Legea apiculturii al Republicii Moldova

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E A

apiculturii

№ 70-XVI  din  30.03.2006

 (în vigoare 19.05.2006) 

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.247-251 art.754 din 17.12.2010

Monitorul Oficial nr.75-78 art.316 din 19.05.2006

* * *

Ultima modificare: Legea nr. 154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023

Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare” la forma gramaticală corespunzătoare conform Legii nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023

Notă: În cuprinsul Legii sintagma „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare” la forma gramaticală corespunzătoare conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022

Notă: În textul legii, sintagmele „Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală” şi „Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagmele „Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor” şi „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului” la forma gramaticală corespunzătoare conform Legii nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018

Notă: Legea a fost republicată în Monitorul Oficial nr.247-251/754 din 17.12.2010 cu toate modificările şi completările introduse, dîndu-se articolelor o nouă numerotare.

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

Obiectul prezentei legi reprezintă reglementarea relaţiilor privind activitatea în apicultură, protecţia drepturilor apicultorilor, protejarea albinei melifere şi crearea condiţiilor pentru utilizarea ei raţională la obţinerea produselor apicole şi polenizarea florei entomofile.

 

Articolul 2. Scopul legii

Scopul prezentei legi îl constituie crearea de condiţii pentru creşterea cantităţii şi îmbunătăţirea calităţii producţiei apicole.

 

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:

apicultură – ramură agricolă a sectorului zootehnic ce cuprinde activitatea de creştere, ameliorare şi exploatare a albinei melifere (Apis mellifera) pentru obţinerea produselor apicole şi polenizarea florei entomofile;

produse apicole – produse ce se obţin în familia de albine ca rezultat al activităţii lor vitale, sub denumirea de miere, ceară, propolis, polen, venin de albine, lăptişor de matcă, apilarnil, păstură, boştină;

miere – produs natural al albinelor melifere, a cărui denumire nu poate fi utilizată în denumirea oricăror alte produse obţinute pe cale artificială;

apicultor – persoană care practică apicultura;

floră entomofilă – plante ce se polenizează cu ajutorul insectelor, inclusiv al albinelor;

familie de albine – unitate biologică (colonie) de albine, compusă dintr-o regină (matcă), un număr variabil de albine lucrătoare, trîntori, puiet şi faguri;

regină (matcă) – singurul individ femelă în familia de albine, cu organele reproducătoare complet dezvoltate, capabil să se împerecheze şi să depună ouă fecundate;

albină lucrătoare – individ femelă cu organele de reproducere incomplet dezvoltate, care constituie marea majoritate de indivizi ai familiei de albine şi care, pe parcursul vieţii, efectuează diferite activităţi conform diviziunii muncii la albina meliferă;

trîntor – individ (albină) mascul apt pentru împerechere cu regina;

stup – construcţie pentru întreţinerea familiei de albine;

stupină – totalitatea stupilor cu familii de albine amplasaţi pe un teritoriu compact împreună cu construcţiile şi utilajele necesare pentru apicultură;

stupină staţionară – stupină amplasată într-un loc permanent (de obicei, unde se iernează), la locul de înregistrare;

stupină pastorală – stupină transportată şi amplasată temporar, pe perioada culesului, lîngă sursele melifere, mutată ulterior în alt loc;

bază (sursă) meliferă – totalitatea florei entomofile de pe o anumită suprafaţă de teren, care formează nectar şi polen ce servesc drept sursă naturală de hrană pentru albine;

rasă de albine – grup (populaţie) de familii de albine, de origine comună, suficient de numeros pentru creşterea „în sine”, creat de om prin metode de selecţie în anumite condiţii pedoclimatice, care posedă anumite particularităţi fenotipice şi genotipice;

familii de albine de prăsilă – familii de albine, de rasă pură, cu performanţe productive superioare, care transmit constant, prin descendenţă, proprietăţile lor de rasă;

