1107/06.06.2002 Codul civil. Cartea IV - Moştenirea (art.2162-2575)
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
L E G E
Codul civil al Republicii Moldova*
nr. 1107-XV din 06.06.2002
(în vigoare 12.06.2003)
Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-75 art.132 din 01.03.2019
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.82-86 art.661 din 22.06.2002
* * *
Notă: Codul civil republicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-75 art.132 din 01.03.2019 cu toate modificările și completările operate, iar capitolele, secţiunile, paragrafele, articolele şi alineatele renumerotate. Aici tabelul corespondenței articolelor codului pînă-după republicare.
CARTEA A PATRA
MOŞTENIREA
C U P R I N S
Articolele 1 - 452 CARTEA ÎNTÎI – Dispoziţii generale
Articolele 453 - 773 CARTEA A DOUA – Drepturile reale
Articolele 774 - 2161 CARTEA A TREIA – Obligaţiile
Articolul 2162. Noţiunea de moştenire
Articolul 2163. Caracterele moştenirii
Articolul 2164. Temeiul moştenirii
Articolul 2165. Momentul deschiderii moştenirii
Articolul 2166. Locul deschiderii moştenirii
Articolul 2167. Capacitatea succesorală
Articolul 2168. Comorienţii şi codecedaţii
Articolul 2169. Temeiurile de nedemnitate
Articolul 2170. Decăderea din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn
Articolul 2173. Înlăturarea nedemnităţii
Articolul 2174. Efectele decăderii din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn
Articolul 2175. Nedemnitatea legatarului
Articolul 2176. Decăderea din dreptul la moştenire
Articolul 2177. Cazul în care operează moştenirea legală
Articolul 2178. Clasa întîi de moştenitori legali
Articolul 2179. Clasa a doua de moştenitori legali
Articolul 2180. Clasa a treia de moştenitori legali
Articolul 2181. Clasa a patra de moştenitori legali
Articolul 2182. Clasa a cincea de moştenitori legali
Articolul 2183. Rudenia concomitentă pe linii diferite de rudenie
Articolul 2184. Ordinea claselor
Articolul 2186. Preciputul soţului supravieţuitor
Articolul 2187. Decăderea soţului supravieţuitor din dreptul de a moşteni
Articolul 2189. Consecinţele majorării cotei succesorale
Articolul 2190. Dreptul statului la moştenire
Articolul 2191. Noţiunea de testament
Articolul 2192. Întocmirea testamentului personal de către testator
Articolul 2193. Secretul testamentului
Articolul 2194. Capacitatea minorului de a dispune prin testament
Articolul 2195. Incapacitatea de a primi beneficii prin testament
Articolul 2197. Testament în folosul moştenitorilor legali
Articolul 2198. Rudele testatorului
Articolul 2199. Copiii testatorului
Articolul 2200. Descendenţii testatorului
Articolul 2201. Descendenţii terţului
Articolul 2202. Grupul de persoane
Articolul 2203. Caracterul echivoc al desemnării moştenitorilor
Articolul 2204. Testamentul în folosul persoanelor social vulnerabile
Articolul 2205. Dispoziţia sub condiţie suspensivă
Articolul 2206. Dispoziţia sub condiţie rezolutorie
Articolul 2207. Condiţia în favoarea unui terţ
Articolul 2208. Caducitatea dispoziţiei testamentare în folosul soţului
Articolul 2209. Anulabilitatea din cauza erorii sau a violenţei
Articolul 2210. Persoana cu drept de a cere anularea dispoziţiei testamentare
Articolul 2211. Termenul de prescripţie al acţiunii în anulare
Articolul 2212. Excepţia de anulabilitate
Articolul 2213. Interpretarea dispoziţiei testamentare
Articolul 2214. Nulitatea unei dispoziţii
Articolul 2215. Rezerva privind completarea dispoziţiei testamentare
Articolul 2216. Forma testamentului
Articolul 2217. Redactarea testamentului
Articolul 2218. Semnarea testamentului de către alte persoane
Articolul 2219. Utilizarea mijloacelor tehnice la redactarea testamentului
Articolul 2220. Testamentul persoanei cu deficienţe fizice sau analfabete
Articolul 2221. Martorii testamentului
Articolul 2222. Testamentele ordinare şi privilegiate
Articolul 2223. Testamentul olograf
Articolul 2224. Păstrarea testamentului olograf
Articolul 2225. Deschiderea testamentului olograf
Articolul 2226. Testamentul autentic
Articolul 2227. Testamentele privilegiate întocmite în situaţii speciale
Articolul 2228. Condiţiile întocmirii testamentelor privilegiate în situaţii speciale
Articolul 2229. Testamentul privilegiat întocmit în situaţii de urgenţă
Articolul 2230. Termenul de valabilitate a testamentelor privilegiate
Articolul 2231. Autoritatea competentă pentru păstrarea testamentului
Articolul 2232. Acceptarea spre păstrare
Articolul 2233. Transmiterea testamentului
Articolul 2234. Deschiderea testamentului de către notar
Articolul 2235. Deschiderea de către un alt notar
Articolul 2236. Înştiinţarea persoanelor care au interes legitim
Articolul 2237. Nulitatea interdicţiei de a deschide
Articolul 2238. Termenul deschiderii
Articolul 2239. Familiarizarea cu conţinutul testamentului
Articolul 2240. Reguli generale de interpretare a desemnării
Articolul 2241. Acordarea cotei succesorale
Articolul 2242. Majorarea cotelor succesorale
Articolul 2243. Diminuarea cotelor succesorale
Articolul 2244. Nedeterminarea cotelor succesorale
Articolul 2245. Testarea unei părţi de moştenire în cote succesorale
Articolul 2246. Cota succesorală comună
Articolul 2248. Cota succesorală prin acrescămînt
Articolul 2250. Desemnarea reciprocă în calitate de substituent
Articolul 2251. Substituţia şi acrescămîntul
DESEMNAREA MOŞTENITORULUI SUBSECVENT
Articolul 2252. Moştenitorul subsecvent
Articolul 2253. Moştenitorul subsecvent neconceput
Articolul 2254. Moştenitorul subsecvent şi substituentul
Articolul 2255. Ordinul de transmitere a masei succesorale
Articolul 2256. Moştenitorii legali ca moştenitori subsecvenţi
Articolul 2257. Moştenitorii legali ca moştenitori prealabili
Articolul 2258. Survenirea moştenirii subsecvente
Articolul 2259. Moştenitorul prealabil fără copii
Articolul 2260. Capacitatea succesorală. Moştenirea moştenitorului subsecvent
Articolul 2261. Încetarea moştenirii subsecvente
Articolul 2262. Limitele dreptului la moştenirea subsecventă
Articolul 2263. Subrogarea directă
Articolul 2264. Dreptul de dispoziţie al moştenitorului prealabil
Articolul 2265. Dispunerea de bunuri imobile. Donaţiile
Articolul 2266. Dispunerea de creanţe garantate
Articolul 2267. Dispunerile în cadrul urmăririi silite contra moştenitorului prealabil
Articolul 2268. Consemnarea valorilor mobiliare
Articolul 2269. Publicitatea moştenirii prealabile
Articolul 2270. Investirea banilor
Articolul 2271. Obligaţia moştenitorului subsecvent de a-şi da consimţămîntul
Articolul 2272. Inventarul bunurilor care intră în componenţa masei succesorale
Articolul 2273. Determinarea stării moştenirii
Articolul 2274. Cheltuielile de întreţinere
Articolul 2275. Alte cheltuieli. Dreptul de separare
Articolul 2276. Cheltuielile extraordinare
Articolul 2277. Dreptul la informare al moştenitorului subsecvent
Articolul 2278. Acordarea garanţiilor. Lipsirea de administrare
Articolul 2279. Efectul lipsirii de administrare
Articolul 2281. Întinderea obligaţiei de diligenţă
Articolul 2282. Exonerarea de răspundere pentru uzura normală
Articolul 2283. Culegerea necorespunzătoare sau excesivă a fructelor
Articolul 2284. Folosirea în scop propriu
Articolul 2285. Locaţiunea în cazul moştenirii subsecvente
Articolul 2286. Eliberarea moştenitorului prealabil de restricţii şi obligaţii
Articolul 2287. Regula de interpretare a eliberării
Articolul 2288. Limitarea obligaţiei de transmitere
Articolul 2289. Efectul survenirii moştenirii subsecvente
Articolul 2290. Dispoziţiile moştenitorului prealabil după survenirea moştenirii subsecvente
Articolul 2291. Întreţinerea mamei viitorului moştenitor subsecvent
Articolul 2292. Renunţarea la moştenirea subsecventă
Articolul 2293. Restabilirea raporturilor juridice stinse
Articolul 2294. Răspunderea moştenitorului subsecvent pentru obligaţiile masei succesorale
Articolul 2295. Răspunderea moştenitorului prealabil pentru obligaţiile masei succesorale
Articolul 2296. Obligaţia moştenitorului prealabil de a notifica creditorii masei succesorale
Articolul 2298. Cîteva persoane grevate
Articolul 2299. Legatul în favoarea moştenitorilor legali
Articolul 2300. Legatul prioritar
Articolul 2301. Cîţiva legatari. Dreptul de a determina legatarii
Articolul 2302. Alegerea legatarului
Articolul 2303. Determinarea cotelor-părţi
Articolul 2304. Legatul alternativ
Articolul 2305. Legatul bunurilor determinate generic
Articolul 2306. Legatul cu scop
Articolul 2307. Legatul asupra aceluiaşi bun în folosul mai multor persoane
Articolul 2309. Acrescămîntul ca legat distinct
Articolul 2310. Efectele decesului legatarului
Articolul 2311. Decăderea persoanei grevate cu legat
Articolul 2312. Legatul unei întreprinderi
Articolul 2313. Termenul de 15 ani în privinţa legatelor sub condiţie suspensivă
Articolul 2314. Excepţii de la termenul de 15 ani
Articolul 2315. Extinderea legatului asupra accesoriilor
Articolul 2316. Excluderea grevărilor
Articolul 2317. Grevarea cu ipotecă
Articolul 2318. Legatul bunurilor altuia
Articolul 2319. Obligaţia de dobîndire a bunului
Articolul 2320. Legatul imposibil sau interzis
Articolul 2321. Adjuncţiunea, confuziunea
Articolul 2322. Legatul creanţei
Articolul 2323. Creanţă ce se naşte din legat
Articolul 2324. Renaşterea raporturilor juridice stinse
Articolul 2325. Devoluţiunea legatului
Articolul 2326. Legatul afectat de modalităţi
Articolul 2327. Legatul în cazul naşterii sau al altui eveniment
Articolul 2328. Perioada incertitudinii
Articolul 2329. Acceptarea şi renunţarea
Articolul 2330. Termenul de executare a legatului
Articolul 2331. Garanţia contra viciilor juridice
Articolul 2332. Garanţia contra viciilor materiale
Articolul 2333. Fructele şi foloasele
Articolul 2334. Rambursarea cheltuielilor
Articolul 2335. Legatul sub forma întreţinerii
Articolul 2336. Executarea legatului de către legatar
Articolul 2337. Răspunderea legatarului grevat
Articolul 2338. Reducerea grevărilor
Articolul 2339. Răspunderea legatarului
Articolul 2340. Acordarea priorităţilor
Articolul 2341. Legatul de substituţie
Articolul 2342. Legatarul subsecvent
Articolul 2344. Determinarea beneficiarului. Termenul de executare
Articolul 2345. Persoanele în drept să ceară executarea
Articolul 2346. Corelaţia dintre sarcină şi desemnarea în calitate de moştenitor sau legatar
Articolul 2347. Imposibilitatea executării
Articolul 2348. Desemnarea executorului testamentar prin testament
Articolul 2349. Desemnarea executorului testamentar de către un terţ
Articolul 2350. Desemnarea ajutoarelor sau a succesorului
Articolul 2351. Desemnarea executorului testamentar de către notar
Articolul 2352. Desemnarea executorului testamentar fără efecte
Articolul 2353. Acceptarea calităţii de executor testamentar sau renunţarea la această calitate
Articolul 2354. Executarea dispoziţiilor testamentare
Articolul 2355. Partajul masei succesorale între comoştenitori
Articolul 2356. Administrarea masei succesorale
Articolul 2357. Contractarea obligaţiilor
Articolul 2358. Extinderea dreptului de a contracta obligaţii
Articolul 2359. Limitarea drepturilor
Articolul 2360. Administrarea masei succesorale. Durata îndeplinirii
Articolul 2361. Încetarea atribuţiilor la expirarea termenului de 30 de ani
Articolul 2362. Limitarea dreptului de dispoziţie a moştenitorului
Articolul 2363. Capacitatea procesuală activă
Articolul 2364. Capacitatea procesuală pasivă
Articolul 2365. Propriul creditor al moştenitorului
Articolul 2366. Inventarul masei succesorale
Articolul 2367. Administrarea corespunzătoare a masei succesorale
Articolul 2368. Transmiterea bunurilor masei succesorale
Articolul 2369. Raportul cu moştenitorul. Dările de seamă
Articolul 2370. Răspunderea executorului testamentar
Articolul 2371. Dispoziţii imperative
Articolul 2372. Remunerarea executorului testamentar
Articolul 2373. Executorul testamentar al moştenitorului subsecvent
Articolul 2374. Rambursarea cheltuielilor pentru executarea testamentară
Articolul 2375. Executorul legatului
Articolul 2376. Mai mulţi executori testamentari
Articolul 2377. Încetarea atribuţiilor executorului testamentar
Articolul 2378. Renunţarea de către executorul testamentar
Articolul 2379. Revocarea executorului testamentar
Articolul 2380. Accesul la cererile depuse
REVOCAREA, MODIFICAREA ŞI CADUCITATEA
TESTAMENTULUI SAU A DISPOZIŢIEI TESTAMENTARE
Articolul 2381. Revocarea testamentului sau a dispoziţiei testamentare
Articolul 2382. Revocarea testamentului prin întocmirea unui nou testament
Articolul 2383. Revocarea testamentului prin distrugere sau modificare
Articolul 2384. Restituirea testamentului depus la păstrare la o autoritate competentă
Articolul 2385. Revocarea revocării
Articolul 2386. Existenţa mai multor testamente
Articolul 2387. Revocarea în baza unui testament ulterior
Articolul 2388. Caducitatea testamentului sau a dispoziţiei testamentare
STATUTUL JURIDIC AL MOŞTENITORULUI
Capitolul I
ACCEPTAREA MOŞTENIRII ŞI RENUNŢAREA LA MOŞTENIRE
Articolul 2389. Opţiunea succesorală
Articolul 2390. Acceptarea moştenirii
Articolul 2391. Termenul de acceptare a moştenirii
Articolul 2392. Forma renunţării
Articolul 2393. Momentul acceptării sau renunţării la moştenire
Articolul 2394. Interzicerea acceptării sau renunţării afectate de modalităţi
Articolul 2395. Cîteva temeiuri de chemare la moştenire
Articolul 2396. Eroarea privind temeiul chemării la moştenire
Articolul 2397. Inadmisibilitatea acceptării parţiale sau renunţării parţiale
Articolul 2398. Moştenirea mai multor cote succesorale
Articolul 2399. Moştenirea dreptului de moştenire
Articolul 2400. Efectele renunţării
Articolul 2401. Dreptul creditorului în caz de renunţare la moştenire de către debitor
Articolul 2402. Termenul de prescripţie al dreptului de anulare
Articolul 2403. Modul de contestare
Articolul 2404. Abrogat
Articolul 2405. Efectele anulării
Articolul 2406. Imposibilitatea urmăririi moştenitorului pînă la acceptarea moştenirii
Articolul 2407. Gestiunea afacerilor pînă la renunţare
Articolul 2408. Întreţinerea mamei viitorului moştenitor
Articolul 2409. Prezumţia moştenirii de către stat
Articolul 2410. Anunţul public privind declararea drepturilor asupra moştenirii
Articolul 2411. Statutul juridic al statului pînă la constatarea lipsei moştenitorilor
Capitolul II
CUSTODIA MASEI SUCCESORALE
Articolul 2412. Temeiurile şi formele de custodie a masei succesorale
Articolul 2413. Aplicarea măsurilor de custodie
Articolul 2414. Custodele masei succesorale
Articolul 2415. Satisfacerea obligaţiilor de către custode
Articolul 2416. Remunerarea custodelui
Articolul 2417. Încetarea măsurilor de custodie
Capitolul III
RĂSPUNDEREA MOŞTENITORULUI PENTRU PASIVUL MASEI SUCCESORALE
Secţiunea 1
Obligaţiile masei succesorale
Articolul 2418. Răspunderea moştenitorului pentru obligaţiile masei succesorale
Articolul 2419. Cheltuielile de îngrijire şi de înmormîntare
Articolul 2420. Întreţinerea membrilor familiei
Secţiunea a 2-a
Somarea creditorilor masei succesorale
Articolul 2421. Somarea privind înaintarea creanţelor
Articolul 2422. Cererea de desfăşurare a procedurii de somare
Articolul 2423. Conţinutul somaţiei. Publicarea şi expedierea somaţiei
Articolul 2424. Notificarea creditorului despre înaintarea creanţei
Articolul 2425. Tabelul creanţelor înaintate. Dreptul de acces la actele procedurii
Articolul 2426. Pretenţii care nu sînt atinse
Articolul 2427. Neatingerea legatelor şi a sarcinilor
Articolul 2428. Excluderea creanţelor neînaintate
Articolul 2429. Excepţia de tardivitate în declararea creanţelor
Secţiunea a 3-a
Limitarea răspunderii moştenitorului
Articolul 2430. Instituirea unei administrări asupra masei succesorale. Insolvabilitatea masei succesorale
Articolul 2431. Ficţiunea existenţei raporturilor juridice stinse
Articolul 2432. Ineficienţa compensării
Articolul 2433. Răspunderea moştenitorului pentru administrarea anterioară. Rambursarea cheltuielilor
Articolul 2434. Stingerea obligaţiei masei succesorale
Articolul 2435. Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate a masei succesorale
Articolul 2436. Administrarea masei succesorale
Articolul 2437. Refuzul instituirii administrării
Articolul 2438. Publicitatea instituirii administrării
Articolul 2439. Efectul hotărîrii de instituire a administrării
Articolul 2440. Obligaţiile şi răspunderea administratorului masei succesorale
Articolul 2441. Transmiterea masei succesorale
Articolul 2442. Remunerarea administratorului. Rambursarea cheltuielilor
Articolul 2443. Încetarea administrării masei succesorale
Articolul 2444. Excepţia de epuizare a masei succesorale
Articolul 2445. Excepţia de insuficienţă a masei succesorale
Articolul 2446. Consecinţele ridicării excepţiei de insuficienţă a masei succesorale
Articolul 2447. Supraîndatorarea în rezultatul legatelor şi sarcinilor
Secţiunea a 4-a
Inventarul. Răspunderea nelimitată a moştenitorului
Articolul 2448. Dreptul de a întocmi un inventar
Articolul 2449. Stabilirea termenului pentru întocmirea inventarului
Articolul 2450. Durata termenului de inventariere
Articolul 2451. Stabilirea unui nou termen
Articolul 2452. Suspendarea cursului termenului
Articolul 2453. Moartea moştenitorului pînă la expirarea termenului
Articolul 2454. Informarea autorităţii tutelare
Articolul 2455. Ineficienţa stabilirii termenului
Articolul 2456. Conţinutul inventarului
Articolul 2457. Întocmirea inventarului de către moştenitor
Articolul 2458. Întocmirea inventarului de o autoritate sau o persoană competentă
Articolul 2459. Invocarea inventarului existent
Articolul 2460. Răspunderea nelimitată a moştenitorului în caz de neveridicitate a inventarului
Articolul 2461. Declaraţia pe proprie răspundere a moştenitorului
Articolul 2462. Răspunderea în cazul mai multor cote succesorale
Articolul 2463. Prezumţia la întocmirea inventarului
Articolul 2464. Accesul la inventar
Articolul 2465. Statul în calitate de moştenitor legal
Articolul 2466. Custodele masei succesorale. Administratorul masei succesorale
Articolul 2467. Efectele răspunderii nelimitate a moştenitorului
Secţiunea a 5-a
Excepţii dilatorii
Articolul 2468. Excepţia în primele 3 luni
Articolul 2469. Excepţia somării publice a creditorilor
Articolul 2470. Excluderea excepţiilor în cazul răspunderii nelimitate
Articolul 2471. Calcularea termenului în cadrul custodiei asupra masei succesorale
Capitolul IV
PRETENŢII DIN MOŞTENIRE (PETIŢIA DE EREDITATE)
Articolul 2472. Obligaţia de restituire a posesorului masei succesorale
Articolul 2473. Subrogarea în cadrul masei succesorale
Articolul 2474. Produsele restituite de posesor
Articolul 2475. Aplicarea regulilor privind îmbogăţirea nejustificată
Articolul 2476. Rambursarea cheltuielilor
Articolul 2477. Răspunderea în cadrul examinării pricinii
Articolul 2478. Răspunderea în caz de rea-credinţă
Articolul 2479. Răspunderea în cazul actelor ilicite
Articolul 2480. Obligaţia posesorului masei succesorale de a oferi informaţii
Articolul 2481. Obligaţia persoanelor care au locuit cu cel care a lăsat moştenirea de a oferi informaţii. Confirmarea prin declaraţie pe proprie răspundere
Articolul 2482. Răspunderea în cazul înaintării pretenţiilor de către moştenitor referitoare la anumite bunuri din masa succesorală
Articolul 2483. Persoanele care dobîndesc moştenirea de la posesorul masei succesorale
Articolul 2484. Pretenţiile persoanei care a fost declarată decedată
Capitolul V
PLURALITATEA DE MOŞTENITORI
Secţiunea 1
Raporturile juridice dintre comoştenitori
§1. Indiviziunea
Articolul 2485. Abrogat
Articolul 2486. Dreptul de dispoziţie al fiecărui comoştenitor
Articolul 2487. Înregistrarea drepturilor în registrele de publicitate pînă la partaj
Articolul 2488. Dreptul de preemţiune al comoştenitorilor
Articolul 2489. Invocarea dreptului de preemţiune în raport cu cumpărătorul
Articolul 2490. Răspunderea cumpărătorului cotei succesorale
Articolul 2491. Înstrăinarea ulterioară a cotei succesorale
Articolul 2492. Administrarea comună a masei succesorale
Articolul 2493. Creanţele care intră în componenţa masei succesorale
Articolul 2494. Dispunerea de bunurile masei succesorale. Compensarea
Articolul 2495. Subrogarea
Articolul 2496. Satisfacerea obligaţiilor masei succesorale
Articolul 2497. Repartizarea surplusului
§2. Partajul masei succesorale
Articolul 2498. Noţiunea de partaj al masei succesorale şi modul de efectuare a partajului
Articolul 2499. Amînarea partajului masei succesorale
Articolul 2500. Excluderea partajului prin dispoziţia celui care a lăsat moştenirea
Articolul 2501. Amînarea partajului masei succesorale pînă la finalizarea procedurii de somare publică
Articolul 2502. Principii generale privind formarea şi atribuirea loturilor din masa succesorală
Articolul 2503. Preferinţa la atribuirea bunurilor din masa succesorală
Articolul 2504. Dispoziţia testatorului privind partajul masei succesorale
Articolul 2505. Partajul masei succesorale prin contract
Articolul 2506. Partajul judiciar al masei succesorale
Articolul 2507. Desemnarea notarului
Articolul 2508. Reprezentantul desemnat al comoştenitorului care nu se prezintă
Articolul 2509. Termenul de întocmire a proiectului planului de partaj
Articolul 2510. Atribuţiile instanţei de judecată
Articolul 2511. Licitaţia în privinţa bunurilor din masa succesorală
Articolul 2512. Efectele partajului masei succesorale
Articolul 2513. Răspunderea comoştenitorilor în legătură cu partajul masei succesorale
Articolul 2514. Anularea contractului de partaj
§3. Raportul donaţiilor
Articolul 2515. Raportul donaţiilor de către descendenţi
Articolul 2516. Obligaţia de raport în cazul decăderii din dreptul la moştenire a unui descendent
Articolul 2517. Obligaţia de raport a descendentului moştenitor testamentar
Articolul 2518. Donaţia în favoarea descendentului mai îndepărtat sau adoptat
Articolul 2519. Donaţii din bunurile comune ale soţilor
Articolul 2520. Efectuarea raportului
Articolul 2521. Lipsa obligaţiei de a restitui excedentul
Articolul 2522. Obligaţia de informare cu privire la bunurile primite
Articolul 2523. Raportul în cazul plăţilor speciale ale unui descendent
Secţiunea a 2-a
Raporturile juridice dintre comoştenitori şi creditorii masei succesorale
Articolul 2524. Răspunderea solidară a comoştenitorilor
Articolul 2525. Răspunderea pînă la partajul masei succesorale
Articolul 2526. Răspunderea după partajul masei succesorale
Articolul 2527. Somaţia de declarare a creanţelor
Articolul 2528. Cererea de dispunere a administrării masei succesorale
Articolul 2529. Întocmirea inventarului
TITLUL V
REZERVA SUCCESORALĂ
Articolul 2530. Moştenitorii rezervatari
Articolul 2531. Determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moştenitor rezervatar
Articolul 2532. Efectele renunţării la moştenire a moştenitorului rezervatar
Articolul 2533. Legatul în folosul moştenitorului rezervatar
Articolul 2534. Separarea rezervei succesorale din partea netestată a masei succesorale
Articolul 2535. Degrevarea de legate şi sarcini testamentare. Limitările rezultate din desemnarea unui moştenitor subsecvent
Articolul 2536. Transmisia cotei succesorale a moştenitorului rezervatar
Articolul 2537. Raportul donaţiilor în contul rezervei succesorale
Articolul 2538. Obligaţia de raport
Articolul 2539. Suportarea rezervei succesorale în cazul renunţării la legat
Articolul 2540. Limitarea rezervei succesorale cu bună intenţie
TITLUL VI
CONFIRMAREA DREPTURILOR REZULTATE DIN MOŞTENIRE
Capitolul I
ELIBERAREA CERTIFICATELOR
Articolul 2541. Deschiderea procedurii succesorale
Articolul 2542. Eliberarea certificatului de moştenitor
Articolul 2543. Conţinutul cererii de eliberare a certificatului de moştenitor legal
Articolul 2544. Declaraţiile făcute de către moştenitorul testamentar
Articolul 2545. Confirmarea veridicităţii informaţiilor comunicate
Articolul 2546. Certificatul de moştenitor în caz de comoştenitori
Articolul 2547. Investigaţia desfăşurată de notar
Articolul 2548. Constatarea dreptului la moştenire
Articolul 2549. Termenul de eliberare a certificatelor
Articolul 2550. Certificatul de moştenitor limitat la anumite bunuri
Articolul 2551. Conţinutul certificatului de moştenitor eliberat moştenitorului prealabil
Articolul 2552. Informaţii privind executorul testamentar
Articolul 2553. Alte restricţii ale drepturilor moştenitorului
Articolul 2554. Certificatul de legatar
Articolul 2555. Certificatul de executor testamentar, custode sau administrator al masei succesorale
Capitolul II
REGIMUL JURIDIC COMUN AL CERTIFICATELOR
Articolul 2556. Domeniul de aplicare
Articolul 2557. Efectele certificatului
Articolul 2558. Rectificarea, modificarea sau retragerea certificatului
Articolul 2559. Contestarea actelor notarului
Articolul 2560. Suspendarea efectelor certificatului
TITLUL VII
VÎNZAREA-CUMPĂRAREA COTEI SUCCESORALE
Articolul 2561. Forma contractului de vînzare-cumpărare a cotei succesorale
Articolul 2562. Întinderea obiectului vînzării
Articolul 2563. Cota succesorală care rămîne vînzătorului
Articolul 2564. Obligaţia de a transmite
Articolul 2565. Obligaţia de plată a valorii
Articolul 2566. Răspunderea limitată a vînzătorului
Articolul 2567. Restabilirea raporturilor juridice
Articolul 2568. Răspunderea cumpărătorului pentru obligaţiile masei succesorale
Articolul 2569. Veniturile. Sarcinile
Articolul 2570. Trecerea riscului
Articolul 2571. Rambursarea cheltuielilor
Articolul 2572. Răspunderea cumpărătorului faţă de creditorii masei succesorale
Articolul 2573. Răspunderea limitată a cumpărătorului
Articolul 2574. Obligaţia vînzătorului de a comunica informaţii creditorilor masei succesorale
Articolul 2575. Aplicarea faţă de contractele similare
Articolele 2576 - 2671 CARTEA A CINCEA – Dreptul internaţional privat
Notă: În textul legii cuvintele "limba de stat", la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele "limba română" la forma gramaticală corespunzătoare conform Legii nr.52 din 16.03.2023, în vigoare 24.03.2023
Titlul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 2162. Noţiunea de moştenire
(1) Moştenirea este transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice decedate (defunct, cel care a lăsat moştenirea) către una sau mai multe persoane (moştenitori).
(2) Asupra cotei din masa succesorală a unui comoştenitor (cotă succesorală) se aplică regulile cu privire la moştenire.
(3) Moştenitorul dobîndeşte drepturile patrimoniale şi obligaţiile defunctului, cu excepţia celor care, prin natura lor, sînt legate în mod inseparabil de persoana defunctului sau care, potrivit legii, nu se pot transmite de la o persoană la alta.
(4) Prin derogare de la alin.(3), în cazurile prevăzute de lege, drepturile nepatrimoniale, precum şi drepturile patrimoniale legate în mod inseparabil de persoana defunctului trec la moştenitor.
Articolul 2163. Caracterele moştenirii
Moştenirea este o transmisiune pentru cauză de moarte, universală, unitară şi indivizibilă.
[Art.2163 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2164. Temeiul moştenirii
(1) Moştenirea are loc în temeiul legii şi/sau conform testamentului.
(2) În măsura în care cel care a lăsat moştenirea nu a dispus altceva prin testament, moştenirea trece la moştenitorii legali.
Articolul 2165. Momentul deschiderii moştenirii
Moştenirea se deschide la momentul decesului celui care a lăsat moştenirea, fie că este fizic constatat, fie că este declarat prin hotărîre judecătorească definitivă.
Articolul 2166. Locul deschiderii moştenirii
Locul deschiderii moştenirii este locul unde cel care a lăsat moştenirea îşi avea reşedinţa obişnuită în momentul decesului, iar dacă această reşedinţă obişnuită nu este cunoscută, locul de aflare a bunurilor sau a părţii principale a acestora ca valoare.
Articolul 2167. Capacitatea succesorală
(1) Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a moşteni.
(2) Orice persoană care are capacitate de folosinţă are şi capacitate succesorală.
(3) Dacă legea nu prevede altfel, pot fi moştenitori doar persoanele fizice care sînt în viaţă la momentul deschiderii moştenirii sau persoanele juridice care există la momentul deschiderii moştenirii.
(4) Copilul născut viu după deschiderea moştenirii se consideră că are capacitate succesorală la momentul deschiderii moştenirii dacă a fost conceput înainte de momentul deschiderii moştenirii.
Articolul 2168. Comorienţii şi codecedaţii
(1) Persoanele cu vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală care au murit fără a se putea stabili dacă una a supravieţuit alteia se prezumă că au murit concomitent (comorienţi şi codecedaţi).
(2) Moştenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat este culeasă de proprii săi moştenitori şi niciun defunct nu are dreptul la moştenirea celuilalt sau a celorlalţi defuncţi.
Articolul 2169. Temeiurile de nedemnitate
(1) O persoană este exclusă de la moştenire în următoarele cazuri:
a) dacă l-a omorît pe cel care a lăsat moştenirea sau a săvîrşit o tentativă de a-l omorî;
b) dacă intenţionat şi ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moştenirea să întocmească sau să revoce o dispoziţie testamentară;
c) dacă prin dol sau violenţă l-a determinat pe cel care a lăsat moştenirea să întocmească sau să revoce o dispoziţie testamentară;
d) dacă în mod intenţionat şi ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o dispoziţie testamentară a celui care a lăsat moştenirea.
(2) Părintele care a fost decăzut din drepturile părinteşti în privinţa copilului nu poate fi moştenitor legal al acelui copil.
Articolul 2170. Decăderea din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn
(1) Circumstanţa care constituie temei pentru decădere din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn trebuie constatată de instanţa de judecată.
(2) Acţiunea privind decăderea din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn poate fi intentată de orice persoană în avantajul căreia poate servi înlăturarea moştenitorului nedemn, chiar dacă avantajul va surveni numai după înlăturarea altei persoane.
(3) Acţiunii prevăzute la alin.(2) i se aplică termenele prevăzute la art.2211.
(4) Consecinţele decăderii din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn survin din momentul când hotărârea judecătorească rămâne definitivă.
[Art.2170 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2171. Persoanele care au dreptul să introducă acţiunea în anulare
[Art.2171 abrogat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2172. Depunerea cererii
[Art.2172 abrogat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2173. Înlăturarea nedemnităţii
Moştenitorul nu este nedemn dacă cel care a lăsat moştenirea, cunoscînd cauza de nedemnitate, a întocmit un testament sau nu a modificat testamentul, deşi a avut posibilitatea să o facă.
Articolul 2174. Efectele decăderii din dreptul de moştenire a moştenitorului nedemn
(1) Dacă, după acceptarea moştenirii, o persoană este declarată de instanţa de judecată ca moştenitor nedemn, aceasta este obligată să restituie tot ceea ce a primit ca moştenire, inclusiv fructele obţinute.
(2) Cota succesorală a moştenitorului nedemn decăzut din dreptul de moştenire se împarte egal între ceilalţi moştenitori.
[Art.2174 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2175. Nedemnitatea legatarului
Dacă legatarul este culpabil în săvîrşirea unei fapte prevăzute la art.2169, creanţa întemeiată pe legat poate fi anulată. Dispoziţiile art.2170, 2173 şi 2210-2214 se aplică în mod corespunzător.
[Art.2175 modificat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2176. Decăderea din dreptul la moştenire
(1) În sensul prezentei cărţi, un succesibil decade din dreptul la moştenire dacă:
a) decedează înainte de data deschiderii moştenirii;
b) este nedemn de a moşteni;
c) este dezmoştenit prin dispoziţie testamentară;
d) renunţă la moştenire.
