1107/06.06.2002 Codul civil. Cartea II - Drepturile reale (art.453-773)

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

Codul civil al Republicii Moldova*

nr. 1107-XV  din  06.06.2002

 (în vigoare 12.06.2003)

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-75 art.132 din 01.03.2019

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.82-86 art.661 din 22.06.2002

* * *

Notă: Codul civil republicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-75 art.132 din 01.03.2019 cu toate modificările și completările operate, iar capitolele, secţiunile, paragrafele, articolele şi alineatele renumerotate. Aici tabelul corespondenței articolelor codului pînă-după republicare.

CARTEA A DOUA

DREPTURILE REALE

C U P R I N S

Articolele 1 - 452  CARTEA ÎNTÎI – Dispoziţii generale

TITLUL I

PATRIMONIUL

Articolul 453. Noţiunea de patrimoniu

Articolul 454. Drepturile reale

Articolul 455. Bunurile

Articolul 456. Părţile componente ale bunului

Articolul 457. Circuitul civil al bunurilor

Articolul 458. Animalele

Articolul 459. Bunurile imobile şi mobile

Articolul 460. Părţile componente ale bunurilor imobile

Articolul 461. Părţile componente ale clădirii

Articolul 462. Unitatea în condominiu

Articolul 463. Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor

Articolul 464. Prevederile aplicabile drepturilor reale

Articolul 465. Dobîndirea drepturilor reale asupra bunurilor imobile

Articolul 466. Bunurile divizibile şi indivizibile

Articolul 467. Bunul principal şi bunul accesoriu

Articolul 468. Bunurile fungibile şi bunurile nefungibile

Articolul 469. Bunul determinat individual şi bunul determinat generic

Articolul 470. Bunurile consumptibile şi bunurile neconsumptibile

Articolul 471. Bunurile domeniului public şi bunurile domeniului privat

Articolul 472. Universalitatea de fapt

Articolul 473. Produsele bunurilor

Articolul 474. Dobîndirea fructelor şi a productelor

Articolul 475. Dreptul accesoriu şi dreptul limitat

Articolul 476. Obiectele de proprietate intelectuală

Articolul 477. Conţinutul digital şi bunul digital

Articolul 478. Accesul terţilor la bunurile digitale

Articolul 479. Banii

Articolul 480. Titlurile de valoare

Articolul 481. Bunurile culturale mobile

TITLUL II

POSESIUNEA

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 482. Dobîndirea şi exercitarea posesiunii

Articolul 483. Posesia nemijlocită şi posesia mijlocită

Articolul 484. Posesorul sub nume de proprietar şi posesorul de drept limitat

Articolul 485. Posesia prin prepus

Articolul 486. Intervertirea felului posesiei

Articolul 487. Posesia de bună-credinţă

Articolul 488. Prezumţia de posesie neîntreruptă

Articolul 489. Încetarea posesiei

Capitolul II

EFECTELE POSESIEI

Secţiunea 1

Prezumţia proprietăţii

Articolul 490. Prezumţia proprietăţii

Secţiunea a 2-a

Apărarea posesiei

Articolul 491. Deposedarea şi tulburarea ilegală

Articolul 492. Autoapărarea posesorului

Articolul 493. Apărarea posesiei pe calea acţiunii în reintegrare

Articolul 494. Apărarea posesiei pe calea acţiunii în complîngere

Articolul 495. Apărarea posesiei preferate pe calea acţiunii în reintegrare

Articolul 496. Apărarea posesiei preferate pe calea acţiunii în complîngere

Secţiunea a 3-a

Fructele şi valoarea folosinţei bunului posedat

Articolul 497. Dobîndirea fructelor bunului posedat. Valoarea folosinţei bunului

Secţiunea a 4-a

Dobîndirea dreptului asupra bunului posedat

Articolul 498. Dobîndirea dreptului asupra bunului posedat

Articolul 499. Stingerea posesiunii

TITLUL III

PROPRIETATEA

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 500. Conţinutul dreptului de proprietate

Articolul 501. Garantarea dreptului de proprietate

Articolul 502. Întinderea dreptului de proprietate

Articolul 503. Riscul pieirii sau deteriorării fortuite

Articolul 504. Drepturile dobîndite anterior transmiterii proprietăţii

Articolul 505. Limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice

Articolul 506. Noţiunea şi condiţiile clauzei de inalienabilitate

Articolul 507. Condiţiile de opozabilitate a clauzei de inalienabilitate

Articolul 508. Sancţiunile pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitate

Capitolul II

DOBÎNDIREA ŞI PIERDEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Secţiunea 1

Dobîndirea dreptului de proprietate

Articolul 509. Modurile de dobîndire a dreptului de proprietate

Articolul 510. Momentul dobîndirii dreptului de proprietate

Articolul 511. Predarea bunului

Articolul 512. Lipsa dreptului sau împuternicirii transmiţătorului

Articolul 513. Dreptul condiţionat al dobînditorului

Articolul 514. Înstrăinarea de mai multe ori

Articolul 515. Ocupaţiunea

Articolul 516. Bunul găsit

Articolul 517. Dobîndirea dreptului de proprietate asupra bunului găsit

Articolul 518. Obligaţia proprietarului bunului găsit de a compensa cheltuielile şi de a plăti recompensă

Articolul 519. Comoara

Articolul 520. Accesiunea imobiliară naturală

Articolul 521. Accesiunea imobiliară artificială

Articolul 522. Accesiunea mobiliară

Articolul 523. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului înregistrat în temeiul actului juridic

Articolul 524. Uzucapiunea dreptului în temeiul cuprinsului registrului de publicitate

Articolul 525. Dobînditorul de bună-credinţă a dreptului înregistrat

Articolul 526. Uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate

Articolul 527. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de proprietate asupra bunului mobil

Articolul 528. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de proprietate liber de drepturile reale limitate

Articolul 529. Uzucapiunea mobiliară

Articolul 530. Uzucapiunea mobiliară a bunurilor culturale mobile

Articolul 531. Unirea posesiilor

Articolul 532. Posesiunea necesară uzucapiunii

Articolul 533. Întreruperea termenului necesar pentru invocarea uzucapiunii

Articolul 534. Efectul dobîndirii cu bună-credinţă sau al uzucapiunii asupra dreptului de proprietate şi grevărilor sale

Articolul 535. Stingerea drepturilor întemeiate pe regulile îmbogăţirii nejustificate şi răspunderea delictuală

Secţiunea a 2-a

Pierderea dreptului de proprietate

Articolul 536. Temeiurile pierderii dreptului de proprietate

Articolul 537. Renunţarea la dreptul de proprietate

Articolul 538. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului

Articolul 539. Înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în proprietate

Articolul 540. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu ele

Articolul 541. Rechiziţia

Articolul 542. Confiscarea

Capitolul III

PROPRIETATEA COMUNĂ

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 543. Proprietatea comună. Temeiurile apariţiei ei

Articolul 544. Formele proprietăţii comune

Secţiunea a 2-a

Proprietatea comună pe cote-părţi

Articolul 545. Cota-parte în proprietatea comună pe cote-părţi

Articolul 546. Folosinţa bunului proprietate comună pe cote-părţi

Articolul 547. Fructele produse de bunul proprietate comună pe cote-părţi

Articolul 548. Beneficiile şi sarcinile proprietăţii comune pe cote-părţi

Articolul 549. Actele de conservare a bunului proprietate comună pe cote-părţi

Articolul 550. Actele de administrare şi de dispoziţie privind bunurile proprietate comună pe cote-părţi

Articolul 551. Acţiunile în justiţie ale coproprietarului

Articolul 552. Dreptul de preemţiune

Articolul 553. Urmărirea cotei-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi

Articolul 554. Excluderea coproprietarului

Articolul 555. Dreptul de proprietate în condominiu

Articolul 556. Proprietatea comună pe cote-părţi asupra despărţiturilor comune

Articolul 557. Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin partaj

Articolul 558. Inadmisibilitatea partajului

Articolul 559. Amînarea partajului

Articolul 560. Suspendarea pronunţării partajului prin hotărîre judecătorească

Articolul 561. Modul de partaj al bunului proprietate comună pe cote-părţi

Articolul 562. Atribuirea bunului în cazul mai multor cereri

Articolul 563. Stingerea datoriilor în cazul partajului

Articolul 564. Efectele partajului proprietăţii comune

Articolul 565. Obligaţia de garanţie a coproprietarilor

Articolul 566. Nulitatea contractului de partaj

Secţiunea a 3-a

Proprietatea comună în devălmăşie

Articolul 567. Dispoziţii generale cu privire la proprietatea comună în devălmăşie

Articolul 568. Folosinţa bunului proprietate comună în devălmăşie

Articolul 569. Actele de conservare şi administrare a bunului proprietate comună în devălmăşie

Articolul 570. Actele de dispoziţie asupra bunurilor proprietate comună în devălmăşie

Articolul 571. Partajul bunului proprietate comună în devălmăşie

Articolul 572. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor

Articolul 573. Proprietatea personală a fiecăruia dintre soţi

Articolul 574. Determinarea părţilor din proprietatea comună în devălmăşie soţilor în caz de partaj al bunurilor

Capitolul IV

PROPRIETATEA PERIODICĂ

Articolul 575. Proprietatea periodică

Articolul 576. Temeiul proprietăţii periodice

Articolul 577. Valabilitatea actelor încheiate de coproprietar

Articolul 578. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor

Articolul 579. Obligaţia de despăgubire şi excluderea

Articolul 580. Încetarea proprietăţii periodice

Capitolul V

APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 581. Acţiunea în revendicare

Articolul 582. Excluderea revendicării

Articolul 583. Revendicarea bunului după dobîndirea în temeiul actului juridic lovit de nulitate absolută sau relativă ori ineficient

Articolul 584. Concurenţa cu alte acţiuni

Articolul 585. Acţiunea negatorie

Capitolul VI

DREPTUL DE VECINĂTATE

Articolul 586. Obligaţia de respect reciproc

Articolul 587. Influenţa vecină admisibilă

Articolul 588. Atentarea inadmisibilă

Articolul 589. Cererea de înlăturare a pericolului de prăbuşire

Articolul 590. Folosirea apelor

Articolul 591. Regulile speciale de folosire a apei

Articolul 592. Captarea apei

Articolul 593. Surplusul de apă

Articolul 594. Conservarea drepturilor dobîndite ale proprietarului terenului inferior

Articolul 595. Picătura streşinii

Articolul 596. Fructele căzute

Articolul 597. Rădăcinile şi ramurile de pe terenul vecin

Articolul 598. Distanţa pentru construcţii, lucrări şi plantaţii

Articolul 599. Depăşirea hotarului terenului învecinat în cazul construcţiei

Articolul 600. Accesul pe terenul altuia

Articolul 601. Trecerea prin proprietatea străină

Articolul 602. Instalarea liniei de demarcare a hotarului

Articolul 603. Litigii privind hotarul

TITLUL IV

ALTE DREPTURI REALE

Capitolul I

UZUFRUCTUL

Articolul 604. Noţiunea de uzufruct

Articolul 605. Constituirea uzufructului

Articolul 606. Termenul uzufructului

Articolul 607. Acţiunea confesorie a uzufructuarului

Articolul 608. Cesiunea uzufructului

Articolul 609. Locaţiunea bunului grevat de uzufruct

Articolul 610. Determinarea stării bunului

Articolul 611. Preţul, sarcinile şi cheltuielile uzufructului

Articolul 612. Drepturile uzufructuarului asupra fructelor

Articolul 613. Dreptul de a dispune de bunurile consumptibile

Articolul 614. Uzufructul creanţelor

Articolul 615. Dreptul de vot

Articolul 616. Drepturile creditorilor

Articolul 617. Dreptul uzufructuarului de a se folosi de arbori

Articolul 618. Dreptul uzufructuarului asupra pădurilor destinate tăierii

Articolul 619. Dreptul asupra carierelor

Articolul 620. Uzura obiectului uzufructului

Articolul 621. Obligaţia de informare

Articolul 622. Obligaţia de păstrare a destinaţiei bunului

Articolul 623. Obligaţia efectuării reparaţiilor

Articolul 624. Excluderea obligaţiei de reconstruire

Articolul 625. Plata primelor de asigurare

Articolul 626. Modificarea sau stingerea dreptului grevat

Articolul 627. Dreptul de dispoziţie şi de exercitare a acţiunilor de apărare

Articolul 628. Obligaţia nudului proprietar de a garanta drepturile uzufructuarului

Articolul 629. Plata datoriilor aferente patrimoniului grevat cu uzufruct

Articolul 630. Descoperirea unei comori

Articolul 631. Stingerea uzufructului

Articolul 632. Stingerea uzufructului la cererea nudului proprietar

Articolul 633. Stingerea uzufructului în cazul distrugerii bunului

Articolul 634. Efectul stingerii uzufructului

Capitolul II

DREPTUL DE UZ ŞI DREPTUL DE ABITAŢIE

Articolul 635. Dispoziţii generale cu privire la dreptul de uz şi la dreptul de abitaţie

Articolul 636. Exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de abitaţie

Articolul 637. Dreptul de folosire a facilităţilor comune

Articolul 638. Aplicarea dispoziţiilor privitoare la uzufruct

Capitolul III

SERVITUTEA

Articolul 639. Dispoziţii generale cu privire la servitute

Articolul 640. Condiţiile servituţii

Articolul 641. Clasificarea servituţilor

Articolul 642. Constituirea servituţii

Articolul 643. Constituirea servituţii prin destinaţia stabilită de proprietar

Articolul 644. Dobîndirea servituţilor prin uzucapiune

Articolul 645. Exercitarea servituţii

Articolul 646. Abandonarea imobilului aservit

Articolul 647. Drepturile proprietarului imobilului dominant

Articolul 648. Obligaţiile proprietarului imobilului dominant

Articolul 649. Drepturile asupra construcţiilor şi plantaţiilor

Articolul 650. Concurenţa mai multor drepturi

Articolul 651. Temeiurile de stingere a servituţii

Articolul 652. Calcularea termenului de neuz

Articolul 653. Răscumpărarea servituţii de trecere

Capitolul IV

SUPERFICIA

Articolul 654. Noţiunea de superficie

Articolul 655. Constituirea dreptului de superficie

Articolul 656. Dreptul de superficie în cazul demolării sau pieirii construcţiei

Articolul 657. Rangul superficiei

Articolul 658. Exercitarea dreptului de superficie

Articolul 659. Obligaţia superficiarului de a plăti o redevenţă

Articolul 660. Stingerea dreptului de superficie

Articolul 661. Stingerea dreptului de superficie la cererea proprietarului terenului

Articolul 662. Efectele stingerii dreptului de superficie

Articolul 663. Garanţia pentru despăgubire

Articolul 664. Efectele încetării superficiei prin consolidare

Articolul 665. Efectele încetării superficiei prin pieirea construcţiei

Articolul 666. Subrogarea în contractele în curs de executare

Capitolul V

GAJUL

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 667. Noţiunea de gaj

Articolul 668. Debitorul gajist

Articolul 669. Garantul gajist (garantul ipotecar)

Articolul 670. Creditorul gajist (creditor ipotecar)

Articolul 671. Tipurile de gaj

Articolul 672. Indivizibilitatea gajului

Secţiunea a 2-a

Apariţia, înregistrarea şi stingerea gajului

Articolul 673. Temeiul şi momentul apariţiei gajului

Articolul 674. Înregistrarea gajului fără deposedare

Articolul 675. Stingerea gajului

Secţiunea a 3-a

Obiectul şi întinderea gajului

Articolul 676. Dispoziţii generale privind obiectul şi întinderea gajului

Articolul 677. Obiectul ipotecii

Articolul 678. Evaluarea obiectului ipotecii

Articolul 679. Bunuri de substituire şi despăgubiri

Articolul 680. Obligaţiile asigurătorului faţă de creditorul garantat

Articolul 681. Produsele

Articolul 682. Gajul bunurilor viitoare

Articolul 683. Transformarea bunurilor

Secţiunea a 4-a

Gajul convenţional

Subsecţiunea 1

Constituirea gajului

Articolul 684. Contractul de gaj

Articolul 685. Informarea creditorului cu privire la drepturile terţilor

Articolul 686. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de gaj

Articolul 687. Dobîndirea simultană a titlului de proprietate şi a ipotecii

Subsecţiunea a 2-a

Obligaţia garantată prin gaj

Articolul 688. Obligaţia garantată

Articolul 689. Gajul constituit pentru garantarea plăţii unei sume de bani

Articolul 690. Consecinţele refuzului transmiterii sumelor de bani

Subsecţiunea a 3-a

Gajul asupra bunurilor mobile

§1. Particularităţile amanetului

Articolul 691. Constituirea amanetului

Articolul 692. Conservarea dreptului de amanet

Articolul 693. Amanetul titlurilor negociabile

Articolul 694. Recipisa privind obligaţia garantată

Articolul 695. Particularităţile amanetării la lombard

§2. Particularităţile gajului asupra unei universalităţi de bunuri

Articolul 696. Constituirea gajului asupra unei universalităţi de bunuri

Articolul 697. Înstrăinarea sau substituirea bunurilor din universalitatea de bunuri gajată

§3. Particularităţile gajului asupra bunurilor incorporale

Articolul 698. Gajul asupra drepturilor patrimoniale

Articolul 699. Gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare

Articolul 700. Gajul valorilor mobiliare transferabile şi titlurilor negociabile

§4. Particularităţile gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate

cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

Articolul 701. Constituirea gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

Articolul 702. Radierea gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

Articolul 703. Exercitarea gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

Subsecţiunea a 4-a

Particularităţile gajului asupra întreprinderii

Articolul 704. Noţiunea de gaj asupra întreprinderii

Articolul 705. Dreptul de opţiune al creditorului gajist

Articolul 706. Exercitarea dreptului de gaj asupra întreprinderii

Secţiunea a 5-a

Gajul legal

Articolul 707. Creanţele din care poate naşte gajul legal

Articolul 708. Gajul legal de garantare a creanţelor fiscale şi vamale

Articolul 709. Gajul legal constituit în baza hotărîrii judecătoreşti

Articolul 710. Reducerea, substituirea sau radierea gajului legal

Articolul 711. Exercitarea dreptului de gaj

Secţiunea a 6-a

Înregistrarea gajului bunurilor mobile

Articolul 712. Registrul garanţiilor

Articolul 713. Temeiuri pentru înregistrarea gajului, modificarea şi anularea înregistrării gajului

Articolul 714. Procedura înregistrării

Articolul 715. Taxa de stat şi plata pentru înregistrarea gajului şi pentru furnizarea informaţiei

Articolul 716. Modificarea informaţiei privind înregistrarea gajului

Articolul 717. Majorarea sau completarea obiectului gajului ori a creanţei garantate

Articolul 718. Radierea gajului din registrul garanţiilor

Articolul 719. Efectele înregistrării

Articolul 720. Accesul pasiv la registrul garanţiilor

Articolul 721. Contestarea acţiunilor sau inacţiunilor registratorului

Articolul 722. Înregistrarea altor drepturi de garanţie

Secţiunea a 7-a

Efectele gajului

Articolul 723. Dispoziţii generale cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor la contractul de gaj

Articolul 724. Obligaţia de diligenţă

Articolul 725. Drepturile creditorului în cazul pierderii sau deteriorării bunului gajat

Articolul 726. Obligaţiile creditorului care deţine bunul gajat

Articolul 727. Drepturile şi obligaţiile debitorului gajist

Articolul 728. Păstrarea, întreţinerea şi reparaţia bunului gajat

Articolul 729. Asigurarea bunului gajat

Articolul 730. Obligaţia lombardului de a asigura amanetul

Articolul 731. Apărarea dreptului asupra bunului gajat în cazul pretenţiilor terţilor

Articolul 732. Verificarea bunului gajat

Articolul 733. Substituirea obiectului gajului

Articolul 734. Gestionarul gajului

Articolul 735. Gajul următor

Articolul 736. Rangul de prioritate al gajurilor

Articolul 737. Cedarea rangului de prioritate

Articolul 738. Cesiunea creanţei garantate prin gaj

Articolul 739. Preluarea datoriei garantate prin gaj

Articolul 740. Dobîndirea bunurilor gajate

Articolul 741. Permisiunea vînzării bunurilor libere de gaj

Articolul 742. Executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj

Articolul 743. Opozabilitatea drepturilor locatarului

Secţiunea a 8-a

Exercitarea dreptului de gaj

Subsecţiunea 1

Condiţiile generale de exercitare a dreptului de gaj

Articolul 744. Dispoziţii generale privind exercitarea gajului

Articolul 745. Termenul de exercitare

Articolul 746. Prioritatea exercitării

Articolul 747. Dreptul de uzufruct asupra bunului gajat

Articolul 748. Exercitarea dreptului de gaj asupra mai multor bunuri

Articolul 749. Exercitarea dreptului de gaj asupra valorilor mobiliare transferabile şi titlurilor negociabile

Articolul 750. Exercitarea dreptului de gaj asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare

Articolul 751. Exercitarea dreptului de gaj asupra drepturilor patrimoniale

Subsecţiunea a 2-a

Măsurile prealabile exercitării dreptului de gaj

§1. Avizul de executare

Articolul 752. Avizul de executare

Articolul 753. Drepturile debitorului gajist

§2. Transmiterea bunului gajat

Articolul 754. Modul de transmitere a bunului gajat către creditorul gajist

Articolul 755. Transmiterea benevolă în posesie

Articolul 756. Transmiterea benevolă în posesie în cazul ipotecii

Articolul 757. Transmiterea silită în posesie

Articolul 758. Transmiterea originalelor actelor de proprietate

Articolul 759. Exercitarea dreptului de ipotecă în temeiul actului notarial învestit cu formulă executorie

Articolul 760. Drepturile creditorilor gajişti de rang superior la transmiterea în posesie

Articolul 761. Contestarea executării silite

Articolul 762. Transmiterea în cazul deţinerii de un terţ a bunului gajat

Articolul 763. Renaşterea drepturilor reale neradiate

Subsecţiunea a 3-a

Vînzarea de către creditorul gajist a bunului gajat

Articolul 764. Condiţiile vînzării bunului de către creditorul gajist

Articolul 765. Vînzarea comercial rezonabilă

Articolul 766. Dreptul la repararea prejudiciului în caz de vînzare

Articolul 767. Opoziţia la condiţiile de vînzare

Articolul 768. Dreptul altor creditori gajişti la repararea prejudiciului în caz de vînzare

Articolul 769. Mijloacele obţinute din vînzarea bunului gajat

Articolul 770. Bunul dobîndit de la creditorul gajist

Articolul 771. Radierea grevărilor

Articolul 772. Achiziţionarea bunurilor gajate de către creditorul gajist

Articolul 773. Evacuarea locuitorilor în cadrul exercitării dreptului de ipotecă

Articolele   774 - 2161  CARTEA A TREIA – Obligaţiile

Articolele 2162 - 2575  CARTEA A PATRA – Moştenirea

Articolele 2576 - 2671  CARTEA A CINCEA – Dreptul internaţional privat

Titlul I

PATRIMONIUL

Articolul 453. Noţiunea de patrimoniu

(1) Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice şi juridice determinate.

(2) Toate bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei.

Articolul 454. Drepturile reale

(1) Sînt drepturi reale dreptul de proprietate şi drepturile reale limitate.

(2) Sînt drepturi reale limitate:

a) dreptul de uzufruct;

b) dreptul de uz;

c) dreptul de abitaţie;

d) dreptul de superficie;

e) dreptul de servitute;

f) drepturile reale de garanţie, inclusiv gajul şi ipoteca;

g) alte drepturi cărora prin lege le este atribuit în mod expres acest caracter.

Articolul 455. Bunurile

(1) Bunuri sînt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale.

(2) Lucruri sînt obiectele corporale în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile.

Articolul 456. Părţile componente ale bunului

(1) Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta dacă separarea ar cauza distrugerea ori ar diminua esenţial valoarea sau destinaţia economică a bunului ori a părţii supuse separării.

(2) Bunul şi părţile sale componente nu se pot afla în proprietatea diferitor persoane şi nu pot fi grevate de diferite drepturi reale.

(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) se aplică în măsura în care legea nu prevede altfel.

Articolul 457. Circuitul civil al bunurilor

Bunurile pot circula liber, cu excepţia cazurilor cînd circulaţia lor este limitată sau interzisă prin lege.

Articolul 458. Animalele

(1) Animalele nu sînt lucruri. Ele sînt ocrotite prin legi speciale.

(2) În privinţa animalelor se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale referitoare la lucruri, cu excepţia cazurilor stabilite de lege.

Articolul 459. Bunurile imobile şi mobile

(1) Bunul poate fi imobil sau mobil.

(2) Bun imobil se consideră terenul înregistrat în registrul bunurilor imobile sub număr cadastral distinct.

(3) Rămîn bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren, pentru a fi reîntrebuinţate, atît timp cît sînt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părţile integrante ale unui bun imobil care sînt detaşate provizoriu de acesta dacă sînt destinate reamplasării. Materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile.

(4) Prin lege, la categoria de bunuri imobile pot fi raportate şi alte bunuri.

(5) Bunurile care nu sînt raportate la categoria de bunuri imobile, inclusiv banii, valorile mobiliare şi alte titluri de valoare, sînt considerate bunuri mobile.

Articolul 460. Părţile componente ale bunurilor imobile

(1) Constituie parte componentă a bunului imobil lucrurile şi lucrările ataşate permanent la teren, precum clădirile, construcţiile subterane (chiar dacă se extind asupra altor terenuri), obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, roada neculeasă. Această regulă se aplică indiferent dacă aceste părţi componente sînt sau nu sînt înregistrate în registrul bunurilor imobile în mod separat.

(2) Clădirile şi alte lucruri şi lucrări ataşate permanent la teren, care sînt construite pe terenul altuia pe baza unui drept de superficie, precum şi lucrurile ataşate la teren pentru un scop temporar nu constituie parte componentă a bunului imobil.

(3) Nu se consideră parte componentă a bunului imobil reţelele de utilitate sau lucrările de utilitate amplasate pe bunul imobil care au fost construite de către un terţ pe baza unui drept de superficie sau în privinţa cărora proprietarului bunului imobil îi incumbă obligaţia legală de a le tolera.

(4) Clădirile şi alte lucruri şi lucrări prevăzute la alin.(2) şi (3) constituie bunuri imobile asupra cărora dreptul de proprietate îl exercită titularul dreptului de superficie respectiv asupra terenului pe durata de existenţă a acestui drept. Titularul respectiv nu poate înstrăina sau greva dreptul de proprietate şi dreptul de superficie decît împreună.

(5) Clădirile şi alte lucruri şi lucrări ataşate permanent la teren care rămîn pe teren la stingerea dreptului de superficie devin parte componentă a terenului.

Articolul 461. Părţile componente ale clădirii

(1) Constituie parte componentă a clădirii lucrurile şi lucrările din care clădirea este construită sau care sînt ataşate ei în mod permanent şi care nu pot fi separate fără a deteriora în mod substanţial clădirea sau lucrul ori lucrarea supusă separării.

(2) Lucrul sau lucrarea ataşată la o clădire pentru un scop temporar nu este parte a acelei clădiri.

Articolul 462. Unitatea în condominiu

(1) Constituie bun imobil unitatea în condominiu împreună cu cota-parte corespunzătoare din dreptul de proprietate sau de superficie asupra terenului, părţilor din clădire altele decît unităţile şi altor părţi comune ale condominiului.

(2) Unitatea şi cota-parte corespunzătoare din dreptul asupra părţilor comune nu pot fi înstrăinate sau grevate decît împreună.

Articolul 463. Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor

(1) Proprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.

(2) În condiţiile legii, proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altora asemenea.

(3) Apele de suprafaţă şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg, în condiţiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria şi de a utiliza, în condiţiile legii, apa izvoarelor şi a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum şi apele pluviale.

Articolul 464. Prevederile aplicabile drepturilor reale

Prevederile referitoare la bunurile imobile şi mobile se aplică în modul corespunzător şi drepturilor reale asupra acestor bunuri.

Articolul 465. Dobîndirea drepturilor reale asupra bunurilor imobile

(1) Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra bunurilor imobile se constituie, se transmit, se grevează cu alte drepturi reale numai prin înregistrare în registrul bunurilor imobile, pe baza actului sau faptului care întemeiază înregistrarea în condiţiile legii.

(2) Înregistrarea de stat a drepturilor asupra bunurilor imobile este publică. Organul care efectuează înregistrarea de stat este obligat să elibereze oricărei persoane informaţii despre toate drepturile şi grevările înregistrate asupra oricărui imobil.

(3) Organul care efectuează înregistrarea de stat este obligat să elibereze, la cererea persoanei al cărei drept este înregistrat, un document ce ar confirma înregistrarea sau să aplice parafa pe documentul prezentat spre înregistrare.

Articolul 466. Bunurile divizibile şi indivizibile

(1) Este divizibil bunul care poate fi partajat în natură fără a i se schimba destinaţia economică.

(2) Este indivizibil bunul ale cărui părţi, în urma divizării, pierd calităţile şi destinaţia lui.

(3) Prin act juridic, un bun divizibil prin natura sa poate fi considerat indivizibil.

Articolul 467. Bunul principal şi bunul accesoriu

(1) Bunul destinat în mod permanent întrebuinţării economice unui alt bun (principal) şi legat de acesta prin destinaţie comună este un bun accesoriu atît timp cît satisface această întrebuinţare. Toate celelalte bunuri sînt principale.

(2) Destinaţia comună poate fi stabilită numai de proprietarul ambelor bunuri dacă în contract nu este prevăzut altfel.

(3) Bunul accesoriu urmează situaţia juridică a bunului principal dacă părţile nu convin altfel.

(4) Încetarea calităţii de bun accesoriu nu este opozabilă unui terţ care a dobîndit anterior drepturi privitoare la bunul principal.

(5) Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu-i înlătură această calitate.

(6) Drepturile unui terţ privitoare la un bun nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia în bun accesoriu.

Articolul 468. Bunurile fungibile şi bunurile nefungibile

(1) Sînt fungibile bunurile care, în executarea unei obligaţii, pot fi înlocuite cu altele fără a afecta valabilitatea plăţii. Toate celelalte bunuri sînt nefungibile.

(2) Prin act juridic, un bun fungibil poate fi considerat nefungibil, iar un bun nefungibil poate fi considerat fungibil.

Articolul 469. Bunul determinat individual şi bunul determinat generic

(1) Se consideră determinat individual bunul care, potrivit naturii sale, se individualizează prin semne, însuşiri caracteristice doar lui.

(2) Bunul determinat generic se consideră bunul care posedă semnele caracteristice tuturor bunurilor de acelaşi gen şi care se individualizează prin numărare, măsurare, cîntărire. Bunul determinat generic este fungibil.

(3) Prin act juridic, bunurile determinate individual pot fi considerate determinate generic, iar bunurile determinate generic pot fi considerate determinate individual.

Articolul 470. Bunurile consumptibile şi bunurile neconsumptibile

(1) Sînt consumptibile bunurile a căror întrebuinţare obişnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanţei lor. Toate celelalte bunuri sînt neconsumptibile.

(2) Prin act juridic, un bun consumptibil poate fi considerat neconsumptibil.

Articolul 471. Bunurile domeniului public şi bunurile domeniului privat

(1) Bunurile care aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sînt trecute în domeniul public.

(2) Din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public. Interesul public implică afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care satisface nevoile colectivităţii fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei menţionate.

(3) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile domeniului public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobîndit de terţi prin uzucapiune.

Articolul 472. Universalitatea de fapt

(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi sînt privite ca un tot întreg prin voinţa acesteia sau prin lege.

(2) Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte.

Articolul 473. Produsele bunurilor

(1) Produsele bunurilor sînt fructele şi productele.

(2) Fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia. Fructele sînt: naturale, industriale şi civile. Fructele civile se numesc şi venituri.

(3) Fructele naturale sînt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pămîntul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor.

(4) Fructele industriale sînt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.

(5) Fructele civile sînt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum sînt chiriile, arendele, dobînzile, venitul rentelor şi dividendele.

(6) Productele sînt produsele obţinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanţei acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră şi altele asemenea.

Articolul 474. Dobîndirea fructelor şi a productelor

(1) Fructele şi productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege sau act juridic nu se dispune altfel.

(2) Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale se dobîndeşte la data separării de bunul care le-a produs.

(3) Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobîndeşte zi cu zi.

Articolul 475. Dreptul accesoriu şi dreptul limitat

(1) Drept accesoriu este dreptul legat astfel de un alt drept încît fără acesta nu poate exista.

(2) Drept limitat este dreptul derivat de la un drept mai cuprinzător care este grevat cu acel drept.

Articolul 476. Obiectele de proprietate intelectuală

(1) Se consideră obiect de proprietate intelectuală orice rezultat al activităţii intelectuale, confirmat şi protejat prin drepturile corespunzătoare privind utilizarea acestuia.

(2) Obiectele de proprietate intelectuală se divizează în două categorii:

a) obiecte de proprietate industrială (invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci, desene şi modele industriale, indicaţii geografice, denumiri de origine şi specialităţi tradiţionale garantate);

b) obiecte ale dreptului de autor (opere literare, artistice şi ştiinţifice etc.) şi ale drepturilor conexe (interpretări, fonograme, videograme şi emisiuni ale organizaţiilor de difuziune etc.).

(3) De domeniul proprietăţii intelectuale ţin şi alte bunuri ce dispun de un sistem de reglementare separat, cum ar fi:

a) secretul comercial (know-how);

b) numele comercial.

(4) În cazul obiectelor de proprietate industrială, dreptul asupra acestora apare în urma înregistrării obiectului, a acordării titlului de protecţie de către oficiul naţional de proprietate intelectuală sau în alte condiţii prevăzute de legislaţia naţională, precum şi în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe, înregistrarea nu este o condiţie obligatorie pentru apariţia şi exercitarea drepturilor respective, aceste obiecte fiind protejate din momentul creării lor.

(5) În condiţiile legii, titularul dreptului asupra obiectului de proprietate intelectuală:

a) poate înstrăina dreptul prin cesiune;

b) poate permite exploatarea lui de către terţi prin licenţă exclusivă sau neexclusivă;

c) poate exercita alte drepturi morale şi patrimoniale prevăzute de lege în privinţa obiectului dreptului exclusiv.

(6) Cu excepţiile prevăzute de lege, nicio persoană nu poate exploata dreptul asupra obiectului de proprietate intelectuală al altuia fără licenţa corespunzătoare. Licenţa se prezumă neexclusivă dacă nu s-a prevăzut expres contrariul.

(7) Dreptul asupra obiectului de proprietate intelectuală şi dreptul acordat prin licenţă se consideră bunuri incorporale şi pot fi grevate cu drepturi reale limitate în folosul terţilor.

Articolul 477. Conţinutul digital şi bunul digital

(1) Conţinut digital se consideră datele produse şi livrate în formă digitală, cum sînt programele de calculator, aplicaţiile, jocurile, muzica, înregistrările video sau textele, indiferent dacă sînt accesate prin descărcare sau prin flux continuu, de pe un suport material sau prin orice alte mijloace.

