Legislaţia privind actele de stare civilă se constituie din prezenta lege, care se bazează pe principiile Codului civil şi ale Codului familiei, precum şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu aceasta.

Articolul 3. Actele de stare civilă

(1) Actele de stare civilă sunt înregistrările de stat prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influenţează apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor şi se caracterizează statutul juridic al acestora.

(2) Produc efecte juridice numai faptele şi evenimentele de stare civilă care au fost supuse înregistrării de stat de către autorităţile Republicii Moldova abilitate să înregistreze acte de stare civilă (în continuare – autorităţi abilitate).

(3) Faptele şi evenimentele de stare civilă oficializate conform ritualurilor religioase până la instituirea sau reconstituirea autorităţilor abilitate ale Republicii Moldova şi înregistrate conform legii în vigoare la data săvârşirii sau producerii lor sunt recunoscute valabile fără a se cere să fie înregistrate la autorităţile abilitate.

(4) Faptele şi evenimentele de stare civilă înregistrate în alte state se recunosc şi produc efecte juridice pe teritoriul Republicii Moldova în condiţiile prezentei legi.

Articolul 4. Înregistrarea de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă

(1) Înregistrarea de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă este efectuată în scopul protecţiei drepturilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor, precum şi în scopul protecţiei interesului statului.

(2) Înregistrarea de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă se efectuează în numele statului, de către autorităţile abilitate prevăzute la art.14.

(3) Înregistrarea de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă se efectuează prin una dintre următoarele proceduri:

a) înregistrarea primară;

b) înregistrarea ulterioară;

c) reconstituirea;

d) certificarea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă produse şi consemnate în stânga Nistrului şi în municipiul Bender;

e) înscrierea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă produse în alte state.

(4) Se supun înregistrării de stat următoarele fapte şi evenimente de stare civilă:

a) naşterea;

b) căsătoria;

c) desfacerea căsătoriei (divorţul);

d) schimbarea numelui şi/sau a prenumelui;

e) decesul;

f) recunoaşterea, stabilirea sau contestarea paternităţii;

g) încuviinţarea şi încetarea adopţiei.

(5) Înregistrarea de stat a recunoaşterii paternităţii, a stabilirii paternităţii şi a încuviinţării sau a încetării adopţiei are loc prin operarea, după caz, a modificărilor în actul de stare civilă cu privire la naştere.

Articolul 5. Modul de prestare a serviciilor de stare civilă

(1) Prestarea serviciilor de stare civilă se face din oficiu sau la cerere, cu prezentarea, după caz, a documentelor care confirmă producerea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă ce urmează a fi înregistrate.

(2) Înregistrarea de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă, modificarea şi anularea actelor de stare civilă, precum şi prestarea serviciilor publice aferente, inclusiv a celor pentru care se solicită urgentarea, se realizează în termenele şi conform procedurii stabilite de Guvern.

(3) Cererea de prestare a serviciilor de stare civilă se depune electronic sau, după caz, pe suport de hârtie, în modul şi în condiţiile prevăzute de lege şi de alte acte normative.

(4) Prestarea serviciilor de stare civilă are loc doar în legătură cu faptele şi evenimentele de stare civilă produse în intervalul de timp stabilit drept perioadă legală de păstrare provizorie a registrelor de stare civilă în cadrul subdiviziunilor Instituţiei Publice "Agenţia Servicii Publice" (în continuare – Agenţia Servicii Publice).

(5) La prestarea serviciilor de stare civilă, identitatea declarantului sau, după caz, a solicitantului, precum şi veridicitatea datelor prezentate se verifică în raport cu datele din resursele informaţionale de stat, precum şi prin examinarea documentelor de stare civilă şi a altor documente, inclusiv a celor eliberate de autorităţile altor state, prezentate de declarant sau, după caz, de solicitant.

(6) Persoana responsabilă din cadrul autorităţii abilitate să înregistreze acte de stare civilă nu are dreptul să înregistreze actul de stare civilă dacă ea este parte a acestuia sau ea este declarantul. În aceste cazuri, este împuternicită, în condiţiile legii, o altă persoană.

(7) Înregistrarea de stat şi emiterea documentelor de stare civilă se efectuează în limba română. Documentele de stare civilă pot fi emise pe formulare multilingve, inclusiv în traducere pe formulare multilingve standard.

(8) Numele şi prenumele sunt preluate din actele de stare civilă, din actele de identitate, iar pentru cazurile în care nu se poate face dovada înregistrării de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă, din alte înscrisuri prezentate de declarant sau, după caz, de solicitant, ori primite de la autorităţile prevăzute de lege.

(9) Dacă declarantul sau, după caz, solicitantul nu cunoaşte limba română sau este analfabet, sau are deficienţe de vedere, de auz ori surdocecitate, înregistrarea de stat are loc în prezenţa unui traducător/interpret, din contul şi sub răspunderea proprie a declarantului sau, după caz, a solicitantului.

(10) Dacă declarantul sau, după caz, solicitantul este o persoană cu deficienţe de vedere, acestuia i se citeşte conţinutul integral al înregistrării, fapt menţionat în actul de stare civilă.

(11) Dacă declarantul sau, după caz, solicitantul, din cauza dizabilităţii fizice, a unei boli sau din alte cauze întemeiate, nu poate completa şi semna declaraţia, cererea sau orice alt document, el poate împuternici o altă persoană să le completeze şi/sau să le semneze în prezenţa sa şi a persoanei responsabile din cadrul autorităţii abilitate, fapt menţionat în actul de stare civilă.

(12) Înregistrarea de stat sau prestarea altor servicii de stare civilă se suspendă în cazul identificării unor divergenţe în datele ce se conţin în actele de stare civilă deţinute de autorităţile abilitate, în raport cu datele prezentate de solicitant sau, după caz, de declarant, până la înlăturarea acestora, precum şi în cazul atestării unor temeiuri de anulare a actelor de stare civilă sau a unor date din actele de stare civilă şi/sau al constatării nulităţii documentelor de stare civilă.

(13) Dacă documentele prezentate de solicitant sau, după caz, de declarant la prestarea serviciilor de stare civilă trezesc îndoieli cu privire la autenticitatea sau valabilitatea lor, acestea sunt reţinute şi sunt sesizate autorităţile emitente ale acestora, inclusiv din străinătate, în scopul aprecierii statutului acestora. Documentele constatate ca fiind neautentice sunt reţinute şi sunt sesizate organele de drept.

Articolul 6. Organizarea registrelor de stare civilă şi a fondului de arhivă al registrelor

(1) Agenţia Servicii Publice asigură evidenţa înregistrării faptelor şi a evenimentelor de stare civilă în modul stabilit de Guvern. Actele de stare civilă se imprimă într-un singur exemplar, fără a se face menţiuni sau modificări ulterioare în actele ţinute pe suport de hârtie. Procesele operaţionale în legătură cu înregistrarea, modificarea şi anularea actelor de stare civilă, precum şi înscrierea menţiunilor se realizează prin sistemele şi resursele informaţionale ale Agenţiei Servicii Publice.

(2) Toate registrele de stare civilă organizate conform regulilor stabilite pentru acumularea, sistematizarea, păstrarea şi evidenţa documentelor de arhivă sunt parte componentă a fondului de arhivă al registrelor de stare civilă al Republicii Moldova, denumit în continuare fondul de arhivă al registrelor. Fondul de arhivă al registrelor face parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.

(3) Registrele actelor de stare civilă pe suport de hârtie se includ în inventarul documentelor de arhivă al fondului arhivistic al registrelor, conform regulilor arhivistice stabilite de Agenţia Naţională a Arhivelor, şi se păstrează în subdiviziunile Agenţiei Servicii Publice, desemnate printr-un act administrativ al acesteia, timp de 100 de ani de la înregistrare, până la transmiterea lor ulterioară în arhivele de stat pentru păstrare permanentă.