(2) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător decăderii legatarului din dreptul asupra legatului.
Titlul II
MOŞTENIREA LEGALĂ
Articolul 2177. Cazul în care operează moştenirea legală
(1) Devoluţiunea moştenirii are loc conform dispoziţiilor prezentei cărţi (moştenire legală), în măsura în care nu există un testament valabil.
(2) Dacă testamentul se referă doar la o parte din masa succesorală, devoluţiunea celeilalte părţi a masei succesorale are loc conform moştenirii legale.
Articolul 2178. Clasa întîi de moştenitori legali
(1) Fac parte din clasa întîi de moştenitori legali descendenţii defunctului şi soţul supravieţuitor.
(2) Descendentul care este în viaţă la momentul deschiderii moştenirii îi exclude de la moştenire pe ceilalţi descendenţi care se află în relaţii de rudenie cu defunctul prin intermediul celui dintîi.
(3) Locul descendentului decedat la momentul deschiderii moştenirii îl ocupă descendenţii acestuia (reprezentarea succesorală).
(4) Copiii defunctului şi soţul supravieţuitor moştenesc în cote succesorale egale.
(5) Copiii care înlocuiesc părintele decedat conform dispoziţiilor alin.(3) moştenesc în cote egale cota succesorală la care ar fi avut dreptul părintele decedat.
[Art.2178 completat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2179. Clasa a doua de moştenitori legali
(1) Fac parte din clasa a doua de moştenitori legali părinţii defunctului şi descendenţii acestora.
(2) Dacă la momentul deschiderii moştenirii părinţii defunctului sînt în viaţă, moştenesc numai ei, în cote succesorale egale.
(3) Dacă la momentul deschiderii moştenirii nu este în viaţă unul dintre părinţii defunctului, în locul părintelui celui decedat sînt chemaţi la moştenire descendenţii lui în conformitate cu regulile aplicabile pentru moştenitorii de clasa întîi. În cazul în care părintele decedat nu are descendenţi, unic moştenitor devine părintele supravieţuitor.
Articolul 2180. Clasa a treia de moştenitori legali
(1) Fac parte din clasa a treia de moştenitori legali bunicii şi bunicile defunctului şi descendenţii acestora.
(2) Dacă la momentul deschiderii moştenirii bunicul şi bunica sînt în viaţă, moştenesc numai ei, în cote succesorale egale.
(3) Dacă la momentul deschiderii moştenirii unul dintre bunici dintr-o pereche nu este în viaţă, locul bunicului (bunicii) decedat(e) este ocupat de descendenţii acestuia. Dacă bunicul (bunica) decedat(ă) nu are descendenţi, cota succesorală a acestuia trece la celălalt bunic din perechea respectivă, iar dacă acesta nu este în viaţă, la descendenţii acestuia din urmă.
(4) Dacă la momentul deschiderii moştenirii o pereche de bunici nu este în viaţă şi dacă aceştia nu au descendenţi, atunci moştenesc ceilalţi bunici care sînt în viaţă, iar dacă aceştia nu sînt în viaţă, descendenţii acestora.
(5) În măsura în care descendenţii ocupă locul părinţilor lor sau al ascendenţilor mai îndepărtaţi, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la moştenitorii de clasa întîi.
Articolul 2181. Clasa a patra de moştenitori legali
(1) Fac parte din clasa a patra de moştenitori legali străbunicii defunctului şi descendenţii acestora.
(2) Dacă la momentul deschiderii moştenirii străbunicul şi/sau străbunica sînt în viaţă, moştenesc numai ei. Dacă sînt mai mulţi, ei moştenesc în cote succesorale egale, indiferent de faptul dacă aparţin aceleiaşi linii sau liniilor diferite.
(3) Dacă la momentul deschiderii moştenirii străbunicii şi străbunicele nu sînt în viaţă, moşteneşte acela dintre descendenţi care se află într-un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul. În cazul în care mai multe persoane se află în acelaşi grad de rudenie, aceştia moştenesc în cote succesorale egale.
Articolul 2182. Clasa a cincea de moştenitori legali
(1) Fac parte din clasa a cincea de moştenitori legali strămoşii mai îndepărtaţi ai defunctului şi descendenţii acestora.
(2) Dispoziţiile art.2181 alin.(2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2183. Rudenia concomitentă pe linii diferite de rudenie
Persoana care este moştenitor de clasa întîi, a doua sau a treia concomitent pe linii diferite de rudenie primeşte cota succesorală care îi revine în baza fiecărei rudenii. Fiecare cotă se consideră o cotă succesorală distinctă.
Articolul 2184. Ordinea claselor
Clasele de moştenitori sînt chemate să culeagă moştenirea numai cîte una, în ordinea stabilită de prezentul cod, începînd cu clasa întîi.
Articolul 2185. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor
[Art.2185 abrogat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2186. Preciputul soţului supravieţuitor
(1) Soţul supravieţuitor care vine la moştenirea legală alături de alţi moştenitori de clasa întâi poate primi, cu titlu de preciput, în afară de cota sa succesorală, mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor, cu excepţia cazului în care acestea sunt accesorii ale unui imobil şi nu pot fi separate fără a deteriora imobilul, şi numai în măsura în care acestea sunt necesare pentru menţinerea gospodăriei.
(2) În cazul preciputului se aplică regulile privind legatele.
[Art.2186 alin.(1) în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2187. Decăderea soţului supravieţuitor din dreptul de a moşteni
(1) Soţul supravieţuitor este exclus de la moştenire dacă, la data deschiderii moştenirii:
a) cel care a lăsat moştenirea a depus o acţiune de divorţ, a recunoscut acţiunea de divorţ depusă de celălalt soţ sau a depus cerere de divorţ conform legii;
b) căsătoria este declarată nulă prin hotărîrea judecătorească sau există temeiuri pentru nulitatea căsătoriei şi a fost intentată o acţiune în nulitate.
(2) Dreptul la întreţinere al soţului supravieţuitor rămîne neatins.
Articolul 2188. Dreptul de moştenire al soţului în temeiul rudeniei
[Art.2188 abrogat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2189. Consecinţele majorării cotei succesorale
Dacă unul dintre moştenitorii legali decade din dreptul la moştenire înainte sau după deschiderea moştenirii şi, ca rezultat, cota succesorală a unui alt moştenitor legal se majorează, cota cu care s-a majorat cota succesorală a celui din urmă este considerată o cotă succesorală distinctă în privinţa legatelor sau a sarcinilor testamentare cu care este grevat acest moştenitor sau moştenitorul decăzut din dreptul la moştenire, precum şi în privinţa obligaţiei de raport.
Articolul 2190. Dreptul statului la moştenire
În cazul în care defunctul nu are rude şi nici soţ supravieţuitor sau aceştia nu pot moşteni din anumite motive, moştenitor legal este statul.
Titlul III
MOŞTENIREA TESTAMENTARĂ
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 2191. Noţiunea de testament
Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cînd nu va mai fi în viaţă.
Articolul 2192. Întocmirea testamentului personal de către testator
(1) Întocmirea testamentului prin reprezentant nu se admite.
(2) Două sau mai multe persoane nu pot testa prin acelaşi testament una în favoarea alteia sau în favoarea unui terţ.
(3) Testatorul nu poate dispune pentru cauză de moarte astfel încît valabilitatea sau nevalabilitatea dispoziţiilor sale să depindă de voinţa unui terţ.
(4) Testatorul nu poate împuternici un terţ să determine persoana în favoarea căreia să fie executat legatul şi să determine bunurile care urmează să fie transmise în executarea legatului.
Articolul 2193. Secretul testamentului
(1) Persoana abilitată cu autentificarea testamentului, martorii şi persoanele care semnează testamentul nu au dreptul să divulge informaţiile privind conţinutul testamentului pînă la data deschiderii moştenirii.
(2) Notarul sau persoana abilitată cu autentificarea testamentului este obligată să prevină martorul şi persoana care semnează testamentul despre necesitatea respectării secretului testamentului.
Articolul 2194. Capacitatea minorului de a dispune prin testament
Minorul poate testa odată cu atingerea vîrstei de 16 ani. În acest caz, minorul nu are nevoie de consimţămîntul părinţilor sau al curatorului pentru a întocmi un testament.
Articolul 2195. Incapacitatea de a primi beneficii prin testament
(1) Sînt anulabile dispoziţiile testamentare în favoarea:
a) notarului sau a altei persoane care, conform legii, a autentificat testamentul;
b) interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
c) martorilor menţionaţi în dispoziţiile art.2218, 2220, 2228 sau art.2229;
d) persoanelor care au acordat, în mod legal, asistenţă juridică la redactarea testamentului;
e) preoţilor care l-au asistat pe testator din punct de vedere religios în cursul bolii din cauza căreia a survenit decesul;
f) medicilor, farmaciştilor şi altui personal medical care l-au îngrijit pe testator în cursul bolii din cauza căreia a survenit decesul, precum şi a instituţiei medicale pentru care lucrează aceştia.
(2) Sînt exceptate de la interdicţiile prevăzute la alin.(1):
a) dispoziţiile privind remunerarea, dacă sînt potrivite cu starea materială a testatorului şi cu serviciile prestate de moştenitor;
b) dispoziţiile făcute în favoarea persoanei care are vocaţie succesorală în calitate de moştenitor legal.
Articolul 2196. Dezmoştenirea
Testatorul poate dezmoşteni prin testament rudele şi/sau soţul fără a desemna un moştenitor. Dreptul la rezervă succesorală rămîne neafectat.
Articolul 2197. Testament în folosul moştenitorilor legali
(1) Dacă testatorul a desemnat prin testament moştenitorii legali fără a indica numele acestora, persoanele care la deschiderea moştenirii ar fi fost chemate la moştenire legală se consideră chemate la moştenire în cotele succesorale ce le revin în conformitate cu legea.
(2) În cazul în care desemnarea prin testament în calitate de moştenitor este stabilită în funcţie de o condiţie suspensivă sau cu indicarea termenului la care se începe calitatea de moştenitor, iar condiţia se împlineşte sau termenul începe să curgă numai după deschiderea moştenirii, dacă există dubii, se consideră desemnată persoana care ar fi devenit moştenitor în cazul în care cel care a lăsat moştenirea ar fi decedat la data împlinirii condiţiei sau a începerii termenului.
Articolul 2198. Rudele testatorului
În cazul în care testatorul a desemnat în calitate de moştenitori rudele sale fără a indica numele acestora, dacă există dubii, rudele care la momentul deschiderii moştenirii ar fi fost chemate la moştenire legală se consideră chemate la moştenire în cotele succesorale ce le revin în conformitate cu legea. Dispoziţiile art.2197 alin.(2) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2199. Copiii testatorului
Dacă testatorul i-a desemnat în calitate de moştenitori pe copiii săi fără a indica numele lor, iar unul dintre copii este decedat la data întocmirii testamentului şi a lăsat după sine rude descendente, atunci, în caz de dubiu, se consideră că descendenţii sînt desemnaţi moştenitori în măsura în care ei ar fi moştenit în baza dreptului de reprezentare în cazul moştenirii legale conform art.2178.
Articolul 2200. Descendenţii testatorului
În cazul în care testatorul l-a desemnat în calitate de moştenitor pe un descendent şi ultimul a decăzut din dreptul la moştenire, dacă există dubii, se consideră că descendenţii acestuia din urmă sînt desemnaţi moştenitori în măsura în care aceştia ar fi moştenit în baza dreptului de reprezentare în cazul moştenirii legale conform art.2178.
Articolul 2201. Descendenţii terţului
În cazul în care testatorul i-a desemnat în calitate de moştenitori pe descendenţii unui terţ fără a indica numele acestora, dacă există dubii, se consideră că nu sînt desemnaţi în calitate de moştenitori descendenţii care nu sînt concepuţi la momentul deschiderii moştenirii sau la momentul împlinirii condiţiei suspensive ori a începerii curgerii termenului, dacă condiţia se împlineşte sau termenul începe să curgă numai după deschiderea moştenirii.
Articolul 2202. Grupul de persoane
În cazul în care testatorul a desemnat în calitate de moştenitori persoanele de o anumită categorie sau persoanele care se află cu el în relaţii de serviciu ori de afaceri fără a indica numele acestora, dacă există dubii, se consideră că sînt desemnaţi moştenitori persoanele care aparţin categoriei indicate sau se află cu testatorul în relaţiile indicate la deschiderea moştenirii.
Articolul 2203. Caracterul echivoc al desemnării moştenitorilor
Dacă testatorul a desemnat ca moştenitor o persoană prin particularităţi care pot fi atribuite cîtorva persoane şi este imposibil de a stabili pe cine anume l-a desemnat testatorul, atunci toate aceste persoane se consideră moştenitori cu dreptul la cote succesorale egale.
Articolul 2204. Testamentul în folosul persoanelor social vulnerabile
În cazul în care testatorul a dispus în folosul persoanelor social vulnerabile fără a indica numele lor, dacă există dubii, se consideră moştenitor unitatea administrativ-teritorială de nivelul întîi de la locul deschiderii moştenirii, care este obligată să împartă bunurile testate persoanelor social vulnerabile.
Articolul 2205. Dispoziţia sub condiţie suspensivă
În cazul în care testatorul a dispus sub condiţie suspensivă, dacă există dubii, se consideră că dispoziţia testamentară produce efecte doar dacă condiţia se împlineşte în timpul vieţii beneficiarului dispoziţiei testamentare.
Articolul 2206. Dispoziţia sub condiţie rezolutorie
Dacă există dubii, se consideră făcută sub condiţie rezolutorie dispoziţia prin care testatorul a condiţionat devoluţiunea moştenirii prin săvîrşirea de către gratificat a anumitor acţiuni sau abţinerea de la săvîrşirea anumitor acţiuni pe o durată nedeterminată, cu condiţia că săvîrşirea acţiunilor sau abţinerea de la săvîrşirea acţiunilor depinde de voinţa gratificatului.
Articolul 2207. Condiţia în favoarea unui terţ
În cazul în care condiţia în funcţie de care s-a făcut dispoziţia favorizează un terţ, dacă există dubii, condiţia se consideră împlinită chiar dacă terţul refuză cooperarea necesară pentru realizarea condiţiei.
Articolul 2208. Caducitatea dispoziţiei testamentare în folosul soţului
(1) Dispoziţia testamentară prin care testatorul l-a desemnat moştenitor pe soţul său este caducă în cazul în care căsătoria este nulă sau a fost desfăcută înaintea decesului testatorului. Se asimilează desfacerii căsătoriei cazul în care la momentul decesului testatorul depusese o acţiune de divorţ, a recunoscut acţiunea în divorţ depusă de celălalt soţ sau a depus cerere de divorţ conform legii. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care testatorul putea cere nulitatea căsătoriei şi a intentat o acţiune în acest sens.
(2) Dispoziţia testamentară nu este caducă dacă se prezumă că testatorul ar fi făcut-o şi în condiţiile indicate la alin.(1).
Articolul 2209. Anulabilitatea din cauza erorii sau a violenţei
(1) Dispoziţia testamentară este anulabilă în măsura în care testatorul a fost în eroare cu privire la conţinutul manifestării sale de voinţă sau nu avea, în genere, intenţia de a face o manifestare de voinţă cu un asemenea conţinut şi se presupune că, dacă ar fi cunoscut starea lucrurilor, el nu ar fi făcut o asemenea manifestare de voinţă.
(2) Această regulă se aplică şi atunci cînd manifestarea de voinţă a fost făcută sub influenţa presupunerii sau aşteptării greşite că anumite circumstanţe se vor întîmpla sau nu se vor întîmpla ori testatorul a fost determinat ilicit la aceasta prin violenţă.
Articolul 2210. Persoana cu drept de a cere anularea dispoziţiei testamentare
(1) Dispoziţia testamentară poate fi anulată numai de persoana care va beneficia nemijlocit din anularea dispoziţiei testamentare.
(2) Dacă, în cazurile prevăzute la art.2209, eroarea se referă doar la o persoană concretă şi aceasta are dreptul să ceară anularea testamentului sau ar fi avut acest drept dacă ar fi fost în viaţă la momentul deschiderii moştenirii, nimeni în afară de această persoană nu are dreptul să ceară anularea dispoziţiei.
Articolul 2211. Termenul de prescripţie al acţiunii în anulare
(1) Termenul de prescripţie al acţiunii în anulare este de 1 an.
(2) Termenul de prescripţie se calculează din momentul cînd persoana îndreptăţită a aflat despre existenţa temeiurilor de anulabilitate. Dispoziţiile legale privind suspendarea cursului prescripţiei se aplică în mod corespunzător.
(3) Acţiunea în anulare nu poate fi înaintată după expirarea termenului de 3 ani de la data deschiderii moştenirii.
Articolul 2212. Excepţia de anulabilitate
În cazul cînd o dispoziţie testamentară prin care s-a constituit o obligaţie de a presta este anulabilă, persoana grevată poate refuza executarea prestaţiei chiar dacă anularea, conform dispoziţiilor art.2211, este exclusă.
Articolul 2213. Interpretarea dispoziţiei testamentare
(1) Dispoziţia testamentară se interpretează conform voinţei reale a testatorului.
(2) În cazul în care conţinutul unei dispoziţii testamentare permite mai multe interpretări, dacă există dubii, prioritate are interpretarea care permite ca dispoziţia să producă efecte.
(3) În caz de necesitate, notarul care desfăşoară procedura succesorală poate cere instanţei de judecată să pronunţe o hotărîre judecătorească de interpretare a dispoziţiei testamentare.
Articolul 2214. Nulitatea unei dispoziţii
Nulitatea unei dispoziţii incluse în testament atrage nulitatea celorlalte dispoziţii numai în cazul în care se presupune că fără dispoziţia nulă testatorul nu ar fi făcut nici celelalte dispoziţii.
Articolul 2215. Rezerva privind completarea dispoziţiei testamentare
Dispoziţia testamentară făcută sub rezerva completării va fi valabilă chiar dacă completarea nu a avut loc, cu excepţia cazului în care testatorul a condiţionat valabilitatea ei de o eventuală completare.
Capitolul II
ÎNTOCMIREA TESTAMENTULUI
Articolul 2216. Forma testamentului
(1) Sub sancţiunea nulităţii, testamentul poate fi întocmit doar în una din formele prevăzute la prezentul capitol.
(2) Un testament nul din cauza unui viciu de formă produce efecte dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă formă testamentară.
Articolul 2217. Redactarea testamentului
(1) Testamentul poate fi redactat de către testator personal sau, la cererea acestuia, de către notar ori de către persoanele abilitate cu autentificarea testamentului.
(2) Testamentul redactat de către notar sau persoanele abilitate cu asemenea funcţii trebuie să exprime manifestarea de voinţă a testatorului şi să fie semnat de testator numai după ce acesta a luat cunoştinţă de conţinutul testamentului.
Articolul 2218. Semnarea testamentului de către alte persoane
(1) Dacă testatorul nu poate semna testamentul, atunci, la solicitarea lui, testamentul va fi semnat, în prezenţa a doi martori, de o altă persoană a cărei identitate se stabileşte de către notar. În testament se vor indica motivul nesemnării de către testator a testamentului, numele, prenumele, domiciliul persoanei care a semnat testamentul, precum şi actul de identitate al acesteia.
(2) Persoana care asistă în calitate de martor şi persoana care este avantajată prin testament nu pot semna testamentul în numele testatorului.
Articolul 2219. Utilizarea mijloacelor tehnice la redactarea testamentului
La redactarea testamentului autentic pot fi utilizate orice mijloace tehnice, dar semnătura în testament trebuie să fie executată de către testator personal, cu excepţiile prevăzute de lege.
Articolul 2220. Testamentul persoanei cu deficienţe fizice sau analfabete
(1) Dacă persoana este surdă, mută, surdomută, nevăzătoare sau analfabetă, testamentul trebuie întocmit în prezenţa a doi martori şi a unei persoane care poate comunica cu testatorul şi care, prin semnătură, confirmă manifestarea de voinţă a testatorului.
(2) Dacă testatorul este analfabet sau din cauza unei maladii ori a unor deficienţe fizice, sau din alte motive nu poate să citească personal testamentul, atunci textul va fi citit de către un martor în prezenţa testatorului şi a celuilalt martor, fapt despre care se va face menţiune în testament, cu indicarea motivelor de imposibilitate a citirii testamentului de către testator.
Articolul 2221. Martorii testamentului
Martor la redactarea şi autentificarea testamentului poate fi orice persoană care are capacitatea de a întocmi de sine stătător propriul testament, cu următoarele excepţii:
a) persoana care semnează testamentul în numele testatorului;
b) notarul sau altă persoană care, în condiţiile legii, autentifică testamentul;
c) persoana în favoarea căreia se întocmeşte testamentul, rudele acesteia pînă la gradul trei inclusiv şi soţul acesteia;
d) analfabeţii şi alte persoane inapte să citească testamentul;
e) persoanele cu antecedente penale pentru faptele prevăzute la art.312, 314 sau 3521 din Codul penal;
f) persoanele care nu posedă limba în care este întocmit testamentul;
g) persoana desemnată executor testamentar în testament.
Articolul 2222. Testamentele ordinare şi privilegiate
(1) Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.
(2) Testamentul privilegiat poate fi întocmit în situaţii speciale sau de urgenţă prevăzute în prezentul capitol.
Articolul 2223. Testamentul olograf
(1) Testatorul poate întocmi în mod personal testamentul prin declaraţie scrisă şi subsemnată de el (testament olograf).
(2) Testatorul trebuie să menţioneze în testament data (ziua, luna şi anul) în care a scris testamentul.
(3) Semnătura va conţine prenumele şi numele de familie ale testatorului. Dacă testatorul semnează în alt mod şi această semnătură este suficientă pentru stabilirea identităţii sale şi a seriozităţii declaraţiei testatorului, atunci o asemenea semnătură nu afectează valabilitatea testamentului.
(4) Persoana care nu ştie să citească nu poate întocmi un testament conform dispoziţiilor alin.(1)-(3).
(5) Testamentul întocmit conform alin.(1) care nu conţine data întocmirii, generînd astfel îndoieli cu privire la valabilitatea sa, se consideră valabil numai dacă stabilirea momentului întocmirii este posibilă în alt mod.
(6) Ştersăturile, modificările sau completările care aparţin testatorului trebuie datate şi semnate de către testator dacă ele cuprind dispoziţii testamentare noi faţă de redactarea iniţială.
Articolul 2224. Păstrarea testamentului olograf
Testamentul întocmit conform art.2223 trebuie să fie luat la păstrare, la cererea testatorului, de către notarul competent, conform dispoziţiilor art.2231 şi 2232, eliberîndu-i-se testatorului o dovadă de depunere.
Articolul 2225. Deschiderea testamentului olograf
(1) Înainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar pentru a fi vizat spre neschimbare.
(2) În cadrul procedurii succesorale, notarul procedează, în condiţiile legii speciale, la deschiderea şi validarea testamentului olograf şi îl depune în dosarul succesoral. Deschiderea testamentului şi starea în care se găseşte se constată prin proces-verbal.
(3) Cei interesaţi pot primi, după vizarea spre neschimbare, pe cheltuială proprie, copii legalizate ale testamentului olograf.
(4) După finalizarea procedurii succesorale, originalul testamentului se predă moştenitorilor, potrivit înţelegerii dintre ei, iar in lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotărîre judecătorească.
Articolul 2226. Testamentul autentic
(1) Testamentul autentic este testamentul autentificat de notar, potrivit dispoziţiilor legale.
(2) Testamentul se întocmeşte de un notar în baza declaraţiei verbale a testatorului în faţa notarului sau în baza unui text predat notarului de către testator, cu declaraţia că acesta este testamentul său.
(3) Testamentele cetăţenilor Republicii Moldova care se află în străinătate de asemenea pot fi autentificate de către reprezentantul misiunii diplomatice sau al oficiului consular în ordinea stabilită de legislaţie.
Articolul 2227. Testamentele privilegiate întocmite în situaţii speciale
Se consideră testamente privilegiate întocmite în situaţii speciale următoarele testamente întocmite cu respectarea condiţiei prevăzute la art.2228 alin.(1):
a) testamentele persoanelor aflate pentru tratament la spitale, alte instituţii curativ-profilactice, în sanatorii sau care locuiesc în instituţiile de protecţie socială, autentificate de către medicii-şefi, de adjuncţii lor pe problemele medicale sau de medici de gardă ai acestor spitale, instituţii curativ-profilactice, sanatorii, precum şi de directorii, medicii-şef sau adjuncţii lor ai instituţiilor de protecţie socială;
b) testamentele persoanelor aflate în expediţii de cercetare, autentificate de către şefii expediţiilor;
c) testamentele militarilor şi ale membrilor familiilor militarilor, în punctele de dislocare a unităţilor militare, a formaţiunilor şi a instituţiilor de învăţămînt militar, unde nu este notar sau alte organe ce îndeplinesc acte notariale, precum şi testamentele persoanelor civile care lucrează în aceste unităţi/formaţiuni/instituţii, ale membrilor familiilor lor, autentificate de către comandanţii acestor unităţi, formaţiuni sau şefii instituţiilor de învăţămînt;
d) testamentele persoanelor aflate în locurile de detenţiune, autentificate de către şefii penitenciarelor sau adjuncţii lor;
e) testamentele persoanelor aflate la bordul navelor maritime şi navelor de navigaţie internă, care navighează sub pavilionul Republicii Moldova, autentificate de către comandanţii acestor nave. Dacă vasul staţionează într-un port al Republicii Moldova sau într-un port străin în care este un agent diplomatic sau consular al Republicii Moldova, această formă de testare nu poate fi aplicată;
f) testamentele autentificate de secretarii consiliilor locale în condiţiile legii.
Articolul 2228. Condiţiile întocmirii testamentelor privilegiate în situaţii speciale
(1) Testatorul poate întocmi testamentul privilegiat conform art.2227 doar dacă există temeri că testatorul va deceda înainte de a putea întocmi testamentul în faţa unui notar.
(2) Autentificarea testamentului se face în prezenţa a doi martori. La întocmirea testamentului se aplică dispoziţiile art.2226, precum şi dispoziţiile legale care reglementează întocmirea actelor notariale. Persoana prevăzută la art.2227 preia funcţiile notarului. Textul scris trebuie semnat şi de către martori.
(3) Autentificarea testamentului este nulă dacă aduce un avantaj juridic:
a) persoanei care autentifică testamentul;
b) soţului sau fostului soţ al persoanei care autentifică testamentul;
c) concubinului sau fostului concubin al persoanei care autentifică testamentul;
d) unei persoane care este sau a fost rudă în linie dreaptă sau afin ori rudă în linie colaterală pînă la al treilea grad de rudenie inclusiv sau afin pînă la al doilea grad inclusiv cu persoana care autentifică testamentul.
(4) Temerea că întocmirea testamentului în faţa unui notar nu va mai fi posibilă trebuie menţionată în testament. Testamentul nu se anulează doar fiindcă temerea a fost nejustificată.
(5) Persoanele indicate la art.2227 trebuie să atenţioneze testatorul că testamentul îşi va pierde valabilitatea dacă testatorul supravieţuieşte după expirarea termenului prevăzut la art.2230 alin.(1) şi (2). Persoanele respective menţionează în registrul corespunzător şi în testament că au făcut această atenţionare.
(6) Dacă la formularea textului referitor la întocmirea testamentului menţionat în prezentul articol apar vicii de formă, dar se consideră că testamentul redă cu certitudine cele declarate de testator, atunci viciul de formă nu împiedică efectul autentificării.
Articolul 2229. Testamentul privilegiat întocmit în situaţii de urgenţă
(1) Persoana care din motive excepţionale este izolată (închisă) în aşa fel încît întocmirea unui testament în faţa unui notar nu este posibilă sau este dificilă poate întocmi testamentul în condiţiile prevăzute la art.2227 şi 2228 sau prin declaraţie verbală în prezenţa a trei martori.
(2) Persoana care se află într-un pericol iminent, fiind evident că nu este posibilă întocmirea unui testament în condiţiile prevăzute la art.2227 şi 2228, poate testa prin declaraţie verbală în prezenţa a trei martori.
(3) Dacă testamentul se întocmeşte prin declaraţie verbală în prezenţa a trei martori, acest fapt trebuie menţionat într-un înscris. Dispoziţiile legale referitoare la autentificarea notarială se aplică în mod corespunzător. Înscrisul poate fi întocmit şi în altă limbă decît limba română. Testatorul şi martorii trebuie să înţeleagă suficient de bine limba în care se întocmeşte înscrisul respectiv, fapt ce se va menţiona în înscris, dacă acesta este întocmit în altă limbă decît limba română.
Articolul 2230. Termenul de valabilitate a testamentelor privilegiate
(1) Testamentul privilegiat, fie că este întocmit conform dispoziţiilor art.2227 şi 2228, fie conform dispoziţiilor art.2229, se consideră că nu a fost întocmit dacă de la întocmire au trecut 3 luni, iar testatorul este încă în viaţă.
(2) Curgerea termenului este suspendată pînă la momentul cînd testatorul are posibilitatea să întocmească un testament în faţa unui notar.
(3) Dacă, după expirarea termenului, testatorul este declarat decedat sau se stabileşte momentul decesului său conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi dacă termenul încă nu expirase la momentul în care testatorul, conform informaţiei deţinute, era încă în viaţă, atunci testamentul îşi păstrează valabilitatea.
Articolul 2231. Autoritatea competentă pentru păstrarea testamentului
(1) Notarul este competent pentru păstrarea testamentelor autentificate de alte persoane abilitate prin lege.
(2) Competenţa teritorială revine:
a) notarului în al cărui teritoriu de activitate se află sediul persoanelor prevăzute la art.2227, dacă testamentul a fost întocmit în faţa lor;
b) oricărui notar – în cazul testamentelor olografe.
(3) Testamentul privilegiat întocmit conform art.2227 lit.e) se va preda agentului diplomatic sau consular din primul port în care va ancora vasul pentru a fi trimis în Republica Moldova la notarul de la reşedinţa obişnuită a testatorului. Dacă vasul a ancorat într-un port al Republicii Moldova, ambele exemplare ale testamentului vor fi expediate prin organele portuare notarului de la reşedinţa obişnuită a testatorului.
(4) Testatorul poate cere în orice moment ca testamentul să fie păstrat la alt notar.
Articolul 2232. Acceptarea spre păstrare
(1) Acceptarea spre păstrare, precum şi restituirea testamentului se dispun şi se efectuează de către notar.
(2) Testatorului i se emite o dovadă de depunere. Notarul semnează şi aplică ştampila pe dovada de depunere.
Articolul 2233. Transmiterea testamentului
(1) Persoanei care are în posesie un testament ce nu a fost depus spre păstrare la o autoritate competentă îi incumbă obligaţia, neîntîrziat, după ce află despre decesul testatorului, să predea testamentul notarului care desfăşoară procedura succesorală.
(2) Dacă un testament se află la păstrare la o altă autoritate decît notarul, atunci această autoritate va preda notarului testamentul după moartea testatorului. În cazul în care află despre testament, notarul va face demersurile necesare pentru obţinerea acestuia.
Articolul 2234. Deschiderea testamentului de către notar
(1) În cazul în care notarul are dovezi suficiente despre decesul testatorului, el stabileşte un termen pentru deschiderea testamentului pe care îl are la păstrare. La termenul stabilit sînt chemaţi moştenitorii legali ai testatorului, precum şi celelalte persoane care au un interes legitim.
(2) La expirarea termenului stabilit se deschide testamentul, se citeşte celor interesaţi şi, la cererea acestora, li se prezintă testamentul. Etapa citirii se poate omite dacă acesta se prezintă celor interesaţi. Testamentul nu se citeşte dacă la termen nu se prezintă nicio persoană care are interes legitim.
(3) Deschiderea testamentului se constată prin proces-verbal. În cazul în care testamentul a fost sigilat, în procesul-verbal se menţionează dacă sigiliul este intact.
Articolul 2235. Deschiderea de către un alt notar
Dacă testamentul se păstrează la o altă persoană decît notarul care desfăşoară procedura succesorală, acesteia îi incumbă obligaţia să deschidă testamentul. În acest caz, testamentul, precum şi o copie legalizată a procesului-verbal de deschidere a testamentului se remit notarului care desfăşoară procedura succesorală. Notarul păstrează o copie legalizată a testamentului.
[Art.2235 modificat prin Legea nr.134 din 30.05.2024, în vigoare 20.07.2024]
Articolul 2236. Înştiinţarea persoanelor care au interes legitim
Notarul care desfăşoară procedura succesorală trebuie să notifice persoanele care au interes legitim, dar nu au fost prezente la deschiderea testamentului despre dispoziţiile testamentare care se referă la ele.
Articolul 2237. Nulitatea interdicţiei de a deschide
Este nulă dispoziţia testatorului prin care acesta interzice ca testamentul să fie deschis imediat după decesul său.
Articolul 2238. Termenul deschiderii
Dacă un testament se află mai bine de 20 de ani la păstrare la o autoritate competentă, aceasta dispune din oficiu cercetări pentru a stabili dacă testatorul este în viaţă. Dacă din cercetări nu rezultă că testatorul este în viaţă, testamentul urmează a fi deschis. Dispoziţiile art.2234-2236 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2239. Familiarizarea cu conţinutul testamentului
După deschiderea testamentului, persoana care poate dovedi că are un interes legitim este îndreptăţită să citească conţinutul unui testament şi să ceară o copie de pe testament. La cerere, copia se va legaliza de către notar.
Capitolul III
DESEMNAREA MOŞTENITORULUI
Articolul 2240. Reguli generale de interpretare a desemnării
(1) Dacă testatorul a testat unei persoane întreaga masă succesorală sau o parte din masa succesorală, o asemenea dispoziţie se consideră ca desemnare a moştenitorului, chiar dacă această persoană nu a fost numită moştenitor.
(2) În cazul în care persoanei i-a fost lăsat un anumit bun, dacă există dubii, aceasta nu este desemnată moştenitor, chiar dacă a fost numită moştenitor.
Articolul 2241. Acordarea cotei succesorale
(1) Dacă testatorul a desemnat numai un moştenitor şi i-a acordat numai o cotă succesorală, la moştenirea celeilalte cote succesorale sînt chemaţi moştenitorii legali.
