Lege al Republicii Moldova cu privire la arendă

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

cu privire la arendă

nr. 861-XII  din  14.01.1992

 (în vigoare 30.01.1992) 

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.1/12 din 1992

* * *

Abrogat: 20.04.2007 Legea R.Moldova nr. 83-XVI din 29.03.2007

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Sarcinile Legii

Prezenta Lege reglementează relaţiile de arendă, stabilind obiectele şi subiectele relaţiilor de arendă, drepturile şi obligaţiile lor.

 

Articolul 2. Noţiunea relaţii de arendă

În relaţiile de arendă arendaşul, pe bază de contract, posedă şi foloseşte contra plată bunuri ce aparţin persoanei care dă în arendă.

 

Articolul 3. Persoanele care dau în arendă

De dreptul de a da bunuri în arendă beneficiază proprietarul, şi anume persoane fizice şi juridice din Republica Moldova şi din alte state.

Pot da bunuri în arendă şi persoane fizice şi juridice, împuternicite de proprietar.

 

Articolul 4. Arendaşii

Arendaşii pot fi persoane fizice şi juridice din Republica Moldova şi din alte state, întreprinderi şi organizaţii mixte, apatrizi, organizaţii internaţionale.

Participarea persoanelor fizice şi juridice din alte state, precum şi a apatrizilor, la arenda bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova se determină de legislaţia Republicii.

 

Articolul 5. Sfera şi obiectele arendei

Arenda se admite în toate ramurile economiei naţionale. Pot fi arendate bunuri din toate tipurile şi formele de proprietate.

Se pot da în arendă: pămînt şi alte resurse naturale, întreprinderi, organizaţii, unităţi ale întreprinderilor şi organizaţiilor, clădiri, instalaţii, încăperi, utilaje, tehnică agricolă şi de altă natură, mijloace de transport, inventar, instrumente, alte valori materiale.

De comun acord cu creditorul gajist, obiect al arendei pot fi şi bunurile gajate.

Legislaţia stabileşte tipurile (grupurile) de întreprinderi şi organizaţii, felurile de bunuri ale statului a căror arendă nu se admite.

[Art.5 completat prin Legea nr.229-XIV din 16.12.1998, în vigoare 14.01.1999]

 

Articolul 6. Legislaţia cu privire la arendă

Arenda şi alte raporturi juridice, legate de ea, se reglementează de prezenta Lege şi de alte acte legislative.

 

 Capitolul II

CONTRACTUL DE ARENDĂ

Articolul 7. Încheierea contractului de arendă

Documentul de bază care reglementează relaţiile dintre persoana care dă în arendă şi arendaş este contractul de arendă*. El se încheie în scris pe un termen anumit, dar nu mai mare de 99 ani.

Contractul de arendă se încheie în baza negocierilor directe sau în baza rezultatelor licitaţiei, în forma convenită de părţi, cu indicarea obiectului şi termenului contractului, a plăţii de arendă, cu respectarea cerinţelor prezentei legi.

______________

* În continuare – contractul.

[Art.7 modificat prin Legea nr.237-XIV din 23.12.1998, în vigoare 22.04.1999]

[Art.7 modificat prin Legea nr.417-XIII din 29.03.1995, în vigoare 15.06.1995]

 

Articolul 7¹. Înregistrarea dreptului de arendă

Dreptul de arendă asupra bunului imobil pe un termen mai mare de 3 ani este supus înregistrării obligatorii în registrul bunurilor imobile în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de arendă. Nerespectarea termenului duce la nulitatea contractului.

La cererea arendaşului, poate fi înregistrat şi dreptul de arendă pe un termen mai mic de 3 ani. Dreptul de arendă asupra bunurilor imobiliare pe un termen mai mic de 3 ani se înregistrează la primăria localităţii pe teritoriul căreia se află bunul arendat.

Înregistrarea dreptului de arendă se efectuează în conformitate cu Legea cadastrului bunurilor imobile.