(2) Dacă un conţinut digital este livrat pe un suport material, cum sînt CD-urile sau DVD-urile, lui i se aplică dispoziţiile privind bunurile corporale.

(3) Bun digital al unei persoane se consideră:

a) conţinutul digital la care ea are dreptul;

b) contul la o poştă electronică, la o reţea sau alt cont online, la care ea are dreptul.

(4) Custodele bunului digital este profesionistul care oferă acces, menţine, procesează, primeşte sau păstrează bunul digital al unei alte persoane (utilizator), conform contractului dintre custode şi utilizator.

Articolul 478. Accesul terţilor la bunurile digitale

(1) Utilizatorul poate folosi serviciul electronic oferit de custodele bunului digital pentru a ordona custodelui să ofere acces sau să nu ofere acces la toate sau anumite bunuri digitale, inclusiv la conţinutul comunicărilor electronice. Dacă serviciul respectiv oferit de custode permite utilizatorului să modifice sau să revoce un ordin în orice moment, ordinul privind oferirea accesului are prioritate faţă de voinţa exprimată de utilizator într-un testament sau într-un mandat.

(2) Dacă utilizatorul nu a folosit serviciul prevăzut la alin.(1) sau dacă custodele nu oferă un asemenea serviciu, utilizatorul poate permite sau interzice, printr-un testament sau mandat, accesul anumitor persoane determinate sau determinabile la toate sau anumite bunuri digitale.

(3) Ordinul dat de utilizator conform alin.(1) sau (2) are prioritate faţă de condiţiile contractului dintre custode şi utilizator. În absenţa unui ordin al utilizatorului conform alin.(1) sau (2), se aplică condiţiile contractului dintre custode şi utilizator, care pot permite, limita sau exclude accesul terţilor interesaţi la bunurile digitale ale utilizatorului.

(4) În cazul în care în privinţa utilizatorului a fost instituită o măsura de ocrotire judiciară, iar ocrotitorul provizoriu, curatorul sau tutorele nu are acces la bunurile digitale ale persoanei ocrotite conform alin.(1), (2) sau (3), el poate cere de la instanţa de judecată să-i fie acordat dreptul la acces dacă are un interes legitim în acest sens şi dacă aceasta nu contravine dorinţelor şi sentimentelor exprimate în trecut şi prezent de către persoana ocrotită. În aceleaşi condiţii, instanţa de judecată poate acorda dreptul la acces prin hotărîrea judecătorească prin care se instituie măsura de ocrotire judiciară.

(5) Custodele care trebuie să ofere acces la bunurile digitale conform alin.(1)-(4) îl poate oferi prin:

a) acces deplin la contul online;

b) acces parţial la contul online, dar suficient pentru a respecta împuternicirile persoanei îndreptăţite;

c) furnizarea către persoana îndreptăţită a copiilor, pe un suport durabil, de pe bunurile digitale pe care utilizatorul le-ar fi putut accesa.

(6) Custodele poate stabili o taxă rezonabilă pentru a acoperi costurile de procesare a cererii şi de oferire a accesului.

(7) Custodele nu este obligat să ofere acces la bunurile digitale şterse de către utilizator.

(8) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere altor dispoziţii legale care permit terţilor accesul la bunurile digitale ale unei persoane.

Articolul 479. Banii

(1) Moneda naţională, leul, constituie un mijloc legal de plată, obligatoriu pentru recepţionare conform valorii nominale pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

(2) Cazurile, condiţiile şi modul de efectuare pe teritoriul Republicii Moldova a plăţilor în valută străină se stabilesc prin lege.

Articolul 480. Titlurile de valoare

(1) Titlul de valoare este instrumentul care încorporează unul sau mai multe drepturi în aşa fel încît după emiterea instrumentului dreptul sau drepturile nu pot fi exercitate sau cesionate (negociate) fără acel instrument.

(2) Constituie titluri de valoare:

a) titlurile de credit, precum cambia (biletul la ordin şi trata) şi cecul;

b) valorile mobiliare, precum acţiunea şi obligaţiunea;

c) titlurile reprezentative ale bunurilor, precum scrisoarea de trăsură, conosamentul şi recipisa de magazinaj;

d) alte instrumente care, în condiţiile legii, întrunesc cerinţele alin.(1).

Articolul 481. Bunurile culturale mobile

(1) Sînt bunuri culturale mobile bunurile atribuite, în condiţiile legii, la patrimoniul cultural naţional mobil al Republicii Moldova, precum şi bunurile atribuite ca atare de legea aplicabilă regimului juridic al bunului respectiv conform regulilor dreptului internaţional privat.

(2) Bunurile culturale mobile care aparţin Republicii Moldova sau unei unităţi administrativ-teritoriale fac parte din domeniul public al acesteia.

(3) Regimul juridic al bunurilor culturale mobile, precum şi condiţiile şi limitele în care persoanele fizice şi juridice exercită dreptul de proprietate asupra acestora sînt prevăzute de lege, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi, în completare, de prezentul cod.

Titlul II

POSESIUNEA

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 482. Dobîndirea şi exercitarea posesiunii

(1) Posesiunea se dobîndeşte prin exercitarea voită a stăpînirii de fapt a bunului.

(2) Se consideră posesor al dreptului persoana care a început să-l exercite ca un titular. Dispoziţiile privind posesia se aplică în mod corespunzător posesiei drepturilor.

(3) Dacă mai multe persoane posedă în comun un bun, ele sînt considerate coposesori.

(4) Dacă mai multe persoane posedă părţi ale unui bun, ele sînt considerate posesori ai părţilor separate.

(5) Persoanele fără capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesiunea prin reprezentantul lor legal.

Articolul 483. Posesia nemijlocită şi posesia mijlocită

(1) Posesia este nemijlocită dacă stăpînirea de fapt este exercitată de către posesor personal sau prin prepusul său.

(2) Posesia este mijlocită dacă stăpînirea de fapt este exercitată prin intermediul posesorului de drept limitat.

Articolul 484. Posesorul sub nume de proprietar şi posesorul de drept limitat

(1) Posesorul poate exercita posesia în calitate de posesor sub nume de proprietar sau în calitate de posesor de drept limitat.

(2) Este posesor sub nume de proprietar persoana care exercită posesia asupra bunului cu intenţia de a se comporta cu el ca un proprietar.

(3) Este posesor de drept limitat persoana care exercită posesia asupra bunului:

a) în calitate de titular al unui drept real limitat, în calitate de locatar, comodatar sau coproprietar, în privinţa cotelor-părţi ale celorlalţi coproprietari, precum şi în alte cazuri cînd exercită posesia cu intenţia de a acţiona astfel în interesul său, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat a dobîndit dreptul să posede bunul; sau

b) în calitate de antreprenor, transportator, depozitar, precum şi în alte cazuri cînd exercită posesia cu intenţia de a acţiona astfel la indicaţia posesorului sub nume de proprietar, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat are dreptul de a reţine bunul pînă cînd cheltuielile sau costurile aferente posesiei nu au fost achitate de către posesorul sub nume de proprietar.

(4) Dispoziţiile alin.(3) se aplică în mod corespunzător atunci cînd un alt posesor de drept limitat exercită posesia în baza unui anumit raport juridic cu posesorul de drept limitat prevăzut la alin.(3).

(5) Pînă la proba contrară, posesorul bunului se prezumă posesor sub nume de proprietar.

Articolul 485. Posesia prin prepus

(1) Este prepus, în scopul exercitării posesiei, persoana:

a) care exercită stăpînirea de fapt nemijlocită asupra bunului în numele posesorului, neavînd intenţia şi fără a fi parte la raportul juridic prevăzut la art.484 alin.(3); sau

b) căreia posesorul îi poate da instrucţiuni obligatorii în legătură cu stăpînirea sau folosirea bunului în interesul posesorului.

(2) La categoria de prepus se poate atribui, în special:

a) salariatul posesorului sau persoana care exercită o funcţie similară; sau

b) persoana căreia posesorul i-a îngăduit stăpînirea de fapt asupra bunului din motive practice.

(3) De asemenea, este prepus persoana care accidental este într-o poziţie să exercite, şi exercită, stăpînirea de fapt nemijlocită asupra bunului pentru posesor.

Articolul 486. Intervertirea felului posesiei

(1) Posesia de drept limitat, odată dovedită, este prezumată că se menţine pînă la proba intervertirii sale în posesie sub nume de proprietar, în una din următoarele situaţii:

a) posesorul de drept limitat devine îndreptăţit să dobîndească dreptul de proprietate de la o altă persoană decît proprietarul bunului, iar posesorul nu cunoştea şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască lipsa calităţii de proprietar a celui faţă de care este îndreptăţit;

b) posesorul de drept limitat săvîrşeşte împotriva posesorului sub nume de proprietar acte de rezistenţă neechivoce care exprimă intenţia sa de a începe să se comporte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va produce însă înainte de expirarea termenului prevăzut pentru restituirea bunului.

(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător prepusului care a intervertit stăpînirea de fapt în posesie sub nume de proprietar.

Articolul 487. Posesia de bună-credinţă

(1) Este considerată posesor de bună-credinţă persoana care are un drept de posesie sau care se poate considera îndreptăţită să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile, a temeiurilor îndreptăţirii sale. Buna-credinţă este prezumată.

(2) Posesia de bună-credinţă încetează dacă se stinge dreptul de posesie sau, după caz, dacă faţă de posesor se înaintează o pretenţie întemeiată.

Articolul 488. Prezumţia de posesie neîntreruptă

Dacă persoana a posedat bunul la începutul şi la sfîrşitul unei perioade, se prezumă că a posedat neîntrerupt pe parcursul întregii perioade.

Articolul 489. Încetarea posesiei

Posesia încetează prin:

a) înstrăinarea bunului;

b) abandonarea bunului mobil sau înregistrarea în registrul bunurilor imobile a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra bunului imobil;

c) pieirea bunului;

d) deposedare de către un terţ, dacă posesorul rămîne lipsit de posesia bunului mai mult de 1 an;

e) imposibilitate de a exercita posesia, intermitenţa fiind anormală în raport cu natura bunului.

Capitolul II

EFECTELE POSESIEI

Secţiunea 1

Prezumţia proprietăţii

Articolul 490. Prezumţia proprietăţii

(1) Posesorul este prezumat proprietar al bunului pînă la proba contrară. Această prezumţie nu operează în cazul în care, conform legii, dreptul de proprietate se dobîndeşte prin înregistrare într-un registru de publicitate şi nici faţă de un fost posesor al cărui bun mobil a fost furat, pierdut sau ieşit din posesie în alt mod fără consimţămîntul său, cu excepţia banilor şi a titlurilor de valoare la purtător.

(2) Pînă la proba contrară, se prezumă că posesorul anterior a fost proprietar al bunului pe parcursul perioadei în care l-a posedat.

(3) În cazul posesiei mijlocite, prezumţiile prevăzute la prezentul articol sînt stabilite în folosul posesorului sub nume de proprietar.

Secţiunea a 2-a

Apărarea posesiei

Articolul 491. Deposedarea şi tulburarea ilegală

(1) Persoana care deposedează posesorul sau îi tulbură posesia se consideră că acţionează ilegal, în sensul prezentei secţiuni, dacă acţionează fără consimţămîntul posesorului, iar deposedarea sau tulburarea nu este permisă de lege.

(2) În afară de alte mijloace de apărare prevăzute de lege, posesorul deposedat sau tulburat ilegal are dreptul la repararea prejudiciului cauzat conform dispoziţiilor legale privind răspunderea delictuală.

Articolul 492. Autoapărarea posesorului

(1) Posesorul sau un terţ poate recurge la autoapărare împotriva persoanei care deposedează ilegal de bun posesorul, care în alt mod tulbură ilegal posesia sau a cărei faptă de deposedare ilegală sau tulburare ilegală este iminentă.

(2) Mijloacele de autoapărare se limitează la măsuri imediate şi proporţionale necesare pentru recuperarea bunului sau încetarea ori prevenirea deposedării sau tulburării, precum şi pentru înlăturarea uzurpatorului din bunul imobil.

(3) Cu respectarea dispoziţiilor alin.(1) şi (2), autoapărarea poate fi direcţionată împotriva posesorului mijlocit sub nume de proprietar care deposedează ilegal posesorul de drept limitat sau îi tulbură ilegal posesia, încălcînd condiţiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică şi posesorului mijlocit de drept limitat care deposedează ilegal sau tulbură ilegal posesia unui alt posesor de drept limitat.

(4) Dacă o persoană, în exercitarea dreptului de autoapărare acordat de prezentul articol, cauzează un prejudiciu persoanei care deposedează ilegal sau care tulbură ilegal posesia, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile privind legitima apărare, extrema necesitate sau, după caz, gestiunea de afaceri fără mandat.

Articolul 493. Apărarea posesiei pe calea acţiunii în reintegrare

(1) În cazul în care o persoană deposedează ilegal posesorul, acesta, sub sancţiunea decăderii, în termen de 1 an, este în drept să îi ceară restituirea bunului, indiferent de care dintre ei are dreptul de posesie sau are o posesie preferată. Termenul de 1 an începe să curgă de la data deposedării.

(2) Restituirea poate, de asemenea, să fie cerută de la posesorul mijlocit sub nume de proprietar care a deposedat ilegal posesorul de drept limitat, încălcînd condiţiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică şi posesorului de drept limitat care a deposedat ilegal un alt posesor de drept limitat.

(3) Dreptul de a cere restituirea este exclus dacă persoana care intenţionează să îl exercite a deposedat ilegal un alt posesor de drept limitat.

(4) Restituirea poate, de asemenea, să fie cerută de la terţul care, la momentul dobîndirii posesiei, cunoştea că posesorul a fost deposedat ilegal de către altă persoană.

Articolul 494. Apărarea posesiei pe calea acţiunii în complîngere

(1) Dacă o persoană tulbură ilegal posesia bunului sau dacă tulburarea ilegală ori deposedarea ilegală este iminentă, posesorul, sub sancţiunea decăderii, în termen de 1 an, are dreptul la apărare conform alin.(2) din prezentul articol, indiferent de cine are dreptul sau o preferinţă de a poseda, a folosi sau de a se bucura în alt mod de bun în sensul art.495. Termenul de 1 an începe să curgă din momentul în care începe tulburarea sau, în caz de tulburare repetată, din momentul în care a avut loc ultima tulburare.

(2) Instanţa de judecată poată să dispună apărarea posesorului, în funcţie de circumstanţe, prin interzicerea tulburării iminente, interzicerea tulburării curente, precum şi înlăturarea consecinţelor tulburărilor din trecut.

(3) Acţiunea poate fi, de asemenea, îndreptată împotriva posesorului mijlocit sub nume de proprietar care tulbură ilegal posesia posesorului nemijlocit de drept limitat, încălcînd condiţiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică şi posesorului mijlocit de drept limitat care tulbură ilegal exercitarea posesiei posesorului nemijlocit de drept limitat, încălcînd astfel condiţiile raportului juridic dintre ei.

Articolul 495. Apărarea posesiei preferate pe calea acţiunii în reintegrare

(1) Posesorul anterior este în drept să ceară restituirea bunului de la persoana care exercită stăpînirea de fapt asupra bunului dacă posesia anterioară este preferată în comparaţie cu posesia curentă a acestei persoane.

(2) Posesia anterioară este preferată în comparaţie cu posesia curentă dacă posesorul anterior este de bună-credinţă şi are dreptul să posede, în timp ce persoana care exercită posesia curentă nu are dreptul să posede bunul.

(3) Dacă ambele persoane sînt de bună-credinţă şi au dreptul să posede bunul, dreptul constituit de către proprietar este preferat în comparaţie cu dreptul constituit de către posesorul sub nume de proprietar care nu este proprietar. Dacă această regulă nu se poate aplica, este preferată posesia legitimă care s-a exercitat prima.

(4) Dacă ambele persoane sînt de bună-credinţă, dar niciuna dintre ele nu are dreptul de a poseda bunul, este preferată posesia curentă.

Articolul 496. Apărarea posesiei preferate pe calea acţiunii în complîngere

Dacă o persoană tulbură posesia sau tulburarea ori deposedarea este iminentă, posesorul de bună-credinţă are dreptul la apărare conform art.494 alin.(2), cu excepţia cazului în care:

a) persoana care tulbură va avea, în caz de deposedare, o posesie preferată conform art.495 alin.(2)-(4); sau

b) persoana are, în comparaţie cu posesorul, un drept preferat de folosinţă sau de a se bucura în alt mod de bun.

Secţiunea a 3-a

Fructele şi valoarea folosinţei bunului posedat

Articolul 497. Dobîndirea fructelor bunului posedat. Valoarea folosinţei bunului

(1) Posesorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat. El nu este obligat să restituie fructele şi nici valoarea folosinţei bunului posedat dacă a dobîndit posesia cu titlu oneros.

(2) Posesorul trebuie să fie de bună-credinţă la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului în măsura în care buna sa credinţă se menţine la data scadenţei acestora.

(3) În cazul prevăzut la alin.(1), posesorul nu are dreptul la rambursarea cheltuielilor obişnuite de întreţinere a bunului posedat.

(4) Dispoziţiile legale privind îmbogăţirea nejustificată rămîn aplicabile în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului articol.

Secţiunea a 4-a

Dobîndirea dreptului asupra bunului posedat

Articolul 498. Dobîndirea dreptului asupra bunului posedat

În cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, posesorul sub nume de proprietar poate invoca dobîndirea dreptului asupra bunului posedat din momentul intrării în posesie (dobîndirea cu bună-credinţă, ocupaţiunea, accesiunea) sau, după caz, din momentul împlinirii termenului de posesie prevăzut de lege (uzucapiune sau prescripţie achizitivă).

Articolul 499. Stingerea posesiunii

(1) Posesiunea încetează dacă posesorul a renunţat definitiv şi expres la stăpînirea de fapt a bunului sau pierde în alt mod stăpînirea de fapt asupra lui.

(2) Imposibilitatea temporară de a exercita stăpînirea de fapt a bunului nu duce la încetarea posesiunii.

Titlul III

PROPRIETATEA

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 500. Conţinutul dreptului de proprietate

(1) Proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

(2) Dreptul de proprietate este perpetuu.

(3) Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ.

(4) Dreptul de folosinţă include şi libertatea persoanei de a nu folosi bunul.

Poate fi instituită prin lege obligaţia de folosire dacă nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor publice. În acest caz, proprietarul poate fi obligat fie să folosească el însuşi bunul ori să-l dea în folosinţă unor terţi în schimbul unei contraprestaţii corespunzătoare.

(5) Particularităţile dreptului de folosinţă a terenurilor agricole se stabilesc prin lege.

(6) Proprietarul este obligat să îngrijească şi să întreţină bunul ce-i aparţine dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Articolul 501. Garantarea dreptului de proprietate

(1) Proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.

(2) Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.

(3) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi solul oricărei proprietăţi imobiliare cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile ei.

(4) Despăgubirile prevăzute la alin.(2) şi (3) se determină de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin hotărîre judecătorească.

(5) Nu pot fi confiscate bunurile dobîndite licit, cu excepţia celor destinate sau folosite pentru savîrşirea de contravenţii sau infracţiuni. Caracterul licit al dobîndirii bunurilor se prezumă.

[Art.501 alin.(4) modificat prin Legea nr.86 din 12.04.2024, în vigoare 16.05.2024]

Articolul 502. Întinderea dreptului de proprietate

Tot ceea ce produce bunul, precum şi tot ceea ce uneşte bunul ori se încorporează în el ca urmare a faptei proprietarului, a unei alte persoane ori a unui caz fortuit, revine proprietarului dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 503. Riscul pieirii sau deteriorării fortuite

(1) Riscul pieirii (inclusiv pierderii sau sustragerii) sau deteriorării fortuite a bunului îl suportă proprietarul dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

(2) În cazul bunului predat în temeiul contractului de vînzare-cumpărare ori antrepriză cu rezerva proprietăţii, al contractului de leasing ori al altui contract translativ de proprietate în care trecerea proprietăţii este supusă unei condiţii suspensive, riscurile trec la dobînditor în momentul în care acesta preia posesia bunului, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Articolul 504. Drepturile dobîndite anterior transmiterii proprietăţii

Schimbarea proprietarului nu afectează drepturile terţilor asupra bunului, dobîndite cu bună-credinţă anterior transmiterii dreptului de proprietate.

Articolul 505. Limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice

Proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice dacă aceasta nu încalcă ordinea publică sau bunele moravuri.

Articolul 506. Noţiunea şi condiţiile clauzei de inalienabilitate

(1) Prin contract sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data dobîndirii bunului.

(2) Dobînditorul poate fi autorizat de către instanţă să dispună de bun dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.

(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. Caracterul determinant se prezumă, pînă la proba contrară.

(4) Clauza de inalienabilitate este subînţeleasă în contractele din care se naşte obligaţia de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.

(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilităţii.

Articolul 507. Condiţiile de opozabilitate a clauzei de inalienabilitate

(1) Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocată împotriva dobînditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat să nu înstrăineze decît dacă este valabilă şi îndeplineşte condiţiile de opozabilitate.

(2) Pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie să fie supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul.

(3) În cazul bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate nu se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, sînt aplicabile, în mod corespunzător, regulile prevăzute pentru dobîndirea proprietăţii prin posesia de bună-credinţă.

(4) În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevăzută într-un contract translativ de proprietate cu titlu gratuit, ea este opozabilă şi creditorilor anteriori ai dobînditorului.

(5) Neîndeplinirea condiţiilor de opozabilitate nu îl lipseşte pe beneficiarul clauzei de inalienabilitate de dreptul de a pretinde despăgubiri proprietarului care nu se conformează acestei obligaţii.

Articolul 508. Sancţiunile pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitate

(1) Înstrăinătorul poate să ceară rezoluţiunea în cazul încălcării clauzei de inalienabilitate de către dobînditor.

(2) Atît înstrăinătorul, cît şi terţul, dacă inalienabilitatea s-a stipulat în favoarea acestuia, pot să ceară anularea actului de înstrăinare subsecvent încheiat cu nerespectarea clauzei.

(3) Nu pot fi supuse urmăririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea într-un contract translativ de proprietate cu titlu gratuit, cît timp clauza produce efecte, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Capitolul II

DOBÎNDIREA ŞI PIERDEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Secţiunea 1

Dobîndirea dreptului de proprietate

Articolul 509. Modurile de dobîndire a dreptului de proprietate

(1) Dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

(2) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, ca efect al dobândirii cu bună-credinţă, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate.

(3) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobîndi prin efectul unui act administrativ.

(4) Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobîndire a dreptului de proprietate.

[Art.509 alin.(2) în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]

Articolul 510. Momentul dobîndirii dreptului de proprietate

(1) Dreptul de proprietate este transmis dobînditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

(2) În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înregistrării în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.

Articolul 511. Predarea bunului

(1) Predare a bunului înseamnă remiterea bunului către dobînditor, precum şi către transportator sau oficiul poştal pentru a fi expediat, în cazul în care acesta este înstrăinat fără obligaţia de a fi transportat.

(2) Remiterea scrisorii de trăsură, a conosamentului sau a unui alt act care dă dreptul de dispoziţie asupra bunului este echivalată cu predarea bunului.

Articolul 512. Lipsa dreptului sau împuternicirii transmiţătorului

(1) Dacă transmiţătorului îi lipseşte dreptul sau împuternicirea de a transmite dreptul de proprietate la momentul în care dreptul de proprietate ar fi trebuit să treacă conform art.510, transmiterea are loc în momentul cînd dreptul este obţinut de transmiţător sau cînd persoana care are dreptul ori împuternicirea de a transmite a ratificat transmiterea.

(2) În cazul ratificării, transmiterea produce aceleaşi efecte ca şi cînd iniţial ar fi fost făcută de către o persoană împuternicită. Cu toate acestea, drepturile dobîndite de terţi înainte de ratificare rămîn neafectate.

Articolul 513. Dreptul condiţionat al dobînditorului

(1) În cazul în care, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare ori antrepriză cu rezerva proprietăţii, al contractului de leasing ori al altui contract translativ de proprietate, trecerea proprietăţii este supusă unei condiţii suspensive, dreptul dobînditorului de a plăti preţul în condiţiile contractului şi dreptul dobînditorului de a dobîndi dreptul de proprietate prin plată sînt opozabile creditorilor transmiţătorului.

(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător atunci cînd trecerea dreptului de proprietate la dobînditor este suspendată pînă la îndeplinirea unei alte condiţii decît plata preţului.

Articolul 514. Înstrăinarea de mai multe ori

(1) În cazul în care există mai multe acte de înstrăinare ale aceluiaşi bun mobil de către transmiţător, dreptul de proprietate este dobîndit de către dobînditorul care primul intră în posesia bunului mobil.

(2) În cazul în care bunul mobil nu a fost predat, dreptul de preferinţă îl are creditorul în al cărui folos a luat naştere obligaţia mai înainte, iar dacă nu se poate stabili în al cărui folos a luat naştere obligaţia, dreptul de preferinţă îl are cel care a intentat primul acţiunea.

(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate.

Articolul 515. Ocupaţiunea

(1) Posesorul unui bun mobil fără stăpîn devine proprietarul acestuia, prin ocupaţiune, de la data intrării în posesiune în condiţiile legii.

(2) Se consideră fără stăpîn bunurile mobile al căror proprietar a renunţat expres la dreptul de proprietate, bunurile abandonate, precum şi bunurile care, prin natura lor, nu au proprietar.

Articolul 516. Bunul găsit

(1) Bunul mobil pierdut continuă să aparţină proprietarului său.

(2) Cel care a găsit bunul este obligat să-l restituie proprietarului sau fostului posesor, ori, dacă acesta nu poate fi identificat, să-l predea autorităţilor administraţiei publice locale sau organului de poliţie din localitatea în care a fost găsit.

(3) Bunul găsit într-o încăpere publică sau mijloc de transport public se predă posesorului încăperii sau mijlocului de transport, care preia drepturile şi obligaţiile celui care l-a găsit, cu excepţia dreptului la recompensă.

(4) Cel care a găsit bunul poartă răspundere pentru pierderea sau deteriorarea acestuia doar în caz de intenţie sau de culpă gravă şi doar în limitele preţului lui.

(5) Organul abilitat căruia i s-a predat bunul găsit afişează la sediul său un anunţ despre bunul găsit, avînd obligaţia de a-l păstra timp de 6 luni, fiind aplicabile în acest sens dispoziţiile privitoare la depozitul necesar.

(6) Dacă, datorită împrejurărilor sau naturii bunului, păstrarea acestuia tinde să-i diminueze valoarea ori devine prea costisitoare, el este vîndut conform legii. În acest caz, drepturile şi obligaţiile aferente bunului se exercită în privinţa sumei încasate din vînzare.

Articolul 517. Dobîndirea dreptului de proprietate asupra bunului găsit

(1) Dacă proprietarul sau o altă persoană îndreptăţită nu pretinde, în termen de 6 luni, transmiterea bunului găsit, acesta este remis, în baza unui proces-verbal, celui care l-a găsit. Procesul-verbal reprezintă pentru acesta din urmă titlu de proprietate, opozabil şi fostului proprietar.

(2) Dacă persoana care a găsit bunul renunţă la drepturile sale, acesta trece în proprietatea statului.

(3) Dacă, în conformitate cu prezentul articol, s-a dobîndit dreptul de proprietate asupra unui animal, fostul proprietar poate, în cazul în care se va constata existenţa unei afecţiuni în privinţa sa din partea animalului sau comportamentul crud al noului proprietar faţă de animal, să ceară restituirea acestuia.

Articolul 518. Obligaţia proprietarului bunului găsit de a compensa cheltuielile şi de a plăti recompensă

(1) Proprietarul sau fostul posesor al bunului găsit este obligat să compenseze cheltuielile aferente păstrării lui. În cazul în care bunul găsit a fost vîndut, din suma încasată se reţin cheltuielile de păstrare şi comercializare.

(2) Proprietarul sau fostul posesor al bunului găsit este obligat să plătească celui care l-a găsit o recompensă în proporţie de cel mult 10% din preţul sau din valoarea actuală a bunului.

(3) Dacă bunul nu are valoare comercială sau dacă plata recompensei pentru el nu a putut fi stabilită pe cale amiabilă, cel care l-a găsit are dreptul la o sumă stabilită de instanţa de judecată.

(4) În cazul în care proprietarul a făcut ofertă publică de recompensă, cel care a găsit bunul are dreptul de a opta între suma la care s-a obligat proprietarul prin ofertă şi recompensa stabilită de lege ori de instanţa de judecată.

Articolul 519. Comoara

(1) Comoară este orice bun mobil ascuns sau îngropat, chiar involuntar, al cărui proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut, în condiţiile legii, dreptul de proprietate.

(2) În cazul în care într-un bun imobil, se descoperă o comoară, ea aparţine pe jumătate proprietarului bunului imobil în care a fost descoperită şi pe jumătate descoperitorului dacă ei nu convin altfel. Acestuia din urmă nu i se cuvine însă nimic dacă a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimţămîntul proprietarului sau al posesorului. Consimţămîntul proprietarului sau al posesorului se prezumă pînă la proba contrară.

(3) În cazul descoperirii unei comori constituite dintr-un bun (bunuri) recunoscut ca monument al istoriei sau culturii, acesta este transmis în proprietatea statului. Proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită comoara, precum şi descoperitorul au dreptul de a primi o recompensă în proporţie de 50% din preţul comorii. Recompensa se împarte egal între proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită comoara şi descoperitor dacă acordul dintre ei nu prevede altfel. Recompensa se plăteşte în întregime proprietarului dacă descoperitorul a pătruns în bunul imobil ori a căutat în el fără consimţămîntul proprietarului sau al posesorului.

(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică persoanelor care au efectuat, în interesul unor terţi, inclusiv în cadrul exercitării obligaţiilor de serviciu, cercetări arheologice, căutări în urma cărora a fost descoperită comoara.

Articolul 520. Accesiunea imobiliară naturală

(1) Adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului terenului riveran numai dacă ele se formează treptat (aluviuni). Proprietarul terenului riveran dobîndeşte, de asemenea, terenul lăsat de apele curgătoare care s-au retras treptat de la ţărmul respectiv.

(2) Proprietarul terenului înconjurat de heleştee, iazuri, canale sau de alte asemenea ape nu devine proprietar al terenurilor apărute prin scăderea temporară a apelor sub înălţimea de scurgere. Proprietarul acestor ape nu dobîndeşte nici un drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice.

(3) Proprietarul terenului din care o apă curgătoare a smuls brusc o parte de mal din teren, alipind-o la terenul altuia, nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data cînd proprietarul terenului la care s-a alipit partea a intrat în posesiune.

(4) În cazul în care o apă curgătoare, formînd un braţ nou, înconjoară terenul unui proprietar riveran, acesta rămîne proprietarul insulei astfel create.

Articolul 521. Accesiunea imobiliară artificială

(1) Construcţiile şi lucrările subterane sau de la suprafaţa terenului sînt prezumate a fi făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa şi îi aparţin acestuia pînă la proba contrară. Prin lucrări se înţeleg plantarea, precum şi amenajările aduse unui teren care nu se încorporează în mod durabil în acesta.

(2) Proprietarul de teren care a efectuat construcţii şi alte lucrări cu materiale străine devine proprietarul lucrării, neputînd fi obligat la ridicarea acesteia şi nici la restituirea materialelor întrebuinţate. El este obligat faţă de proprietarul materialelor să plătească valoarea acestora. Dacă lucrările au fost efectuate cu rea-credinţă, proprietarul de teren este obligat să repare şi prejudiciul cauzat.

(3) În cazul în care construcţiile sau lucrările sînt făcute de un terţ, proprietarul terenului are dreptul să le ţină pentru sine sau să oblige terţul să le ridice pe cheltuială proprie şi să repare prejudiciul cauzat. Dacă păstrează construcţiile sau lucrările făcute de un terţ, proprietarul este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii ori o sumă de bani egală cu creşterea valorii terenului.

(4) În cazul în care construcţiile sau lucrările sînt făcute de un terţ de bună-credinţă, proprietarul de teren nu poate cere ridicarea lor şi este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani echivalentă creşterii valorii terenului.

(5) În locul păstrării construcţiilor sau lucrărilor făcute de terţ, proprietarul are dreptul să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere terenul sau porţiunea afectată de construcţie ori lucrare la valoarea de piaţă pe care terenul sau porţiunea ar fi avut-o dacă construcţia ori lucrarea nu s-ar fi efectuat. În absenţa înţelegerii părţilor, proprietarul poate cere instanţei de judecată stabilirea preţului şi pronunţarea unei hotărîri care să ţină loc de contract de vînzare-cumpărare.

(6) În cazul în care construcţia este ridicată în parte pe terenul constructorului şi în parte pe un teren învecinat, proprietarul vecin poate dobîndi proprietatea asupra întregii construcţii, plătind constructorului o despăgubire, numai dacă cel puţin 1/2 din suprafaţa construită se află pe terenul său. În acest caz, el va dobîndi şi un drept de superficie asupra terenului aferent pe toată durata de existenţă a construcţiei. Despăgubirea trebuie să acopere valoarea materialelor şi costul muncii, precum şi contravaloarea folosinţei terenului aferent.

(7) Constructorul de rea-credinţă nu poate pretinde la o despăgubire mai mare de o treime din suma calculată conform alin.(6) dacă nu va dovedi că persoana îndreptăţită poartă ea însăşi o parte din vinovăţie.

(8) Titularul dreptului de superficie va avea, în caz de accesiune, în mod corespunzător, drepturile şi obligaţiile reglementate pentru proprietarul terenului, dacă nu s-a prevăzut altfel în momentul constituirii dreptului de superficie.

Articolul 522. Accesiunea mobiliară

(1) În cazul în care se unesc două bunuri mobile avînd proprietari diferiţi, fiecare dintre aceştia poate pretinde separarea bunurilor dacă celălalt proprietar nu ar suferi astfel un prejudiciu.

(2) Dacă două bunuri care aparţin diferiţilor proprietari s-au unit încît nu se mai pot separa fără a fi deteriorate sau fără muncă sau cheltuieli excesive, noul bun aparţine proprietarului care a contribuit cel mai mult la constituirea bunului, prin muncă sau prin valoarea bunului iniţial, fiind obligat să plătească celuilalt proprietar preţul bunului unit cu bunul principal. Dacă niciunul din bunurile unite nu se poate considera bun principal, proprietarii lor devin coproprietari ai noului bun, proporţional valorii pe care bunurile iniţiale le aveau la momentul accesiunii.

(3) În cazul în care bunul secundar este mai de preţ decît bunul principal şi s-a unit cu acesta fără ştirea proprietarului, ultimul poate cere despărţirea şi restituirea bunului secundar unit, chiar dacă din separare ar rezulta vătămarea bunului principal.

(4) Dacă contractul nu prevede altfel, dreptul de proprietate asupra bunului rezultat din prelucrarea materiei aparţine proprietarului ei, care este obligat să plătească valoarea manoperei. Se consideră de asemenea prelucrare scrierea, desenarea, pictarea, imprimarea, gravarea sau o altă transformare a suprafeţei.