(2) Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care testatorul a desemnat cîţiva moştenitori, dar fiecăruia i-a acordat o cotă succesorală şi în sumă aceste cote nu epuizează masa succesorală.
Articolul 2242. Majorarea cotelor succesorale
Dacă, conform intenţiilor testatorului, moştenitorii desemnaţi trebuie să fie unicii moştenitori, cotele succesorale ale acestora se majorează proporţional în cazul în care fiecăruia i-a fost atribuită o cotă succesorală şi în sumă aceste cote succesorale nu epuizează masa succesorală.
Articolul 2243. Diminuarea cotelor succesorale
Dacă fiecărui moştenitor i-a fost atribuită o cotă succesorală determinată şi suma cotelor succesorale depăşeşte valoarea masei succesorale, cotele succesorale ale moştenitorilor se diminuează proporţional.
Articolul 2244. Nedeterminarea cotelor succesorale
În cazul în care au fost desemnaţi cîţiva moştenitori fără indicarea cotelor succesorale, aceştia sînt consideraţi desemnaţi în cote succesorale egale, dacă art.2197-2200 nu prevăd altfel.
Articolul 2245. Testarea unei părţi de moştenire în cote succesorale
(1) Dacă din cîţiva moştenitori unora le sînt testate anumite cote succesorale, iar celorlalţi moştenitori nu le sînt determinate cotele succesorale, cei din urmă primesc partea rămasă din masa succesorală în cote succesorale egale.
(2) Dacă toată masa succesorală a fost testată în cote succesorale, aceste cote se diminuează proporţional astfel încît fiecare dintre moştenitorii desemnaţi fără atribuirea cotelor succesorale să primească atît cît a primit moştenitorul căruia i-a fost atribuită cea mai mică cotă succesorală.
Articolul 2246. Cota succesorală comună
În cazul în care mai multor moştenitori le-a fost atribuită aceeaşi cotă succesorală (cota succesorală comună), faţă de cota succesorală comună se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.2242-2245.
Articolul 2247. Acrescămîntul
(1) În cazul în care masa succesorală a fost testată cîtorva moştenitori astfel încît aceştia îi înlătură integral pe moştenitorii legali şi unul dintre ei decade din dreptul la moştenire pînă sau după deschiderea moştenirii, cota succesorală a acestuia se distribuie proporţional între ceilalţi moştenitori testamentari. Dacă unora dintre moştenitori le-a fost atribuită o cotă succesorală comună, aceştia au dreptul de acrescămînt în primul rînd.
(2) În cazul în care cotele succesorale ale moştenitorilor testamentari includ numai o parte din masa succesorală şi la moştenirea celeilalte părţi sînt chemaţi moştenitorii legali, moştenitorii testamentari au dreptul de acrescămînt atunci cînd le-a fost atribuită o cotă succesorală comună.
(3) Testatorul poate exclude acrescămîntul.
Articolul 2248. Cota succesorală prin acrescămînt
Cota succesorală care se dobîndeşte de moştenitori în baza acrescămîntului este considerată o cota succesorală distinctă din masa succesorală în privinţa legatelor şi sarcinilor cu care acest moştenitor sau moştenitorul decăzut din dreptul la moştenire a fost grevat, precum şi în procesul de raport al donaţiilor.
Articolul 2249. Substituţia
(1) Pentru cazul în care moştenitorul decade din dreptul la moştenire pînă sau după deschiderea moştenirii, testatorul este în drept să desemneze în locul lui un alt moştenitor (substituent).
(2) Dacă există dubii, desemnarea substituentului este valabilă şi pentru cazul în care primul moştenitor desemnat nu va putea fi moştenitor, şi pentru cazul cînd acesta va renunţa la moştenire.
Articolul 2250. Desemnarea reciprocă în calitate de substituent
(1) Dacă moştenitorii se substituie în mod reciproc sau dacă pentru unul dintre moştenitori restul moştenitorilor au calitatea de substituenţi, dacă există dubii, se consideră că aceştia sînt desemnaţi substituenţi în corespundere cu cotele succesorale.
(2) Dacă toţi moştenitorii sînt în raporturi reciproce de substituenţi, acei moştenitori cărora le-a fost testată o cotă succesorală comună, dacă există dubii, sînt chemaţi la moştenirea acestei cote succesorale în calitate de substituiţi în primul rînd.
Articolul 2251. Substituţia şi acrescămîntul
Dreptul de substituţie este prioritar faţă de dreptul la acrescămînt.
Capitolul IV
DESEMNAREA MOŞTENITORULUI SUBSECVENT
Articolul 2252. Moştenitorul subsecvent
(1) Testatorul poate desemna un moştenitor astfel încît persoana devine moştenitor (moştenitorul subsecvent) doar după ce o altă persoană a fost în prealabil moştenitor (moştenitorul prealabil).
(2) Pentru un moştenitor subsecvent nu se poate desemna un alt moştenitor subsecvent.
(3) Dispoziţiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile legale privitoare la fiducie, astfel încît testatorul se consideră un constituitor, moştenitorul prealabil se consideră fiduciar, iar moştenitorul subsecvent se consideră beneficiar al fiduciei.
Articolul 2253. Moştenitorul subsecvent neconceput
(1) Dacă o persoană încă neconcepută la momentul deschiderii moştenirii este desemnată ca moştenitor, atunci, dacă există dubii, se consideră că persoana este desemnată în calitate de moştenitor subsecvent. Dacă intenţia testatorului nu este de a desemna persoana ca moştenitor subsecvent, desemnarea nu este valabilă.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul desemnării unei persoane juridice care se va constitui doar după momentul deschiderii moştenirii.
Articolul 2254. Moştenitorul subsecvent şi substituentul
(1) Dacă există dubii, desemnarea unui moştenitor subsecvent include de asemenea desemnarea lui ca substituent.
(2) Atunci cînd există dubii dacă o persoană este desemnată ca moştenitor subsecvent sau ca substituent, ea se consideră moştenitor subsecvent.
Articolul 2255. Ordinul de transmitere a masei succesorale
Dacă testatorul a ordonat moştenitorului ca, la o anumită dată sau la survenirea unui anumit eveniment, el să transmită masa succesorală către o altă persoană, atunci se prezumă că cealaltă persoană este desemnată moştenitor subsecvent.
Articolul 2256. Moştenitorii legali ca moştenitori subsecvenţi
Dacă testatorul a dispus ca o persoană să fie moştenitor doar pînă la o anumită dată sau pînă la survenirea unui anumit eveniment, fără a dispune cine va primi după aceasta masa succesorală, şi dacă el decedează la data respectivă sau la momentul survenirii evenimentului respectiv, atunci se prezumă că persoane desemnate ca moştenitori subsecvenţi sînt moştenitorii legali ai testatorului. În sensul prezentului articol, statul care culege moştenirea vacantă nu constituie moştenitor legal.
Articolul 2257. Moştenitorii legali ca moştenitori prealabili
(1) Dacă testatorul a dispus că moştenitorul desemnat primeşte masa succesorală doar la o anumită dată sau la survenirea unui anumit eveniment, fără a indica cine va fi moştenitor pînă la acea dată sau pînă la momentul survenirii acelui eveniment, atunci moştenitorii legali ai testatorului sînt moştenitori prealabili.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi dacă identitatea moştenitorului urmează a fi determinată de un eveniment care survine după deschiderea moştenirii sau dacă, conform art.2253, desemnarea persoanei care încă nu a fost concepută la data deschiderii moştenirii sau a unei persoane juridice care încă nu a fost constituită la acel moment ca moştenitor se consideră desemnare ca moştenitor subsecvent.
Articolul 2258. Survenirea moştenirii subsecvente
(1) Dacă testatorul a desemnat un moştenitor subsecvent fără a determina data sau evenimentul la care sau în baza căruia se va produce moştenirea subsecventă, moştenitorul subsecvent are dreptul asupra moştenirii de la data decesului moştenitorului prealabil.
(2) Dacă, conform art.2253 alin.(1), desemnarea ca moştenitor a unei persoane care încă nu a fost concepută se consideră desemnare a moştenitorului subsecvent, moştenitorul subsecvent are dreptul asupra moştenirii de la data naşterii sale. În cazul prevăzut la art.2253 alin.(2), moştenitorul subsecvent are dreptul asupra moştenirii de la data constituirii persoanei juridice.
Articolul 2259. Moştenitorul prealabil fără copii
Dacă testatorul a desemnat un moştenitor subsecvent pentru un moment de după decesul unui descendent care, la data întocmirii dispoziţiei testamentare, nu avea, la rîndul lui, descendenţi sau testatorul nu cunoştea că acesta are descendenţi, atunci se consideră că moştenitorul subsecvent este desemnat doar pentru cazul în care descendentul va deceda fără a lăsa, la rîndul lui, descendenţi.
Articolul 2260. Capacitatea succesorală. Moştenirea moştenitorului subsecvent
(1) Dispoziţiile art.2167 se aplică moştenirii subsecvente în mod corespunzător.
(2) Dacă moştenitorul subsecvent desemnat decedează înainte de producerea evenimentului care duce la survenirea moştenirii subsecvente, dar după data deschiderii moştenirii, atunci dreptul lui trece la moştenitorii lui, cu excepţia cazului în care se poate de presupus că testatorul a avut o altă intenţie. Dacă moştenitorul subsecvent este desemnat sub condiţie suspensivă, se aplică dispoziţiile art.2205.
Articolul 2261. Încetarea moştenirii subsecvente
(1) Desemnarea moştenitorului subsecvent încetează să producă efecte juridice la expirarea termenului de 30 de ani de la data deschiderii moştenirii dacă evenimentul care duce la survenirea moştenirii subsecvente nu s-a produs înainte de expirarea acelui termen. Desemnarea continuă să producă efecte juridice şi după expirarea termenului menţionat în următoarele situaţii:
a) dacă moştenirea subsecventă este prevăzută pentru cazul în care survine un eveniment concret referitor la moştenitorul prealabil sau la moştenitorul subsecvent, iar persoana cu referire la care el urmează să survină era în viaţă la data deschiderii moştenirii;
b) dacă în locul moştenitorului prealabil sau al moştenitorului subsecvent, pentru cazul cînd i se naşte un frate sau o soră, este desemnat ca moştenitor subsecvent fratele său sau sora sa.
(2) Dacă moştenitorul prealabil sau moştenitorul subsecvent cu referire la care trebuie să survină evenimentul este o persoană juridică, se aplică termenul de 30 de ani.
Articolul 2262. Limitele dreptului la moştenirea subsecventă
(1) Dreptul moştenitorului subsecvent se extinde, dacă există dubii, asupra cotei succesorale dobîndite de moştenitorul prealabil în rezultatul decăderii unui comoştenitor din dreptul asupra cotei sale succesorale.
(2) Dreptul moştenitorului subsecvent nu se extinde, dacă există dubii, la legatul prioritar acordat moştenitorului prealabil.
Articolul 2263. Subrogarea directă
(1) Masa succesorală include tot ce este dobîndit de către moştenitorul prealabil în baza unui drept care intră în componenţa masei succesorale sau cu titlu de despăgubire pentru distrugerea, deteriorarea ori exproprierea unui bun din masa succesorală, sau prin efectul unui act juridic folosind bani din masa succesorală, cu excepţia cazului în care bunul dobîndit i se cuvine cu titlu de fruct. Debitorului îi este opozabil faptul că o creanţă dobîndită prin act juridic intra în componenţa masei succesorale doar din momentul în care debitorul este înştiinţat despre aceasta. În acest caz, dispoziţiile art.829-832 se aplică în mod corespunzător.
(2) Masa succesorală include de asemenea tot ce introduce moştenitorul prealabil în inventarul unui bun imobil care face parte din masa succesorală.
(3) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în măsura în care nu încalcă rezerva succesorală a moştenitorului prealabil care este şi moştenitor rezervatar.
Articolul 2264. Dreptul de dispoziţie al moştenitorului prealabil
Moştenitorul prealabil poate dispune de bunurile care intră în componenţa masei succesorale, cu excepţiile prevăzute la art.2265-2267.
Articolul 2265. Dispunerea de bunuri imobile. Donaţiile
(1) Dispunerea de către moştenitorul prealabil de un bun imobil sau de un drept asupra unui bun imobil care intră în componenţa masei succesorale nu produce efecte juridice în cazul în care survine moştenirea subsecventă în măsura în care aceasta încalcă sau diminuează dreptul moştenitorului subsecvent.
(2) Aceeaşi regulă se aplică dispunerii de un bun din componenţa masei succesorale cu titlu gratuit sau în scopul îndeplinirii unei donaţii la care s-a obligat moştenitorul prealabil, cu excepţia donaţiilor efectuate pentru îndeplinirea unei obligaţii morale sau conforme cu bunele moravuri.
(3) Dispoziţiile legale privind dobîndirea unui drept de la persoana neîndreptăţită se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2266. Dispunerea de creanţe garantate
Dacă în componenţa masei succesorale intră o creanţă garantată prin gaj, ipotecă sau altă garanţie, moştenitorul prealabil are drept de exercitare, inclusiv pe cale silită, a creanţei şi a garanţiei. Moştenitorul prealabil poate cere plata capitalului în folosul său doar cu consimţămîntul moştenitorului subsecvent sau poate cere consemnarea sumei în folosul său şi al moştenitorului subsecvent. Alte acte de dispoziţie privind creanţa garantată şi garanţia sînt guvernate de dispoziţiile art.2265.
Articolul 2267. Dispunerile în cadrul urmăririi silite contra moştenitorului prealabil
Dispunerea de un bun care intră în componenţa masei succesorale ce se realizează pe calea urmăririi silite sau în cadrul procesului de insolvabilitate nu produce efecte juridice, dacă survine moştenirea subsecventă, în măsura în care aceasta încalcă sau diminuează dreptul moştenitorului subsecvent. Dispunerea produce efecte juridice fără restricţii dacă se exercită creanţa creditorului masei succesorale sau un drept asupra bunului din componenţa masei succesorale şi, în cazul în care începe moştenirea subsecventă, acest drept este opozabil faţă de moştenitorul subsecvent.
Articolul 2268. Consemnarea valorilor mobiliare
(1) La cererea moştenitorului subsecvent, moştenitorul prealabil trebuie să consemneze titlurile de valoare la purtător care intră în componenţa masei succesorale la o instituţie financiară, sub condiţia că se poate cere eliberarea doar cu consimţămîntul moştenitorului subsecvent. Nu se poate cere consemnarea instrumentelor la purtător care, conform art.470, sînt consumptibile, precum şi a cupoanelor de dobînzi, a rentelor sau a dividendelor. Titlurile emise la ordin şi andosate în alb se asimilează titlurilor de valoare la purtător.
(2) Moştenitorul prealabil poate dispune de titlurile de valoare consemnate doar cu consimţămîntul moştenitorului subsecvent.
Articolul 2269. Publicitatea moştenirii prealabile
Dacă un drept care intră în componenţa masei succesorale este supus înregistrării într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv, moştenitorul prealabil este obligat să asigure notarea în registrul respectiv a deţinerii dreptului în calitate de moştenitor prealabil sau fiduciar şi, dacă este cazul, să noteze interdicţia de înstrăinare fără consimţămîntul moştenitorului subsecvent.
Articolul 2270. Investirea banilor
Banii care urmează a fi plasaţi în investiţii pe termen lung conform regulilor bunei administrări pot fi investiţi de către moştenitorul prealabil doar conform dispoziţiilor care se aplică investirii banilor deţinuţi în administrare pentru un minor sub curatelă.
Articolul 2271. Obligaţia moştenitorului subsecvent de a-şi da consimţămîntul
Dacă, în scopul bunei administrări, în special în scopul stingerii unei obligaţii a masei succesorale, este necesar să se dispună de un bun pentru care moştenitorul prealabil are nevoie de consimţămîntul moştenitorului subsecvent, atunci moştenitorul subsecvent este obligat faţă de moştenitorul prealabil să consimtă la actul de dispoziţie. La cerere, consimţămîntul trebuie dat în formă autentică. Costurile autentificării sînt suportate de către moştenitorul prealabil.
Articolul 2272. Inventarul bunurilor care intră în componenţa masei succesorale
(1) La cerere, moştenitorul prealabil este obligat să furnizeze moştenitorului subsecvent un inventar al bunurilor care intră în componenţa masei succesorale. Inventarul va cuprinde data întocmirii şi va fi semnat de moştenitorul prealabil. La cerere, semnătura moştenitorului prealabil va fi legalizată notarial.
(2) Moştenitorul subsecvent poate cere să participe la întocmirea inventarului.
(3) Moştenitorul prealabil are dreptul, iar la cererea moştenitorului subsecvent este obligat, să asigure întocmirea inventarului de către autoritatea competentă sau de către un funcţionar competent, sau de către un notar.
(4) Cheltuielile aferente întocmirii inventarului şi cele de legalizare a semnăturii sînt suportate din masa succesorală.
Articolul 2273. Determinarea stării moştenirii
Moştenitorul prealabil poate cere, pe cheltuială proprie, ca starea bunurilor care intră în componenţa masei succesorale să fie determinată de experţi. Acelaşi drept îl are şi moştenitorul subsecvent.
Articolul 2274. Cheltuielile de întreţinere
(1) Moştenitorul prealabil este obligat faţă de moştenitorul subsecvent să suporte cheltuielile obişnuite de întreţinere.
(2) Moştenitorul prealabil poate să plătească din masa succesorală alte cheltuieli care, în funcţie de circumstanţe, sînt necesare pentru conservarea bunurilor ce intră în componenţa masei succesorale. Dacă el le plăteşte din bunurile personale, atunci moştenitorul subsecvent este obligat să le ramburseze cînd survine moştenirea subsecventă.
Articolul 2275. Alte cheltuieli. Dreptul de separare
(1) Dacă moştenitorul prealabil suportă cheltuieli în privinţa masei succesorale care nu cad sub incidenţa dispoziţiilor art.2274, atunci moştenitorul subsecvent, cînd survine moştenirea subsecventă, este obligat să le ramburseze conform dispoziţiilor privind gestiunea de afaceri fără mandat.
(2) Moştenitorul prealabil are dreptul să separe instalaţia cu care a dotat bunul care intră în componenţa masei succesorale.
Articolul 2276. Cheltuielile extraordinare
Moştenitorul prealabil nu este obligat faţă de moştenitorul subsecvent să suporte cheltuielile extraordinare care sînt tratate ca o grevare a valorii iniţiale a bunurilor din componenţa masei succesorale. Acestor cheltuieli li se aplică dispoziţiile art.2274 alin.(2).
Articolul 2277. Dreptul la informare al moştenitorului subsecvent
Moştenitorul subsecvent are dreptul să ceară informaţii de la moştenitorul prealabil privitor la starea masei succesorale dacă există motiv de a presupune că moştenitorul prealabil, prin administrarea sa, prejudiciază în mod esenţial drepturile moştenitorului subsecvent.
Articolul 2278. Acordarea garanţiilor. Lipsirea de administrare
(1) Dacă comportamentul moştenitorului prealabil sau situaţia sa financiară precară creează temeri că drepturile moştenitorului subsecvent ar putea fi prejudiciate în mod esenţial, moştenitorul subsecvent poate cere acordarea unei garanţii.
(2) Dacă constată întrunirea condiţiilor alin.(1), notarul obligă moştenitorul prealabil să acorde o garanţie, iar dacă acesta nu o acordă în termenul stabilit, moştenitorul prealabil este lipsit de administrare, iar notarul desemnează un administrator al masei succesorale în locul moştenitorului prealabil conform art.2436. Administrarea încetează dacă moştenitorul prealabil oferă garanţia corespunzătoare.
Articolul 2279. Efectul lipsirii de administrare
(1) Dacă a fost lipsit de administrare în temeiul art.2278, moştenitorul prealabil pierde dreptul de a dispune de bunurile din masa succesorală.
(2) Dispoziţiile în folosul celor care dobîndesc drepturi de la o persoană neîndreptăţită se aplică în mod corespunzător. Pentru creanţele care intră în componenţa masei succesorale, lipsirea de administrare produce efecte faţă de debitor doar dacă el a aflat despre lipsire sau dacă el este notificat despre aceasta. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul încetării lipsirii de administrare.
Articolul 2280. Obligaţia de transmitere a masei succesorale după survenirea moştenirii subsecvente. Obligaţia de a da dare de seamă
(1) Moştenitorul prealabil este obligat, după survenirea moştenirii subsecvente, să transmită masa succesorală către moştenitorul subsecvent într-o stare care să corespundă unei bune administrări continue pînă la data transmiterii.
(2) La cerere, moştenitorul prealabil trebuie să dea dare de seamă.
(3) De la data survenirii moştenirii subsecvente se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.2472-2484.
Articolul 2281. Întinderea obligaţiei de diligenţă
În cadrul administrării, moştenitorul prealabil datorează moştenitorului subsecvent doar diligenţa pe care el o exercită în mod obişnuit în afacerile sale.
Articolul 2282. Exonerarea de răspundere pentru uzura normală
Moştenitorul prealabil nu poartă răspundere pentru modificările sau deteriorarea bunurilor din componenţa masei succesorale care sînt cauzate de folosinţa corespunzătoare.
Articolul 2283. Culegerea necorespunzătoare sau excesivă a fructelor
Dacă moştenitorul prealabil culege fructe contrar regulilor bunei administrări sau dacă el culege fructe în exces, deoarece aceasta este necesar în urma unui anumit eveniment, el are dreptul doar la valoarea fructelor în măsura în care fructele care i se datorează sînt afectate negativ de culegerea necorespunzătoare sau excesivă, iar valoarea fructelor nu este folosită pentru a restabili bunul conform regulilor bunei administrări.
Articolul 2284. Folosirea în scop propriu
Dacă moştenitorul prealabil a folosit un bun din componenţa masei succesorale pentru scopul propriu, atunci, după ce survine moştenirea subsecventă, el este obligat să ramburseze moştenitorului subsecvent valoarea folosinţei. Această regulă nu afectează o răspundere mai largă pentru vinovăţie.
Articolul 2285. Locaţiunea în cazul moştenirii subsecvente
În cazul în care un moştenitor prealabil a moştenit un bun imobil care intră în componenţa masei succesorale şi bunul era transmis în locaţiune la data cînd a survenit moştenirea subsecventă, se aplică dispoziţiile art.609 în mod corespunzător.
Articolul 2286. Eliberarea moştenitorului prealabil de restricţii şi obligaţii
Testatorul îl poate elibera pe moştenitorul prealabil de restricţiile şi obligaţiile prevăzute la art.2265 alin.(1), art.2266, 2268-2270, 2277-2281, 2283 şi 2284.
Articolul 2287. Regula de interpretare a eliberării
(1) Dacă testatorul a desemnat moştenitorul subsecvent în privinţa la ceea ce va rămîne din masa succesorală cînd survine moştenirea subsecventă, se prezumă că s-a dispus eliberarea de toate restricţiile şi obligaţiile prevăzute la art.2286.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică, dacă există dubii, şi în cazul în care testatorul a prevăzut că moştenitorul prealabil are dreptul de a dispune liber de masa succesorală.
Articolul 2288. Limitarea obligaţiei de transmitere
(1) În cazurile prevăzute la art.2287, obligaţia de transmitere a moştenitorului prealabil este limitată la bunurile din componenţa masei succesorale care s-au păstrat la el. Moştenitorul prealabil nu poate cere rambursarea cheltuielilor aferente bunurilor de a căror transmitere el este exonerat conform prezentului articol.
(2) Dacă moştenitorul prealabil, contrar dispoziţiilor art.2265 alin.(2), a dispus de bunurile care intră în componenţa masei succesorale sau a redus masa succesorală cu intenţia de a dezavantaja moştenitorul subsecvent, el este ţinut să repare prejudiciul cauzat moştenitorului subsecvent.
Articolul 2289. Efectul survenirii moştenirii subsecvente
(1) În momentul în care se produce evenimentul care duce la survenirea moştenirii subsecvente, moştenitorul prealabil încetează a fi moştenitor, iar moştenirea trece la moştenitorul subsecvent.
(2) Dispoziţiile legale privind moştenirea se aplică la survenirea moştenirii subsecvente. Termenul de acceptare a moştenirii pentru moştenitorul subsecvent începe să curgă de la data cînd el a cunoscut sau trebuia să cunoască survenirea moştenirii subsecvente.
[Art.2289 alin.(2) modificat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2290. Dispoziţiile moştenitorului prealabil după survenirea moştenirii subsecvente
Moştenitorul prealabil are dreptul de a dispune de bunurile care intră în componenţa masei succesorale pînă la momentul în care el a cunoscut sau a trebuit să cunoască despre survenirea moştenirii subsecvente. Un terţ nu poate invoca acest drept al moştenitorului prealabil dacă, la momentul încheierii actului juridic, terţul a cunoscut sau trebuia să cunoască survenirea.
Articolul 2291. Întreţinerea mamei viitorului moştenitor subsecvent
Dacă, la momentul cînd se produce evenimentul care duce la survenirea moştenirii subsecvente, moştenitorul subsecvent urmează să se nască, atunci dreptul mamei la întreţinere este guvernat de dispoziţiile art.2374, care se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2292. Renunţarea la moştenirea subsecventă
(1) Moştenitorul subsecvent poate renunţa la moştenire de îndată ce aceasta s-a deschis.
(2) Dacă moştenitorul subsecvent renunţă la moştenire, ea rămîne a moştenitorului prealabil, dacă testatorul nu a dispus altfel.
[Art.2292 alin.(1) modificat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2293. Restabilirea raporturilor juridice stinse
Dacă survine moştenirea subsecventă, raporturile juridice stinse în raport cu moştenitorul prealabil prin confuziunea dreptului şi obligaţiei sau a dreptului şi grevării se consideră că nu s-au stins.
[Art.2293 modificat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2294. Răspunderea moştenitorului subsecvent pentru obligaţiile masei succesorale
(1) Dispoziţiile privind limitarea răspunderii moştenitorului pentru obligaţiile masei succesorale se aplică şi moştenitorului subsecvent; locul masei succesorale este preluat de ceea ce moştenitorul subsecvent dobîndeşte din moştenire, inclusiv creanţele pe care le deţine faţă de moştenitorul prealabil.
(2) Inventarul întocmit de către moştenitorul prealabil profită şi moştenitorului subsecvent.
(3) Moştenitorul subsecvent poate invoca limitarea răspunderii sale în raport cu moştenitorul prealabil chiar dacă el poartă răspundere nelimitată în raport cu alţi creditori ai masei succesorale.
Articolul 2295. Răspunderea moştenitorului prealabil pentru obligaţiile masei succesorale
(1) După survenirea moştenirii subsecvente, moştenitorul prealabil răspunde pentru obligaţiile masei succesorale în măsura în care de ele nu răspunde moştenitorul subsecvent. Răspunderea subzistă şi pentru acele obligaţii ale masei succesorale care, în raportul dintre moştenitorul prealabil şi moştenitorul subsecvent, revin moştenitorului prealabil.
(2) După survenirea moştenirii subsecvente, moştenitorul prealabil, cu excepţia cazului cînd el poartă răspundere nelimitată, poate refuza să execute obligaţiile masei succesorale în măsura în care partea de moştenire care i se cuvine nu este suficientă. Dispoziţiile art.2445 şi 2446 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2296. Obligaţia moştenitorului prealabil de a notifica creditorii masei succesorale
(1) Moştenitorul prealabil are obligaţia faţă de creditorii masei succesorale să notifice fără întîrziere nejustificată notarul competent despre survenirea moştenirii subsecvente. Notificarea moştenitorului subsecvent înlocuieşte notificarea moştenitorului prealabil.
(2) Notarul trebuie să permită oricărei persoane care demonstrează un interes legitim să inspecteze notificarea.
Capitolul V
LEGATUL
Articolul 2297. Legatul
(1) Testatorul poate acorda prin testament unei sau mai multor persoane (legatari) un drept patrimonial, o sumă de bani, remiterea unei datorii sau oricare alte avantaje patrimoniale (legat) fără a le desemna în calitate de moştenitori.
(2) Prin legat poate fi grevat moştenitorul sau legatarul. Dacă testatorul nu a stabilit altfel, grevat se consideră moştenitorul.
Articolul 2298. Cîteva persoane grevate
În cazul în care cîţiva moştenitori sau cîţiva legatari sînt grevaţi cu unul şi acelaşi legat, dacă există dubii, moştenitorii sînt consideraţi grevaţi proporţional cotelor succesorale, iar legatarii – proporţional valorii legatelor atribuite.
Articolul 2299. Legatul în favoarea moştenitorilor legali
Dacă testatorul a dispus ca un anumit bun care intră în componenţa masei succesorale să fie exclus din moştenirea lăsată moştenitorului desemnat de el, acest bun se consideră legat în folosul moştenitorilor legali. Statul, în acest caz, nu face parte din cercul moştenitorilor legali.
Articolul 2300. Legatul prioritar
Legatul constituit în favoarea unui moştenitor (legat prioritar) este considerat legat şi în cazul în care acest moştenitor este grevat cu legat.
Articolul 2301. Cîţiva legatari. Dreptul de a determina legatarii
(1) Testatorul poate constitui un legat în favoarea cîtorva persoane astfel ca cel grevat cu legatul sau un terţ să determine care dintre cîţiva legatari să primească legatul.
(2) Determinarea de către persoana grevată cu legat se face prin declaraţie faţă de legatar. Determinarea de către terţ se face prin declaraţie faţă de persoana grevată cu legat.
(3) Dacă persoana grevată cu legat sau terţul nu poate determina legatarul, toţi legatarii desemnaţi se consideră creditori solidari. Această regulă se aplică şi în cazul în care, la cererea persoanelor care au un interes legitim, notarul stabileşte persoanei grevate cu legat sau terţului un termen pentru emiterea declaraţiei şi acest termen expiră, cu excepţia cazului în care declaraţia a fost făcută mai devreme. Legatarul care a primit deja legatul, dacă există dubii, nu este obligat să-l împartă cu ceilalţi.
Articolul 2302. Alegerea legatarului
Dacă testatorul a constituit un legat pentru mai multe persoane astfel ca legatul să fie primit de una dintre acestea, se prezumă că persoana grevată cu legat trebuie să decidă cine va primi legatul.
Articolul 2303. Determinarea cotelor-părţi
(1) Testatorul poate constitui un legat în favoarea cîtorva persoane astfel ca persoana grevată cu legat sau un terţ să decidă care dintre bunurile grevate cu legat trebuie să fie primite de fiecare dintre legatari. Decizia se adoptă în modul prevăzut la art.2301 alin.(2).
(2) Dacă persoana grevată cu legat sau terţul nu poate adopta această decizie, se consideră că legatarii au primit dreptul la cote-părţi egale. Dispoziţiile art.2301 alin.(3) enunţul al doilea se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2304. Legatul alternativ
(1) Testatorul poate constitui un legat astfel ca legatarul să primească unul dintre cîteva bunuri. În acest caz, dacă dreptul de alegere se acordă unui terţ, aceasta se face printr-o declaraţie adresată persoanei grevate.
(2) Dacă terţul nu poate face alegerea, dreptul de alegere trece la persoana grevată cu legat. Dispoziţiile art.2301 alin.(3) enunţul al doilea se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2305. Legatul bunurilor determinate generic
(1) Dacă testatorul a determinat bunul legat numai prin indicarea genului, trebuie să fie transmis un bun care corespunde situaţiei legatarului.
(2) Dacă determinarea bunului este transmisă legatarului sau unui terţ, se aplică dispoziţiile art.2304 privind transmiterea dreptului de alegere către terţ.
(3) Dacă alegerea făcută de legatar sau de terţ nu corespunde în mod evident situaţiei legatarului, persoana grevată prin legat este obligată să execute legatul ca şi cum testatorul nu a dispus nimic referitor la modul de determinare a bunului care urmează să fie transmis.
Articolul 2306. Legatul cu scop
Testatorul care a constituit legatul cu un scop determinat poate transmite dreptul de alegere a obiectului executării la aprecierea echitabilă a persoanei grevate cu legat sau a unui terţ.
Articolul 2307. Legatul asupra aceluiaşi bun în folosul mai multor persoane
Dacă unul şi acelaşi bun face obiectul legatului în folosul cîtorva persoane, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.2242-2246.
Articolul 2308. Acrescămîntul
(1) Dacă unul şi acelaşi bun face obiectul legatului în folosul cîtorva persoane, în cazul decăderii uneia dintre acestea pînă sau după deschiderea moştenirii, cota-parte a acesteia majorează proporţional cotele-părţi ale celorlalţi legatari. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care testatorul a determinat cota-parte a fiecăruia. Dacă unora dintre legatari le-a fost lăsată o cotă-parte comună, aceştia, în raport cu ceilalţi legatari, au dreptul la acrescămînt în primul rînd.
(2) Testatorul poate exclude dreptul la acrescămînt.
Articolul 2309. Acrescămîntul ca legat distinct
Cota succesorală pe care legatarul a dobîndit-o în baza dreptului de acrescămînt este considerată un legat distinct în raport cu legatele şi sarcinile testamentare care îl grevează pe legatarul prezent sau pe cel decăzut.
Articolul 2310. Efectele decesului legatarului
Legatul nu produce efecte juridice dacă legatarul nu este în viaţă la momentul deschiderii moştenirii.
Articolul 2311. Decăderea persoanei grevate cu legat
Legatul rămîne valabil chiar dacă persoana grevată cu legat nu devine moştenitor sau legatar, cu condiţia că nu există temei de presupus că testatorul avea altă intenţie. În acest caz, se consideră grevată cu legat persoana care a beneficiat din decăderea persoanei grevate cu legat iniţial.
Articolul 2312. Legatul unei întreprinderi
Se prezumă că în legatul unei întreprinderi se includ şi părţile ei componente procurate sau create după întocmirea testamentului, exploatări care, în momentul decesului testatorului, constituie o unitate economică cu întreprinderea care este obiect al legatului, dacă din testament nu rezultă altfel.
Articolul 2313. Termenul de 15 ani în privinţa legatelor sub condiţie suspensivă
(1) Legatul constituit sub condiţie suspensivă sau cu indicarea termenului de începere încetează să producă efecte juridice după expirarea termenului de 15 ani de la momentul deschiderii moştenirii, dacă termenul nu a început să curgă sau condiţia nu s-a împlinit mai devreme.
