1103/14.11.2018 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind inspecţia periodică a sistemelor de climatizare din clădiri

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Regulamentului privind inspecţia

periodică a sistemelor de climatizare din clădiri

nr. 1103  din  14.11.2018

 (în vigoare 21.12.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 499-503 art.1312 din 21.12.2018

* * *

În temeiul art.25 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.297-309, art.609), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind inspecţia periodică a sistemelor de climatizare din clădiri (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei şi Infrastructurii.

3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.1103/2018

REGULAMENT

privind inspecţia periodică a sistemelor de climatizare din clădiri

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind inspecţia periodică a sistemelor de climatizare din clădiri (în continuare – Regulament) stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a procesului de inspecţie, frecvenţa şi modul efectuării acesteia, în funcţie de categoria clădirii, de tipul şi puterea nominală utilă a sistemului de climatizare şi de alte condiţii, ţinînd cont de costurile de inspecţie şi de valoarea economiilor de energie estimate care ar putea rezulta din inspecţie.

2. În sensul prezentului Regulament, noţiunea “clădire” cuprinde categoriile de clădiri definite la art.3 alin.(2) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, inclusiv instalaţiile şi echipamentele tehnice aferente acestora.

3. Inspecţia periodică a sistemelor de climatizare din clădiri are ca scop determinarea performanţelor energetice ale acestora, precum şi stabilirea măsurilor ce urmează a fi întreprinse în vederea reducerii consumului de energie, în conformitate cu normativele tehnice elaborate de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor. Prin inspecţia periodică se face o verificare a dimensionării sistemului de climatizare în raport cu necesarul de răcire/încălzire al unităţii/clădirii climatizate.

4. Prezentul Regulament stabileşte procedurile şi metodele de măsurare utilizate pentru inspecţia periodică şi evaluarea gradului de performanţă a sistemelor de climatizare, cu scopul de a furniza proprietarului clădirii recomandările destinate îmbunătăţirii performanţei sistemului de climatizare şi alte soluţii.

5. Regulamentul se aplică sistemelor de climatizare cu o putere nominală utilă mai mare de 12 kW, care au fost montate şi puse în funcţiune, fapt confirmat printr-un proces-verbal la terminarea lucrărilor de punere în funcţiune şi reglare, semnat de instalator şi contrasemnat de conducătorul întreprinderii specializate pentru efectuarea unor astfel de lucrări, în care se indică perioada de garanţie a lucrării în funcţie de tipul sistemului de climatizare. La expirarea perioadei de garanţie stabilite a lucrării se efectuează prima inspecţie a sistemului de climatizare. În cazul în care lipseşte un astfel de proces-verbal, termenul de efectuare a primei inspecţii a sistemului de climatizare se calculează începînd cu data fabricării acestuia, fiind stabilit de către o întreprindere specializată pentru efectuarea unor astfel de lucrări, la solicitarea proprietarului clădirii.

6. Prevederile prezentului Regulament se aplică la inspecţia periodică a sistemelor de climatizare din clădiri, cu o putere nominală utilă mai mare 12 kW. Puterea de 12 kW se consideră ca putere de răcire a unui sistem centralizat de climatizare care deserveşte o clădire, mai multe clădiri sau unităţi din clădire.

7. În restul cazurilor, neprevăzute la punctul 5, prima inspecţie a sistemului de climatizare se efectuează pe bază voluntară.

8. Regulamentul se aplică inclusiv pentru sistemele de ventilare din clădirile sau unităţile climatizate, eficienţa climatizării fiind indisolubil legată de ventilarea clădirii, indiferent de tipul sistemului de ventilare (mecanică sau naturală).

9. În urma inspecţiei periodice se întocmeşte un set de documente, necesare pentru elaborarea raportului de inspecţie periodică, care au ca obiectiv:

1) să ateste verificările efectuate în timpul inspecţiei;

2) să informeze utilizatorii sistemului asupra stării acestuia;

3) să propună soluţii de îmbunătăţire a sistemului şi a funcţionării acestuia;

4) să propună alte soluţii (inclusiv referitoare la clădire) în vederea creşterii eficienţei energetice, în condiţiile asigurării condiţiilor de confort şi de calitate a aerului interior.

În urma inspecţiei se recomandă soluţii de utilizare a surselor alternative de energie.

10. Prezentul Regulament nu se aplică sistemelor de climatizare instalate în clădirile definite la art.3 alin.(3) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor.

11. Procedurile prezentate în Regulament nu sînt prevăzute pentru efectuarea unui audit energetic complet al sistemului de climatizare, ci doar pentru o evaluare corectă a funcţionării acestuia şi a influenţelor principale asupra consumului de energie, în vederea determinării unei serii de recomandări privind îmbunătăţirea instalaţiei sau utilizarea soluţiilor alternative.

12. Inspecţia periodică a sistemelor de climatizare nu înlocuieşte verificarea tehnică la punerea în funcţiune şi deservirea tehnică periodică în scopul evaluării măsurii în care sistemul de climatizare satisface cerinţele de funcţionare în condiţii de siguranţă.

13. La solicitarea proprietarului clădirii, inspecţia periodică a sistemelor de climatizare poate fi efectuată de către inspectorul sistemelor de climatizare concomitent cu auditul energetic sau deservirea tehnică periodică.

14. În sensul prezentului Regulament, se utilizează următoarele noţiuni:

agent frigorific – mediu fluid care parcurge instalaţia frigorifică/pompa de căldură şi, printr-o succesiune de transformări termodinamice, preia căldura de la un mediu la temperatură scăzută, prin vaporizare, şi o cedează altui mediu la temperatură mai ridicată, prin condensare;

centrală de tratare a aerului – ansamblu de aparate şi echipamente care realizează procesele de tratare a aerului (filtrare, încălzire, răcire, umidificare, dezumidificare, recuperare de căldură, amestec), montat împreună cu ventilatoarele într-un echipament unic;

echipamente tehnice aferente clădirilor – sisteme de climatizare montate şi puse în funcţiune în clădiri sau aferente acestora;

inspector al sistemelor de climatizare – persoană fizică autorizată, conform Legii nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, să efectueze inspecţia periodică a sistemelor de climatizare în modul stabilit de prezentul Regulament;

inspecţie periodică – activitate desfăşurată periodic, conform Legii nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, în baza prezentului Regulament, în scopul creşterii gradului de performanţă a sistemelor de climatizare;

instalaţie frigorifică – ansamblu de echipamente care realizează funcţionarea după un ciclu termodinamic inversat, cuprinzînd, în principal, compresorul, condensatorul, rezervorul de lichid, subrăcitorul, vaporizatorul şi ventilul de laminare;

sistem frigorific – ansamblu de echipamente care cuprinde instalaţia frigorifică, consumatorul de frig şi conductele de distribuţie a agentului frigorific/apei sau solei răcite; consumatorul de frig cuprinde unitatea terminală, care poate fi reprezentată de baterie de răcire, ventiloconvectoare, grinzi de răcire;

verificare tehnică periodică a sistemelor de climatizare – activitate desfăşurată periodic care face parte din activitatea generală de urmărire a comportării în timp a instalaţiei, pentru a se asigura că instalaţia satisface cerinţele de funcţionare în condiţii de siguranţă.

Capitolul II

PROCEDURA GENERALĂ ŞI FAZELE DE INSPECŢIE

PERIODICĂ A SISTEMELOR DE CLIMATIZARE

Secţiunea 1

Generalităţi

15. Inspecţia periodică a sistemelor de climatizare se efectuează contra plată, în baza unui contract încheiat între întreprinderea care întruneşte cerinţele stabilite la art.29 alin.(1) lit.b) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor şi proprietarul clădirii. Inspecţia periodică a sistemelor de climatizare se efectuează de către un inspector al sistemelor de climatizare, autorizat în modul stabilit la art.30 alin.(3) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor şi angajat la această întreprindere printr-un contract individual de muncă.