[Art.6 alin.(4) abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

(5) Dosarele administrative constituite în baza cererilor/declaraţiilor şi a altor documente şi materiale de arhivă care au servit drept temei pentru înregistrarea, modificarea sau anularea actelor de stare civilă, precum şi pentru emiterea documentelor de arhivă, se păstrează în termenele şi în condiţiile stabilite prin actele normative.

Articolul 6¹. Sistemul informaţional "Acte de stare civilă"

(1) Înregistrarea de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă se efectuează în Registrul de stat al populaţiei prin intermediul Sistemului informaţional "Acte de stare civilă". Actele de stare civilă se păstrează permanent şi se includ în inventarul fondului arhivistic.

(2) Modul de funcţionare şi de utilizare a Sistemului informaţional "Acte de stare civilă" este stabilit de Guvern.

Articolul 7. Documentele de stare civilă

(1) Documentele de stare civilă se emit în format electronic de către Agenţia Servicii Publice. La cererea persoanei, documentul de stare civilă electronic se imprimă şi pe suport de hârtie de către autorităţile abilitate. Documentul de stare civilă conţine un identificator electronic sub forma de cod digital pentru verificarea autenticităţii şi a validităţii acestuia.

(2) În baza actelor de stare civilă se emit extrase de pe actele de stare civilă.

(3) În vederea confirmării, într-un alt stat, a stării civile a unei persoane, în baza actelor de stare civilă se emite certificatul privind starea civilă a acesteia.

(4) În vederea confirmării, într-un alt stat, a capacităţii de înregistrare a unei căsătorii în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, în baza actelor de stare civilă, persoanei i se emite certificatul de capacitate matrimonială.

(5) Condiţiile şi procedura de eliberare a documentelor de stare civilă, precum şi modelele documentelor de stare civilă se aprobă de Guvern.

Articolul 8. Duplicatul certificatului de stare civilă

[Art.8 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 9. Taxele şi tarifele pentru prestarea serviciilor de stare civilă

(1) Pentru prestarea serviciilor de stare civilă se încasează taxa de stat sau, după caz, taxa consulară în modul şi în cuantumurile stabilite de lege.

(2) Tarifele pentru serviciile publice prestate în domeniul stării civile şi metodologia de calcul al acestora sunt stabilite de Guvern.

(3) În cazul serviciilor de stare civilă prestate de notar, cuantumul plăţii notariale este stabilit prin lege.

Articolul 10. Prestarea serviciilor de stare civilă la solicitarea cetăţenilor străini sau a apatrizilor aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii cu drept de aflare sau, după caz, de şedere provizorie sau permanentă pe teritoriul Republicii Moldova pot cere înregistrarea de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă, precum şi prestarea altor servicii de stare civilă, dispunând de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile prevăzute de lege.

(2) Cetăţenii străini care se află pe teritoriul Republicii Moldova pot solicita prestarea serviciilor de stare civilă prin intermediul misiunilor diplomatice şi/sau al oficiilor consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, acreditate în Republica Moldova.

(3) Toate actele de stare civilă înregistrate anterior de autorităţile altor state pe numele persoanelor care au dobândit cetăţenia Republicii Moldova se înscriu pe numele acestora de către autorităţile abilitate, în condiţiile prezentei legi.

Articolul 11. Refuzul înregistrării actului de stare civilă sau înscrierii unei menţiuni pe acesta

(1) Se refuză înregistrarea actului de stare civilă sau înscrierea unei menţiuni pe acesta dacă:

a) înregistrarea actului respectiv sau înscrierea menţiunii contravine legii;

b) actele prezentate nu corespund cerinţelor prezentei legi şi altor acte normative.

(2) La cererea persoanei (reprezentantului acesteia) căreia i s-a refuzat înregistrarea actului de stare civilă sau înscrierea unei menţiuni pe acesta, persoana responsabilă din cadrul autorităţii abilitate este obligat să-i comunice în scris motivele refuzului.

(3) În cazul în care autoritatea abilitată respinge o cerere privind problemele ce ţin de competenţa sa, persoana în cauză poate sesiza instanţa judecătorească.

Articolul 12. Dovada stării civile

(1) Starea civilă se dovedeşte cu documentele de stare civilă eliberate pe baza actelor de stare civilă întocmite în modul prevăzut de prezenta lege, precum şi cu actele de stare civilă propriu-zise.

(2) Întocmirea, modificarea, reconstituirea ori anularea actelor de stare civilă, precum şi orice menţiuni înscrise pe acestea în baza unui act administrativ ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.

Articolul 13. Recunoaşterea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă produse în alte state

(1) Faptele şi evenimentele de stare civilă referitoare la cetăţenii Republicii Moldova produse în alte state sunt recunoscute valabile în Republica Moldova dacă nu contravin tratatelor internaţionale, legii, ordinii publice şi bunelor moravuri şi se supun înregistrării conform art.6¹.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să declare toate faptele şi evenimentele de stare civilă produse în alte state şi să prezinte toate documentele de stare civilă eliberate pe numele lor de autorităţile altor state. Înscrierea se efectuează la cerere sau din oficiu, conform prevederilor prezentei legi, în baza documentelor de stare civilă sau a altor acte oficiale ce confirmă statutul juridic civil şi starea civilă ale unei persoane.

(3) Documentele de stare civilă sau alte acte oficiale ce confirmă statutul juridic şi starea civilă ale unei persoane, eliberate cetăţenilor Republicii Moldova, străinilor sau apatrizilor de către autorităţile altor state în conformitate cu legile statelor respective, sunt recunoscute valabile în Republica Moldova după supralegalizarea sau apostilarea şi traducerea acestora în limba română, autentificată notarial, dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel. Actele oficiale emise în statele membre ale Uniunii Europene pot fi însoţite de traduceri emise pe formulare multilingve standard.

(4) În scopul aprecierii valabilităţii documentului de stare civilă supus înscrierii, precum şi a documentului prezentat pentru înscrierea actului de stare civilă străin, autoritatea abilitată poate sesiza autoritatea străină emitentă. Pe perioada verificării valabilităţii documentului de stare civilă străin sau a documentului prezentat, înscrierea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă se suspendă în modul stabilit de Guvern.

(5) Hotărârile judecătoreşti străine cu privire la constatarea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă sunt executorii pe teritoriul Republicii Moldova doar după recunoaşterea acestora în modul stabilit de lege, dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau actele normative naţionale nu prevăd altfel.

(6) Înscrierea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă întocmite pe numele cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv al celor aflaţi sau stabiliţi cu domiciliul şi/sau reşedinţa temporară în străinătate, se efectuează de către Agenţia Servicii Publice. Cererea de înscriere poate fi depusă şi la misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova din străinătate.

(7) Înscrierea numelui şi/sau a prenumelui dobândit într-un alt stat se efectuează în baza legislaţiei Republicii Moldova referitoare la dobândirea, modificarea şi schimbarea numelui şi/sau a prenumelui.

(8) Înscrierea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă întocmite pe numele persoanelor decedate se face la cererea rudelor de gradul I şi II, a moştenitorilor, precum şi din oficiu, în interesul statului, de către Agenţia Servicii Publice.

Articolul 13¹. Certificarea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă

Faptele de stare civilă produse şi consemnate în localităţile din stânga Nistrului şi municipiul Bender (Transnistria) pot fi certificate, prin eliberarea documentelor de stare civilă de către autorităţile competente ale Republicii Moldova, în cazul în care consemnarea lor s-a produs în condiţii similare cu cele reglementate de legislaţia Republicii Moldova.