(2) În cazul în care legatarul nu este conceput la momentul deschiderii moştenirii sau identitatea acestuia trebuie determinată de un eveniment care se va realiza după deschiderea moştenirii, atunci legatul încetează să producă efecte juridice la expirarea termenului de 15 ani de la deschiderea moştenirii dacă, pînă la această dată, legatarul nu a fost conceput sau nu s-a realizat evenimentul care trebuia să-i determine identitatea.
Articolul 2314. Excepţii de la termenul de 15 ani
(1) În cazurile prevăzute la art.2313, legatul este valabil şi după expirarea termenului de 15 ani dacă:
a) legatul este constituit pentru cazul realizării unui eveniment în raport cu persoana grevată prin legat sau cu legatarul, cu condiţia că cel în raport cu care trebuia să se realizeze evenimentul este încă în viaţă;
b) moştenitorul sau legatarul sînt grevaţi cu legat în folosul fratelui sau surorii pentru cazul în care se va naşte un frate sau o soră a acestora.
(2) În cazul în care persoana grevată cu legat sau legatarul în raport cu care trebuie să se realizeze evenimentul este persoană juridică, se aplică regulile privind termenul de 15 ani.
Articolul 2315. Extinderea legatului asupra accesoriilor
(1) Dacă există dubii, legatul bunului se extinde şi asupra accesoriilor existente la momentul deschiderii moştenirii.
(2) În cazul în care testatorul are dreptul de a cere despăgubire pentru diminuarea valorii bunului în rezultatul deteriorării care a avut loc după dispoziţia privind legatul, dacă există dubii, legatul se extinde şi asupra acestei creanţe.
Articolul 2316. Excluderea grevărilor
(1) În cazul în care este legat un bun din masa succesorală, dacă există dubii, legatarul nu poate pretinde înlăturarea drepturilor cu care este grevat bunul. În cazul în care testatorul are dreptul de a cere încetarea lor, dacă există dubii, legatul se extinde şi asupra acestei cereri.
(2) În cazul în care un bun imobil este grevat cu ipotecă în folosul testatorului, se va deduce din împrejurări dacă ipoteca se consideră legată împreună cu bunul imobil.
Articolul 2317. Grevarea cu ipotecă
(1) În cazul în care bunul imobil legat care face parte din masa succesorală este grevat cu o ipotecă, dacă există dubii, legatarul este obligat în raport cu moştenitorul să satisfacă în termen creanţele creditorului ipotecar în măsura în care obligaţia se stinge din contul valorii bunului imobil. Valoarea lui se determină potrivit valorii la momentul cînd dreptul de proprietate asupra bunului imobil a fost transferat legatarului. La determinarea valorii, grevările care au prioritate faţă de ipotecă se deduc.
(2) În cazul în care terţul este obligat să stingă obligaţia testatorului, dacă există dubii, această obligaţie se pune în sarcina legatarului în măsura în care moştenitorul nu poate fi satisfăcut de către terţ.
(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică ipotecii care garantează executarea oricărei obligaţii viitoare faţă de acelaşi creditor ipotecar.
Articolul 2318. Legatul bunurilor altuia
(1) Transmiterea prin legat a unui anumit bun nu produce efecte juridice dacă la momentul deschiderii moştenirii bunul nu intra în componenţa masei succesorale, cu excepţia situaţiei în care bunul trebuie să-i revină legatarului, chiar dacă nu face parte din masa succesorală.
(2) În cazul în care testatorul este doar posesorul bunului, dacă există dubii, se consideră că legatul priveşte posesia, cu excepţia situaţiei în care nu conferă legatarului niciun avantaj juridic.
(3) În cazul în care testatorul are dreptul să ceară predarea bunului care face obiectul legatului sau să ceară despăgubiri din cauză că bunul a pierit ori îi este sustras după ce a dispus legatul, atunci, dacă există dubii, se consideră că obiectul legatului este creanţa testatorului.
(4) Un bun nu se include în masa succesorală conform alin.(1) dacă cel care a lăsat moştenirea era obligat să-l înstrăineze.
Articolul 2319. Obligaţia de dobîndire a bunului
(1) Dacă legatul care are ca obiect un bun ce nu se include în masa succesorală la momentul deschiderii moştenirii este valabil conform dispoziţiilor art.2318 alin.(1), persoana grevată de legat trebuie să dobîndească în folosul legatarului bunul respectiv.
(2) Dacă persoana grevată de legat nu poate dobîndi bunul, ea trebuie să plătească contravaloarea corespunzătoare. În cazul în care dobîndirea presupune cheltuieli disproporţionate, persoana grevată de legat se poate elibera de obligaţie prin plata contravalorii.
Articolul 2320. Legatul imposibil sau interzis
(1) Un legat este nul dacă presupune o prestaţie imposibilă la momentul deschiderii moştenirii sau dacă încalcă o interdicţie legală din acel moment.
(2) Validitatea legatului nu este afectată de imposibilitatea prestaţiei dacă imposibilitatea poate fi rectificată, iar legatul se va executa în cazul în care prestaţia devine posibilă.
(3) Dacă se acordă un legat care are ca obiect o prestaţie imposibilă, s-a dispus sub o altă condiţie suspensivă sau s-a dispus că începe de la o anumită dată, legatul este valid dacă imposibilitatea este rectificată înainte de îndeplinirea condiţiei sau de acea dată de începere.
Articolul 2321. Adjuncţiunea, confuziunea
(1) Executarea legatului se consideră imposibilă şi dacă bunul este unit, amestecat sau îmbinat cu un alt bun în aşa fel încît, în virtutea dispoziţiilor art.522 alin.(1)-(3), dreptul de proprietate asupra celuilalt bun se extinde şi asupra bunului care face obiectul legatului, şi dacă bunul a devenit coproprietate, şi dacă obiectul a fost prelucrat sau modificat în aşa mod încît, conform dispoziţiilor art.522 alin.(4)-(6), cel care a realizat noul bun a devenit proprietar.
(2) În cazul în care modificarea calităţii bunului s-a efectuat într-unul din felurile prevăzute la alin.(1) de către o altă persoană decît testatorul şi, ca urmare, cel care a lăsat moştenirea a dobîndit dreptul de coproprietate, dacă există dubii, coproprietatea se consideră ca obiect al legatului. În cazul în care testatorul are dreptul de a lua bunul care îşi pierde individualitatea, dacă există dubii, dreptul acesta se consideră ca fiind obiectul legatului. În cazul prelucrării sau transformării care s-a realizat de către o altă persoană decît testatorul, se aplică dispoziţiile art.2318 alin.(3).
Articolul 2322. Legatul creanţei
În cazul în care obiectul legatului este o creanţă a testatorului, iar executarea ei s-a efectuat înaintea deschiderii moştenirii şi prestaţia face parte din masa succesorală, dacă există dubii, se consideră că legatarului îi revine această prestaţie. În cazul în care creanţa se referea la plata unei sume de bani, suma de bani respectivă, dacă există dubii, se consideră ca obiect al legatului, chiar şi atunci cînd o asemenea sumă nu se regăseşte în masa succesorală.
Articolul 2323. Creanţă ce se naşte din legat
Prin legat se naşte dreptul legatarului de a cere persoanei grevate cu legat să-i remită bunul care constituie obiectul legatului.
Articolul 2324. Renaşterea raporturilor juridice stinse
Dacă testatorul a legat o creanţă a sa faţă de moştenitor sau dacă obiectul legatului este un drept care grevează un bun sau un drept al moştenitorului, raporturile juridice care încetează în momentul deschiderii moştenirii prin întrunirea de către aceeaşi persoană a dreptului şi a obligaţiei sau a dreptului şi a sarcinii nu se consideră stinse în privinţa legatului.
Articolul 2325. Devoluţiunea legatului
Legatarul are dreptul de a cere (devoluţiunea legatului), în termen de un an de la data deschiderii moştenirii, executarea legatului dacă testamentul nu prevede altfel.
[Art.2325 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2326. Legatul afectat de modalităţi
Dacă legatul este făcut sub condiţie suspensivă sau este subordonat unui termen la care va începe şi dacă condiţia se îndeplineşte sau termenul se începe după deschiderea moştenirii, devoluţiunea legatului are loc din momentul îndeplinirii condiţiei sau al începerii termenului.
Articolul 2327. Legatul în cazul naşterii sau al altui eveniment
Dacă legatarul nu este conceput la momentul deschiderii moştenirii sau stabilirea identităţii lui se determină în baza unui eveniment care intervine după deschiderea moştenirii, atunci devoluţiunea legatului are loc la momentul naşterii sau, respectiv, al intervenirii evenimentului.
Articolul 2328. Perioada incertitudinii
Pentru intervalul de timp dintre momentul deschiderii moştenirii şi momentul devoluţiunii legatului, în cazurile prevăzute la art.2326 şi 2327, se aplică dispoziţiile legale pentru situaţii în care o prestaţie este datorată sub condiţie suspensivă.
Articolul 2329. Acceptarea şi renunţarea
(1) Legatarul are opţiunea de a accepta legatul sau de a renunţa la legat.
(2) Dispoziţiile legale referitoare la acceptarea moştenirii sau la renunţarea la moştenire se aplică în mod corespunzător acceptării legatului sau renunţării la legat, dacă în prezenta carte nu s-a dispus altfel.
(3) Dreptul de a cere executarea legatului se stinge dacă legatarul renunţă la legat, cu excepţiile prevăzute de dispoziţiile testamentare.
(4) Renunţarea la legat nu se consideră şi renunţare la moştenire.
(5) Legatarul nu poate să accepte doar o parte din legat sau să renunţe doar la o parte din legat.
(6) Dacă unui legatar i se acordă mai multe legate, legatarul poate renunţa la toate sau la unele dintre ele.
Articolul 2330. Termenul de executare a legatului
În cazul în care termenul de executare a legatului este lăsat la latitudinea persoanei grevate, dacă există dubii, se consideră că prestaţia devine scadentă la momentul decesului persoanei grevate.
Articolul 2331. Garanţia contra viciilor juridice
(1) În cazul în care obiectul legatului este un bun determinat generic, persoana grevată are, conform dispoziţiilor art.1108, aceleaşi obligaţii ca şi vînzătorul. Ea trebuie să transmită obiectul legatului liber de vicii juridice în sensul art.1122. Dispoziţiile art.1123 se aplică în mod corespunzător.
(2) Dacă există dubii, această regulă se aplică şi în cazul în care obiectul legatului reprezintă un bun determinat care nu se include în masa succesorală, fără a ţine cont de limitarea răspunderii care rezultă din dispoziţiile art.2319.
(3) În cazul în care obiectul legatului este un bun imobil, dacă există dubii, se consideră că persoana grevată nu răspunde pentru eliberarea bunului de eventualele grevări cu drepturi reale limitate.
Articolul 2332. Garanţia contra viciilor materiale
În cazul în care obiectul legatului este un bun determinat numai generic, legatarul poate cere, dacă bunul este cu vicii, ca în locul acestui bun să i se livreze un bun fără vicii. Dacă persoana grevată a ascuns prin dol un viciu material, legatarul poate cere despăgubiri pentru neîndeplinire în locul livrării unui bun fără vicii fără a stabili un termen suplimentar pentru remediere. Asupra acestor drepturi se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale referitoare la garanţiile contra viciilor materiale ale bunului vîndut.
Articolul 2333. Fructele şi foloasele
Dacă obiectul legatului este un bun determinat care face parte din masa succesorală, persoana grevată va remite legatarului şi fructele percepute, precum şi alte foloase obţinute prin exercitarea dreptului de la momentul devoluţiunii legatului. Persoana grevată nu trebuie să acorde despăgubiri pentru foloasele care nu se consideră fructe.
Articolul 2334. Rambursarea cheltuielilor
Dacă este legat un bun determinat care intră în componenţa masei succesorale, persoana grevată poate cere, conform regulilor care reglementează raporturile dintre posesor şi proprietar, rambursarea cheltuielilor făcute cu bunul după deschiderea moştenirii, precum şi a cheltuielilor pe care le-a făcut după deschiderea moştenirii pentru eliberarea bunului de grevări.
Articolul 2335. Legatul sub forma întreţinerii
(1) Dacă legatul constă în prestarea unei întreţineri fără a se specifica volumul întreţinerii, volumul va fi convenit între legatar şi persoana grevată de legat sau, în caz de litigiu, va fi stabilit de instanţa de judecată.
(2) Dacă legatul constă în prestarea unei întreţineri în folosul unui minor, dacă există dubii, se consideră că legatul se stinge la data la care legatarul împlineşte majoratul.
Articolul 2336. Executarea legatului de către legatar
Dacă legatarul este grevat cu un legat sau cu o sarcină testamentară, el este obligat să execute legatul sau sarcina testamentară care îi incumbă numai dacă este în drept să ceară executarea legatului lăsat lui.
Articolul 2337. Răspunderea legatarului grevat
(1) Legatarul grevat cu un legat sau cu o sarcină testamentară poate refuza executarea acestora şi după acceptarea legatului în măsura în care ceea ce a obţinut prin legat nu este suficient pentru executare.
(2) În cazul în care, conform dispoziţiilor art.2311, în locul legatarului grevat vine un altul, acesta nu răspunde mai mult decît ar răspunde legatarul iniţial.
Articolul 2338. Reducerea grevărilor
Dacă prestaţia la care are dreptul legatarul se reduce fie în temeiul limitării răspunderii moştenitorului, fie în temeiul unui drept la rezerva succesorală, fie în temeiul art.2337, legatarul poate reduce proporţional grevările ce i-au fost impuse, în măsura în care testatorul nu a exprimat o intenţie contrară.
Articolul 2339. Răspunderea legatarului
(1) Legatarul nu răspunde pentru obligaţiile masei succesorale.
(2) În cazul în care alte bunuri care intră în componenţa masei succesorale nu sînt suficiente pentru a satisface obligaţiile masei succesorale, legatarul răspunde pentru aceste obligaţii pînă la concurenţa valorii bunurilor primite.
(3) Dacă testatorul dispune preluarea unei obligaţii a masei succesorale cu garantarea unui legat, legatarul grevat cu executarea creanţei creditorului masei succesorale va răspunde faţă de acesta din urmă doar în limita valorii bunului ce-i revine din moştenire. Prin aceasta nu se aduce atingere răspunderii moştenitorului.
Articolul 2340. Acordarea priorităţilor
Testatorul poate dispune ca un legat sau o sarcină să aibă prioritate faţă de celelalte grevări în cazul în care legatele sau sarcinile impuse moştenitorului ori unui legatar vor fi reduse fie în temeiul limitării răspunderii moştenitorului, fie în temeiul unui drept la rezerva succesorală, fie în temeiul art.2337 şi 2338.
Articolul 2341. Legatul de substituţie
Dacă testatorul dispune ca, în cazul în care legatarul nu dobîndeşte legatul, obiectul legatului să revină unei alte persoane, atunci se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.2249 alin.(2), 2250 şi 2251.
Articolul 2342. Legatarul subsecvent
(1) Dacă testatorul dispune un legat în folosul unui terţ la împlinirea unei date sau la producerea unui eveniment după data devoluţiunii legatului, primul legatar se consideră legatar grevat.
(2) În acest caz, dispoziţiile art.2254, 2258 alin.(1), 2259 şi 2262 alin.(1), referitoare la desemnarea moştenitorului subsecvent, se aplică legatului în mod corespunzător.
Capitolul VI
SARCINA
Articolul 2343. Sarcina
(1) Sarcina este o dispoziţie testamentară prin care testatorul instituie o obligaţie în sarcina unui moştenitor sau legatar (persoana grevată) fără a atribui în mod expres vreunei persoane un drept corelativ acestei obligaţii.
(2) În cazul în care din testament nu este clar dacă testatorul a efectuat o dispoziţie sub condiţie sau a impus o sarcină, se consideră că s-a impus o sarcină.
(3) Sarcinii i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.2297, 2298, 2304-2306, 2311, 2320 şi 2330.
Articolul 2344. Determinarea beneficiarului. Termenul de executare
(1) La dispunerea unei sarcini al cărei scop l-a stabilit testatorul, acesta poate încredinţa persoanei grevate sau unui terţ determinarea persoanei beneficiare.
(2) În cazul în care determinarea revine celui grevat, dacă acesta a fost obligat printr-o hotărîre judecătorească definitivă să execute obligaţia, reclamantul îi poate impune un termen corespunzător pentru executare. După expirarea termenului, dacă executarea nu s-a făcut în termenul stabilit, reclamantul este în drept să determine el însuşi beneficiarul.
(3) Dacă determinarea revine unui terţ, aceasta se realizează prin declaraţia faţă de persoana grevată. În cazul în care terţul nu poate efectua determinarea, acest drept trece asupra persoanei grevate. Se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.2301 alin.(3) enunţul al doilea. În sensul acelor dispoziţii legale, se consideră persoane interesate persoana grevată şi cele care sînt în drept să ceară executarea sarcinii.
Articolul 2345. Persoanele în drept să ceară executarea
Pot cere executarea unei sarcini moştenitorul, comoştenitorul şi acela care beneficiază imediat din decăderea din dreptul la moştenire a persoanei grevate direct cu sarcină. Dacă executarea este în interes public, aceasta poate fi cerută şi de către autoritatea competentă.
Articolul 2346. Corelaţia dintre sarcină şi desemnarea în calitate de moştenitor sau legatar
Nevalabilitatea unei sarcini atrage nevalabilitatea desemnării în calitate de moştenitor sau legatar grevat cu sarcină doar atunci cînd trebuie de prezumat că testatorul nu ar fi făcut desemnarea fără sarcină.
Articolul 2347. Imposibilitatea executării
(1) În cazul în care executarea sarcinii este imposibilă din cauze pentru care răspunde persoana grevată, persoana care ar beneficia imediat din decăderea persoanei grevate direct cu sarcină are dreptul să ceară, conform dispoziţiilor legale referitoare la restituirea îmbogăţirii nejustificate, restituirea bunurilor transmise, în limita în care acestea trebuiau folosite pentru executarea sarcinii.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi atunci cînd cel grevat a fost obligat, printr-o hotărîre judecătorească definitivă, la executarea sarcinii care nu poate fi executată de un terţ şi s-au folosit fără succes mijloacele de executare silită dispuse împotriva persoanei grevate.
Capitolul VII
EXECUTORUL TESTAMENTAR
Articolul 2348. Desemnarea executorului testamentar prin testament
(1) Testatorul poate desemna prin testament unul sau mai mulţi executori testamentari.
(2) Testatorul poate numi un alt executor testamentar pentru cazul în care executorul testamentar desemnat va ajunge, pînă sau după acceptarea atribuţiilor sale, în imposibilitatea de a-şi executa atribuţiile sale.
Articolul 2349. Desemnarea executorului testamentar de către un terţ
(1) Testatorul poate încredinţa desemnarea executorului testamentar unui terţ, care este obligat imediat, după deschiderea moştenirii, să desemneze un executor.
(2) Desemnarea sau renunţarea la dreptul de a desemna se face prin depunerea unei cereri la notarul care desfăşoară procedura succesorală. Cererea trebuie autentificată notarial.
(3) Dreptul acordat terţului de a desemna executorul testamentar încetează la expirarea termenului stabilit de notarul care desfăşoară procedura succesorală, la cererea unei persoane care are interes legitim.
Articolul 2350. Desemnarea ajutoarelor sau a succesorului
(1) Testatorul poate împuternici executorul testamentar să-şi desemneze unul sau mai multe ajutoare (coexecutori).
(2) Testatorul poate împuternici executorul testamentar să-şi desemneze un succesor.
(3) Desemnarea se face în modul prevăzut la art.2349 alin.(2).
Articolul 2351. Desemnarea executorului testamentar de către notar
(1) Dacă cel desemnat a renunţat la atribuţiile de executor testamentar sau dacă testatorul nu a desemnat executorul testamentar, dar din conţinutul testamentului rezultă cu certitudine că testatorul doreşte să fie desemnat un executor testamentar, notarul desemnează un administrator autorizat, un avocat sau oricare altă persoană corespunzătoare care acceptă să îndeplinească atribuţiile executorului testamentar.
(2) Pînă la desemnarea executorului testamentar, notarul este obligat să audieze moştenitorii şi legatarii, dacă e posibil fără o întîrziere semnificativă şi fără cheltuieli disproporţionate. Administratorul autorizat nu poate refuza atribuţiile de executor testamentar fără motiv întemeiat.
Articolul 2352. Desemnarea executorului testamentar fără efecte
Desemnarea executorului testamentar este lipsită de efect dacă, la momentul cînd trebuie să-şi exercite atribuţiile, acesta nu a atins majoratul sau în privinţa acestuia este instituită o măsură de ocrotire judiciară.
Articolul 2353. Acceptarea calităţii de executor testamentar sau renunţarea la această calitate
(1) Executorul testamentar îşi exercită atribuţiile de la data cînd a acceptat desemnarea.
(2) Atît acceptarea desemnării, cît şi renunţarea la ea se realizează prin depunerea unei declaraţii la notarul care desfăşoară procedura succesorală.
(3) Declaraţia poate fi depusă numai după deschiderea moştenirii. Declaraţia este lipsită de efect dacă este făcută sub condiţie sau cu indicarea termenului.
(4) La cererea persoanei care are interes legitim, notarul care desfăşoară procedura succesorală poate acorda executorului testamentar un termen pentru acceptarea desemnării. Dacă executorul nu a depus la notarul care desfăşoară procedura succesorală declaraţia de acceptare în termenul stabilit, se consideră că acesta a renunţat la calitatea de executor testamentar.
Articolul 2354. Executarea dispoziţiilor testamentare
Executorul testamentar este obligat să întreprindă toate acţiunile necesare pentru a executa dispoziţiile testamentare.
Articolul 2355. Partajul masei succesorale între comoştenitori
(1) Dacă dispoziţiile testamentare nu exclud împuternicirile de partaj ale executorului testamentar, în cazul în care există mai mulţi moştenitori, executorul testamentar este împuternicit şi obligat să efectueze partajul masei succesorale conform dispoziţiilor art.2498-2523 prin întocmirea planului de partaj.
(2) Executorul testamentar este obligat să solicite opiniile moştenitorilor privind proiectul planului de partaj înainte de a-l întocmi.
(3) Cîte un exemplar al planului de partaj se transmite fiecărui moştenitor şi notarului care desfăşoară procedura succesorală.
(4) Dacă în masa succesorală se cuprind bunuri pentru înstrăinarea cărora legea impune forma autentică, planul de partaj se întocmeşte în formă autentică. Executorul testamentar are împuternicirea de a întocmi în numele comoştenitorilor toate actele juridice şi materiale necesare pentru a executa planul de partaj, inclusiv de a dispune de bunuri din masa succesorală şi de a înregistra bunuri din masa succesorală pe numele unuia sau mai multor comoştenitori.
Articolul 2356. Administrarea masei succesorale
(1) Executorul testamentar este obligat să administreze masa succesorală. El este, în special, împuternicit să ia în posesie masa succesorală şi să dispună de bunurile care fac parte din masa succesorală. El este împuternicit să dispună de ele cu titlu gratuit numai în scopul îndeplinirii obligaţiilor morale sau a regulilor de curtoazie.
(2) Dacă testamentul nu prevede altfel, executorul testamentar este obligat să ofere întreţinere din contul masei succesorale persoanelor prevăzute la art.2408.
Articolul 2357 . Contractarea obligaţiilor
(1) Executorul testamentar este în drept să contracteze obligaţii în privinţa masei succesorale dacă aceasta este necesar în scopul administrării adecvate a masei succesorale. Dacă executorul testamentar poate dispune de anumite bunuri din masa succesorală, el, de asemenea, poate să-şi asume obligaţii pe contul masei succesorale.
(2) Moştenitorul este obligat să-şi dea consimţămîntul la contractarea obligaţiilor prevăzute la alin.(1), dar sub rezerva dreptului de a invoca limitarea răspunderii pentru obligaţiile masei succesorale.
Articolul 2358. Extinderea dreptului de a contracta obligaţii
Testatorul poate acorda executorului testamentar dreptul de a contracta nelimitat obligaţii în privinţa masei succesorale. Dar, şi în acest caz, executorul testamentar are împuterniciri de a efectua donaţii numai în limitele stabilite de dispoziţiile art.2356 alin.(1) al treilea enunţ.
Articolul 2359. Limitarea drepturilor
(1) Executorul testamentar nu are drepturile prevăzute la art.2354-2357 dacă este de presupus că testatorul nu a intenţionat să le acorde executorului testamentar. Dacă în administrarea executorului testamentar se află doar o anumită cotă succesorală sau anumite bunuri din masa succesorală, atribuţiile la dispoziţiile art.2356 alin.(1) al doilea enunţ se acordă numai în raport cu această cotă succesorală sau cu aceste bunuri.
(2) În cazul în care executorul testamentar nu este obligat să execute personal dispoziţiile testatorului, el poate cere moştenitorului executarea acestora, dacă nu este de presupus că testatorul avea altă voinţă.
Articolul 2360. Administrarea masei succesorale. Durata îndeplinirii
Testatorul îl poate împuternici pe executorul testamentar să administreze masa succesorală fără a-i atribui şi alte sarcini în afara administrării. El, de asemenea, poate dispune ca executorul testamentar să continue administrarea masei succesorale după executarea altor sarcini atribuite lui. Dacă există dubii, se consideră că executorului testamentar i-au fost transmise atribuţiile prevăzute la art.2358.
Articolul 2361. Încetarea atribuţiilor la expirarea termenului de 30 de ani
Dispoziţiile testamentare întocmite conform dispoziţiilor art.2360 sînt lipsite de efect la expirarea termenului de 30 de ani de la deschiderea moştenirii. Totuşi testatorul poate dispune ca administrarea să continue pînă la moartea moştenitorului sau a executorului testamentar ori pînă la survenirea unui eveniment legat de unul sau de celălalt. Dispoziţiile art.2314 alin.(2) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2362. Limitarea dreptului de dispoziţie a moştenitorului
(1) Moştenitorul nu poate dispune de bunul din masa succesorală care urmează să fie administrat de executorul testamentar.
(2) În mod corespunzător se aplică dispoziţiile în favoarea persoanelor ale căror drepturi provin de la o persoană neîndreptăţită.
Articolul 2363. Capacitatea procesuală activă
Dreptul aflat în administrarea executorului testamentar poate fi exercitat pe cale judecătorească doar de acesta.
Articolul 2364. Capacitatea procesuală pasivă
(1) Creanţele faţă de masa succesorală pot fi înaintate pe cale judecătorească atît faţă de moştenitor, cît şi faţă de executorul testamentar. Dacă executorului testamentar nu i-a fost acordat dreptul de administrare a masei succesorale, cererea se înaintează moştenitorului.
(2) Dispoziţiile art.2406 nu se aplică executorului testamentar.
(3) Creditorul masei succesorale care a înaintat o creanţă moştenitorului poate înainta aceasta creanţă şi executorului testamentar cu scopul ca acesta să admită executarea silită asupra bunurilor care se află în administrarea lui.
Articolul 2365. Propriul creditor al moştenitorului
Creditorii moştenitorului care nu sînt creditori ai masei succesorale nu pot cere satisfacerea creanţelor din contul bunurilor masei succesorale care se află în administrarea executorului testamentar.
Articolul 2366. Inventarul masei succesorale
(1) După acceptarea atribuţiilor, executorul testamentar este obligat să prezinte imediat moştenitorului inventarul bunurilor masei succesorale care se află în administrarea lui şi al obligaţiilor masei succesorale pe care le cunoaşte, precum şi să-i acorde acestuia asistenţa necesară pentru întocmirea inventarului.
(2) Inventarul trebuie datat cu ziua întocmirii şi semnat de către executorul testamentar. La cererea moştenitorului, executorul testamentar este obligat să-şi legalizeze semnătura.
(3) Moştenitorul poate cere să participe la întocmirea inventarului.
(4) Executorul testamentar este în drept, iar la cererea moştenitorului este obligat, să transmită întocmirea inventarului organului competent, persoanei competente sau notarului.
(5) Cheltuielile pentru întocmirea şi legalizarea semnăturii de pe inventar sînt suportate din contul masei succesorale.
Articolul 2367. Administrarea corespunzătoare a masei succesorale
(1) Executorul testamentar este obligat să administreze în mod corespunzător masa succesorală.
(2) Executorul testamentar este obligat să execute indicaţiile din testament ale testatorului privind ordinea administrării. La cererea executorului testamentar sau a altei persoane care are interes legitim, instanţa de judecată poate anula aceste indicaţii dacă respectarea lor prezintă un pericol esenţial pentru masa succesorală.
(3) Dispoziţiile art.2435 se aplică în mod corespunzător executorului testamentar.
Articolul 2368. Transmiterea bunurilor masei succesorale
(1) La cererea moştenitorului, executorul testamentar este obligat să pună la dispoziţia acestuia bunurile din masa succesorală de care executorul testamentar în mod evident nu are nevoie pentru executarea atribuţiilor sale. Odată cu transmiterea acestor bunuri încetează dreptul executorului testamentar de administrare a lor.
(2) Executorul testamentar nu poate refuza transmiterea acestor bunuri în temeiul existenţei obligaţiilor masei succesorale care nu rezultă din legate şi sarcini, nici din legatele şi sarcinile afectate de modalităţi, dacă moştenitorul garantează satisfacerea obligaţiilor sau executarea legatelor ori sarcinilor.
Articolul 2369. Raportul cu moştenitorul. Dările de seamă
(1) La determinarea raporturilor dintre executorul testamentar şi moştenitor se aplică în mod corespunzător regulile privind mandatul.
(2) În cazul unei administrări mai îndelungate, moştenitorul poate cere dări de seamă anuale.
Articolul 2370. Răspunderea executorului testamentar
(1) În cazul neexecutării fără justificare de către executorul testamentar a obligaţiilor sale, acesta răspunde pentru prejudiciul cauzat faţă de moştenitor, precum şi faţă de legatar, în cazul în care trebuia să fie executat un legat.
(2) Mai mulţi executori testamentari, în cazul neexecutării fără justificare, răspund solidar.
Articolul 2371. Dispoziţii imperative
Testatorul nu poate elibera executorul testamentar de obligaţiile pe care acesta le are conform dispoziţiilor art.2366, 2367, 2369 şi 2370.
Articolul 2372. Remunerarea executorului testamentar
(1) Executorul testamentar poate cere o remuneraţie corespunzătoare pentru executarea atribuţiilor sale, dacă testatorul nu a dispus altfel. În cazul în care executorul testamentar este moştenitor sau legatar, valoarea masei succesorale sau a legatului se ia în considerare la determinarea mărimii remuneraţiei, dacă testatorul nu a dispus altfel.
(2) Dacă moştenitorii, legatarii şi executorii testamentari nu ajung la un acord privind mărimea remuneraţiei, instanţa de judecată va fixa mărimea remuneraţiei la cererea executorului testamentar.
Articolul 2373. Executorul testamentar al moştenitorului subsecvent
Testatorul poate desemna un executor testamentar în scopul exercitării drepturilor şi al executării obligaţiilor moştenitorului subsecvent pînă la survenirea moştenirii subsecvente.
Articolul 2374. Rambursarea cheltuielilor pentru executarea testamentară
(1) Executorul testamentar are dreptul la rambursarea cheltuielilor necesare efectuate în scopul administrării masei succesorale şi al executării dispoziţiilor testamentare.
(2) Cheltuielile efectuate în scopul administrării masei succesorale şi al executării dispoziţiilor testamentare se acoperă din contul masei succesorale.
Articolul 2375. Executorul legatului
Testatorul poate desemna un executor testamentar şi cu scopul ca acesta să asigure executarea sarcinii impuse legatarului.
Articolul 2376. Mai mulţi executori testamentari
(1) Mai mulţi executori testamentari acţionează în comun. În cazul divergenţelor dintre ei, decizia se ia de către notarul care desfăşoară procedura succesorală. Dacă unul dintre ei decade, executorii rămaşi acţionează de sine stătător. Testatorul poate dispune altfel.
(2) Fiecare executor testamentar are dreptul să întreprindă, fără consimţămîntul altor executori testamentari, măsurile necesare pentru păstrarea bunurilor masei succesorale care se află în administrarea lor comună.
Articolul 2377. Încetarea atribuţiilor executorului testamentar
Atribuţiile executorului testamentar încetează în urma decesului acestuia sau la survenirea unor circumstanţe care, conform dispoziţiilor art.2352, lipsesc de efect desemnarea.
Articolul 2378. Renunţarea de către executorul testamentar
Executorul testamentar poate să renunţe la executarea obligaţiilor sale în orice moment. Renunţarea se face printr-o declaraţie adresată notarului care desfăşoară procedura succesorală. Dispoziţiile privind denunţarea mandatului se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2379. Revocarea executorului testamentar
(1) La cererea persoanei care are interes legitim, instanţa de judecată poate revoca executorul testamentar dacă pentru aceasta există motive întemeiate. Asemenea motive se consideră, printre altele, neexecutarea esenţială a obligaţiilor sau incompetenţa de a administra corect masa succesorală.
(2) Înainte de a fi revocat, executorul testamentar trebuie să fie, în măsura posibilităţilor, audiat.
Articolul 2380. Accesul la cererile depuse
Notarul care desfăşoară procedura succesorală trebuie să permită accesul la cererile depuse conform dispoziţiilor art.2349 alin.(2), art.2350 alin.(3), art.2353 alin.(2) şi art.2378 al doilea enunţ fiecărei persoane care demonstrează un interes legitim faţă de acestea.
Capitolul VIII
REVOCAREA, MODIFICAREA ŞI CADUCITATEA
TESTAMENTULUI SAU A DISPOZIŢIEI TESTAMENTARE
Articolul 2381. Revocarea testamentului sau a dispoziţiei testamentare
Testatorul poate revoca oricînd orice dispoziţie inclusă în testament sau testamentul integral.
Articolul 2382. Revocarea testamentului prin întocmirea unui nou testament
(1) Revocarea se face prin întocmirea unui nou testament.
(2) Testamentul prin care se revocă un alt testament poate fi făcut printr-un alt fel de testament decît cel revocat.