(5) Persoana de bună-credinţă care a transformat prin manoperă materia ce nu îi aparţine dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului rezultat dacă valoarea manoperei este superioară valorii materiei, plătind proprietarului preţul materiei.

(6) Cel care trebuie să restituie bunul rezultat din prelucrarea materiei este în drept să-l reţină pînă va primi de la proprietarul noului bun suma datorată.

(7) În cazul în care un bun s-a format prin amestecarea mai multor materii (confuziunea) ce aparţin diferiţilor proprietari şi nici una nu poate fi considerată ca materie principală, proprietarul care nu a ştiut despre confuziune poate cere separarea materiilor dacă este posibil. Dacă materiile amestecate nu pot fi separate fără pagubă, bunul format aparţine proprietarilor materiilor proporţional cantităţii, calităţii şi valorii materiei fiecăruia.

(8) În cazul în care materia unui proprietar de bună-credinţă depăşeşte cealaltă materie prin valoare şi cantitate, acesta poate cere bunul creat prin amestecare, plătind celuilalt proprietar preţul materiei sau înlocuirea materiei cu materie de aceeaşi natură, cantitate, greutate, mărime şi calitate sau plata contravalorii ei.

(9) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în măsura în care legea sau contractul nu prevede altfel.

Articolul 523. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului înregistrat în temeiul actului juridic

(1) Dobînditorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul înregistrat în folosul său, în temeiul unui act juridic, în registrul bunurilor imobile sau într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv, în sensul art.420, şi în cazul în care cel care a dispus de drept nu era adevăratul său titular, nu avea împuterniciri de a dispune de drept sau actul juridic de dispoziţie este ineficient pe alt temei. Buna-credinţă trebuie să subziste pînă în momentul depunerii cererii de înregistrare a dreptului.

(2) Dobînditorul de bună-credinţă nu dobîndeşte, în temeiul alin.(1), dreptul înregistrat în cazul în care dobînditorul l-a obţinut cu titlu gratuit sau dobînditorul nu a intrat în posesia bunului care face obiectul dreptului înregistrat.

Articolul 524. Uzucapiunea dreptului în temeiul cuprinsului registrului de publicitate

(1) În cazul în care persoana a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile sau într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv, în sensul art.420, ca titular al unui drept real sau al altui drept patrimonial (dreptul înregistrat), iar dreptul ei este pasibil de radiere sau altă rectificare pe unul din temeiurile prevăzute la art.439 alin.(1) lit.a) sau b), dreptul va rămîne înregistrat valabil în folosul acelei persoane şi nu se mai admite nicio radiere sau altă rectificare fără consimţămîntul persoanei înregistrate, dacă persoana a exercitat posesia sub nume de proprietar a bunului asupra căruia poartă dreptul înregistrat:

a) timp de 3 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu oneros şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-credinţă;

b) timp de 5 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu gratuit şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-credinţă; sau

c) timp de 10 ani, în celelalte cazuri.

(2) La calcularea termenelor prevăzute la alin.(1) se ia în cont posesia sub nume de proprietar exercitată după data depunerii cererii de înregistrare în folosul posesorului.

(3) Pînă la proba contrară, se prezumă că persoana a început să exercite posesia din data depunerii cererii de înregistrare în folosul posesorului.

(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător drepturilor înregistrate provizoriu.

Articolul 525. Dobînditorul de bună-credinţă a dreptului înregistrat

(1) În sensul art.524, dobînditor de bună-credinţă se consideră persoana înregistrată sau înregistrată provizoriu în registru ca titular al unui drept dacă, la data depunerii cererii de înregistrare sau înregistrare provizorie a dreptului în folosul său, sînt îndeplinite următoarele condiţii:

a) în registru nu era notată nicio acţiune care ulterior se va admite printr-o hotărîre judecătorească recunoscută de lege ca fiind opozabilă dobînditorului; nu era notat niciun drept, act juridic sau fapt juridic care întemeiază o asemenea acţiune ulterioară;

b) din informaţiile neradiate cuprinse în registru nu rezulta niciun temei care să fi justificat rectificarea acestuia în favoarea altei persoane;

c) dobînditorul nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea informaţiilor neradiate cuprinse în registru; şi

d) dacă este cazul, dobînditorul nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască motivul din care este nul, anulabil sau ineficient temeiul pe baza căruia el dobîndeşte dreptul înregistrat sau pe baza căruia a dobîndit dreptul înregistrat autorul nemijlocit al dobînditorului.

(2) Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.

Articolul 526. Uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate

(1) Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil sau mobil poate fi înregistrat în registrul bunurilor imobile sau într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv, în sensul art.420, în temeiul hotărîrii judecătoreşti prin care se constată uzucapiunea, în folosul posesorului sub nume de proprietar care l-a posedat timp de 10 ani, în una din următoarele situaţii:

a) proprietarul înregistrat în registrul de publicitate a decedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa juridică;

b) în registrul de publicitate a fost înregistrată declaraţia de renunţare la proprietate;

c) bunul imobil este un teren, cu sau fără construcţii, care nu a fost supus înregistrării primare în registrul bunurilor imobile.

(2) În toate cazurile, posesorul poate dobîndi dreptul numai dacă a depus cererea de înregistrare a dreptului de proprietate, în temeiul hotărîrii judecătoreşti, în registrul de publicitate înainte ca un terţ să fi depus propria cerere de înregistrare a dreptului în folosul său, pe baza unui temei legitim, în cursul sau chiar după împlinirea termenului necesar pentru uzucapiune.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), termenul necesar pentru uzucapiune nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, de data în care a încetat existenţa juridică a proprietarului, respectiv înainte de data înregistrării declaraţiei de renunţare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesia bunului s-a produs la o dată anterioară.

Articolul 527. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de proprietate asupra bunului mobil

(1) Dobînditorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil prin intrare în posesie şi în cazul în care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui, nu avea împuterniciri de a dispune de bun sau actul juridic de dispoziţie era ineficient pe alt temei. Nu există bună-credinţă cînd dobînditorul ştia sau trebuia să ştie că cel de la care a dobîndit bunul nu era proprietarul lui, nu avea împuterniciri de a dispune de bun sau actul juridic de dispoziţie era ineficient pe alt temei. Buna-credinţă trebuie să subziste pînă în momentul intrării în posesiune inclusiv.

(2) Dobînditorul de bună-credinţă nu dobîndeşte dreptul de proprietate în temeiul alin.(1) în cazul în care bunul este furat, pierdut sau ieşit în alt mod din posesiunea proprietarului contrar voinţei lui sau dobînditorul l-a obţinut cu titlu gratuit. Această regulă nu se aplică în cazul dobîndirii banilor, a titlurilor de valoare la purtător sau a bunurilor înstrăinate la licitaţie.

(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică:

a) bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate;

b) bunurilor culturale mobile;

c) dacă actul în temeiul căruia dobînditorul a dobîndit bunul este nul sau anulabil.

(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazurile în care legea permite dobîndirea prin uzucapiune a anumitor drepturi reale limitate asupra bunurilor mobile.

Articolul 528. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de proprietate liber de drepturile reale limitate

(1) Dacă bunul mobil este grevat cu un drept real limitat al unui terţ şi transmiţătorul nu are dreptul sau împuternicirea de a dispune de bun liber de dreptul terţului, dobînditorul dreptului de proprietate, cu toate acestea, dobîndeşte acest drept liber de dreptul terţului dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) dobînditorul a intrat în posesia bunului mobil;

b) dobînditorul a dobîndit bunul cu titlu oneros;

c) la momentul cînd trece dreptul de proprietate, dobînditorul nu a cunoscut şi, în mod rezonabil, nici nu putea să cunoască că transmiţătorul nu are dreptul sau împuternicirea să transfere dreptul de proprietate asupra bunului liber de dreptul terţului. Dobînditorului îi revine sarcina de a proba faptele din care reiese că dobînditorul nu putea, în mod rezonabil, să cunoască că transmiţătorul nu are dreptul sau împuternicirea respectivă.

(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazurile prevăzute la art.527 alin.(3) lit.a)-c).

Articolul 529. Uzucapiunea mobiliară

(1) Posesorul sub nume de proprietar dobîndeşte dreptul de proprietate prin posesia bunului mobil:

a) timp de 3 ani, dacă posesorul a dobîndit bunul cu titlu oneros şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-credinţă;

b) timp de 5 ani, dacă posesorul a dobîndit bunul cu titlu gratuit şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-credinţă; sau

c) timp de 10 ani, în celelalte cazuri.

(2) Posesorul care invocă uzucapiunea de bună-credinţă se prezumă că a început să posede din data actului sau survenirii altui temei pe care îşi justifică îndreptăţirea.

(3) Persoana care a intrat în posesia bunului mobil prin sustragere nu dobîndeşte dreptul de proprietate în temeiul prezentului articol.

(4) Uzucapiunea prevăzută de prezentul articol nu se aplică bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrarea într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv în sensul art.420.

Articolul 530. Uzucapiunea mobiliară a bunurilor culturale mobile

(1) În cazul în care bunul constituie un bun cultural mobil, posesorul nu poate dobîndi dreptul de proprietate în temeiul art.523, 524 sau 529 înainte de expirarea termenului de 30 de ani din momentul în care:

a) bunul cultural mobil care a intrat pe teritoriul Republicii Moldova a părăsit teritoriul statului străin cu încălcarea legii aplicabile; sau

b) proprietarul bunului cultural mobil a pierdut posesia bunului pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) În cazul bunurilor culturale mobile care aparţin cultelor sau părţilor lor componente, termenul prevăzut la alin.(1) va fi de 75 de ani.

Articolul 531. Unirea posesiilor

(1) Posesiile posesorilor anteriori se pot invoca doar în măsura în care întruneau condiţiile necesare uzucapiunii invocate de posesorul actual, iar toate posesiile invocate sînt consecutive.

(2) Posesorul actual de bună-credinţă poate invoca posesia posesorului anterior de rea-credinţă doar pentru a uzucapa în temeiul art.524 alin.(1) lit.c) sau art.529 alin.(1) lit.c).

Articolul 532. Posesiunea necesară uzucapiunii

(1) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decît posesiunea utilă. Pînă la proba contrară, posesiunea este prezumată a fi utilă.

(2) Nu este utilă posesiunea discontinuă, tulburată, clandestină sau precară.

(3) Posesiunea este discontinuă atît timp cît posesorul o exercită cu intermitenţe anormale în raport cu natura bunului. Posesia se consideră continuă dacă s-a pierdut fără voia posesorului, cu condiţia că este restituită în interiorul termenului de 1 an sau dacă, în decursul aceluiaşi termen, posesorul înaintează o acţiune în rezultatul căreia posesia este restituită.

(4) Posesiunea este tulburată atîta timp cît este dobîndită sau conservată prin acte de violenţă, fizică sau morală, care nu sînt provocate de o altă persoană.

(5) Posesiunea este clandestină dacă se exercită astfel încît nu poate fi cunoscută.

(6) Posesiunea este precară cînd nu se exercită sub nume de proprietar.

(7) Discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată.

(8) Numai persoana faţă de care posesiunea este tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii.

(9) Posesiunea viciată devine utilă îndată ce viciul încetează.

Articolul 533. Întreruperea termenului necesar pentru invocarea uzucapiunii

(1) Cursul termenului necesar pentru invocarea uzucapiunii (prescripţia achizitivă) nu poate începe, iar dacă a început nu poate continua, în perioada în care este suspendată curgerea termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii de revendicare. Împrejurarea că proprietarul nu cunoaşte unde se află bunul mobil nu împiedică începerea cursului şi nici nu suspendă cursul termenului dacă posesia nu este clandestină.

(2) Cursul termenului necesar pentru invocarea uzucapiunii se întrerupe dacă a fost înaintată o acţiune de revendicare sau, după caz, în rectificarea registrului de publicitate faţă de persoana care posedă sub nume de proprietar sau faţă de posesorul mijlocit, cu condiţia că acţiunea se admite. În acest caz, cursul prescripţiei se întrerupe numai faţă de persoana care a înaintat acţiunea.

(3) În cazul în care cursul prescripţiei extinctive a fost întrerupt, timpul scurs pînă la întrerupere nu se calculează. După întrerupere poate să înceapă un nou termen.

Articolul 534. Efectul dobîndirii cu bună-credinţă sau al uzucapiunii asupra dreptului de proprietate şi grevărilor sale

(1) Titularul anterior pierde dreptul său din momentul în care altcineva l-a dobîndit, în condiţiile legii, prin dobîndirea cu bună-credinţă sau, după caz, prin uzucapiune.

(2) Dacă cel care a dobîndit cu bună-credinţă sau, după caz, prin uzucapiune a cunoscut sau trebuia să cunoască că dreptul pe care îl dobîndeşte este grevat cu dreptul real limitat al unui terţ, grevarea va continua să existe conform condiţiilor sale.

(3) Dacă s-a constatat nulitatea absolută sau relativă a contractului în baza căruia uzucapantul a dobîndit dreptul real, acesta se poate opune obligaţiei de restituire a dreptului prin invocarea uzucapiunii în condiţiile legii. În acest caz, cealaltă parte contractantă se poate opune obligaţiei de restituire a îmbogăţirii primite de la uzucapant.

Articolul 535. Stingerea drepturilor întemeiate pe regulile îmbogăţirii nejustificate şi răspunderea delictuală

Din momentul în care dreptul este dobîndit, în condiţiile legii, de altcineva prin dobîndirea cu bună-credinţă sau, după caz, prin uzucapiune, titularul anterior pierde şi toate drepturile de a cere de la dobînditor valoarea în bani a dreptului pierdut, precum şi valoarea folosinţei de care se va bucura dobînditorul după data uzucapiunii, care ar putea fi întemeiate pe dispoziţiile legale privind îmbogăţirea nejustificată sau răspunderea delictuală.

Secţiunea a 2-a

Pierderea dreptului de proprietate

Articolul 536. Temeiurile pierderii dreptului de proprietate

(1) Dreptul de proprietate se pierde, în condiţiile legii, în urma consumării, pieirii fortuite sau distrugerii bunului, înstrăinării lui în temeiul unui act juridic, renunţării la dreptul de proprietate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Nimeni nu poate fi forţat să cedeze proprietatea sa, cu excepţia cazurilor cînd, conform legii, se efectuează:

a) urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului;

b) înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în proprietate;

c) răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu acestea;

d) privatizarea proprietăţii de stat;

e) exproprierea pentru cauză de utilitate publică;

f) rechiziţia;

g) confiscarea;

h) alte acţiuni prevăzute de lege.

Articolul 537. Renunţarea la dreptul de proprietate

(1) Proprietarul poate renunţa oricînd la dreptul de proprietate printr-o declaraţie în acest sens sau în alt mod care atestă cu certitudine că a renunţat la bun fără intenţia de a păstra dreptul de proprietate asupra lui.

(2) Obligaţiile proprietarului în legătură cu bunul la care a renunţat încetează atunci cînd un terţ dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului.

(3) Renunţarea la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se face printr-o declaraţie autentificată notarial şi înregistrată în registrul bunurilor imobile.

Articolul 538. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului

(1) Înstrăinarea bunurilor proprietarului prin aplicarea procedurii de urmărire a proprietăţii în legătură cu obligaţiile acestuia poate fi efectuată doar în temeiul unei hotărîri judecătoreşti dacă o altă modalitate nu este stabilită prin lege sau contract.

(2) Proprietarul pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor urmărite în momentul dobîndirii dreptului de proprietate asupra acestora de către persoana îndreptăţită căreia îi sînt transmise bunurile.

Articolul 539. Înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în proprietate

(1) Dacă, în temeiurile prevăzute de lege, persoana a dobîndit dreptul de proprietate asupra unui bun care, conform legii, nu poate să-i aparţină cu drept de proprietate, proprietarul este obligat să înstrăineze bunul timp de un an din momentul dobîndirii dreptului de proprietate sau în alt termen stabilit de lege.

(2) Dacă proprietarul nu înstrăinează bunul în termenul stabilit la alin.(1), instanţa de judecată, la cererea autorităţii administraţiei publice locale, poate dispune, după caz, înstrăinarea bunului şi remiterea sumei obţinute către fostul proprietar, cu reţinerea cheltuielilor de înstrăinare, sau transmiterea bunului în proprietate statului şi despăgubirea proprietarului în cuantumul stabilit de instanţa de judecată.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică şi în cazurile în care persoana a dobîndit în proprietate, în temeiurile prevăzute de lege, un bun pentru care este nevoie de o autorizaţie specială şi i-a fost refuzată eliberarea unei atare autorizaţii.

Articolul 540. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu ele

În cazul în care proprietarul de animale domestice se comportă cu ele încălcînd evident regulile stabilite prin lege sau prin normele de comportare umană cu animalele, orice persoană are dreptul să solicite predarea animalelor. Preţul se stabileşte prin acordul părţilor sau prin hotărîre judecătorească.

Articolul 541. Rechiziţia

(1) În caz de calamitate naturală, epidemie, epizootie sau în o altă situaţie excepţională, proprietarul poate fi deposedat de bun în temeiul unei decizii a autorităţii publice, în modul şi în condiţiile stabilite de lege.

(2) Persoana al cărei bun a fost rechiziţionat poate cere restituirea lui dacă, după încetarea situaţiei excepţionale, acesta s-a păstrat în natură.

(3) Preţul bunului sau preţul folosirii lui, în cazul în care s-a păstrat în natură şi a fost restituit proprietarului, se stabileşte prin acordul părţilor, iar în caz de divergenţă, prin hotărîre judecătorească.

Articolul 542. Confiscarea

(1) Confiscarea bunurilor se permite printr-o hotărîre judecătorească în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

(2) În cazurile prevăzute de lege, bunurile proprietarului pot fi confiscate printr-un act administrativ. Actul administrativ cu privire la confiscare poate fi atacat în instanţă de judecată.

Capitolul III

PROPRIETATEA COMUNĂ

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 543. Proprietatea comună. Temeiurile apariţiei ei

(1) Proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai mulţi titulari.

(2) Proprietatea comună poate apărea în temeiul legii sau în baza unui act juridic.

Articolul 544. Formele proprietăţii comune

(1) Proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părţi) sau prin nedelimitarea cotelor-părţi (proprietate în devălmăşie).

(2) Dacă bunul este comun, proprietatea pe cote-părţi se prezumă pînă la proba contrară.

(3) Coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietăţii comune pe cote-părţi.

Secţiunea a 2-a

Proprietatea comună pe cote-părţi

Articolul 545. Cota-parte în proprietatea comună pe cote-părţi

(1) Fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din bunul comun. Cotele-părţi sînt prezumate a fi egale pînă la probă contrară. Dacă bunul a fost dobîndit printr-un act juridic, nu se va putea face probă contrară decît prin înscrisuri.

(2) Coproprietarul care a făcut din contul său, cu acordul celorlalţi coproprietari, bunului comun îmbunătăţiri inseparabile are dreptul să ceară modificarea respectivă a cotelor-părţi sau compensarea cheltuielilor.

Articolul 546. Folosinţa bunului proprietate comună pe cote-părţi

(1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-părţi în măsura care nu schimbă destinaţia lui şi nu aduce atingere drepturilor celorlalţi coproprietari.

(2) Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor sau, în caz de divergenţe, prin hotărîre judecătorească în baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor.

(3) Coproprietarul este în drept să ceară în posesiune şi folosinţă o parte din bunul comun corespunzător cotei sale, iar în caz de imposibilitate, să ceară coproprietarilor care posedă şi folosesc bunul plata unei compensaţii echitabile.

(4) Coproprietarul care exercită în mod exclusiv folosinţa bunului comun fără acordul celorlalţi coproprietari poate fi obligat la plata unei despăgubiri.

Articolul 547. Fructele produse de bunul proprietate comună pe cote-părţi

(1) Fructele produse de bunul proprietate comună pe cote-părţi se cuvin tuturor coproprietarilor proporţional cotei-părţi deţinute dacă aceştia nu au stabilit altfel.

(2) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile de producere sau de culegere a fructelor are dreptul la compensarea acestor cheltuieli de către coproprietari proporţional cotei lor părţi.

Articolul 548. Beneficiile şi sarcinile proprietăţii comune pe cote-părţi

Coproprietarii vor partaja beneficiile şi vor suporta sarcinile proprietăţii comune pe cote-părţi proporţional cotei lor părţi.

Articolul 549. Actele de conservare a bunului proprietate comună pe cote-părţi

Fiecare coproprietar poate să efectueze acte de conservare a bunurilor proprietate comună pe cote-părţi fără acordul celorlalţi coproprietari şi să le pretindă compensarea cheltuielilor proporţional cotei lor părţi.

Articolul 550. Actele de administrare şi de dispoziţie privind bunurile proprietate comună pe cote-părţi

(1) Actele de administrare precum încheierea sau rezoluţiunea unor contracte de locaţiune, cesiunile de venituri imobiliare şi altele asemenea cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce deţin majoritatea cotelor-părţi.

(2) Actele de administrare care limitează în mod substanţial posibilitatea unui coproprietar de a folosi bunul comun în raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o sarcină excesivă prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de către ceilalţi coproprietari nu pot fi efectuate decît cu acordul acestuia.

(3) Coproprietarul sau coproprietarii interesaţi pot cere instanţei de judecată să suplinească acordul coproprietarului aflat în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau care se opune în mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil menţinerii utilităţii sau valorii bunului.

(4) Orice acte juridice de dispoziţie cu privire la bunul comun, actele de folosinţă cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare şi locaţiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum şi actele care urmăresc exclusiv înfrumuseţarea bunului nu se pot încheia decît cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va fi considerat act de dispoziţie.

(5) Actele juridice încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor alin.(1)-(4) sînt inopozabile coproprietarului care nu a consimţit, expres ori tacit, la încheierea actului.

(6) Coproprietarului vătămat i se recunoaşte dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acţiunile posesorii împotriva terţului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului. În acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu despăgubiri, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului.

Articolul 551. Acţiunile în justiţie ale coproprietarului

(1) Fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare.

(2) Hotărîrile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietarului beneficiază tuturor coproprietarilor. Hotărîrile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sînt opozabile celorlalţi coproprietari.

(3) Cînd acţiunea nu este introdusă de toţi coproprietarii, pîrîtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari în calitate de reclamanţi, în termenul şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.

Articolul 552. Dreptul de preemţiune

(1) În cazul vînzării unei cote-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi, cu excepţia vînzării la licitaţie, ceilalţi coproprietari au un drept de preemţiune în privinţa cotei-părţi care se vinde. Dispoziţiile art.1143-1150 rămîn aplicabile.

(2) În cazul vînzării la licitaţie, coproprietarul sau organizatorul licitaţiei va notifica pe ceilalţi coproprietari cu cel puţin 10 zile înainte de data vînzării. La preţ egal, coproprietarii vor avea dreptul de preemţiune la adjudecarea cotei-părţi.

Articolul 553. Urmărirea cotei-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi

(1) Creditorii unui coproprietar pot urmări cota-parte ideală a acestuia din bunurile proprietate comună pe cote-părţi sau pot cere instanţei de judecată partajarea bunului, caz în care urmărirea se face asupra părţii din bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.

(2) În cazul vînzării silite a unei cote-părţi, executorul judecătoresc va notifica pe ceilalţi coproprietari cu cel puţin 10 zile înainte de data vînzării. La preţ egal, coproprietarii vor avea dreptul de preemţiune la adjudecarea cotei-părţi.

(3) Creditorii care au un drept de garanţie asupra bunului proprietate comună pe cote-părţi ori cei a căror creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit bunul comun ori sumele rezultate din partajare.

(4) Actele de suspendare a partajării pot fi opuse creditorilor dacă sînt autentificate sau, după caz, sînt îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute de lege.

(5) Creditorii personali ai unui coproprietar pot, de asemenea, să intervină pe cheltuiala lor la partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă ataca un partaj săvîrşit, decît în cazul cînd acesta a avut loc în lipsa lor, fără a se ţine seama de opoziţia pe care au făcut-o şi în cazul cînd partajul este simulatan ori se efectuează astfel încît creditorii nu pot face opoziţie.

(6) Dispoziţiile alin.(5) sînt aplicabile şi în cazul creditorilor care au drept de garanţie asupra bunului proprietate comună pe cote-părţi ori al celor a căror creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea bunului.

Articolul 554. Excluderea coproprietarului

(1) Coproprietarii pot solicita instanţei de judecată excluderea coproprietarului care, prin fapta sa, prin fapta celor cărora le-a cedat folosinţa bunului ori a celor pentru care este ţinut să răspundă, încalcă în mod grav drepturile celorlalţi coproprietari.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1), coproprietarul este obligat la înstrăinarea cotei sale. În caz de refuz, vînzarea ei silită se dispune prin hotărîre judecătorească.

Articolul 555. Dreptul de proprietate în condominiu

(1) În cazul în care s-a constituit un condominiu, dreptul de proprietate exclusivă asupra unităţii şi cota-parte din dreptul de proprietate comună asupra părţilor comune formează o unitate indivizibilă (dreptul de proprietate în condominiu) şi nu pot fi înstrăinate sau grevate separat. Orice clauză contrară este nulă.

(2) Condominiu reprezintă totalitatea de bunuri imobile formată dintr-un teren cu una sau mai multe clădiri în condiţiile legii, în care există:

a) locuinţe, încăperi izolate cu altă destinaţie decît cea de locuinţă sau locuri de parcare din cadrul clădirii dacă întrunesc condiţiile prevăzute de legislaţie, construite sau care urmează a fi construite, înregistrate sub număr cadastral separat în registrul bunurilor imobile (unităţi). Unităţile fac obiectul dreptului de proprietate exclusivă; şi

b) terenul şi părţile clădirii din condominiu care nu sînt unităţi şi sînt destinate folosinţei tuturor proprietarilor în condominiu sau unora dintre aceştia, precum şi alte bunuri care, potrivit legii sau actului de constituire al condominiului, sînt destinate folosinţei comune a tuturor proprietarilor în condominiu sau unora dintre aceştia (părţi comune). Părţile comune fac obiectul dreptului de proprietate comună forţată şi perpetuă.

(3) În sensul alin.(2) lit.b), constituie teren al condominiului terenul, în hotarele stabilite, pe care este situată clădirea condominiului şi terenul aferent necesar pentru deservirea şi exploatarea corespunzătoare a clădirii şi, în cazul clădirilor cu destinaţie locativă, pentru asigurarea necesităţilor social-locative ale membrilor condominiului, care constituie proprietate comună pe cote-părţi a tuturor proprietarilor din condominiu. În cazul în care proprietarii părţilor comune deţin doar un drept de superficie asupra terenului condominiului sau un alt drept prevăzut de legislaţie, atunci dreptul asupra terenului face parte din părţile comune, iar referinţele la teren se consideră referinţe la dreptul respectiv asupra terenului.

(4) La schimbarea titularului dreptului de proprietate exclusivă asupra unităţii, la noul proprietar trece şi cota-parte din dreptul de proprietate comună. Orice clauză contrară este nulă.

(5) Modul de constituire şi administrare a proprietăţii în condominiu se reglementează prin lege.

Articolul 556. Proprietatea comună pe cote-părţi asupra despărţiturilor comune

(1) Orice zid, şanţ sau altă despărţitură între două terenuri care se află în intravilan este prezumată a fi în proprietatea comună pe cote-părţi a vecinilor dacă nu rezultă contrariul din titlu, dintr-un semn de necomunitate conform regulamentelor de urbanism ori dacă proprietatea comună nu a devenit proprietate exclusivă prin uzucapiune.

(2) Cota-parte din drepturile asupra despărţiturilor comune se va considera un bun accesoriu. Înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părţi nu se poate face decît o dată cu dreptul asupra terenului.

Articolul 557. Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin partaj

(1) Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin partaj poate fi cerută oricînd de către oricare dintre coproprietari dacă legea, contractul sau hotărîrea judecătorească nu prevede altfel.

(2) Partajul poate fi cerut chiar şi atunci cînd unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul, afară de cazul cînd l-a uzucapat, în condiţiile legii.

(3) Partajul poate fi făcut prin contract de partaj între coproprietari sau, în absenţa unui contract de partaj, prin hotărîre judecătorească prin introducerea unei acţiuni de partaj de către oricare dintre coproprietari.

(4) Contractului de partaj i se aplică dispoziţiile legale cu privire la actele juridice de dispoziţie.

Articolul 558. Inadmisibilitatea partajului

(1) Partajul este inadmisibil în cazurile la care se referă art.555 şi 556, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Partajul poate fi efectuat în cazul condominiului atunci cînd există acordul tuturor coproprietarilor ori cînd bunurile în cauză nu mai sînt destinate folosirii în comun.

Articolul 559. Amînarea partajului

(1) Contractele privind amînarea partajului nu pot fi încheiate pentru o perioadă mai mare de 5 ani. În cazul imobilelor, contractele trebuie încheiate în formă autentică şi notate în registrul bunurilor imobile.

(2) Pentru motive temeinice, instanţa de judecată poate dispune, la cererea oricărui coproprietar, partajul chiar înainte de perioada stabilită prin contract.

(3) Instanţa de judecată poate dispune amînarea partajului dacă aceasta s-ar impune în vederea protecţiei intereselor celorlalţi coproprietari. Instanţa poate dispune partajul dacă împrejurările avute în vedere la data pronunţării hotărîrii de amînare s-au modificat.

Articolul 560. Suspendarea pronunţării partajului prin hotărîre judecătorească

Instanţa sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunţarea partajului, pentru cel mult 1 an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalţi coproprietari. Dacă pericolul acestor prejudicii este înlăturat înainte de împlinirea termenului, instanţa, la cererea părţii interesate, va reveni asupra măsurii.

Articolul 561. Modul de partaj al bunului proprietate comună pe cote-părţi

(1) Partajul bunului proprietate comună pe cote-părţi se face în natură, proporţional cotei-părţi a fiecărui coproprietar.

(2) Bunurile care compun o unitate economică, un set sau o altă universalitate a cărei separare îi va reduce valoarea nu vor fi partajate în natură dacă cel puţin unul dintre coproprietari se opune unui asemenea mod de partaj.

(3) Dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se face prin:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui coproprietar sau în favoarea mai multor coproprietari, la cererea lor comună. În cazul mai multor cereri de atribuire care se contrazic reciproc, instanţa de judecată aplică dispoziţiile art.562;

b) vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei, dacă niciunul dintre coproprietari nu a cerut atribuirea întregului bun sau dacă această cerere nu poate fi satisfăcută.

(4) În cazul în care unui dintre coproprietari îi este atribuită o parte reală (lot de atribuire) mai mare decît cota sa parte, celorlalţi coproprietari li se atribuie o sultă.

(5) În cazul divizării unui imobil, instanţa de judecată poate constitui un drept de servitute sau un alt drept real limitat pentru a permite folosirea corespunzătoare a bunului nou-format.

(6) Instanţa de judecată nu poate dispune un mod de partaj la care obiectează toţi coproprietarii.

Articolul 562. Atribuirea bunului în cazul mai multor cereri

(1) În cazul mai multor cereri de atribuire care se contrazic reciproc, la atribuirea bunului către un coproprietar se iau în considerare necesităţile şi interesele speciale ale fiecărui coproprietar, dorinţa titularilor cotelor-părţi care formează majoritatea din toate cotele-părţi şi acordurile anterioare.

(2) Coproprietarul are dreptul preferenţial la atribuirea locuinţei în care îşi avea reşedinţa obişnuită la data introducerii acţiunii de partaj, precum şi, după caz, asupra mobilierului cu care este dotată locuinţa.

(3) Coproprietarul are dreptul preferenţial la atribuirea bunului pe care îl folosea în desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător sau profesionale la data introducerii acţiunii de partaj, precum şi asupra bunurilor mobile cu care era dotat.

(4) În cazul în care mai mulţi coproprietari invocă drepturile preferenţiale, se va ţine cont de aptitudinea solicitanţilor de a administra şi întreţine bunul în cauză. În cazul în care bunul ţine de o activitate sau este o parte socială într-o societate comercială, se va ţine cont de durata participării personale a solicitantului în acea activitate înainte de data introducerii acţiunii de partaj.

Articolul 563. Stingerea datoriilor în cazul partajului

(1) Oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor, născute în legătură cu proprietatea comună pe cote-părţi, care sînt scadente ori devin scadente în cursul anului în care are loc partajul.

(2) Suma necesară stingerii obligaţiilor care decurg din alin.(1) va fi preluată, în lipsa unei stipulaţii contrare, din preţul vînzării bunului comun cu ocazia partajului şi va fi suportată de către coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia.

Articolul 564. Efectele partajului proprietăţii comune

(1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunului sau al sumei de bani atribuite numai de la data partajului, cu excepţia bunurilor imobile şi a altor bunuri asupra cărora dreptul de proprietate apare, conform legii, la data înregistrării în registrul de publicitate corespunzător.

(2) Actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar asupra bunului proprietate comună pe cote-părţi rămîn valabile şi sînt opozabile celui care a dobîndit bunul în urma partajului.

(3) Partajul nu afectează drepturile reale ale terţilor asupra bunului constituite înainte de partaj.

(4) Garanţiile constituite de un coproprietar asupra cotei sale părţi se strămută de drept asupra bunului sau a sumei de bani atribuite prin partaj.

(5) Partajul care a avut loc înaintea termenului stipulat în acordul coproprietarilor nu este opozabil creditorului care deţine un gaj sau o ipotecă asupra unei cote-părţi dacă acesta nu a consimţit la partaj sau dacă debitorul său nu conservă dreptul de proprietate a cel puţin asupra părţii respective din bun.

Articolul 565. Obligaţia de garanţie a coproprietarilor

(1) Coproprietarii îşi datorează, în limita cotelor-părţi, garanţie pentru evicţiune şi vicii ascunse, dispoziţiile privitoare la obligaţia de garanţie a vînzătorului aplicîndu-se în modul corespunzător.

(2) Fiecare din coproprietari este obligat să despăgubească pe coproprietarul prejudiciat prin efectul evicţiunii sau al viciului ascuns. Dacă unul dintre coproprietari este insolvabil, partea datorată de acesta se va suporta proporţional de ceilalţi coproprietari.

(3) Coproprietarii nu datorează garanţie dacă prejudiciul este urmarea faptei săvîrşite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiţi prin actul de partaj.

Articolul 566. Nulitatea contractului de partaj

(1) Contractul de partaj poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi actele juridice.

(2) Contractul de partaj făcut fără acordul tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută.

(3) Contractul de partaj este valabil chiar dacă nu cuprinde toate bunurile proprietate comună pe cote-părţi. Pentru bunurile omise se poate face oricînd un contract de partaj suplimentar.

(4) Nu poate invoca nulitatea relativă a contractului de partaj coproprietarul care, cunoscînd cauza de nulitate, înstrăinează total sau parţial bunurile atribuite.

Secţiunea a 3-a

Proprietatea comună în devălmăşie

Articolul 567. Dispoziţii generale cu privire la proprietatea comună în devălmăşie

(1) În cazul în care dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părţi ideale din bunul comun, proprietatea este comună în devălmăşie.