[Art.7¹ completat prin Legea nr.1440-XV din 08.11.2002, în vigoare 01.01.2003]

[Art.7¹ introdus prin Legea nr.237-XIV din 23.12.1998, în vigoare 22.04.1999]

 

Articolul 8. Contractul de arendă a pămîntului şi altor resurse naturale

Contractul de arendă a pămîntului şi altor resurse naturale la înţelegerea părţilor, poate să includă:

– caracterizarea mediului natural, pămîntului şi altor resurse naturale;

– volumul lor de folosire;

– normele lor tehnologice de exploatare;

– condiţiile de recultivare a terenurilor;

– plăţile de compensare pentru scoaterea din circuit a pămîntului şi a altor resurse naturale;

– condiţiile de protecţie a resurselor naturale adiacente;

– volumul şi modul depozitării deşeurilor industriale;

– normele maxim admise de influenţă asupra mediului înconjurător;

– alte condiţii ce nu contravin legislaţiei.

[Art.8 modificat prin Legea nr.237-XIV din 23.12.1998, în vigoare 22.04.1999]

 

Articolul 9. Arenda

Arenda şi modul de achitare a ei se stabilesc de către proprietar şi se fixează în contractul de arendă. Pentru bunurile proprietate de stat, modul de determinare a arendei şi tarifele minimale ale plăţii pentru arendă se determină conform legii bugetului pentru anul curent.

Arenda se stabileşte în ansamblu pentru bunurile arendate sau aparte, pentru fiecare obiect, în natură, în bani sau în ambele modalităţi.

Cuantumul arendei poate fi schimbat de către proprietar în cazul schimbării preţurilor, tarifelor, plăţilor sau normelor de amortizare (uzură) reglementate de stat, precum şi în alte cazuri, prevăzute de legislaţie.

Pe lîngă arendă arendaşul plăteşte impozitele prevăzute de lege şi serviciile comunale, dacă legislaţia sau contractul nu le atribuie persoanei care dă în arendă.

Arendaşul are dreptul să ceară reducerea arendei, dacă condiţiile, prevăzute în contract, de folosire a bunurilor, ori starea bunurilor s-au înrăutăţit esenţial în virtutea unor circumstanţe neimputabile arendaşului.

[Art.9 modificat prin Legea nr.750-XV din 21.12.2001, în vigoare 24.01.2002]

[Art.9 completat prin Legea nr.959-XIV din 27.04.2000, în vigoare 01.06.2000]

Notă: Se declară neconstituţionale modificările introduse prin Legea nr.311-XIV din 10.03.99 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.35 din 24.06.99

[Art.9 modificat prin Legea nr.311-XIV din 10.03.1999, în vigoare 01.04.1999]

[Art.9 modificat prin Legea nr.417-XIII din 29.03.1995, în vigoare 15.06.1995]

 

Articolul 10. Transmiterea de bunuri arendaşului

Persoana care dă în arendă este obligată să transmită arendaşului bunurile în starea corespunzătoare destinaţiei lor, prevăzute în contract.

Persoana care dă în arendă nu poartă răspundere pentru defectele, relevate în contract, ale bunurilor.

Dacă persoana care dă în arendă nu transmite la timp arendaşului bunurile arendate, arendaşul are dreptul să ceară aceste bunuri persoanei care dă în arendă şi repararea pagubei pricinuite de întîrzierea executării contractului, sau să rezilieze contractul şi să ceară repararea pagubelor pricinuite de neîndeplinirea contractului, în conformitate cu Codul civil.

 

Articolul 11. Darea în subarendă a bunurilor arendate

Arendaşul are dreptul să dea în subarendă bunurile arendate sau o parte din ele (cu excepţia pămîntului şi a resurselor naturale) doar cu consimţămîntul persoanei care dă în arendă, dacă legislaţia sau contractul nu prevede altfel. În acest caz arendaşul rămîne responsabil conform contractului faţă de persoana care dă în arendă.

 

Articolul 12. Folosirea bunurilor arendate

Arendaşul este obligat să păstreze şi să folosească conform destinaţiei şi contractului bunurile arendate.