16. Inspecţia periodică a sistemelor de climatizare se efectuează în conformitate cu prevederile standardelor SM SR EN 15240 “Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de climatizare” şi SM SR EN 15239 “Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de ventilare” şi cu normativele tehnice specifice care ţin de:

1) sistemul de climatizare existent, debitul de aer de introducere şi de evacuare, suprafaţa de climatizare, datele privind caracteristicile constructive ale clădirii (structură, anvelopă, materiale), tipul de folosinţă al clădirii (rezidenţial sau nerezidenţial);

2) identificarea sistemului de climatizare, prin colectarea datelor privind diagrama de funcţionare: necesarul de căldură şi frig, modul de exploatare a sistemului de climatizare proiectat şi cel utilizat, tipul de control al sistemului de climatizare;

3) evaluarea randamentului şi a dimensionării sistemului de climatizare în raport cu necesităţile de climatizare ale clădirii;

4) analiza capabilităţii sistemului de climatizare de a satisface serviciile prevăzute în proiect, menţionarea diferenţelor dintre prevederile proiectului şi situaţia constatată, consemnarea cazurilor de nefuncţionare, sistemul de automatizare adoptat;

5) colectarea de date privind contorizarea consumului de căldură şi frig, de apă şi energie electrică;

6) stadiul fizic de conservare sau degradare a termoizolaţiei aparatelor de climatizare şi a conductelor de distribuţie a aerului;

7) stadiul fizic privind modul de amplasare şi de reglaj al gurilor de introducere şi de evacuare a aerului;

8) existenţa sistemelor de atenuare a zgomotului, verificarea nivelului de zgomot;

9) datele cu privire la tipul de agent frigorific utilizat şi încadrarea acestuia în categoria acceptată din punctul de vedere al poluării mediului.

17. Complexitatea şi durata inspecţiei periodice depinde de complexitatea, mărimea şi tipul sistemului de climatizare. Pentru proprietarul clădirii, inspecţia se realizează pentru fiecare sistem de climatizare, după cum urmează:

1) pentru sistemele de climatizare de tip “numai aer”, se inspectează fiecare sistem alimentat dintr-o centrală (agregat) de climatizare, precum şi centrala de frig proprie sau comună sistemelor; se verifică atît circuitul de introducere a aerului, cît şi circuitul de extragere a aerului din încăperi. Dacă centrala de climatizare funcţionează cu amestec de aer proaspăt şi recirculat, se inspectează şi circuitul de aer proaspăt. Dacă aerul proaspăt (de ventilare) se asigură printr-un circuit separat (mecanic sau natural), se inspectează şi acel circuit;

2) pentru sistemele de climatizare de tip “aer-apă”, se inspectează separat sistemul de ventiloconvectoare, ejectoconvectoare sau pompe de căldură pe buclă de apă şi sistemul de ventilare (mecanică sau naturală) care alimentează clădirea cu aer proaspăt, instalaţia frigorifică ce alimentează circuitele de apă rece;

3) pentru sistemele cu detentă directă (de tip split), se inspectează separat sistemul ce alimentează dispozitivele terminale şi sistemul de ventilare (mecanică sau naturală) care alimentează clădirea cu aer proaspăt; dacă există, se inspectează şi unitatea centrală care alimentează spliturile.

18. Inspecţia trebuie să înceapă cu examinarea documentaţiei de proiectare şi a sistemului de climatizare şi cu examinări vizuale atît cît este posibil, pentru a se asigura că echipamentul descris corespunde specificaţiei sistemului. Pentru un conţinut necesar al informaţiei în pregătirea inspecţiei, poate fi utilizată lista indicată în anexa D la SM SR EN 15240 “Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de climatizare”.

19. Pentru inspecţia periodică a sistemelor de climatizare pot fi utilizate clasele de inspecţie, prezentate în anexa B la SM SR EN 15240 “Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de climatizare”, şi atunci celelalte părţi relevante ale procedurii de inspecţie pot fi stabilite pornind de la exemplele de proceduri indicate în anexa F la SM SR EN 15240 “Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de climatizare” pentru cîteva subsisteme. Puncte de inspecţie opţionale şi/sau metode de măsurare pot fi aplicate conform clasei de inspecţie.

20. Inspecţia periodică a sistemelor de climatizare se realizează în două faze:

1) inspecţia preliminară şi colectarea documentelor;

2) inspecţia pe teren.

Cele două faze pot fi decalate în timp, dacă în urma inspecţiei preliminare şi a colectării documentelor se constată că sînt necesare acţiuni de durată, care să permită buna desfăşurare a inspecţiei periodice.

21. Procedura de inspecţie periodică se simplifică în situaţia existenţei unui contract de prestări servicii de întreţinere regulată a sistemului de climatizare, asigurată de o întreprindere specializată. În acest caz se analizează procedurile de prestare a serviciilor contractate. Pentru aceste proceduri, inspecţia sistemului de climatizare este succintă, aplicîndu-se procedurile prevăzute în prezentul Regulament numai pentru aspectele care nu fac obiectul contractului de prestare a serviciilor. În acest caz se fac observaţii şi recomandări pentru completarea procedurii de deservire periodică.

Secţiunea a 2-a

Inspecţia preliminară şi colectarea documentelor

22. În faza de inspecţie preliminară şi colectare a documentelor se efectuează verificarea documentaţiei tehnice, verificarea echilibrării reţelelor de aer şi de apă şi se difuzează un chestionar adresat utilizatorilor spaţiilor climatizate.

23. Verificarea documentaţiei necesare, prezentate de proprietar în vederea inspecţiei, are drept scop:

1) cunoaşterea criteriilor (parametrilor) care au stat la baza proiectării sistemului de climatizare:

a) parametrii de calcul ai aerului interior şi exterior;

b) sarcinile termice de calcul;

c) poluanţii interiori estimaţi;

d) debitele de aer, inclusiv debitul de aer proaspăt pentru ventilare;

e) modul de tratare a aerului;

f) puterea termică sau electrică pentru care au fost alese echipamentele;

2) cunoaşterea proiectului iniţial al construcţiei şi a modificărilor aduse ulterior acestuia, în scopul confruntării cu clădirea reală şi al stabilirii capabilităţii sistemului de a asigura confortul şi calitatea aerului în condiţii de eficienţă energetică;

3) cunoaşterea proiectului iniţial al sistemului de climatizare şi de ventilare şi a eventualelor modificări aduse ulterior acestuia, cu scopul de a fi confruntat cu sistemul real;

4) cunoaşterea calităţii echipamentului achiziţionat, în funcţiune în sistemul de climatizare;

5) verificarea dacă toate echipamentele utilizate au certificat de conformitate, evaluare tehnică sau au performanţe echivalente, tipul certificatului de conformitate fiind indicat în documentaţia sistemului de climatizare, cuprins în cartea tehnică a construcţiei;

6) verificarea existenţei unor procese-verbale redactate la punerea în funcţiune sau comisionarea sistemului de climatizare;

7) cunoaşterea modului în care este reglat sistemul de climatizare, pentru a răspunde eficient la variaţiile de sarcină termică produse de cauze exterioare (condiţii climatice) şi/sau interioare (degajări de căldură de la surse interioare);

8) cunoaşterea modului de întreţinere a sistemului de climatizare; în cazul unui contract de prestări servicii de întreţinere regulată a sistemului de climatizare cu o întreprindere specializată – verificarea serviciilor contractate.

24. În cazul în care proprietarul clădirii nu dispune de documentaţia tehnică a sistemului de climatizare supus inspecţiei periodice, constituirea acesteia intră în grija inspectorului sistemelor de climatizare.

25. Pentru efectuarea inspecţiei periodice a sistemului de climatizare, se identifică şi se colectează informaţiile necesare şi documentele disponibile relevante:

1) planurile clădirii;

2) volumul răcit/încălzit;

3) utilizarea actuală a clădirii;

4) documentaţia de proiectare;

5) scheme de principiu;

6) fişe tehnice;

7) instrucţiuni de punere în funcţiune a sistemului de climatizare sau a elementelor componente;

8) operaţiuni de întreţinere;

9) rapoarte de inspecţie anterioare;

10) existenţa actului privind cercetarea tehnică a canalelor de ventilare, emis în conformitate cu legislaţia;

11) rapoarte de întreţinere;

12) facturi de energie electrică;

13) informaţii referitoare la exploatare;

14) calculul energetic.

26. Pentru sistemul frigorific, se verifică:

1) existenţa manualului de utilizare;

2) existenţa unui document care să cuprindă măsurile ce trebuie luate în cazul unei întreruperi sau a unei scăpări de agent frigorific şi să furnizeze instrucţiuni de securitate adecvate;

3) schema conductelor;

4) cartea instalaţiei frigorifice.