Secţiunea a 2-a

Autorităţile abilitate

Articolul 14. Autorităţile abilitate

Autorităţile abilitate să înregistreze fapte şi evenimente de stare civilă sunt:

a) organele de stare civilă – Agenţia Servicii Publice şi subdiviziunile teritoriale ale acesteia;

b) autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi;

c) misiunile diplomatice şi/sau oficiile consulare ale Republicii Moldova;

d) notarii.

Articolul 15. Supravegherea şi controlul activităţii autorităţilor abilitate

(1) Supravegherea activităţii autorităţilor abilitate şi a respectării legislaţiei în procesul de exercitare a funcţiilor acestora ţine de competenţa "Agenţiei Servicii Publice", care emite ordine şi instrucţiuni privind înregistrarea, modificarea şi rectificarea actelor de stare civilă, asigurarea activităţii autorităţilor abilitate.

(1¹) Agenţia Servicii Publice este o instituţie publică, fondată de Guvern, care îşi desfăşoară activitatea în modul stabilit de Guvern.

(2) Agenţia Servicii Publice aprobă:

a) modelele extraselor de arhivă de pe actele de stare civilă şi modelele altor acte utilizate în activitatea autorităţilor abilitate;

b) modul de păstrare şi utilizare a registrelor de stare civilă coordonat cu Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova;

c) modelele sigiliilor pentru autorităţile abilitate.

(3) Supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către autorităţile abilitate, precum şi acordarea ajutorului metodic acestora ţin de competenţa Agenţiei Servicii Publice.

(4) Funcţiile de supraveghere şi control asupra activităţii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova în domeniul înregistrării actelor de stare civilă sunt exercitate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi Agenţia Servicii Publice.

Articolul 16. Atribuţiile organelor de stare civilă

(1) Organele stare civilă activează în fiecare oraş-reşedinţă al raionului şi asigură:

a) înregistrarea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă;

b) înscrierea menţiunilor pe actele de stare civilă;

[Lit.c) abrogată prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

d modificarea şi anularea actelor de stare civilă sau a menţiunilor înscrise pe acestea;

e) eliberarea documentelor de stare civilă;

[Lit.f) abrogată prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

g) organizarea şi păstrarea fondului de arhivă propriu;

h) controlul activităţii ce ţine de înregistrarea de stat a faptelor şi a evenimentelor de stare civilă, desfăşurată de persoanele abilitate din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi şi al misiunilor diplomatice şi consulare, generalizarea rezultatelor controalelor şi acordarea ajutorului metodic;

i) soluţionarea altor probleme ce ţin de competenţa lor.

(2) Organele de stare civilă sunt în drept, în corespundere cu competenţele legale, să presteze şi servicii de ordin juridic şi tehnic ce nu sunt prevăzute de prezenta lege, precum şi servicii de urgenţă. Nomenclatorul acestor servicii, mărimea taxelor la servicii se stabilesc de Guvern, în corespundere cu legislaţia în vigoare.

[Art.16 alin.(3) abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 16¹. Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi

În unităţile administrativ-teritoriale de nivelul întâi, cu excepţia celor în care îşi desfăşoară activitatea subdiviziunile Agenţiei Servicii Publice, înregistrarea primară a naşterii, a căsătoriei şi a decesului se efectuează în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi de către secretar sau, după caz, de către o altă persoană din cadrul autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întâi, împuternicită cu exercitarea atribuţiilor de stare civilă prin decizia consiliului local.

Articolul 16². Misiunile diplomatice şi/sau oficiile consulare ale Republicii Moldova

(1) Misiunile diplomatice şi/sau oficiile consulare ale Republicii Moldova asigură înregistrarea căsătoriei şi a divorţului în baza acordului comun al soţilor, dacă cel puţin unul dintre soţi este cetăţean al Republicii Moldova.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova care locuiesc sau care se află temporar în afara teritoriului ţării pot depune cereri la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova pentru prestarea altor servicii de stare civilă de către Agenţia Servicii Publice, decât cele prevăzute la alin.(1), care cad sub incidenţa prezentei legi.

Articolul 16³. Notarii

Notarii înregistrează divorţul în baza acordului comun al soţilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative.

Articolul 17. Cerinţe specifice pentru ocuparea funcţiilor publice în oficiile stare civilă

[Art.17 abrogat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

Articolul 18. Limitarea răspândirii informaţiilor privind actele de stare civilă

(1) Informaţiile care devin cunoscute persoanelor ce activează în cadrul autorităţilor abilitate constituie informaţie confidenţială şi accesul la aceasta este limitat.

(2) Orice operaţiune ori serie de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal deţinute de autorităţile abilitate, prin mijloace automatizate sau neautomatizate, se desfăşoară în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal.

(3) Agenţia Servicii Publice, în conformitate cu legislaţia privind schimbul de date şi interoperabilitatea, asigură disponibilitatea datelor de stare civilă din cadrul Registrului de stat al populaţiei. La solicitare, Agenţia Servicii Publice prezintă informaţii referitoare la înregistrarea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă instanţelor de judecată, procuraturii, organelor de urmărire penală, autorităţilor tutelare, notarilor, în condiţiile în care legea le acordă acestora dreptul de acces la informaţiile de stare civilă, precum şi altor autorităţi abilitate.

Articolul 18¹. Răspunderea juridică

Persoana responsabilă din cadrul autorităţii abilitate poartă răspundere disciplinară, civilă, contravenţională sau, după caz, penală pentru încălcarea prevederilor prezentei legi.

Articolul 19. Obligaţia autorităţilor abilitate de a transmite exemplarul al doilea al actelor de stare civilă şi alte acte Agenţiei Servicii Publice

(1) Autorităţile abilitate au obligaţia de a transmite, până la data de 10 a fiecărei luni, Agenţiei Servicii Publice exemplarul al doilea al actelor de stare civilă înregistrate, pe a cărui bază aceasta organizează registrele de stare civilă, ordinare şi computerizate, şi le actualizează sistematic.

[Art.19 alin.(2) introdus prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Capitolul II

ÎNREGISTRAREA DE STAT A FAPTELOR

ŞI A EVENIMENTELOR DE STARE CIVILĂ

Secţiunea 1

Înregistrarea naşterii

Articolul 20. Temeiurile pentru înregistrarea naşterii

(1) Drept temei pentru înregistrarea naşterii servesc:

a) constatarea medicală a naşterii, înregistrată de o instituţie medico-sanitară din Republica Moldova;

b) constatarea medicală a naşterii, înregistrată de o instituţie medico-sanitară privată, de medicul care a asistat naşterea sau la care s-a adresat mama după naştere (când naşterea s-a produs în afara instituţiei medico-sanitare) ori de un medic privat care a asistat naşterea;

c) procesul-verbal şi certificatul prin care se constată sexul şi vârsta copilului – în cazul înregistrării naşterii unui copil găsit.

(2) În lipsa actelor prevăzute la alin.(1), înregistrarea naşterii copilului se face pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti privind stabilirea faptului naşterii copilului de către o femeie concretă.

Articolul 21. Locul înregistrării naşterii

Naşterea se înregistrează de una dintre autorităţile abilitate, indiferent de locul în care s-a produs naşterea ori în care îşi au domiciliul şi/sau reşedinţa temporară părinţii copilului.

Articolul 22. Declaraţia de naştere

(1) Obligaţia de a declara naşterea copilului o au părinţii sau unul dintre ei.

(2) Dacă părinţii nu au posibilitatea de a declara personal naşterea copilului, declaraţia respectivă se face de către rudele părinţilor sau de către o altă persoană împuternicită de ei, precum şi de către autoritatea tutelară.