stupină de prăsilă – stupină cu familii de albine de prăsilă, confirmate prin documentaţia de evidenţă zootehnică, care a susţinut atestarea de stat conform legislaţiei în vigoare;

paşaport al stupinei – act (formular nr.2-Ap), aprobat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi eliberat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, în care se indică deţinătorul stupinei, adresa juridică, locul de înregistrare la staţionar, numărul familiilor de albine, rasa, rezultatele supravegherii de stat în zootehnie şi supravegherii sanitar-veterinare, termenele şi caracterul măsurilor de profilaxie şi combatere a maladiilor la albine, adresele de amplasare a stupinei în pastoral;

certificat de rasă al mătcii de albine – act (formular nr.1-Ap) aprobat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi eliberat de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor pentru mătcile de prăsilă care urmează a fi comercializate;

atestat al fermei zootehnice (stupinei) de prăsilă – act (formular) aprobat şi eliberat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare conform Legii nr.371-XIII din 15 februarie 1995 privind selecţia şi reproducţia în zootehnie;

material genitor – material biologic, purtător de gene ereditare (regine, trîntori, spermă, ouă, larve), care poate fi utilizat în scopuri de reproducţie;

bonitare – determinarea valorii de prăsilă (clasei) a familiilor de albine în baza aprecierii lor după un complex de caractere morfoproductive şi biologice, fixate în documentaţia evidenţei zootehnice;

sistem informaţional – ansamblu de resurse şi tehnologii informaţionale deţinute de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor sub formă de aplicaţie web, utilizată de către apicultori şi producătorii agricoli în scopul înregistrării şi notificării reciproce a informaţiilor privind aplicarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor şi privind amplasarea stupinelor.

[Art.3 modificat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

[Art.3 modificat prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Articolul 4. Reglementarea juridică în domeniul apiculturii

(1) Relaţiile în domeniul apiculturii sînt reglementate de prezenta lege, de alte acte legislative şi normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte dispoziţii decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică dispoziţiile tratatelor internaţionale.

 

Capitolul II

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE APICULTORILOR

Articolul 5. Subiecţii activităţii apicole

Activitatea în apicultură poate fi practicată de orice persoană fizică sau juridică care posedă cunoştinţe necesare pentru aceasta şi respectă normele şi regulile de activitate în domeniu.

 

Articolul 6. Drepturile apicultorului

Apicultorul are dreptul:

a) să practice creşterea raselor de albine omologate în Republica Moldova;

b) să solicite autorităţilor publice şi deţinătorilor de terenuri permisiunea (acordul) pentru amplasarea stupinei în pastoral;

c) să-şi adune roiul de albine scăpat din stupina proprie şi urmărit în continuu, aşezat în teritoriu străin, deţinătorul acestuia neavînd dreptul să-l colecteze;

d) să adune roiul de albine găsit, fără supraveghere din partea stăpînului, şi să-l adăpostească în stupină proprie cu drept de deţinere în continuare;

e) să ceară, conform legislaţiei în vigoare, recuperarea pagubelor provocate de persoane fizice sau juridice;

 

[Lit.f) abrogată prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

g) să se asocieze în diverse asociaţii de apicultori în conformitate cu prevederile Legii nr.312/2013 privind grupurile de producători agricoli şi asociaţiile acestora şi ale Legii nr.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti.

[Art.6 modificat prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Articolul 7. Obligaţiile apicultorului

Apicultorul este obligat:

a) să înregistreze în sistemul informaţional adresa stupinei la staţionar, numărul familiilor de albine, precum şi adresa deţinătorului stupinei;

b) să înregistreze în sistemul informaţional, în cel mult 24 de ore, informaţia cu privire la amplasarea stupinei în pastoral, indicînd numărul paşaportului stupinei, denumirea/numele deţinătorului stupinei, numele persoanei responsabile, numărul de telefon fix şi/sau mobil, locul amplasării stupinei în pastoral;

c) să dispună de paşaportul stupinei (F-2 Ap), eliberat şi înregistrat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