Persoana care dă în arendă este obligată să repare din cont propriu bunurile arendate, dacă legislaţia sau contractul nu prevede altfel.

Dacă persoana care dă în arendă nu-şi îndeplineşte obligaţiile privind efectuarea reparaţiei, arendaşul are dreptul să efectueze reparaţiile urgente şi să ceară persoanei care dă în arendă compensarea costului lor.

 

Articolul 13. Apartenenţa bunurilor arendate şi a sporului lor

Darea în arendă a bunurilor nu atrage după sine transmiterea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri.

Producţia ce s-a fabricat, folosindu-se bunurile arendate, şi profitul adus de ea, precum şi bunurile dobîndite din contul profitului obţinut prin bunuri arendate, aparţin arendaşului, dacă contractul nu prevede altfel.

După expirarea termenului de contract sau la rezilierea lui clădirile şi instalaţiile ce nu pot fi mutate, construite pe teritoriul arendat din mijloacele arendaşului cu permisiunea persoanei care dă în arendă, trec în proprietatea persoanei care dă în arendă, dacă contractul nu prevede altfel. În acest caz arendaşul are dreptul să ceară compensarea costului lor.

După expirarea termenului de contract sau la rezilierea lui clădirile şi instalaţiile ce nu pot fi mutate, construite pe teritoriul arendat din mijloacele arendaşului fără permisiunea persoanei care dă în arendă, trec în proprietatea persoanei care dă în arendă. Dacă aceasta cere să fie demolate, arendaşul este obligat să le demoleze din cont propriu sau să restituie cheltuielile legate de demolare.

Dacă bunurile arendate sînt îmbunătăţite cu permisiunea persoanei care dă în arendă, la expirarea termenului de contract sau la rezilierea lui arendaşul are dreptul să ceară restituirea tuturor cheltuielilor făcute în acest scop, dacă legislaţia sau contractul nu prevede altfel.

Îmbunătăţirile bunurilor arendate, efectuate fără permisiunea persoanei care dă în arendă, dacă ele pot fi separate fără a se pricinui pagubă bunurilor arendate şi dacă persoana care dă în arendă nu este de acord să compenseze costul lor, pot fi luate de arendaş la expirarea termenului de contract sau la rezilierea lui.

Îmbunătăţirile bunurilor arendate, efectuate fără permisiunea persoanei care dă în arendă, ce nu pot fi separate de bunurile arendate fară a le pricinui pagubă, trec gratuit în proprietatea acesteia la expirarea termenului de contract sau la rezilierea lui.

 

Articolul 14. Răscumpărarea bunurilor arendate

Arendaşul, cu consimţămîntul proprietarului şi al persoanei împuternicite de el, poate răscumpăra, în conformitate cu legislaţia, total sau parţial bunurile arendate.

Legislaţia prevede cazurile în care răscumpărarea bunurilor arendate se limitează sau se interzice.

 

Articolul 15. Independenţa activităţii economice a arendaşului

Arendaşul, în conformitate cu contractul, desfăşoară independent activitate economică şi dispune de producţia şi de venitul obţinut.

Amestecul persoanei care dă în arendă în folosirea bunurilor arendate, în activitatea economică a arendaşului nu se admite.

 

Articolul 16. Modificarea clauzelor contractului. Încetarea efectului contractului şi succesiunea de drept asupra lui

Clauzele contractului se pot modifica pe baza înţelegerii dintre părţi.

Una din părţi poate să ceară modificarea clauzelor contractului numai în cazurile prevăzute de legislaţie sau de contract.

Reorganizarea unităţii economice care dă în arendă, precum şi schimbarea proprietarului bunurilor arendate, nu serveşte drept temei pentru modificarea clauzelor contractului sau rezilierea lui.

Efectul contractului încetează odată cu expirarea termenului acestuia, în cazul lichidării unităţii economice, distrugerii bunurilor arendate, deteriorării sau răscumpărării lor de către proprietar.

Rezilierea anticipată a contractului are loc pe baza înţelegerii dintre părţi. La cererea uneia dintre părţi contractul poate fi reziliat în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti competente”i în cazul în care cealaltă parte încalcă clauzele contractului.