(3) Dacă părinţii copilului sunt căsătoriţi, declaraţia de naştere se face de către unul dintre părinţi. Dacă părinţii copilului nu sunt căsătoriţi la momentul naşterii acestuia, declaraţia de naştere se face de către ambii părinţi, cu excepţia cazurilor în care copilul are doar un singur părinte.

(4) La declararea naşterii copilului născut în urma implantării embrionului unei alte femei, soţii vor depune, împreună cu constatarea medicală a naşterii, şi actul eliberat de instituţia medico-sanitară din care să rezulte acordul lăuzei pentru înscrierea lor în calitate de părinţi.

(5) Declaraţia de naştere se face în termen de cel mult o lună din ziua naşterii copilului. La declararea naşterii copilului, acestuia i se atribuie un nume şi un prenume, i se determină datele privind tatăl şi mama copilului.

Articolul 23. Înscrierea datelor despre părinţi

(1) Datele privind mama copilului se înscriu pe baza datelor din constatarea medicală a naşterii. În cazul identificării, la înregistrarea naşterii copilului, a unor divergenţe între datele prezentate de instituţia medico-sanitară şi cele identificate în Registrul de stat al populaţiei, se vor înscrie datele din actele de stare civilă care stabilesc dobândirea sau modificarea numelui mamei.

(2) Datele privind tatăl copilului se înscriu pe baza actului ce atestă prezumţia sau stabilirea paternităţii asupra copilului, emis de autoritatea competentă din Republica Moldova sau dintr-un alt stat. În cazul identificării, la înregistrarea naşterii copilului, a unor divergenţe între actele din care rezultă paternitatea şi cele identificate în Registrul de stat al populaţiei, se vor înscrie datele din actele de stare civilă care stabilesc dobândirea sau modificarea numelui tatălui.

(3) Datele privind părinţii copilului se înscriu în conformitate cu art.47 şi 48 din Codul familiei nr.1316/2000, inclusiv în cazul în care:

a) părinţii copilului au divorţat;

b) căsătoria părinţilor copilului este declarată nulă;

c) soţul mamei copilului a decedat;

d) părinţii copilului nu sunt căsătoriţi.

Articolul 24. Înscrierea numelui şi a prenumelui copilului la înregistrarea naşterii

(1) Numele şi prenumele copilului se înscriu în actul de naştere potrivit art.55 şi 56 din Codul familiei.

(2) Autoritatea abilitată poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole sau care nu corespund regulilor de scriere a prenumelui. Modul de scriere a numelui şi a prenumelui în actele de stare civilă se stabileşte de Guvern.

(3) Dacă părinţii nu au un nume comun, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele şi prenumele copilului. În caz de neînţelegere între părinţi, decizia o va lua autoritatea abilitată, ţinând cont de avizul scris al autorităţii tutelare.

Articolul 25. Înregistrarea naşterii copilului găsit sau abandonat

(1) Înregistrarea naşterii copilului găsit se face, în termen de o lună de la data găsirii acestuia, pe baza procesului-verbal întocmit de un colaborator al poliţiei, un medic şi un reprezentant al autorităţii tutelare căreia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia scrisă de înregistrare a naşterii. Persoana care a găsit copilul este obligată să anunţe imediat poliţia şi să prezinte copilul cu toate obiectele şi înscrisurile aflate asupra lui.

(2) În procesul-verbal prevăzut la alin.(1) se consemnează:

a) data, locul şi împrejurările în care a fost găsit copilul;

b) sexul şi data presupusă a naşterii copilului, care, concomitent sau ulterior, vor fi confirmate sau precizate printr-un act aparte al instituţiei medico-sanitare.

(3) După întocmirea procesului-verbal, autoritatea tutelară va lua măsuri de protecţie a copilului potrivit legii.

(4) În situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital (maternitate), conducătorul instituţiei medico-sanitare are obligaţia să sesizeze poliţia în termen de 24 de ore de la constatarea faptului. Înregistrarea naşterii în acest caz se va face pe baza constatării medicale a naşterii şi a procesului-verbal întocmit de colaboratorul poliţiei, de conducătorul instituţiei medico-sanitare şi de reprezentantul autorităţii tutelare căruia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia scrisă de înregistrare a naşterii.

(5) În situaţiile prevăzute la alin.(1) şi (4), dacă nu se cunosc numele şi prenumele copilului, acestea se stabilesc de către autoritatea abilitată să înregistreze naşterea.

Articolul 26. Înregistrarea tardivă a naşterii

[Art.26 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 27. Înregistrarea naşterii copilului născut mort

(1) În cazul în care un copil s-a născut mort, se înregistrează naşterea şi se emite un extras de pe actul de naştere care atestă înregistrarea naşterii copilului născut mort.

[Art.27 alin.(2)-(4) abrogate prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

(5) Conducătorul instituţiei medico-sanitare în care s-a înregistrat constatarea naşterii unui copil născut mort este obligat, în termen de 3 zile de la data constatării faptului respectiv, să notifice Agenţia Servicii Publice despre faptul naşterii copilului mort.

Articolul 28. Înregistrarea naşterii multiple

În cazul înregistrării unei naşteri multiple, înregistrarea naşterii se efectuează separat pentru fiecare copil.

Articolul 29. Conţinutul actului de naştere

[Art.29 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 30. Certificatul de naştere

[Art.30 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Secţiunea a 2-a

Înregistrarea căsătoriei

Articolul 31. Temeiul înregistrării căsătoriei

Căsătoria se înregistrează în baza cererii de înregistrare a căsătoriei comune a viitorilor soţi.

Articolul 32. Locul înregistrării căsătoriei

(1) Căsătoria se înregistrează la sediul oricăreia dintre autorităţile abilitate să înregistreze căsătoria.

(2) Dacă, din motive temeinice, unul dintre viitorii soţi se află în imposibilitatea de a se prezenta personal la autoritatea abilitată, căsătoria poate fi înregistrată la domiciliul sau la reşedinţa temporară a acestuia sau, după caz, la o instituţie medico-sanitară. În acest caz, motivele invocate şi adresa concretă la care s-a înregistrat căsătoria se indică în actul de căsătorie.

(3) La solicitarea viitorilor soţi, înregistrarea căsătoriei poate avea loc în cadrul unei ceremonii de oficiere solemnă a căsătoriei.

Articolul 33. Cererea de înregistrare a căsătoriei

(1) Cererea de înregistrare a căsătoriei este depusă de viitorii soţi la autoritatea abilitată să înregistreze căsătoria.

(2) În cererea de înregistrare a căsătoriei se indică, în mod obligatoriu, consimţământul viitorilor soţi de a înregistra căsătoria, lipsa impedimentelor la căsătorie prevăzute de lege, precum şi numele pe care aceştia îl vor purta după căsătorie.

Articolul 34. Actele prezentate la depunerea cererii de înregistrare a căsătoriei

Autoritatea abilitată la care se depune cererea de înregistrare a căsătoriei solicită viitorilor soţi prezentarea actelor de identitate. În cazul lipsei, în resursele informaţionale ale Agenţiei Servicii Publice, a informaţiei declarate, poate fi solicitată prezentarea certificatelor de naştere, a dovezilor privind desfacerea sau încetarea căsătoriei anterioare şi, după caz, privind reducerea vârstei matrimoniale.

Articolul 35. Modul de înregistrare a căsătoriei

(1) La examinarea unei cereri de înregistrare a căsătoriei depuse de persoane care sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, persoana împuternicită din cadrul autorităţii abilitate verifică dacă viitorii soţi întrunesc condiţiile de fond, stabilite de Codul familiei, pentru înregistrarea căsătoriei.