d) să asigure înscrierea în paşaportul stupinei a tuturor acţiunilor (lucrărilor) de profilaxie şi combatere a maladiilor la albine, a adreselor stupinei în pastoral, precum şi, după caz (pentru stupinele de prăsilă), a rezultatelor bonitării familiilor de albine, conform cerinţelor legislaţiei în vigoare;

e) să declare Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală orice caz de morbiditate sau mortalitate spontană a albinelor, precum şi apariţia semnelor de boală;

f) să întreprindă măsurile necesare de protecţie a albinelor;

g) să introducă şi să întreţină albine doar de rase omologate în Republica Moldova;

h) să întreţină terenul de amplasare a stupinei în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare şi ecologice, să nu cauzeze daune mediului ambiant;

i) să amplaseze stupina la staţionar sau în pastoral lîngă sau pe terenuri agricole, terenuri silvice sau de altă natură doar cu acordul scris al deţinătorului de teren;

j) să reproducă mătci de albine pentru comercializare doar în baza atestatului fermei zootehnice (stupinei) de prăsilă;

k) să utilizeze în tehnologia de creştere a albinelor şi tratare a maladiilor lor doar medicamente de uz veterinar înregistrate şi reglementate de normativele naţionale;

l) să nu falsifice produsele apicole;

m) să permită accesul liber, la stupine şi în spaţiile comerciale, al inspectorului Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală pentru efectuarea controalelor în condiţiile art.11 alin.(3);

n) să actualizeze datele din sistemul informaţional referitoare la rezultatele reviziei de primăvară şi de toamnă.

[Art.7 modificat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

[Art.7 modificat prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Capitolul III

PARTICULARITĂŢILE ACTIVITĂŢII APICOLE

Articolul 8. Reglementarea numărului de familii de albine

(1) Numărul familiilor de albine de care poate dispune apicultorul nu este limitat, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2) şi (3).

 

[Art.8 alin.(2) abrogat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

 

(3) În cazul în care în localitate apare o situaţie de conflict, consiliul local poate limita numărul familiilor de albine întreţinute de un apicultor în intravilanul localităţii, precum şi numărul de familii de albine amplasate în pastoral, acordînd prioritate apicultorilor din localitate.

[Art.8 completat prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Articolul 9. Înregistrarea familiilor de albine

 

[Art.9 alin.(1) abrogat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

 

(2) Deţinătorii stupinei sînt obligaţi să înregistreze (reînregistreze), anual, pînă la 31 decembrie, în sistemul informaţional, numărul familiilor de albine şi eventualele schimbări ale adresei stupinei la staţionar.

[Art.9 alin.(2) modificat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

 

Articolul 10. Amplasarea stupinei

(1) Amplasarea stupinelor staţionare se efectuează pe terenurile aflate în deţinerea apicultorilor, cu condiţia respectării normelor zootehnice, a legislaţiei sanitar-veterinare şi a cerinţelor de protecţie a mediului, populaţiei şi animalelor.

(2) Stupii cu familii de albine se amplasează la o distanţă de cel puţin 10 m de la hotarele terenului deţinut de apicultor, de la casele de locuit, de la edificii unde se desfăşoară o altă activitate, de la străzi, drumuri, autostrăzi, şosele şi căi ferate. Dacă distanţa de la hotarul terenului este mai mică de 10 m, stupii cu familii de albine trebuie să fie despărţiţi de terenul vecin printr-un gard (zid) impenetrabil, cu o înălţime de cel puţin 2 m, extins cu cel puţin 2 m dincolo de stupii amplasaţi la extremitatea stupinei.

(3) Stupinele pastorale se amplasează la sursele de cules, cu acordul deţinătorilor de terenuri şi de surse melifere, la o distanţă de cel puţin 0,5 km între ele şi de cel puţin 3 km faţă de stupinele staţionare.