27. Inspectorul sistemelor de climatizare adună şi evaluează toată documentaţia originală disponibilă care se referă la clădire şi la sistemul de climatizare aferent. Se identifică documentele relevante care permit inspecţia subsistemelor şi a componentelor sistemului de climatizare.

28. Inspectorul sistemelor de climatizare obţine şi evaluează orice documentaţie suplimentară, dacă există, privind indicarea oricăror modificări sau deteriorări ale clădirii, instalaţiilor ori modificări de destinaţie faţă de documentele originale.

29. Se recomandă proprietarului clădirii să prezinte inspectorului sistemelor de climatizare orice document, calcule, rapoarte de expertiză, audit întocmite anterior inspecţiei periodice, care permit o evaluare mai corectă şi completă a clădirii şi a sistemelor de ventilare sau climatizare.

30. În cazul în care este disponibil certificatul energetic sau un raport de evaluare energetică, acesta va fi utilizat pentru completarea datelor existente şi pentru o mai bună evaluare a posibilităţii de eficientizare energetică a sistemului de climatizare.

31. Se verifică documentele referitoare la întreţinerea sistemului în ansamblul său şi a echipamentelor individuale ale acestuia, precum şi, dacă există, cartea tehnică a construcţiei şi a sistemelor aferente.

32. Trebuie să se verifice corespondenţa dintre documentaţie şi componentele instalate în realitate. Criteriile de proiectare disponibile trebuie să fie verificate în raport cu sistemul de climatizare real şi cu destinaţia clădirii la momentul efectuării inspecţiei periodice.

33. Planurile sistemului de climatizare şi detaliile de execuţie trebuie să fie verificate în raport cu sistemul real şi cu destinaţia actuală.

34. Inspectorul sistemelor de climatizare trebuie să obţină sau să elaboreze o listă a echipamentelor sistemului de climatizare, corespunzătoare sistemului care se inspectează.

35. Proiectul şi documentaţia instalaţiei pot fi incomplete sau chiar lipsi. Documentaţia existentă poate fi parţial expirată, din cauza schimbărilor nedocumentate referitoare la destinaţie, sarcini termice, elemente de construcţie sau instalaţii modificate pe perioada existenţei clădirii. În aceste cazuri sînt necesare următoarele acţiuni:

1) să se identifice documentaţia care lipseşte sau care nu mai este de actualitate, lista documentelor necesare a fi prezentate de beneficiar în vederea inspecţiei periodice, specificată în documentele normative elaborate de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor;

2) întreprinderea sau inspectorul sistemelor de climatizare, responsabili de efectuarea inspecţiei, trebuie să formuleze recomandări proprietarului referitoare la modul de completare a documentaţiei;

3) trebuie să se adune date şi informaţii despre sistemul de climatizare, anvelopa clădirii şi modul de utilizare a clădirii, care să permită realizarea inspecţiei şi completarea documentelor ce trebuie să se redacteze în urma inspecţiei;

4) pentru completarea parametrilor de proiectare care lipsesc (temperaturi de calcul, debite de aer proaspăt) trebuie să se adopte valorile indicate în documentele normative corespunzătoare destinaţiei şi locaţiei clădirii sau unităţii inspectate.

36. Verificarea echilibrării aeraulice şi hidraulice a reţelelor de aer şi a reţelelor de apă caldă şi rece se va realiza înainte de efectuarea inspecţiei, atît pentru reţeaua de conducte la sistemul de climatizare de tip “numai aer”, cît şi la reţeaua de conducte pentru ventilarea mecanică (dacă există). Dacă această operaţie a fost executată la punerea în funcţiune sau cu ocazia unui audit funcţional efectuat la cererea proprietarului sistemului de climatizare, acesta va prezenta documentele care au fost întocmite cu această ocazie.

37. Dacă nu există nicio dovadă de efectuare a echilibrării aeraulice, inspectorul sistemelor de climatizare efectuează măsurarea debitelor pe cîteva ramificaţii importante. Procedura de măsurare va fi indicată în documentele normative elaborate de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor.

38. Echilibrarea hidraulică a reţelelor de apă caldă şi rece se solicită numai în cazul în care se sesizează că sînt consumatori (ventiloconvectoare, ejectoconvectoare, pompe de căldură pe buclă de apă) alimentaţi insuficient cu agent termic, caz în care se constată o putere de încălzire sau răcire diferită de cea a consumatorilor similari ca putere instalată din clădire. Ca şi în cazul conductelor de aer, echilibrarea reţelei poate fi realizată suplimentar de către inspectorul sistemelor de climatizare sau de către o altă persoană ori întreprindere abilitată.

39. Înainte de începerea operaţiunilor de inspecţie pe teren, inspectorul sistemelor de climatizare distribuie locatarilor/proprietarului spaţiilor climatizate chestionare de evaluare a performanţelor sistemului de climatizare pentru aflarea opiniei acestora. Întrebările adresate se referă la condiţiile de confort termic şi acustic pe toată perioada anului, inclusiv perioadele de tranziţie climatică (primăvara, toamna), la percepţia de calitate a aerului în spaţiile de lucru şi în încăperile anexe, la preocupările personale şi ale personalului de întreţinere de a micşora consumul de energie.

40. Persoanele chestionate trebuie să reprezinte minimum 10-15% din numărul total de utilizatori ai spaţiilor şi să fie, pe cît posibil, uniform distribuite în spaţiul climatizat care se analizează. Se localizează unitatea clădirii din care sînt date răspunsurile, pentru a sesiza eventuale defecţiuni particulare ale acelei unităţi.

41. Modelul de chestionar cuprinzînd un număr de întrebări va fi indicat în documentele normative elaborate de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor. Inspectorul sistemelor de climatizare va indica în chestionar chestiunile legate de ceea ce a sesizat în perioada de inspecţie preliminară şi colectare a documentelor.

Secţiunea a 3-a

Inspecţia pe teren

42. Inspecţia periodică se efectuează la faţa locului şi trebuie să fie organizată şi condusă astfel încît să ducă la creşterea eficienţei energetice a sistemelor de climatizare, în condiţiile asigurării confortului şi calităţii aerului interior pentru locatari/proprietar.

43. În cadrul inspecţiei periodice se verifică sistemul de climatizare şi ventilare din clădirea sau unităţile climatizate, precum şi clădirea însăşi, ca sursă posibilă de consum ridicat de energie datorită transferului de căldură prin anvelopă şi surselor interioare de degajare de căldură.

44. Inspecţia periodică se realizează prin control şi verificări la faţa locului, măsurări de parametri relevanţi, calcule şi, dacă se cere, simulări numerice pentru extrapolarea unor date măsurate, pentru alte condiţii de exploatare.

45. La efectuarea inspecţiei periodice, inspectorul sistemelor de climatizare trebuie să aibă în dotare aparate şi dispozitive verificate metrologic pentru măsurarea parametrilor care influenţează asupra performanţei sistemelor de climatizare.

46. Pentru toate subsistemele şi echipamentele sistemelor se verifică:

1) conformitatea cu proiectul;

2) capacitatea de a răspunde criteriilor de proiectare;

3) modul de exploatare a sistemului de climatizare în raport cu sarcinile termice şi de umiditate variabile (control, reglare, comandă);

4) întreţinerea sistemului de climatizare.

47. Pe parcursul inspecţiei se depistează şi se consemnează în raportul de inspecţie periodică toate îmbunătăţirile, transformările şi reglajele care pot fi aduse clădirii şi sistemului de climatizare în scopul reducerii consumului de energie pentru climatizare.

48. Pentru a caracteriza sistemul de ventilare şi sistemul de climatizare din punct de vedere energetic, în urma inspecţiei periodice se determină indicii specifici de consum de energie, şi anume puterea specifică de ventilare şi puterea specifică pentru climatizare. Dacă cele două sisteme sînt cuplate, se determină numai puterea specifică pentru climatizare. Procedura detaliată pentru stabilirea acestor indici se indică în documentele normative elaborate de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor.