(2) În cazul în care cererea de înregistrare a căsătoriei este depusă de un cetăţean al Republicii Moldova care este titular al documentelor de stare civilă înregistrate de autorităţile altor state sau în cazul în care unul dintre viitorii soţi este un cetăţean străin sau un apatrid, la depunerea cererii se prezintă actele de identitate, certificatele de naştere şi, după caz, dovezi privind încetarea căsătoriei anterioare, privind reducerea vârstei matrimoniale în condiţiile art.14 din Codul familiei nr.1316/2000, precum şi actele, eliberate de autorităţile statelor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, stabilite de Codul familiei, pentru înregistrarea căsătoriei.

(3) Autoritatea abilitată refuză înregistrarea unei căsătorii dacă constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de fond, stabilite de Codul familiei, pentru înregistrarea căsătoriei.

(4) Înregistrarea căsătoriei se efectuează după expirarea unui termen de cel puţin o lună, dar nu mai târziu de două luni din momentul depunerii cererii de căsătorie.

(5) Căsătoria se înregistrează în prezenţa viitorilor soţi, prin semnarea cererii de căsătorie prin care ambii îşi exprimă consimţământul de a se căsători şi declară, pe propria răspundere, că nu există niciun impediment la căsătorie.

(6) La înregistrarea căsătoriei între cetăţeni străini sau între un cetăţean străin sau, după caz, un apatrid şi un cetăţean al Republicii Moldova, dacă cel puţin unul dintre ei nu cunoaşte limba română, precum şi în cazul în care unul dintre ei sau ambii sunt cu deficienţe de vedere, de auz sau cu surdocecitate, viitorii soţi pot recurge la serviciile unui traducător/interpret.

Articolul 36. Conţinutul actului de căsătorie

[Art.36 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 37. Certificatul de căsătorie

[Art.37 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 38. Menţiunile în actele de identitate ale soţilor

[Art.38 abrogat prin Legea nr.187 din 11.07.2012, în vigoare 07.03.2013]

Secţiunea a 3-a

Cazuri neordinare de înregistrare a căsătoriei

Articolul 39. Înregistrarea căsătoriei persoanelor care s-au aflat în relaţii de căsătorie consensuale până la 8 iulie 1944

(1) Persoanele care s-au aflat în relaţii de căsătorie consensuale în perioada de până la 8 iulie 1944 le pot legaliza prin înregistrarea căsătoriei în modul stabilit de prezenta lege. În acest caz, căsătoria se va considera valabilă de la data menţionată de persoanele în cauză în cererea de înregistrare a căsătoriei.

(2) Data întemeierii căsătoriei consensuale se înscrie la rubrica "Menţiuni" din actul de căsătorie şi pe câmpul de jos al certificatului de căsătorie.

(3) În cazul în care una dintre persoanele care s-au aflat în relaţii de căsătorie consensuale până la 8 iulie 1944 a decedat sau a fost dată dispărută în timpul războiului, căsătoria poate fi înregistrată, la cererea soţului supravieţuitor, numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti privind constatarea existenţei unor asemenea relaţii între persoanele respective, cu indicarea datei în care au început. La rubrica "Menţiuni" din actul de căsătorie se înscriu şi datele cu privire la hotărârea judecătorească.

(4) În cazurile prevăzute de prezentul articol, înregistrarea căsătoriei are loc la Agenţia Servicii Publice.

Articolul 39¹. Înregistrarea căsătoriei consemnate în condiţii speciale

(1) Persoanele care se află în relaţii de căsătorie consemnate pe teritoriul necontrolat de autorităţile unui alt stat sau al unei entităţi nerecunoscute de Republica Moldova şi care prezintă drept probă un document ce nu poate fi supus supralegalizării sau apostilării ori care nu are valoare juridică în conformitate cu legislaţia statului pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul de stare civilă respectiv, îşi pot legaliza relaţiile de căsătorie solicitând instanţei judecătoreşti constatarea faptului căsătoriei respective.

(2) Căsătoria constatată în modul prevăzut la alin.(1) se înregistrează de către Agenţia Servicii Publice şi se consideră valabilă de la data indicată în hotărârea judecătorească.

Articolul 40. Înregistrarea căsătoriei cu o persoană condamnată sau arestată

(1) Cererea de înregistrare a căsătoriei cu o persoană condamnată sau arestată se examinează de către Agenţia Servicii Publice.

(2) Cererea de înregistrare a căsătoriei depusă de persoana care solicită înregistrarea căsătoriei cu o persoană condamnată sau arestată se transmite persoanei condamnate sau arestate pentru completare. Confirmarea identităţii, exactitatea datelor înscrise în cerere şi semnătura persoanei condamnate sau arestate se autentifică de către şeful instituţiei în care este deţinută persoana respectivă.

(3) Cererea completată de către persoana condamnată sau arestată se transmite la Agenţia Servicii Publice din raza teritorială a penitenciarului sau, după caz, a izolatorului de urmărire penală.

(4) Data, ora şi locul înregistrării căsătoriei cu o persoană condamnată sau arestată se coordonează în prealabil cu administraţia penitenciarului sau a izolatorului de urmărire penală şi, după caz, cu procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală ori cu judecătorul la care se află în examinare cauza respectivă.

(5) Înregistrarea căsătoriei cu o persoană condamnată sau arestată se efectuează de către Agenţia Servicii Publice, în condiţiile legii, în incinta instituţiei în care este deţinută persoana arestată sau condamnată.

(6) După înregistrarea căsătoriei, menţiunea privind starea civilă a persoanei condamnate sau arestate se înscrie în dosarul personal al acesteia, indicându-se numele şi prenumele celuilalt soţ şi data înregistrării căsătoriei.

Secţiunea a 4-a

Înregistrarea divorţului

Articolul 41. Temeiurile înregistrării desfacerii căsătoriei (divorţului)

(1) Desfacerea căsătoriei (divorţul) este posibilă doar în condiţiile în care este atestată înregistrarea anterioară a căsătoriei sau, după caz, în condiţiile în care este reconstituit actul de căsătorie pierdut sau este înscrisă căsătoria înregistrată într-un alt stat.

(2) Temeiurile pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei (divorţului) sunt:

1) cererea comună a soţilor privind divorţul;

2) cererea unuia dintre soţi privind divorţul, la care se anexează hotărârea judecătorească corespunzătoare, în cazul în care, după înregistrarea căsătoriei, celălalt soţ a fost:

a) supus unei măsuri de ocrotire judiciară sub forma tutelei;

b) declarat dispărut;

c) condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani;

3) hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la desfacerea căsătoriei;

4) încheierea notarială de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor;

5) declaraţia soţilor sau a unuia dintre ei privind încetarea relaţiilor de căsătorie, în cazul consemnării desfacerii căsătoriei în localităţile din stânga Nistrului şi din municipiul Bender.

Articolul 42. Locul înregistrării divorţului

Înregistrarea divorţului are loc la orice autoritate abilitată să înregistreze divorţul.

Articolul 43. Înregistrarea divorţului pe baza cererii comune a soţilor

(1) Înregistrarea divorţului în temeiul cererii de divorţ comune a soţilor este posibilă în cazurile în care între aceştia nu există neînţelegeri referitoare la partajul proprietăţii comune în devălmăşie, referitoare la întreţinerea, educaţia şi domiciliul copiilor minori comuni sau referitoare la întreţinerea unuia dintre soţi.

(2) Cererea de divorţ se depune de către ambii soţi. Dacă unul dintre soţi se află în imposibilitatea de a depune personal cererea de divorţ, aceasta poate fi depusă de un reprezentant împuternicit printr-o procură autentificată notarial sau de un avocat în baza mandatului. Acordul privind desfacerea căsătoriei, datele privind căsătoria ce urmează a fi desfăcută, datele privind celălalt soţ şi numele soţului reprezentat, ce urmează a fi purtat de acesta după divorţ se indică într-o declaraţie autentificată notarial.