(4) Se interzice amplasarea:

a) stupinei pastorale în calea de zbor a albinelor altei stupine deja amplasate la sursele melifere;

b) stupinelor staţionare şi pastorale în apropiere (pînă la 100 m) de instituţiile preşcolare, spitale, blocuri locative multietajate şi de alte locuri de concentrare în masă a persoanelor, de fermele de cai – pentru a se evita pericolul înţepăturilor cu posibile efecte letale, precum şi în apropierea gospodăriilor acelor cetăţeni care dispun de certificat medical ce confirmă reacţia alergică la înţepăturile albinelor.

c) stupilor pe balcoane, terase, cerdacuri, acoperişuri şi pe palierele blocurilor locative.

[Art.10 alin.(1) completat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

 

Capitolul IV

SUSŢINEREA DE STAT A APICULTURII

Articolul 11. Rolul autorităţilor administraţiei publice

(1) Realizarea politicii de stat în apicultură, coordonarea şi dirijarea activităţii respective la nivel central sînt exercitate de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare în colaborare cu asociaţiile de apicultori, iar la nivel local – de către subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, direcţiile raionale agricultură şi alimentaţie în colaborare cu asociaţiile de apicultori.

(2) Supravegherea şi controlul sanitar-veterinar al activităţii în apicultură pe întreg teritoriul ţării se efectuează de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Controlul de stat în apicultură se efectuează conform prevederilor Legii nr.50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor, în baza unui plan de control multianual integrat.

 

[Alin.(4),(5) art.11 abrogate prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

(6) În cazul în care inspectorul Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală depistează încălcări a căror examinare nu ţine de competenţa acestui organ, el este obligat să sesizeze autoritatea competentă.

(7) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor asigură procesarea şi generalizarea datelor din sistemul informaţional referitoare la revizia de primăvară şi de toamnă într-un raport semestrial, care este plasat pe pagina sa web şi transmis spre informare Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

[Art.10 alin.(2) în redacţie nouă, alin.(6) modificat, alin.(6) introdus prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

[Art.11 modificat prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Articolul 12. Asigurarea condiţiilor pentru activitatea în apicultură

(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale:

a) vor asigura atribuirea gratuită către apicultori a terenurilor (locurilor) de amplasare a stupinelor în pastoral, conform legislaţiei în vigoare;

b) vor asigura folosirea cu prioritate, la plantarea terenurilor improprii pentru agricultură (rîpi, margini de drumuri, spaţii verzi), a puieţilor de tei, salcîm, arţar, salcie, castan, corn, a arbuştilor şi a altor plante ornamentale care prezintă interes şi pentru ameliorarea bazei melifere.

(2) Atribuirea terenurilor silvice pentru amplasarea stupinelor în pastoral şi valorificarea surselor melifere se efectuează gratuit.

(3) Locul de amplasare a stupinei în pastoral se atribuie în zona de reşedinţă a apicultorului sau în orice altă zonă solicitată dacă nu există argumente temeinice de refuz din partea deţinătorilor de terenuri.

(4) Suprafaţa de teren atribuită pentru amplasarea stupinei în pastoral se acordă în funcţie de mărimea acesteia, în locuri accesibile mijloacelor de transport, şi trebuie să asigure cel puţin 5 m² pentru fiecare familie de albine.

(5) Polenizarea dirijată a culturilor agricole, special solicitată de deţinătorii acestora, se efectuează pe bază de contract încheiat cu apicultorul.

 

Articolul 13. Protecţia albinelor

(1) Se interzice utilizarea pesticidelor şi insecticidelor pentru prelucrarea cîmpurilor, fîşiilor forestiere şi a plantaţiilor de arbuşti în perioada înfloririi plantelor nectaro-polenifere.

(2) Se interzice defrişarea plantaţiilor melifere şi intervenţia de reconstrucţie a mediului ambiant fără o coordonare cu organele de protecţie a mediului.

(3) Se interzice comercializarea şi utilizarea în tratamentul albinelor a medicamentelor de uz veterinar care nu sunt incluse în Registrul de stat al medicamentelor de uz veterinar.