Articolul 2383. Revocarea testamentului prin distrugere sau modificare
Testamentul poate fi de asemenea revocat dacă testatorul distruge înscrisul în care se conţine acesta, cu intenţia de a revoca testamentul, sau dacă face în acesta asemenea modificări care, de obicei, se săvîrşesc cu intenţia de a revoca o declaraţie de voinţă scrisă. Dacă testatorul a distrus actul testamentar sau i-a adus modificări în modul indicat, se prezumă că el a avut intenţia de a revoca testamentul.
Articolul 2384. Restituirea testamentului depus la păstrare la o autoritate competentă
(1) Testamentul întocmit în faţa notarului sau în conformitate cu dispoziţiile art.2227 se consideră revocat în cazul restituirii testatorului a documentului transmis spre păstrare unei autorităţii competente. Autoritatea care îi restituie testatorului documentul trebuie să-l informeze pe testator cu privire la consecinţele restituirii prevăzute în enunţul întîi, să facă o menţiune corespunzătoare în documentul restituit şi să întocmească un act care să confirme că ambele cerinţe au fost îndeplinite.
(2) Testatorul are dreptul să ceară în orice moment restituirea testamentului. Testamentul poate fi restituit doar testatorului personal.
(3) Dispoziţiile alin.(2) se aplică şi în cazul testamentului depozitat în temeiul art.2224. Restituirea testamentului olograf nu afectează valabilitatea acestuia.
Articolul 2385. Revocarea revocării
Dacă în baza testamentului este revocată revocarea precedentă a dispoziţiei testamentare, dacă există dubii, este valabilă dispoziţia testamentară anterioară, ca şi cum nu ar fi fost revocată.
Articolul 2386. Existenţa mai multor testamente
Dacă testatorul a întocmit mai multe testamente care se completează unul pe altul, atunci toate au efecte juridice în partea în care sînt compatibile.
Articolul 2387. Revocarea în baza unui testament ulterior
(1) În cazul întocmirii unui nou testament, testamentul anterior se revocă în măsura în care contravine testamentului ulterior.
(2) În cazul revocării testamentului ulterior, dacă există dubii, este valabil testamentul anterior, ca şi cum nu ar fi fost revocat.
Articolul 2388. Caducitatea testamentului sau a dispoziţiei testamentare
În afară de alte cazuri prevăzute de lege, testamentul sau dispoziţia testamentară devine caducă în măsura în care:
a) persoana în folosul căreia a fost întocmit testamentul a decăzut din dreptul la moştenire conform art.2176;
b) bunul testat a pierit în totalitate după întocmirea testamentului, dar înainte de moartea testatorului, indiferent de cauza pieirii;
c) bunul testat este înstrăinat de către testator în timpul vieţii sau nu i-a aparţinut;
d) încalcă rezerva succesorală.
Titlul IV
STATUTUL JURIDIC AL MOŞTENITORULUI
Capitolul I
ACCEPTAREA MOŞTENIRII ŞI RENUNŢAREA LA MOŞTENIRE
Articolul 2389. Opţiunea succesorală
(1) Moştenitorul care este chemat la moştenire în temeiul legii sau al unei dispoziţii testamentare poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea. Din momentul acceptării moştenirii, moştenitorul nu mai are dreptul de a renunţa la aceasta.
(2) Efectele juridice ale acceptării sau renunţării la moştenire survin în momentul deschiderii moştenirii.
(3) Statul nu poate renunţa la moştenirea legală.
[Art.2389 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2390. Acceptarea moştenirii
(1) Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine.
(2) Moştenirea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul care desfăşoară procedura succesorală o declaraţie de acceptare a moştenirii în formă autentică înainte de expirarea termenului de acceptare a moştenirii sau când moştenitorul intră în posesia masei succesorale. Declaraţia de acceptare a moştenirii poate fi autentificată la oricare notar sau altă persoană abilitată să autentifice acte juridice.
(3) Dacă moştenitorul este un minor sau un adult în privinţa căruia s-a iniţiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciară, notarul are obligaţia să notifice de îndată autoritatea tutelară privind deschiderea moştenirii şi necesitatea exercitării dreptului de opţiune succesorală de către moştenitorul respectiv, precum şi privind termenul de acceptare a moştenirii. Autoritatea tutelară ia în evidenţă situaţia moştenitorului respectiv şi acţionează în conformitate cu prevederile art.139 alin.(1) lit.e).
(4) În situaţia în care, la expirarea termenului de acceptare a moştenirii pentru moştenitorul prevăzut la alin.(3), autoritatea tutelară nu a recepţionat nicio cerere de autorizare a actului de acceptare sau de renunţare la moştenire în numele moştenitorului respectiv, aceasta decide de sine stătător asupra acceptării sau renunţării la moştenire în numele moştenitorului.
(5) Decizia luată de autoritatea tutelară în conformitate cu prevederile alin.(4) se comunică notarului în termen de o lună de la data expirării termenului de acceptare a moştenirii şi se consideră ca acceptare sau, după caz, ca renunţare depusă în termen.
(6) Dacă moştenitorul a intrat în posesia unei părţi din masa succesorală, se consideră că acesta a acceptat întreaga masă succesorală, oriunde s-ar afla şi din orice ar consta.
(7) Moştenitorul care a intrat în posesia masei succesorale nu are dreptul să dispună de aceasta până la expirarea termenului de acceptare a moştenirii şi până la primirea certificatului de moştenitor.
(8) Dacă moştenitorul testamentar nu ştia de modificarea ori de revocarea testamentului sau dacă moştenitorul legal care nu ştia despre existenţa testamentului a intrat în posesia masei succesorale, sau dacă moştenitorii testamentari sau legali nu ştiau despre existenţa unui alt testament ori despre existenţa unor moştenitori legali mai apropiaţi, acestora le rămân fructele obţinute de la masa succesorală până la intentarea acţiunii prevăzute la art.2403, fiind de asemenea în drept să ceară restituirea integrală a cheltuielilor făcute cu masa succesorală.
(9) Dacă, în cazurile prevăzute la alin.(8), bunurile care intră în masa succesorală sunt vândute până la intentarea acţiunii prevăzute la art.2403, vânzarea-cumpărarea se consideră valabilă, iar mijloacele obţinute din vânzare se predau moştenitorului legal/testamentar.
[Art.2390 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2391. Termenul de acceptare a moştenirii
(1) Termenul de acceptare a moştenirii este de 12 luni de la data deschiderii ei.
(2) Dacă dreptul de a accepta moştenirea apare în cazul în care ceilalţi moştenitori nu o acceptă, aceasta trebuie acceptată în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungeşte până la 3 luni.
(3) Prin derogare de la alin.(1), termenul de acceptare a moştenirii începe să curgă:
a) de la data naşterii moştenitorului – dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;
b) de la data înregistrării decesului la organul de stare civilă – dacă înregistrarea se face în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care se declară decesul celui care a lăsat moştenirea;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său – dacă testamentul care cuprinde acest legat este găsit după deschiderea moştenirii;
d) de la data la care moştenitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa succesorală – dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.
(4) În baza cererii moştenitorului care a omis termenul de acceptare a moştenirii, notarul care desfăşoară procedura succesorală poate prelungi termenul de acceptare a moştenirii sau poate stabili un nou termen de acceptare dacă moştenitorul a omis termenul din motive întemeiate, iar ceilalţi moştenitori nu obiectează.
(5) În cazul în care nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin.(4), cererea de prelungire a termenului de acceptare a moştenirii se soluţionează de către instanţa de judecată.
(6) În cazul prevăzut la alin.(4), moştenitorului i se acordă în natură partea ce i se cuvine din masa succesorală rămasă, iar dacă acest lucru nu este posibil echivalentul în bani al părţii ce i se cuvine din masa succesorală rămasă.
[Art.2391 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2392. Forma renunţării
(1) Renunţarea la moştenire se face prin declaraţie autentică depusă la notarul care desfăşoară procedura succesorală.
(2) Declaraţia se poate autentifica la oricare notar sau la altă persoană abilitată să autentifice acte juridice.
(3) După renunţare, moştenirea nu mai poate fi acceptată.
Articolul 2393. Momentul acceptării sau renunţării la moştenire
Cel chemat la moştenire poate accepta moştenirea sau renunţa la aceasta după deschiderea moştenirii.
Articolul 2394. Interzicerea acceptării sau renunţării afectate de modalităţi
Acceptarea moştenirii sau renunţarea la moştenire nu se poate face sub condiţie sau cu stabilirea unui termen.
Articolul 2395. Cîteva temeiuri de chemare la moştenire
(1) Persoana care are dreptul de a moşteni în temeiul dispoziţiei testamentare, în cazul în care, în absenţa dispoziţiei testamentare, ea ar avea dreptul de a moşteni în calitate de moştenitor legal, poate să renunţe la moştenire în calitate de moştenitor desemnat prin testament şi să accepte moştenirea în calitate de moştenitor legal.
(2) Persoana care are dreptul de a moşteni ca moştenitor testamentar poate să accepte moştenirea pe unul dintre temeiuri şi să renunţe la moştenire pe celălalt temei.
Articolul 2396. Eroarea privind temeiul chemării la moştenire
(1) Acceptarea se consideră că nu a avut loc dacă moştenitorul era în eroare privind temeiul chemării la moştenire.
(2) Dacă există dubii, renunţarea se extinde asupra tuturor temeiurilor de chemare la moştenire care sînt cunoscute moştenitorului la momentul depunerii declaraţiei.
Articolul 2397. Inadmisibilitatea acceptării parţiale sau renunţării parţiale
Acceptarea sau renunţarea nu poate fi limitată la o parte din cota succesorală. Acceptarea sau renunţarea la o parte din cota succesorală nu produce efecte.
Articolul 2398. Moştenirea mai multor cote succesorale
(1) Persoana care are dreptul la mai multe cote succesorale poate accepta o cotă şi poate renunţa la alta dacă are dreptul la acele cote succesorale în temeiuri diferite.
(2) Dacă dreptul la cote succesorale are acelaşi temei, acceptarea sau renunţarea la una dintre cotele succesorale se aplică şi celeilalte, chiar dacă devoluţiunea uneia are loc mai tîrziu. Dreptul la cota succesorală are acelaşi temei chiar şi atunci cînd dispoziţia se conţine în testamente diferite.
(3) Dacă testatorul a testat moştenitorului cîteva cote succesorale, el poate să-l autorizeze prin dispoziţie testamentară să accepte o cotă succesorală şi să renunţe la alta.
Articolul 2399. Moştenirea dreptului de moştenire
(1) Dreptul de moştenire şi dreptul de a renunţa la moştenire se transmit moştenitorilor (transmisie succesorală).
(2) În cazul în care moştenitorul moare până la expirarea termenului de acceptare a moştenirii fără a exercita dreptul în cauză, acest termen nu expiră înainte de expirarea termenului de acceptare a moştenirii lăsate de moştenitor.
(3) În cazul în care sunt mai mulţi moştenitori ai moştenitorului, fiecare poate să accepte sau să renunţe la partea din moştenire care corespunde cotei sale succesorale.
[Art.2399 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2400. Efectele renunţării
(1) Se consideră că nu a dobândit niciodată moştenirea persoana care a renunţat la moştenire. Dispoziţiile art.2401 alin.(1) rămân aplicabile.
(2) Dreptul la moştenire trece la persoana care ar fi moştenit în cazul în care cel care a renunţat nu ar fi fost în viaţă la momentul deschiderii moştenirii.
(3) Notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat să comunice despre renunţare la moştenire persoanei care dobândeşte moştenirea în rezultatul renunţării. Notarul este obligat să permită oricărei persoane care are un interes legitim să ia cunoştinţă de renunţare.
[Art.2400 în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2401. Dreptul creditorului în caz de renunţare la moştenire de către debitor
(1) Creditorul poate cere ca obligaţiile faţă de el ce incumbă debitorului care a renunţat la moştenire şi care, la data renunţării, este în incapacitate de plată să fie stinse din contul masei succesorale în limita cotei succesorale la care debitorul care a renunţat la moştenire era în drept.
(2) Moştenitorii pot ridica faţă de creditor toate excepţiile pe care le-ar fi putut ridica debitorul care a renunţat la moştenire.
(3) Partea din masa succesorală rămasă după satisfacerea obligaţiilor faţă de creditorul menţionat la alin.(1) revine moştenitorilor care culeg cota succesorală a debitorului care a renunţat la moştenire.
Articolul 2402. Termenul de prescripţie al dreptului de anulare
(1) În cazul în care acceptarea sau renunţarea este anulabilă pe motiv de eroare, dol sau violenţă, acţiunea în anulare se prescrie în termen de 3 luni.
(2) În cazul anulabilităţii acceptării sau renunţării pe motiv de violenţă, termenul se calculează de la data înlăturării pericolului, iar în celelalte cazuri – din momentul în care persoana care poate invoca anulabilitatea află sau trebuia să afle despre existenţa temeiurilor de anulabilitate. La determinarea termenului se aplică în mod corespunzător regulile privind suspendarea cursului prescripţiei.
(3) Anularea este exclusă dacă din momentul acceptării sau renunţării au trecut 3 ani.
Articolul 2403. Modul de contestare
Acceptarea sau renunţarea poate fi contestată printr-o acţiune în anulare depusă în instanţa de judecată de la locul în care se desfăşoară procedura succesorală.
[Art.2403 modificat prin Legea nr.134 din 30.05.2024, în vigoare 20.07.2024]
Articolul 2404. Contestarea omiterii termenului de renunţare
[Art.2404 abrogat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2405. Efectele anulării
(1) Anularea acceptării se consideră renunţare, iar anularea renunţării – acceptare.
(2) Notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat să notifice despre anularea renunţării persoana căreia moştenirea i-a revenit în rezultatul renunţării. Dispoziţiile art.2401 alin.(3) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2406. Imposibilitatea urmăririi moştenitorului pînă la acceptarea moştenirii
Pînă la acceptarea moştenirii, pretenţiile faţă de masa succesorală nu pot fi executate silit împotriva moştenitorilor.
Articolul 2407. Gestiunea afacerilor pînă la renunţare
(1) În cazul în care, pînă la renunţarea la moştenire, moştenitorul a gestionat afacerile masei succesorale, el are, în raport cu cel care va deveni moştenitor, drepturile şi obligaţiile gerantului potrivit dispoziţiilor referitoare la gestiunea de afaceri fără mandat.
(2) În cazul în care, pînă la renunţarea la moştenire, moştenitorul a dispus de un bun din masa succesorală, efectele juridice ale actului de dispoziţie nu sînt afectate de renunţare dacă amînarea nu era posibilă fără un prejudiciu pentru masa succesorală.
(3) Actul juridic care trebuia săvîrşit faţă de moştenitor, chiar dacă a fost săvîrşit înainte de renunţare faţă de cel care a renunţat la moştenire, îşi produce efectele juridice şi după renunţare.
Articolul 2408. Întreţinerea mamei viitorului moştenitor
În cazul în care naşterea moştenitorului se va produce după deschiderea moştenirii, mama care nu este în stare să se întreţină singură are dreptul să ceară pînă la naştere acordarea întreţinerii corespunzătoare situaţiei sale din masa succesorală sau, în cazul în care alături de el mai sînt chemate la moştenire şi alte persoane, din cota succesorală a copilului. La determinarea mărimii cotei succesorale se prezumă că se va naşte un singur copil.
Articolul 2409. Prezumţia moştenirii de către stat
(1) În cazul în care ca urmare a procedurii prevăzute la art.2410, moştenitorul nu va fi determinat sau dacă toţi moştenitorii au decăzut din dreptul la moştenire, notarul care desfăşoară procedura succesorală va întocmi un act care să confirme că nu există alţi moştenitori decît statul.
(2) Conform actului menţionat la alin.(1), statul este considerat moştenitor şi i se eliberează certificat de moştenitor în baza moştenirii vacante.
(3) Dispoziţiile prezentului articol nu afectează dreptul moştenitorului de a înainta petiţia de ereditate faţă de stat ca moştenitor în baza moştenirii vacante conform regulilor generale.
Articolul 2410. Anunţul public privind declararea drepturilor asupra moştenirii
(1) Întocmirea actului prevăzut la art.2409 trebuie să fie precedată de un anunţ public privind necesitatea declarării drepturilor asupra moştenirii, cu indicarea termenului pentru declarare. Ordinea publicării şi durata termenului pentru declarare se determină conform procedurii somaţiei publice a creditorilor masei succesorale. Anunţul public poate să nu fie făcut în cazul în care cheltuielile pentru acesta sînt disproporţionat de mari în raport cu valoarea masei succesorale.
(2) Dreptul la moştenire nu va fi luat în considerare dacă, în termen de 3 luni de la expirarea termenului fixat, notarului nu-i vor fi prezentate dovezi referitoare la dreptul la moştenire sau la intentarea acţiunii faţă de stat.
Articolul 2411. Statutul juridic al statului pînă la constatarea lipsei moştenitorilor
În favoarea sau faţă de stat în calitate de moştenitor legal pot fi înaintate pretenţii privind dreptul la moştenire numai după emiterea de către notar a unui act prin care se constată lipsa altor moştenitori.
Capitolul II
CUSTODIA MASEI SUCCESORALE
Articolul 2412. Temeiurile şi formele de custodie a masei succesorale
(1) După decesul celui care a lăsat moştenire, notarul ia măsuri pentru a asigura custodia masei succesorale dacă:
a) nu se cunoaşte niciun moştenitor;
b) moştenitorii cunoscuţi nu se află la locul deschiderii moştenirii;
c) nu se cunoaşte dacă există vreun moştenitor care a acceptat moştenirea;
d) moştenitorul este minor şi nu are reprezentant legal;
e) în privinţa moştenitorului s-a iniţiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciară şi nu are reprezentant legal;
f) există alte temeiuri prevăzute de lege.
(2) Măsurile de custodie a masei succesorale pot include:
a) aplicarea sigiliilor;
b) depunerea în depozitul notarial sau la o instituţie specializată, dacă, în timpul efectuării inventarierii, se vor găsi sume de bani, titluri de valoare sau alte valori, făcîndu-se menţiune despre aceasta în actul de inventariere;
c) desemnarea custodelui masei succesorale.
(3) Pînă la deschiderea procedurii succesorale, oricare notar în al cărui teritoriu de activitate se află locul deschiderii moştenirii este competent să ia măsuri de custodie a masei succesorale. După deschiderea procedurii succesorale, competenţa trece de plin drept la notarul care o desfăşoară.
(4) Autorităţile publice centrale şi locale, organele de poliţie, judecătorii, notarii, avocaţii şi executorii judecătoreşti sînt obligaţi să informeze despre necesitatea aplicării măsurilor de custodie dacă le-a devenit cunoscută una din împrejurările prevăzute la alin.(1).
Articolul 2413. Aplicarea măsurilor de custodie
(1) Măsurile de custodie pot fi aplicate pînă la acceptarea masei succesorale de către moştenitori, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Notarul aplică măsurile de custodie la proprie iniţiativă, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Notarul, de asemenea, poate aplica măsurile de custodie la cererea unui creditor al masei succesorale, a unui legatar sau a altei persoane care are un drept faţă de masa succesorală dacă neaplicarea măsurilor de custodie poate periclita drepturile acelor persoane faţă de masa succesorală.
(4) În cazul unui litigiu cu privire la calitatea de moştenitor, notarul poate aplica măsurile de custodie în baza încheierii instanţei de judecată care examinează litigiul.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(3) şi (4), aplicarea măsurii de custodie se poate face după acceptarea moştenirii de către moştenitori, în special dacă activitatea unui moştenitor sau situaţia patrimonială a moştenitorului pune în pericol conservarea masei succesorale şi satisfacerea drepturilor din contul masei succesorale.
Articolul 2414. Custodele masei succesorale
(1) Notarul poate desemna un custode pentru custodia masei succesorale, căruia notarul îi poate ordona referitor la posesia, folosinţa sau dispunerea de bunuri. La desemnarea custodelui, notarul poate întocmi inventarul masei succesorale sau poate desemna un executor judecătoresc în acest scop.
(2) Orice persoană care este potrivită pentru a exercita custodia poate fi desemnată custode. Dacă toate personale sînt de acord, poate fi desemnat custode unul dintre succesibili, în caz contrar, este desemnată o altă persoană aleasă de notar. Administratorul autorizat nu poate refuza desemnarea în calitate de custode fără motive întemeiate.
(3) Notarul poate revoca custodele care nu asigură custodia corespunzătoare a masei succesorale ori nu respectă ordinele notarului.
(4) Custodele este obligat:
a) să administreze masa succesorală cu diligenţă în scopul conservării ei;
b) să ofere întreţinere din contul masei succesorale persoanei prevăzute la art.2408;
c) să îndeplinească obligaţiile masei succesorale din contul masei succesorale conform art.2415;
d) să raporteze notarului şi moştenitorilor despre măsurile de custodie;
e) în cazurile prevăzute la art.2413 alin.(3), precum şi în alte cazuri în care este necesară conservarea masei succesorale, să ia masa succesorală din posesia unui terţ sau a unui moştenitor în posesie proprie ori să asigure separarea masei succesorale de bunurile moştenitorului în orice alt mod;
f) dacă este necesar, să depună cerere de deschidere a procedurii succesorale la notarul competent sau să ia alte măsuri pentru identificarea moştenitorilor dacă notarii publici din Republica Moldova nu deţin competenţa să desfăşoare procedura succesorală.
(5) Custodele poate să dispună de bunuri din masa succesorală doar în scopul stingerii obligaţiilor masei succesorale şi pentru acoperirea cheltuielilor aferente custodiei masei succesorale. Custodele nu are dreptul să dispună de un bun imobil care intră în componenţa masei succesorale fără încuviinţarea notarului care desfăşoară procedura succesorală. Notarul poate impune la împuternicirile custodelui alte limite, care vor fi menţionate în certificatul de custode al masei succesorale.
(6) Moştenitorul nu are dreptul de a dispune de masa succesorală care se află în custodie.
(7) Notarul poate refuza desemnarea custodelui masei succesorale dacă se presupune că masa succesorală nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile legate de custodie. Cu toate acestea, notarul va desemna custodele dacă persoana care solicită aplicarea măsurilor de custodie plăteşte cu titlu de garanţie, la termenul şi contul indicat de notar, sumele care se planifică că vor acoperi cheltuielile respective.
Articolul 2415. Satisfacerea obligaţiilor de către custode
(1) În cazul în care s-a desemnat un custode, acesta, după întocmirea inventarului, va satisface pretenţiile incluse în inventar dacă ele au devenit scadente.
(2) Custodele poate satisface pretenţiile care încă nu sînt scadente doar cu acordul moştenitorilor.
(3) Dacă custodele contestă o pretenţie, el va satisface această pretenţie doar în cadrul procedurii executării silite desfăşurate în condiţiile legii.
(4) Dispoziţiile art.2435 se aplică în mod corespunzător custodelui.
Articolul 2416. Remunerarea custodelui
Custodele masei succesorale are dreptul la o remuneraţie din contul masei succesorale pentru custodia desfăşurată. Remuneraţia se stabileşte de notar, în mărime rezonabilă.
Articolul 2417. Încetarea măsurilor de custodie
(1) Notarul dispune încetarea măsurilor de custodie a masei succesorale dacă au încetat să existe temeiurile de aplicare a măsurilor de custodie prevăzute la art.2412 şi 2413.
(2) Notarul dispune încetarea custodiei dacă masa succesorală nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor aferente custodiei, iar persoana care solicită aplicarea măsurilor de custodie nu avansează, la termenul şi contul indicat de notar, sumele care se planifică că vor acoperi cheltuielile respective.
(3) Dacă cererea de aplicare a măsurilor de custodie se soluţionează în temeiul art.2413 alin.(3) sau (4), persoana care solicită aplicarea măsurilor va fi audiată înainte de încetarea măsurilor de custodie.
Capitolul III
RĂSPUNDEREA MOŞTENITORULUI PENTRU PASIVUL MASEI SUCCESORALE
Secţiunea 1
Obligaţiile masei succesorale
Articolul 2418. Răspunderea moştenitorului pentru obligaţiile masei succesorale
(1) Moştenitorul răspunde pentru obligaţiile masei succesorale.
(2) Obligaţii ale masei succesorale se consideră, pe lîngă obligaţiile defunctului, şi obligaţiile care rezultă din calitatea de moştenitor, în special obligaţiile ce rezultă din legate şi din sarcini.
Articolul 2419. Cheltuielile de îngrijire şi de înmormîntare
(1) Moştenitorii suportă toate cheltuielile cauzate de îngrijire şi tratament în timpul ultimei boli a celui care a lăsat moştenirea, precum şi cheltuielile necesare pentru înmormîntare, care trebuie să corespundă obiceiului locului şi mărimii masei succesorale.
(2) Pretenţiile privind plata cheltuielilor prevăzute la alin.(1) se satisfac din contul moştenirii prioritar faţă de alte creanţe, inclusiv faţă de cele garantate prin ipotecă sau gaj.
Articolul 2420. Întreţinerea membrilor familiei
(1) Moştenitorii sînt obligaţi să asigure membrilor familiei defunctului care au fost întreţinuţi de acesta şi au locuit împreună cu acesta pînă la moartea lui, în primele 40 de zile după deschiderea moştenirii, o întreţinere în mărime echivalentă cu întreţinerea acordată pînă la moarte şi să le permită acestora să folosească locuinţa şi obiectele de uz casnic. Prin testament testatorul poate dispune altfel.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), dispoziţiile cu privire la legat se aplică în mod corespunzător.
Secţiunea a 2-a
Somarea creditorilor masei succesorale
Articolul 2421. Somarea privind înaintarea creanţelor
Creditorilor masei succesorale li se poate cere declararea creanţelor lor în cadrul procedurii de somare publică în ordinea stabilită de prezenta secţiune.
Articolul 2422. Cererea de desfăşurare a procedurii de somare
(1) Procedura de somare a creditorilor masei succesorale este desfăşurată de către notarul care desfăşoară procedura succesorală la cererea:
a) oricărui moştenitor. Cu toate acestea, cererea nu poate fi depusă de moştenitorul unic dacă, conform legii, el poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile masei succesorale;
b) administratorului masei succesorale;
c) custodelui masei succesorale sau executorului testamentar, dacă aceştia au împuterniciri de a administra masa succesorală.
(2) Moştenitorul, precum şi executorul testamentar pot cere desfăşurarea procedurii de somare după acceptarea moştenirii.
(3) În cazul în care există mai mulţi moştenitori, indiferent de persoana care a depus-o, cererea de desfăşurare a procedurii de somare şi tabelul creanţelor înaintate profită tuturor celorlalţi moştenitori; dispoziţiile legale privind răspunderea nelimitată rămîn neafectate. În cazul moştenirii subsecvente, această regulă se aplică în mod corespunzător moştenitorilor prealabili şi moştenitorilor subsecvenţi.
(4) Dacă moştenitorul şi-a vîndut cota succesorală, atît cumpărătorul, cît şi moştenitorul pot depune cerere de desfăşurare a procedurii de somare. Indiferent de persoana care a depus-o, cererea de desfăşurare a procedurii de somare şi tabelul creanţelor înaintate profită atît vînzătorului, cît şi cumpărătorului; dispoziţiile legale privind răspunderea nelimitată rămîn neafectate. Această regulă se aplică în mod corespunzător cazurilor în care o persoană a vîndut cota succesorală dobîndită prin contract sau pe altă cale s-a obligat să vîndă cota succesorală dobîndită în temeiul legii sau pe altă cale.
(5) La cererea de desfăşurare a procedurii de somare se anexează lista creditorilor cunoscuţi, cu indicarea adresei de contact cunoscute.
(6) Dacă s-a depus cerere de intentare a procesului de insolvabilitate a masei succesorale, procedura de somare nu se poate desfăşura, iar dacă a început, va fi oprită.
Articolul 2423. Conţinutul somaţiei. Publicarea şi expedierea somaţiei
(1) Notarul care desfăşoară procedura succesorală pregăteşte şi asigură publicarea o singură dată a somaţiei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. După publicare, notarul expediază somaţia creditorilor indicaţi la art.2422 alin.(5).
(2) Suplimentar, notarul poate publica somaţia în alte mijloace de presă.
(3) Somaţia va conţine:
a) denumirea şi adresa biroului notarial; numărul dosarului succesoral;
b) numele, prenumele, reşedinţa obişnuită a defunctului şi data decesului;
c) data naşterii şi numărul de identificare ale defunctului, în cazul în care acestea sînt indicate în actul de deces;
d) chemarea adresată creditorilor masei succesorale de a-şi înainta pretenţiile către notar;
e) termenul-limită de înaintare a creanţelor, care va fi de 6 luni de la data publicării somaţiei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;
f) avertismentul că creditorii masei succesorale care nu şi-au înaintat creanţele se sancţionează de lege prin faptul că creanţele lor vor fi satisfăcute doar în măsura în care vor mai rămîne bunuri ale masei succesorale după satisfacerea creanţelor creditorilor care nu au fost sancţionaţi de lege. Dreptul de a fi satisfăcuţi înaintea legatarilor şi a beneficiarilor sarcinilor testamentare rămîne neafectat;
g) avertismentul că, după partajul masei succesorale, fiecare comoştenitor răspunde numai pentru partea din obligaţiile masei succesorale proporţională cu cota sa succesorală.
Articolul 2424. Notificarea creditorului despre înaintarea creanţei
(1) Notificarea creditorului despre înaintarea creanţei se depune la notarul care desfăşoară procedura succesorală şi conţine:
a) numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul;
b) mărimea integrală a sumelor sau a altor prestaţii datorate creditorului la data depunerii; temeiul creanţelor şi scadenţa lor;
c) menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.
(2) La notificare se anexează, după caz, originale sau copii legalizate de pe înscrisurile justificative din care izvorăsc creanţele şi actele de constituire de garanţiilor. Neanexarea acestora nu afectează efectele juridice ale notificării.
Articolul 2425. Tabelul creanţelor înaintate. Dreptul de acces la actele procedurii
(1) După expirarea termenului-limită al somaţiei, notarul care desfăşoară procedura de somare întocmeşte tabelul creanţelor înaintate pe baza notificărilor depuse în termen şi îl aduce la cunoştinţa solicitantului procedurii şi a moştenitorilor care au acceptat moştenirea.
(2) Notarul trebuie să permită persoanelor indicate la art.2422 alin.(1), creditorului masei succesorale, legatarului, precum şi oricărei alte persoane care demonstrează un interes legitim, să ia cunoştinţă de actele procedurii de somare, inclusiv de notificările creditorilor, de anexele la acestea şi de tabelul creanţelor înaintate.
Articolul 2426. Pretenţii care nu sînt atinse
Procedura de somare publică a creditorilor nu aduce atingere drepturilor creditorilor gajişti, ale celor asimilaţi creditorilor gajişti, în cazul insolvabilităţii, şi nici drepturilor creditorilor care, la executarea silită asupra unui imobil, au dreptul la satisfacerea creanţelor lor din contul acestui bun în măsura în care aceste drepturi se referă la satisfacerea din contul bunurilor a obligaţiilor referitoare la aceste bunuri. Aceeaşi regulă se aplică creditorilor ale căror pretenţii sînt garantate prin înregistrare provizorie sau prin notare ori celor care au dreptul să ceară, în cazul insolvabilităţii, separarea din masa debitoare a bunului care constituie obiectul dreptului lor.
Articolul 2427. Neatingerea legatelor şi a sarcinilor
Dreptul la legate şi drepturile rezultate din sarcini nu sînt afectate prin procedura de somare publică a creditorilor, prin derogare de la dispoziţiile art.2526 lit.a).
Articolul 2428. Excluderea creanţelor neînaintate
(1) Moştenitorul poate refuza satisfacerea creanţei creditorului masei succesorale (creditor exclus) a cărui creanţă nu a fost înaintată în cadrul procedurii de somare publică a creditorilor (creanţă exclusă), dacă masa succesorală se epuizează prin satisfacerea creanţelor creditorilor neexcluşi. Moştenitorul este totuşi obligat să satisfacă creanţa exclusă cu prioritate faţă de obligaţiile ce rezultă din legate şi din sarcini, cu excepţia cazului în care creditorul şi-a înaintat creanţa după satisfacerea obligaţiilor ce rezultă din legate şi din sarcini.
(2) Moştenitorul trebuie să cedeze surplusul în cazul executării silite care prevede satisfacerea creditorului, conform dispoziţiilor legale referitoare la îmbogăţirea nejustificată. Moştenitorul poate refuza predarea bunurilor care intră în componenţa masei succesorale şi care s-au păstrat, plătind contravaloarea lor. Hotărîrea judecătorească definitivă prin care se dispune ca moştenitorul să satisfacă o creanţă exclusă are faţă de un alt creditor acelaşi efect ca şi satisfacerea creanţei.
Articolul 2429. Excepţia de tardivitate în declararea creanţelor
(1) Creditorul masei succesorale care, în baza creanţei sale, ridică pretenţii faţă de moştenitor după expirarea termenului de 3 ani de la deschiderea moştenirii se asimilează creditorului exclus în sensul art.2428, cu excepţia cazului în care moştenitorul sau alte persoane care acţionează în numele masei succesorale (custodele, administratorul masei succesorale, moştenitorul prealabil etc.) au cunoscut despre creanţă înainte de expirarea celor 3 ani sau creditorul şi-a înaintat creanţa în cadrul procedurii de somare publică a creditorilor. În cazul în care cel care a lăsat moştenirea este declarat decedat sau momentul decesului se stabileşte conform Codului de procedură civilă, termenul începe să curgă din momentul în care rămîne definitivă hotărîrea cu privire la declararea decesului sau stabilirea momentului decesului.
(2) Obligaţia care incumbă moştenitorului conform dispoziţiilor art.2428 alin.(1) al doilea enunţ se extinde asupra obligaţiilor corelative drepturilor cu privire la legate şi sarcini numai în măsura în care creditorul, în cazul insolvabilităţii masei succesorale, ar fi avut un rang de prioritate mai înalt.
(3) În măsura în care un creditor nu este afectat conform dispoziţiilor art.2426 prin procedura somării publice, dispoziţiile alin.(1) nu i se aplică.