49. Toate subsistemele, echipamentele şi dispozitivele de acelaşi tip care se regăsesc în sistemul de climatizare sau în sistemul de ventilare mecanică se verifică după aceeaşi procedură, conform indicaţiilor din prezentul Regulament. Conductele sau gurile de aer ale sistemului de climatizare de tip “numai aer” sau ale sistemului de ventilare mecanică aferent unui sistem de climatizare de tip “aer-apă” se verifică după procedura indicată pentru sistemul de distribuţie a aerului.

50. Verificarea întreţinerii sistemului de climatizare constituie o parte importantă a inspecţiei periodice. În acest sens, se determină dacă sistemul de climatizare, subsistemele sau componentele sînt exploatate corect şi cu regularitate şi întreţinute de personal instruit şi/sau autorizat conform:

1) instrucţiunilor de exploatare ale proiectantului;

2) instrucţiunilor producătorului subsistemelor şi componentelor;

3) oricărei cerinţe legale sau reglementate.

51. În acelaşi timp se recomandă ca orice problemă de neconformitate cu normele actuale să fie semnalată proprietarului, chiar dacă nu intră în lista de probleme specifice inspecţiei periodice. Se recomandă proprietarului clădirii să păstreze într-un dosar orice document sau calcul realizate în timpul inspecţiei periodice, astfel încît acestea să fie disponibile pentru următoarele inspecţii periodice ale clădirii şi ale sistemului de climatizare.

52. Prin inspecţia clădirii şi evaluarea calităţii acesteia din punct de vedere energetic se urmăreşte:

1) să se evalueze sarcina termică de calcul a clădirii sau unităţii inspectate, care trebuie comparată cu cea a sistemului de climatizare aferent;

2) să se sesizeze problemele legate de anvelopa clădirii, care ar putea conduce la micşorarea sarcinii termice (radiaţie directă mare care cere umbrire interioară sau exterioară, schimbarea geamurilor), fără a efectua un calcul complet al necesarului de energie – responsabilitate atribuită evaluatorului energetic;

3) să se analizeze modul în care este exploatată clădirea (gradul de ocupare, iluminat general, local, distribuţia surselor de degajare de căldură). Se menţionează că în bilanţul energetic al unei clădiri climatizate, ponderea foarte mare a necesarului de energie pentru răcire o reprezintă aporturile solare şi degajările de la sursele interioare de căldură;

4) să se stabilească dacă sînt zone de fumători, unde inspecţia trebuie să verifice funcţionarea sistemelor de ventilare sau climatizare.

53. Sarcina termică de calcul pentru răcire a clădirii trebuie să fie determinată separat pentru fiecare zonă termică alimentată de la o centrală de tratare a aerului şi pentru totalitatea zonelor alimentate de la aceeaşi centrală de producere a frigului.

54. Sarcina termică de calcul pentru fiecare zonă se compară, în funcţie de sistemul de climatizare instalat:

1) pentru sistemele de climatizare de tip “numai aer”, sarcina termică a clădirii sau unităţii se compară cu puterea instalată a bateriei de răcire din centrala de tratare a aerului, luînd în considerare că această baterie răceşte şi aerul proaspăt;

2) pentru sistemele de climatizare de tip “aer-apă” sau pentru sistemele cu detentă directă din încăperile în care există ventilare mecanică cu tratare separată a aerului proaspăt, sarcina termică se compară cu puterea instalată a tuturor bateriilor de răcire din ventiloconvectoare, ejectoconvectoare, climatizoare locale sau aparate terminale. Dacă ventilarea unităţilor sau clădirilor se face natural sau mecanic fără tratarea aerului, sarcina sistemelor de climatizare trebuie să includă şi sarcina termică de tratare a aerului proaspăt;

3) pentru sistemele de ventilare mecanică cu tratare a aerului care funcţionează în spaţiile climatizate, sarcina termică a bateriei de răcire din centrala de tratare a aerului se compară cu sarcina de răcire pentru tratarea aerului proaspăt (după caz, aceste baterii pot prelua şi o parte din sarcina clădirii, dacă introduc aer cu temperatură mai scăzută decît temperatura setată pentru aerul interior);

4) sarcina termică pentru totalitatea unităţilor clădirii alimentate de la centrala frigorifică se compară cu puterea instalată a centralei frigorifice. Dacă această centrală deserveşte şi alte clădiri climatizate care nu sînt analizate în cadrul inspecţiei periodice sau deserveşte şi procese industriale, comparaţia se face cu puterea de calcul disponibilă la racordul distribuitorului de apă răcită corespunzătoare zonelor care se inspectează.

Sarcina termică de calcul se poate stabili prin calcul, în conformitate cu documentele normative.

55. Evaluarea sarcinilor termice interne ale clădirii trebuie să fie efectuată în funcţie de destinaţia clădirii şi de modul în care aceasta este utilizată (program de ocupare, utilizarea iluminatului, a biroticii etc.).

56. Prin inspecţia periodică se urmăreşte verificarea confortului locatarilor/proprietarului şi calitatea aerului interior, întrucît eficienţa energetică trebuie să fie realizată în condiţiile asigurării condiţiilor interioare normate.

57. Confortul termic se evaluează în funcţie de parametrii de proiectare şi în funcţie de măsurările realizate la faţa locului. În funcţie de destinaţia şi de mărimea clădirii sau unităţii inspectate, se aleg încăperile reprezentative în care se evaluează confortul interior. Se aleg cu prioritate încăperile despre care, din chestionarele completate de locatari/proprietar, au apărut aprecieri nefavorabile privind confortul.

58. Pentru a stabili calitatea aerului din încăperile ventilate mecanic sau climatizate cu sistem de tip “numai aer” care introduce şi aer proaspăt, se stabileşte debitul de aer proaspăt care este introdus în încăperi.

59. În încăperile în care nu există ventilare mecanică, se fac măsurări de concentraţie de CO₂ şi de umiditate, pentru acelaşi număr de încăperi pentru care s-a analizat confortul termic, şi se verifică dacă nivelul de CO₂ se încadrează în clasele de calitate a aerului. Umiditatea interioară trebuie să se încadreze în limitele de confort, corelat cu ceilalţi parametri ai aerului interior.

Rezultatele obţinute se consemnează în raportul de inspecţie periodică.

60. Prin inspecţia sistemului de distribuţie a aerului (dispozitive de introducere, de extragere, conducte de aer) în sistemele de ventilare şi în sistemele de climatizare de tip “numai aer” se urmăreşte verificarea traseelor de aer de la intrarea acestuia în sistem pînă la evacuarea lui în exterior. Verificările se referă la:

1) valoarea debitelor de aer în diferite zone ale instalaţiei;

2) pierderile de aer din cauza neetanşeităţii conductelor;

3) modul în care aerul este distribuit şi extras din încăperi;

4) pierderile de energie ale sistemului datorate neizolării corespunzătoare a conductelor;

5) modul în care aerul este introdus şi evacuat din sistem.

61. În funcţie de tipul sistemelor de climatizare inspectate, se măsoară debitul de aer proaspăt, debitul de aer de introducere, debitele extrase, debitul recirculat. Înainte de efectuarea măsurărilor se verifică poziţia clapetelor antifoc şi a voleţilor de desfumare. Înainte de pornirea ventilatorului, aceste dispozitive trebuie să fie complet deschise.

62. Debitele de aer măsurate se compară cu cele din proiect şi dacă debitul de introducere şi cel de extragere nu corespund valorilor din proiect, se fac reglaje în măsura posibilului. Dacă debitele sînt mai mici decît cele din proiect, acest fapt arată o subevaluare a pierderilor de sarcină reale din sistem.

În acest caz se verifică dacă pe traseul principal de calcul (care corespunde cu traseul pe care sînt cele mai mari pierderi de sarcină) sînt clapete de reglare care pot fi deschise la maxim şi după deschiderea lor se reechilibrează aeraulic ramurile pe care s-au făcut manevre.

63. Se verifică gradul de colmatare a filtrelor de aer, deoarece încărcarea cu praf a filtrelor poate fi o cauză importantă de scădere a debitului de aer, prin creşterea pierderilor de sarcină în sistem. În cazul în care nu se obţine debitul de calcul şi debitul real este insuficient, se fac recomandări pentru modificarea sistemului, schimbarea turaţiei la ventilator (dacă este posibil), schimbarea ventilatorului, schimbarea tipului de filtre.