(2) Proprietăţii comune în devălmăşie se aplică în modul corespunzător dispoziţiile cu privire la proprietatea comună pe cote-părţi dacă prezenta secţiune nu prevede altfel.

Articolul 568. Folosinţa bunului proprietate comună în devălmăşie

Fiecare coproprietar devălmaş are dreptul de a folosi bunul comun potrivit destinaţiei acestuia, fără a limita dreptul celorlalţi coproprietari dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Articolul 569. Actele de conservare şi administrare a bunului proprietate comună în devălmăşie

Oricare dintre proprietarii devălmaşi este prezumat a avea consimţămîntul celorlalţi pentru efectuarea oricăror acte de conservare şi administrare a bunului proprietate comună în devălmăşie dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Articolul 570. Actele de dispoziţie asupra bunurilor proprietate comună în devălmăşie

(1) Fiecare din coproprietarii devălmaşi poate dispune de bunul mobil proprietate comună în devălmăşie dacă acordul încheiat între ei nu prevede altfel.

(2) Pentru actele de dispoziţie asupra bunurilor imobile proprietate comună în devălmăşie este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmaşi.

(3) Actul juridic de dispoziţie încheiat de unul dintre coproprietarii devălmaşi poate fi declarat nul dacă se face dovadă că cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre acordul care limitează dreptul de dispoziţie, despre faptul că ceilalţi coproprietari devălmaşi sînt împotriva încheierii actului juridic sau că nu a fost cerut acordul la înstrăinarea imobilelor.

Articolul 571. Partajul bunului proprietate comună în devălmăşie

Partajul bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal.

Articolul 572. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor

(1) Bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri.

(2) Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară.

(3) În cazul în care bunul comun reprezintă un drept care, conform legii, se dobîndeşte prin înregistrare într-un registru de publicitate, iar dreptul este înregistrat doar în folosul unuia dintre soţi, oricare dintre soţi poate cere să se noteze în registrul de publicitate calitatea acelui drept de bun comun al soţilor. În lipsa acestei notări, faţă de terţul dobînditor al dreptului înregistrat ori al unei grevări asupra acelui drept nu se poate invoca calitatea lui de bun comun al soţilor, cu excepţia cazului în care se va demonstra că dobînditorul a cunoscut această calitate pe altă cale.

Articolul 573. Proprietatea personală a fiecăruia dintre soţi

(1) Bunurile care au aparţinut soţilor înainte de înregistrarea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobîndit.

(2) Bunurile de folosinţă individuală (îmbrăcăminte, încălţăminte şi altele asemenea), cu excepţia bijuteriilor şi a altor obiecte de lux, sînt bunuri personale ale soţului care le foloseşte, chiar dacă sînt dobîndite în timpul căsătoriei din contul mijloacelor comune ale soţilor.

(3) Bunurile fiecăruia dintre soţi pot fi declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri.

[Art.573 alin.(1) modificat prin Legea nr.222 din 10.07.2025, în vigoare 01.11.2025]

Articolul 574. Determinarea părţilor din proprietatea comună în devălmăşie soţilor în caz de partaj al bunurilor

(1) În cazul partajului bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră egale.

(2) Bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor pot fi partajate atît la divorţ, cît şi în timpul căsătoriei. Partajul bunurilor comune în timpul căsătoriei nu afectează regimul juridic al bunurilor care vor fi dobîndite în viitor.

Capitolul IV

PROPRIETATEA PERIODICĂ

Articolul 575. Proprietatea periodică

(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică, în absenţa unei reglementări speciale, ori de cîte ori mai multe persoane (coproprietari) exercită succesiv şi repetitiv atributul folosinţei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale.

(2) Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică în cazul în care asupra bunului există un drept de proprietate comună pe cote-părţi, iar coproprietarii au convenit asupra unui mod de folosinţă în intervale de timp determinate.

(3) Dispoziţiile legale privind proprietatea comună pe cote-părţi se aplică în mod corespunzător proprietăţii periodice în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol.

Articolul 576. Temeiul proprietăţii periodice

(1) Proprietatea periodică se naşte în temeiul actului juridic.

(2) Caracterul periodic al proprietăţii deţinute de mai mulţi coproprietari trebuie să fie prevăzut expres prin indicarea intervalului de timp determinat care se atribuie dobînditorului în temeiul cotei-părţi dobîndite. Intervalul de timp va fi exprimat prin referinţa la prima şi ultima zi şi lună de folosinţă exclusivă.

Articolul 577. Valabilitatea actelor încheiate de coproprietar

(1) În privinţa cotei-părţi aferente intervalului de timp ce îi revine ori a unei părţi din ea, orice coproprietar poate încheia, în condiţiile legii, acte de conservare, de administrare şi de dispoziţie. Ceilalţi coproprietari nu deţin vreun drept de preemţiune în temeiul legii.

(2) Actele de administrare sau de dispoziţie care au ca obiect cota-parte din dreptul de proprietate aferentă unui interval de timp care aparţine unui alt coproprietar sînt ineficiente în partea în care constituie sau transmit drepturi privitor la acea cotă-parte. Dispoziţiile art.550 alin.(5)-(6) şi 551 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 578. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor

(1) Fiecare coproprietar este obligat să facă toate actele de conservare în aşa fel încît să nu împiedice ori să îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalţi coproprietari. Pentru reparaţiile mari, coproprietarul care avansează cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu valoarea drepturilor celorlalţi coproprietari.

(2) Actele prin care se consumă în tot sau în parte substanţa bunului pot fi făcute numai cu acordul celorlalţi coproprietari.

(3) La încetarea intervalului, coproprietarul este dator să predea bunul coproprietarului îndreptăţit să îl folosească în următorul interval.

(4) Coproprietarii pot încheia un contract de administrare, dispoziţiile privind proprietatea comună pe cote-părţi aplicîndu-se în mod corespunzător. Clauza din contractul de administrare a bunului imobil care prevede că dobînditorul unei cote-părţi aderă de plin drept la contractul de administrare în locul celui care a înstrăinat cota-parte respectivă produce efecte doar din momentul în care acest contract a fost notat în registrul bunurilor imobile.

Articolul 579. Obligaţia de despăgubire şi excluderea

(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol atrage plata de despăgubiri.

(2) În cazul în care unul dintre coproprietari tulbură în mod grav exercitarea proprietăţii periodice, acesta va putea fi exclus, prin hotărîre judecătorească, la cererea coproprietarului vătămat.

(3) Excluderea va putea fi dispusă numai dacă unul dintre ceilalţi coproprietari sau un terţ cumpără cota-parte a celui exclus.

Articolul 580. Încetarea proprietăţii periodice

(1) Proprietatea periodică încetează prin distrugerea bunului comun, în temeiul dobîndirii de către o singură persoană a tuturor cotelor-părţi din dreptul de proprietate periodică, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Coproprietarul nu are dreptul de a cere partajul bunului deţinut cu titlu de proprietate periodică dacă coproprietarii nu au convenit altfel prin contract. Dreptul coproprietarului de a cere partajul bunului imobil devine opozabil prin notare în registrul bunurilor imobile.

Capitolul V

APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Articolul 581. Acţiunea în revendicare

(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a i se recunoaşte dreptul de proprietate şi de a obţine sau recupera posesia sa de la oricare persoană care îl stăpîneşte de fapt, cu excepţia cazului în care acea persoană are un drept de a poseda bunul, în sensul art.484 alin.(3), opozabil proprietarului.

(2) Acţiunea în revendicare se înaintează contra persoanei care exercită stăpînirea de fapt a bunului la data înaintării.

(3) În cazul în care dreptul de proprietate sau un alt drept de a poseda al persoanei faţă de care s-a înaintat acţiunea în revendicare este înregistrat într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv, acţiunea în revendicare nu poate fi admisă dacă nu s-a dispus efectuarea în acel registru, în condiţiile legii, a rectificării sau a altei modificări în folosul persoanei care a înaintat acţiunea în revendicare.

(4) Cu toate acestea, dacă hotărîrea judecătorească prin care s-a dispus efectuarea rectificării sau a altei modificări nu este opozabilă, conform legii, titularului unui drept înregistrat în registrul de publicitate cu caracter constitutiv, atunci acestuia nu îi este opozabilă nici hotărîrea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare.

Articolul 582. Excluderea revendicării

Acţiunea în revendicare se respinge dacă, în condiţiile stabilite de lege, prin efectul dobîndirii de bună-credinţă, al uzucapiunii, al accesiunii, al aplicării dispoziţiilor privind regimul bunului găsit sau al altui temei prevăzut de lege, proprietarul a pierdut dreptul de proprietate, iar posesorul sau predecesorul său l-a dobîndit.

Articolul 583. Revendicarea bunului după dobîndirea în temeiul actului juridic lovit de nulitate absolută sau relativă ori ineficient

(1) În cazul în care bunul a fost dobîndit în temeiul unui act juridic lovit de nulitate absolută sau relativă ori al unui act juridic ineficient în partea îndreptăţirii dobînditorului, proprietarul poate exercita acţiunea în revendicare sub rezerva dispoziţiilor art.581 şi 582.

(2) Dacă, conform legii, proprietarului care a revendicat îi revine o obligaţie de a restitui preţul sau chiria primită ori o altă obligaţie corelativă faţă de dobînditor, iar această obligaţie corelativă trebuie executată simultan, dobînditorul, în temeiul art.914, poate suspenda executarea obligaţiei de restituire a bunului pînă cînd proprietarul se oferă să execute sau execută obligaţia corelativă ce îi revine.

Articolul 584. Concurenţa cu alte acţiuni

Dacă între proprietar şi posesor există un raport juridic, proprietarul îşi va recupera bunul în condiţiile acelui raport juridic.

Articolul 585. Acţiunea negatorie

(1) Dacă dreptul proprietarului este tulburat în alt mod decît prin uzurpare sau privare de posesie, proprietarul este în drept să ceară instanţei să fie apărat. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerinţe este imposibilă.

(2) Instanţa de judecată poate să dispună apărarea proprietarului, în funcţie de circumstanţe, prin interzicerea tulburării iminente, interzicerea tulburării curente, precum şi înlăturarea consecinţelor tulburării din trecut.

(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu se aplică dacă proprietarul trebuie, în temeiul legii sau al drepturilor unor alte persoane care îi sînt opozabile, să admită influenţa asupra bunului.

Capitolul VI

DREPTUL DE VECINĂTATE

Articolul 586. Obligaţia de respect reciproc

Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă respectarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influenţe reciproce.

Articolul 587. Influenţa vecină admisibilă

(1) Proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influenţa pe care o exercită asupra bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, căldura, vibraţia sau o altă influenţă similară provenită din terenul vecin dacă nu împiedică proprietarul în folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul acestuia.

(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi în cazul în care influenţa este considerabilă, dar este produsă de folosirea obişnuită a unui alt teren şi nu poate fi înlăturată prin măsuri justificate economic. Dacă este obligat să suporte o asemenea influenţă şi dacă aceasta depăşeşte folosirea recunoscută obişnuită în localitatea respectivă şi limitele economice admisibile, proprietarul poate cere proprietarului de teren care cauzează influenţa o compensaţie corespunzătoare în formă bănească.

Articolul 588. Atentarea inadmisibilă

(1) Proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcţii sau instalaţii despre care se poate afirma cu certitudine că prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său.

(2) Dacă construcţia sau instalaţia a fost ridicată respectîndu-se distanţa de la hotar stabilită de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar în cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident.

Articolul 589. Cererea de înlăturare a pericolului de prăbuşire

Dacă există pericolul prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin peste terenul său, proprietarul poate cere vecinului să ia măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol.

Articolul 590. Folosirea apelor

(1) Cursurile de apă şi pînza freatică din mai multe terenuri nu pot fi deviate sau manipulate de proprietarul oricărui teren astfel încît cantitatea sau calitatea apei să fie modificată în dezavantajul proprietarului unui alt teren.

(2) Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica în nici un fel curgerea firească a apelor provenite de pe terenul superior.

(3) Dacă curgerea apei de pe terenul superior cauzează prejudicii terenului inferior, proprietarul acestuia din urmă poate cere autorizarea instanţei de judecată de a face pe terenul său lucrările necesare schimbării direcţiei apelor, suportînd toate cheltuielile aferente. La rîndul său, proprietarul terenului superior este obligat să nu efectueze nici o lucrare de natură să agraveze situaţia terenului inferior.

Articolul 591. Regulile speciale de folosire a apei

(1) Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica curgerea provocată de proprietarul terenului superior sau de alte persoane, aşa cum este cazul apelor care ţîşnesc pe acest din urmă teren, datorită unor lucrări subterane întreprinse de proprietarul terenului superior, cazul apelor provenite din secarea terenurilor mlăştinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, însă numai dacă această curgere precedă vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanţ.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1), proprietarul terenului superior este obligat să aleagă calea şi mijloacele de scurgere care ar aduce prejudicii minime terenului inferior, rămînînd obligat la plata unei despăgubiri juste şi prealabile către proprietarul acestuia din urmă.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) nu se aplică atunci cînd pe terenul inferior se află o construcţie, împreună cu grădina şi curtea aferentă, sau un cimitir.

Articolul 592. Captarea apei

(1) Proprietarul care vrea să folosească pentru irigarea terenului său apele naturale şi artificiale de care poate dispune în mod efectiv are dreptul ca, pe cheltuiala sa exclusivă, să facă pe terenul riveran opus lucrări utile de captare a apei.

(2) Dispoziţiile art.591 alin.(2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 593. Surplusul de apă

(1) Proprietarul căruia îi prisoseşte apa pentru necesităţile curente este obligat ca, în schimbul unei juste şi prealabile despăgubiri, să ofere acest surplus proprietarului care nu poate procura apa necesară terenului său decît cu o cheltuială excesivă.

(2) Proprietarul nu poate fi scutit de obligaţia menţionată la alin.(1) pretinzînd că ar putea da surplusului de apă o altă destinaţie decît satisfacerea necesităţilor curente. El poate însă cere proprietarului aflat la nevoie despăgubiri suplimentare cu condiţia că va dovedi existenţa reală a destinaţiei pretinse.

Articolul 594. Conservarea drepturilor dobîndite ale proprietarului terenului inferior

(1) Proprietarul poate acorda orice întrebuinţare izvorului de pe terenul său cu condiţia de a nu aduce atingere drepturilor dobîndite de proprietarul terenului inferior.

(2) Proprietarul terenului pe care se află izvorul nu poate să-i schimbe cursul dacă prin această schimbare ar lipsi locuitorii unei localităţi de apă pentru necesităţile curente.

Articolul 595. Picătura streşinii

Acoperişul trebuie să fie construit astfel încît apa, zăpada sau gheaţa să cadă exclusiv pe teritoriul proprietarului.

Articolul 596. Fructele căzute

Fructele căzute din pomi sau arbuşti pe terenul vecin aparţin proprietarului acelui teren vecin.

Articolul 597. Rădăcinile şi ramurile de pe terenul vecin

(1) Proprietarul terenului poate să taie şi să-şi oprească rădăcinile de arbori şi de arbuşti care au pătruns la el de pe terenul vecin. Aceeaşi regulă se aplică şi ramurilor de arbori şi de arbuşti ce atîrnă de pe terenul vecin.

(2) Dreptul prevăzut la alin.(1) nu se acordă proprietarului în cazul în care rădăcinile şi ramurile nu împiedică folosirea terenului său.

Articolul 598. Distanţa pentru construcţii, lucrări şi plantaţii

(1) Orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau regulamentul de urbanism, astfel încît să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

(2) Arborii, cu excepţia celor mai mici de doi metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii, trebuie sădiţi la distanţa stipulată de lege, de regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică de 2 metri de linia de hotar.

(3) În caz de nerespectare a distanţei prevăzute la alin.(1) şi (2), proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară demolarea construcţiei sau scoaterea ori tăierea la înălţimea cuvenită a arborilor, plantaţiilor ori gardurilor pe cheltuiala proprietarului terenului pe care acestea sînt ridicate.

Articolul 599. Depăşirea hotarului terenului învecinat în cazul construcţiei

(1) Dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei construcţii, a construit dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă, vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat pînă sau imediat după depăşirea limitei.

(2) Vecinul prejudiciat prin situaţia prevăzută la alin.(1) trebuie despăgubit cu o rentă în bani, plătită anual, cu anticipaţie.

(3) Cel îndreptăţit la rentă poate pretinde oricînd ca debitorul său să-i achite preţul porţiunii de teren pe care s-a construit în schimbul transmiterii proprietăţii asupra acesteia.

Articolul 600. Accesul pe terenul altuia

(1) Orice proprietar este obligat ca, după primirea unui aviz scris sau verbal, să permită vecinului accesul pe teritoriul său, după caz, pentru efectuarea şi întreţinerea unei construcţii, plantaţii şi efectuarea unor alte lucrări pe terenul vecin.

(2) Proprietarul care este obligat să permită accesul pe teritoriul său are dreptul la compensarea prejudiciului cauzat doar prin acest fapt şi la restabilirea terenului în starea anterioară.

(3) În cazul în care, datorită unei forţe naturale sau forţe majore, un bun a pătruns pe un teren străin sau a fost transportat acolo, proprietarul terenului trebuie să permită căutarea şi ridicarea bunului, dacă nu a purces el însuşi la căutare sau nu-l restituie. Bunul continuă să aparţină proprietarului său, cu excepţia cazului cînd acesta renunţă la el. Proprietarul terenului poate cere ridicarea bunului străin şi aducerea terenului în situaţia anterioară.

(4) Proprietarul terenului care efectuează şi întreţine construcţii, plantaţii sau execută alte lucrări pe teritoriul său nu are dreptul să pericliteze terenul vecin sau să compromită trăinicia construcţiilor, lucrărilor sau plantaţiilor situate pe acesta.

Articolul 601. Trecerea prin proprietatea străină

(1) Dacă terenul este lipsit de comunicaţie prin orice cale de acces de folosinţă comună, conducte de alimentare cu apă, conducte de energie electrică, gaze, telecomunicaţii şi altele asemenea, proprietarul poate cere vecinilor să-i permită utilizarea terenurilor lor pentru instalarea comunicaţiei necesare.

(2) Trecerea urmează a se face în condiţii de natură să aducă o minimă atingere exercitării dreptului de proprietate asupra terenului. Vecinului al cărui teren este folosit pentru acces trebuie să i se plătească o justă şi prealabilă despăgubire care, prin acordul părţilor, poate fi efectuată sub formă de plată unică.

(3) Despăgubirea datorată conform alin.(2) se dublează atunci cînd lipsa accesului este o urmare a faptei proprietarului care pretinde trecerea.

Articolul 602. Instalarea liniei de demarcare a hotarului

(1) Proprietarul de teren poate cere proprietarului de teren vecin să ia parte la instalarea unui hotar stabil de demarcare sau la restabilirea unui hotar deteriorat.

(2) Cheltuielile pentru demarcare se împart între vecini în mod egal dacă din raporturile existente între ei nu reiese altfel.

Articolul 603. Litigii privind hotarul

(1) Dacă în urma unei dispute este imposibilă determinarea hotarului adevărat, atunci pentru demarcare este decisivă posesiunea de fapt a vecinilor. Dacă posesiunea de fapt nu poate fi determinată, fiecărui teren îi este anexată o jumătate din porţiunea disputată.

(2) Dacă determinarea hotarului în conformitate cu prevederile alin.(1) duce la un rezultat ce contravine faptelor stabilite, în particular aduce atingere mărimii stabilite a terenului, hotarul se stabileşte, la cererea unei părţi, de către instanţa de judecată.

Titlul IV

ALTE DREPTURI REALE

Capitolul I

UZUFRUCTUL

Articolul 604. Noţiunea de uzufruct

(1) Uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a poseda şi folosi pentru o perioadă determinată sau determinabilă bunul unei alte persoane (nudul proprietar) şi de a culege fructele bunului, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Uzufructuarul are dreptul de a poseda bunul, nu şi de a-l înstrăina.

(2) Uzufructul poate fi limitat prin excluderea anumitor folosinţe.

(3) Uzufructul se poate constitui, conjugat sau succesiv, în favoarea unei sau mai multor persoane existente la data deschiderii uzufructului.

Articolul 605. Constituirea uzufructului

(1) Uzufructul se poate constitui prin lege sau act juridic. În cazurile prevăzute de lege, uzufructul poate fi constituit prin hotărîre judecătorească.

(2) La constituirea uzufructului se aplică aceleaşi reguli ca şi la înstrăinarea bunurilor care fac obiectul uzufructului.

(3) Obiect al uzufructului poate fi orice bun neconsumptibil care se află în circuit civil, mobil sau imobil, corporal sau incorporal, inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt sau o parte din ea.

(4) Uzufructul poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum şi asupra a tot ce se uneşte sau se încorporează în acesta.

Articolul 606. Termenul uzufructului

(1) Uzufructul se instituie cel mult pînă la decesul persoanei fizice sau la lichidarea persoanei juridice în al cărei folos a fost stabilit uzufructul, dacă un termen mai scurt nu este stabilit prin lege sau prin act juridic.

(2) Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice nu poate depăşi 30 de ani.

(3) Orice act juridic prin care se constituie un uzufruct perpetuu şi transmisibil pentru cauză de moarte sau lichidare a uzufructuarului este lovit de nulitate absolută.

Articolul 607. Acţiunea confesorie a uzufructuarului

(1) Uzufructuarul poate intenta acţiune împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului de uzufruct, chiar şi faţă de nudul proprietar. Dispoziţiile legale privitoare la apărarea dreptului de proprietate se aplică în mod corespunzător acţiunii confesorii a uzufructuarului.

(2) Dreptul la acţiune confesorie este imprescriptibil.

Articolul 608. Cesiunea uzufructului

(1) În absenta unei prevederi contrare, uzufructuarul nu poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar.

(2) Uzufructuarul rămîne dator exclusiv faţă de nudul proprietar numai pentru obligaţiile născute înainte de cesiune. Pînă la notificarea cesiunii, uzufructuarul şi cesionarul răspund solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor fată de nudul proprietar.

(3) După notificarea cesiunii, cesionarul este dator faţă de nudul proprietar pentru toate obligaţiile născute după notificarea cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile legale din materia fidejusiunii.

(4) După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, pînă la împlinirea termenului iniţial sau pînă la decesul uzufructuarului iniţial.

Articolul 609. Locaţiunea bunului grevat de uzufruct

(1) Uzufructuarul poate închiria sau arenda altuia, integral sau în parte, bunul mobil obiect al uzufructului dacă, la momentul constituirii uzufructului, nu a fost stabilit altfel.

(2) Dacă la momentul constituirii uzufructului imobilul nu era dat în chirie sau arendă, uzufructuarul nu are dreptul să-l dea în chirie sau arendă fără acordul nudului proprietar sau fără autorizaţia instanţei de judecată dacă acest drept nu i-a fost acordat expres la momentul constituirii uzufructului.

(3) La stingerea uzufructului, nudul proprietar este obligat să menţină contractele de locaţiune sau de arendă, încheiate în modul stabilit. El poate totuşi să refuze menţinerea în cazul în care:

a) termenul contractului de locaţie sau de arendă depăşeşte, fără consimţămîntul lui, termenul obişnuit în conformitate cu uzanţele locale;

b) spaţiul comercial a fost dat în chirie pe un termen mai mare de 5 ani;

c) întreprinderea agricolă a fost dată în arendă pe un termen mai mare de 12 ani;

d) un teren agricol a fost dat în arendă pe un termen mai mare de 6 ani;

e) contractul de locaţiune sau de arendă stipulează condiţii neobişnuite, excesive pentru nudul proprietar.

(4) Nudul proprietar pierde dreptul de a refuza menţinerea contractului cînd locatarul sau arendaşul i-a stabilit un termen rezonabil în care nudul proprietar trebuia să declare despre menţinerea sau refuzul de a menţine, iar el a omis să facă aceasta în termenul stabilit.

Articolul 610. Determinarea stării bunului

(1) Uzufructuarul preia bunurile în starea în care acestea se află.

(2) La stabilirea uzufructului asupra unei universalităţi de bunuri, uzufructuarul şi nudul proprietar sînt obligaţi să-şi acorde asistenţă reciprocă în vederea întocmirii inventarului.

(3) Inventarul trebuie să conţină menţiunea despre data întocmirii, să fie semnat de ambele părţi, iar la cererea unei din părţi semnătura trebuie legalizată.

(4) Fiecare parte are dreptul să ceară ca inventarul să fie întocmit de către organul competent.

(5) Partea care cere întocmirea inventarului în condiţiile alin.(4) sau legalizarea semnăturii suportă cheltuielile aferente.

Articolul 611. Preţul, sarcinile şi cheltuielile uzufructului

(1) Uzufructul este gratuit în cazul nestipulării exprese a caracterului oneros.

(2) Cheltuielile şi sarcinile proprietăţii revin nudului proprietar, cu excepţiile prevăzute de lege sau de contract.

(3) Uzufructuarul este ţinut pentru obligaţiile de plată (impozite, taxe) faţă de stat pentru obiectul uzufructului.

Articolul 612. Drepturile uzufructuarului asupra fructelor

(1) Uzufructuarul se bucură de toate fructele pe care le produce obiectul uzufructului dacă nu este stipulat altfel. Fructele obiectului uzufructului trec în proprietatea uzufructuarului la data culegerii lor.

(2) Fructele neculese în momentul deschiderii dreptului la uzufruct sînt ale uzufructuarului, iar cele neculese la sfîrşitul perioadei de uzufruct sînt ale nudului proprietar dacă actul prin care s-a instituit uzufructul nu prevede altfel. Veniturile se consideră percepute zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului proporţional duratei uzufructului său. Aceste prevederi sînt aplicabile arenzii, chiriei imobilelor, dividendelor şi dobînzilor obţinute.

Articolul 613. Dreptul de a dispune de bunurile consumptibile

Dacă uzufructul cuprinde şi bunuri consumptibile, uzufructuarul are dreptul să dispună de ele, însă cu obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare sau, dacă este imposibil, să restituie contravaloarea lor de la data stingerii uzufructului.

Articolul 614. Uzufructul creanţelor

(1) Uzufructul asupra unei creanţe este opozabil terţilor în aceleaşi condiţii ca şi cesiunea de creanţă.

(2) Dacă uzufructul se răsfrînge asupra unei creanţe care devine scadentă în timpul uzufructului, plata se face uzufructuarului, care eliberează chitanţă.

(3) La încheierea uzufructului, tot ceea ce a fost primit ca plată se transmite nudului proprietar.

Articolul 615. Dreptul de vot

(1) Dreptul de vot acordat de o acţiune sau de o altă valoare mobiliară, de o fracţiune din coproprietate sau de un alt bun aparţine uzufructuarului.

(2) Dreptul de vot aparţine nudului proprietar dacă are ca efect modificarea substanţei bunului principal, cum ar fi capitalul social ori bunul deţinut în coproprietate, schimbarea destinaţiei acestui bun sau lichidarea persoanei juridice.

(3) Repartizarea exercitării dreptului de vot în alte condiţii decît cele prevăzute la alin.(1) şi (2) nu este opozabilă terţilor, afară de cazul în care aceştia au cunoscut-o în mod expres.

Articolul 616. Drepturile creditorilor

(1) Creditorii uzufructuarului pot urmări drepturile acestuia sub rezerva drepturilor nudului proprietar.

(2) Creditorii nudului proprietar pot urmări drepturile acestuia sub rezerva drepturilor uzufructuarului.

Articolul 617. Dreptul uzufructuarului de a se folosi de arbori

(1) Uzufructuarul nu are dreptul să taie arborii care cresc pe terenul grevat cu uzufruct, cu excepţia reparării, întreţinerii sau exploatării terenului. El poate dispune de cei care au căzut ori s-au uscat natural.

(2) Uzufructuarul este obligat să înlocuiască, în conformitate cu uzanţele locale sau obişnuinţele nudului proprietar, arborii care au fost distruşi.

Articolul 618. Dreptul uzufructuarului asupra pădurilor destinate tăierii

(1) Dacă uzufructul cuprinde păduri destinate de proprietarul lor unor tăieri periodice, uzufructuarul este dator să păstreze ordinea şi cantitatea tăierii, potrivit regulilor stabilite de lege, de nudul proprietar sau potrivit uzanţelor locale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului.

(2) Arborii care se scot din pepinieră fără degradarea acesteia nu fac parte din uzufruct decît cu obligaţia uzufructuarului de a se conforma dispoziţiilor legale şi uzanţelor locale în ceea ce priveşte înlocuirea lor.

(3) Uzufructuarul poate, conformîndu-se dispoziţiilor legale şi uzanţei obişnuite a nudului proprietar, să exploateze părţile de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleşi pe toată suprafaţa terenului. În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii înalţi. Va putea însă întrebuinţa, la reparaţiile la care este obligat, arbori căzuţi accidental, chiar să taie arborii trebuincioşi, cu îndatorirea însă de a demonstra, în prezenţa proprietarului, această trebuinţă.

Articolul 619. Dreptul asupra carierelor

(1) În condiţiile legii, uzufructuarul se foloseşte întocmai ca nudul proprietar de carierele care se aflau în exploatare la constituirea dreptului de uzufruct.

(2) Uzufructuarul nu are nici un drept asupra carierelor nedeschise.

Articolul 620. Uzura obiectului uzufructului

Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se supun uzurii, uzufructuarul le va folosi ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor.

Articolul 621. Obligaţia de informare

(1) Dacă bunul este deteriorat, distrus sau dacă sînt necesare lucrări de reparare, îmbunătăţire a lui ori măsuri de preîntîmpinare a unor pericole, uzufructuarul este obligat să-l informeze imediat pe nudul proprietar.

(2) Uzufructuarul este obligat să denunţe de îndată nudului proprietar orice uzurpare a terenului şi orice contestare a dreptului de proprietate, sub sancţiunea obligării la plata de despăgubiri.

Articolul 622. Obligaţia de păstrare a destinaţiei bunului

Uzufructuarul este obligat în exercitarea dreptului său să respecte destinaţia dată bunului de nudul proprietar.

Articolul 623. Obligaţia efectuării reparaţiilor

(1) Uzufructuarul este obligat să efectueze reparaţiile de întreţinere a bunului.

(2) În cazul în care uzufructuarul face în legătură cu bunul cheltuieli pe care nu era obligat să le facă, obligaţia nudului proprietar de a le restitui se determină în funcţie de regulile privind gestiunea de afaceri.

(3) Reparaţiile mari sînt în sarcina nudului proprietar, fără ca acesta să poată fi obligat să le facă.

(4) Sînt reparaţii mari acelea ce au ca obiect o parte importantă din bun şi care implică o cheltuială excepţională, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori reabilitarea construcţiilor privind structura de rezistentă, zidurile interioare şi/sau exterioare, acoperişul, instalaţiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora, la înlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem electronic în ansamblul său.

(5) Reparaţiile mari sînt în sarcina uzufructuarului atunci cînd se datorează neefectuării reparaţiilor de întreţinere.

(6) Uzufructuarul este obligat să-l înştiinţeze pe nudul proprietar despre necesitatea reparaţiilor mari.

(7) Atunci cînd nudul proprietar nu efectuează la timp reparaţiile mari, uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat să restituie contravaloarea acestora la stingerea uzufructului.

Articolul 624. Excluderea obligaţiei de reconstruire

Uzufructuarul şi nudul proprietar nu sînt obligaţi să reconstruiască ceea ce s-a distrus datorită vechimii ori unui eveniment în afara controlului lor.

Articolul 625. Plata primelor de asigurare

Dacă bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sînt plătite de uzufructuar.

Articolul 626. Modificarea sau stingerea dreptului grevat

Dreptul grevat cu uzufruct poate fi modificat sau stins prin act juridic numai cu acordul uzufructuarului.

Articolul 627. Dreptul de dispoziţie şi de exercitare a acţiunilor de apărare

Sub rezerva dreptului de uzufruct, nudul proprietar este în drept să înstrăineze bunul, să-l greveze cu sarcini şi să exercite toate acţiunile de apărare a dreptului de proprietate.

Articolul 628. Obligaţia nudului proprietar de a garanta drepturile uzufructuarului

Nudul proprietar este obligat să se abţină de la orice act juridic şi faptă prin care ar împiedica sau ar tulbura uzufructuarul în exerciţiul liber şi deplin al dreptului său, să garanteze uzufructuarul împotriva evicţiunii, să despăgubească uzufructuarul în cazul în care, prin fapta sa, a micşorat valoarea uzufructului.

Articolul 629. Plata datoriilor aferente patrimoniului grevat cu uzufruct

(1) Dacă uzufructuarul universal ori cu titlu universal plăteşte datoriile aferente masei patrimoniale sau părţii din masă grevate cu uzufruct, nudul proprietar trebuie să restituie, la stingerea uzufructului, sumele avansate fără nici o dobîndă.

(2) În cazul în care uzufructuarul nu plăteşte datoriile prevăzute la alin.(1), nudul proprietar poate, la alegere, să le plătească sau să vîndă o parte suficientă din bunurile date în uzufruct. Dacă nudul proprietar plăteşte aceste datorii, uzufructuarul datorează dobînzi pe toata durata uzufructului.

(3) Dacă plata datoriilor nu se face în modul prevăzut la alin.(1) şi (2), creditorii pot urmări bunurile date în uzufruct.

Articolul 630. Descoperirea unei comori

Dreptul uzufructuarului nu se extinde asupra drepturilor nudului proprietar cu privire la comoara descoperită în bun.

Articolul 631. Stingerea uzufructului

(1) Uzufructul se stinge la expirarea termenului pentru care este constituit, prin întrunirea în aceeaşi persoană a calităţii de proprietar şi a celei de uzufructuar, prin renunţarea uzufructuarului la dreptul său, prin moartea sau, după caz, lichidarea uzufructuarului.

(2) Uzufructul încetează şi în cazul în care s-a desfiinţat titlul de proprietate al celui care a instituit uzufructul ori cînd a intervenit rezoluţiunea contractului prin care s-a instituit uzufructul.

Articolul 632. Stingerea uzufructului la cererea nudului proprietar

Uzufructul poate înceta la cererea nudului proprietar atunci cînd uzufructuarul abuzează de folosinţa bunului, îi aduce stricăciuni ori îl lasă să degradeze neefectuînd reparaţiile la care este ţinut.

Articolul 633. Stingerea uzufructului în cazul distrugerii bunului

(1) Uzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregime într-un eveniment în afara controlului uzufructuarului. Dacă bunul este distrus în parte, uzufructul continuă asupra părţii rămase.

(2) Uzufructul va continua asupra indemnizaţiei de asigurare dacă aceasta nu este folosită pentru repararea bunului.

Articolul 634. Efectul stingerii uzufructului

(1) La stingerea uzufructului, uzufructuarul este obligat să restituie nudului proprietar, în starea în care se află, bunurile pe care le deţine în virtutea dreptului său de uzufruct.

(2) În cazul pieirii sau al deteriorării bunului din culpa uzufructuarului, acesta este obligat să despăgubească proprietarul.