Secţiunea a 3-a
Limitarea răspunderii moştenitorului
Articolul 2430. Instituirea unei administrări asupra masei succesorale. Insolvabilitatea masei succesorale
(1) Răspunderea moştenitorului pentru obligaţiile masei succesorale se limitează la activul masei succesorale şi nu se extinde asupra patrimoniului pe care îl are în afara cotei succesorale ce îi revine, dacă se dispune administrarea masei succesorale în scopul satisfacerii creditorilor sau dacă a fost intentat procesul de insolvabilitate a masei succesorale.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), moştenitorul poartă răspundere şi cu patrimoniul său în afara cotei succesorale (răspundere nelimitată) pentru toate obligaţiile masei succesorale în cazurile prevăzute la art.2449 alin.(1) şi art.2460 ori doar pentru obligaţia creditorului menţionat la art.2461 alin.(3).
Articolul 2431. Ficţiunea existenţei raporturilor juridice stinse
Dacă se dispune administrarea masei succesorale sau se intentează procesul de insolvabilitate a masei succesorale, se consideră că nu sînt stinse raporturile juridice care s-au stins la deschiderea moştenirii prin întrunirea de către aceeaşi persoană a calităţii de debitor al obligaţiei şi creditor al dreptului corelativ sau de constituitor al garanţiei şi creditor al dreptului garantat.
Articolul 2432. Ineficienţa compensării
(1) Dacă, înainte de a se dispune administrarea masei sau a se intenta procesul de insolvabilitate a masei succesorale, un creditor al masei succesorale şi-a compensat creanţa care face parte din masa succesorală cu creanţa moştenitorului, fără consimţămîntul acestuia, după ce se dispune administrarea masei succesorale sau se intentează procesul de insolvabilitate a masei succesorale, compensarea respectivă se consideră ca nu a avut loc.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi atunci cînd creditorul care nu este creditor al masei succesorale a compensat creanţa sa faţă de moştenitor cu o creanţă din masa succesorală.
Articolul 2433. Răspunderea moştenitorului pentru administrarea anterioară. Rambursarea cheltuielilor
(1) În cazul în care se dispune administrarea masei succesorale sau se intentează procesul de insolvabilitate a masei succesorale, moştenitorul poartă răspundere faţă de creditorii masei succesorale pentru administrarea de pînă atunci a masei succesorale, ca şi cum de la acceptarea moştenirii ar fi dispus de masa succesorală în calitate de administrator al ei. Faţă de acţiunile moştenitorului legate de masa succesorală, efectuate înaintea acceptării moştenirii, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la gestiunea de afaceri fără mandat.
(2) Pretenţiile creditorilor masei succesorale înaintate conform alin.(1) se consideră creanţe care intră în componenţa masei succesorale.
(3) Cheltuielile efectuate de moştenitor sînt acoperite din masa succesorală în măsura în care el ar avea dreptul să ceară rambursarea lor conform dispoziţiilor legale referitoare la mandat sau la gestiunea de afaceri fără mandat.
Articolul 2434. Stingerea obligaţiei masei succesorale
Stingerea unei obligaţii a masei succesorale de către moştenitor trebuie considerată de către creditorii masei succesorale ca fiind efectuată din contul masei succesorale dacă, reieşind din circumstanţe, moştenitorul putea considera că masa succesorală va fi suficientă pentru stingerea tuturor obligaţiilor masei succesorale.
Articolul 2435. Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate a masei succesorale
(1) Dacă moştenitorul află despre starea de incapacitate de plată sau supraîndatorare a masei succesorale, el este obligat să ceară fără întîrziere intentarea procesului de insolvabilitate a masei succesorale, însă nu înainte de acceptarea moştenirii. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea moştenitorului faţă de creditori pentru prejudiciul cauzat prin aceasta. În caz că există mai mulţi moştenitori, răspunderea lor pentru acest prejudiciu este solidară.
(2) Pretenţiile creditorilor masei succesorale înaintate conform alin.(1) se consideră că intră în componenţa masei succesorale.
(3) Pentru determinarea suficienţei masei succesorale nu se iau în calcul obligaţiile rezultate din legate şi sarcini, precum şi obligaţiile faţă de creditorii excluşi în sensul art.2428 şi 2429.
(4) Necunoaşterea supraîndatorării din neglijenţă se asimilează cunoaşterii despre starea de incapacitate de plată sau de supraîndatorare. Se consideră neglijenţă în special atunci cînd moştenitorul nu cere somarea publică a creditorilor masei succesorale, cu toate că are motive să presupună că există obligaţii necunoscute ale masei succesorale. Simpla împrejurare că administratorul sau custodele masei succesorale ori executorul testamentar cunoştea starea de incapacitate de plată sau supraîndatorare nu indică neglijenţa moştenitorului.
(5) Nu este obligatorie somarea publică a creditorilor dacă procedura presupune cheltuieli disproporţionat de mari în raport cu valoarea masei succesorale.
Articolul 2436. Administrarea masei succesorale
(1) Administrarea masei succesorale se dispune de către notarul care desfăşoară procedura succesorală, la cererea moştenitorului, chiar şi înainte de acceptarea moştenirii.
(2) La cererea creditorului masei succesorale, administrarea ei se dispune dacă există motive să se creadă că, în rezultatul comportamentului unui moştenitor sau al situaţiei patrimoniale a unui moştenitor, se periclitează satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor masei succesorale din contul masei succesorale. Cererea nu mai poate fi înaintată dacă au trecut 2 ani de la acceptarea moştenirii de către cel puţin un moştenitor.
(3) Înainte de a dispune administrarea masei succesorale, notarul va cita pentru audiere toţi comoştenitorii şi, după caz, executorul testamentar sau custodele masei succesorale.
(4) Poate fi desemnat administrator al masei succesorale doar administratorul autorizat în condiţiile legii.
Articolul 2437. Refuzul instituirii administrării
Dispunerea administrării masei succesorale poate să fie refuzată dacă cheltuielile sînt disproporţionat de mari în raport cu valoarea masei succesorale.
Articolul 2438. Publicitatea instituirii administrării
(1) Notarul este obligat să publice o informaţie despre instituirea administrării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, indicînd numele şi prenumele defunctului, numărul dosarului succesoral şi datele de identificare ale administratorului masei succesorale.
(2) Notarul eliberează administratorului un certificat care îi confirmă calitatea (certificat de administrator al masei succesorale). Certificatul se restituie la încetarea calităţii de administrator al masei succesorale.
(3) Administratorul masei succesorale asigură notarea instituirii administrării masei succesorale în registrele de publicitate a drepturilor care vizează bunurile masei succesorale.
Articolul 2439. Efectul hotărîrii de instituire a administrării
(1) Odată cu instituirea administrării masei succesorale, moştenitorului şi, dacă există, executorului testamentar i se suspendă dreptul de a administra masa succesorală şi de a dispune de aceasta. În acest caz, pretenţiile faţă de masa succesorală se pot înainta numai administratorului masei succesorale. Dispoziţiile art.74, 77, 83, 92 şi 93 din Legea insolvabilităţii nr.149/2012 se aplică în mod corespunzător.
(2) Executarea silită şi punerea sechestrului asupra bunurilor care intră în componenţa masei succesorale, la cererea unui creditor care nu este creditor al masei succesorale, sînt interzise.
Articolul 2440. Obligaţiile şi răspunderea administratorului masei succesorale
(1) Administratorul este obligat să administreze masa succesorală în interesul creditorilor şi al moştenitorului, avînd inclusiv dreptul de a dispune de bunurile din masa succesorală, şi să asigure, din contul masei succesorale, executarea obligaţiilor masei succesorale indiferent de rangul lor de prioritate.
(2) Administratorul masei succesorale răspunde pentru administrarea masei succesorale şi faţă de creditorii masei succesorale. Dispoziţiile art.2433 alin.(2), 2434 şi 2435 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2441. Transmiterea masei succesorale
(1) Administratorul masei succesorale transmite moştenitorului ceea ce a rămas din masa succesorală abia atunci cînd sînt stinse obligaţiile cunoscute ale masei succesorale.
(2) Dacă o obligaţie nu poate fi executată la moment sau dacă ea este litigioasă, transmiterea masei succesorale se poate face numai dacă s-a acordat o garanţie creditorului. Pentru o creanţă afectată de condiţie nu este necesară acordarea unei garanţii dacă posibilitatea împlinirii condiţiei este atît de îndepărtată, încît creanţa nu are actualmente o valoare patrimonială.
(3) Administratorul masei succesorale va transmite moştenitorului şi notarului care desfăşoară procedura succesorală o dare de seamă despre administrare, iar notarul va dispune încetarea administrării masei succesorale şi va asigura radierea menţiunii despre administrare din registrele de publicitate.
Articolul 2442. Remunerarea administratorului. Rambursarea cheltuielilor
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, administratorul masei succesorale are dreptul la o remuneraţie corespunzătoare, a cărei mărime se stabileşte de către notarul care desfăşoară procedura succesorală.
(2) Administratorul masei succesorale, de asemenea, are dreptul la rambursarea cheltuielilor aferente administrării. Dispoziţiile art.1495 se aplică în mod corespunzător.
(3) Remuneraţia şi cheltuielile sînt acoperite din masa succesorală, chiar dacă au fost avansate de un moştenitor, un creditor sau o altă persoană cu interes legitim.
Articolul 2443. Încetarea administrării masei succesorale
(1) Administrarea masei succesorale încetează de plin drept odată cu intentarea procesului de insolvabilitate a masei succesorale.
(2) Administrarea masei succesorale poate fi revocată de către notarul care desfăşoară procedura succesorală dacă cheltuielile pentru ea depăşesc valoarea masei succesorale.
Articolul 2444. Excepţia de epuizare a masei succesorale
(1) Dacă procesul de insolvabilitate a masei succesorale a încetat ca urmare a distribuţiei finale a masei succesorale sau prin confirmarea de către instanţa de judecată a planului procedurii de restructurare, atunci moştenitorul răspunde conform dispoziţiilor art.2428 şi 2429 alin.(2). Cu toate acestea, pentru obligaţiile masei succesorale guvernate de planul procedurii de restructurare moştenitorul răspunde conform planului.
(2) Creanţele faţă de masa succesorală care, în cadrul procesului de insolvabilitate, nu au fost incluse în tabelul definitiv consolidat al creanţelor se consideră excluse în sensul art.2428.
Articolul 2445. Excepţia de insuficienţă a masei succesorale
(1) În cazul în care, în legătură cu insuficienţa masei succesorale, nu este rezonabilă instituirea administrării ei sau intentarea procesului de insolvabilitate a masei succesorale ori, din acelaşi motiv, încetează administrarea masei succesorale, ori încetează procesul de insolvabilitate, atunci moştenitorul poate refuza satisfacerea creditorilor masei succesorale, în măsura în care masa succesorală a devenit insuficientă. În această situaţie, moştenitorul este obligat să transmită ceea ce a rămas din masa succesorală în vederea satisfacerii creditorilor în ordinea procedurii de executare silită.
(2) Drepturile moştenitorului nu se exclud doar prin faptul că, după deschiderea moştenirii, creditorul a obţinut, pe calea procedurii de executare silită sau pe altă cale, un drept de gaj sau de ipotecă ori o înregistrare provizorie sau o notare.
Articolul 2446. Consecinţele ridicării excepţiei de insuficienţă a masei succesorale
(1) Dacă moştenitorul face uz de dreptul său prevăzut de art.2445, răspunderii sale şi dreptului său la rambursarea cheltuielilor li se aplică dispoziţiile art.2433 şi 2434.
(2) Raporturile juridice, stinse la momentul deschiderii moştenirii prin întrunirea calităţii de debitor şi creditor de către aceeaşi persoană sau prin întrunirea creanţei şi a garanţiei de către aceeaşi persoană, în raporturile dintre moştenitor şi creditor se consideră că nu s-au stins.
(3) Hotărîrea definitivă prin care se dispune ca moştenitorul să satisfacă cerinţele unuia dintre creditori are pentru un alt creditor acelaşi efect ca şi satisfacerea creanţelor.
(4) Obligaţiile care rezultă din dreptul la legate şi sarcini trebuie să fie luate în considerare de moştenitor ca şi cum ele ar fi trebuit executate în cadrul procesului de insolvabilitate a masei succesorale.
Articolul 2447. Supraîndatorarea în rezultatul legatelor şi sarcinilor
Dacă supraîndatorarea moştenirii rezultă din legate şi sarcini, moştenitorul este în drept, chiar dacă nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.2445, să înceapă satisfacerea acestor creanţe conform dispoziţiilor art.2445 şi 2446. Moştenitorul poate refuza să predea bunurile din componenţa masei succesorale care s-au păstrat, plătind contravaloarea acestora.
Secţiunea a 4-a
Inventarul. Răspunderea nelimitată a moştenitorului
Articolul 2448. Dreptul de a întocmi un inventar
Moştenitorul are dreptul să depună la notar o listă care cuprinde componenţa masei succesorale (inventarul).
Articolul 2449. Stabilirea termenului pentru întocmirea inventarului
(1) La cererea unui creditor al masei succesorale, notarul trebuie să stabilească moştenitorului un termen pentru întocmirea inventarului (termen de inventariere). Dacă inventarul nu a fost depus pînă la expirarea termenului, moştenitorul răspunde nelimitat pentru obligaţiile masei succesorale.
(2) Creditorul care depune cererea trebuie să justifice temeinicia creanţelor sale. Stabilirea termenului rămîne valabilă dacă se constată că creanţa nu există.
Articolul 2450. Durata termenului de inventariere
(1) Termenul pentru întocmirea inventarului trebuie să fie de cel puţin o lună şi de cel mult 3 luni. Termenul se calculează de la recepţionarea actului prin care acesta a fost stabilit.
(2) Dacă termenul este stabilit pînă la acceptarea moştenirii, acesta începe să curgă doar din momentul acceptării moştenirii.
(3) La cererea moştenitorului, termenul se poate prelungi, la discreţia notarului.
Articolul 2451. Stabilirea unui nou termen
(1) Dacă, din motive în afara controlului său, moştenitorul a fost împiedicat să depună inventarul în termen, să ceară prelungirea termenului de inventariere cînd există circumstanţe justificate sau să respecte termenul de 2 săptămîni prevăzut la alin.(2), atunci, la cererea acelui moştenitor, notarul va stabili un nou termen pentru depunerea inventarului.
(2) Cererea privind stabilirea unui nou termen trebuie depusă în termen de 2 săptămîni de la înlăturarea impedimentului şi nu mai tîrziu de 1 an de la expirarea termenului stabilit prima dată.
(3) Pînă la stabilirea unui nou termen de către notar, dacă este posibil, trebuie audiat creditorul masei succesorale la cererea căruia s-a stabilit termenul iniţial.
Articolul 2452. Suspendarea cursului termenului
Curgerii termenului de inventariere şi a termenului de 2 săptămîni prevăzut la art.2451 alin.(2) i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.398 alin.(1) lit.d), care reglementează calcularea termenului de prescripţie extinctivă.
Articolul 2453. Moartea moştenitorului pînă la expirarea termenului
Dacă moştenitorul decedează înainte de expirarea termenului de inventariere sau înainte de expirarea termenului de două săptămîni prevăzut la art.2451 alin.(2), termenul nu se va considera împlinit înainte de expirarea termenului de acceptare a moştenirii lăsate de moştenitor.
[Art.2453 modificat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2454. Informarea autorităţii tutelare
Dacă moştenitorul este un minor sau este un adult în privinţa căruia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară, notarul este obligat să notifice autoritatea tutelară privind stabilirea termenului de inventariere.
Articolul 2455. Ineficienţa stabilirii termenului
Stabilirea unui termen de inventariere este lipsită de efect dacă s-a instituit administrarea masei succesorale sau a fost intentat procesul de insolvabilitate a masei succesorale. Nu poate fi stabilit un termen de inventariere pe durata administrării masei succesorale sau pe durata desfăşurării procesului de insolvabilitate a masei succesorale. Dacă procesul de insolvabilitate s-a încheiat prin distribuirea finală a masei succesorale sau prin confirmarea planului procedurii de restructurare, pentru înlăturarea răspunderii nelimitate nu este necesară întocmirea inventarului.
Articolul 2456. Conţinutul inventarului
(1) Inventarul trebuie să cuprindă toate bunurile şi toate obligaţiile care intră în componenţa masei succesorale existente la momentul deschiderii moştenirii.
(2) Inventarul va include şi descrierea bunurilor care intră în componenţa masei succesorale, în măsura în care aceasta este necesară pentru stabilirea valorii lor, precum şi evaluarea bunurilor respective.
Articolul 2457. Întocmirea inventarului de către moştenitor
La întocmirea inventarului, moştenitorul trebuie să cheme în asistenţă o autoritate competentă, un funcţionar public competent sau un notar. Inventarul se semnează de către moştenitor şi se contrasemnează de către cel chemat să-l asiste.
Articolul 2458. Întocmirea inventarului de o autoritate sau o persoană competentă
(1) La cererea moştenitorului, notarul va întocmi inventarul sau va dispune ca acesta să fie întocmit de o autoritate competentă sau de un funcţionar public competent. Prin depunerea cererii se conservă termenul de inventariere.
(2) Moştenitorul este obligat să ofere informaţiile necesare pentru întocmirea inventarului.
(3) Inventarul se va depune la notar de către autoritatea sau funcţionarul public care l-a întocmit.
Articolul 2459. Invocarea inventarului existent
În cazul în care la notar există un inventar care corespunde dispoziţiilor art.2457 şi 2458, este suficient dacă, înaintea expirării termenului de inventariere, moştenitorul declară notarului că îşi însuşeşte acest inventar.
Articolul 2460. Răspunderea nelimitată a moştenitorului în caz de neveridicitate a inventarului
(1) Dacă moştenitorul omite intenţionat să includă în inventar o parte esenţială a bunurilor masei succesorale sau, în scopul prejudicierii creditorilor, admite includerea unei obligaţii inexistente, atunci acesta răspunde nelimitat pentru toate obligaţiile masei succesorale. Această regulă se aplică şi atunci cînd, în cazul prevăzut la art.2458, moştenitorul refuză să ofere informaţii sau tergiversează intenţionat un timp îndelungat să le furnizeze.
(2) Dacă datele despre bunurile moştenirii sînt incomplete şi nu există situaţiile prevăzute la alin.(1), atunci moştenitorului i se poate stabili un nou termen de inventariere pentru efectuarea completărilor.
Articolul 2461. Declaraţia pe proprie răspundere a moştenitorului
(1) La cererea unui creditor al masei succesorale, moştenitorul va depune o declaraţie pe proprie răspundere în faţa notarului că datele din inventar despre bunurile care intră în componenţa masei succesorale sînt, după cunoştinţa sa, complete şi veridice.
(2) Înainte de a depune declaraţia, moştenitorul poate completa inventarul.
(3) Moştenitorul care refuză să depună declaraţia conform alin.(1) poartă răspundere nelimitată faţă de creditorul care a depus cererea. Această regulă se aplică şi atunci cînd moştenitorul nu se prezintă la termenul stabilit iniţial sau la noul termen stabilit în baza cererii creditorului, cu excepţia cazului în care există un motiv suficient de întemeiat pentru neprezentare.
(4) Acelaşi creditor sau un altul poate cere ca moştenitorul să depună repetat declaraţia numai dacă există motive de a crede că moştenitorul a aflat despre existenţa altor bunuri succesorale după ce a depus declaraţia precedentă.
Articolul 2462. Răspunderea în cazul mai multor cote succesorale
Dacă un moştenitor este chemat la mai multe cote succesorale, răspunderea sa pentru obligaţiile masei succesorale se stabileşte în privinţa fiecărei cote succesorale ca şi cum cotele respective ar aparţine unor moştenitori diferiţi. Această regulă se aplică în cazurile acrescămîntului şi în cele prevăzute la art.2189 numai cînd cotele succesorale sînt grevate în mod diferit.
Articolul 2463. Prezumţia la întocmirea inventarului
Dacă inventarul a fost depus în termen, în raporturile dintre moştenitor şi creditorii masei succesorale se prezumă că la momentul deschiderii moştenirii nu au existat alte bunuri ale masei succesorale decît cele indicate în inventar.
Articolul 2464. Accesul la inventar
Notarul trebuie să permită consultarea inventarului oricărei persoane care îşi justifică interesul legitim în acest sens.
Articolul 2465. Statul în calitate de moştenitor legal
Statului în calitate de moştenitor legal nu i se poate stabili un termen de inventariere. Statul are obligaţia să ofere creditorilor masei succesorale informaţii despre valoarea masei succesorale. Răspunderea statului în calitate de moştenitor legal se limitează la valoarea masei succesorale în toate cazurile.
Articolul 2466. Custodele masei succesorale. Administratorul masei succesorale
(1) Custodelui masei succesorale, desemnat în conformitate cu art.2414, nu i se poate stabili un termen de inventariere. El este obligat să ofere creditorilor masei succesorale informaţii despre valoarea masei succesorale. Custodele masei succesorale nu poate renunţa la limitarea răspunderii moştenitorului.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător şi administratorului masei succesorale.
Articolul 2467. Efectele răspunderii nelimitate a moştenitorului
(1) Dacă moştenitorul poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile masei succesorale, dispoziţiile art.2428-2430 şi 2432-2435 nu se aplică. În acest caz, moştenitorul nu are dreptul să ceară instituirea administrării masei succesorale. Totuşi, moştenitorul poate invoca limitarea răspunderii conform dispoziţiilor art.2428 sau 2429 dacă ulterior intervine o situaţie descrisă de dispoziţiile art.2449 alin.(1) al doilea enunţ sau ale art.2460 alin.(1).
(2) Aplicarea dispoziţiilor art.2432-2435 şi dreptul moştenitorului de a cere instituirea administrării masei succesorale nu sînt excluse prin faptul că moştenitorul răspunde nelimitat faţă de unii dintre creditorii masei succesorale.
Secţiunea a 5-a
Excepţii dilatorii
Articolul 2468. Excepţia în primele 3 luni
(1) Moştenitorul are dreptul să refuze îndeplinirea obligaţiilor masei succesorale în decursul primelor 3 luni de la acceptarea moştenirii, dar nu şi după data depunerii inventarului.
(2) Pentru perioada în care are dreptul să refuze executarea obligaţiilor conform prevederilor alin.(1), moştenitorul datorează doar dobînda de întîrziere la rata prevăzută la art.874. Debitorul consumator nu datorează nici asemenea dobîndă de întîrziere.
Articolul 2469. Excepţia somării publice a creditorilor
(1) Dacă moştenitorul, în primele 12 luni după acceptarea moştenirii, a cerut somarea publică a creditorilor masei succesorale şi cererea a fost admisă, atunci acesta are dreptul să refuze executarea obligaţiilor masei succesorale pînă la încheierea acestei proceduri.
(2) Dacă se întocmeşte tabelul creanţelor înaintate sau se respinge cererea de dispunere a procedurii, aceasta nu se consideră încheiată înaintea expirării unui termen de 2 săptămîni, care începe de la comunicarea tabelului şi înainte de soluţionarea contestaţiei depuse în termen.
Articolul 2470. Excluderea excepţiilor în cazul răspunderii nelimitate
(1) Dispoziţiile art.2468 şi 2469 nu se aplică dacă moştenitorul poartă răspundere nelimitată.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi în cazul în care un creditor, conform dispoziţiilor art.2426, nu este afectat de somarea publică a creditorilor masei succesorale, sub rezerva că nu se are în vedere un drept obţinut abia după momentul deschiderii moştenirii în cadrul procedurii executării silite sau în baza unui sechestru şi nici înregistrarea provizorie sau notarea într-un registru de publicitate efectuată după momentul deschiderii moştenirii.
Articolul 2471. Calcularea termenului în cadrul custodiei asupra masei succesorale
Dacă înaintea acceptării moştenirii se numeşte un custode pentru administrarea masei succesorale, termenele stabilite de dispoziţiile art.2468 şi 2469 alin.(1) încep să curgă odată cu desemnarea acestuia.
Capitolul IV
PRETENŢII DIN MOŞTENIRE (PETIŢIA DE EREDITATE)
Articolul 2472. Obligaţia de restituire a posesorului masei succesorale
(1) Moştenitorul poate cere oricărei persoane care a dobîndit bunuri ce intră în componenţa masei succesorale, în virtutea unui drept de moştenire care nu-i aparţine în realitate (posesorul masei succesorale), restituirea acestor bunuri.
(2) Dreptul la acţiune întemeiat pe dispoziţiile alin.(1) se prescrie în termen de 10 ani de la data în care moştenitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască împrejurările pe care se întemeiază dreptul său de moştenire. După expirarea acestui termen se consideră că moştenitorul a renunţat la moştenire.
(3) Termenul de prescripţie prevăzut la alin.(2) începe să curgă faţă de moştenitorul care a lăsat masa succesorală în posesia soţului supravieţuitor doar după decesul acestuia din urmă.
(4) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător în cazul în care posesia vizează doar o cotă succesorală.
Articolul 2473. Subrogarea în cadrul masei succesorale
(1) Se consideră ca intră în componenţa masei succesorale şi bunurile pe care posesorul masei succesorale le-a dobîndit printr-un act juridic din contul mijloacelor luate din masa succesorală.
(2) Apartenenţa la masa succesorală a unei creanţe astfel dobîndite poate fi invocată faţă de debitor numai atunci cînd el a cunoscut această apartenenţă. Dispoziţiile art.829-832 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2474. Produsele restituite de posesor
Posesorul masei succesorale trebuie să restituie moştenitorului foloasele obţinute. Obligaţia de restituire se extinde şi la fructele asupra cărora posesorul a dobîndit dreptul de proprietate.
Articolul 2475. Aplicarea regulilor privind îmbogăţirea nejustificată
(1) În măsura în care posesorul masei succesorale nu poate face restituirea, obligaţia lui se stabileşte conform dispoziţiilor legale referitoare la restituirea în cazul îmbogăţirii nejustificate.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică în special în cazul în care terţii au dobîndit dreptul de proprietate asupra bunului care intră în componenţa masei succesorale.
Articolul 2476. Rambursarea cheltuielilor
(1) Posesorul masei succesorale este obligat să restituie bunurile care intră în componenţa masei succesorale numai în schimbul rambursării tuturor cheltuielilor în măsura în care acestea nu se sting pe calea compensării cu îmbogăţirea nejustificată, care trebuie restituită conform dispoziţiilor art.2475. Pretenţiei întemeiate pe dreptul de proprietate i se aplică dispoziţiile art.496 şi 497.
(2) Se rambursează şi cheltuielile efectuate de posesorul masei succesorale pentru a se libera de grevările moştenirii sau pentru satisfacerea obligaţiilor masei succesorale.
(3) În măsura în care, conform dispoziţiilor legale, moştenitorul trebuie să ramburseze şi cheltuielile care nu au fost efectuate pentru bunuri individuale, în special cheltuieli menţionate la alin.(2), dreptul posesorului masei succesorale rămîne neatins.
Articolul 2477. Răspunderea în cadrul examinării pricinii
(1) Dacă posesorul masei succesorale trebuie să restituie bunuri care intră în componenţa masei succesorale, acţiunea moştenitorului privind plata despăgubirilor pentru deteriorarea, pierderea sau altă cauză de imposibilitate de restituire se reglementează în conformitate cu dispoziţiile aplicabile raporturilor dintre proprietar şi posesor, din momentul introducerii în instanţa de judecată a acţiunii în revendicare.
(2) Aceeaşi regulă se aplică şi dreptului moştenitorului la restituirea sau plata valorii pentru foloasele obţinute, precum şi dreptului posesorului masei succesorale la rambursarea cheltuielilor.
Articolul 2478. Răspunderea în caz de rea-credinţă
Dacă, la momentul începerii posesiei, posesorul masei succesorale nu este de bună-credinţă, el răspunde ca şi cum acţiunea moştenitorului a fost introdusă în instanţa de judecată în acel moment. Dacă posesorul masei succesorale află ulterior că nu este moştenitor, el răspunde în acelaşi mod din momentul în care a luat cunoştinţă de acest fapt. Aceasta nu afectează răspunderea mai extinsă cauzată de întîrziere.
Articolul 2479. Răspunderea în cazul actelor ilicite
Dacă posesorul masei succesorale a dobîndit un bun din masa succesorală printr-o infracţiune sau deposedare ilegală, el răspunde conform dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea pentru delicte. Posesorul de bună-credinţă al masei succesorale poartă răspundere pentru deposedare ilegală conform acelor dispoziţii legale numai dacă moştenitorul dobîndise deja posesia propriu-zisă asupra bunului.
Articolul 2480. Obligaţia posesorului masei succesorale de a oferi informaţii
(1) Posesorul masei succesorale are obligaţia să ofere moştenitorului informaţii cu privire la bunurile care alcătuiesc masa succesorală şi locul aflării acestora.
(2) Aceeaşi obligaţie o are şi persoana care, fără să fie posesor al masei succesorale, intră în posesia unui bun din componenţa masei succesorale înainte ca moştenitorul să intre propriu-zis în posesia masei succesorale.
Articolul 2481. Obligaţia persoanelor care au locuit cu cel care a lăsat moştenirea de a oferi informaţii. Confirmarea prin declaraţie pe proprie răspundere
(1) Persoana care, la momentul deschiderii moştenirii, locuia în gospodăria celui care a lăsat moştenirea are obligaţia să ofere moştenitorului, la cerere, informaţii despre operaţiunile efectuate în legătură cu moştenirea şi despre ceea ce îi este cunoscut în privinţa locului aflării bunurilor care intră în componenţa masei succesorale.
(2) Dacă există motive să se presupună că informaţiile au fost furnizate cu neglijenţă, persoana este obligată, la cererea moştenitorului, să depună o declaraţie pe proprie răspundere în faţa notarului, prin care să confirme, după cunoştinţa sa, caracterul complet şi veridic al informaţiilor.
Articolul 2482. Răspunderea în cazul înaintării pretenţiilor de către moştenitor referitoare la anumite bunuri din masa succesorală
Răspunderea posesorului masei succesorale în ceea ce priveşte creanţele pe care le are moştenitorul în privinţa bunurilor determinate ale masei succesorale este reglementată de dispoziţiile legale referitoare la pretenţiile din moştenire (petiţia de ereditate).
Articolul 2483. Persoanele care dobîndesc moştenirea de la posesorul masei succesorale
Persoana care a dobîndit prin contract masa succesorală de la un posesor al masei succesorale este considerată posesor al masei succesorale în raport cu moştenitorul.
Articolul 2484. Pretenţiile persoanei care a fost declarată decedată
(1) Persoana al cărei deces este declarat conform Codului de procedură civilă, care a supravieţuit după momentul stabilit ca fiind cel al decesului său, poate cere restituirea masei succesorale, conform dispoziţiilor legale referitoare la pretenţia din moştenire (petiţia de ereditate). Atît timp cît mai trăieşte, dreptul persoanei nu se prescrie înaintea expirării termenului de 1 an din momentul în care a aflat despre declararea decesului sau stabilirea momentului decesului.
(2) Aceleaşi dispoziţii se aplică şi în cazul în care se presupune în mod eronat decesul unei persoane, în lipsa unei hotărîri a instanţei judecătoreşti privind declararea decesului sau fără stabilirea momentului decesului.
Capitolul V
PLURALITATEA DE MOŞTENITORI
Secţiunea 1
Raporturile juridice dintre comoştenitori
§1. Indiviziunea
Articolul 2485. Proprietatea comună a comoştenitorilor (indiviziunea)
[Art.2485 abrogat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2486. Dreptul de dispoziţie al fiecărui comoştenitor
(1) Dacă cel care a lăsat moştenirea are mai mulţi moştenitori (comoştenitori), cotele lor succesorale, până la primirea certificatului de moştenitor, aparţin tuturor acestora în calitate de patrimoniu unic (indiviziune). Fiecare comoştenitor poate dispune de cota sa succesorală. Contractul prin care comoştenitorul dispune de cota sa succesorală trebuie autentificat notarial.
(2) Comoştenitorul nu poate dispune de cota sa parte asupra unor bunuri distincte din componenţa masei succesorale.
[Art.2486 alin.(1) în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2487. Înregistrarea drepturilor în registrele de publicitate pînă la partaj
(1) În cazul în care drepturile comoştenitorilor asupra anumitor bunuri din masa succesorală se înregistrează într-un registru de publicitate pînă la partaj, cota-parte din dreptul respectiv nu se indică.
(2) În cazul în care comoştenitorul a dispus de cota sa succesorală în favoarea altui comoştenitor, dispunătorul va fi exclus din rîndul titularilor dreptului în registrul de publicitate.
(3) În cazul în care comoştenitorul a renunţat la cota sa succesorală în favoarea unui terţ, el va fi exclus din rîndul titularilor dreptului în registrul de publicitate şi în locul acestuia va fi înregistrat terţul.
Articolul 2488. Dreptul de preemţiune al comoştenitorilor
(1) Dacă un comoştenitor vinde cota sa succesorală unui terţ, ceilalţi comoştenitori au dreptul de preemţiune.
(2) Termenul pentru exercitarea dreptului de preemţiune este de 2 luni. Dreptul de preemţiune se moşteneşte.
Articolul 2489. Invocarea dreptului de preemţiune în raport cu cumpărătorul
(1) Dacă cota vîndută a fost transmisă cumpărătorului, comoştenitorii pot invoca faţă de acesta dreptul de preemţiune pe care îl au faţă de vînzător conform dispoziţiilor art.2488. Dreptul de preemţiune faţă de vînzător expiră odată cu transmiterea cotei succesorale a acestuia.
(2) Vînzătorul trebuie să informeze neîntîrziat comoştenitorii despre transmiterea cotei succesorale în temeiul vînzării.
Articolul 2490. Răspunderea cumpărătorului cotei succesorale
În cazul în care comoştenitorii îşi exercită dreptul de preemţiune, odată cu transmiterea cotei succesorale către comoştenitori, cumpărătorul se eliberează de răspunderea pentru obligaţiile masei succesorale. Răspunderea sa se menţine însă dacă el poartă răspundere faţă de creditorii masei succesorale conform dispoziţiilor art.2433-2435. Dispoziţiile art.2445 şi 2446 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2491. Înstrăinarea ulterioară a cotei succesorale
În cazul în care cumpărătorul transmite unui terţ cota succesorală dobîndită, dispoziţiile art.2486, 2489 şi 2490 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2492. Administrarea comună a masei succesorale
(1) Administrarea masei succesorale revine în comun moştenitorilor care au acceptat moştenirea. Din momentul acceptării moştenirii de către moştenitori, notarul dispune încetarea măsurilor de custodie a masei succesorale luate în temeiul prevederilor art.2412 alin.(1) lit.c). Fiecare comoştenitor este obligat faţă de ceilalţi să participe la măsurile necesare pentru administrarea corespunzătoare. Fiecare comoştenitor poate lua măsurile necesare de conservare fără participarea celorlalţi.