(3) La examinarea cererii de divorţ depuse de persoane cetăţeni ai Republicii Moldova, autoritatea abilitată verifică identitatea soţilor şi, după caz, împuternicirile reprezentanţilor acestora, precum şi datele privind căsătoria în raport cu datele din resursele informaţionale de stat şi, după caz, examinează documentele de stare civilă şi alte înscrisuri, inclusiv pe cele eliberate de autorităţile altor state.

(4) Divorţul se înregistrează în prezenţa ambilor sau a unuia dintre soţi, la expirarea termenului de o lună de la data depunerii cererii de divorţ, dar nu mai târziu de două luni de la data depunerii acesteia. După expirarea termenului de două luni, cererea de divorţ nu produce efecte juridice, iar soţii pot depune o nouă cerere.

(5) Primind cererea de divorţ, persoana responsabilă din cadrul autorităţii abilitate este obligată să prevină soţii că absenţa nemotivată a unuia dintre ei la înregistrarea divorţului nu împiedică desfacerea căsătoriei.

Articolul 44. Înregistrarea divorţului la cererea unuia dintre soţi

(1) În cazurile prevăzute la art.41 alin.(2) pct.2), cererea se depune de către soţul care solicită desfacerea căsătoriei.

(2) Soţul care intenţionează să divorţeze indică în cererea de divorţ numele şi datele de contact ale persoanei desemnate pentru ocrotirea celuilalt soţ în privinţa căruia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară, ale tutorelui averii celuilalt soţ declarat dispărut, iar în cazul în care nu este numit un tutore – denumirea autorităţii tutelare sau, după caz, a instituţiei penitenciare în care celălalt soţ îşi ispăşeşte pedeapsa.

(3) La cererea de divorţ se anexează hotărârea instanţei judecătoreşti, precum şi certificatul/extrasul de pe actul de căsătorie (dacă solicitantul îl are în posesie).

(4) Înregistrarea divorţului va avea loc în prezenţa solicitantului, la expirarea termenului de o lună de la data depunerii cererii de divorţ, dar nu mai târziu de două luni de la data depunerii acesteia. După expirarea termenului de două luni, cererea de divorţ nu produce efecte juridice, iar soţul care intenţionează să divorţeze poate depune o nouă cerere.

(5) Autoritatea abilitată, în termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de divorţ, notifică în scris cu privire la iniţierea procedurii de divorţ şi data stabilită pentru înregistrarea acestuia:

a) persoana desemnată pentru ocrotirea soţului în privinţa căruia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară;

b) administratorul cu care a fost încheiat un contract de administrare fiduciară a patrimoniului soţului declarat dispărut, iar în cazul când nu este numit un administrator – autoritatea tutelară;

c) soţul condamnat.

(6) În cazul în care autoritatea abilitată nu va recepţiona, în termenul stabilit, un răspuns la notificarea menţionată la alin.(5), aceasta va înregistra divorţul.

Articolul 45. Înregistrarea divorţului în baza unei hotărâri judecătoreşti

Agenţia Servicii Publice înregistrează divorţul din oficiu, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti privind desfacerea căsătoriei, în termen de 3 zile, cu condiţia că se atestă înregistrarea căsătoriei desfăcute.

Articolul 46. Numele soţilor după înregistrarea divorţului

(1) Soţul care şi-a schimbat numele la înregistrarea căsătoriei are dreptul să îşi menţină acest nume şi după desfacerea căsătoriei sau să revină la numele de până la căsătorie, indiferent de temeiurile desfacerii acesteia.

(2) În cazul în care instanţa judecătorească nu a dispus cu privire la revenirea soţului la numele purtat anterior înregistrării căsătoriei, acesta îşi menţine numele din timpul căsătoriei.

Articolul 47. Conţinutul actului de divorţ

[Art.47 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 48. Certificatul de divorţ

[Art.48 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Secţiunea a 5-a

Înregistrarea schimbării numelui şi/sau a prenumelui

Articolul 49. Schimbarea numelui şi/sau a prenumelui

(1) Persoana care are capacitatea deplină de exerciţiu are dreptul să-şi schimbe numele şi/sau prenumele.

(2) Cererea de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui se depune personal sau prin reprezentant, în baza unei procuri autentificate notarial, prin mandatul avocatului sau prin împuternicirile de reprezentare în baza semnăturii electronice, înregistrată în Registrul împuternicirilor de reprezentare în baza semnăturii electronice. Actele respective trebuie să prevadă expres numele şi/sau prenumele ce urmează a fi schimbat, numele sau prenumele solicitat şi forma acestuia.

(3) Schimbarea numelui unuia dintre soţi nu atrage după sine schimbarea numelui celuilalt soţ, nici a numelui copiilor acestora.

(4) Schimbarea numelui şi/sau a prenumelui persoanei care nu a atins majoratul se soluţionează cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau tutorelui acesteia, cu excepţia cazurilor obţinerii capacităţii depline de exerciţiu de către solicitant până la atingerea majoratului, în modul prevăzut de lege.

(5) Schimbarea prenumelui copilului până la vârsta de 16 ani se soluţionează de către autoritatea abilitată, pe baza cererii ambilor părinţi, conform art.56 din Codul familiei. În caz de neînţelegere între părinţi, se va lua în considerare avizul autorităţii tutelare, ţinându-se cont, în exclusivitate, de interesele copilului.

(5¹) Schimbarea numelui şi/sau a prenumelui copilului ai cărui părinţi au fost decăzuţi din drepturi părinteşti se face în temeiul unei hotărâri a instanţei judecătoreşti.

(6) Modul de examinare a cererii de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui, inclusiv temeiurile de refuz al înregistrării schimbării numelui şi/sau a prenumelui, se stabileşte de Guvern.

Articolul 50. Modul de înregistrare a schimbării numelui şi/sau a prenumelui

(1) Cererea de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui se depune la Agenţia Servicii Publice sau, după caz, la sediul uneia dintre misiunile diplomatice sau al unuia dintre oficiile consulare ale Republicii Moldova.

(2) Cererea de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui se examinează în termen de cel mult o lună din ziua depunerii actelor necesare. Dacă există motive întemeiate, acest termen poate fi prelungit până la două luni. La solicitare, cererea poate fi examinată şi în regim de urgenţă, în termenele şi conform tarifelor stabilite de Guvern.

(3) Dacă nu s-au păstrat actele sau documentele de stare civilă ori dacă nu au fost înscrise faptele şi evenimentele de stare civilă produse în străinătate, care determină statutul juridic al solicitantului sau al copilului, examinarea cererii de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui se suspendă până la reconstituirea actelor de stare civilă respective.

(4) Dacă în actele de stare civilă, pe numele solicitantului sau al copilului, sau în documentele anexate la cerere vor fi identificate contradicţii, examinarea cererii de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui se suspendă până la înlăturarea acestor contradicţii.

Articolul 51. Conţinutul actului de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui

[Art.51 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 52. Certificatul de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui

[Art.52 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 53. Rectificarea actelor de stare civilă în legătură cu schimbarea numelui şi/sau a prenumelui

[Art.53 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Secţiunea a 6-a

Înregistrarea decesului

Articolul 54. Temeiurile înregistrării decesului

Decesul se înregistrează în temeiul:

a) constatării medicale a decesului, înregistrate de o instituţie medico-sanitară;

b) actului, eliberat de către organele competente, prin care se constată decesul persoanei supuse represiunilor şi ulterior reabilitate conform legislaţiei respective;

c) hotărârii instanţei judecătoreşti privind constatarea decesului sau privind declararea persoanei ca fiind decedată.

Articolul 55. Locul înregistrării decesului

(1) Înregistrarea decesului se face de autoritatea abilitată să înregistreze decesul.