64. În cazul sistemelor de tip “numai aer”, se verifică dacă insuficienţa debitului total de aer se poate compensa prin modificarea diferenţei de temperatură dintre aerul introdus şi aerul interior (de multe ori bateriile de răcire sînt supradimensionate). Dacă debitele de aer proaspăt, recirculat şi evacuat nu corespund valorilor din proiect, se fac reglaje folosind dispozitivele de reglare prevăzute pe circuitele aferente.

65. Verificările sistemului de alimentare cu aer la nivelul spaţiilor climatizate constau în următoarele operaţii:

1) compararea specificaţiilor echipamentelor terminale şi ale gurilor de aer din proiect cu cele din teren, precum şi verificarea corespondenţei poziţiilor din proiect ale gurilor de aer cu cele reale;

2) verificarea gradului de deschidere a gurilor de introducere a aerului (difuzoare, grile) şi a gurilor de extragere a aerului;

3) evaluarea nemulţumirilor locatarilor/proprietarului în raport cu modul de alimentare cu aer climatizat în locul unde aceştia îşi desfăşoară activitatea;

4) verificarea poziţionării şi geometriei gurilor de introducere a aerului în raport cu cele de extragere, în vederea evitării fenomenului de scurtcircuitare a zonei de ocupare;

5) verificarea gradului de colmatare a filtrelor din aparatele terminale care introduc aer în încăperile climatizate (climatizoare locale, ventiloconvectoare, guri de introducere prevăzute cu filtre finale).

66. Se verifică modul în care se realizează ventilarea clădirii în ansamblul ei şi dacă spaţiile ventilate sau climatizate comunică între ele. Se verifică dacă zonele aflate în depresiune sau suprapresiune sînt corect gestionate, astfel încît să nu existe circulaţie de poluanţi, inclusiv de poluanţi care produc mirosuri neplăcute, între zone cu diferite destinaţii (între spaţiile de recepţie şi restaurante la hoteluri, între bucătării şi sălile de mese, între spaţiile de fumători şi cele de nefumători).

67. În cadrul inspecţiei ventilării clădirilor climatizate pot apărea două situaţii, în funcţie de existenţa sau lipsa unui sistem de ventilare mecanic:

1) dacă există un sistem de ventilare mecanic, deschiderea ferestrei este considerată ca risipă de energie, deoarece calitatea aerului interior este asigurată prin debitul de aer proaspăt introdus;

2) dacă aerisirea prin ferestre este singura modalitate de ventilare, atunci risipa de energie depinde de comportamentul locatarilor. Automatizarea ferestrelor sau închiderea acestora în timpul perioadelor de neocupare pentru clădirile cu altă destinaţie decît cea de locuit sînt metode de reducere a pierderii de energie, însă această reducere poate fi defavorabilă calităţii aerului interior. În acest caz trebuie să se ceară automatizarea ferestrelor pentru a se permite deschiderea automată înainte şi după perioadele de ocupare. În toate cazurile de deschidere a ferestrelor, încălzirea şi climatizarea trebuie să fie închise automat.

68. Se verifică pierderile de aer, deoarece neetanşeitatea conductelor poate constitui o cauză importantă a pierderii de energie şi a eficienţei scăzute a sistemului de ventilare sau climatizare.

69. Verificarea izolaţiei termice a conductelor şi a centralei de tratare a aerului trebuie să se facă în cazul în care se constată decalaje importante între temperatura la ieşire din ventilatorul de introducere şi temperatura de introducere în dispozitivele terminale, iar traseele conductelor nu trec prin încăperi climatizate. În acest caz se măsoară temperatura superficială a izolaţiei în zonele în care se presupune că izolaţia nu este montată corect.

70. O apreciere generală care trebuie consemnată în raportul de inspecţie periodică se face calculînd debitul de căldură care s-a pierdut (sau care a încălzit aerul de introducere, în cazul aerului rece, între centrala de tratare a aerului şi gurile de introducere din încăperi). Aceeaşi evaluare trebuie să se facă şi pentru aerul extras din încăperi, dacă în centrala de tratare a aerului se face recuperarea căldurii din aerul care se evacuează, folosind recuperatoare de căldură sau prin amestec cu aerul proaspăt.

71. În cadrul verificării sistemului de distribuţie a apei (în sistemele de tip “aer-apă”) se verifică:

1) traseul şi diametrele conductelor în raport cu proiectul sistemului de climatizare, eventual dezechilibrul hidraulic al reţelei de distribuţie;

2) existenţa şi starea suporturilor pentru conducte şi armături;

3) existenţa şi starea de funcţionare a armăturilor de separare, reglare, golire şi aerisire;

4) starea izolaţiei termice.

Diametrele conductelor se verifică, pentru legăturile la echipamente, pe ramurile principale ale distribuţiei şi prin sondaj, pe ramificaţiile la aparatele terminale.

72. Starea izolaţiei termice se verifică pe traseele aparente şi prin sondaj, pentru conductele ascunse, în zonele în care sînt prevăzute trape sau capace de acces. Se verifică dacă apare condens pe suprafaţa conductelor de apă rece.

73. Verificarea funcţionării dispozitivelor terminale în sistemele de tip “aer-apă” sau “aer-agent frigorific” (cu detentă directă): ventiloconvectoarelor, ejectoconvectoarelor, grinzilor de răcire, pompelor de căldură pe bucla de apă, unităţilor de tip split şi climatizoarelor locale, se face din următoarele puncte de vedere:

1) asigurarea condiţiilor de igienă;

2) eficienţa energetică;

3) respectarea legislaţiei din domeniul protecţiei aerului atmosferic, inclusiv din domeniul protecţiei stratului de ozon.

74. În ceea ce priveşte igiena dispozitivelor terminale, se verifică:

1) gradul de colmatare a filtrelor de aer;

2) starea de curăţenie a suprafeţelor bateriilor;

3) modul în care este colectat şi îndepărtat condensul.

75. Eficienţa energetică se stabileşte la cîteva aparate, pe bază de măsurări, aplicîndu-se proceduri de verificare a eficienţei energetice la ventiloconvectoare.

Proceduri asemănătoare se pot aplica şi pentru celelalte aparate.

76. Verificarea centralei de tratare a aerului (filtre, baterii de încălzire şi răcire, umidificatoare, recuperatoare de căldură, ventilatoare) se face în funcţie de sistemul de climatizare al unităţii sau clădirii inspectate:

1) pentru sistemele de tip “numai aer”, se verifică dacă sarcina nominală a echipamentelor corespunde sarcinii de calcul a clădirii sau unităţii şi dacă se realizează modul de tratare a aerului prevăzut în proiect;

2) sarcina termică a bateriilor din centrala de tratare a aerului se compară cu sarcina termică a clădirii sau unităţii (a se vedea punctul 52);

3) pentru sistemele de tip “aer-apă”, se verifică dacă centrala de tratare a aerului asigură sarcina de răcire pentru aerul proaspăt şi dacă tratarea aerului proaspăt se face conform proiectului;

4) se verifică debitele de aer pe toate circuitele care vin şi pleacă de la centrala de tratare a aerului.

77. La toate sistemele se verifică:

1) starea de colmatare a filtrelor de aer şi modul în care acestea sînt curăţate sau schimbate. Se înregistrează frecvenţa schimbării sau curăţării filtrului şi data ultimei schimbări şi/sau curăţări;

2) montarea corespunzătoare a filtrelor, astfel încît să nu existe zone de comutare;

3) depunerile de pe bateriile de răcire sau încălzire, care pot obtura trecerea aerului peste suprafeţele de schimb de căldură;

4) utilizarea produselor antilegionella în camerele de tratare cu apă;

5) nivelul depunerilor de piatră la echipamentul de umidificare cu abur;

6) securitatea centralei (oprirea ventilatorului la deschiderea uşilor de vizitare);

7) prezenţa infiltraţiilor sau exfiltraţiilor de aer la îmbinările dintre aparatele de tratare;

8) prizele de aer exterior (proaspăt): starea grilei de aer proaspăt, a jaluzelelor fixe şi a prefiltrelor, care nu trebuie să fie deteriorate sau obturate;

9) poziţia prizei de aer proaspăt în raport cu gurile de evacuare în exterior a aerului viciat şi cu gurile de evacuare a aerului de la turnurile de răcire (unde există riscul de apariţie a bacteriei legionella).