(2) În cazul administrării comune se aplică dispoziţiile art.1945, 1947, 1948 şi 1950. Partajul fructelor nu intervine înainte de partajul masei succesorale. Dacă partajul masei succesorale este exclus pentru o perioadă care depăşeşte 1 an, fiecare comoştenitor poate cere partajarea cîştigului net la sfîrşitul fiecărui an.
[Art.2492 alin.(1) în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2493. Creanţele care intră în componenţa masei succesorale
Dacă o creanţă intră în componenţa masei succesorale, debitorul poate să-şi execute obligaţia numai faţă de toţi moştenitorii împreună, iar fiecare comoştenitor poate cere îndeplinirea obligaţiei numai faţă de toţi moştenitorii. Fiecare comoştenitor poate cere ca debitorul să consemneze bunul pe numele tuturor moştenitorilor, iar dacă bunul nu poate face obiectul consemnării, să-l predea unui depozitar desemnat de notar.
Articolul 2494. Dispunerea de bunurile masei succesorale. Compensarea
(1) Moştenitorii pot dispune de un bun care intră în componenţa masei succesorale numai în comun.
(2) Creanţa care intră în componenţa masei succesorale nu poate fi compensată de către debitor printr-o creanţă pe care o are împotriva unui comoştenitor.
Articolul 2495. Subrogarea
Ceea ce se dobîndeşte în baza unui drept referitor la masa succesorală sau ca despăgubire pentru distrugerea, deteriorarea ori sustragerea unui bun care intră în componenţa masei succesorale, sau printr-un act juridic ce priveşte masa succesorală se consideră că intră în componenţa masei succesorale. Pentru creanţa care ia naştere dintr-un astfel de act juridic se aplică dispoziţiile art.2473 alin.(2).
Articolul 2496. Satisfacerea obligaţiilor masei succesorale
(1) Din masa succesorală se satisfac, în primul rînd, obligaţiile masei succesorale. Dacă o obligaţie a masei succesorale nu a ajuns la scadenţă sau este litigioasă, se reţin cele necesare pentru satisfacerea ei.
(2) Dacă o obligaţie a masei succesorale trebuie îndeplinită numai de către unii dintre comoştenitori, aceştia pot cere ca executarea să se facă numai din ceea ce le revine în temeiul partajului.
(3) Dacă este necesar, pentru îndeplinirea obligaţiei, masa succesorală se converteşte în bani.
Articolul 2497. Repartizarea surplusului
(1) Surplusul rămas după îndeplinirea obligaţiilor masei succesorale revine moştenitorilor proporţional cotelor succesorale ale fiecăruia.
(2) Documentele referitoare la raporturile personale ale celui care a lăsat moştenirea şi ale familiei acestuia, precum şi documentele referitoare la întreaga masă succesorală rămîn comune.
§2. Partajul masei succesorale
Articolul 2498. Noţiunea de partaj al masei succesorale şi modul de efectuare a partajului
(1) Fiecare comoştenitor care a acceptat moştenirea poate cere, în orice moment după expirarea termenului de acceptare a moştenirii, partajul masei succesorale, în măsura în care din art.24992501 nu rezultă altceva.
(2) Prin partajul masei succesorale se determină care bunuri sau cote-părţi din dreptul asupra bunurilor, precum şi care drepturi şi obligaţii ale masei succesorale se dobîndesc de către fiecare comoştenitor.
(3) Masa succesorală se partajează între comoştenitori potrivit cotelor succesorale pe baza valorii obişnuite a bunurilor din masa succesorală la data partajului. Prin acordul părţilor, unui bun din masa succesorală îi poate fi atribuită o valoare pe baza unui interes special al unuia dintre comoştenitori.
(4) La partaj se ţine cont de obligaţia de raport al donaţiilor care incumbă, după caz, moştenitorilor conform dispoziţiilor art.2515-2523. Prin contract de partaj comoştenitorii pot renunţa, total sau parţial, la raportul donaţiilor.
(5) Dispoziţiile legale referitoare la partajul bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi se aplică în mod corespunzător partajului masei succesorale în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei cărţi.
(6) Partajul se poate efectua şi pînă la înregistrarea drepturilor comoştenitorilor asupra anumitor bunuri din masa succesorală în registrele de publicitate.
(7) În cazul în care, la data deschiderii moştenirii, în componenţa masei succesorale intră bunuri care fac obiectul dreptului de proprietate comună în devălmăşie ori obligaţii comune în devălmăşie, aceste bunuri şi obligaţii pot face obiectul partajului între comoştenitori doar după ce s-au partajat, în sensul alin.(2), între coproprietarul devălmaş, pe de o parte, şi toţi comoştenitorii sau, după caz, executorul testamentar ori administratorul masei succesorale, de cealaltă parte (partajul bunurilor şi obligaţiilor comune în devălmăşie).
[Art.2498 alin.(1) în redacţia Legii nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2499. Amînarea partajului masei succesorale
(1) În măsura în care cotele succesorale sînt nedeterminate din cauza faptului că urmează să se nască un comoştenitor, partajul este exclus pînă la înlăturarea motivului care împiedică determinarea.
(2) Partajul este exclus, în măsura în care comoştenitorul nu poate fi încă determinat, şi pînă la pronunţarea unei hotărîri cu privire la încuviinţarea adopţiei, anularea sau nulitatea adopţiei sau pînă la înregistrarea unei fundaţii înfiinţate conform dispoziţiei testamentare a celui care a lăsat moştenirea.
(3) Dacă toţi comoştenitorii au încheiat un contract prin care au convenit să amîne partajul masei succesorale, partajul nu se poate cere înainte de expirarea termenului stabilit în contract. Dacă un termen nu s-a stabilit sau el este mai mare de 10 ani, se consideră ca fiind stabilit un termen de 10 ani.
(4) Partajul este exclus pe perioada în care masa succesorală se află în administrare sau în proces de insolvabilitate.
Articolul 2500. Excluderea partajului prin dispoziţia celui care a lăsat moştenirea
(1) Cel care a lăsat moştenirea poate dispune pentru cauză de moarte ca partajul masei succesorale sau al bunurilor distincte din masa succesorală să fie exclus sau să depindă de respectarea unui termen de notificare. Dispoziţiile art.1951 alin.(2) şi (3), 1952 şi 1953, precum şi ale art.496 se aplică în mod corespunzător.
(2) Dispoziţia testamentară nu are efect dacă au trecut 30 de ani de la momentul deschiderii moştenirii. Testatorul poate stabili ca dispoziţia testamentară să fie valabilă pînă la intervenirea unui anumit eveniment în privinţa unui comoştenitor sau, dacă desemnează un moştenitor subsecvent sau dispune un legat, pînă la survenirea moştenirii subsecvente ori, respectiv, intervenirea devoluţiunii legatului. Atunci cînd comoştenitorul în privinţa căruia trebuie să intervină un eveniment este o persoană juridică se aplică dispoziţiile cu privire la termenul de 30 de ani.
(3) Masa succesorală nu poate fi partajată pînă la expirarea termenului sau survenirea evenimentului prevăzut la alin.(1) ori, după caz, la alin.(2), cu excepţia cazului în care comoştenitorii convin altfel unanim.
Articolul 2501. Amînarea partajului masei succesorale pînă la finalizarea procedurii de somare publică
Fiecare comoştenitor poate cere ca partajul să fie amînat pînă la finalizarea procedurii de somare publică a creditorilor, cerută conform dispoziţiilor art.2422, sau pînă la expirarea termenului de declarare a creanţelor, prevăzut la art.2527. În cazul în care nu a fost cerută încă somarea publică sau nu s-a dispus publicarea acestei cerinţe conform dispoziţiilor art.2527, amînarea poate fi cerută dacă cererea este depusă neîntîrziat sau s-a publicat somaţia publică neîntîrziat.
Articolul 2502. Principii generale privind formarea şi atribuirea loturilor din masa succesorală
(1) La formarea loturilor din masa succesorală şi atribuirea lor comoştenitorilor se iau în considerare necesităţile şi interesele speciale ale fiecărui comoştenitor, dorinţa titularilor cotelor succesorale care formează majoritatea masei succesorale şi voinţa exprimată de testator prin dispoziţie testamentară.
(2) Dacă în locul unui succesibil vin la moştenire, în temeiul dreptului de reprezentare, mai mulţi descendenţi, partajul se va efectua în primul rînd între tulpini şi, ulterior, în cadrul tulpinii.
(3) Un bun care face parte din masa succesorală şi nu poate fi divizat în natură sau care, dacă ar rămîne în coproprietatea comoştenitorilor, nu ar putea fi folosit în mod util conform destinaţiei se va atribui unuia dintre comoştenitori.
(4) Dacă moştenitorii nu ajung la un acord privind atribuirea unui bun, bunul se va vinde la licitaţie publică sau, cu acordul tuturor, la licitaţie între comoştenitori, iar produsul vînzării se va atribui comoştenitorilor proporţional cotelor succesorale.
(5) Dacă la partajul masei succesorale valoarea bunului atribuit unui moştenitor este mai mare decît valoarea cotei succesorale a acestuia, comoştenitorului îi incumbă obligaţia să plătească o sultă celorlalţi comoştenitori.
(6) La partajul masei succesorale, bunurile care compun o unitate economică, un set sau o altă universalitate a cărei separare îi va reduce valoarea nu vor fi separate dacă măcar unul din comoştenitori se opune separării, cu excepţia cazului în care prin dispoziţie testamentară s-a dispus separarea.
(7) La partajul masei succesorale, bunul cu valoare sentimentală specială pentru o familie nu va fi vîndut dacă măcar unul dintre comoştenitori se opune vînzării. În acest caz, bunul va fi vîndut la licitaţie doar între comoştenitori.
(8) Dacă, după partajul masei succesorale, se constată noi bunuri ale masei succesorale, ele vor fi partajate după aceleaşi reguli (partajul complementar).
Articolul 2503. Preferinţa la atribuirea bunurilor din masa succesorală
(1) Comoştenitorul are dreptul preferenţial la atribuirea bunurilor din masa succesorală al căror coproprietar era împreună cu defunctul la data deschiderii moştenirii. Această regulă nu aduce atingere dispoziţiilor legale sau dispoziţiilor din actele de constituire ale societăţilor comerciale privind moştenirea părţii sociale.
(2) Comoştenitorul are dreptul preferenţial la atribuirea dreptului de proprietate sau a dreptului de locaţiune care aparţinea defunctului asupra locuinţei în care acel comoştenitor îşi avea reşedinţa obişnuită la data deschiderii moştenirii, precum şi asupra mobilierului cu care era dotat.
(3) Comoştenitorul are dreptul preferenţial la atribuirea dreptului de proprietate sau a dreptului de locaţiune care aparţinea defunctului asupra imobilului în care acel comoştenitor desfăşura o activitate profesională sau de întreprinzător la data deschiderii moştenirii, precum şi asupra bunurilor mobile cu care era dotat.
(4) Comoştenitorul are dreptul preferenţial la atribuirea universalităţii bunurilor mobile necesare pentru exploatarea terenului agricol dacă proprietatea sau arenda acelui teren agricol a trecut prin devoluţiune la acel comoştenitor ori el încheie o nouă arendă în privinţa acelui teren agricol.
(5) În cazul în care mai mulţi comoştenitori invocă drepturile preferenţiale, se va ţine cont de aptitudinea solicitanţilor de a administra şi de a întreţine bunul în cauză. În cazul în care bunul ţine de o activitate sau este o parte socială într-o societate comercială, se va ţine cont de durata participării personale a solicitantului în acea activitate înainte de data deschiderii moştenirii.
Articolul 2504. Dispoziţia testatorului privind partajul masei succesorale
(1) Prin dispoziţie testamentară testatorul poate stabili modul de efectuare a partajului. Testatorul poate dispune mai ales ca partajul să fie lăsat la aprecierea echitabilă a executorului testamentar.
(2) Planul de partaj întocmit de către executorul testamentar conform dispoziţiilor testamentare poate fi anulat de către instanţa de judecată, la cererea oricărui dintre comoştenitori, dacă el este în mod evident inechitabil, cerîndu-se în schimb partajul judiciar.
Articolul 2505. Partajul masei succesorale prin contract
(1) Comoştenitorii partajează masa succesorală prin contractul de partaj dintre ei dacă nu s-a desemnat un executor testamentar ori dacă executorul testamentar desemnat nu întocmeşte planul de partaj în termenul acordat de către notarul care desfăşoară procedura succesorală.
(2) Partajul prin contract poate fi total sau parţial. El este parţial atunci cînd masa succesorală se păstrează cu privire la anumite bunuri sau cu privire la unii din comoştenitori.
(3) Dacă în masa succesorală se cuprind bunuri pentru a căror înstrăinare legea impune forma autentică, contractul de partaj se încheie în formă autentică.
(4) Dacă aceleaşi persoane sînt comoştenitori faţă de mai multe mase succesorale, se poate recurge la un singur partaj prin contract privitor la toate masele succesorale.
Articolul 2506. Partajul judiciar al masei succesorale
(1) Instanţa de judecată partajează masa succesorală în baza acţiunii de partaj introduse de către unul dintre comoştenitori dacă există temei de a anula planul de partaj întocmit de către executorul testamentar sau dacă comoştenitorii nu reuşesc să încheie un contract de partaj.
(2) La introducerea acţiunii de partaj se descrie succint masa succesorală supusă partajului, se propune planul de partaj, precum şi se descriu eforturile depuse anterior pentru a ajunge la un partaj prin contract.
(3) Dacă comoştenitorii nu reuşesc să încheie cu coproprietarul devălmaş un contract de partaj al bunurilor şi obligaţiilor comune în devălmăşie în sensul art.2498 alin.(7) şi dacă, totodată, conform alin.(1) din prezentul articol, s-a introdus o acţiune de partaj al masei succesorale, oricare participant la partajul masei succesorale poate cere instanţei de judecată să efectueze, în acelaşi proces, după atragerea în proces a coproprietarului devălmaş, şi partajul bunurilor şi al obligaţiilor comune în devălmăşie.
Articolul 2507. Desemnarea notarului
(1) Dacă complexitatea operaţiunilor de partaj o justifică, instanţa de judecată desemnează un notar pentru a desfăşura operaţiunile de partaj, sub supravegherea instanţei de judecată.
(2) Notarul este ales de către comoştenitori sau, în lipsa unui acord, de către instanţa de judecată.
(3) Notarul desemnat convoacă părţile şi le cere să furnizeze toate documentele utile pentru desfăşurarea operaţiunilor de partaj.
(4) Notarul desemnat informează instanţa de judecată privitor la dificultăţile întîmpinate şi poate solicita de la instanţa de judecată orice măsură de natură să faciliteze desfăşurarea operaţiunilor de partaj.
(5) Notarul desemnat poate, dacă valoarea sau componenţa masei succesorale o justifică, să atragă un expert, ales de către părţi sau, în lipsa unui acord, desemnat de către instanţa de judecată.
(6) Notarul desemnat poate cere instanţei de judecată să convoace părţile sau reprezentanţii lor, în prezenţa sa, pentru a încerca concilierea lor.
(7) Dacă nu s-a reuşit concilierea, instanţa de judecată trimite părţile în faţa notarului desemnat, care întocmeşte un proces-verbal, în care sînt expuse poziţiile părţilor şi care include proiectul planului de partaj.
Articolul 2508. Reprezentantul desemnat al comoştenitorului care nu se prezintă
(1) Dacă unul dintre comoştenitori nu se prezintă la convocarea notarului desemnat, acesta din urmă poate stabili pentru comoştenitor un termen de 3 luni pentru a-şi desemna un reprezentant.
(2) În cazul în care moştenitorul sau reprezentantul său nu se prezintă la data fixată în notificarea notarului, acesta din urmă întocmeşte un proces-verbal şi îl transmite instanţei de judecată pentru ca comoştenitorului care nu s-a prezentat să i se desemneze un reprezentant.
(3) În cazul prevăzut la alin.(2), instanţa de judecată, prin încheiere, îi desemnează moştenitorului un reprezentant. Administratorul autorizat sau avocatul care oferă asistenţă juridică garantată de stat nu poate refuza să acţioneze în calitate de reprezentant al moştenitorului fără motiv întemeiat.
(4) Reprezentantul desemnat poate încheia contractul de partaj în numele unui comoştenitor doar cu încuviinţarea, prin încheiere, a instanţei de judecată care l-a desemnat. La cererea de încuviinţare se anexează proiectul contractului de partaj.
Articolul 2509. Termenul de întocmire a proiectului planului de partaj
(1) În termen de cel mult 1 an de la desemnarea sa, notarul întocmeşte proiectul planului de partaj.
(2) Termenul prevăzut la alin.(1) se suspendă:
a) în caz de desemnare a unui expert, pînă la emiterea raportului de expertiză;
b) în caz de vînzare dispusă prin încheiere conform art.2511, pînă în ziua realizării definitive a acesteia;
c) în caz de cerere de desemnare a unui reprezentant conform art.2508 alin.(2), pînă în ziua desemnării sale;
d) în caz de trimitere a părţilor în faţa instanţei de judecată conform art.2507 alin.(6), pînă la îndeplinirea acestei etape.
(3) În cazul complexităţii operaţiunilor de partaj, la cererea notarului desemnat sau a unuia din comoştenitori, instanţa de judecată poate prelungi termenul prevăzut la alin.(1) cu cel mult 1 an.
Articolul 2510. Atribuţiile instanţei de judecată
(1) Instanţa de judecată supraveghează derularea operaţiunilor de partaj şi respectarea termenului prevăzut la art.2509.
(2) În acest scop instanţa de judecată poate, inclusiv din oficiu, soma părţile sau notarul, poate aplica amenzi şi poate dispune înlocuirea notarului desemnat.
(3) Dacă s-a încheiat un contract de partaj între comoştenitori, notarul desemnat comunică aceasta instanţei de judecată, care dispune încetarea procesului.
(4) În caz de dezacord între comoştenitori cu privire la proiectul planului de partaj întocmit de către notar, acesta din urmă transmite instanţei de judecată un proces-verbal în care sînt expuse poziţiile părţilor şi care include proiectul planului de partaj. Instanţa de judecată poate să audieze părţile şi notarul desemnat şi să încerce o conciliere.
(5) Instanţa de judecată soluţionează aspectele din planul de partaj asupra cărora există dezacord şi omologhează planul de partaj.
(6) În caz de omologare, dacă pentru atribuirea loturilor din masa succesorală se impune tragerea la sorţi, instanţa de judecată, prin aceeaşi hotărîre, dispune tragerea la sorţi fie în prezenţa instanţei de judecată, fie în prezenţa notarului desemnat.
Articolul 2511. Licitaţia în privinţa bunurilor din masa succesorală
(1) Instanţa de judecată dispune, pe durata procesului, prin încheiere, iar la soluţionarea acţiunii, prin hotărîre, în condiţiile pe care ea le determină, vînzarea la licitaţie, conform Codului de executare, a acelor bunuri din masa succesorală care nu pot fi divizate în natură sau nu pot fi atribuite cu uşurinţă.
(2) Comoştenitorii pot decide în unanimitate că adjudecarea se va desfăşura doar între ei. În lipsă de unanimitate, licitaţia este publică.
(3) Comoştenitorii pot conveni ca vînzarea să se facă la orice preţ oferit de participanţii la licitaţie. De asemenea, ei pot conveni ca vînzarea să nu se facă sub un anumit preţ.
Articolul 2512. Efectele partajului masei succesorale
(1) Se consideră că fiecare comoştenitor a moştenit singur, la data deschiderii moştenirii, toate bunurile care i-au fost atribuite în cadrul lotului său ori pe care le-a primit în urma vînzării şi că niciodată nu a fost proprietarul celorlalte bunuri din masa succesorală.
(2) Dispoziţiile alin.(1), de asemenea, se aplică în raport cu bunurile dobîndite prin orice alt act juridic prin care se efectuează partajul.
(3) Dispoziţiile alin.(1) se aplică indiferent dacă partajul se referă la toată masa succesorală, doar la o parte din ea sau doar privitor la unii comoştenitori.
(4) Cu toate acestea, actele juridice încheiate în mod valabil în privinţa bunurilor din masa succesorală îşi menţin efectele juridice şi după partaj.
Articolul 2513. Răspunderea comoştenitorilor în legătură cu partajul masei succesorale
(1) Comoştenitorii răspund, unii faţă de alţii, potrivit regulilor vînzării-cumpărării, pentru viciile materiale sau juridice apărute dintr-o cauză anterioară partajului, dacă contractul de partaj nu prevede altfel. Fiecare comoştenitor este obligat, proporţional lotului său, să despăgubească personal comoştenitorul pentru prejudiciul suferit.
(2) Dacă unul din comoştenitori este în incapacitate de plată, cota de care el răspunde se acoperă proporţional de către comoştenitorul victimă a viciului şi ceilalţi comoştenitori solvabili.
(3) Comoştenitorii continuă să răspundă, în condiţiile legii, de o obligaţie a masei succesorale care a fost atribuită în lotul unui comoştenitor.
Articolul 2514. Anularea contractului de partaj
(1) Contractul de partaj poate fi anulat pe motiv de violenţă sau dol, în condiţiile legii.
(2) Contractul de partaj poate, de asemenea, fi anulat pe motiv de eroare în condiţiile legii dacă eroarea s-a produs în privinţa existenţei sau mărimii cotelor succesorale ori în privinţa proprietăţii bunurilor din masa succesorală.
(3) Comoştenitorul nu poate invoca nulitatea pe motiv de eroare, dol sau violenţă dacă, după ce a putut intenta acţiunea în anulare, a dispus de unul dintre bunurile din lotul care i-a fost atribuit.
(4) Dacă consecinţele erorii, dolului sau ale violenţei pot fi înlăturate pe altă cale decît anularea partajului, instanţa de judecată, la cererea uneia dintre părţi, poate dispune un partaj complementar sau de rectificare.
(5) Dacă un comoştenitor nu era cunoscut şi a fost omis de la partaj, el poate doar cere de la ceilalţi comoştenitori, conform art.2472-2484, partea pe care ar fi primit-o dacă participa la partaj, în natură sau prin plata valorii ei, fără anularea partajului.
(6) În cazul în care partajul este afectat de leziune, comoştenitorului dezavantajat i se compensează prejudiciul, la alegerea celorlalţi comoştenitori, în natură sau prin plata valorii. Acţiunea întemeiată pe leziune este exclusă în cazul vînzării moştenirii sau a cotei succesorale dacă în contractul de vînzare-cumpărare părţile au acoperit riscul leziunii printr-o clauză expresă.
§3. Raportul donaţiilor
Articolul 2515. Raportul donaţiilor de către descendenţi
(1) Descendenţii defunctului care culeg moştenirea ca moştenitori legali sînt obligaţi între ei, la momentul partajului, la raportul donaţiilor primite de la cel care a lăsat moştenirea, în timpul vieţii acestuia, în măsura în care cel care a lăsat moştenirea nu a dispus scutirea de raport.
(2) Sumele acordate cu titlu gratuit pentru acoperirea cheltuielilor curente, precum şi a cheltuielilor pentru educaţie superioară sau profesională, se raportează în măsura în care erau disproporţionate în raport cu posibilităţile patrimoniale ale celui care a lăsat moştenirea. Raportul acestor prestaţii este exclus în măsura în care cel care a lăsat moştenirea le-a scutit de raport.
(3) Scutirea de raport poate fi făcută prin contractul de donaţie sau prin dispoziţie testamentară.
(4) Nu se raportează prestaţiile executate faţă de descendent în temeiul obligaţiei legale de întreţinere sau al altor obligaţii impuse de lege.
Articolul 2516. Obligaţia de raport în cazul decăderii din dreptul la moştenire a unui descendent
(1) Dacă înainte sau după deschiderea moştenirii decade din dreptul la moştenire un descendent care, în calitate de moştenitor, ar fi fost obligat la raport, obligaţia de raport a donaţiilor făcute lui îi incumbă descendentului care îi ia locul pe baza dreptului de reprezentare.
(2) Dacă testatorul a desemnat un substituent în locul descendentului ce decade din dreptul la moştenire, dacă există dubii, se consideră că moştenitorul desemnat nu va primi mai mult decît ar fi primit descendentul, ţinîndu-se cont de obligaţia de raport.
Articolul 2517. Obligaţia de raport a descendentului moştenitor testamentar
Dacă testatorul a desemnat descendenţii ca moştenitori ai ceea ce le-ar reveni ca moştenitori legali sau dacă testatorul a stabilit descendenţilor cotele lor succesorale astfel încît acestea se află unele faţă de altele în aceleaşi proporţii ca şi cotele succesorale legale, atunci se consideră că descendenţii sînt obligaţi la raport conform dispoziţiilor art.2515 şi 2516.
Articolul 2518. Donaţia în favoarea descendentului mai îndepărtat sau adoptat
(1) Donaţia pe care a primit-o un descendent mai îndepărtat înaintea decăderii din dreptul la moştenire a unui descendent în grad mai apropiat şi cea pe care a primit-o descendentul care, în calitate de moştenitor subsecvent, l-a înlocuit pe un alt descendent nu se raportează decît dacă testatorul a dispus raportul în mod expres la momentul donaţiei.
(2) Aceleaşi dispoziţii se aplică cu privire la donaţia primită de un descendent de la testator înaintea dobîndirii statutului juridic de descendent.
Articolul 2519. Donaţii din bunurile comune ale soţilor
O donaţie făcută din bunurile comune ale soţilor se consideră ca fiind acordată în proporţie egală de către fiecare dintre cei doi soţi. Dacă un bun revine celui care este descendentul numai a unuia dintre soţi sau dacă acest soţ trebuie să compenseze celuilalt soţ pentru că a dispus de bunul comun, se consideră că bunul este donat doar de către soţul respectiv.
Articolul 2520. Efectuarea raportului
(1) La efectuarea partajului, valoarea donaţiei pe care fiecare comoştenitor trebuie să o raporteze se ia în contul cotei succesorale a comoştenitorului respectiv. Valoarea integrală a donaţiilor care trebuie raportate se adună la masa succesorală în măsura în care masa revine comoştenitorilor între care are loc raportul. Soţul supravieţuitor nu beneficiază de pe urma raportului.
(2) Valoarea se stabileşte în raport cu momentul în care s-a efectuat donaţia.
Articolul 2521. Lipsa obligaţiei de a restitui excedentul
Dacă cele primite de un comoştenitor cu titlu de donaţie depăşesc partea care i-ar fi revenit la partaj, el nu este obligat să restituie suma excedentară. Într-un asemenea caz, masa succesorală se partajează între ceilalţi moştenitori, iar valoarea celor primite cu titlu de donaţie de comoştenitor şi cota succesorală rămîn neafectate.
Articolul 2522. Obligaţia de informare cu privire la bunurile primite
Fiecare comoştenitor este obligat să ofere, la cerere, informaţii celorlalţi moştenitori despre donaţiile primite pe care trebuie să le aducă la raport conform dispoziţiilor art.2515-2518.
Articolul 2523. Raportul în cazul plăţilor speciale ale unui descendent
(1) Un descendent care a contribuit prin muncă, prin sume băneşti considerabile sau în alt mod la gospodăria, profesia sau afacerea celui care a lăsat moştenirea, pe o durată lungă de timp, într-o măsură semnificativă pentru menţinerea şi sporirea patrimoniului celui care a lăsat moştenirea, poate cere la partaj raportul între descendenţii care ajung cu el la moştenire în calitate de moştenitori legali. Dispoziţiile art.2517 se aplică în mod corespunzător. Acelaşi drept îl are şi descendentul care renunţă la venitul din activitatea profesională pentru a-l îngriji mai multă vreme pe cel care a lăsat moştenirea.
(2) Raportul nu poate fi cerut dacă pentru prestaţia sa i-a fost acordată sau a fost convenită o remuneraţie corespunzătoare ori în măsura în care descendentul, pentru prestaţia sa, are un drept care decurge din alt temei juridic. Faptul că prestaţiile corespund obligaţiei legale de întreţinere a părinţilor sau altor rude nu exclude obligaţia de raport.
(3) Suma de raport se calculează în mod echitabil, ţinînd cont de durata şi volumul prestaţiilor, precum şi de valoarea masei succesorale.
(4) La efectuarea partajului, suma raportată se adaugă cotei succesorale a comoştenitorului care are dreptul la raport. Toate sumele de raportat, fără excepţie, se scad din valoarea masei succesorale în măsura în care aceasta revine comoştenitorilor între care are loc raportul.
Secţiunea a 2-a
Raporturile juridice dintre comoştenitori şi creditorii masei succesorale
Articolul 2524. Răspunderea solidară a comoştenitorilor
Moştenitorii care au acceptat moştenirea poartă răspundere ca debitori solidari pentru obligaţiile comune ale masei succesorale, care includ toate obligaţiile masei succesorale, cu excepţia celor care grevează doar una sau unele dintre cotele succesorale.
[Art.2524 completat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Articolul 2525. Răspunderea pînă la partajul masei succesorale
(1) Pînă la partajul masei succesorale, fiecare comoştenitor poate refuza satisfacerea obligaţiilor masei succesorale din patrimoniul pe care îl are în afara cotei succesorale ce îi revine. Dacă poartă răspundere nelimitată pentru o obligaţie a masei succesorale, comoştenitorul nu are dreptul de refuz în privinţa cotei-părţi de obligaţie proporţionale cu cota sa succesorală.
(2) Dreptul creditorilor masei succesorale de a cere de la toţi comoştenitorii satisfacerea din partea nepartajată a masei succesorale rămîne neatins.
Articolul 2526. Răspunderea după partajul masei succesorale
După partajul masei succesorale, fiecare comoştenitor răspunde numai pentru partea din obligaţiile masei succesorale proporţională cu cota sa succesorală în următoarele situaţii:
a) atunci cînd creditorul este exclus din procedura de somare publică a creditorilor masei succesorale. Această regulă se aplică creditorilor menţionaţi la art.2428, precum şi creditorilor faţă de care comoştenitorul răspunde nelimitat;
b) atunci cînd creditorul îşi valorifică creanţa sa după expirarea unei perioade de 3 ani de la data stabilită de dispoziţiile art.2429 alin.(1), cu excepţia situaţiei în care comoştenitorul a cunoscut despre creanţă înaintea expirării termenului de 3 ani sau cînd creanţa a fost declarată în cadrul procedurii de somare publică a creditorilor. Această regulă nu se aplică în măsura în care creditorul, conform dispoziţiilor art.2426, nu este afectat de somarea publică a creditorilor;
c) dacă procesul de insolvabilitate a masei succesorale a fost intentat şi a încetat prin distribuirea finală a masei succesorale sau prin confirmarea planului procedurii de restructurare.
Articolul 2527. Somaţia de declarare a creanţelor
(1) Fiecare comoştenitor poate solicita public creditorilor masei succesorale să notifice comoştenitorii sau notarul despre creanţe în termen de 6 luni. Dacă s-a făcut somaţia publică, după partaj, fiecare comoştenitor răspunde pentru creanţă numai proporţional cu cota succesorală, cu excepţia cazului în care creanţele au fost notificate înaintea expirării termenului sau dacă despre ele se cunoştea la momentul partajului.
(2) Somaţia se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi într-o publicaţie locală selectată de notar. Termenul începe să curgă de la ultima publicare a anunţului. Costurile intră în sarcina moştenitorului care a făcut somaţia de declarare a creanţelor.
Articolul 2528. Cererea de dispunere a administrării masei succesorale
Dispunerea administrării masei succesorale poate fi cerută de către moştenitori numai unanim. Cererea privind dispunerea administrării masei succesorale este exclusă după data partajului masei succesorale.
Articolul 2529. Întocmirea inventarului
(1) Inventarul întocmit de către un comoştenitor profită şi celorlalţi comoştenitori în măsura în care aceştia nu răspund nelimitat pentru obligaţiile masei succesorale.
(2) Un comoştenitor poate invoca limitarea răspunderii sale faţă de ceilalţi comoştenitori chiar dacă el răspunde nelimitat faţă de ceilalţi creditori ai masei succesorale.
Titlul V
REZERVA SUCCESORALĂ
Articolul 2530. Moştenitorii rezervatari
(1) Moştenitorii rezervatari păstrează dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin ½ din cota succesorală ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de moştenire legală (rezervă succesorală).
(2) Sînt moştenitori rezervatari moştenitorii legali de clasa întîi, precum şi părinţii defunctului, dacă, la data deschiderii moştenirii, defunctul avea nemijlocit faţă de respectivul moştenitor o obligaţie de întreţinere conform Codului familiei.
[Art.2530 alin.(2) modificat prin Legea nr.251 din 10.07.2025, în vigoare 01.04.2026]
Rectificare: Din motive tehnice în articolul 2530 din Codul civil (Monitorul Oficial nr.66-75 din 1 martie 2019) a fost comisă o greşeală. Astfel, expresia "cel puţin S" se va citi "cel puţin ½".
(Monitorul Oficial nr.101-107 din 22.03.2019, pag.6)
Articolul 2531. Determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moştenitor rezervatar
La determinarea cotei succesorale pentru fiecare moştenitor rezervatar se iau în considerare toţi moştenitorii legali chemaţi la moştenire dacă nu ar fi existat testamentul. Moştenitorii legali care au renunţat la moştenire nu se iau în considerare. Moştenitorii testamentari nu se iau în considerare dacă ei nu sînt moştenitori legali.
Articolul 2532. Efectele renunţării la moştenire a moştenitorului rezervatar
Dacă moştenitorul rezervatar renunţă la cota sa din rezerva succesorală, cotele din rezerva succesorală ale altor moştenitori rezervatari nu se majorează. În acest caz, cota moştenitorului rezervatar trece la moştenitorii testamentari proporţional cotei succesorale testate lor.
Articolul 2533. Legatul în folosul moştenitorului rezervatar
Dacă moştenitorul rezervatar este în acelaşi timp şi legatar, el va putea pretinde la rezervă doar dacă renunţă la legat. În caz contrar, el pierde dreptul la cota succesorală în calitate de moştenitor rezervatar în mărimea valorii legatului.