(2) Înregistrarea decesului poate fi efectuată din oficiu, de către Agenţia Servicii Publice, în cazurile în care se atestă lipsa înregistrării decesului pe numele unei persoane.

Articolul 56. Modul de înregistrare a decesului

(1) Instituţia medico-sanitară înregistrează datele privind faptul decesului unei persoane în cel mult 3 zile de la momentul constatării acestuia.

(2) În cazul în care se declară decesul unui copil a cărui naştere nu a fost declarată în termenele prevăzute de lege, autoritatea competentă va înregistra mai întâi naşterea, iar apoi decesul acestuia.

(3) Înregistrarea decesului unei persoane are loc în cazul în care identitatea acesteia poate fi stabilită.

(4) În cazul depistării unui cadavru neidentificat, informaţia cu privire la deces se înregistrează doar în sistemul informaţional electronic de înregistrare a constatării medicale a decesului. Datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de autorităţile competente, se transmit către instituţia medico-sanitară, pentru actualizarea datelor în evidenţele medicale, şi către Agenţia Servicii Publice, pentru înregistrarea decesului.

(5) Înregistrarea decesului în privinţa unei persoane a cărei identitate a fost stabilită greşit se supune modificării din oficiu, în baza unui act oficial emis de autoritatea competentă, din care rezultă identitatea persoanei decedate.

Articolul 57. Conţinutul actului de deces

[Art.57 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 58. Certificatul de deces

[Art.58 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Capitolul III

RECONSTITUIREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ, ÎNREGISTRAREA

ULTERIOARĂ A EVENIMENTELOR DE STARE CIVILĂ, DECLARAREA

NULITĂŢII ACTELOR DE STARE CIVILĂ, A DOCUMENTELOR DE

STARE CIVILĂ SAU, DUPĂ CAZ, A UNOR ÎNSCRIERI DIN ACESTEA

Articolul 59. Reconstituirea actelor de stare civilă

(1) Reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă:

a) registrele de stare civilă au fost pierdute integral ori parţial;

b) evenimentul sau faptul de stare civilă a fost înregistrat într-un alt stat şi nu poate fi prezentat certificatul respectiv sau extrasul de pe actul de stare civilă.

(2) Reconstituirea actului de stare civilă se efectuează în termen de o lună, în baza cererii persoanei, însoţită de documente probatorii sau, după caz, de o hotărâre judecătorească, în baza deciziei Agenţiei Servicii Publice. Din motive întemeiate, termenul de examinare poate fi prelungit până la două luni.

(3) În lipsa documentelor probatorii ale înregistrării anterioare a faptului sau a evenimentului de stare civilă, Agenţia Servicii Publice emite decizia de refuz de reconstituire a actului de stare civilă. Actul de stare civilă pierdut poate fi înregistrat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti privind constatarea înregistrării actului de stare civilă, în condiţiile prezentei legi.

Articolul 60. Înregistrarea ulterioară a evenimentelor de stare civilă

(1) Înregistrarea ulterioară a evenimentelor de stare civilă se face, la cerere, dacă:

a) înregistrarea naşterii sau a decesului, în termenele stabilite, a fost omisă de către autoritatea abilitată, deşi au fost depuse documentele necesare înregistrării;

b) naşterea sau decesul au fost declarate după expirarea termenului de un an de la producerea acestora.

(2) Înregistrarea ulterioară a evenimentelor de stare civilă se soluţionează în termen de o lună, în baza cererii persoanei, însoţită de documente probatorii sau, după caz, de o hotărâre judecătorească, în baza deciziei Agenţiei Servicii Publice. Din motive întemeiate, termenul de examinare poate fi prelungit până la două luni.

(3) În lipsa documentelor probatorii ale înregistrării anterioare a evenimentului de stare civilă, Agenţia Servicii Publice emite decizia de refuz de înregistrare ulterioară a evenimentului de stare civilă. Înregistrarea evenimentului de stare civilă poate fi efectuată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti privind constatarea evenimentului de stare civilă, în condiţiile legii.

Articolul 61. Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a actului de stare civilă

[Art.61 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 62. Declararea nulităţii actelor şi a documentelor de stare civilă

Declararea nulităţii actelor, a documentelor de stare civilă sau, după caz, a unor înscrieri din acestea are loc dacă:

a) înregistrarea de stat s-a efectuat în lipsa unui temei juridic pentru efectuarea înregistrării respective sau cu încălcarea procedurii de înregistrare;

b) înscrierea unei informaţii în actul de stare civilă s-a efectuat în lipsa unui temei juridic pentru efectuarea înscrierii respective;

c) informaţia din documentul de stare civilă nu corespunde cu informaţia din actul de stare civilă sau documentul de stare civilă a fost emis în lipsa unui temei juridic pentru emiterea acestuia;

d) documentul care a constituit temeiul înregistrării de stat a fost casat sau, după caz, anulat printr-o hotărâre a instanţei judecătoreşti;

e) există concomitent actul reconstituit şi actul primar, înregistrate în privinţa aceluiaşi fapt sau eveniment de stare civilă;

f) în fondurile de arhivă deţinute de subdiviziunile competente ale Agenţiei Servicii Publice au fost identificate două acte de stare civilă ca urmare a înregistrării aceluiaşi fapt sau eveniment de stare civilă;

g) au fost identificate două acte de stare civilă referitoare la acelaşi fapt sau eveniment de stare civilă, dintre care cel puţin unul a fost întocmit în temeiul unei hotărâri judecătoreşti;

h) înregistrarea faptelor şi a evenimentelor de stare civilă a fost efectuată în baza unui act fals sau cu folosirea unei identităţi false.

Articolul 63. Competenţele şi procedura de declarare a nulităţii actelor, a documentelor de stare civilă sau, după caz, a unor înscrieri din acestea

(1) Declararea nulităţii actelor, a documentelor de stare civilă sau, după caz, a unor înscrieri din acestea, în cazurile prevăzute:

a) la art.62 lit.a)–f), ţine de competenţa Agenţiei Servicii Publice;

b) la art.62 lit.g), se face în temeiul unei hotărâri a instanţei judecătoreşti, cu excepţia cazului în care a expirat termenul de depunere a cererii de revizuire, prevăzut la art.450 din Codul de procedură civilă nr.225/2003. În cazul expirării termenului de depunere a cererii de revizuire, va rămâne valabil primul act de stare civilă care a fost întocmit cu declararea nulităţii celuilalt act de stare civilă de către Agenţia Servicii Publice;

c) la art.62 lit.h), se face doar în temeiul unei hotărâri a instanţei judecătoreşti.

(2) Declararea nulităţii actelor, a documentelor de stare civilă sau, după caz, a unor înscrieri din acestea se soluţionează în termen de o lună, în baza cererii persoanei, însoţită de documente probatorii, sau din oficiu, în baza unei decizii a Agenţiei Servicii Publice, cu notificarea persoanei vizate. Din motive întemeiate, termenul de examinare poate fi prelungit până la două luni, dacă acest lucru este comunicat în scris solicitantului în termen de o lună, împreună cu motivele prelungirii.

(3) Declararea nulităţii unui act de stare civilă, a unui document de stare civilă sau, după caz, a unor înscrieri din acestea, precum şi respingerea ca neîntemeiată a cererii persoanei privind anularea se face printr-o decizie motivată, în scris, şi poate fi contestată în instanţa judecătorească.

(4) Procedura judiciară de declarare a nulităţii unui act de stare civilă, a unui document de stare civilă sau, după caz, a unor înscrieri din acestea poate fi iniţiată de persoanele îndreptăţite sau, după caz, de Agenţia Servicii Publice.