78. Prin inspecţie se urmăreşte să se identifice zonele de eficienţă energetică redusă a proceselor de tratare pentru a se indica modificări posibile, de tipul:

1) recirculări;

2) folosirea recuperatoarelor de căldură;

3) introducerea unor soluţii de stocare a căldurii (frigului) pentru reducerea vîrfurilor de sarcină, mai ales dacă acestea nu pot fi acoperite cu sistemele existente;

4) renunţarea la înscrierea proceselor de răcire cu uscare şi reîncălzire, concepute iniţial pentru controlul umidităţii în încăperi (în clădiri care nu necesită controlul umidităţii);

5) folosirea sistemelor ce utilizează surse de energie regenerabilă.

79. Inspecţia periodică trebuie să stabilească dacă echipamentul funcţionează într-un mediu adecvat şi cu eficienţă acceptabilă şi dacă operaţiile de verificare a întreţinerii şi a reglării sînt realizate în mod regulat.

80. Inspecţia periodică a sistemului de climatizare sau a instalaţiei frigorifice trebuie să urmărească cerinţele legislaţiei şi reglementărilor din domeniu, care se referă la:

1) integrarea sistemului de climatizare sau a instalaţiei frigorifice în construcţie – prin asigurarea condiţiilor şi adoptarea măsurilor necesare unei bune integrări a acestora în clădirea deservită, care să asigure rezistenţa sistemului la eforturi rezultate din elementele de construcţie prin: protejarea trecerii conductelor prin pereţi şi planşee; distanţe minime între ţevi şi coşuri de fum sau cabluri de alimentare electrică;

2) evitarea pericolului de explozie – prin alegerea echipamentelor componente ale instalaţiilor frigorifice de tip antiexplozie;

3) securitatea la contact – prin adoptarea de măsuri pentru a diminua nivelul de risc de rănire prin contact cu părţile în mişcare ale utilajelor (compresoare, ventilatoare, pompe);

4) securitatea la intruziune – prin asigurarea securităţii instalaţiilor şi spaţiilor aferente centralelor frigorifice sau instalaţiilor frigorifice compacte, acţiuni de intruziune a oamenilor şi animalelor prin: montarea de dispozitive (mijloace de avertizare) de împiedicare a accesului persoanelor neautorizate şi neinstruite; montarea de dispozitive de reglaj, comandă şi control al instalaţiilor frigorifice;

5) prevenirea apariţiei microorganismelor în apa de răcire a condensatoarelor (legionella) – prin regim termic adecvat şi sistem de supraveghere;

6) evitarea poluării mediului de către agenţii frigorifici utilizaţi în sistemele de climatizare – prin alegerea corectă, din considerente ecologice, a agentului frigorific, limitarea pierderilor de agent frigorific în atmosferă, exploatarea corectă a instalaţiilor frigorifice.

În cazul detectării pierderilor (scurgerilor) de agent frigorific, inspectorul sistemelor de climatizare va recomanda oprirea exploatării sistemelor de climatizare pînă la repararea acestora;

7) evitarea riscului de producere a substanţelor nocive sau insalubre – prin asigurarea condiţiilor de curăţare şi întreţinere a instalaţiilor frigorifice de climatizare (spaţii cu pardoseli uşor de întreţinut, cu finisaje sclivisite, cu sifoane de pardoseală; spaţii echipate cu ventilatoare de avarie);

8) consumul de energie în exploatare – echipamentele componente ale instalaţiei frigorifice trebuie să aibă consumuri minime de energie în exploatare;

9) utilizarea recuperării de căldură, reducerea consumului de energie la producerea frigului – prin recuperarea frigului din aerul viciat sau a apelor uzate, în sistem pompă de căldură;

10) izolarea termică a conductelor, în vederea reducerii pătrunderilor de căldură – prin izolarea corespunzătoarea a conductelor instalaţiilor frigorifice şi de pompe de căldură;

11) reglajul sarcinii termice, în vederea corelării producţiei de frig cu necesarul la consumator, în funcţie de temperatura mediului ambiant;

12) nivelul de zgomot produs, în funcţionare, de către echipamentele componente ale instalaţiei frigorifice de climatizare (compresoare, ventilatoare, pompe), care trebuie să se încadreze în limitele admisibile ale nivelului de zgomot echivalent interior.

81. Lista de control pentru verificarea vizuală exterioară a sistemului de climatizare sau a instalaţiei frigorifice este următoarea:

1) compararea instalaţiei cu planurile (desenele) sistemului frigorific şi ale circuitului electric; controlul dacă alimentarea electrică este conformă cu puterea cerută;

2) verificarea echipamentelor şi a documentelor însoţitoare în privinţa conformităţii cu specificaţiile din planuri;

3) verificarea montajului echipamentelor frigorifice (fundaţie, amortizoare de zgomot, atenuatoare de vibraţii, spaţiu de exploatare şi depanare);

4) verificarea protecţiei contra atingerilor periculoase (piese în mişcare, electrocutare);

5) verificarea dacă dispozitivele de siguranţă şi protecţie a mediului ambiant sînt conforme cu documentele normative, montate şi în stare de funcţionare;

6) verificarea dacă recipientele sub presiune au volume suficiente şi dacă au certificatele, plăcile de identificare, manualul de instrucţiuni şi documentaţia corespunzătoare;

7) verificarea trecerii libere pe căile de acces şi de siguranţă;

8) verificarea montajului corect al conductelor şi armăturilor (acces pentru manevre);

9) verificarea marcajului conductelor în funcţie de fluid, presiune, temperatură;

10) verificarea suporturilor şi fixărilor (să nu transmită vibraţii, să nu blocheze circulaţia);

11) verificarea existenţei şi a stării izolaţiei termice;

12) verificarea existenţei în număr suficient şi a stării de funcţionare a aparaturii de control, reglare şi protecţie (manometre, termometre, indicatoare de nivel, supape de siguranţă, ventile de reglare, clapete de sens, filtre de impurităţi);

13) verificarea ventilaţiei din staţia de frig;

14) verificarea detectoarelor de agent frigorific (la instalaţiile cu încărcătura mai mare de 300 kg);

15) verificarea stării de curăţenie a suprafeţelor schimbătoarelor de căldură;

16) verificarea cantităţii de agent frigorific şi de ulei;

17) verificarea concentraţiei lichidului intermediar, a durităţii apei de răcire a condensatoarelor sau turnurilor de răcire (protecţie contra legionella);

18) verificarea instrucţiunilor şi sarcinilor personalului pentru a împiedica scăpările de agent frigorific;

19) analiza consemnărilor din jurnalul de exploatare a instalaţiei (eventuale avarii, cauze, depanarea lor, măsuri pentru evitarea repetării).

82. În cadrul inspecţiei instalaţiei de automatizare se fac verificări ale stării de reglare a sistemului şi ale parametrilor reglaţi:

1) se compară ziua şi ora la care se face inspecţia cu ziua şi ora indicate de regulatoare;

2) se verifică perioadele de pornire/oprire a sistemului;

3) se identifică şi se evaluează funcţionarea sondelor de reglare a temperaturii pentru încălzirea/răcirea zonelor inspectate;

4) se notează temperaturile de setare din fiecare zonă pentru încălzire/răcire şi se verifică în raport cu nivelul de activitate şi gradul de ocupare al zonei şi cu dorinţele locatarului/proprietarului clădirii;

5) se indică dacă există o “plajă neutră” între nivelul de încălzire şi cel de răcire a zonelor climatizate;

6) se evaluează modul de reglare a puterii de încălzire/frigorifice la bateriile de încălzire/răcire;

7) se evaluează metodele posibile de reglare aeraulică a sistemului, prin modificarea debitelor de aer introdus sau evacuat/recirculat, precum şi a debitului de aer proaspăt;

8) se evaluează, dacă există, modul de reglare a dispozitivelor terminale (gurilor de aer) de introducere a aerului, în funcţie de temperatura de introducere.

83. Se identifică şi se furnizează recomandări cu privire la toate dispozitivele de automatizare, senzorii şi indicatoarele care sînt relevante pentru performanţa energetică, conform:

1) amplasării,

2) funcţiei;

3) reglărilor.