(3) În cazul în care uzufructul este înregistrat într-un registru de publicitate, uzufructul stins trebuie radiat.

Capitolul II

DREPTUL DE UZ ŞI DREPTUL DE ABITAŢIE

Articolul 635. Dispoziţii generale cu privire la dreptul de uz şi la dreptul de abitaţie

(1) Uz este dreptul real asupra bunului altuia, în virtutea căruia uzuarul poate poseda şi folosi bunul şi culege fructele lui necesare pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.

(2) Titularul dreptului de abitaţie are dreptul să locuiască în locuinţa unei alte persoane împreună cu soţul şi copiii săi chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum şi împreună cu părinţii ori cu alte persoane aflate în întreţinere.

(3) Uzul şi abitaţia se constituie în temeiul unui act juridic ori al legii.

(4) Actul prin care este instituit uzul poate limita sau extinde dreptul de uz. Uzuarul nu poate pretinde la mai multe fructe decît la cele care se cuvin pentru nevoile proprii şi ale familiei sale dacă actul nu prevede altfel.

Articolul 636. Exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de abitaţie

(1) Dreptul de uz şi de abitaţie nu poate fi cedat, iar bunul care face obiectul acestor drepturi nu poate fi închiriat sau arendat.

(2) Uzuarul şi titularul dreptului de abitaţie suportă cheltuielile de cultură sau de întreţinere proporţional părţii de care se foloseşte.

Articolul 637. Dreptul de folosire a facilităţilor comune

Uzuarul sau titularul dreptului de abitaţie al cărui drept poartă numai asupra unei părţi din bun are dreptul să folosească facilităţile destinate uzului comun.

Articolul 638. Aplicarea dispoziţiilor privitoare la uzufruct

Dispoziţiile privitoare la uzufruct se aplică în modul corespunzător uzului şi abitaţiei.

Capitolul III

SERVITUTEA

Articolul 639. Dispoziţii generale cu privire la servitute

(1) Servitute este sarcina care grevează un imobil (imobilul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (imobilul dominant). Utilitatea poate consta în sporirea confortului imobilului dominant ori poate rezulta din destinaţia lui economică.

(2) Obligaţia de a face ceva poate fi conexată la o servitute şi impusă proprietarului imobilului aservit. Această obligaţie este accesorie servituţii şi nu poate fi stipulată decît în favoarea sau pentru exploatarea imobilului.

(3) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător cînd servitutea grevează un alt imobil decît un teren.

Articolul 640. Condiţiile servituţii

(1) La realizarea servituţii, persoana împuternicită trebuie să respecte interesele proprietarului imobilului aservit.

(2) Părţile pot să prevadă obligaţia proprietarului imobilului dominant de a plăti, la anumite perioade, o recompensă (compensaţie) proprietarului imobilului aservit.

(3) Schimbarea proprietarului imobilului dominant sau al imobilului aservit, precum şi divizarea imobilelor, nu afectează dreptul de servitute.

(4) Servitutea se poate constitui în vederea asigurării unei utilităţi viitoare a imobilului dominant.

(5) Servitutea constituită asupra unei construcţii ce se va edifica ori asupra unui imobil ce va fi dobîndit se naşte numai la data edificării ori dobîndirii.

(6) Un imobil grevat cu uzufruct sau superficie poate fi grevat cu servitute numai cu acordul uzufructuarului sau al superficiarului.

Articolul 641. Clasificarea servituţilor

(1) Aparente sînt servituţile care se cunosc prin semne exterioare, iar neaparente – cele care nu se atestă prin astfel de semne.

(2) Continue sînt servituţile al căror exerciţiu este sau poate fi continuu fără a fi necesară fapta omului, iar necontinue – cele pentru a căror existenţă este necesară fapta omului.

(3) Pozitive sînt servituţile care îndreptăţesc pe proprietarul imobilului dominant să facă în mod direct anumite acte de folosinţă pe imobil aservit, iar negative – cele care impun proprietarului imobilului aservit anumite restricţii în exerciţiul dreptului său de proprietate.

Articolul 642. Constituirea servituţii

(1) Servitutea poate fi constituită prin destinaţia stabilită de proprietar, prin acte juridice ori prin uzucapiune.

(2) Contractul prin care se constituie servitutea se încheie în formă autentică.

(3) Servitutea se constituie prin înregistrarea ei în registrul bunurilor imobile.

Articolul 643. Constituirea servituţii prin destinaţia stabilită de proprietar

Servitutea prin destinaţia stabilită de proprietar este constatată printr-un înscris al proprietarului de imobil care, în vederea unei eventuale parcelări, instituie imediat natura, scopul şi situaţia servituţii unei părţi din imobil în favoarea altor părţi.

Articolul 644. Dobîndirea servituţilor prin uzucapiune

(1) Orice servitute se poate dobîndi prin uzucapiunea prevăzută la art.524.

(2) Numai servitutea pozitivă se poate dobîndi prin uzucapiunea prevăzută la art.526, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 645. Exercitarea servituţii

(1) Sarcina pe care o instituie servitutea asupra imobilului aservit constă în obligaţia proprietarului de a permite efectuarea anumitor acţiuni pe imobil său, deasupra acestuia sau sub pămînt. Servitutea poate consta şi din obligaţia proprietarului de a se abţine de la anumite acţiuni în favoarea proprietarului imobilului dominant.

(2) Servitutea se extinde asupra a tot ceea ce este necesar pentru exercitarea ei.

(3) Dacă servitutea s-a exercitat benevol şi fără obiecţii în termen de cel puţin 3 ani, atunci, în cazul apariţiei unor litigii între proprietari, această modalitate de exercitare poate servi ca temei determinant la soluţionarea litigiului.

(4) Proprietarul imobilului aservit este obligat să se abţină de la orice act care limitează ori împiedică exerciţiul servituţii. Astfel, nu va putea schimba starea locurilor ori strămuta exercitarea servituţii în alt loc.

(5) Proprietarul imobilului aservit poate indica, pentru exercitarea dreptului de servitute, o altă parte a imobilului decît cea indicată la alin.(3), dar numai în cazul în care o astfel de transferare nu prejudiciază proprietarul imobilului dominant. Cheltuielile aferente transferării sînt suportate de proprietarul imobilului aservit.

(6) Dreptul de servitute al proprietarului imobilului dominant trebuie să fie exercitat astfel încît să creeze cît mai puţine dificultăţi proprietarului imobilului aservit.

Articolul 646. Abandonarea imobilului aservit

În toate cazurile în care, conform contractului, cheltuielile lucrărilor de exercitare şi conservare a servituţilor revin proprietarului imobilului aservit, acesta se va putea exonera de obligaţie abandonînd în folosul proprietarului imobilului dominant partea din imobil aservit necesară exercitării servituţii.

Articolul 647. Drepturile proprietarului imobilului dominant

(1) Proprietarul imobilului dominant este în drept să se folosească de servitute, să efectueze pe imobilul aservit orice lucrare necesară exercitării dreptului de servitute, să conserve dreptul de servitute dacă contractul nu prevede altfel.

(2) În lipsa unei prevederi contrare, proprietarul imobilului dominant poate lua toate măsurile şi poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrările de exercitare şi conservare a servituţii. Cheltuielile de efectuare a acestor lucrări revin celor doi proprietari, proporţional avantajelor pe care le obţin, în măsura în care lucrările efectuate pentru exerciţiul servituţii sînt necesare şi de ele profită inclusiv imobilul aservit.

(3) Proprietarul imobilului dominant poate înlătura toate construcţiile şi plantaţiile pe care le-a amplasat pe imobilul aservit, în cazul necesităţii de readucere a acestuia la stare normală pentru exploatare, şi trebuie să o facă la cererea proprietarului imoilului aservit.

Articolul 648. Obligaţiile proprietarului imobilului dominant

(1) Proprietarul imobilului dominant este obligat să întreţină construcţiile şi plantaţiile amplasate pe imobilul aservit în măsura în care asigură prin aceasta interesele imobilului aservit.

(2) Proprietarul imobilului dominant este obligat să repare daunele aduse proprietarului imobilului aservit.

(3) Dacă dreptul de servitute este instituit în favoarea a doi sau mai mulţi proprietari de imobile dominante, obligaţia de întreţinere a construcţiilor şi plantaţiilor amplasate pe imobilul aservit şi de reparare a daunelor, cauzate proprietarului imobilului aservit, aparţine proporţional beneficiului fiecărui proprietar de imobil dominant dacă legea sau actul prin care s-a constituit servitutea nu prevede altfel.

Articolul 649. Drepturile asupra construcţiilor şi plantaţiilor

Proprietarul imobilului aservit nu are nici un drept asupra construcţiilor şi plantaţiilor amplasate pe imobilul său de proprietarul imobilului dominant.

Articolul 650. Concurenţa mai multor drepturi

Dacă servitutea unui imobil concurează cu o altă servitute sau cu un alt drept real de folosire a imobilului, astfel încît aceste drepturi nu pot fi exercitate concomitent, total sau parţial, avînd acelaşi rang de prioritate, fiecare persoană îndreptăţită poate cere stabilirea unei ordini de exercitare care ar corespunde în mod echitabil binelui tuturor persoanelor interesate.

Articolul 651. Temeiurile de stingere a servituţii

(1) Servitutea se stinge în caz de:

a) consolidare, cînd ambele imobile ajung să aibă acelaşi proprietar;

b) renunţare a proprietarului imobilului dominant;

c) expirare a termenului ori intervenire a rezoluţiunii contractului prin care s-a instituit servitutea;

d) răscumpărare;

e) imposibilitate definitivă de exercitare;

f) neuz pentru o perioadă de 10 ani;

g) dispariţie a oricărei utilităţi a lor;

h) expropriere a imobilului aservit dacă servitutea este contrară utilităţii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.

(2) Servitutea stinsă urmează a fi radiată din registrul bunurilor imobile.

Articolul 652. Calcularea termenului de neuz

(1) Termenul prevăzut la art.651 lit.f) începe să curgă de la data ultimului act de exerciţiu al servituţilor necontinue ori de la data unui act contrar servituţilor continue.

(2) Exercitarea servituţii de către un coproprietar ori de către un uzufructuar sau superficiar face să se întrerupă termenul faţă de ceilalţi coproprietari ori, după caz, faţă de nudul proprietar.

Articolul 653. Răscumpărarea servituţii de trecere

(1) Servitutea de trecere poate fi răscumpărată de proprietarul imobilului aservit dacă există o disproporţie vădită între utilitatea pe care o procură imobilului dominant şi inconvenientele sau deprecierea provocată imobilului aservit.

(2) În caz de neînţelegere între părţi, instanţa de judecată poate pronunţa o hotărîre care ţine loc de contract de răscumpărare a servituţii. La stabilirea preţului de răscumpărare, instanţa va ţine cont de vechimea servituţii şi de schimbarea valorii celor două imobile.

Capitolul IV

SUPERFICIA

Articolul 654. Noţiunea de superficie

(1) Superficie este dreptul real imobiliar de a poseda şi folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii a superficiarului, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente a superficiarului. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.

(2) Dacă nu se prevede altfel, dreptul de superficie nu se poate exercita decît asupra suprafeţei construite sau asupra suprafeţei pe care urmează să se ridice construcţia, precum şi asupra suprafeţei neconstruite, necesare, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, exploatării ei normale.

(3) Întinderea dreptului superficiarului de a folosi terenul grevat este stabilită prin contract sau lege. În lipsa unor prevederi contractuale, terenul este grevat cu servitutea necesară exercitării dreptului de superficie. Servitutea încetează la stingerea dreptului de superficie.

(4) Asupra dreptului de superficie se aplică în modul corespunzător regulile dreptului de proprietate asupra imobilelor dacă legea nu prevede altfel.

(5) Construcţia este o parte componentă esenţială a dreptului de superficie. Dreptul de proprietate asupra construcţiei ridicate pe terenul grevat de superficie este exercitat de către superficiar pe durata existenţei dreptului de superficie. În cazul în care construcţia a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile, superficiarul va fi arătat ca proprietar al construcţiei pe durata existenţei dreptului de superficie.

(6) Dreptul de superficie nu poate fi constituit sub condiţie rezolutorie.

(7) Dreptul de superficie nu poate fi limitat la o parte din construcţie.

Articolul 655. Constituirea dreptului de superficie

(1) Dreptul de superficie se naşte în temeiul unui act juridic sau al unei dispoziţii legale, fiind opozabil terţilor din momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile.

(2) Dreptul de superficie se constituie pentru un termen de 99 de ani dacă nu a fost stabilit un alt termen. La împlinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reînnoit.

(3) Superficia se poate înregistra şi în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului imobil a transmis exclusiv construcţia ori a transmis terenul şi construcţia, în mod separat, către două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei.

(4) În situaţia în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înregistra pe baza renunţării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înregistra în folosul unui terţ pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.

Articolul 656. Dreptul de superficie în cazul demolării sau pieirii construcţiei

Dreptul de superficie nu se stinge prin demolarea sau pieirea construcţiei.

Articolul 657. Rangul superficiei

Dreptul de superficie se înregistrează în registrul bunurilor imobile numai cu rangul întîi. Rangul nu poate fi modificat.

Articolul 658. Exercitarea dreptului de superficie

(1) Superficiarul poate dispune în mod liber de dreptul său de superficie. În cazul unei construcţii existente, superficiarul poate înstrăina ori ipoteca superficia şi construcţia numai împreună.

(2) În caz de vînzare a construcţiei de către superficiar, proprietarul terenului are dreptul de preemţiune.

Articolul 659. Obligaţia superficiarului de a plăti o redevenţă

(1) Dacă actul juridic nu prevede altfel, superficiarul datorează proprietarului terenului, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piaţă, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află el, de destinaţia construcţiei, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei. Redevenţa se determină la data constituirii superficiei.

(2) Redevenţa poate fi ajustată la cererea uneia din părţi, în cazul în care condiţiile economice fac ca neajustarea să fie inechitabilă. Măsura ajustării se va aprecia ţinîndu-se seama de schimbarea condiţiilor economice şi de principiul echităţii.

Articolul 660. Stingerea dreptului de superficie

Dreptul de superficie se stinge:

a) la expirarea termenului ori dacă a intervenit rezoluţiunea contractului prin care s-a instituit superficia;

b) prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea aceleiaşi persoane;

c) prin pieirea construcţiei, dacă există stipulaţie expresă în acest sens;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 661. Stingerea dreptului de superficie la cererea proprietarului terenului

Dacă superficiarul nu a ridicat construcţia în termenul specificat în actul juridic privind instituirea superficiei sau dacă încalcă obligaţia privind conservarea construcţiei, proprietarul terenului are dreptul să ceară stingerea dreptului de superficie.

Articolul 662. Efectele stingerii dreptului de superficie

(1) În cazul prevăzut la art.660 lit.a), construcţia care făcea obiectul dreptului de superficie, din data stingerii superficiei, devine de drept parte componentă a terenului conform art.460, aparţinînd proprietarului terenului, iar dreptul superficiarului asupra terenului şi construcţiei se radiază. Proprietarului terenului îi incumbă obligaţia de a plăti o despăgubire egală cu valoarea de piaţă a acesteia de la data expirării termenului. Superficiarul nu are dreptul, la stingerea dreptului de superficie, să demoleze construcţia sau părţi ale ei. Superficiarul este obligat să remită proprietarului terenului actele aferente ridicării construcţiei.

(2) Cînd construcţia nu există în momentul constituirii dreptului de superficie, iar valoarea acesteia este egală sau mai mare decît aceea a terenului, proprietarul terenului poate cere obligarea superficiarului să cumpere terenul la valoarea de piaţă pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat construcţia. Superficiarul poate refuza să cumpere terenul dacă ridică, pe cheltuiala sa, construcţia clădită pe teren şi repune terenul în situaţia anterioară.

(3) În absenta unei înţelegeri contrare încheiate cu proprietarul terenului, drepturile reale limitate consimţite de superficiar se sting în momentul încetării dreptului de superficie. Ipotecile care grevează dreptul de superficie se strămută de drept asupra despăgubirii primite de la proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin.(1), se extind de drept asupra terenului în cazul prevăzut la alin.(2) enunţul întîi sau se strămută de drept asupra materialelor în cazul prevăzut la alin.(2) enunţul al doilea.

(4) Ipotecile constituite cu privire la teren pe durata existenţei superficiei nu se extind şi la construcţie în momentul încetării dreptului de superficie în cazul prevăzut la alin.(1). Ele se strămută de drept asupra sumei de bani primite de proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin.(2) enunţul întîi sau se extind de drept cu privire la întregul teren în cazul prevăzut la alin.(2) enunţul al doilea.

Articolul 663. Garanţia pentru despăgubire

(1) Superficiarul are dreptul de retenţie a construcţiei pînă la plata despăgubirii.

(2) Pretenţia în despăgubire este garantată cu teren în loc de superficie şi cu rangul acesteia.

Articolul 664. Efectele încetării superficiei prin consolidare

(1) În cazul în care dreptul de superficie s-a stins prin consolidare, în absenţa unei stipulaţii contrare, drepturile reale limitate constituite asupra drepturilor superficiarului se menţin pe durata pentru care au fost constituite, dar nu mai tîrziu de expirarea termenului iniţial al superficiei.

(2) Ipotecile născute pe durata existenţei superficiei se menţin fiecare în funcţie de obiectul asupra cărora s-au constituit.

Articolul 665. Efectele încetării superficiei prin pieirea construcţiei

(1) În cazul stingerii dreptului de superficie prin pieirea construcţiei, drepturile reale care grevează dreptul de superficie se sting, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Ipotecile născute cu privire la nuda proprietate asupra terenului pe durata existenţei dreptului de superficie se menţin asupra dreptului de proprietate reîntregit.

Articolul 666. Subrogarea în contractele în curs de executare

La stingerea dreptului de superficie, proprietarul terenului se subrogă superficiarului în contractele de locaţiune şi arendă în curs de executare.

Capitolul V

GAJUL

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 667. Noţiunea de gaj

(1) Gajul este dreptul real în al cărui temei titularul (creditorul gajist) poate pretinde, din valoarea obiectului gajului, satisfacerea creanţelor sale garantate cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori ai titularului obiectului gajului (debitorul gajist).

(2) Valabilitatea gajului depinde de valabilitatea obligaţiei garantate prin gaj.

(3) Gajul se constituie în vederea garantării executării obligaţiei şi reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia garantată, fiind condiţionat în timp de durata acesteia, dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.

Articolul 668. Debitorul gajist

(1) Este debitor gajist orice persoană fizică sau juridică care este proprietar, un alt posesor sau uzufructuar legal al bunurilor depuse în gaj şi care are dreptul de a înstrăina aceste bunuri.

(2) Poate fi debitor gajist atît debitorul obligaţiei garantate, cît şi un terţ (numit garantul gajist sau, după caz, garantul ipotecar).

(3) Bunurile proprietate comună pot fi gajate doar cu acordul tuturor coproprietarilor, fiecare din coproprietari devenind în acest caz codebitor gajist.

(4) Societăţile comerciale şi întreprinderile gajează bunurile lor în conformitate cu documentele de constituire.

(5) Cota-parte din proprietatea comună pe cote-părţi poate fi gajată fără acordul celorlalţi coproprietari dacă contractul între coproprietari nu prevede altfel. În cazul imobilelor, menţiunea cu privire la necesitatea unui asemenea acord urmează a fi notată în registrul bunurilor imobile.

(6) Cel care are asupra bunului un drept afectat de modalităţi sau susceptibil de nulitate poate constitui doar un gaj afectat de aceleaşi modalităţi sau condiţii de nulitate.

(7) Dacă dreptul de dispoziţie asupra unui bun necesită acordul (încuviinţarea, autorizarea etc.) unui terţ, acest acord este necesar şi pentru constituirea gajului asupra bunului respectiv.

(8) Bunul aflat în proprietatea unor persoane fizice în privinţa cărora s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară sau în proprietatea minorilor poate fi gajat cu respectarea condiţiilor necesare pentru înstrăinare, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 669. Garantul gajist (garantul ipotecar)

(1) Debitorul şi garantul gajist, în calitatea sa de debitor gajist, pot conveni asupra condiţiilor de garantare a executării obligaţiilor debitorului de către garantul gajist, precum şi asupra obligaţiilor debitorului faţă de garantul gajist în cazul exercitării dreptului de gaj de către creditorul gajist. Lipsa unui asemenea acord scris între debitor şi garantul gajist nu influenţează valabilitatea gajului.

(2) Garantul gajist nu poate opune creanţele sale faţă de debitor satisfacerii creanţelor creditorului gajist din contul bunului gajat.

(3) În cazul în care creanţele creditorului gajist sînt satisfăcute de către garantul gajist, inclusiv din contul bunului gajat, se aplică dispoziţiile legale cu privire la subrogaţie. După ce garantul gajist execută obligaţia debitorului, primul are dreptul să solicite, în condiţiile legii, de la creditorul gajist dovada executării obligaţiei.

Articolul 670. Creditorul gajist (creditor ipotecar)

Este creditor gajist (creditor ipotecar) persoana în a cărei favoare s-a constituit gajul.

Articolul 671. Tipurile de gaj

(1) Gajul se constituie asupra unui bun mobil sau imobil ori asupra unei universalităţi de bunuri mobile.

(2) Gajul bunurilor imobile este denumit ipotecă. Dispoziţiile privitoare la gaj se aplică în mod corespunzător ipotecii în măsura în care nu contravin dispoziţiilor speciale cu privire la ipotecă.

(3) Gajul bunurilor mobile are loc cu sau fără deposedarea de ele.

(4) Gajul bunului mobil cu deposedare este denumit amanet.

Articolul 672. Indivizibilitatea gajului

(1) Gajul este indivizibil chiar dacă bunul gajat sau obligaţia este divizibilă.

(2) Gajul este indivizibil şi subzistă integral asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor părţilor lor chiar şi în cazul în care bunul sau obligaţia sînt divizibile.

Secţiunea a 2-a

Apariţia, înregistrarea şi stingerea gajului

Articolul 673. Temeiul şi momentul apariţiei gajului

(1) Gajul apare doar în condiţiile şi în formele stabilite de prezentul cod.

(2) Gajul este convenţional sau legal.

(3) Ipoteca apare în momentul înregistrării. Gajul bunurilor mobile fără deposedare apare în momentul înregistrării sau, în cazul gajului asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare, prin control, în conformitate cu art.699 alin.(2). Dispoziţiile legale referitoare la gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare se aplică în mod corespunzător şi gajului asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturile deschise la alţi prestatori de servicii de plată decît o bancă. În acest caz, trimiterile la bancă se vor citi ca trimiteri la respectivul prestator de servicii de plată.

(4) Cheltuielile legate de înregistrarea gajului, precum şi cele legate de modificarea contractului de gaj şi înregistrarea acestor modificări, sînt suportate de debitorul gajist, cu excepţia cazurilor în care contractul de gaj prevede altfel.

(5) Amanetul apare în momentul dobîndirii posesiei asupra bunului.

Articolul 674. Înregistrarea gajului fără deposedare

(1) Ipoteca se înregistrează în registrul bunurilor imobile. În cazul în care modificarea contractului de ipotecă conduce la modificarea datelor înregistrate în registrul bunurilor imobile, modificările respective trebuie înregistrate conform procedurii stabilite pentru înregistrarea ipotecii.

(2) Gajul bunurilor mobile fără deposedare, cu excepţia gajului constituit prin control în conformitate cu dispoziţiile art.699 alin.(2), se înregistrează în registrul garanţiilor reale mobiliare (registrul garanţiilor).

Articolul 675. Stingerea gajului

(1) Gajul se stinge prin stingerea obligaţiei a cărei executare acesta o garanta.

(2) Amanetul se stinge odată cu încetarea posesiei.

(3) Gajul se stinge în urma pieirii bunului gajat, scoaterii acestuia din circuitul civil, dacă aceste evenimente se produc asupra bunului în întregime.

(4) Gajul asupra bunului mobil încorporat unui imobil subzistă cu titlu de ipotecă sub condiţia înregistrării în registrul bunurilor imobile chiar dacă bunul mobil şi-a schimbat natura. Acest gaj are rang de prioritate stabilit conform înregistrării anterioare.

(5) Gajul se stinge şi în cazul:

a) acordului scris al creditorului gajist de a radia gajul;

b) expirării termenului pentru care a fost constituit gajul;

c) vînzării în cadrul exercitării dreptului de gaj;

d) altor situaţii prevăzute de lege.

(6) Cererea de radiere a gajului înregistrat sau a ipotecii se depune la registrul corespunzător de către creditorul gajist sau de către orice persoană interesată, cu acordul scris al creditorului gajist. Cazurile în care nu este nevoie de acordul creditorului gajist pentru radierea gajului sînt stabilite de legislaţie.

Secţiunea a 3-a

Obiectul şi întinderea gajului

Articolul 676. Dispoziţii generale privind obiectul şi întinderea gajului

(1) Obiect al gajului poate fi orice bun corporal sau incorporal, prezent sau viitor, determinat individual sau generic, sau o universalitate de bunuri, cu excepţia bunurilor scoase din circuit civil, bunurilor inalienabile sau insesizabile. Obiect al gajului poate fi orice drept patrimonial, inclusiv dreptul de creanţă al debitorului gajist faţă de creditorul gajist.

(2) Prin universalitate de bunuri, în sensul alin.(1), se înţelege o totalitate de bunuri mobile, prezente sau viitoare, corporale sau incorporale, descrise în mod general.

(3) Dreptul de gaj se extinde şi asupra accesoriilor bunului gajat dacă contractul nu prevede altfel.

(4) Gajul se extinde asupra oricărui bun care se uneşte prin accesiune cu bunul gajat, precum şi asupra oricăror altor îmbunătăţiri aduse lui.

(5) Nu pot constitui obiect al gajului drepturile legate nemijlocit de persoana debitorului gajist şi nici drepturile a căror cesiune este interzisă de lege.

(6) Deţinerea calificată de acţiuni ale băncilor din Republica Moldova poate constitui obiect al gajului doar cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a Moldovei.

(7) Nu pot fi gajate separat bunurile care, în temeiul legii, nu pot fi înstrăinate separat. Nu poate fi obiect al gajului o parte a bunului indivizibil.

(8) Obiect al gajului poate fi dreptul asupra mijloacelor băneşti în monedă naţională şi în valută străină:

a) aflate şi care vor intra în conturi bancare, prin gaj fără deposedare;

b) sub formă de monede metalice jubiliare şi comemorative, inclusiv cele ce conţin metale preţioase, prin gaj cu deposedare (amanet).

Articolul 677. Obiectul ipotecii

(1) Obiectul ipotecii poate fi unul sau mai multe bunuri imobile prezente sau viitoare ce pot fi individualizate prin numere cadastrale separate. Dispoziţiile privind ipoteca se aplică în mod corespunzător în cazul ipotecării drepturilor reale limitate dacă legea nu interzice ipotecarea lor.

(2) Obiectul ipotecii este determinat prin denumirea bunului, numărul său cadastral, locul aflării, precum şi printr-o descriere suficientă pentru identificarea acestuia.

(3) Prin contract poate fi prevăzută extinderea ipotecii asupra bunurilor imobile ce vor fi dobîndite sau construite în viitor, conform legii.

(4) Bunul imobil ipotecat rămîne în proprietatea debitorului ipotecar. Contractul de ipotecă poate prevedea folosirea obiectului ipotecii de către creditorul ipotecar.

(5) Riscul pieirii sau al deteriorării fortuite a obiectului ipotecii este suportat de către debitorul ipotecar, dacă contractul de ipotecă nu prevede altfel.

(6) Ipoteca asupra terenului se extinde asupra construcţiilor capitale existente şi viitoare, precum şi asupra construcţiilor nefinalizate amplasate pe acesta, cu excepţia celor care se află în proprietatea terţilor.

(7) Cota-parte din părţile comune ale bunului imobil, deţinute cu drept de proprietate comună (teren, acoperiş, scări, subsol etc.) aferentă unei încăperi izolate, este ipotecată împreună cu încăperea respectivă fără acordul celorlalţi coproprietari ai spaţiilor comune.

Articolul 678. Evaluarea obiectului ipotecii

Valoarea de piaţă şi de înlocuire a obiectului ipotecii trebuie să fie stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de către un evaluator, în conformitate cu legislaţia privind activitatea de evaluare.

Articolul 679. Bunuri de substituire şi despăgubiri

(1) Dacă, în condiţiile legii, încetează dreptul de proprietate al debitorului gajist asupra bunului gajat, gajul se extinde de plin drept asupra bunului de substituire sau despăgubirii datorate debitorului gajist, dacă contractul de gaj nu prevede altfel. În acest caz, rangul de prioritate al gajului asupra bunului de substituire sau despăgubirii va fi determinat de momentul apariţiei gajului asupra bunului a cărui proprietate a încetat.

(2) Gajul se extinde asupra despăgubirilor de asigurare, cu excepţia situaţiei în care cazul asigurat a avut loc din culpa creditorului gajist sau dacă contractul de gaj prevede altfel.

(3) În cazul în care cunosc despre existenţa gajului asupra bunului, persoanele care datorează sumele de despăgubire sînt obligate să înştiinţeze creditorul gajist, la adresa indicată în registrul garanţiilor sau, în cazul ipotecii, în registrul bunurilor imobile, despre intenţia de a plăti aceste despăgubiri. Creditorul gajist trebuie să răspundă în decurs de 10 zile de la primirea înştiinţării, indicînd unul din următoarele moduri de utilizare a despăgubirilor:

a) plata către creditorul gajist pentru stingerea obligaţiei garantate, dacă a transmis avizul de executare conform art.752 alin.(1);

b) plata în contul debitorului gajist, indicînd contul, atunci cînd a fost constituit un gaj asupra dreptului privind mijloacele băneşti în contul bancar, conform art.699 alin.(2); sau

c) plata către debitorul gajist sau după cum este indicat de către debitorul gajist.

(4) Pentru scopurile prevăzute la alin.(3) lit.b) din prezentul articol, debitorul gajist va asigura constituirea gajului asupra dreptului privind mijloacele băneşti în contul bancar, conform art.699 alin.(2), în termen de 3 zile de la data cererii creditorului gajist. În cazul neexecutării acestei obligaţii, creditorul gajist este în drept să ceară executarea anticipată a obligaţiei garantate şi să pună sub urmărire obiectul gajului, în conformitate cu dispoziţiile art.744 alin.(1).

(5) Persoanele care datorează despăgubirile trebuie:

a) fără întîrziere nejustificată, să plătească despăgubirea după cum este indicat în răspunsul creditorului gajist; sau

b) dacă creditorul gajist nu a răspuns în termenul indicat la alin.(3) şi există dovada recepţiei de către acesta a înştiinţării, să plătească despăgubirea debitorului gajist sau după cum este indicat de către debitorul gajist.

(6) Creditorul gajist va îndrepta despăgubirile primite în conformitate cu dispoziţiile alin.(3) lit.a) la stingerea obligaţiei garantate.

(7) Dacă despăgubirile plătite de asigurător creditorului gajist depăşesc soldul creanţelor creditorului gajist faţă de debitorul gajist, primul va restitui diferenţa debitorului gajist sau succesorilor lui.

Articolul 680. Obligaţiile asigurătorului faţă de creditorul garantat

(1) Obligaţiile prevăzute de prezentul articol se aplică ori de cîte ori asigurătorului i se aduce dovada că un terţ (creditorul garantat) deţine o garanţie reală asupra bunului care face obiectul unei asigurări de bunuri. Această dovadă nu trebuie repetată în cazul în care asigurarea este prelungită sau este contractată o nouă asigurare între aceleaşi părţi în privinţa aceluiaşi bun asigurat. Asigurătorul poartă aceste obligaţii pînă cînd este informat despre stingerea garanţiei reale.

(2) Dacă asigurătorul şi creditorul nu au convenit altceva prin contract, asigurătorul este obligat:

a) să confirme în scris creditorului garantat că îl recunoaşte ca creditor garantat faţă de care are obligaţiile prevăzute de prezentul articol;

b) la cererea creditorului garantat, să ofere în scris informaţia despre existenţa poliţei de asigurare în privinţa bunului grevat în folosul creditorului garantat şi suma asigurată din poliţă;

c) să expedieze creditorului garantat, fără întîrziere nejustificată, avertismentul prevăzut la art.1848 alin.(1) lit.a);

d) în termen de 7 zile după ce i s-a notificat survenirea unui caz asigurat care ar putea rezulta într-o pretenţie mai mare de 5% din suma asigurată, să expedieze creditorului gajist informaţia despre acest fapt.

(3) Asigurătorul poate solicita de la asigurat sau creditor rambursarea cheltuielilor reale ocazionate de executarea obligaţiilor prevăzute la alin.(2).

(4) În cazul în care o primă de asigurare sau o tranşă nu este plătită în termen, asigurătorul rămîne obligat, pe baza asigurării, să facă plata în folosul creditorului garantat în decursul termenului de o lună de la scadenţă sau după expedierea avertismentului prevăzut la art.1848 alin.(1) lit.a) ori, dacă aceste condiţii nu au fost îndeplinite, după ce i s-a expediat informaţia despre rezoluţiunea asigurării.

(5) Rezoluţiunea asigurării produce efecte faţă de creditorul garantat doar după expirarea termenului de 2 luni după ce i s-a expediat informaţia despre declaraţia de rezoluţiune a asigurării. Această dispoziţie nu se aplică dacă creditorul garantat şi-a dat consimţămîntul la rezoluţiune.

(6) Dispoziţiile alin.(5) enunţul întîi se aplică de asemenea dacă asigurătorul şi asiguratul modifică condiţiile asigurării şi convin să reducă acoperirea acordată de asigurare sau prevăd că prestaţia asigurătorului este limitată la plata cheltuielilor de reparaţie a bunului real suportate de asigurat.

(7) Dacă asiguratul exercită un drept de rezoluţiune a asigurării, declaraţia de rezoluţiune nu produce efecte juridice atît timp cît asiguratul nu face dovada stingerii garanţiei reale asupra bunului asigurat ori a existenţei consimţămîntului la rezoluţiune din partea creditorului garantat. Creditorul garantat nu poate refuza să dea consimţămîntul fără motiv întemeiat.

(8) Asigurătorul se subrogă în dreptul real de garanţie în măsura în care plăteşte despăgubirea de asigurare creditorului garantat. Dispoziţiile legale privind subrogarea se aplică în mod corespunzător.

(9) Subrogarea nu poate fi opusă faţă de alţi creditori garantaţi în raport cu acelaşi bun faţă de care asigurătorul continuă să fie obligat în baza asigurării.

[Dispoziţiile art.680 vor intra în vigoare începînd cu 01.01.2020, conform Legii nr.1125 din 13.06.2002 art.7 alin.(1), modificată prin Legea nr.133 din 15.11.2018, art.II]

Articolul 681. Produsele

Gajul bunului se extinde de plin drept asupra produselor bunului, asupra produsului vînzării sau înstrăinării în alt mod a bunului gajat, inclusiv în conformitate cu dispoziţiile art.697 alin.(1), sau a produselor acestuia, dacă creditorul şi debitorul gajist nu au convenit altfel. În acest caz, rangul de prioritate a gajului asupra produselor bunului, asupra produsului vînzării sau înstrăinării în alt mod a bunului sau a produselor acestuia este determinat de momentul apariţiei gajului asupra bunului.

