art.36⁶ introdus prin Legea nr.235 din 28.07.2022, în vigoare 19.09.2022]

 

Articolul 36⁷. Condiţii pentru atribuirea statutului de monopol fiscal unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi

1. Pot obţine statut de monopol fiscal entităţile specificate la articolul 36⁶ punctul 2 dacă întrunesc următoarele condiţii:

a) desfăşoară o activitate economică pentru care este constatată necesitatea instituirii monopolului fiscal şi această activitate nu este secundară sau auxiliară activităţii principale;

b) dispun de capacităţi tehnice, utilaje şi aplică tehnologii performante pentru desfăşurarea activităţii economice pentru care este constatată necesitatea instituirii monopolului fiscal.

2. În cadrul întreprinderii sau grupului de întreprinderi cu statut de monopol fiscal:

a) se implementează mecanisme şi condiţii de desfăşurare a activităţii economice, stabilite de către Guvern, pentru asigurarea eficienţei administrării şi monitorizării interne şi externe;

b) se asigură respectarea strictă a legislaţiei fiscale;

c) se asigură atingerea scopului de bază de obţinere a veniturilor pentru stat şi a scopurilor complementare din domeniul social, de mediu sau din alt domeniu de interes public.

3. Statutul de monopol fiscal este atribuit întreprinderii sau grupului de întreprinderi de către Guvern, la propunerea Comisiei Naţionale pentru Monopol Fiscal.

4. Statutul de monopol fiscal nu scuteşte întreprinderea de obligaţia de a deţine actele permisive prevăzute de lege.

5. Întreprinderea sau grupul de întreprinderi cu statut de monopol fiscal sunt obligate să prezinte, la cererea Comisiei Naţionale pentru Monopol Fiscal, acte juridice în formă autentică, informaţii şi explicaţii în scris şi verbale şi orice alte date necesare pentru executarea atribuţiilor acesteia.

6. Întreprinderii sau grupului de întreprinderi pentru care a fost atribuit statutul de monopol fiscal le este interzisă desfăşurarea unor acţiuni ce ar putea duce la degradarea calităţii activităţilor ce ţin de monopolul fiscal sau la suspendarea acestora.

[Art.36⁷ introdus prin Legea nr.235 din 28.07.2022, în vigoare 19.09.2022]

 

Articolul 36⁸. Comisia Naţională pentru Monopol Fiscal

1. Comisia Naţională pentru Monopol Fiscal (în continuare – Comisie) este un organ colegial fără statut de persoană juridică, care se instituie de către Guvern şi exercită următoarele atribuţii:

a) constată necesitatea instituirii monopolului fiscal pentru anumite activităţi economice;

b) identifică întreprinderea sau grupul de întreprinderi care desfăşoară activităţi economice pentru care a fost constatată necesitatea instituirii monopolului fiscal;

c) analizează şi estimează impactul atribuirii statutului de monopol fiscal, inclusiv relevă avantajele şi dezavantajele economice şi de altă natură pe termen scurt, mediu şi lung;

d) propune Guvernului spre examinare şi aprobare, prin intermediul organului central de specialitate care asigură lucrările de secretariat ale Comisiei, proiectul actului normativ prin care se atribuie statutul de monopol fiscal unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi;

e) monitorizează şi evaluează anual sectorul economic în care activează întreprinderea sau grupul de întreprinderi pentru care a fost atribuit statutul de monopol fiscal şi prezintă un raport Guvernului;

f) propune Guvernului retragerea statutului de monopol fiscal întreprinderii sau grupului de întreprinderi în cazul în care se constată abateri de la normele specifice de reglementare a activităţii economice, stabilite de actul normativ prin care a fost atribuit statutul de monopol fiscal, sau în cazul suprimării circumstanţelor care au determinat constatarea necesităţii instituirii monopolului fiscal.

2. Comisia este alcătuită din 5 membri: un reprezentant al Ministerului Finanţelor (preşedintele Comisiei), un reprezentant al Ministerului Economiei, un reprezentant al Consiliului Concurenţei şi doi reprezentanţi ai societăţii civile din domeniul economic, desemnaţi de organul central de specialitate care asigură lucrările de secretariat ale Comisiei.

3. Modul de constituire, organizare şi de funcţionare a Comisiei se stabileşte de către Guvern.

[Art.36⁸ introdus prin Legea nr.235 din 28.07.2022, în vigoare 19.09.2022]

 

 Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 37. Răspunderea pentru încălcarea legilor ce reglementează activitatea de antreprenoriat

Antreprenorii şi persoanele cu funcţii de răspundere din întreprinderi, persoanele cu funcţii de răspundere din autorităţile administraţiei publice, din autorităţile administraţiei publice locale sînt sancţionate pe cale juridică pentru încălcarea prezentei Legi sau a altor legi ce reglementează antreprenorului, înfiinţarea de întreprinderi sau activitatea acestora, în modul prevăzut de prezenta Lege şi de alte acte legislative.

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA	Mircea SNEGUR
Chişinău, 3 ianuarie 1992
Nr.845-XII.