84. Se localizează şi se inspectează dispozitivele de automatizare a funcţionării sistemului de climatizare sau de răcire, dispozitivele de automatizare ale instalaţiei de încălzire şi senzorii de temperatură aferenţi.

85. Se examinează documentaţia sau alte surse de informaţie pentru a se determina zonele individuale de automatizare pentru încălzire şi răcire. Se determină zonarea convenabilă în raport cu factori cum ar fi nivelurile locale ale aporturilor interne, orientarea sau expunerea la radiaţia solară.

86. Se determină metoda utilizată pentru modularea sau reglarea debitului de aer din conductele de introducere, recirculare şi evacuare. Se emite o părere asupra eficienţei, în comparaţie cu buna practică.

87. În unele sisteme de climatizare pot fi montate contoare de energie sau de ore de funcţionare. Prin observarea regulată a citirilor acestor dispozitive de măsurare se poate evalua funcţionarea sistemului de climatizare.

88. Dacă energia consumată a fost înregistrată într-un registru sau stocată în memoria unui calculator, la intervale regulate trebuie să se efectueze o estimare pornind de la puterea nominală şi înregistrarea consumurilor, pentru a se evalua dacă echipamentul funcţionează în concordanţă cu necesarul de căldură/frig. Dacă nu, inspecţia periodică trebuie să includă o recomandare către proprietarul clădirii pentru a reduce consumul de energie.

89. Dacă sînt montate dispozitive de măsurare, dar nu există înregistrarea consumului, inspecţia periodică trebuie să facă recomandări pentru înregistrarea citirilor contoarelor la intervale regulate. Dacă nu sînt montate astfel de contoare, o parte din recomandările furnizate ar fi de a se monta contoare de măsurare a consumului de energie cel mai mic pentru centrala de climatizare cu consumul de energie cel mai mare şi de a se înregistra ulterior consumul la intervale regulate.

90. În urma inspecţiei periodice a sistemelor de climatizare, rezultatele se consemnează în raportul de inspecţie periodică, conform prevederilor art.26 alin.(1) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor.

91. Valorile care reprezintă performanţa sistemelor de climatizare, rezultate în urma inspecţiei periodice pot fi utilizate în calculele privind evaluarea şi certificarea performanţei energetice a clădirilor.

Capitolul III

RAPORTUL DE INSPECŢIE PERIODICĂ A SISTEMULUI DE CLIMATIZARE

92. Raportul de inspecţie periodică a sistemului de climatizare se întocmeşte conform prevederilor art.26 alin.(2) şi (3) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor şi ale prezentului Regulament, pentru a fi transmis proprietarului clădirii, responsabil de exploatarea şi de mentenanţa sistemului de climatizare.

93. Suplimentar la cele menţionate la art.26 alin.(2) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, raportul trebuie să includă următoarele elemente:

1) identificarea instalaţiilor sistemului de climatizare;

2) descrierea oricărei activităţi (de ajustare, de setare) care a fost efectuată în timpul inspecţiei periodice;

3) valorile înregistrate şi/sau măsurate;

4) sursa datelor înregistrate;

5) listarea tuturor documentelor scrise şi desenate ce au putut fi colectate pe teren referitor la clădirea şi instalaţiile inspectate şi documentelor refăcute ori completate în timpul inspecţiei de către inspectorul sistemelor de climatizare;

6) indicarea tuturor rezultatelor verificărilor efectuate de inspectorul sistemelor de climatizare asupra acestei documentaţii;

7) valori de referinţă;

8) comentarii asupra defectelor şi neîndeplinirilor identificate;

9) rezultatele inspecţiei periodice efectuate la faţa locului, incluzînd verificările realizate şi rezultatele evaluării randamentului energetic şi a corectei dimensionări a sistemului de climatizare;

10) furnizarea unui tabel sintetic ce cuprinde recomandările necesare pentru funcţionarea corectă a sistemului de climatizare, măsuri posibile de ameliorare a funcţionării acestuia, precum şi recomandări de înlocuire a unor componente sau subsisteme cu altele mai performante din punct de vedere energetic;

11) calcule, dacă situaţia o impune.

Se indică în raport orice avarie în funcţionare şi se înregistrează orice informaţie relevantă din partea proprietarului şi a personalului de exploatare sau întreţinere.

94. Pentru ca rapoartele de inspecţie periodică a sistemelor de climatizare să fie întocmite mai uşor, precum şi pentru ca acestea să poată fi utilizate la alcătuirea unei baze de date relevante, în vederea creşterii eficienţei energetice a sistemelor de climatizare, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor va aduce documentele sale normative în concordanţă cu prezentul Regulament şi va asigura elaborarea normativelor tehnice în construcţii necesare pentru aplicarea acestuia.

Documentele normative elaborate vor cuprinde o serie de anexe specifice, care se vor completa la efectuarea inspecţiei periodice şi care vor permite prezentarea sintetică a raportului de inspecţie periodică a sistemelor de climatizare.

95. În finalul raportului de inspecţie periodică a sistemului de climatizare se adaugă lista de concluzii şi recomandări de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi funcţionale a sistemului de climatizare, propuneri care au un caracter de recomandare pentru proprietarul clădirii.

96. Forma, conţinutul, modul de întocmire a raportului privind inspecţia periodică a sistemului de climatizare, însoţit de recomandări, se elaborează în conformitate cu documentele normative, elaborate de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor, cu prevederile prezentului Regulament şi cu prevederile din anexa G la standardul SM SR EN 15240 “Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de climatizare”.

Capitolul IV

RECOMANDĂRI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A EFICIENŢEI FUNCŢIONALE

ŞI ENERGETICE A SISTEMULUI DE CLIMATIZARE

97. Recomandările de îmbunătăţire a eficienţei funcţionale şi energetice a sistemului de climatizare au un caracter de recomandare pentru proprietarul clădirii, urmărindu-se ca aceste propuneri să fie convingătoare şi, în acest scop, trebuie să fie fundamentate teoretic şi/sau economic.

98. Orice recomandare cu privire la performanţa sistemului de climatizare trebuie să fie elaborată în conformitate cu cerinţele stabilite şi să fie în legătură cu elementele de inspecţie cerute de raport. Recomandările trebuie să se bazeze pe:

1) rezultatele inspecţiei periodice;

2) comparaţia dintre valorile reale înregistrate şi cele de referinţă corespunzătoare;

3) oferta pieţei privind componente şi echipamente performante.

99. În principal, recomandările se referă la:

1) echipamentul de climatizare din centrala de tratare a aerului;

2) echipamentul instalaţiilor de producere a frigului;

3) unităţile interioare de climatizare;

4) reţelele de distribuţie a fluidelor (apă caldă sau apă răcită/condens);

5) echipamentele exterioare de evacuare a aerului viciat (ventilatoare, grile, deflectoare);

6) sistemele de alimentare cu aer a încăperilor deservite (conducte, guri de aer, aparate terminale);

7) sisteme de alimentare cu aer a centralei de tratare a aerului: prizele de aer exterior, conductele de recirculare;

8) sistemul de reglare a sistemelor de ventilare sau climatizare;

9) funcţionarea sistemului de reglare;

10) măsuri posibile de reducere a aporturilor solare în încăperi şi a degajărilor de căldură de la sursele interioare;

11) completarea documentaţiei clădirii şi a sistemului investigat.

100. Recomandările trebuie să respecte următoarele aspecte:

1) cerinţe legale aplicabile;

2) informaţiile şi instrucţiunile producătorului;

3) valorile medii pentru sistemele de climatizare similare ca tipologie, indicate în anexe sau tabele (aceste valori de referinţă sînt menite să sprijine identificarea unor posibile probleme ale sistemului de climatizare);

4) specificaţiile tehnice;

5) cele mai bune valori posibil de obţinut cu tehnologiile disponibile.

101. Recomandările privind sistemul de climatizare trebuie să fie redactate în conformitate cu cerinţele stabilite şi criteriile specifice legate de elementele de inspecţie. Recomandările făcute se vor baza pe rezultatele inspecţiei periodice, incluzînd:

1) sistemul iniţial proiectat;

2) modificările apărute în utilizare, structura şi/sau proprietăţile clădirii şi ale sistemului de climatizare;

3) disponibilitatea de înlocuire a unor componente ale sistemului cu altele mai performante;

4) comparaţia dintre proprietăţile actuale înregistrate, starea, valorile şi referinţele corespunzătoare.