Articolul 682. Gajul bunurilor viitoare

Gajul asupra bunurilor care vor intra în patrimoniul debitorului gajist în viitor, inclusiv asupra bunurilor viitoare, nu grevează aceste bunuri decît din momentul în care debitorul gajist devine titularul drepturilor gajate. Rangul de prioritate al gajului se stabileşte conform art.736 alin.(1).

Articolul 683. Transformarea bunurilor

Gajul subzistă asupra bunului mobil nou care rezultă din transformarea unui bun gajat. Gajul se extinde asupra a ceea ce rezultă din confuziunea (amestecul) sau unirea mai multor bunuri mobile dintre care unele au fost gajate. Persoana care dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului nou este, în special în virtutea regulilor cu privire la accesiunea mobiliară, ţinută de acest gaj.

Secţiunea a 4-a

Gajul convenţional

Subsecţiunea 1

Constituirea gajului

Articolul 684. Contractul de gaj

(1) Contractul de gaj, cu excepţia gajului prin deposedare, se întocmeşte în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii. Contractul de ipotecă se încheie în formă autentică.

(2) În cazul gajării unui bun a cărui vînzare trebuie autentificată notarial, contractul de gaj, de asemenea, trebuie autentificat notarial. Părţile pot conveni asupra autentificării notariale a oricărui contract de gaj.

(3) Forma contractului de modificare a contractului de gaj trebuie să fie similară formei prevăzute pentru contractul de gaj.

(4) Contractul de gaj trebuie să conţină:

a) numele şi prenumele (denumirea) părţilor;

b) domiciliul (sediul) părţilor;

c) acordul expres al debitorului gajist de a constitui gajul în favoarea creditorului gajist;

d) descrierea bunului gajat, iar în cazul ipotecii, suplimentar se va indica valoarea de piaţă şi valoarea de înlocuire a bunului ipotecat, stabilite în raportul de evaluare;

e) esenţa şi scadenţa obligaţiei garantate prin gaj, suma maximă garantată a acesteia, fără dobînzi şi cheltuieli, precum şi modul de determinare a sumelor adiţionale garantate prin gaj;

f) tipul gajului.

(5) Părţile pot include în contractul de gaj şi alte clauze.

(6) Clauza cu privire la gaj poate fi inclusă în contractul din care izvorăşte obligaţia garantată prin gaj. În acest caz, contractul din care se nasc obligaţiile debitorului trebuie să fie încheiat cu respectarea formei cerute pentru contractul de gaj şi să includă clauzele esenţiale ale acestuia.

(7) Este nulă clauza prin care creditorul gajist devine proprietarul obiectului gajului în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei garantate prin gaj.

(8) Dispoziţia alin.(7) nu se aplică în cazul respectării concomitente a următoarelor condiţii: obiect al gajului îl constituie moneda naţională sau valuta străină, cu excepţia monedelor metalice jubiliare şi comemorative (inclusiv a celor ce conţin metale preţioase); moneda în care urmează a fi executată obligaţia garantată nu diferă de moneda mijloacelor băneşti asupra cărora dreptul a fost gajat. În acest caz, creditorul gajist devine titular al dreptului privind mijloacele băneşti ce constituie obiectul gajului în condiţiile stabilite la art.750.

(9) Contractul de gaj este valabil chiar dacă a fost încheiat în pofida înţelegerii între debitorul gajist şi un terţ care limitează în orice mod dreptul debitorului gajist de a gaja bunul. Terţul poate cere debitorului gajist repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea acestei înţelegeri şi poate exercita alte mijloace juridice de apărare, însă această încălcare nu constituie temei de nulitate a contractului de gaj.

Articolul 685. Informarea creditorului cu privire la drepturile terţilor

La încheierea contractului de gaj, debitorul gajist este obligat să notifice în scris creditorul gajist cu privire la drepturile terţilor asupra obiectului gajului cunoscute de el la momentul constituirii gajului. Neexecutarea acestei obligaţii acordă creditorului gajist dreptul de a cere executarea anticipată a obligaţiei garantate prin gaj sau modificarea condiţiilor contractului de gaj.

Articolul 686. Dobîndirea cu bună-credinţă a dreptului de gaj

(1) Chiar dacă debitorul gajist nu este adevăratul titular al obiectului gajului şi nici nu are împuternicirea de a-l gaja, creditorul gajist totuşi dobîndeşte un drept de gaj valabil dacă, la momentul constituirii gajului, sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) debitorul gajist este înregistrat ca titular al obiectului gajului în registrul de publicitate cu caracter constitutiv prevăzut de lege sau, în cazul obiectelor asupra cărora dreptul nu se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, obiectul gajului sau titlul său reprezentativ la purtător se află în posesia debitorului gajist;

b) creditorul gajist nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască faptul că debitorul gajist nu este adevăratul titular al obiectului gajului şi nici nu are împuternicirea de a-l gaja.

(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în cazul în care obiectul asupra căruia dreptul nu se dobîndeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate a fost furat de la proprietar sau de la posesorul legal.

Articolul 687. Dobîndirea simultană a titlului de proprietate şi a ipotecii

(1) Notarul autentifică contractul de ipotecă în baza contractului de vînzare-cumpărare neînregistrat în registrul bunurilor imobile în cazul în care ipoteca este constituită în legătură cu dobîndirea bunului ce face obiectul contractului de vînzare-cumpărare.

(2) Contractul de vînzare-cumpărare şi contractul de ipotecă se depun simultan la organul cadastral teritorial pentru înregistrarea drepturilor părţilor. Dreptul de proprietate şi dreptul de ipotecă asupra bunului imobil se înregistrează în mod succesiv.

Subsecţiunea a 2-a

Obligaţia garantată prin gaj

Articolul 688. Obligaţia garantată

(1) Poate fi garantată prin gaj una sau mai multe obligaţii. Obligaţia garantată poate fi prezentă sau viitoare, pură şi simplă sau afectată de modalităţi, determinată sau determinabilă, fixă sau flotantă. Creanţa garantată prin gaj trebuie să fie determinată sau determinabilă la momentul exercitării dreptului de gaj.

(2) Gajul este constituit valid numai dacă obligaţia garantată prin el este exprimată în lei sau valută străină, în unităţi băneşti de calcul sau în orice îmbinare a acestora.

(3) Gajul se extinde şi asupra achitării dobînzilor, comisioanelor, penalităţilor, amenzilor, reparării prejudiciului cauzat, compensării cheltuielilor de judecată, cheltuielilor rezonabile de întreţinere a bunului gajat şi altor cheltuieli rezonabile de exercitare a dreptului de gaj, dacă părţile nu au convenit altfel.

(4) Poate fi garantată prin gaj o obligaţie care apare după încheierea contractului de gaj dacă acest fapt este stipulat în mod expres în contract.

(5) În cazul garantării obligaţiilor viitoare, părţile vor conveni expres, în contractul de gaj, asupra faptului că gajul va garanta aceluiaşi creditor gajist executarea oricărei obligaţii viitoare.

(6) Gajul poate fi constituit şi astfel încît doar suma maximă pentru care bunul trebuie să garanteze să fie determinată prin înregistrare în registru.

(7) O creanţă poate fi garantată cu mai multe bunuri şi de mai multe persoane.

(8) Cu acordul creditorului gajist şi al debitorului gajist, în locul creanţei pentru care este constituit gajul poate fi pusă o altă creanţă. Înlocuirea creanţei garantate nu trebuie să afecteze drepturile creditorilor gajişti cu rang de prioritate inferior. Se vor respecta în mod corespunzător cerinţele de formă şi de înregistrare.

Articolul 689. Gajul constituit pentru garantarea plăţii unei sume de bani

Gajul constituit pentru garantarea plăţii unei sume de bani este valabil chiar dacă, la momentul constituirii lui, debitorul gajist încă nu a primit prestaţia pentru care se obligă sau a primit-o doar parţial ori în tranşe. Această regulă se aplică în special la acordarea de credite, împrumuturi sau la emiterea de obligaţii ori de alte titluri de împrumut.

Articolul 690. Consecinţele refuzului transmiterii sumelor de bani

Dacă creditorul gajist refuză să predea sumele de bani pe care s-a obligat să le dea cu împrumut şi în a căror garantare deţine un gaj, el este obligat să reducă gajul (cu excepţia ipotecii) sau să-l radieze, sub sancţiunea reparării prejudiciului cauzat debitorului gajist.

Subsecţiunea a 3-a

Gajul asupra bunurilor mobile

§1. Particularităţile amanetului

Articolul 691. Constituirea amanetului

(1) Amanetul este constituit prin remiterea bunului sau titlului către creditorul gajist sau către un terţ care acţionează în numele creditorului gajist ori, dacă bunul este deja în mîinile acestuia, prin menţinerea posesiei în baza consimţămîntului debitorului gajist, în scopul garantării creanţei creditorului.

(2) Pentru apariţia amanetului nu este obligatorie încheierea în scris a contractului.

(3) Amanetul este făcut public prin posesia bunului sau a titlului exercitată de creditor şi rămîne public doar dacă posesia este continuă. Publicitatea determină rangul de prioritate al amanetului în conformitate cu dispoziţiile art.736 alin.(1).

Articolul 692. Conservarea dreptului de amanet

(1) Amanetul subzistă în cazul în care exercitarea posesiei este împiedicată de un terţ, fără ca creditorul să fi consimţit.

(2) Amanetul subzistă şi în cazul în care exercitarea posesiei este întreruptă provizoriu prin remiterea bunului sau a titlului către debitorul gajist sau către un terţ pentru evaluare, reparare, transformare sau ameliorare.

(3) Cu consimţămîntul debitorului gajist, creditorul poate să exercite posesia prin intermediul unui terţ, care trebuie informat privitor la titlul bunului.

Articolul 693. Amanetul titlurilor negociabile

(1) Amanetul care grevează bunuri reprezentate printr-un conosament sau prin alt titlu negociabil apare în momentul în care creditorul gajist şi-a executat prestaţia dacă titlul îi este remis în următoarele 10 zile.

(2) Dacă titlul este negociabil prin andosare şi remitere sau numai prin remitere, transmiterea lui către creditorul gajist are loc prin andosare şi remitere sau numai prin remitere.

Articolul 694. Recipisa privind obligaţia garantată

Creditorul gajist este obligat să elibereze, la cererea debitorului gajist, o recipisă cu privire la caracterul şi, în măsura posibilităţilor, la mărimea obligaţiei, a cărei executare este garantată de bunul amanetat. Pentru bunul preluat se emite chitanţă de amanetare, care confirmă încheierea contractului de amanet.

Articolul 695. Particularităţile amanetării la lombard

(1) Lombardul nu are dreptul să folosească şi să dispună de bunurile amanetate şi răspunde pentru pierderea sau deteriorarea lor în măsura în care nu poate dovedi că pierderea sau deteriorarea este urmare a unui impediment în afara controlului său.

(2) În cazul în care creditul garantat prin amanetarea bunurilor la lombard nu este restituit în termen, lombardul are dreptul să vîndă, după expirarea termenului de graţie de o lună, bunul amanetat conform regulilor de valorificare a patrimoniului amanetat. Creanţele lombardului faţă de debitor se sting şi atunci cînd cîştigul din vînzare nu acoperă datoria.

(3) Condiţiile contractului de amanetare la lombard prin care se limitează drepturile debitorului în raport cu cele conferite prin dispoziţiile prezentului cod sau ale altor legi sînt nule. În locul unor astfel de condiţii se aplică dispoziţiile legale corespunzătoare.

§2. Particularităţile gajului asupra unei universalităţi de bunuri

Articolul 696. Constituirea gajului asupra unei universalităţi de bunuri

În cazul gajului asupra unei universalităţi de bunuri, nu este necesară individualizarea părţilor ei constitutive. Se consideră gajate în mărimea stabilită de contract toate bunurile care, conform particularităţilor de gen indicate în contract, pot fi atribuite la această universalitate.

Articolul 697. Înstrăinarea sau substituirea bunurilor din universalitatea de bunuri gajată

(1) Debitorul gajist are dreptul să vîndă sau să înstrăineze în alt mod bunurile din universalitatea de bunuri în cursul obişnuit al activităţii sale, liber de gaj, cu condiţia substituirii bunurilor înstrăinate cu alte bunuri de aceeaşi natură în termenul convenit cu creditorul gajist. În cazul nerespectării acestei condiţii, creditorul gajist conservă un gaj asupra produsului înstrăinării bunului, în modul stabilit la art.681, însă nu poate invoca dreptul de gaj în faţa dobînditorului bunurilor.

(2) Gajul unei universalităţi de bunuri subzistă chiar dacă bunurile au fost pierdute sau distruse, cu condiţia că debitorul gajist le-a substituit în perioada de timp indicată de creditorul gajist cu bunuri de aceeaşi natură sau cu alte bunuri acceptate de către creditorul gajist.

(3) Dreptul debitorului gajist de a vinde sau a înstrăina în alt mod bunurile din universalitatea de bunuri este suspendat de plin drept din momentul primirii de către debitorul gajist a avizului de executare conform art.752 alin.(1).

§3. Particularităţile gajului asupra bunurilor incorporale

Articolul 698. Gajul asupra drepturilor patrimoniale

(1) Poate fi grevat cu gaj orice drept patrimonial, inclusiv drepturi asupra obiectelor proprietăţii intelectuale, creanţe băneşti, alte creanţe contractuale şi creanţe născute din alte temeiuri de apariţie a obligaţiilor, cu excepţiile prevăzute de lege.

(2) Gajul asupra drepturilor patrimoniale nu necesită consimţămîntul debitorului obligaţiei patrimoniale, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(3) Gajul asupra drepturilor patrimoniale se extinde asupra oricărei garanţii personale sau reale care asigură plata sau altă executare a obligaţiei patrimoniale, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(4) Gajul asupra drepturilor patrimoniale se extinde asupra oricărei garanţii personale sau reale care asigură plata sau altă executare a obligaţiei patrimoniale în pofida înţelegerii între debitorul gajist şi debitorul obligaţiei patrimoniale care limitează în orice mod dreptul debitorului gajist de a greva cu gaj drepturile patrimoniale sau garanţia personală ori reală care asigură plata sau altă executare a obligaţiei.

(5) Debitorul obligaţiei patrimoniale poate cere debitorului gajist repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea înţelegerii indicate la alin.(4) şi poate exercita alte mijloace juridice de apărare, însă această încălcare nu constituie temei de nulitate a contractului de gaj sau a contractului din care rezultă drepturile patrimoniale.

(6) Debitorul execută obligaţia patrimonială conform condiţiilor acesteia, pînă cînd nu primeşte de la creditorul gajist avizul de executare conform art.752 alin.(1). După primirea avizului de executare, debitorul execută obligaţia patrimonială doar conform instrucţiunilor creditorului gajist, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(7) Cu consimţămîntul debitorului gajist, creditorul gajist are dreptul să exercite drepturile prevăzute la art.751 chiar şi pînă la iniţierea exercitării dreptului de gaj, conform art.744, fiind obligat să îndrepte încasările obţinute din executarea obligaţiei patrimoniale la stingerea obligaţiei garantate.

Articolul 699. Gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare

(1) Gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti aflate şi care vor intra în conturile bancare (curente, de depozit, alte conturi) se constituie prin înregistrarea sau prin dobîndirea de către creditorul gajist a controlului asupra conturilor, în conformitate cu dispoziţiile alin.(2).

(2) Creditorul gajist dobîndeşte controlul asupra contului bancar al debitorului gajist atunci cînd:

a) creditorul gajist este banca în care este deschis contul – din momentul încheierii contractului de gaj; sau

b) debitorul gajist, creditorul gajist şi banca în care este deschis contul convin în scris prin contractul de control că banca va executa instrucţiunile creditorului gajist privind dispunerea de mijloacele băneşti din cont, indiferent de consimţămîntul debitorului gajist – din momentul încheierii contractului de control.

(3) Banca este obligată, la cererea clientului său care intenţionează să gajeze drepturile asupra mijloacelor băneşti din contul deschis la respectiva bancă, să încheie contractul de control cu creditorul gajist. Banca poate refuza încheierea contractului doar atunci cînd, conform legislaţiei privind combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului sau altor dispoziţii legale, băncii i se interzice să stabilească relaţii de afaceri cu respectivul creditor gajist.

(4) Dacă contractul de gaj nu prevede altfel, debitorul gajist este liber să dispună de mijloacele băneşti din contul bancar.

(5) Dreptul de stingere prin compensare a obligaţiilor, deţinut de bancă în temeiul legii, nu este atins prin dreptul de gaj asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi.

(6) În virtutea normelor cu privire la secretul bancar, banca poate refuza furnizarea informaţiei referitoare la existenţa gajului asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi, constituit prin control.

(7) În cazul în care mijloacele băneşti sînt puse sub urmărire la cererea altor creditori, banca înştiinţează despre acest fapt creditorul gajist (dacă acesta nu este însăşi banca) şi informează executorul judecătoresc despre existenţa gajului. În acest caz, creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate şi să pună sub urmărire obiectul gajului, dacă contractul de gaj nu prevede altfel, alăturîndu-se la executare în termenul indicat la art.101 alin.(1) din Codul de executare.

(8) După primirea avizului de executare emis de creditorul gajist conform art.752 alin.(1), banca refuză executarea ordinelor debitorului gajist privind debitarea mijloacelor băneşti din cont dacă, în urma unei astfel de debitări, soldul contului se va reduce mai jos de soldul obligaţiei garantate indicate în avizul de executare.

(9) Banca răspunde solidar cu debitorul gajist pentru prejudiciul cauzat creditorului gajist în legătură cu încălcarea de către bancă a obligaţiilor prevăzute la alin.(7).

Articolul 700. Gajul valorilor mobiliare transferabile şi titlurilor negociabile

(1) Gajul valorilor mobiliare transferabile este reglementat de prezentul cod şi de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital.

(2) Acţiunile gajate nu dau creditorului gajist dreptul de a participa ca acţionar la adunările generale, dreptul de participare fiind rezervat acţionarului.

(3) Gajul titlului negociabil se constituie prin înregistrare sau prin dobîndirea de către creditorul gajist a posesiei titlului, în conformitate cu dispoziţiile art.693.

(4) Gajul titlului negociabil se extinde asupra bunurilor corporale care fac obiectul acestui titlu, cu condiţia că emitentul titlului este în posesia bunului, în mod direct sau indirect, în momentul cînd gajul titlului apare.

§4. Particularităţile gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate

cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

Articolul 701. Constituirea gajului la emiterea obliga-ţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

(1) Prin derogare de la dispoziţiile art.684, constituirea gajului pentru garantarea plăţii unei sume de bani în cazul emiterii de obligaţiuni asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului are loc fără încheierea contractului de gaj, în temeiul cererii emitentului de obligaţiuni, la care se anexează:

a) acordul emitentului de a constitui gajul în favoarea deţinătorilor de obligaţiuni;

b) copia certificatului de înregistrare de stat al emitentului;

c) extrasul din registrul de stat al persoanelor juridice şi al întreprinzătorilor individuali;

d) procesul-verbal al şedinţei organului competent al emitentului care a adoptat decizia de emitere a obligaţiunilor;

e) prospectul ofertei publice de obligaţiuni, întocmit conform legislaţiei cu privire la piaţa de capital;

f) lista bunurilor ce urmează a fi gajate, cu indicarea datelor necesare de introdus în registru, inclusiv valoarea bunurilor gajate şi valoarea emisiunii de obligaţiuni fără dobînzi şi cheltuieli.

(2) Gajul specificat la alin.(1) se consideră constituit din momentul înregistrării acestuia conform art.674.

(3) După înregistrarea prospectului ofertei publice de obligaţiuni la Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi pînă la iniţierea plasamentului obligaţiunilor, emitentul este obligat să prezinte organului de înregistrare a gajului:

a) hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind înregistrarea prospectului ofertei publice de obligaţiuni, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

b) un exemplar al prospectului ofertei publice de obligaţiuni, înregistrat la Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

(4) În temeiul documentelor prezentate de emitent conform dispoziţiilor alin.(3), în registrul garanţiilor se introduc date privind:

a) clasa obligaţiunilor;

b) data şi numărul înregistrării de stat a obligaţiunilor;

c) termenul de circulaţie a obligaţiunilor şi data scadenţei acestora.

(5) Înregistrarea în registrul garanţiilor va conţine de asemenea menţiunea precum că creditorii gajişti sînt deţinătorii de obligaţiuni conform listei întocmite, la data expirării termenului de circulaţie a acestora, de către Depozitarul central unic al valorilor mobiliare.

Articolul 702. Radierea gajului la emiterea obligaţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

Temei pentru radierea gajului constituit conform art.701 poate servi:

a) hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind respingerea cererii de înregistrare a prospectului ofertei publice de obligaţiuni;

b) hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind radierea din registrul de stat al valorilor mobiliare a obligaţiunilor emise;

c) hotărîrea privind declararea emisiunii de obligaţiuni neefectuate sau nevalabile, în cazul în care plasarea obligaţiunilor nu a avut loc;

d) hotărîrea instanţei de judecată.

Articolul 703. Exercitarea gajului la emiterea obliga-ţiunilor asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului

În cazul neexecutării la scadenţă de către emitent a obligaţiilor sale ce rezultă din obligaţiunile asigurate cu bunurile proprii ale emitentului şi/sau ale terţului, deţinătorii de obligaţiuni (creditorii gajişti) menţionaţi la art.701 alin.(5) sînt în drept să iniţieze procedura de exercitare a dreptului de gaj, în modul stabilit de lege.

Subsecţiunea a 4-a

Particularităţile gajului asupra întreprinderii

Articolul 704. Noţiunea de gaj asupra întreprinderii

Gajul asupra întreprinderii în calitate de complex patrimonial se extinde asupra tuturor bunurilor mobile ale întreprinderii.

Articolul 705. Dreptul de opţiune al creditorului gajist

Creditorul gajist care a obţinut în posesie bunul gajat, în conformitate cu dispoziţiile art.755 sau, după caz, ale art.757, este în drept să-l vîndă în baza procedurii generale, potrivit art.764, sau ca un tot întreg, potrivit art.706.

Articolul 706. Exercitarea dreptului de gaj asupra întreprinderii

(1) În cazul în care creditorul gajist a decis să exercite dreptul de gaj asupra întreprinderii prin vînzarea ei ca un tot întreg, avizul de executare a gajului va conţine, pe lîngă datele prevăzute la art.752 alin.(10), o menţiune în acest sens.

(2) Avizul de executare a gajului se depune la registrul garanţiilor şi se expediază către toate băncile cunoscute ca deţinînd controlul asupra conturilor bancare ale debitorului gajist în conformitate cu dispoziţiile art.699 alin.(2).

(3) Creditorul gajist poate în orice moment să renunţe la exercitarea dreptului de gaj asupra întreprinderii ca un tot întreg şi să procedeze la exercitarea dreptului de gaj în baza regulilor generale stabilite la art.764. În acest caz, el va depune în registrul garanţiilor un aviz de modificare cu privire la avizul de executare depus conform alin.(1) din prezentul articol.

Secţiunea a 5-a

Gajul legal

Articolul 707. Creanţele din care poate naşte gajul legal

(1) Gajul legal poate naşte doar din:

a) creanţele statului pentru sumele datorate conform legislaţiei fiscale şi vamale;

b) creanţele rezultate dintr-o hotărîre judecătorească.

(2) Gajul legal poate greva bunuri mobile şi imobile.

(3) Gajul legal nu poate greva bunuri sau drepturi patrimoniale gajate deja în folosul altor creditori, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

Articolul 708. Gajul legal de garantare a creanţelor fiscale şi vamale

(1) În cazul creanţelor statului care iau naştere în temeiul legislaţiei fiscale şi vamale, gajul legal se constituie doar dacă este înregistrat conform art.674. Cererea de înregistrare reprezintă un aviz în care se indică bunurile pe care creditorul intenţionează să le valorifice, temeiul creanţei şi mărimea ei. Creditorul gajist are obligaţia să aducă la cunoştinţă debitorului gajist avizul înregistrat.

(2) La avizul depus pentru înregistrare se anexează, după caz, hotărîrea instanţei de judecată sau actul ce confirmă creanţele statului faţă de debitorul gajist apărute în baza legislaţiei fiscale sau vamale.

Articolul 709. Gajul legal constituit în baza hotărîrii judecătoreşti

(1) Creditorul în a cărui favoare a fost emisă o hotărîre judecătorească cu privire la încasarea unei sume de bani poate obţine un gaj legal asupra unui bun, mobil sau imobil, al debitorului său.

(2) Gajul legal se constituie prin înregistrarea unui aviz, în care se indică bunul gajat şi mărimea creanţei, iar în cazul pensiei sau al pensiei de întreţinere – mărimea plăţilor periodice şi coeficientul de indexare. La aviz se anexează o copie autentificată de pe hotărîrea judecătorească şi dovada aducerii avizului la cunoştinţa debitorului.

Articolul 710. Reducerea, substituirea sau radierea gajului legal

La cererea proprietarului bunurilor gajate legal, instanţa de judecată stabileşte ce bunuri ar putea fi gajate, poate reduce numărul lor sau permite reclamantului să substituie gajul legal cu o altă garanţie suficientă pentru plata creanţei. În acest caz, instanţa de judecată poate hotărî radierea înregistrării gajului legal.

Articolul 711. Exercitarea dreptului de gaj

Creditorul care şi-a înregistrat gajul legal are dreptul de a urmări bunul gajat în condiţiile prevăzute în secţiunea a 8-a.

Secţiunea a 6-a

Înregistrarea gajului bunurilor mobile

Articolul 712. Registrul garanţiilor

(1) Registrul garanţiilor este un registru public, în care se înregistrează gajul bunurilor mobile, precum şi oricare alte drepturi de garanţie asupra bunurilor mobile prevăzute la art.722.

(2) Registrul garanţiilor este unica sursă oficială de informaţie privind drepturile de garanţie înregistrate asupra bunurilor mobile, inclusiv în scopul determinării rangului de prioritate al gajului.

(3) Organizarea şi funcţionarea registrului garanţiilor, cerinţele de securitate şi integritate ale acestuia, modul de transmitere de către deţinătorul registrului garanţiilor către deţinătorii altor registre a datelor despre gajuri şi alte drepturi de garanţie înregistrate şi modul de coordonare a funcţiilor între registre, precum şi plăţile aferente care se percep sînt reglementate printr-un regulament aprobat de Guvern. Registrul garanţiilor este organizat astfel încît să asigure ca procesele de înregistrare şi acces la registru să fie simple, eficiente, public accesibile şi transparente.

Articolul 713. Temeiuri pentru înregistrarea gajului, modificarea şi anularea înregistrării gajului

(1) Gajul se înregistrează în baza avizului de înregistrare.

(2) Modificările la avizul de înregistrare a gajului se înregistrează în baza avizului de modificare. Radierea avizului de înregistrare a gajului se înregistrează în baza avizului de radiere.

Articolul 714. Procedura înregistrării

(1) Înregistrarea gajului are loc prin depunerea în registrul garanţiilor a unui aviz de înregistrare, care conţine informaţia indicată la alin.(2) din prezentul articol. Avizul de înregistrare poate fi depus prin orice persoană înregistrată de Ministerul Justiţiei cu drept de acces activ la registrul garanţiilor (registrator). Lista registratorilor autorizaţi este făcută publică în conformitate cu regulamentul prevăzut la art.712 alin.(3).

(2) Avizul de înregistrare va conţine:

a) datele de identificare (numele şi prenumele, numărul de identificare de stat (IDNP) şi adresa persoanei fizice sau denumirea, numărul de identificare de stat (IDNO) şi adresa persoanei juridice sau întreprinzătorului individual) ale debitorului gajist, ale creditorului gajist şi ale gestionarului gajului (în cazul în care ultimul a fost desemnat);

b) descrierea generală sau specifică a bunurilor gajate;

c) esenţa şi scadenţa obligaţiei garantate, suma maximă garantată a acesteia, fără dobînzi şi cheltuieli;

d) în cazul gajului asupra întreprinderii, o menţiune că gajul reprezintă un gaj asupra întreprinderii;

e) semnătura debitorului gajist şi cea a creditorului gajist.

(3) Avizul de înregistrare se prezintă registratorului pe suport de hîrtie, cu semnătura olografă a părţilor, sau prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare, cu semnătura electronică a părţilor, aplicată conform regulamentului prevăzut la art.712 alin.(3).

(4) Registratorul acceptă datele exact aşa cum se conţin în avizul de înregistrare a gajului în măsura în care acestea pot fi înregistrate în registrul garanţiilor. Registratorul nu va solicita o copie a contractului de gaj şi nu va verifica conţinutul avizului, dar este obligat să verifice identitatea părţilor şi împuternicirile de reprezentare.

(5) Registratorul înregistrează avizul de înregistrare a gajului în registrul garanţiilor imediat după primirea acestuia.

(6) Registratorul refuză primirea avizului de înregistrare a gajului dacă acesta nu conţine toate datele prevăzute la alin.(2).

(7) După efectuarea înregistrării gajului, creditorul gajist va primi o confirmare a înregistrării gajului, în conformitate cu regulamentul prevăzut la art.712 alin.(3). Pe lîngă datele din avizul de înregistrare, confirmarea trebuie să conţină momentul înregistrării (data, ora şi minutul).

(8) În sensul dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru notificările prevăzute la art.752, orice obligaţie de notificare a persoanelor indicate la alin.(2) lit.a) din prezentul articol va fi considerată drept expediată corespunzător, dacă notificarea (avizul) este expediată (expediat) la ultima adresă a persoanei indicate în registrul garanţiilor. Cu toate acestea, dacă destinatarul notificării a înştiinţat anterior expeditorul notificării despre schimbarea adresei, notificarea (avizul) se va expedia la ultima adresă astfel înştiinţată.

Articolul 715. Taxa de stat şi plata pentru înregistrarea gajului şi pentru furnizarea informaţiei

(1) Pentru înregistrarea gajului, eliberarea extrasului din registrul garanţiilor sau furnizarea oricărei altei informaţii privind înregistrarea gajului se percepe o taxă de stat în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat nr.213/2023 şi o plată în mărimea stabilită în regulamentul prevăzut la art.712 alin.(3).

(2) Instanţele judecătoreşti, executorii judecătoreşti, administratorii insolvabilităţii/lichidatorii în procesele de insolvabilitate, organele de urmărire penală, autorităţile fiscale şi alte autorităţi publice au acces gratuit la registrul garanţiilor.

[Art.715 alin.(1) modificat prin Legea nr.452 din 28.12.2023, în vigoare 23.01.2024]

Articolul 716. Modificarea informaţiei privind înregistrarea gajului

(1) La înregistrarea modificărilor informaţiei privind înregistrarea gajului, dispoziţiile art.714 se aplică în mod corespunzător.

(2) Avizul de modificare a informaţiei privind înregistrarea gajului se semnează de creditorul gajist şi debitorul gajist, cu excepţia avizului de înregistrare a modificărilor legate de înregistrarea substituirii creditorului gajist urmare a cesiunii creanţei garantate în conformitate cu dispoziţiile art.738, care se semnează doar de creditorul gajist.

(3) Înregistrarea iniţială se menţine şi se indică în registrul garanţiilor astfel încît să permită monitorizarea modificărilor informaţiei despre gaj.

Articolul 717. Majorarea sau completarea obiectului gajului ori a creanţei garantate

Majorarea sau completarea obiectului gajului ori a creanţei garantate prin el se efectuează, cu acordul părţilor, prin efectuarea de modificări în contractul de gaj existent sau prin încheierea unui nou contract de gaj, în acest caz gajul urmînd să fie înregistrat conform regulilor stabilite pentru registrul garanţiilor.

Articolul 718. Radierea gajului din registrul garanţiilor

(1) În urma stingerii gajului, informaţia despre gaj este radiată din registrul garanţiilor.

(2) Gajul este radiat din registrul garanţiilor în baza avizului de radiere emis de:

a) creditorul gajist, din iniţiativă proprie sau la cererea debitorului gajist, conform alin.(3);

b) debitorul gajist, în temeiul hotărîrii judecătoreşti;

c) cumpărătorul bunului gajat, în temeiul confirmării vînzării emise de creditorul gajist conform art.771, de executorul judecătoresc conform Codului de executare sau de administratorul insolvabilităţii/lichidatorul conform Legii insolvabilităţii nr.149/2012.

(3) Creditorul gajist este obligat să elibereze debitorului gajist sau, în cazul convenit cu acesta, să depună direct în registrul garanţiilor un aviz de radiere a avizului respectiv de înregistrare a gajului în termen de 3 zile de la stingerea gajului conform art.675, dacă contractul nu prevede un termen mai mare. Creditorul gajist poartă răspundere în faţa debitorului gajist pentru prejudiciul suportat ca urmare a încălcării acestei obligaţii.

(4) Informaţia despre stingerea gajului se păstrează în baza de date a registrului garanţiilor timp de 25 de ani.

Articolul 719. Efectele înregistrării

(1) Faptul că informaţia este înregistrată în registrul garanţiilor nu constituie o prezumţie legală a veridicităţii acesteia.

(2) Înregistrarea în registrul garanţiilor nu conferă validitate unui gaj lovit de nulitate. Dispoziţiile art.416 rămîn aplicabile.

(3) Din momentul înregistrării gajului, nimeni nu poate invoca necunoaşterea informaţiei înregistrate în registrul garanţiilor.

(4) În raporturile cu terţii de bună-credinţă, debitorul gajist sau creditorul gajist nu poate invoca incorectitudinea informaţiei din registrul garanţiilor.

Articolul 720. Accesul pasiv la registrul garanţiilor

(1) Orice persoană poate consulta registrul garanţiilor şi obţine extras din el. Extrasul din registrul garanţiilor este emis în conformitate cu regulamentul prevăzut la art.712 alin.(3).

(2) Ministerul Justiţiei poate permite, în bază de contract, persoanelor interesate accesul pasiv continuu la registrul garanţiilor.

(3) Debitorul gajist poate cere interzicerea accesului terţilor la informaţia din registrul garanţiilor cu privire la gajul asupra bunurilor sale. În acest caz, se prezumă că întregul patrimoniu al debitorului gajist este grevat cu gaj. Clauza privind interzicerea accesului terţului nu împiedică creditorul gajist sau debitorul gajist să permită, printr-o încuviinţare dată în scris, terţului accesul la informaţia din registrul garanţiilor cu privire la gajul asupra bunurilor gajate.

Articolul 721. Contestarea acţiunilor sau inacţiunilor registratorului

Orice persoană are dreptul să atace în instanţa de judecată refuzul de înregistrare a gajului sau a modificărilor ori anulării avizelor de înregistrare a gajului, respingerea avizului de executare, înregistrarea ilegală, eliberarea de informaţie eronată, prezentarea tardivă sau refuzul neîntemeiat de a i se prezenta informaţia necesară despre înregistrarea gajului.