(4) Aplicarea mijloacelor chimice în agricultură şi silvicultură se admite doar în conformitate cu lista acestora aprobată pentru utilizare în Republica Moldova, cu respectarea strictă a normelor şi a regulilor de utilizare în vigoare.

(5) Persoanele fizice şi juridice care intenţionează să aplice mijloace chimice la tratarea terenurilor sînt obligate:

a) să înregistreze în sistemul informaţional detaliile referitoare la aplicarea tratamentelor cu cel puţin 48 de ore înainte de a începe tratarea, indicând exact data şi ora începerii şi sfârşitului tratării, metoda de tratare, denumirea produsului de uz fitosanitar sau a fertilizantului, doza/norma de consum al produsului (l/ha, kg/ha), precum şi categoria de pericol de toxicitate acută orală pentru om/albine;

b) să respecte întocmai data şi ora începerii şi sfîrşitului tratării, metodele de utilizare şi concentraţia preparatelor administrate.

 

[Art.13 alin.(6) abrogat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

 

(7) Laboratoarele publice autorizate sînt obligate, la adresarea apicultorilor, să efectueze de îndată analizele mostrelor depuse la subiectul contaminării cu substanţe chimice şi să prezinte rezultatele în termen de 48 de ore din momentul adresării.

[Art.13 alin.(3) în redacţie nouă, alin.(5) modificat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

[Art.13 modificat prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Articolul 14. Profilaxia şi tratarea maladiilor la albine, comercializarea şi transportarea familiilor de albine şi a produselor apicole

(1) Profilaxia maladiilor la albine se asigură de apicultori sub supravegherea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, conform Legii nr.221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

(2) Diagnosticarea maladiilor la albine se efectuează gratuit de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Pentru efectuarea lucrărilor de profilaxie şi combatere (tratare) a maladiilor la albine, apicultorii vor aplica tratamente prescrise de către medicul veterinar de liberă practică conform Legii nr.221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară. Medicul veterinar de liberă practică va înscrie în paşaportul stupinei toate acţiunile (lucrările) de profilaxie şi combatere a maladiilor la albine.

(4) Comercializarea mătcilor se efectuează numai în cazul deţinerii certificatului de rasă al mătcii de albine.

(5) Transportarea familiilor de albine (inclusiv în pastoral) şi a produselor apicole se efectuează numai în cazul deţinerii paşaportului stupinei.

(6) Nu se admite reţinerea de către persoanele abilitate a mijloacelor de transport ce efectuează transportarea familiilor de albine pe un termen mai mare de 15 minute, pentru prevenirea pieirii albinelor din cauza supraîncălzirii şi acumulării umidităţii sporite în stupi, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

(7) Remorcile, platformele, pavilioanele şi cuştile mobile utilate pentru transportarea familiilor de albine sînt atribuite la categoria de transport tehnologic agricol.

[Art.14 alin.(4) modificat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

[Art.14 modificat prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Articolul 15. Ameliorarea albinelor

(1) Selecţia, reproducţia şi ameliorarea raselor şi a populaţiilor de albine sînt susţinute de stat conform legislaţiei în vigoare.

(2) Lucrările de selecţie, reproducţie şi ameliorare a raselor şi populaţiilor de albine se efectuează la stupinele de prăsilă de către apicultori calificaţi sau, pe bază de contract, de către colaboratorii instituţiilor din sfera ştiinţei şi inovării şi ai instituţiilor de învăţămînt de profil.

 

[Alin.(3) art.15 abrogat prin Legea nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

(4) Atestarea de stat a stupinelor de prăsilă se efectuează de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare conform Legii privind selecţia şi reproducţia în zootehnie. Atestatul fermei zootehnice (stupinei) de prăsilă poate fi retras la propunerea Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală pentru nerespectarea normelor zootehnice şi a regulilor de bonitare a familiilor de albine.