Articolul 2534. Separarea rezervei succesorale din partea netestată a masei succesorale
Dacă testamentul nu se referă la întreaga masă succesorală, rezerva succesorală reduce în primul rînd cotele succesorale ale moştenitorilor legali nerezervatari, iar în cazul insuficienţei acestor cote, rezerva succesorală reduce cotele succesorale ale moştenitorilor testamentari.
Articolul 2535. Degrevarea de legate şi sarcini testamentare. Limitările rezultate din desemnarea unui moştenitor subsecvent
(1) Moştenitorul rezervatar nu este ţinut de legate şi sarcini testamentare în măsura în care acestea îi încalcă dreptul la rezerva succesorală. În acest caz, legatele şi sarcinile testamentare vor fi suportate de ceilalţi moştenitori, proporţional cotelor succesorale.
(2) Dacă legatul sau sarcina testamentară s-a dispus astfel încît grevează doar cota succesorală a moştenitorului rezervatar, atunci legatul şi sarcina se reduc în partea în care acestea îi încalcă dreptul la rezervă succesorală.
(3) Dacă testatorul a desemnat un moştenitor subsecvent, moştenitorul rezervatar este ţinut să îndeplinească obligaţiile şi să respecte limitările impuse lui în calitate de moştenitor prealabil în măsura în care aceasta nu încalcă dreptul său la rezerva succesorală.
Articolul 2536. Transmisia cotei succesorale a moştenitorului rezervatar
Cota succesorală a moştenitorului rezervatar se transmite prin moştenire şi este transmisibilă conform regulilor generale.
Articolul 2537. Raportul donaţiilor în contul rezervei succesorale
(1) Moştenitorul rezervatar este obligat să admită raportul din cota sa succesorală a tot ce i-a fost acordat cu titlu de donaţie de către testator dacă cel din urmă a prevăzut ca donaţia să fie raportată la cota sa din rezerva succesorală.
(2) În cazul în care moştenitorul rezervatar este descendent al defunctului, dispoziţiile art.2516 alin.(1) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2538. Obligaţia de raport
(1) În cazul în care există mai mulţi descendenţi şi între ei, în cazul moştenirii legale, s-ar fi raportat o donaţie făcută de defunct sau prestaţii de felul celor prevăzute la art.2523, moştenitorului rezervatar care este descendent al defunctului, de asemenea, îi incumbă obligaţia de raport conform regulilor generale.
(2) O donaţie de felul celei prevăzute la art.2523 alin.(1) nu poate fi scutită de raport de către testator în detrimentul unui moştenitor rezervatar.
(3) În cazul în care donaţia care trebuie să fie luată în consideraţie conform alin.(1) trebuie raportată concomitent şi în contul rezervei succesorale conform dispoziţiilor art.2537, atunci, în contul celei din urmă, donaţia respectivă se raportează numai pentru jumătate din valoarea sa.
Articolul 2539. Suportarea rezervei succesorale în cazul renunţării la legat
În cazul renunţării moştenitorului rezervatar la legatul care i-a fost atribuit prin testament, în raporturile dintre moştenitorii testamentari şi legatari, cota succesorală a moştenitorului rezervatar reduce în primul rînd cota succesorală a acelui moştenitor testamentar sau a acelui legatar căruia renunţarea i-a adus beneficiu.
Articolul 2540. Limitarea rezervei succesorale cu bună intenţie
(1) Dacă descendentul duce un mod de viaţă atît de risipitor sau dacă are atîtea datorii încît ceea ce el va dobîndi ulterior este supus unui pericol considerabil, testatorul poate limita dreptul descendentului la rezerva succesorală prin dispoziţia testamentară în care se stipulează că, după moartea descendentului, moştenitorii legali ai acestuia vor primi, în calitate de moştenitori subsecvenţi sau legatari subsecvenţi, cota succesorală lăsată lui sau rezerva succesorală care i se cuvine, în conformitate cu cotele succesorale ale acestora în caz de moştenire legală. Testatorul poate, de asemenea, să împuternicească executorul testamentar cu administrarea masei succesorale în timpul vieţii descendentului. În acest caz, descendentul are dreptul de a cere venitul net anual.
(2) În privinţa unor asemenea dispoziţii testamentare se aplică în mod corespunzător prevederilor legale cu privire la dezmoştenire. Aceste prevederi sînt lipsite de efect dacă, după momentul deschiderii moştenirii, descendentul, în decursul unei perioade îndelungate, nu mai duce un mod de viaţă risipitor sau nu mai există supraîndatorarea care a servit drept temei pentru asemenea dispoziţie testamentară.
Titlul VI
CONFIRMAREA DREPTURILOR REZULTATE DIN MOŞTENIRE
Capitolul I
ELIBERAREA CERTIFICATELOR
Articolul 2541. Deschiderea procedurii succesorale
(1) Pentru deschiderea procedurii succesorale, un moştenitor, un creditor al masei succesorale, un legatar sau un executor testamentar depune o cerere corespunzătoare la notar.
(2) În cadrul procedurii succesorale, notarului i se poate solicita, în condiţiile legii, eliberarea următoarelor acte:
a) certificatului de moştenitor;
b) certificatului de legatar;
c) certificatului de executor testamentar;
d) certificatului de custode al masei succesorale;
e) certificatului de administrator al masei succesorale.
[Art.2541 alin.(1) modificat prin Legea nr.134 din 30.05.2024, în vigoare 20.07.2024]
Articolul 2542. Eliberarea certificatului de moştenitor
(1) La cererea moştenitorului, notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat să elibereze un certificat de moştenitor care confirmă dreptul moştenitorului la moştenire, iar în cazul mai multor comoştenitori, în certificat se indică şi mărimea cotelor succesorale ale tuturor comoştenitorilor (certificat de moştenitor).
(2) Notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat, de asemenea, să elibereze un certificat de moştenitor la cererea uneia dintre celelalte persoane prevăzute la art.2541 alin.(1). În acest caz, dispoziţiile art.2543-2553 se aplică în mod corespunzător, ţinîndu-se cont de faptul că solicitantul nu este moştenitor.
(3) Lista bunurilor care intră în componenţa masei succesorale nu se include în certificatul de moştenitor.
(4) La cererea expresă a tuturor comoştenitorilor, certificatul de moştenitor nu va indica mărimea cotelor succesorale dacă din dispoziţiile testamentare rezultă că testatorul a stabilit mărimea cotelor succesorale prin indicarea bunurilor pe care le lasă fiecărui comoştenitor şi nu doar a atribuit bunurile cu titlu de legat. În caz de necesitate, cotele succesorale pot fi determinate ulterior în baza unei evaluări a bunurilor lăsate fiecărui comoştenitor.
Articolul 2543. Conţinutul cererii de eliberare a certificatului de moştenitor legal
(1) Cererea privind eliberarea certificatului de moştenitor în calitate de moştenitor legal trebuie să conţină:
a) informaţii privind defunctul: numele (numele dinainte de căsătorie, dacă este cazul), prenumele, sexul, data şi locul naşterii, starea civilă, cetăţenia, codul personal (dacă este cazul), locul reşedinţei obişnuite în momentul decesului, data şi locul decesului;
b) informaţii privind solicitantul: numele (numele dinainte de căsătorie, dacă este cazul), prenumele, sexul, data şi locul naşterii, starea civilă, cetăţenia, codul personal (dacă este cazul), adresa şi, dacă este cazul, relaţia cu defunctul;
c) raportul pe care se întemeiază dreptul său de moştenire (rudenie, adopţie sau căsătorie). În cazul în care solicitantul este soţul supravieţuitor, el este obligat să declare absenţa temeiurilor de decădere prevăzute la art.2187;
d) o indicaţie care să precizeze dacă există sau au existat careva persoane care ar fi putut înlătura solicitantul de la moştenire sau i-ar fi putut micşora cota succesorală, inclusiv existenţa altor comoştenitori şi identificarea lor în măsura cunoscută solicitantului;
e) o indicaţie care să precizeze dacă există sau nu dispoziţii testamentare ale defunctului şi care anume; dacă nu se anexează nici originalul, nici o copie, se dau indicaţii referitoare la locul unde se află originalul;
f) o declaraţie prin care se atestă, în conformitate cu cunoştinţele de care dispune solicitantul, existenţa sau absenţa unui proces judiciar privind dreptul la moştenire al solicitantului, inclusiv privind nedemnitatea solicitantului;
g) o indicaţie care să precizeze dacă vreunul dintre moştenitori a făcut o declaraţie privind acceptarea moştenirii sau renunţarea la aceasta;
h) o declaraţie prin care solicitantul acceptă moştenirea (dacă nu a depus o declaraţie de acceptare anterior).
(2) Dacă persoana care ar fi putut să-l înlăture pe solicitant de la moştenire sau ar fi avut dreptul să-i micşoreze cota succesorală a decăzut din dreptul la moştenire, solicitantul este obligat să indice modul în care a avut loc aceasta.
Articolul 2544. Declaraţiile făcute de către moştenitorul testamentar
Persoana care solicită eliberarea certificatului de moştenitor în baza dispoziţiei testamentare este obligată să declare:
a) dispoziţia testamentară pe care se întemeiază dreptul său la moştenire;
b) dacă testatorul a lăsat alte dispoziţii testamentare şi care anume; dacă nu se anexează nici originalul, nici o copie, se dau indicaţii referitoare la locul unde se află originalul;
c) informaţiile prevăzute la art.2543 alin.(1) lit.a), b) şi f)-h) şi alin.(2).
Articolul 2545. Confirmarea veridicităţii informaţiilor comunicate
(1) Solicitantul trebuie să prezinte acte oficiale pentru confirmarea informaţiilor comunicate de el conform dispoziţiilor art.2543 alin.(1) lit.a) şi c) şi alin.(2) şi, în cazul art.2544, să prezinte documentele pe care se întemeiază dreptul lui de moştenire. Dacă documentele nu pot fi obţinute sau obţinerea lor este legată de dificultăţi disproporţionate, alte probe vor fi suficiente.
(2) Celelalte informaţii necesare conform dispoziţiilor art.2543 şi 2544 solicitantul le confirmă la notar prin declaraţie pe proprie răspundere, menţionînd că el nu cunoaşte nimic ce ar contraveni declaraţiilor sale. Notarul poate să-l elibereze de această obligaţie dacă nu o consideră necesară.
(3) Dispoziţiile alin.(2) nu se aplică dacă faptele corespunzătoare sînt evidente pentru notar.
(4) Cererea privind eliberarea certificatului de moştenitor conţine informaţiile cerute de lege în măsura în care solicitantul deţine astfel de informaţii şi în măsura în care aceste informaţii sînt necesare notarului pentru a elibera certificatul.
Articolul 2546. Certificatul de moştenitor în caz de comoştenitori
(1) Dacă există mai mulţi moştenitori, se va elibera acelaşi certificat de moştenitor fiecărui comoştenitor.
(2) Cererea de eliberare a certificatului poate fi depusă de oricare dintre comoştenitori. În cerere trebuie indicaţi comoştenitorii şi cotele succesorale ale acestora.
(3) Dacă cererea se depune nu în numele tuturor comoştenitorilor, în ea trebuie de indicat că ceilalţi comoştenitori au acceptat moştenirea. Dispoziţiile art.2545 se referă şi la acele informaţii pe care solicitantul le comunică despre ceilalţi comoştenitori.
(4) Confirmarea prin declaraţie pe propria răspundere se cere de la toţi comoştenitorii, cu excepţia cazului în care notarul consideră suficientă declaraţia unuia sau a unora dintre ei.
Articolul 2547. Investigaţia desfăşurată de notar
(1) Verificînd informaţiile comunicate de solicitant, notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat, din oficiu, să desfăşoare investigaţiile corespunzătoare şi să administreze probele pe care le consideră necesare.
(2) Notarul ia toate măsurile pentru a informa moştenitorii cunoscuţi şi legatarii despre iniţierea procedurii succesorale.
(3) Dacă este necesar pentru stabilirea elementelor care urmează a fi certificate, notarul poate:
a) să audieze orice persoană implicată şi, dacă există, executorul testamentar sau administratorul masei succesorale;
b) să obţină informaţii din registrul de stare civilă şi alte registre de publicitate din Republica Moldova;
c) să solicite informaţii din registrele de publicitate ale altor state în condiţiile legii statului respectiv sau ale tratatului internaţional dintre Republica Moldova şi statul respectiv;
d) să ceară printr-un anunţ public tuturor persoanelor să declare drepturile lor asupra moştenirii. Ordinea de notificare publică şi durata termenului pentru declararea drepturilor se determină în conformitate cu procedura somării publice.
(4) Persoanele prevăzute la art.2541 alin.(1) sau alte persoane care obţin drepturi din moştenire au dreptul de a lua cunoştinţă de actele şi probele administrate în cadrul procedurii succesorale.
Articolul 2548. Constatarea dreptului la moştenire
(1) Certificatul de moştenitor se eliberează după ce notarul care desfăşoară procedura succesorală constată cu certitudine faptele necesare pentru justificarea cererii privind eliberarea certificatului.
(2) Notarul îi include în certificat pe toţi comoştenitorii constataţi cu certitudine care au acceptat moştenirea, chiar dacă ei nu au fost indicaţi în cererea privind eliberarea certificatului.
(3) Pînă la eliberarea certificatului de moştenitor, notarul poate elibera moştenitorului care a acceptat moştenirea un certificat de calitate de moştenitor în scopul legitimării sale în raporturile cu terţii. Certificatul de calitate de moştenitor nu produce efectele certificatului de moştenitor. La eliberarea certificatului de moştenitor, certificatul de calitate de moştenitor se revocă de către notar şi se restituie acestuia. Regulile cuprinse în prezentul alineat se menţionează în certificatul de calitate de moştenitor.
Articolul 2549. Termenul de eliberare a certificatelor
(1) Notarul eliberează fără întîrziere certificatele prevăzute la art.2541 alin.(2), în conformitate cu procedura prevăzută de lege, atunci cînd elementele care trebuie certificate au fost stabilite cu certitudine.
(2) Notarul nu eliberează certificatul solicitat atît timp cît elementele care trebuie certificate fac obiectul unui proces judiciar.
(3) Notarul ia toate măsurile necesare pentru a informa solicitantul şi persoanele ale căror drepturi sînt vizate de certificat cu privire la eliberarea certificatului.
Articolul 2550. Certificatul de moştenitor limitat la anumite bunuri
(1) Dacă anumite bunuri care se află în afara teritoriului Republicii Moldova fac parte din masa succesorală, atunci cererea de eliberare a certificatului de moştenitor se poate limita la bunurile aflate pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Dacă organul corespunzător din Republica Moldova ţine un registru pentru înregistrarea drepturilor persoanelor asupra unui bun, acest bun se consideră că se află pe teritoriul Republicii Moldova. Creanţa se consideră că se află pe teritoriul Republicii Moldova dacă acţiunea privind executarea acesteia ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova.
Articolul 2551. Conţinutul certificatului de moştenitor eliberat moştenitorului prealabil
(1) Certificatul de moştenitor eliberat moştenitorului prealabil va menţiona suplimentar faptul că testamentul prevede moştenirea subsecventă, condiţiile în care va surveni moştenirea subsecventă şi identitatea moştenitorului subsecvent. Dacă testatorul a desemnat moştenitorul subsecvent în privinţa părţii din moştenire rămase la momentul survenirii moştenirii subsecvente, dacă el a dispus că moştenitorul prealabil poate să dispună nelimitat de moştenire sau dacă, conform dispoziţiilor art.2286, testatorul l-a eliberat pe moştenitorul prealabil de alte restricţii sau obligaţii, se vor menţiona şi aceste dispoziţii.
(2) Moştenitorul subsecvent are drepturile prevăzute la art.2472 şi 2558 din data survenirii moştenirii subsecvente. Din aceeaşi dată moştenitorul subsecvent poate cere eliberarea certificatului său de moştenitor.
(3) Termenele prevăzute la art.2472 alin.(2) şi art.2558 alin.(5) nu pot curge împotriva moştenitorului subsecvent decît după data survenirii moştenirii subsecvente.
Articolul 2552. Informaţii privind executorul testamentar
Dacă testatorul a desemnat un executor testamentar, acest fapt şi limitarea dreptului de dispoziţie al moştenitorului conform art.2362 trebuie indicate expres în certificatul de moştenitor. După încetarea atribuţiilor executorului testamentar şi a limitărilor dreptului de dispoziţie al moştenitorului, moştenitorul poate cere modificarea certificatului de moştenitor.
Articolul 2553. Alte restricţii ale drepturilor moştenitorului
Dacă testatorul a stabilit sarcinile testamentare sau restricţii valabile asupra drepturilor moştenitorului asupra masei succesorale, altele decît cele indicate la art.2551 şi 2552, ele, de asemenea, se indică în certificatul de moştenitor.
Articolul 2554. Certificatul de legatar
(1) La cererea uneia dintre persoanele prevăzute la art.2541 alin.(1), notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat să elibereze un certificat de legatar în privinţa unui anumit legatar.
(2) În certificatul de legatar se indică identitatea legatarului, lista drepturilor şi/sau a bunurilor care revin acelui legatar şi limitele acestora în temeiul legii şi/sau în temeiul dispoziţiei testamentare.
Articolul 2555. Certificatul de executor testamentar, custode sau administrator al masei succesorale
(1) Notarul care desfăşoară procedura succesorală este obligat să elibereze un certificat de executor testamentar la cererea executorului testamentar.
(2) În certificatul de executor testamentar se indică împuternicirile executorului testamentar şi limitele acestora în temeiul legii şi/sau în temeiul dispoziţiei testamentare.
(3) La încetarea atribuţiilor executorului testamentar, certificatul îşi pierde valabilitatea.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător certificatului de custode al masei succesorale şi certificatului administratorului masei succesorale.
Capitolul II
REGIMUL JURIDIC COMUN AL CERTIFICATELOR
Articolul 2556. Domeniul de aplicare
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător certificatelor prevăzute la art.2541 alin.(2).
Articolul 2557. Efectele certificatului
(1) Se prezumă că certificatul probează cu exactitate elementele stabilite în el.
(2) Se prezumă că persoana menţionată în certificat drept moştenitor, legatar, executor testamentar, custode sau administrator al masei succesorale are statutul menţionat în certificat şi/sau este titular al drepturilor sau al împuternicirilor prevăzute în certificat, fără alte condiţii şi/sau restricţii aferente respectivelor drepturi sau împuterniciri decît cele prevăzute în certificat şi rezultate din lege.
(3) Se consideră că orice persoană care, în baza informaţiilor atestate în certificat, efectuează plăţi sau transmite bunuri unei persoane menţionate în certificat drept persoană îndreptăţită sau împuternicită să accepte plăţi sau bunuri acţionează faţă de o persoană îndreptăţită sau împuternicită să accepte plăţi sau bunuri, cu excepţia cazului în care această persoană cunoaşte că cele conţinute în certificat nu corespund realităţii sau nu are cunoştinţă de acest fapt din cauza unei culpe grave.
(4) În cazul în care o persoană menţionată într-un certificat drept persoană îndreptăţită sau împuternicită să dispună de bunurile din masa succesorală dispune de aceste bunuri în favoarea unei alte persoane, se consideră că cea din urmă, dacă acţionează pe baza informaţiilor atestate în certificat, devine parte la un contract cu o persoană îndreptăţită sau împuternicită să dispună de bunurile vizate, cu excepţia cazului în care această persoană cunoaşte că cele conţinute în certificat nu corespund realităţii sau nu are cunoştinţă de acest fapt din cauza unei culpe grave.
(5) Certificatul constituie un titlu valabil pentru înregistrarea în registrul de publicitate corespunzător a drepturilor atestate de el.
Articolul 2558. Rectificarea, modificarea sau retragerea certificatului
(1) La cererea oricărei persoane care dovedeşte că are un interes legitim sau din proprie iniţiativă, notarul care a eliberat certificatul trebuie să îl rectifice în cazul unei erori de redactare.
(2) La cererea unei persoane care dovedeşte că are un interes legitim sau din proprie iniţiativă, notarul trebuie să modifice sau să retragă certificatul în situaţia în care s-a stabilit că certificatul sau anumite elemente din certificat nu corespund realităţii.
(3) Notarul trebuie să informeze fără întîrziere toate persoanele cărora le-a fost eliberat certificatul cu privire la orice rectificare, modificare sau retragere a acestuia.
(4) Dacă într-un registru de publicitate s-a făcut o înregistrare în temeiul certificatului care ulterior este rectificat, modificat sau retras şi se prezumă că rectificarea înregistrării în registru este posibilă, notarul depune la registru o cerere de notare a rectificării, modificării sau retragerii certificatului.
(5) Cererea de rectificare, modificare sau retragere a certificatului se poate înainta în termen de 3 ani de la data în care persoana care solicită rectificarea, modificarea sau retragerea a cunoscut sau trebuia să cunoască că cele conţinute în certificat nu corespund realităţii, dar nu mai tîrziu de 10 ani din momentul deschiderii moştenirii.
Articolul 2559. Contestarea actelor notarului
(1) Eliberarea certificatului poate fi contestată în instanţa de judecată de către oricare dintre persoanele prevăzute la art.2541 alin.(1).
(2) Actele îndeplinite de notar în temeiul art.2558 şi al art.2560 alin.(1) lit.a) pot fi contestate în instanţa de judecată de orice persoană care dovedeşte că are un interes legitim.
(3) În cazul în care, ca urmare a contestaţiei menţionate la alin.(1) sau (2), se stabileşte faptul că certificatul nu corespunde realităţii, instanţa de judecată competentă rectifică, modifică sau retrage certificatul ori asigură rectificarea, modificarea sau retragerea certificatului de către notarul care l-a eliberat.
(4) În cazul în care, ca rezultat al contestaţiei menţionate la alin.(1) sau (2), se stabileşte că eliberarea certificatului a fost refuzată în mod nejustificat, instanţa de judecată eliberează certificatul sau se asigură că notarul reexaminează cazul şi îndeplineşte un nou act.
Articolul 2560. Suspendarea efectelor certificatului
(1) Efectele certificatului pot fi suspendate de către:
a) notarul care l-a eliberat, la cererea oricărei persoane care dovedeşte că are un interes legitim, în cursul unei modificări sau retrageri a certificatului în temeiul art.2558;
b) instanţa de judecată, la cererea oricărei persoane care a contestat un act al notarului în temeiul art.2559, în cursul unei astfel de contestaţii.
(2) Notarul sau, după caz, instanţa de judecată informează fără întîrziere toate persoanele cărora le-au fost eliberate certificatele cu privire la orice suspendare a efectelor certificatului.
(3) Pe durata suspendării efectelor certificatului nu se mai pot elibera alte exemplare ale certificatului.
Titlul VII
VÎNZAREA-CUMPĂRAREA COTEI SUCCESORALE
Articolul 2561. Forma contractului de vînzare-cumpărare a cotei succesorale
(1) Contractul prin care un comoştenitor vinde cota succesorală revenită lui prin devoluţiune trebuie autentificat notarial.
(2) Cota succesorală poate fi vîndută chiar dacă în privinţa masei succesorale s-a dispus administrarea sau s-a intentat procesul de insolvabilitate.
(3) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în mod corespunzător cînd unicul moştenitor vinde dreptul de moştenire în raport cu întreaga masă succesorală.
(4) Părţile contractante pot deroga de la dispoziţiile art.2562-2571.
Articolul 2562. Întinderea obiectului vînzării
Avantajele obţinute în rezultatul decăderii din dreptul asupra unui legat sau a unei sarcini ori în rezultatul unei obligaţii de raport a unuia dintre comoştenitori revin cumpărătorului.
Articolul 2563. Cota succesorală care rămîne vînzătorului
În caz de dubiu, cota succesorală pe care vînzătorul o dobîndeşte după încheierea contractului de vînzare-cumpărare, în rezultatul survenirii moştenirii subsecvente, al decăderii unui comoştenitor, şi legatul prioritar care îi revine vînzătorului nu se consideră înstrăinate împreună cu cota succesorală vîndută. Această regulă se aplică inclusiv în privinţa înscrisurilor de familie, a imaginilor şi a ilustraţiilor familiale.
Articolul 2564. Obligaţia de a transmite
Vînzătorul este obligat să transmită cumpărătorului bunurile din masa succesorală existente la momentul vînzării, cu includerea a tot ce a dobîndit el pînă la vînzare în temeiul unui drept care face parte din masa succesorală sau cu titlu de despăgubire pentru distrugerea, deteriorarea sau retragerea unui bun din masa succesorală sau în baza unui act juridic care se referea la masa succesorală.
Articolul 2565. Obligaţia de plată a valorii
(1) Dacă vînzătorul a consumat bunul din masa succesorală, l-a înstrăinat cu titlu gratuit sau l-a grevat cu titlu gratuit pînă la vînzare, el este obligat să plătească cumpărătorului valoarea bunului consumat sau înstrăinat, iar în cazul grevării, să despăgubească micşorarea valorii lui. Obligaţia de plată a valorii nu apare dacă, la încheierea contractului de vînzare-cumpărare, cumpărătorul cunoştea că obiectul este consumat sau că înstrăinarea era cu titlu gratuit.
(2) În alte cazuri, cumpărătorul nu poate cere despăgubirea în rezultatul pierderii, deteriorării sau survenirii din alte motive a imposibilităţii de a transmite bunul din masa succesorală.
Articolul 2566. Răspunderea limitată a vînzătorului
(1) Obligaţia vînzătorului privind garantarea contra viciilor juridice se limitează la răspunderea pentru faptul că el are dreptul de moştenire asupra cotei succesorale vîndute, că acest drept nu este limitat de dreptul moştenitorului subsecvent sau în rezultatul desemnării executorului testamentar, că nu există legate, sarcini sau limite impuse de rezerva succesorală, obligaţii de raport sau dispoziţii testamentare privind partajul, precum şi pentru faptul că nu a survenit răspunderea nelimitată faţă de creditorii masei succesorale sau unii dintre ei.
(2) Vînzătorul nu poartă răspundere pentru viciile materiale ale bunurilor care fac parte din masa succesorală, cu excepţia cazului în care el a ascuns intenţionat un viciu sau şi-a asumat garanţia unor caracteristici ale bunului.
Articolul 2567. Restabilirea raporturilor juridice
Raporturile juridice care s-au stins în rezultatul deschiderii moştenirii prin întrunirea calităţii de creditor şi debitor sau întrunirea dreptului şi a grevării de către aceeaşi persoană se consideră, între vînzător şi cumpărător, nestinse. În caz de necesitate, raporturile juridice pot fi restabilite.
Articolul 2568. Răspunderea cumpărătorului pentru obligaţiile masei succesorale
(1) Cumpărătorul răspunde faţă de vînzător pentru executarea obligaţiilor masei succesorale, cu excepţia cazului în care vînzătorul, conform dispoziţiilor art.2566, a garantat că asemenea obligaţii nu există.
(2) Dacă vînzătorul a executat pînă la vînzare obligaţiile masei succesorale, el poate cere de la cumpărător rambursarea cheltuielilor.
Articolul 2569. Veniturile. Sarcinile
(1) Vînzătorul are dreptul la veniturile care au apărut pînă la vînzare. În această perioadă asupra lui cad sarcinile, inclusiv dobînzile, pentru obligaţiile masei succesorale.
(2) Cu toate acestea, cumpărătorul este obligat să suporte cheltuielile care trebuie acoperite din masa succesorală, precum şi toate cheltuielile extraordinare care trebuie considerate ca luate în calcul la determinarea preţului iniţial al bunurilor din masa succesorală.
Articolul 2570. Trecerea riscului
Din momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunurilor din masa succesorală trece la cumpărător. Din acest moment lui îi revin şi fructele, şi cheltuielile.
Articolul 2571. Rambursarea cheltuielilor
(1) Cumpărătorul este obligat să ramburseze vînzătorului cheltuielile necesare făcute de către vînzător în privinţa masei succesorale pînă la vînzarea cotei succesorale.
(2) Cumpărătorul este obligat să ramburseze alte cheltuieli făcute pînă la vînzare numai în măsura în care acestea au majorat valoarea masei succesorale la momentul vînzării.
Articolul 2572. Răspunderea cumpărătorului faţă de creditorii masei succesorale
(1) Cumpărătorul răspunde, din momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, faţă de creditorii masei succesorale, fapt ce nu stinge răspunderea vînzătorului. Această regulă se aplică, de asemenea, faţă de obligaţiile pe care cumpărătorul nu este obligat să le execute faţă de vînzător conform dispoziţiilor art.2568 şi 2569.
(2) Este nulă clauza convenită între vînzător şi cumpărător prin care se exclude sau se limitează răspunderea cumpărătorului faţă de creditorii masei succesorale.
Articolul 2573. Răspunderea limitată a cumpărătorului
(1) Răspunderii cumpărătorului i se aplică regulile privind limitarea răspunderii moştenitorului. Cumpărătorul răspunde nelimitat dacă vînzătorul la momentul vînzării răspundea nelimitat. Dacă răspunderea cumpărătorului se limitează la masa succesorală, pretenţiile sale care rezultă din cumpărare se consideră ca făcînd parte din masa succesorală.
(2) Întocmirea inventarului masei succesorale de către vînzător sau cumpărător profită şi celeilalte părţi, cu excepţia cazului cînd cealaltă parte răspunde nelimitat.
Articolul 2574. Obligaţia vînzătorului de a comunica informaţii creditorilor masei succesorale
(1) Vînzătorul este obligat faţă de creditorii masei succesorale să notifice neîntîrziat notarul care desfăşoară procedura succesorală despre faptul vînzării cotei succesorale şi să indice numele cumpărătorului. Notificarea cumpărătorului înlocuieşte notificarea vînzătorului.
(2) Notarul este obligat să permită oricărei persoane care va demonstra că are un interes legitim să ia cunoştinţă de notificare.
Articolul 2575. Aplicarea faţă de contractele similare
(1) Dispoziţiile privind vînzarea-cumpărarea cotei succesorale se aplică în mod corespunzător faţă de vînzarea ulterioară a cotei succesorale de către cumpărătorul iniţial, precum şi faţă de alte contracte privind înstrăinarea cotei succesorale care s-a deschis pentru înstrăinător sau a fost dobîndită de acesta în alt mod.
(2) În cazul în care cota succesorală face obiectul donaţiei, donatorul nu este obligat să plătească valoarea bunurilor din masa succesorală care au fost consumate sau înstrăinate cu titlu gratuit pînă la momentul donaţiei sau să compenseze donatarului grevările instituite cu titlu gratuit pînă la momentul donării. Donatorului nu-i incumbă obligaţia prevăzută la art.2566 privind înlăturarea posibilelor limitări ale dreptului. Dacă donatorul a ascuns intenţionat limitările, el este obligat să repare prejudiciul cauzat donatarului prin aceasta.
Articolele 2576 - 2671 CARTEA A CINCEA – Dreptul internaţional privat
_____________________________
* Republicat în temeiul Legii nr.133 din 15.11.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.467-479, art.784
Modificat şi completat prin legile Republicii Moldova:
Legea nr.133 din 15.11.2018 – Monitorul Oficial, 2018, nr.467-479, art.784;
Legea nr.272 din 29.11.2018 – Monitorul Oficial, 2018, nr.462-466, art.776;
Legea nr.304 din 21.12.2017 – Monitorul Oficial, 2018, nr.7-17, art.64;
Legea nr.225 din 15.12.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.464-470, art.790;
Legea nr.178 din 21.07.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.301-315, art.537;
Legea nr.58 din 06.04.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.119-126, art.197;
Legea nr.66 din 13.04.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.171-180, art.297;
Legea nr.80 din 05.05.2017 – Monitorul Oficial, 2017, nr.162-170, art.284;
Legea nr.211 din 29.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.338-341, art.698;
Legea nr.200 din 28.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.338-341, art.696;
Legea nr.185 din 22.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.306-313, art.655;
Legea nr.160 din 07.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.306-313, art.647;
Legea nr.201 din 28.07.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.293-305, art.630;
Legea nr.6 din 26.02.2016 – Monitorul Oficial, 2016, nr.79-89, art.144;
Legea nr.90 din 29.05.2014 – Monitorul Oficial, 2014, nr.169-173, art.379;
Legea nr.53 din 03.04.2014 – Monitorul Oficial, 2014, nr.99-102, art.253;
Legea nr.43 din 27.03.2014 – Monitorul Oficial, 2014, nr.99-102, art.247;
Legea nr.203 din 12.07.2013 – Monitorul Oficial, 2013, nr.191-197, art.621;
Legea nr.155 din 28.06.2013 – Monitorul Oficial, 2013, nr.173-176, art.582;
Legea nr.116 din 23.05.2013 – Monitorul Oficial, 2013, nr.146-151, art.456;
Legea nr.31 din 07.03.2013 – Monitorul Oficial, 2013, nr.69-74, art.223;
Legea nr.184 din 11.07.2012 – Monitorul Oficial, 2012, nr.166-169a, art.571;
Legea nr.33 din 06.03.2012 – Monitorul Oficial, 2012, nr.99-102, art.330;
Legea nr.23 din 01.03.2012 – Monitorul Oficial, 2012, nr.54-59, art.172;
Legea nr.88 din 21.04.2011 – Monitorul Oficial, 2011, nr.107-109, art.284;
Legea nr.113-XVIII din 18.12.2009 – Monitorul Oficial, 2009, nr.197-200, art.656;
Legea nr.163-XVI din 09.07.2008 – Monitorul Oficial, 2008, nr.140-142, art.574;
Legea nr.280-XVI din 14.12.2007 – Monitorul Oficial, 2008, nr.94-96, art.349;
Legea nr.250-XVI din 22.11.2007 – Monitorul Oficial, 2008, nr.37-39, art.102;
Legea nr.130-XVI din 07.06.2007 – Monitorul Oficial, 2007, nr.94-97, art.418;
Legea nr.262-XVI din 28.07.2006 – Monitorul Oficial, 2006, nr.126-130, art.641;
Legea nr.60-XVI din 28.04.2005 – Monitorul Oficial, 2005, nr.92-94, art.431;
Legea nr.206-XV din 29.05.2003 – Monitorul Oficial, 2003, nr.149, art.598.