Articolul 722. Înregistrarea altor drepturi de garanţie

(1) Leasingul poate fi înregistrat în registrul garanţiilor în cazurile prevăzute la art.1321 alin.(3) lit.c).

(2) Alte drepturi de garanţie pot fi înregistrate în registrul garanţiilor în cazurile prevăzute lege.

(3) Procedura de înregistrare a leasingului şi a altor drepturi de garanţie în registrul garanţiilor este reglementată de prezenta secţiune şi de regulamentul prevăzut la art.712 alin.(3).

(4) Rangul de prioritate între diferite drepturi de garanţie supuse înregistrării în registrul garanţiilor este determinat de momentul înregistrării în registrul garanţiilor.

Secţiunea a 7-a

Efectele gajului

Articolul 723. Dispoziţii generale cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor la contractul de gaj

Debitorul gajist şi creditorul gajist sînt liberi să stabilească, prin acord de voinţă, drepturile şi obligaţiile fiecăruia dintre ei, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 724. Obligaţia de diligenţă

(1) Nici debitorul gajist, nici posesorul bunului gajat nu poate distruge sau deteriora bunul gajat ori diminua valoarea lui dacă aceasta nu se face prin uzură normală sau în caz de necesitate.

(2) În cazul pericolului pieirii sau deteriorării bunului gajat, precum şi în alte cazuri care pot afecta drepturile celeilalte părţi în virtutea contractului de gaj, partea care îl deţine este obligată să informeze imediat cealaltă parte, aceasta fiind în drept să examineze bunul.

Articolul 725. Drepturile creditorului în cazul pierderii sau deteriorării bunului gajat

(1) În cazul pierderii sau deteriorării bunului gajat, creditorul gajist poate, pe lîngă alte drepturi prevăzute de lege, să ceară despăgubiri pînă la concurenţa creanţei sale în baza aceluiaşi titlu de gaj, chiar dacă creanţa sa nu este scadentă.

(2) Dacă, în urma deteriorării, bunul gajat nu mai poate fi utilizat conform destinaţiei sale directe, creditorul gajist este în drept să ceară substituirea ori completarea bunului gajat sau achitarea de către debitorul gajist a valorii lui stabilite în contract.

(3) În cazul în care debitorul gajist refuză să substituie gajul sau nu-l poate substitui într-un termen rezonabil, acordat de creditorul gajist, acesta este obligat să înregistreze în registrul respectiv în care este înregistrat informaţia despre pierderea gajului său. Informaţia se înregistrează în baza demersului unilateral al creditorului gajist. Dispoziţiile secţiunii a 6-a se aplică în mod corespunzător.

(4) Dacă debitorul gajist încalcă obligaţiile de păstrare, întreţinere, reparaţie sau asigurare a bunului gajat şi nu înlătură aceste încălcări într-un termen rezonabil după notificarea creditorului gajist, iar în cazul unor încălcări grave – fără notificarea prealabilă a acestuia, creditorul gajist este în drept să întreprindă măsuri în vederea garantării integrităţii bunului gajat în numele şi pe contul debitorului gajist. Debitorul gajist va restitui cheltuielile suportate în acest sens de către creditorul gajist dacă nu va demonstra că acestea au fost nejustificate sau nerezonabile.

(5) Dacă bunul gajat este distrus, deteriorat sau valoarea acestuia a scăzut considerabil din cauza acţiunii sau inacţiunii debitorului gajist, creditorul gajist are dreptul să ceară debitorului executarea anticipată a obligaţiei garantate.

Articolul 726. Obligaţiile creditorului care deţine bunul gajat

(1) Creditorul gajist trebuie să facă toate actele necesare conservării bunului pe care îl deţine. Cheltuielile de conservare a bunului suportate de creditorul gajist sînt rambursate de către debitorul gajist dacă contractul nu prevede altfel.

(2) Creditorul gajist nu poate folosi bunul gajat fără permisiunea debitorului gajist.

(3) În cazul folosirii bunului gajat, creditorul gajist trebuie să prezinte debitorului gajist o dare de seamă. În lipsa unei stipulaţii contrare, creditorul gajist remite debitorului fructele pe care le-a obţinut şi, în caz de exercitare a gajului, utilizează veniturile în contul plăţii cheltuielilor, apoi a dobînzilor şi după aceea a obligaţiei propriu-zise.

(4) Creditorul gajist nu răspunde pentru pierderea bunului gajat cauzată de un impediment aflat în afara controlului său ori de maturarea, perisabilitatea sau de utilizarea normală şi autorizată a bunului.

(5) Creditorul gajist este obligat să remită imediat, la momentul stingerii obligaţiei garantate, debitorului gajist bunul gajat.

(6) Creditorul gajist obligat să restituie bunul în temeiul unei hotărîri judecătoreşti pierde astfel dreptul său de gaj.

(7) Moştenitorii creditorului gajist sînt creditori gajişti solidari numai în limitele valorii reale a bunurilor succesorale care au trecut la ei.

Articolul 727. Drepturile şi obligaţiile debitorului gajist

(1) Gajul nu-l lipseşte pe debitorul gajist şi pe posesorul bunului gajat de drepturile lor asupra bunurilor gajate. Aceştia trebuie să-şi exercite drepturile fără a aduce atingere drepturilor creditorului gajist dacă contractul nu prevede altfel.

(2) Debitorul gajist are dreptul să folosească obiectul gajului conform destinaţiei şi să dobîndească fructele acestuia pînă la iniţierea exercitării dreptului de gaj dacă din contract sau din esenţa gajului nu reiese altfel.

(3) Debitorul gajist nu are dreptul să vîndă sau să înstrăineze în alt mod bunurile gajate dacă legea (inclusiv art.697 alin.(1)) nu prevede altfel sau dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist, cu excepţia cazurilor cînd dispune de autorizaţie în acest sens, eliberată de creditorul gajist (de toţi creditorii gajişti, în cazul gajului următor).

(4) Debitorul gajist nu are dreptul să transmită bunul gajat în folosinţă gratuită sau oneroasă fără consimţămîntul scris al creditorului gajist, dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist.

(5) Este nulă clauza care limitează dreptul debitorului gajist de a lăsa prin testament bunurile gajate.

(6) Moştenitorii debitorului gajist sînt debitori gajişti solidari numai în limitele valorii reale a bunurilor succesorale care au trecut la ei.

(7) În cazul transmiterii, inclusiv al înstrăinării, bunului gajat către terţi, gajul subzistă, cu excepţia cazurilor în care creditorul gajist consimte în scris asupra încetării gajului.

Articolul 728. Păstrarea, întreţinerea şi reparaţia bunului gajat

(1) În cazul în care contractul de gaj nu prevede altfel, debitorul gajist este obligat să păstreze bunul gajat, să-l întreţină, să nu-l distrugă, să nu-l deterioreze şi să nu-i diminueze valoarea în orice alt mod, decît numai în limita uzurii normale a acestuia.

(2) În cazul în care contractul de gaj nu prevede altfel, debitorul gajist este obligat să suporte toate cheltuielile de întreţinere a obiectului gajului, inclusiv cele privind protecţia obiectului gajului faţă de prejudiciile aduse de către terţi.

(3) Schimbarea destinaţiei, resistematizarea, construirea de dependinţe, precum şi demolarea, inclusiv parţială, a bunului gajat sînt permise doar cu acordul scris al creditorului gajist.

Articolul 729. Asigurarea bunului gajat

(1) Debitorul ipotecar este obligat să asigure bunul ipotecat în beneficiul creditorului ipotecar, la valoarea de înlocuire, împotriva tuturor riscurilor de pieire sau deteriorare fortuită. Creditorul ipotecar poate asigura bunul ipotecat pe cheltuiala debitorului ipotecar dacă bunul nu a fost asigurat de debitorul ipotecar.

(2) În cazul ipotecii următoare, asigurarea bunului ipotecat nu este obligatorie dacă bunul ipotecat a fost asigurat în cadrul ipotecii precedente.

(3) Contractul de gaj poate stabili obligaţia de asigurare a vieţii şi/sau a capacităţii de muncă a debitorului, pînă la valoarea soldului restant, pe toată durata contractului de gaj.

(4) Asigurarea va fi efectuată la un asigurător convenit cu creditorul gajist. Creditorul gajist nu poate impune un anumit asigurător.

Articolul 730. Obligaţia lombardului de a asigura amanetul

(1) Lombardul este obligat ca, în momentul transferării posesiei, să asigure din contul său bunurile primite în gaj.

(2) Este nulă clauza care exclude obligaţia de asigurare.

(3) Asigurarea este efectuată în cuantumul valorii depline a bunului gajat, conform estimărilor făcute cu acordul părţilor la gajarea bunului, care se determină în funcţie de preţurile de piaţă pentru categoriile şi calitatea obiectelor amanetate.

Articolul 731. Apărarea dreptului asupra bunului gajat în cazul pretenţiilor terţilor

(1) În cazul pretenţiilor de revendicare, grevare sau recunoaştere a dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra bunului gajat, înaintate debitorului gajist de către terţi, debitorul gajist este obligat să exercite toate măsurile legale de apărare a drepturilor sale.

(2) În toate cazurile de atentare la drepturile debitorului gajist, inclusiv în cazul înaintării acţiunii în instanţa de judecată în baza pretenţiilor specificate la alin.(1), debitorul gajist este obligat să notifice în scris acest fapt creditorului gajist în termen de 3 zile din data în care a aflat sau trebuia să afle despre atentarea la drepturile sale. Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de notificare stabilite în prezentul alineat, creditorul gajist este îndreptăţit să solicite debitorului executarea anticipată a obligaţiei garantate cu gaj, precum şi repararea prejudiciului cauzat.

(3) Dacă debitorul gajist nu asigură apărarea drepturilor sale, inclusiv încheie contract de tranzacţie, creditorul gajist are dreptul să exercite, pe cale oblică, toate măsurile legitime de apărare în numele şi pe contul debitorului gajist, chiar şi în lipsa împuternicirilor exprese din partea ultimului. Debitorul gajist va compensa toate cheltuielile creditorului gajist dacă nu va demonstra că acestea au fost nejustificate sau nerezonabile. Dispoziţiile privind acţiunea oblică se aplică în mod corespunzător.

Articolul 732. Verificarea bunului gajat

(1) Creditorul gajist are dreptul să verifice, în drept şi în fapt, existenţa, starea fizică, condiţiile de păstrare şi de folosire a bunului gajat, cu condiţia notificării prealabile a debitorului gajist şi, după caz, a deţinătorului bunului gajat.

(2) Debitorul gajist este obligat să nu creeze impedimente pentru verificarea bunului gajat, să prezinte creditorului gajist toate documentele şi informaţia necesară realizării acestui drept, precum şi să asigure, la prima cerere a creditorului gajist, accesul fizic al acestuia la bunul gajat.

(3) Verificarea bunului gajat nu trebuie să tulbure folosirea bunului gajat, nici să lezeze drepturile debitorului gajist sau ale terţului care deţine temporar bunul gajat.

Articolul 733. Substituirea obiectului gajului

(1) Părţile pot conveni asupra condiţiilor de substituire a obiectului gajului.

(2) Substituirea obiectului gajului reprezintă un nou gaj. Această regulă nu se aplică cînd substituirea are loc de plin drept conform art.697, art.679 şi în alte cazuri prevăzute de lege sau contract.

Articolul 734. Gestionarul gajului

Creditorul gajist poate desemna un gestionar al gajului care să acţioneze în numele lui şi care să întreprindă orice acţiune referitoare la obiectul gajului, în limitele drepturilor acordate, cu excepţia dreptului de cesiune a creanţei garantate prin gaj. Debitorul gajist sau terţul la care se află bunul sînt obligaţi să urmeze indicaţiile gestionarului gajului.

Articolul 735. Gajul următor

(1) Bunul gajat pentru garantarea executării anumitei obligaţii (gajul precedent) poate fi gajat şi pentru garantarea executării unei alte obligaţii a aceluiaşi sau a altui debitor în favoarea altui creditor gajist (gaj următor).

(2) Constituirea gajului următor se admite dacă nu este interzisă de lege. Rangul de prioritate al garanţiilor este determinat în conformitate cu dispoziţiile art.736.

(3) Debitorul gajist are obligaţia de a informa fiecare creditor gajist care deţine un gaj următor despre toate gajurile precedente, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(4) Debitorul gajist are obligaţia de a informa toţi creditorii gajişti care deţin gajuri precedente despre fiecare gaj următor, imediat după crearea oricărui gaj următor, comunicîndu-le datele prevăzute la art.684 alin.(4), sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(5) Modificarea gajurilor precedente după constituirea gajurilor următoare nu va prejudicia drepturile creditorului gajist care deţine un gaj următor, dacă acesta nu convine altfel. În cazul majorării obligaţiei garantate cu gaj precedent, gajul care garantează suma majorării va avea un rang de prioritate inferior gajurilor constituite pînă la momentul cînd modificarea gajului a fost înregistrată.

(6) Dispoziţiile privind gajul următor nu se aplică dacă creditorul gajist şi debitorul gajist convin asupra modificării gajului existent pentru garantarea unor obligaţii care anterior nu erau garantate de acel gaj. Aceasta însă nu trebuie să afecteze drepturile creditorilor gajişti cu rang de prioritate inferior.

Articolul 736. Rangul de prioritate al gajurilor

(1) Rangul de prioritate al gajurilor asupra aceluiaşi bun este determinat de momentul apariţiei gajului, conform art.673 alin.(3). Obligaţia garantată cu un gaj de rangul inferior se satisface doar după satisfacerea deplină a obligaţiei garantate cu un gaj de rang superior.

(2) În cazul în care calitatea de creditor gajist este cumulată de două sau mai multe persoane, în baza aceluiaşi contract de gaj, acestea vor avea acelaşi rang de prioritate, dacă contractul de gaj nu prevede altfel. Dispoziţiile art.1943-1958 se aplică dacă creditorii gajişti nu au convenit altfel.

(3) Creditorul gajist de un rang inferior poate să-şi satisfacă creanţa din bunul gajat înaintea creditorilor de rang superior numai cu acordul scris al fiecărui creditor de rang superior.

(4) Creditorii gajişti pot conveni asupra cotei care va reveni fiecăruia dintre ei din contul produsului vînzării bunului gajat.

(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi creanţelor publice garantate prin gaj.

(6) Gajul asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturile bancare făcut public prin control în conformitate cu dispoziţiile art.699 alin.(2) are prioritate faţă de gajul făcut public prin înregistrare. Dacă banca în care a fost deschis contul a semnat contracte de control cu mai mulţi creditori gajişti, rangul de prioritate între aceşti creditori gajişti se va determina în funcţie de momentul încheierii contractelor de control.

(7) Gajul bunului corporal făcut public prin posesia titlului negociabil în conformitate cu dispoziţiile art.693 are prioritate faţă de gajul făcut public prin înregistrare, cu excepţia cazului în care gajul în favoarea creditorului gajist care nu are în posesie titlul negociabil a fost înregistrat înainte de momentul în care bunurile au devenit obiectul titlului negociabil.

(8) Următoarele gajuri au prioritate faţă de gajurile înregistrate asupra unei universalităţi de bunuri (art.696 şi 697), întreprinderii (art.704), produselor (art.681) şi bunurilor viitoare (art.682):

a) gajul înregistrat al unui vînzător sau creditor (inclusiv locator) neplătit, care a finanţat achiziţia unui bun, asupra acestui bun, dar numai în cazul în care acest gaj a fost înregistrat înainte ca debitorul gajist să fi obţinut posesia bunului, iar vînzătorul sau, după caz, creditorul l-a înştiinţat pe creditorul gajist precedent cu privire la aceasta;

b) gajul înregistrat asupra produselor program achiziţionate pentru a fi utilizate cu bunurile dobîndite în temeiul lit.a);

c) gajul înregistrat asupra recoltei sau produselor acesteia, care garantează finanţările obţinute pentru a produce recolta, constituit în perioada de creştere a culturilor sau în decurs de 6 luni înainte ca culturile să fie plantate;

d) gajul înregistrat asupra efectivelor de animale sau produselor acestora, care garantează finanţările obţinute pentru achiziţia de nutreţuri, medicamente sau hormoni pentru animale, cu excepţia faptului că acest gaj nu are prioritate faţă de gajul înregistrat neplătit al vînzătorului sau creditorului (inclusiv locatorului) care a finanţat achiziţionarea nutreţurilor, medicamentelor sau hormonilor pentru animale.

(9) În cazul în care două sau mai multe gajuri înregistrate asupra aceluiaşi bun corporal se extind asupra bunului rezultat din transformare sau confuziune (amestec), rangul de prioritate între ele rămîne acelaşi ca şi pînă la transformare sau confuziune (amestec).

(10) În cazul în care două sau mai multe gajuri înregistrate asupra diferitor bunuri corporale se extind asupra aceluiaşi bun rezultat din transformare sau confuziune (amestec), creditorii gajişti vor deţine cote-părţi din gajul asupra bunului rezultat din transformare sau confuziune (amestec) proporţionale valorii de piaţă a fiecărui bun pînă la transformare sau confuziune (amestec).

Articolul 737. Cedarea rangului de prioritate

(1) Creditorul gajist poate ceda unui alt creditor gajist rangul de prioritate în mărimea creanţei garantate cu gaj, astfel încît ultimul să treacă în locul primului în mărimea creanţei creditorului care a cedat rangul de prioritate.

(2) Creditorul gajist care a cedat rangul de prioritate are obligaţia ca, în termen de 3 zile de la cedare, să înştiinţeze despre aceasta pe debitor şi pe debitorul gajist cînd acesta este un terţ.

(3) Cedarea rangului de prioritate al gajului este posibilă numai în cadrul aceluiaşi registru de publicitate şi pentru acelaşi bun.

(4) Cedarea rangului de prioritate este posibilă în măsura în care nu sînt lezate astfel drepturile unui alt creditor gajist care deţine un gaj pentru acelaşi bun.

(5) Cedarea rangului de prioritate se înregistrează în baza cererii creditorilor gajişti în acelaşi mod ca şi înregistrarea gajului şi produce efecte de la data înregistrării.

Articolul 738. Cesiunea creanţei garantate prin gaj

(1) Gajul şi creanţa garantată de el pot fi transmise doar împreună şi simultan.

(2) În cazul cesiunii creanţei garantate prin gaj, noul creditor gajist dobîndeşte dreptul de gaj în volumul deţinut de cedent. Debitorul gajist rămîne obligat faţă de creditorul cesionar.

(3) În cazul cesiunii unei părţi a creanţei garantate prin gaj, noul creditor gajist dobîndeşte dreptul de gaj proporţional părţii din creanţă, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(4) Contractul de cesiune prevăzută la alin.(1) se încheie în forma în care a fost încheiat contractul din care a rezultat obligaţia garantată cu gaj.

(5) Substituirea creditorului gajist se înregistrează conform art.716. Valabilitatea înregistrării precedente nu este afectată pînă la înregistrarea noului gaj.

(6) Gajul şi creanţa garantată trec asupra noului creditor aşa cum existau la creditorul anterior.

(7) Cesiunea gajului devine opozabilă terţilor din momentul înregistrării în registrul în care este înregistrat gajul.

(8) Banca, în calitate de creditor ipotecar, are dreptul să cesioneze şi/sau să gajeze terţilor drepturile ipotecare prezente şi viitoare fără acordul debitorului ipotecar. Contractele de ipotecă învestite cu formulă executorie care se cesionează unei bănci se transmit împreună cu dreptul la executare silită extrajudiciară.

Articolul 739. Preluarea datoriei garantate prin gaj

(1) Datoria garantată prin gaj poate fi preluată de o altă persoană doar cu acordul creditorului gajist, iar în cazul în care debitorul obligaţiei garantate şi debitorul gajist sînt persoane diferite, şi cu acordul acestuia din urmă de a răspunde pentru noul debitor.

(2) Datoria garantată prin gaj poate fi preluată de o altă persoană şi fără acordul debitorului gajist (dacă acesta este o altă persoană decît debitorul obligaţiei garantate). În cazul respectiv, gajul se stinge.

(3) În cazul în care debitorul obligaţiei garantate şi debitorul gajist reprezintă una şi aceeaşi persoană, gajul se menţine, cu excepţia cazului în care creditorul gajist este de acord cu o altă garanţie sau cu stingerea gajului.

Articolul 740. Dobîndirea bunurilor gajate

(1) În cazul înstrăinării bunului gajat, gajul nu se stinge.

(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), bunul se dobîndeşte liber de gaj dacă:

a) creditorul gajist a permis vînzarea sau înstrăinarea în alt mod a bunului, liber de gaj, în conformitate cu dispoziţiile art.741 alin.(1);

b) debitorul gajist vinde bunurile din universalitatea de bunuri în cursul obişnuit al activităţii sale, în conformitate cu dispoziţiile art.697 alin.(1);

c) bunurile gajate sînt achiziţionate de la creditorul gajist sau de la persoana desemnată de creditorul gajist conform art.764 sau de către creditorul gajist conform art.772.

Articolul 741. Permisiunea vînzării bunurilor libere de gaj

(1) Creditorul gajist poate permite debitorului gajist vînzarea bunului liber de gaj, cu excepţia amanetului.

(2) Permisiunea de vînzare a bunurilor libere de gaj se suspendă din data înregistrării avizului de executare şi încetează la data radierii acestui aviz.

(3) Permisiunea de vînzare a bunului liber de gaj încetează la momentul transformării gajului înregistrat în amanet.

Articolul 742. Executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj

(1) Creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj în cazul în care a încetat dreptul debitorului gajist asupra obiectului gajului în temeiurile prevăzute de lege, precum şi în cazul confiscării obiectului gajului respectiv ca sancţiune pentru săvîrşirea unei contravenţii sau comiterea unei infracţiuni.

(2) Creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj, iar în cazul neexecutării creanţei sale, să pună sub urmărire obiectul gajului dacă debitorul gajist:

a) a încălcat regulile gajului următor;

b) a înstrăinat obiectul gajului încălcînd dispoziţiile art.727 alin.(3);

c) nu a executat obligaţiile prevăzute la art.728;

d) nu se află în posesia obiectului gajului, contrar condiţiilor contractului de gaj;

e) a încălcat regulile de substituire a obiectului gajului;

f) a încălcat termenul de efectuare a plăţilor scadente;

precum şi în alte cazuri prevăzute de lege sau de contract.

Articolul 743. Opozabilitatea drepturilor locatarului

(1) În cazul în care bunul gajat este transmis în locaţiune, iar locaţiunea este opozabilă creditorului gajist, atunci creditorul gajist poate exercita gajul sub rezerva respectării locaţiunii, iar cumpărătorul sau alt dobînditor al bunului gajat se subrogă de drept locatorului în drepturile şi obligaţiile decurgînd din locaţiune.

(2) În sensul alin.(1), locaţiunea este opozabilă creditorului gajist în unul din următoarele cazuri:

a) creditorul gajist a fost informat despre locaţiune conform art.685;

b) în cazul bunurilor asupra cărora drepturile reale se dobîndesc, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate prevăzut de lege, locaţiunea era notată în acel registru la data constituirii gajului;

c) creditorul gajist a consimţit transmiterea de către debitorul gajist a bunului gajat în locaţiune conform art.727 alin.(4).

Secţiunea a 8-a

Exercitarea dreptului de gaj

Subsecţiunea 1

Condiţiile generale de exercitare a dreptului de gaj

Articolul 744. Dispoziţii generale privind exercitarea gajului

(1) Creditorul gajist este în drept să pună sub urmărire obiectul gajului, prin exercitarea drepturilor prevăzute la alin.(2), în cazul neexecutării obligaţiei garantate sau în alte cazuri prevăzute de lege sau contract. Dacă obligaţia garantată trebuie executată în rate, creditorul gajist poate, totodată, cere executarea înainte de termen a întregii obligaţii atunci cînd nu este executată o parte a obligaţiei.

(2) În condiţiile prezentei secţiuni, creditorul gajist poate exercita următoarele drepturi cu privire la bunurile gajate:

a) să exercite dreptul de gaj asupra bunurilor incorporale în conformitate cu dispoziţiile art.749-751;

b) să obţină posesia şi să vîndă bunurile corporale gajate, conform art.754-764. Dispoziţiile legale privind vînzarea bunurilor corporale gajate se aplică şi vînzării drepturilor reale limitate gajate care au ca obiect bunuri corporale;

c) să obţină posesia şi să transmită în locaţiune bunul gajat. În acest caz, dispoziţiile legale privind vînzarea bunurilor corporale gajate se aplică în mod corespunzător la determinarea chiriei comercial rezonabile;

d) în cazul în care bunul gajat constă în dreptul asupra obiectului de proprietate intelectuală, în condiţiile legii, să beneficieze de un drept exclusiv corespunzător, să vîndă sau să acorde licenţe cu titlu oneros către terţi. În cazul acordării licenţei, dispoziţiile legale privind vînzarea bunurilor corporale gajate se aplică în mod corespunzător la determinarea remuneraţiei comercial rezonabile pentru licenţă;

e) să achiziţioneze bunurile gajate (cu excepţia titlurilor de capital, dacă art.8 din Legea nr.184/2016 cu privire la contractele de garanţie financiară nu prevede altfel), în contul stingerii totale sau parţiale a obligaţiei garantate, în conformitate cu art.772;

f) să exercite oricare alte drepturi prevăzute de contractul de gaj, cu excepţia cazului în care acestea contravin dispoziţiilor prezentului cod sau altor legi.

(3) Creditorul gajist îşi exercită dreptul de gaj, indiferent de faptul cine posedă bunul gajat.

(4) Satisfacerea creanţelor creditorilor din valoarea bunurilor gajate ale debitorului în privinţa căruia a fost intentat procesul de insolvabilitate se efectuează în modul stabilit de legislaţia cu privire la insolvabilitate.

Articolul 745. Termenul de exercitare

Creditorul gajist nu-şi poate exercita drepturile de gaj înaintea expirării termenului conform art.752 alin.(12), cu excepţia cazului prevăzut la art.757 alin.(2).

Articolul 746. Prioritatea exercitării

(1) Creditorul de rang superior are prioritate în exercitarea drepturilor sale de gaj faţă de creditorii de rang inferior. Dispoziţiile art.736 se aplică în mod corespunzător.

(2) Creditorul de rang superior este obligat să achite cheltuielile suportate de creditorul de rang inferior dacă, fiind avizat de acesta că îşi va exercita un drept de gaj, omite totuşi să invoce într-un termen rezonabil prioritatea drepturilor sale.

(3) Creditorul gajist de rang superior care a primit de la creditorul gajist de un rang inferior un aviz de executare în conformitate cu dispoziţiile art.752 alin.(1) are dreptul să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate şi să pună sub urmărire obiectul gajului, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(4) Dacă creditorul gajist de rang superior nu şi-a exercitat drepturile prevăzute de dispoziţiile alin.(3), gajul de rang superior nu se stinge prin vînzarea bunurilor gajate, dacă nu s-a convenit altfel cu creditorul gajist de rang superior.

(5) Creditorul gajist de rang inferior care a primit de la un creditor gajist de un rang superior un aviz de executare în conformitate cu dispoziţiile art.752 alin.(1) are dreptul să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate şi să pună sub urmărire obiectul gajului, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

(6) Creditorul gajist de rang inferior nu poate exercita dreptul prevăzut la alin.(5) dacă creditorul gajist de rang superior a iniţiat exercitarea dreptului de gaj doar asupra unei părţi a bunurilor gajate, iar bunurile gajate rămase sînt suficiente pentru a garanta creanţele creditorului gajist de rang inferior.

(7) Dacă creditorul gajist de rang inferior nu şi-a exercitat drepturile prevăzute la alin.(5) şi nu rămîn bunuri gajate conform alin.(6), gajul de rang inferior se stinge.

(8) Creditorii gajişti care îşi exercită drepturile prevăzute la alin.(3) sau (5) din prezentul articol vor înştiinţa în acest sens creditorul gajist de la care au primit avizul de executare, în termen de 10 zile de la data primirii lui. Omisiunea înştiinţării îi decade din dreptul de a participa la distribuirea produsului vînzării bunului gajat în conformitate cu art.769, fiind aplicabile dispoziţiile alin.(4) şi, respectiv, alin.(7) din prezentul articol.

(9) În cazul în care gajul de rang superior nu se stinge în condiţiile alin.(4) din prezentul articol, creditorul gajist de rang inferior care vinde bunul în condiţiile art.764 va înştiinţa despre acest fapt cumpărătorul, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

Articolul 747. Dreptul de uzufruct asupra bunului gajat

Atunci cînd un bun gajat devine ulterior obiectul unui uzufruct, drepturile de gaj trebuie exercitate în mod simultan contra nudului proprietar şi contra uzufructuarului sau trebuie notificate celui faţă de care drepturile de gaj nu au fost încă exercitate.

Articolul 748. Exercitarea dreptului de gaj asupra mai multor bunuri

Creditorul gajist al cărui drept de gaj grevează mai multe bunuri poate exercita în mod simultan sau succesiv dreptul de gaj asupra bunurilor pe care le alege.

Articolul 749. Exercitarea dreptului de gaj asupra valorilor mobiliare transferabile şi titlurilor negociabile

(1) Creditorul gajist care a transmis avizul de executare în conformitate cu dispoziţiile art.752 alin.(1) este în drept:

a) să încaseze sumele datorate debitorului gajist de către emitentul valorilor mobiliare transferabile, inclusiv prin înaintarea către acesta a cererii de a plăti creditorului gajist sumele datorate în urma răscumpărării valorilor mobiliare; sau

b) dacă a iniţiat exercitarea dreptului de gaj pînă la scadenţa valorilor mobiliare transferabile sau dacă valorile mobiliare transferabile sînt titluri de capital, să vîndă valorile mobiliare transferabile în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital.

(2) La exercitarea dreptului de gaj asupra valorilor mobiliare care nu sînt titluri de capital, dispoziţiile art.751 alin.(3), (4) şi (6) se aplică în mod corespunzător.

(3) Creditorul gajist care a transmis avizul de executare în conformitate cu dispoziţiile art.752 alin.(1) este în drept:

a) să obţină posesia sau altfel să exercite dreptul de gaj asupra bunurilor corporale care fac obiectul titlului negociabil (recipisă de magazinaj, conosament etc.), în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni; sau

b) să vîndă titlul negociabil.

(4) Creditorul gajist are dreptul să exercite gajul asupra valorilor mobiliare transferabile şi titlurilor negociabile şi în raport cu debitorul garanţiei personale sau reale care asigură plata sau executarea în alt mod a obligaţiilor aferente unor astfel de valori mobiliare transferabile şi titluri negociabile, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

Articolul 750. Exercitarea dreptului de gaj asupra dreptului privind mijloacele băneşti în conturi bancare

(1) Creditorul gajist care a transmis avizul de executare în conformitate cu dispoziţiile art.752 alin.(1) este în drept:

a) să debiteze contul cu suma mijloacelor băneşti gajate, în limita sumei obligaţiei garantate, şi să îndrepte sumele debitate la stingerea obligaţiei garantate – în cazul prevăzut la art.699 alin.(2) lit.a); sau

b) să ceară băncii să debiteze contul cu suma mijloacelor băneşti gajate, în limita sumei obligaţiei garantate, şi să o plătească creditorului gajist, care o va îndrepta la stingerea obligaţiei garantate – în cazul prevăzut la art.699 alin.(2) lit.b).

(2) În cazul în care moneda obligaţiei garantate şi moneda mijloacelor băneşti în contul bancar sînt diferite, creditorul gajist are dreptul să efectueze schimbul valutar al mijloacelor băneşti primite în moneda obligaţiei garantate, cu stingerea sumei echivalente a obligaţiei garantate la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei, la data debitării contului.

(3) Prevederile alin.(2) sînt aplicabile şi în cazul în care creditorul gajist, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, este obligat să îndrepte încasările primite la stingerea obligaţiei garantate, iar moneda acestor încasări este diferită de moneda obligaţiei garantate.

Articolul 751. Exercitarea dreptului de gaj asupra drepturilor patrimoniale

(1) În avizul transmis conform art.698 alin.(6) sau, după caz, avizul de executare transmis debitorului obligaţiei patrimoniale conform art.752 alin.(1), creditorul gajist este în drept:

a) să ceară debitorului creanţei băneşti contractuale sau necontractuale să plătească creditorului gajist suma creanţei şi să indice informaţiile pentru plată;

b) să indice debitorului obligaţiei patrimoniale, alta decît creanţa bănească, asupra modului de executare a obligaţiei şi, în cazul în care creditorul gajist cere livrarea bunurilor, data şi locul livrării; sau

c) să notifice debitorul despre faptul cesionării dreptului patrimonial gajat şi să indice cesionarul.

(2) În cazul în care termenul de executare a obligaţiei patrimoniale nu a fost determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, debitorul gajist trebuie să execute obligaţia în termen de 7 zile de la momentul cererii creditorului gajist, dacă executarea imediată nu rezultă din lege, contract sau natura obligaţiei.

(3) La primirea de către debitor a avizului menţionat la alin.(1):

a) debitorul trebuie să plătească creanţa bănească sau să execute alte obligaţii patrimoniale doar conform instrucţiunilor creditorului gajist, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor;

b) este nulă orice modificare a condiţiilor obligaţiei patrimoniale, făcută fără acordul creditorului gajist;

c) este nulă orice acţiune a debitorului gajist în exercitarea, inclusiv silită, a drepturilor sale cu privire la obligaţia patrimonială, făcută fără acordul creditorului gajist.

(4) Creditorul gajist va îndrepta încasările obţinute din executarea creanţei băneşti gajate la stingerea obligaţiei garantate.

(5) Bunurile primite de către creditorul gajist de la debitorul obligaţiei patrimoniale în executarea obligaţiilor sale sînt considerate grevate cu gaj şi creditorul gajist poate să exercite dreptul de gaj asupra lor în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni. În acest caz, rangul de prioritate a gajului asupra bunului primit de creditorul gajist este determinat de momentul apariţiei gajului asupra dreptului patrimonial gajat.

(6) Creditorul gajist poate cere executarea silită a obligaţiei patrimoniale, prin adresarea în instanţa de judecată. Debitorul gajist şi creditorul gajist care a iniţiat executarea silită împotriva debitorului obligaţiei patrimoniale au obligaţia reciprocă de a se introduce în litigiu.

(7) Creditorul gajist are dreptul să exercite gajul asupra drepturilor patrimoniale garantate şi în raport cu debitorul garanţiei personale sau reale care asigură plata sau executarea în alt mod a obligaţiilor patrimoniale, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.

Subsecţiunea a 2-a

Măsurile prealabile exercitării dreptului de gaj

§1. Avizul de executare

Articolul 752. Avizul de executare

(1) Creditorul gajist care intenţionează să exercite dreptul de gaj trebuie să notifice acest fapt prin transmiterea unui aviz de executare debitorului gajist şi, după caz, debitorului obligaţiei garantate, terţului care deţine bunul gajat, debitorului obligaţiei patrimoniale gajate, altor creditori gajişti şi altor creditori care au înştiinţat creditorul gajist despre drepturile lor asupra bunurilor gajate sau le-au înregistrat în registrul garanţiilor sau, în cazul ipotecii, în registrul bunurilor imobile.