 

Articolul 16. Bonitarea familiilor de albine şi evidenţa zootehnică

(1) Anual, după revizia de toamnă a stupinei (septembrie-octombrie), la fermele apicole (stupinele) de prăsilă se efectuează, în mod obligatoriu, bonitarea tuturor familiilor de albine conform normelor zootehnice aprobate de Guvern.

(2) În baza rezultatelor bonitării familiilor de albine se formează lotul de prăsilă. Familiile de albine din lotul de prăsilă se folosesc la producerea mătcilor, trîntorilor şi roiurilor cu matcă, la extinderea efectivului familiilor de albine şi la comercializarea materialului genitor de prăsilă.

(3) Bonitarea se efectuează conform următoarelor caractere morfoproductive:

a) puritatea rasei (conform indicilor morfometrici ai exteriorului şi particularităţilor biologice);

b) producţia de miere;

c) puterea familiei de albine;

d) rezistenţa la iernare;

e) viabilitatea puietului;

f) rezistenţa la boli.

(4) Aprecierea caracterelor morfoproductive se efectuează pe parcursul anului de către specialişti zootehnici, la etape diferite, concrete, conform normelor zootehnice.

(5) Deţinătorii stupinelor de prăsilă sînt obligaţi:

a) să identifice (să marcheze cu un număr individual) fiecare matcă a familiei de albine din stupina de reproducţie şi fiecare matcă destinată comercializării;

b) să dispună la stupină de echipamentul şi utilajul necesar pentru efectuarea bonitării familiilor de albine;

c) să ţină evidenţa zootehnică conform normelor zootehnice în vigoare şi să păstreze, pe termen nelimitat, registrele în arhiva stupinei (la staţionar);

d) să prezinte anual, pînă la 1 decembrie, serviciului raional pentru selecţie şi reproducţie în zootehnie registrul centralizator al bonitării familiilor de albine, păstrînd în arhiva stupinei o copie de pe acesta.

 

Articolul 17. Certificarea materialului genitor apicol

(1) Certificarea materialului genitor apicol destinat comercializării se efectuează de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

(2) Înainte de comercializarea mătcilor de albine, deţinătorul stupinei de prăsilă depune la Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor o cerere de solicitare a certificării acestora.

(3) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor deleagă, în termen de 3 zile, un inspector zootehnic teritorial, care se deplasează la stupina de prăsilă (cheltuielile de transport sînt acoperite de solicitant) şi verifică calitatea materialului genitor destinat comercializării, a celui aflat în stupină, precum şi registrele evidenţei zootehnice care certifică calitatea de prăsilă a materialului genitor. În caz de necesitate, inspectorul teritorial este în drept să invite la certificare experţi profesionişti în domeniu, cheltuielile de prestare a serviciilor fiind acoperite de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

(4) În urma examinării pe teren, inspectorul zootehnic teritorial face concluzii despre corespunderea materialului genitor normelor bonitării şi cerinţelor tehnice de calitate stabilite conform prevederilor art.16, efectuînd înscrieri în paşaportul stupinei.

(5) Dacă materialul genitor corespunde normelor şi cerinţelor prevăzute la alin.(4), Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor eliberează gratuit, în termen de 2 zile, certificat de rasă pentru fiecare matcă inspectată şi destinată comercializării.

[Art.17 alin.(2),(5) modificate, alin.(6) abrogat prin Legea nr.154 din 09.06.2022, în vigoare 01.01.2023]

 

Articolul 18. Cercetările ştiinţifice şi pregătirea profesională

(1) Cercetările şi elaborările ştiinţifice în domeniul apiculturii se efectuează de către instituţiile de profil din sfera ştiinţei şi inovării, acreditate şi abilitate cu acest drept conform legislaţiei în vigoare.

(2) Pregătirea şi perfecţionarea cadrelor de specialişti apicultori se efectuează de către instituţiile superioare şi medii speciale de învăţămînt şi de către şcolile profesionale de profil, acreditate şi abilitate conform legislaţiei în vigoare.