Contractul se reziliază şi în cazul retragerii terenurilor şi a altor resurse naturale pentru necesităţile statului şi ale societăţii.

La încetarea efectului contractului cu arendaşul cetăţean dreptul prioritar la încheierea unui nou contract îl au membrii familiei lui, care locuiesc sau lucrează împreună cu el.

În cazul în care arendaşul persoană fizică decedează, succesor al drepturilor lui, conform contractului, este unul din membrii familiei sale, care a trăit sau a lucrat împreună cu el, dacă acest membru doreşte să fie arendaş. Cel care dă în arendă nu are voie să-i refuze intrarea în drept asupra contractului pe termenul rămas cu excepţia cazurilor cînd încheierea contractului a fost stipulată de calităţile profesionale ale arendaşului decedat.

În caz de litigiu între membrii familiei arendaşului, problema dreptului prioritar la încheierea contractului se soluţionează de către instanţa judecătorească, luîndu-se în considerare posibilităţile reale (capacitatea de muncă, pregătirea profesională şi alte calităţi).

[Art.16 modificat prin Legea nr.1322-XIII din 25.09.1997, în vigoare 23.10.1997]

 

Articolul 17. Rezilierea anticipată a contractului la cererea persoanei care dă în arendă

Persoana care dă în arendă poate să ceară rezilierea anticipată a contractului, dacă arendaşul:

– păstrează şi foloseşte bunurile arendate în necorespundere cu contractul sau cu destinaţia bunurilor;

– înrăutăţeşte intenţionat sau din neatenţie starea bunurilor arendate;

– nu achită arenda pe parcursul a trei luni din ziua expirării termenului de plată, dacă contractul nu prevede altfel;

– nu îndeplineşte obligaţiile contractuale de restabilire integrală şi de reparare a bunurilor arendate;

– dă în subarendă fără consimţămîntul proprietarului bunurile primite conform contractului;

– foloseşte neraţional bunurile arendate sau prin mijloace care duc la înrăutăţirea pămîntului şi a altor resurse naturale;

– nu ia măsuri de reproducere a resurselor naturale care au proprietatea de a se restabili;

– nu a folosit timp de un an terenul destinat producţiei agricole şi timp de doi ani terenul destinat producţiei neagricole.

 

Articolul 18. Rezilierea anticipată a contractului la cererea arendaşului

Arendaşul poate să ceară rezilierea anticipată a contractului dacă:

– persoana care dă în arendă nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale privind restabilirea integrală şi repararea bunurilor arendate, asigurarea tehnico-materială, reînzestrarea tehnică a producţiei şi altele asemenea;

– bunurile arendate, în virtutea unor circumstanţe pentru care arendaşul nu poartă răspundere, vor fi într-o stare inutilizabilă;

– persoana care dă în arendă bunuri nu le-a transmis la timp arendaşului.

Arendaşul poate să ceară rezilierea contractului în cazul în care el a devenit invalid sau este declarat incapabil, sau în cazul cînd execută o pedeapsă privativă de libertate, pentru săvîrşirea unei infracţiuni, sau unei alte pedepse care exclude posibilitatea executării de mai departe a contractului. În cazurile indicate dreptul prioritar la încheierea contractului îl are unul din membrii familiei arendaşului care a trăit ori a lucrat împreună cu el.

 

Articolul 19. Restituirea bunurilor persoanei care dă în arendă

După ce efectul contractului încetează, arendaşul este obligat să restituie bunurile persoanei care le-a dat în arendă în starea în care le-a primit, luîndu-se în considerare uzura normală, sau în starea prevăzută de contract.

Pentru înrăutăţirea, din cauza arendaşului, a bunurilor arendate, acesta trebuie să repare pagubele pricinuite persoanei care le-a dat în arendă, dacă nu va dovedi că înrăutăţirea bunurilor nu a avut loc din vina sa. Se consideră egală cu vina arendaşului vina persoanelor cărora acesta le-a permis să folosească bunuri (membri ai familiei, subarendaşi etc.).