(2) Avizul de executare trebuie să fie expediat la domiciliul sau la sediul debitorului gajist şi, dacă este cazul, al debitorului sau la altă adresă arătată în registrul garanţiilor sau, după caz, în registrul bunurilor imobile, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Avizul de executare poate fi expediat şi prin alte mijloace de comunicare, stabilite în contractul de gaj, care să permită confirmarea expedierii şi recepţionării avizului. Dispoziţiile art.714 alin.(2) rămîn aplicabile.

(3) Avizul de executare se consideră recepţionat la data înmînării scrisorii recomandate cu confirmare de primire. Data înmînării scrisorii recomandate cu confirmare de primire şi semnătura debitorului gajist sau a altui destinatar potrivit alin.(1) se înscriu pe confirmarea de primire.

(4) În cazul în care debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) refuză primirea trimiterii de corespondenţă înregistrate sosite pe adresa lui, angajatul poştal cere să se facă menţiunea "Refuz primirea", confirmată prin depunerea semnăturii pe formularul confirmării de primire. Dacă debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) refuză să înscrie această menţiune, angajatul poştal înscrie menţiunea "Refuzată. Destinatarul refuză să facă menţiunea", după care semnează şi scrie data.

(5) Debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) care refuză, în condiţiile alin.(4), să primească scrisoarea recomandată cu confirmare de primire în care se conţine avizul de executare al creditorului gajist se consideră notificat de la data refuzului dacă pe scrisoare şi pe formularul confirmării de primire este aplicată de către creditorul gajist (expeditorul) menţiunea "Aviz de executare a gajului" sau, după caz, "Aviz de executare a ipotecii".

(6) Dacă debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) nu se află pe adresa comunicată sau locul lui de aflare nu este cunoscut, iar creditorul gajist a expediat avizul de executare conform alin.(2) şi acesta i-a fost restituit ca trimitere returnată, creditorul gajist va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţia privind termenul în care debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) poate primi de la creditorul gajist avizul de executare, care nu va fi mai mic de 15 zile de la data publicării.

(7) În cazul neprezentării debitorului gajist sau altui destinatar potrivit alin.(1) în termenul indicat în informaţia publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, acesta se consideră notificat de la data expirării termenului-limită de primire a avizului de executare.

(8) Dacă debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) se prezintă în termenul indicat în informaţia publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, creditorul gajist îi transmite, sub semnătură, avizul de executare prevăzut la alin.(11) şi din acel moment debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) se consideră notificat.

(9) După notificare, creditorul gajist care deţine un gaj înregistrat fără deposedare va depune în registrul garanţiilor o copie a avizului de executare sau, în cazul ipotecii, va înregistra avizul de executare în registrul bunurilor imobile.

(10) Registratorul registrului garanţiilor sau, în cazul ipotecii, registratorul ipotecar trebuie să verifice dovada de recepţionare a avizului de executare de către debitorul gajist şi ceilalţi destinatari potrivit alin.(1), precum şi dovada de respectare a condiţiilor prevăzute la alin.(5) şi (7) prin care debitorul gajist sau alt destinatar potrivit alin.(1) se consideră notificat. Registratorul înregistrează imediat avizul de executare în registrul garanţiilor sau, după caz, în registrul bunurilor imobile.

(11) Avizul de executare va conţine:

a) suma datorată a obligaţiei garantate, inclusiv dobînda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce trebuie achitate pentru a evita continuarea procedurii de exercitare a dreptului de gaj, sau alte acţiuni ce trebuie întreprinse de către debitor în vederea înlăturării omisiunii de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale;

b) descrierea bunurilor gajate care fac obiectul urmăririi;

c) menţiunea privind iniţierea exercitării dreptului de gaj şi dreptul debitorului gajist sau al altor persoane interesate de a se opune urmăririi, în modul prevăzut la art.753;

d) somaţia de executare a obligaţiei garantate sau de transmitere a bunului corporal gajat în posesia creditorului gajist şi termenul de transmitere; şi

e) semnătura creditorului gajist.

(12) Termenul acordat de creditorul gajist pentru executarea obligaţiei garantate sau transmiterea bunurilor corporale gajate în posesia creditorului gajist nu va fi mai mic de 10 zile, iar în cazul ipotecii nu va fi mai mic de 20 de zile, începînd cu data recepţionării avizului de executare sau, după caz, cu data cînd debitorul gajist se consideră notificat, cu excepţia cazului în care un termen mai lung a fost convenit în contractul de gaj. Pînă la expirarea acestui termen, creditorul gajist nu poate continua exercitarea dreptului de gaj asupra bunului corporal, dar poate lua măsurile de protecţie prevăzute la art.754 alin.(1).

Articolul 753. Drepturile debitorului gajist

(1) Debitorul gajist se poate opune urmăririi de către creditorul gajist a bunului gajat, plătind creanţa garantată sau, după caz, înlăturînd încălcările menţionate în avizul de executare şi cele ulterioare, plătind în ambele cazuri cheltuielile aferente expedierii şi înregistrării avizului de executare.

(2) Dreptul menţionat la alin.(1) poate fi exercitat de către debitorul gajist pînă la momentul vînzării bunului luat în posesie de creditorul gajist.

(3) Creditorul gajist care a depus un aviz de executare nu poate cere o altă compensare decît plăţile prevăzute la art.688 alin.(3) şi cheltuielile aferente înregistrării avizului de executare.

(4) Debitorul gajist care a executat obligaţiile prevăzute la alin.(1) subrogă creditorul gajist în drepturile sale faţă de debitorul obligaţiei garantate. Creditorul gajist va transmite debitorului gajist actul juridic din care rezultă obligaţia garantată şi, în cazul gajului fără deposedare, contractul de gaj şi confirmarea constituirii gajului, în termen de 3 zile de la executarea obligaţiilor sau într-un alt termen acceptat de debitorul gajist.

(5) Executarea parţială de către debitorul gajist a obligaţiilor prevăzute la alin.(1) este permisă numai cu consimţămîntul creditorului gajist. În acest caz, debitorul gajist subrogă creditorul gajist numai în partea executată a obligaţiei garantate. Creditorul gajist îi va transmite copii certificate de el ale actului juridic din care rezultă obligaţia garantată şi, în cazul gajului fără deposedare, ale contractului de gaj şi ale confirmării de constituire a gajului.

§2. Transmiterea bunului gajat

Articolul 754. Modul de transmitere a bunului gajat către creditorul gajist

(1) Creditorul gajist care a transmis avizul de executare în conformitate cu dispoziţiile art.752 alin.(1) este în drept:

a) să preia în posesie bunul corporal gajat, conform art.755;

b) să întreprindă orice alte măsuri de protecţie convenite cu debitorul gajist în contractul de gaj ori altfel sau dispuse de către instanţa de judecată, la cererea creditorului gajist.

(2) Transmiterea bunului gajat în posesie creditorului gajist poate fi benevolă ori silită.

(3) Creditorul gajist care a obţinut transmiterea în posesie a bunului gajat poate încheia doar acte juridice de administrare în privinţa bunurilor gajate pînă la momentul vînzării. De asemenea, creditorul gajist poate acoperi datoriile aferente serviciilor de utilităţi publice sau alte datorii ale debitorului gajist apărute în legătură nemijlocită cu bunul gajat. Sumele îndreptate de creditorul gajist în aceste scopuri se recuperează din mijloacele obţinute de creditorul gajist în ordinea stabilită la art.769.

Articolul 755. Transmiterea benevolă în posesie

(1) Creditorul gajist poate prelua în posesie bunul corporal gajat dacă:

a) debitorul gajist a consimţit, în contractul de gaj sau altfel, asupra intrării benevole a creditorului gajist în posesia bunului; şi

b) creditorul gajist a transmis avizul de executare a gajului persoanelor indicate la art.752 alin.(1) şi a înregistrat avizul de executare conform art.752 alin.(9).

(2) În cazul în care bunul gajat este accesoriu unui bun imobil, creditorul gajist poate să-l separe din bunul imobil dacă debitorul gajist şi-a exprimat consimţămîntul în formă scrisă.

(3) Actul de transmitere în posesie a bunului corporal gajat va conţine lista bunurilor transmise şi va fi semnat de debitorul gajist şi creditorul gajist. În cazul în care debitorul gajist nu este prezent la luarea în posesie a bunurilor de către creditorul gajist sau refuză să semneze actul de transmitere, creditorul gajist are obligaţia de a trimite debitorului gajist, la adresa indicată în registrul garanţiilor, o copie a actului de transmitere.

Articolul 756. Transmiterea benevolă în posesie în cazul ipotecii

Transmiterea benevolă în posesie a bunului ipotecat se face în baza unui acord privind transmiterea benevolă în posesiune a bunului ipotecat, încheiat în formă autentică între creditorul ipotecar şi debitorul ipotecar, în orice moment convenit de părţi. Dispoziţiile art.755 nu se aplică transmiterii benevole în posesie a bunului imobil ipotecat.

Articolul 757. Transmiterea silită în posesie

(1) Creditorul gajist care nu poate intra în posesia bunului corporal gajat conform art.755 sau, în cazul ipotecii, conform art.756 are dreptul să obţină posesia bunului:

a) în baza unei ordonanţe sau hotărîri judecătoreşti, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi ale Codului de executare. Doar împrejurările prevăzute la art.761 alin.(2) lit.a)-e) constituie obiecţii motivate pe care debitorul gajist le poate înainta împotriva ordonanţei judecătoreşti; sau

b) fără a recurge la procedură judecătorească, prin intermediul unui executor judecătoresc, conform dispoziţiilor prezentului capitol şi ale Codului de executare.

(2) Creditorul gajist nu este în drept să procedeze la transmiterea silită în posesie pînă la expirarea termenului prevăzut la art.752 alin.(12) decît dacă bunul gajat este susceptibil de pieire ori distrugere sau este perisabil.

(3) Creditorul gajist poate alege să obţină posesia bunului fără a recurge la procedura judecătorească dacă:

a) debitorul gajist a consimţit, în contractul de gaj sau altfel, asupra obţinerii posesiei bunului de către creditorul gajist fără a recurge la procedura judecătorească sau, în cazul ipotecii, dacă contractul de ipotecă a fost învestit cu formulă executorie conform art.759; şi

b) creditorul gajist a transmis avizul de executare a gajului persoanelor indicate la art.752 alin.(1) şi a înregistrat avizul de executare conform art.752 alin.(9).

(4) Prin derogare de la dispoziţiile Codului de executare, la transmiterea silită în posesia creditorului gajist a bunurilor corporale gajate se aplică următoarele reguli:

a) creditorul gajist prezintă executorului judecătoresc în original contractul de gaj, avizul de executare a gajului înregistrat în registrul garanţiilor şi lista bunurilor gajate, care urmează a fi ridicate, iar executorul judecătoresc reţine copii ale acestora şi certifică corespunderea lor cu originalul;

b) în termen de 48 de ore de la primirea tuturor documentelor menţionate la lit.a), cu excepţia cazului în care creditorul gajist consimte la un termen mai mare, executorul judecătoresc iniţiază procedura de executare după consultarea registrului garanţiilor cu privire la înregistrarea avizului de executare a gajului şi merge la locul indicat de creditorul gajist, ridică bunul gajat şi îl predă creditorului gajist sau persoanei desemnate de acesta. Executorul judecătoresc poate solicita asistenţa organelor indicate la art.22 alin.(1) lit.u) din Codul de executare;

c) la predarea bunului gajat, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal şi transmite cîte o copie a acestuia creditorului gajist şi debitorului gajist.

(5) În cazul în care creditorul gajist este în imposibilitate de a indica locul de aflare a bunurilor gajate, debitorul gajist, la cererea executorului judecătoresc, este obligat să indice imediat locul de aflare a bunurilor.

(6) Creditorul gajist avansează cheltuielile legate de transmiterea silită în posesie şi îşi asumă riscul pieirii sau deteriorării bunurilor gajate preluate în posesie.

(7) În cazul în care bunul gajat este accesoriu al unui bun imobil, creditorul gajist poate să-l separe din bunul imobil, cu condiţia compensării prejudiciului efectiv cauzat titularului dreptului real al bunului imobil, altul decît debitorul gajist. Creditorul gajist nu este obligat să compenseze orice diminuare a valorii bunului imobil cauzată prin separarea bunului gajat.

Articolul 758. Transmiterea originalelor actelor de proprietate

(1) Actul care îndreptăţeşte creditorul gajist la transmiterea posesiei bunului îi oferă dreptul creditorului gajist să intre în posesia originalelor actelor care confirmă dreptul debitorului gajist asupra bunului.

(2) În cazul în care debitorul gajist nu-şi execută obligaţia de a transmite creditorului gajist originalele prevăzute la alin.(1), creditorul gajist are dreptul să solicite şi să obţină de la oricare autoritate sau persoană competentă un duplicat.

Articolul 759. Exercitarea dreptului de ipotecă în temeiul actului notarial învestit cu formulă executorie

(1) În cazul în care ipoteca garantează obligaţiile ce rezultă din contractul de modificare a termenului de stingere a obligaţiilor încheiat cu autoritatea publică, contractul de credit bancar sau de împrumut acordat de către organizaţia de creditare nebancară, de către asociaţia de economii şi împrumut, de către societatea de leasing ori de către o bancă de dezvoltare multilaterală în sensul Legii nr.184/2016 cu privire la contractele de garanţie financiară, contractul de ipotecă poate fi învestit cu formulă executorie conform legislaţiei cu privire la notariat dacă părţile au convenit în mod expres aceasta în contract. În acest caz, dreptul de ipotecă poate fi exercitat silit, iar bunul ipotecat se transmite silit, în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, fără adresarea cererii în instanţa de judecată pentru a obţine ordonanţă sau hotărîre judecătorească.

(2) Exercitarea silită a dreptului de ipotecă în baza contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie se efectuează cu respectarea dispoziţiilor prezentului capitol şi se referă doar la transmiterea bunului imobil ipotecat în posesia creditorului ipotecar în scopul exercitării de către acesta a dreptului de ipotecă în corespundere cu dispoziţiile art.764 alin.(1), precum şi la evacuarea locuitorilor în cadrul exercitării dreptului de ipotecă în corespundere cu dispoziţiile art.773.

(3) În cazul în care învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie este anulată ca urmare a contestării ulterioare sau în cazul în care încheierea executorului judecătoresc de intentare a procedurii de executare este anulată conform art.761, creditorul ipotecar este obligat să restituie bunul ipotecat sau să restituie preţul la care bunul a fost vîndut şi să repare prejudiciul cauzat.

(4) Anularea învestirii contractului de ipotecă cu formulă executorie nu împiedică creditorul să exercite dreptul de ipotecă prin instanţa de judecată în modul prevăzut la art.757.

[Art.759 alin.(1) completat prin Legea nr.356 din 29.12.2022, în vigoare 01.01.2023]

Articolul 760. Drepturile creditorilor gajişti de rang superior la transmiterea în posesie

(1) În înştiinţarea transmisă creditorului gajist de rang inferior în conformitate cu dispoziţiile art.746 alin.(8), creditorul gajist de rang superior poate solicita ca acesta să-i transmită posesia bunului.

(2) Creditorul gajist de rang inferior care a obţinut posesia bunului în condiţiile art.755 sau art.757 şi a primit solicitarea prevăzută la alin.(1) din prezentul articol, este obligat să transmită bunul în posesia creditorului gajist de rang superior la expirarea termenului indicat la art.746 alin.(8), sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(3) Dacă a primit solicitări de transmitere a posesiei bunului de la mai mulţi creditori garantaţi de rang superior, creditorul gajist de rang inferior va transmite, în termenul indicat la alin.(2), bunul creditorului gajist de cel mai înalt rang dintre aceştia.

(4) Creditorul gajist care a transmis posesia bunului în condiţiile alin.(2) sau alin.(3) va informa despre acest fapt debitorul gajist şi alţi creditori gajişti înregistraţi.

Articolul 761. Contestarea executării silite

(1) Debitorul gajist sau orice altă persoană care are un interes legitim poate contesta în instanţa de judecată acţiunile creditorului gajist întreprinse conform art.752 sau art.755 ori acţiunile executorului judecătoresc întreprinse conform art.757 şi, după caz, art.759.

(2) Instanţa de judecată este în drept să suspende sau să anuleze transmiterea bunului în posesia creditorului gajist exclusiv în următoarele temeiuri:

a) obligaţia garantată a fost executată sau altfel stinsă;

b) contractul de gaj a fost declarat nul prin hotărîre judecătorească irevocabilă;

c) executarea contractului de gaj a fost suspendată prin act judecătoresc;

d) creditorul gajist nu a transmis avizul de executare debitorului gajist sau nu l-a înregistrat conform art.752;

e) creditorul gajist a încălcat drepturile creditorilor gajişti de rang superior prevăzute la art.760.

(3) Creditorul gajist este responsabil pentru prejudiciul cauzat în cazul în care transmiterea în posesie este declarată ilegală.

(4) Anularea de către instanţa de judecată a transmiterii în posesie nu împiedică creditorul gajist să procedeze la exercitarea dreptului de gaj prin procedură judecătorească ordinară (contencioasă) sau simplificată (în ordonanţă).

Articolul 762. Transmiterea în cazul deţinerii de un terţ a bunului gajat

(1) Terţul care deţine bunul gajat şi care nu este obligat să plătească creanţa garantată răspunde personal pentru întîrzierea transmiterii şi efectele întîrzierii transmiterii bunului în termenul stabilit de instanţa de judecată.

(2) Dacă are o creanţă prioritară în temeiul dreptului său de a reţine bunul mobil gajat, terţul este obligat să-l transmită, dar grevat cu dreptul său prioritar.

(3) În cazul în care a primit bunul ca plată pentru acoperirea creanţei sale, prioritare şi/sau garantate, anterioare celei menţionate în avizul de executare, sau în cazul în care a plătit creanţele prioritare şi/sau garantate anterior, terţul deţinător al bunului gajat poate cere ca creditorul gajist să vîndă bunul el însuşi sau sub controlul instanţei judecătoreşti. Terţul nu este obligat totuşi să transmită bunul dacă creditorul gajist nu îi prezintă garanţii, personale sau reale, că vînzarea bunului se va face la un preţ suficient pentru a-i acoperi integral creanţele sale prioritare şi/sau garantate anterior.

Articolul 763. Renaşterea drepturilor reale neradiate

Drepturile reale pe care debitorul gajist le avea asupra bunului la momentul dobîndirii acestuia sau pe care le-a stins în timpul posesiei sale renasc după transmitere dacă numai ele nu au fost radiate.

Subsecţiunea a 3-a

Vînzarea de către creditorul gajist a bunului gajat

Articolul 764. Condiţiile vînzării bunului de către creditorul gajist

(1) După ce a obţinut în posesie bunul gajat, creditorul gajist este îndreptăţit, dacă a depus sau a înregistrat la registru un aviz de executare în modul prevăzut la art.752 alin.(9), să procedeze la vînzarea prin negocieri directe, prin tender sau prin licitaţie publică a bunului gajat. În cazul vînzării bunului ipotecat ca urmare a exercitării silite a dreptului de ipotecă în temeiul actului notarial învestit cu formulă executorie, creditorul ipotecar sau, după caz, executorul judecătoresc aplică, ca modalitate de vînzare, licitaţia publică, cu excepţia cazului în care există acordul scris al debitorului ipotecar, eliberat creditorului ipotecar după apariţia dreptului său de exercitare a dreptului de ipotecă, de a vinde bunul în alt mod prevăzut de dispoziţiile prezentului alineat.

(2) Creditorul gajist trebuie să vîndă bunurile gajate fără întîrziere nejustificată, la un preţ comercial rezonabil la data vînzării în conformitate cu dispoziţiile art.765 alin.(1) şi ţinînd cont de interesele debitorului gajist, fiind liber să stabilească condiţiile de vînzare.

(3) Dacă există mai multe bunuri, creditorul gajist le poate vinde împreună sau separat.

(4) Creditorul gajist care vinde bunul acţionează în numele proprietarului şi este obligat să informeze cumpărătorul despre calitatea lui la momentul vînzării.

(5) În cazul vînzării prin tender a bunului gajat, creditorul face public anunţul cu privire la tender prin intermediul mass-mediei sau prin invitaţii. Anunţul cu privire la tender trebuie să conţină informaţie suficientă pentru a permite persoanei interesate să prezinte o ofertă în termenul şi la locul anunţat.

(6) Creditorul gajist este obligat să accepte oferta cea mai mare, cu excepţia cazului în care condiţiile ataşate ofertei o fac mai puţin avantajoasă decît o ofertă mai joasă sau preţul oferit nu este comercial rezonabil.

(7) Vînzarea de către creditorul gajist prin licitaţie publică a bunului gajat se face la data, ora şi locul fixat în avizul de vînzare, adus la cunoştinţa debitorului gajist, terţului care deţine bunul şi, după caz, administratorului fiduciar, notificat tuturor creditorilor gajişti care au depus sau înregistrat la registrul respectiv un aviz de executare. Creditorul gajist trebuie, de asemenea, să informeze orice persoană interesată care a făcut solicitare.

(8) În cazul ipotecii, creditorul ipotecar are dreptul să transfere dreptul de proprietate asupra bunului ipotecat, acţionînd în numele debitorului ipotecar, în baza următoarelor documente:

a) în cazul exercitării benevole – acordul, autentificat notarial, privind transmiterea benevolă în posesie a bunului ipotecat;

b) în cazul exercitării silite – ordonanţa judecătorească sau, respectiv, hotărîrea instanţei de judecată rămasă definitivă;

c) în cazul exercitării silite în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie – originalul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, care conţine clauza privind dreptul creditorului ipotecar de a exercita dreptul de ipotecă în temeiul formulei executorii aplicate de notar, copia contractului de credit bancar sau de împrumut, care atestă faptul că creanţa a devenit exigibilă, însoţită de extrasele de evidenţă financiară, care atestă datoriile debitorului la data expirării termenului indicat în avizul de executare, copiile avizului de executare expediat pe adresa debitorului şi dovada înregistrării lui în registrul bunurilor imobile, conform cerinţelor stabilite la art.752, precum şi declaraţia pe propria răspundere a creditorului că nu există un litigiu judiciar în legătură cu contractul de ipotecă învestit cu formulă executorie a cărui executare este solicitată şi că creanţa este exigibilă.

(9) Debitorul gajist şi creditorul gajist pot conveni, în contractul de gaj sau altfel, asupra condiţiilor de vînzare a bunurilor gajate.

Articolul 765. Vînzarea comercial rezonabilă

(1) Vînzarea bunurilor este comercial rezonabilă dacă are loc în conformitate cu regulile prevăzute prin contractul de gaj sau, dacă nu s-au prevăzut asemenea reguli, după caz:

a) aşa cum se dispune în mod obişnuit de bunuri de acelaşi fel pe o piaţă organizată;

b) la preţul stabilit pe o piaţă organizată şi valabil în momentul vînzării;

c) în conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vînd în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel.

(2) În condiţiile prevăzute la alin.(1), simplul fapt că se putea obţine un preţ mai mare dacă vînzarea ar fi avut loc în alt moment sau printr-o altă metodă decît cea aleasă de creditor nu face ca vînzarea să nu fie considerată comercial rezonabilă.

Articolul 766. Dreptul la repararea prejudiciului în caz de vînzare

În cazul în care creditorul gajist nu a respectat dispoziţiile art.764 şi 765 la vînzarea bunului gajat, debitorul gajist are dreptul de a cere de la creditorul gajist care a vîndut bunul gajat repararea prejudiciului cauzat, dar nu poate cere anularea vînzării.

Articolul 767. Opoziţia la condiţiile de vînzare

(1) La alegerea sa, creditorul gajist care exercită dreptul de gaj poate notifica debitorul gajist, conform regulilor privind notificarea avizului de executare, despre condiţiile planificate de vînzare a bunului gajat. În termen de 15 zile de la comunicarea condiţiilor planificate de vînzare, debitorul gajist poate formula opoziţie la condiţiile de vînzare în instanţa de judecată competentă.

(2) Opoziţia suspendă de drept procedura de vînzare pînă la soluţionarea definitivă a cauzei.

(3) Instanţa va soluţiona opoziţia în termen de 5 zile. Hotărîrea instanţei poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. În cazul respingerii opoziţiei, apelul nu îl opreşte pe creditor să treacă la vînzarea bunului. Apelul se soluţionează de urgenţă.

(4) Dacă admite opoziţia, constatînd că condiţiile planificate de vînzare nu respectă dispoziţiile art.764 şi 765, instanţa stabileşte condiţiile de vînzare corespunzătoare şi încuviinţează vînzarea bunului.

(5) Dacă instanţa a respins opoziţia, creditorul gajist poate purcede la vînzare în condiţiile planificate de vînzare.

(6) Dacă creditorul gajist a vîndut bunul în condiţiile prevăzute la alin.(4) sau, după caz, alin.(5) din prezentul articol, debitorul gajist nu poate cere repararea prejudiciului pe temeiul prevăzut la art.766.

(7) În cazul în care creditorul gajist a vîndut bunul la un preţ inferior celui determinat conform alin.(4) sau, după caz, alin.(5) din prezentul articol, debitorul gajist poate cere repararea prejudiciului pe temeiul prevăzut la art.766.

Articolul 768. Dreptul altor creditori gajişti la repararea prejudiciului în caz de vînzare

Creditorii gajişti, alţii decît creditorul gajist care vinde bunul gajat, au dreptul la repararea prejudiciului şi dreptul la opoziţie în condiţiile art.766 şi 767, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 769. Mijloacele obţinute din vînzarea bunului gajat

(1) După deducerea cheltuielilor confirmate documentar, suportate în legătură cu preluarea, transportarea, păstrarea şi vînzarea bunului gajat, creditorul gajist distribuie produsul vînzării bunului creditorilor gajişti şi altor creditori indicaţi la art.752 alin.(1) conform ordinii de prioritate.

(2) Cheltuielile de expediere a avizului de executare, de înregistrare a lui, precum şi alte cheltuieli de exercitare a dreptului de gaj sînt suportate de către debitorul gajist şi se deduc conform alin.(1), cu excepţia cazurilor în care ordonanţa sau hotărîrea judecătorească, după caz, prevede altfel în privinţa cheltuielilor de judecată sau creditorul gajist şi debitorul gajist convin altfel.

(3) Suma rămasă disponibilă se transmite debitorului gajist sau, cînd plata nu este posibilă, se consemnează în conformitate cu dispoziţiile art.968, în termen de 3 zile de la finalizarea distribuirii conform alin.(1) din prezentul articol. În acelaşi termen creditorul gajist transmite debitorului gajist un proces-verbal privind distribuirea produsului vînzării bunului gajat.

(4) Dacă produsul obţinut din vînzarea bunului nu a fost suficient pentru a plăti creanţele sale şi cheltuielile, creditorul gajist conservă o creanţă neprivilegiată pentru diferenţa datorată de debitorul său.

(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi exercitării gajului pe calea transmiterii în locaţiune a bunului gajat în temeiul art.744 alin.(2) lit.c) sau prin acordarea licenţei cu titlu oneros către terţi asupra obiectului de proprietate intelectuală protejat conform art.744 alin.(2) lit.d).

Articolul 770. Bunul dobîndit de la creditorul gajist

(1) Vînzarea bunurilor gajate de către creditorul gajist:

a) transferă cumpărătorului toate drepturile debitorului gajist asupra bunurilor gajate;

b) stinge gajul creditorului gajist şi alte gajuri, cu excepţia gajului de rang superior, în cazurile prevăzute la art.746 alin.(4); şi

c) stinge sechestrele şi interdicţiile asupra bunului, cu excepţia celor aplicate de instanţele de judecată în litigii nelegate de exercitarea dreptului de gaj.

(2) Cumpărătorul devine proprietar al bunurilor cumpărate după plata în întregime a preţului de cumpărare, cu excepţia cazului cînd s-a convenit altfel cu creditorul gajist şi cu alţi creditori indicaţi la art.752 alin.(1) ale căror drepturi pot fi prejudiciate prin amînarea sau eşalonarea plăţii.

(3) În termen de 3 zile după ce a devenit proprietar al bunului în condiţiile alin.(2) din prezentul articol, cumpărătorul propune creditorului gajist de rang superior a cărui gaj nu s-a stins să fie înregistrată substituirea debitorului gajist, în modul prevăzut la art.716, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor.

(4) După ce a devenit proprietar al bunului în condiţiile alin.(2), cumpărătorul poate solicita instanţei de judecată anularea sechestrelor şi a interdicţiilor asupra bunului cumpărat aplicate de instanţele de judecată.

Articolul 771. Radierea grevărilor

Cumpărătorul solicită radierea din registrul garanţiilor sau, după caz, din registrul bunurilor imobile a gajurilor, a sechestrelor şi a interdicţiilor stinse în conformitate cu dispoziţiile art.770 alin.(1), în temeiul confirmării vînzării emise de către creditorul gajist.

Articolul 772. Achiziţionarea bunurilor gajate de către creditorul gajist

(1) Creditorul gajist poate achiziţiona bunurile gajate dacă:

a) debitorul gajist a consimţit în scris asupra achiziţiei după primirea avizului de executare; şi

b) alte persoane indicate la art.752 alin.(1) nu se opun.

(2) Intenţia creditorului gajist de a achiziţiona bunul gajat poate fi exprimată în avizul de executare sau într-un aviz ulterior transmis debitorului gajist şi altor persoane indicate la art.752 alin.(1). Avizul va indica suma datorată a obligaţiei garantate şi partea din aceasta care se propune a fi stinsă prin achiziţionarea bunului gajat.

(3) Opoziţia faţă de achiziţionarea bunului gajat produce efecte juridice doar dacă este adusă la cunoştinţa creditorului gajist în termen de 15 zile de la primirea avizului prevăzut la alin.(2).

(4) Creditorul gajist care a achiziţionat bunul gajat va îndrepta suma preţului de achiziţie la stingerea obligaţiei garantate.

(5) Achiziţia de către creditorul gajist a bunului gajat:

a) transferă creditorului gajist toate drepturile debitorului gajist asupra bunului gajat;

b) stinge orice alte gajuri, cu excepţia gajurilor de rang superior, în cazurile prevăzute la art.746 alin.(4); şi

c) stinge sechestrele şi interdicţiile asupra bunului, cu excepţia celor aplicate de instanţele de judecată în litigii nelegate de exercitarea dreptului de gaj.

(6) La achiziţia de către creditorul gajist a bunului gajat, dispoziţiile art.770 alin.(3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 773. Evacuarea locuitorilor în cadrul exercitării dreptului de ipotecă

(1) Dacă nu deţine un drept de locaţiune opozabil creditorului gajist în sensul art.743, debitorul ipotecar, precum şi celelalte persoane care locuiesc în imobilul ipotecat sînt obligate să elibereze bunul ipotecat la data intrării în vigoare a acordului de transmitere benevolă în posesie, semnat între creditorul ipotecar şi debitorul ipotecar, dacă părţile nu au stabilit un alt termen, sau la momentul rămînerii definitive a ordonanţei judecătoreşti ori, după caz, a hotărîrii judecătoreşti – în cazul exercitării silite a dreptului de ipotecă, sau la data indicată în avizul de executare – în cazul exercitării dreptului de ipotecă în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie.

(2) Dacă persoanele menţionate la alin.(1) din prezentul articol refuză să elibereze bunul ipotecat sau dacă nu l-au eliberat la expirarea termenului de 15 zile din data stabilită la alin.(1) din prezentul articol, executorul judecătoresc iniţiază evacuarea silită în corespundere cu Codul de executare şi ţinînd cont de dispoziţiile art.743.

Articolele   774 - 2161  CARTEA A TREIA – Obligaţiile

Articolele 2162 - 2575  CARTEA A PATRA – Moştenirea

Articolele 2576 - 2671  CARTEA A CINCEA – Dreptul internaţional privat

__________________________________

* Republicat în temeiul Legii nr.133 din 15.11.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.467-479, art.784

Modificat şi completat prin legile Republicii Moldova:

Legea nr.133 din 15.11.2018 – Monitorul Oficial, 2018, nr.467-479, art.784;

Legea nr.272 din 29.11.2018 – Monitorul Oficial, 2018, nr.462-466, art.776;

Legea nr.304 din 21.12.2017 – Monitorul Oficial, 2018, nr.7-17, art.64;

Legea nr.225 din 15.12.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.464-470, art.790;

Legea nr.178 din 21.07.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.301-315, art.537;

Legea nr.58 din 06.04.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.119-126, art.197;

Legea nr.66 din 13.04.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.171-180, art.297;

Legea nr.80 din 05.05.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.162-170, art.284;

Legea nr.211 din 29.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.338-341, art.698;

Legea nr.200 din 28.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.338-341, art.696;

Legea nr.185 din 22.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.306-313, art.655;

Legea nr.160 din 07.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.306-313, art.647;

Legea nr.201 din 28.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.293-305, art.630;

Legea nr.6 din 26.02.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.79-89, art.144;

Legea nr.90 din 29.05.2014 – Monitorul Oficial, 2014, nr.169-173, art.379;

Legea nr.53 din 03.04.2014 – Monitorul Oficial, 2014, nr.99-102, art.253;

Legea nr.43 din 27.03.2014 – Monitorul Oficial, 2014, nr.99-102, art.247;

Legea nr.203 din 12.07.2013 – Monitorul Oficial, 2013, nr.191-197, art.621;

Legea nr.155 din 28.06.2013 – Monitorul Oficial, 2013, nr.173-176, art.582;

Legea nr.116 din 23.05.2013 – Monitorul Oficial, 2013, nr.146-151, art.456;

Legea nr.31 din 07.03.2013 – Monitorul Oficial, 2013, nr.69-74, art.223;

Legea nr.184 din 11.07.2012 – Monitorul Oficial, 2012, nr.166-169a, art.571;

Legea nr.33 din 06.03.2012 – Monitorul Oficial, 2012, nr.99-102, art.330;

Legea nr.23 din 01.03.2012 – Monitorul Oficial, 2012, nr.54-59, art.172;

Legea nr.88 din 21.04.2011 – Monitorul Oficial, 2011, nr.107-109, art.284;

Legea nr.113-XVIII din 18.12.2009 – Monitorul Oficial, 2009, nr.197-200, art.656;

Legea nr.163-XVI din 09.07.2008 – Monitorul Oficial, 2008, nr.140-142, art.574;

Legea nr.280-XVI din 14.12.2007 – Monitorul Oficial, 2008, nr.94-96, art.349;

Legea nr.250-XVI din 22.11.2007 – Monitorul Oficial, 2008, nr.37-39, art.102;

Legea nr.130-XVI din 07.06.2007 – Monitorul Oficial, 2007, nr.94-97, art.418;

Legea nr.262-XVI din 28.07.2006 – Monitorul Oficial, 2006, nr.126-130, art.641;

Legea nr.60-XVI din 28.04.2005 – Monitorul Oficial, 2005, nr.92-94, art.431;

Legea nr.206-XV din 29.05.2003 – Monitorul Oficial, 2003, nr.149, art.598.