(3) Finanţarea cercetărilor ştiinţifice, pregătirii şi perfecţionării cadrelor pentru apicultură se efectuează atît de către stat, prin programe speciale, cît şi de deţinătorii de stupine – beneficiari, pe bază de contract, încheiat cu instituţiile din sfera ştiinţei şi inovării şi de pregătire a cadrelor, cu achitarea plăţilor pentru serviciile prestate, conform actelor normative în vigoare.

 

Capitolul V

ASOCIAŢIILE DE APICULTORI

[Cap.V (art.19,20) în redacţia Legii nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

Articolul 19. Asocierea apicultorilor

(1) În scopul asigurării apărării drepturilor şi intereselor apicultorilor, precum şi al planificării şi valorificării producţiei, organizării desfacerii produselor apicole, aceştia se pot constitui în asociaţii de apicultori şi grupuri de producători.

(2) Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de apicultori şi a grupurilor de producători se reglementează de Legea nr.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti sau de Legea nr.312/2013 privind grupurile de producători agricoli şi asociaţiile acestora.

[Art.19 în redacţia Legii nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Articolul 20. Activitatea asociaţiilor de apicultori

(1) Activitatea asociaţiilor de apicultori este independentă şi se desfăşoară conform statutului lor şi legislaţiei în vigoare.

(2) Asociaţiile de apicultori au următoarele obiective principale de activitate:

a) reprezintă apicultorii şi apără interesele acestora la toate nivelurile;

b) întreprind măsuri de protecţie a albinelor, a mediului ambiant, a surselor melifere, a populaţiei şi animalelor aflate în zona de activitate a familiilor de albine;

c) înaintează autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale propuneri de conlucrare în domeniul protecţiei mediului ambiant, ameliorării bazei melifere;

d) organizează expoziţii, tîrguri, întruniri, conferinţe, seminare şi alte măsuri de popularizare a apiculturii în scopul dezvoltării acestei ramuri;

e) conlucrează cu autorităţile administraţiei publice la elaborarea politicii de dezvoltare a apiculturii, elaborarea proiectelor de acte normative în domeniu, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

f) organizează cursuri pentru studierea practicilor avansate în apicultură;

g) înfiinţează, conform legii, societăţi comerciale ale apicultorilor.

[Art.20 în redacţia Legii nr.215 din 20.10.2017, în vigoare 13.05.2018]

 

Capitolul VI

RESPONSABILITĂŢI

Articolul 21. Responsabilitatea pentru încălcarea legii

(1) Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Persoanele fizice şi juridice vinovate de încălcarea legislaţiei, fapt ce a condus la pricinuirea de daune albinelor şi apicultorilor, restituie integral contravaloarea pagubelor de facto şi a venitului ratat care putea fi obţinut într-un sezon apicol.

(3) Apicultorii care au fost preveniţi din timp despre efectuarea tratamentelor chimice ale terenurilor şi care nu au întreprins măsurile necesare de protecţie a albinelor pierd dreptul la despăgubiri.

(4) Apicultorul nu poartă răspundere pentru folosirea de către albine a sucurilor dulci din bobiţele strugurilor, pomuşoarelor, fructelor etc., deoarece spargerea acestora nu poate fi provocată de albine în virtutea particularităţilor aparatului lor bucal.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 22.

(1) Guvernul, în termen de 3 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

(2) După intrarea în vigoare a prezentei legi, actele legislative şi alte acte normative în vigoare se aplică în măsura în care nu contravin prezentei legi.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Marian LUPU
Chişinău, 30 martie 2006.
Nr.70-XVI.

 

* Republicată în temeiul art.II din Legea nr.205 din 16.07.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.155-158 art.565

Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova:

1) Legea nr.187-XVI din 10.07.2008 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.138-139, art.567;

2) Legea nr.226-XVI din 30.10.2008 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.204-205, art.750;

3) Legea nr.205 din 16.07.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.155-158, art.565.