102. Recomandările trebuie:

1) să ţină cont de eficienţa economică şi fezabilitatea acţiunilor recomandate;

2) să ţină cont de adaptarea la utilizarea reală a clădirii (recompartimentări de spaţii, schimbarea destinaţiei unor spaţii sau schimbarea parametrilor de funcţionare ai sistemului de climatizare);

3) să ţină cont de capacitatea sistemului existent de a asigura confortul locatarilor şi calitatea aerului interior;

4) să ţină cont de faptul că supra- sau subdimensionarea sistemului de climatizare afectează eficienţa acestuia;

5) să ţină cont de reducerea posibilă a sarcinii frigorifice a climatizării;

6) să ţină cont de funcţionarea incorectă a sistemului sau a unora din componentele sale;

7) să cuprindă acţiuni imediate, înlocuiri sau alte acţiuni ce urmează a fi realizate în cazul unor lucrări importante de reabilitare sau de modernizare din cauza uzurii sau deteriorării componentelor sistemului;

8) să ţină cont de posibilitatea înlocuirii întregului sistem, a unor subsisteme sau componente cu alte sisteme mai eficiente energetic;

9) să ia în considerare interacţiunile dintre acţiunile sugerate;

10) să indice opţiuni disponibile de utilizare a energiilor regenerabile pe baza unui cost optim al investiţiei;

11) să includă recomandări referitoare la faptul că întreţinerea regulată efectuată de un personal calificat este esenţială pentru o bună funcţionare a sistemului de climatizare.

Capitolul V

ÎNREGISTRAREA RAPORTULUI DE INSPECŢIE

PERIODICĂ A SISTEMELOR DE CLIMATIZARE

103. Inspectorul sistemelor de climatizare, după întocmirea raportului de inspecţie periodică a sistemelor de climatizare în format electronic, conform capitolului III din prezentul Regulament, îl înscrie în registrul electronic specificat la art.27 alin.(1) lit.j) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, efectuînd înregistrarea şi validarea acestuia.

104. Autoritatea publică în domeniul eficienţei energetice sau instituţia delegată atribuie raportului de inspecţie periodică a sistemelor de climatizare un număr de înregistrare şi îl transmite întreprinderii care a efectuat inspecţia periodică prin intermediul inspectorului său.

105. După înregistrarea raportului de inspecţie periodică a sistemelor de climatizare, acesta se întocmeşte pe suport de hîrtie de către întreprindere în trei exemplare, fiind semnat de inspectorul sistemelor de climatizare care a efectuat inspecţia periodică, contrasemnat de conducătorul întreprinderii autorizate şi distribuit în felul următor: un exemplar al raportului este înmînat de către inspectorul sistemelor de climatizare proprietarului clădirii, în termen de 10 zile de la data întocmirii acestuia, un exemplar al raportului este transmis de către inspectorul sistemelor de climatizare autorităţii publice în domeniul eficienţei energetice sau instituţiei delegate, iar un exemplar al raportului este păstrat la inspectorul sistemelor de climatizare.

106. Autoritatea publică în domeniul eficienţei energetice sau instituţia delegată trebuie să păstreze exemplarul electronic şi cel pe suport de hîrtie al raportului privind inspecţia cel puţin cinci ani, pînă la următoarea inspecţie.

107. În cazul în care proprietarul clădirii a pierdut exemplarul raportului de inspecţie periodică a sistemului de climatizare, acesta depune o cerere privind eliberarea unui duplicat autorităţii publice în domeniul eficienţei energetice sau instituţiei delegate de aceasta. Duplicatul se întocmeşte prin efectuarea unei copii a originalului exemplarului raportului de inspecţie periodică a sistemului de climatizare, pe care se aplică menţiunea “Duplicat” şi semnătura conducătorului. Duplicatul se eliberează contra plată în termen de 10 zile calendaristice de la data depunerii cererii.

108. În baza raportului de inspecţie periodică a sistemelor de climatizare, autoritatea publică în domeniul eficienţei energetice sau instituţia delegată stabileşte un grafic de efectuare a următoarei inspecţii a sistemelor de climatizare, înştiinţînd proprietarul clădirii în scris, cu 30 de zile înainte, privind necesitatea efectuării următoarei inspecţii a sistemelor de climatizare.

Capitolul VI

OBLIGAŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE

PROPRIETARULUI CLĂDIRII

109. Proprietarul clădirii este obligat să respecte prevederile art.36 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor în ceea ce priveşte inspecţia periodică a sistemelor de climatizare.

110. Proprietarul clădirii în care este amplasat sistemul de climatizare este responsabil de inspecţia periodică a acestuia şi de încălcările stipulate în art.39 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor în ceea ce priveşte inspecţia periodică a sistemelor de climatizare.

111. Proprietarul clădirii solicită, în termenul stabilit de prezentul Regulament, inspecţia periodică a sistemelor de climatizare de către un inspector al sistemelor de climatizare autorizat.

112. Proprietarul clădirii are următoarele obligaţii:

1) să păstreze raportul de inspecţie periodică a sistemului de climatizare pînă la următoarea inspecţie periodică planificată;

2) să înmîneze, în timpul înstrăinării clădirii, raportul privind ultima inspectare noului proprietar al clădirii;

3) să înmîneze, în cazul locaţiunii clădirii, copia autorizată a ultimului raport de inspecţie locatarului.

Capitolul VII

FRECVENŢA INSPECŢIEI PERIODICE A SISTEMELOR DE CLIMATIZARE

113. În scopul reducerii consumului de energie şi al limitării emisiilor de dioxid de carbon, frecvenţa pentru efectuarea inspecţiilor periodice ale sistemelor de climatizare cu puterea nominală de peste 12 kW şi ventilare centralizate din clădiri se stabileşte la un interval de cinci ani pentru toate sistemele şi elementele componente, după prima inspecţie efectuată conform prevederilor punctului 5.

114. Pentru sistemele de climatizare şi ventilare centralizate, diferite părţi şi componente ale instalaţiei pot necesita o verificare mai frecventă şi mai detaliată şi în acest caz acestea trebuie să fie disponibile pentru o inspecţie, necesitatea inspecţiei fiind stabilită de către inspectorul sistemelor de climatizare de comun acord cu proprietarul clădirii, după prima inspecţie, în conformitate cu recomandările din instrucţiunile producătorului, prevederile normativelor tehnice elaborate de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor, în funcţie de rezultatele inspecţiei şi de nivelul întreţinerii.

În restul cazurilor inspecţia periodică a sistemelor de climatizare şi ventilare centralizate se efectuează pe bază voluntară.

115. La efectuarea deservirii sau verificării tehnice periodice a sistemelor de climatizare de către un instalator al întreprinderii specializate pentru efectuarea unor astfel de lucrări, nu se emite procesul-verbal de punere în funcţiune şi reglare proprietarului clădirii, dacă sistemul de climatizare nu îndeplineşte prevederile punctului 5.

116. Inspecţia periodică a sistemului de climatizare se efectuează doar dacă acesta îndeplineşte cerinţele de securitate şi sănătate stabilite în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008.

117. Cerinţele pentru pregătirea sistemului de climatizare pentru inspecţia periodică trebuie să fie transmise de către inspectorul sistemelor de climatizare, în formă scrisă, proprietarului clădirii cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data inspectării, cu aviz de recepţie.

118. În exercitarea profesiei, inspectorul sistemului de climatizare trebuie să fie imparţial şi să nu efectueze inspecţia periodică a sistemelor de climatizare în clădirile aflate în proprietatea sau gestiunea sa, precum şi în clădirile aflate în proprietatea sau gestiunea angajatorului său, respectînd prevederile art.32 alin.(5) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor.

119. Autorităţile, instituţiile şi organizaţiile care deţin informaţii ce cad sub incidenţa prevederilor Legii nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor şi ale prezentului Regulament, în special cu privire la numărul şi localizarea sistemelor de climatizare, vor furniza datele respective, la solicitare, organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor şi autorităţii publice în domeniul eficienţei energetice.