Articolul 64. Înscrierea menţiunii privind anularea actului de stare civilă reconstituit sau întocmit repetat

[Art.64 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 65. Transcrierea actelor de stare civilă

[Art.65 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Capitolul IV

SOLUŢIONAREA CERERII PRIVIND MODIFICAREA

ACTULUI DE STARE CIVILĂ

Articolul 66. Cererea privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă

(1) Cererea privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă se depune de către titular sau persoana îndreptăţită la autoritatea abilitată.

(2) Autoritatea abilitată soluţionează cererea privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă, dacă nu există litigii între persoanele interesate, în cazurile când:

a) în actul de stare civilă se atestă inexactităţi, rubrici necompletate, abrevieri sau greşeli ortografice, lipsa unor date;

b) la întocmirea actului de stare civilă, au fost neglijate regulile stabilite pentru înregistrarea actelor respective;

c) solicitantul rectificării prezintă un act oficial cu privire la schimbarea sexului său.

(3) În caz de litigiu între persoanele interesate, problema modificării, rectificării sau completării actului de stare civilă urmează a fi soluţionată de instanţa judecătorească.

(4) Modul şi termenele de examinare a cererilor privind modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă se stabilesc de Guvern.

Articolul 67. Decizia autorităţii abilitate privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă

(1) Autoritatea abilitată, la cererea solicitantului privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă, organizează dosarul respectiv şi, în urma examinării acestuia, emite decizia privind problema în cauză.

(2) În cazul respingerii cererii privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă, autoritatea abilitată eliberează, în scris, la cererea solicitantului, un răspuns argumentat care poate fi contestat în instanţa judecătorească.

Articolul 68. Inadmisibilitatea rectificării naţionalităţii părinţilor în actele de naştere ale copiilor

[Art.68 abrogat prin Legea nr.49 din 22.03.2012, în vigoare 29.05.2012]

Capitolul V

ÎNSCRIEREA MENŢIUNILOR PE ACTELE DE STARE CIVILĂ

[Cap.V (art.69-71) abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 69. Temeiurile înscrierii menţiunilor

[Art.69 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 70. Comunicările privind înscrierea menţiunilor

[Art.70 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 71. Modul înscrierii menţiunilor

[Art.71 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Capitolul VI

TIRAJAREA FORMULARELOR ACTELOR ŞI CERTIFICATELOR

DE STARE CIVILĂ, PĂSTRAREA ŞI EVIDENŢA FORMULARELOR

CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ

[Cap.VI (art.72-76) abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 72. Tirajarea şi distribuirea formularelor actelor şi certificatelor de stare civilă

[Art.72 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 73. Păstrarea formularelor certificatelor de stare civilă

[Art.73 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 74. Evidenţa formularelor certificatelor de stare civilă

[Art.74 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 75. Verificarea evidenţei formularelor certificatelor de stare civilă

[Art.75 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 76. Scoaterea de la evidenţă şi distrugerea certificatelor de stare civilă

[Art.76 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Capitolul VII

MODUL ŞI TERMENELE DE PĂSTRARE A REGISTRELOR DE STARE CIVILĂ

[Cap.VII (art.77-81) abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 77. Locul păstrării registrelor de stare civilă

[Art.77 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 78. Termenele de păstrare a registrelor de stare civilă

[Art.78 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 79. Termenele şi modul de păstrare a dosarelor de stare civilă

[Art.79 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 80. Arhivele autorităţilor abilitate

[Art.80 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 81. Condiţiile de păstrare a materialelor de arhivă

[Art.81 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Capitolul VIII

CONTRAVENŢII

[Cap.VIII (art.82,83) abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 82. Contravenţiile la regimul actelor de stare civilă

[Art.82 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 83. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi

[Art.83 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Capitolul IX

APLICAREA PREZENTEI LEGI ÎN RAPORTURILE CU ALTE STATE

[Cap.IX (art.84) abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 84. Aplicarea prezentei legi în raporturile cu alte state

[Art.84 abrogat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 85. Efectele juridice ale actelor de stare civilă, ale hotărârilor judecătoreşti şi ale altor decizii întocmite şi emise până la intrarea în vigoare a prezentei legi

(1) Certificatele de adopţie şi de stabilire a paternităţii eliberate până la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt valabile şi în continuare, fără limitări în timp.

(2) Hotărârile judecătoreşti privind divorţul pronunţate până la intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi executate conform prevederilor legislaţiei în vigoare la momentul pronunţării hotărârii respective.

(3) Actele de adopţie şi de stabilire a paternităţii întocmite până la intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi hotărârile judecătoreşti privind divorţul şi adopţia, deciziile autorităţilor administraţiei publice privind adopţia emise până la intrarea în vigoare a prezentei legi servesc drept temei pentru întocmirea actelor de stare civilă ori pentru înscrierea menţiunilor pe aceste acte, cu acordul Agenţiei Servicii Publice.

Articolul 86. Modelele constatărilor medicale ale naşterii şi decesului şi ale celor privind starea sănătăţii viitorilor soţi

Ministerul Sănătăţii, de comun acord cu Ministerul Justiţiei şi Biroul Naţional de Statistică, va stabili, în condiţiile legii, modelele constatărilor medicale ale naşterii şi decesului şi ale celor privind starea sănătăţii viitorilor soţi şi va asigura tipărirea acestora.

Articolul 87. Intrarea în vigoare a prezentei legi

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia:

articolului 14 alineatul (1), care intră în vigoare la 1 ianuarie 2002;

articolului 17 alineatul (2), în partea referitoare la studiile juridice universitare, care se va aplica după expirarea termenului de 5 ani de la intrarea în vigoare a legii. Prevederea nu se aplică persoanelor nou-angajate.

(2) Guvernul, în termen de 3 luni:

- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

- va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Eugenia OSTAPCIUC
Nr.100-XV. Chişinău, 26 aprilie 2001.

__________________________

*Republicată în temeiul art.X alin.(2) din Legea nr.222/2025 pentru modificarea unor acte normative - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr.463-466, art.625

Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova:

1) Legea nr.452 din 28.12.23, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.28-31, art.47

2) Legea nr.52 din 16.03.23, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.97-99, art.150

3) Legea nr.80 din 31.03.22, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.115-117, art.204

4) Legea nr.246 din 15.11.18, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.30-37, art.89

5) Legea nr.238 din 08.11.18, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.441-447, art.709

6) Legea nr.172 din 27.07.18, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.321-332, art.529

7) Legea nr.17 din 05.04.18, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.142-148, art.277

8) Legea nr.310 din 22.12.17, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.18-26, art.99

9) Legea nr.83 din 25.05.17, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.229-243, art.362

10) Legea nr.80 din 05.05.17, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.162-170, art.284

11) Legea nr.217 din 03.12.15, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.2-12, art.15

12) Legea nr.248 din 24.10.13, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.262-267, art.734

13) Legea nr.195 din 12.07.13, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.167-172, art.554

14) Legea nr.187 din 11.07.12, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.186-189, art.625

15) Legea nr.49 din 22.03.12, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.103, art.341

16) Legea nr.222 din 17.09.10, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.210, art.696

17) Legea nr.109 din 04.06.10, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.131-134, art.443

18) Legea nr.203 din 26.07.07, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.127-130, art.570

19) Legea nr.4 din 08.02.07, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.36-38, art.147

20) Legea nr.145 din 07.07.05, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.104-106, art.496

21) Legea nr.447 din 13.11.03, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.244-247, art.974

22) Legea nr.482 din 04.12.03, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.6-12, art.48

23) Legea nr.206 din 29.05.03, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.149, art.598

24) Legea nr.178 din 17.04.03, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.82, art.383

25) Legea nr.28 din 30.05.02, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.75, art.19

26) Legea nr.867 din 15.02.02, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.36-38, art.224