În cazul cînd bunurile arendate se deteriorează înainte de expirarea duratei de exploatare, prevăzute în contract, arendaşul compensează persoanei care dă în arendă valoarea reziduală a bunurilor, dacă în contract nu se prevede altfel.

 

Articolul 20. Arendarea bunurilor întreprinderii

Bunurile întreprinderii se pot arenda de una sau mai multe persoane fizice şi juridice.

Pentru arendarea bunurilor întreprinderii se poate institui, în calitate de persoană juridică, întreprinderea de arendă. Modul şi condiţiile de instituire şi de activitate a întreprinderii de arendă se stabilesc de Guvern.

În cazul arendării bunurilor întreprinderii de dreptul prioritar la încheierea contractului, alte condiţii fiind egale, beneficiază lucrătorii întreprinderii respective, indiferent de faptul dacă se instituie sau nu întreprinderea de arendă.

 

Articolul 21. Antrepriza de arendă

Antrepriza de arendă este o formă de raporturi juridice din interiorul unei unităţi economice. Aceste raporturi se bazează pe contractul antreprizei de arendă dintre unitatea economică ce dă în arendă şi arendaşi în persoana unui cetăţean sau a cîtorva cetăţeni care se află în relaţii de muncă cu această unitate sau sînt membri ai ei.

Principiile de organizare a antreprizei de arendă se stabilesc de Guvern.

 

 Capitolul III

APĂRAREA DREPTURILOR PATRIMONIALE ALE ARENDAŞULUI.

RĂSPUNDEREA ÎN CONFORMITATE CU CONTRACTUL DE ARENDĂ.

EXAMINAREA LITIGIILOR

Articolul 22. Apărarea dreptului arendaşului asupra bunurilor arendate

Apărarea dreptului arendaşului asupra bunurilor arendate se asigură în egală măsură cu apărarea dreptului de proprietate.

Arendaşul poate să ceară restituirea bunurilor arendate din orice posesiune nelegitimă, să ceară lichidarea obstacolelor în folosirea lor, repararea pagubelor pricinuite bunurilor de către orice persoană, inclusiv de persoana care dă în arendă.

Urmărirea bunurilor arendate pentru datoriile persoanei care dă în arendă nu se admite.

Arendaşului îi pot fi retrase bunurile numai în conformitate cu hotărîrea instanţei judecătoreşti competente.

În cazul retragerii complete sau parţiale pentru necesităţile statului şi ale societăţii a terenului arendat noul beneficiar al folosinţei pămîntului repară arendaşului paguba pricinuită. La cerere, arendaşului i se repartizează teren echivalent în altă parte, totodată contractul în vigoare pînă în acel timp se modifică de acordul comun al părţilor sau efectul lui încetează.

[Art.22 modificat prin Legea nr.788-XIII din 26.03.1996, în vigoare 20.06.1996]

 

Articolul 23. Răspunderea părţilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale

Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, inclusiv pentru modificarea sau rezilierea unilaterală a contractului, partea culpabilă poartă răspunderea prevăzută de contract şi de legislaţie.

 

Articolul 24. Răspunderea proprietarului de bunuri pentru obligaţiile organului de stat

În cazul insuficienţei de mijloace a organului de stat care a dat în arendă bunurile întreprinderii sau ale organizaţiei de stat, răspunderea pentru obligaţiile acestui organ faţă de arendaş o poartă proprietarul bunurilor.

 

Articolul 25. Examinarea litigiilor ce apar la încheierea şi executarea contractului, la modificarea clauzelor şi încetarea efectului acestuia

Litigiile care apar la încheierea şi executarea contractului, la modificarea clauzelor şi încetarea efectului acestuia se examinează de către instanţa judecătorească de drept comun sau economică competentă.

[Art.25 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.2003, în vigoare 08.07.2003]

[Art.25 modificat prin Legea nr.788-XIII din 26.03.1996, în vigoare 20.06.1996]

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA	Mircea SNEGUR
Chişinău, 14 ianuarie 1992.
Nr. 861-XII