115/29.07.98 Hotărîre cu privire la aprobarea Concepţiei asupra reformei sferei cercetare-dezvoltare
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
H O T Ă R Î R E
cu privire la aprobarea Concepţiei asupra reformei
sferei cercetare-dezvoltare
nr. 115-XIV din 29.07.98
(în vigoare 03.09.1998)
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81-83 art.549 din 03.09.1998
* * *
Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.
Art.1. - Se aprobă Concepţia asupra reformei sferei cercetare-dezvoltare, expusă în anexă, parte integrantă a prezentei hotărîri.
Art.2. - Guvernul va asigura realizarea prevederilor concepţiei şi va prezenta, pînă la 1 decembrie 1998, spre examinare Parlamentului proiectele de legi despre cercetare-dezvoltare şi despre Academia de Ştiinţe a Moldovei.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Dumitru DIACOV |
Chişinău, 29 iulie 1998. |
|
| Nr.115-XIV. |
Anexă
la Hotărîrea Parlamentului
nr.115-XIV din 29 iulie 1998
CONCEPŢIE
asupra reformei sferei cercetare-dezvoltare
I. NOŢIUNI PRINCIPALE
În sensul prezentei concepţii se utilizează următoarele noţiuni principale:
cercetare-dezvoltare - activităţile de cercetare ştiinţifică şi de dezvoltare tehnologică, privite împreună;
cercetare ştiinţifică - activităţile de cercetare fundamentală şi de cercetare aplicativă, privite împreună. Cercetarea ştiinţifică are ca părţi componente principale: ştiinţa, tehnologiile ştiinţifice, produsele ştiinţifice şi serviciile ştiinţifice;
cercetare fundamentală - activitatea orientată spre dobîndirea de cunoştinţe ştiinţifice noi despre natură şi societate, precum şi spre formularea şi verificarea de noi ipoteze şi teorii. Cercetarea fundamentală reflectă standardul economic, cultural şi politic al naţiunii şi, ca garant al calităţii înalte în activitatea de cercetare-dezvoltare, contribuie la creşterea nivelului de cunoştinţe, la formarea de resurse umane specializate, precum şi la schimbarea de mentalităţi şi decizii. Cercetarea fundamentală, ca principală sursă de cunoaştere, serveşte drept materie primă în cercetarea aplicativă;
cercetare aplicativă - activitatea orientată spre lărgirea şi utilizarea cunoştinţelor pentru realizarea de noi procese, tehnologii, produse sau servicii, care ar putea fi implementate în producţie de către agenţi economici. Cercetarea aplicativă este o sursă a eficienţei şi o bază a succesului în competiţia de pe piaţa naţională şi cea internaţională;
dezvoltare tehnologică - activităţile prin care se realizează dezvoltarea, aplicarea şi transferul de rezultate ale cercetării în economie şi în societate (asimilarea lor) şi care au ca scop introducerea şi materializarea de noi procese, tehnologii, produse sau servicii ori perfecţionarea lor. Realizarea are loc prin transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme sau documentaţii pentru noi procese, produse sau servicii, prin inginerie a sistemelor sau inginerie şi proiectare tehnologică, precum şi prin realizarea de către agenţi economici reali a proceselor, produselor şi serviciilor care pot răspunde cererii pieţei;
inovare - procesul creativ şi dinamic care include activitatea de cercetare-dezvoltare ce permite apariţia unei funcţii noi sau îmbunătăţirea ori lărgirea unei funcţionalităţi a unui proces, produs sau servicii, în oricare dintre domenii, şi care ar putea ori poate răspunde cererii pieţei sau care ar putea ori poate genera o nouă cerere pe piaţă;
transfer tehnologic - activitatea de propagare a informaţiilor, de explicare, de transferare a cunoştinţelor, de acordare de consultanţă şi de comunicare, cu persoane care nu sînt experţi în domeniu, despre rezultatele cercetării-dezvoltării, care au un proprietar, în scopul aplicării acestor rezultate. În Republica Moldova, cele mai răspîndite forme de transfer tehnologic sînt: schimbul de informaţii la diverse forumuri ştiinţifice, activităţile de acordare de consultanţă, programele de schimb profesional, proiectele şi contractele de cercetare comune, brevetele şi licenţele, repartizarea absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior în diferitele ramuri ale economiei şi în sfera socială;
program de stat - un set de teme sau de proiecte de cercetare-dezvoltare, care au legătură între ele şi prin care se urmăreşte implementarea politicii de cercetare-dezvoltare în direcţii prioritare;
temă de stat - un compartiment al programului de stat, ce se referă la una sau mai multe necesităţi sau discipline din sfera cercetare-dezvoltare, la o tehnologie sau la un domeniu al societăţii, pentru care se pot defini proiecte;
proiect de cercetare-dezvoltare - un scop bine definit, care este prevăzut a fi realizat într-o perioadă determinată, în limitele resurselor umane şi materiale alocate, şi cărui îi este ataşat un set de reguli, obiective şi activităţi;
expert independent - persoană fizică sau juridică avînd cunoştinţe, competenţă şi specializare într-un anumit domeniu şi reprezentîndu-se pe sine;
politică de cercetare-dezvoltare - direcţie, desfăşurare sau mod de acţiune, adoptate de către Parlament, Preşedinţie sau Guvern, de către un minister sau departament, ori de către un alt organ de specialitate al administraţiei publice centrale sau al administraţiei publice locale;
monitorizare - activitatea de a urmări, a observa, a măsura şi a verifica în mod sistematic, precum şi de a concepe măsurile adecvate pentru a menţine pe calea predefinită un proces sau o acţiune;
cofinanţare - alocarea unor sume de la bugetul de stat sau de la bugetul local, în completarea resurselor agenţilor economici beneficiari, în scopul realizării în colaborare a unor activităţi de cercetare-dezvoltare (de regulă, de cercetare aplicativă sau de dezvoltare).
II. DISPOZIŢII GENERALE
Dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova ca stat suveran este posibilă doar pe un fundament ştiinţific şi inovaţional avansat. Acest imperativ ridică sfera cercetare-dezvoltare la rangul de prioritate naţională.
Scopul strategic al reformei sferei cercetare-dezvoltare constă în formarea, între cercetători şi stat, a unor noi relaţii, care să corespundă condiţiilor economiei de piaţă şi să asigure un potenţial ştiinţific şi inovaţional, capabil să impulsioneze dezvoltarea stabilă a ţării, competitivitatea ei economică. Concepţia asupra reformei sferei cercetare-dezvoltare (denumită în cele ce urmează concepţie) reprezintă un sistem de principii, criterii şi mecanisme, necesare pentru optimizarea dirijării acestei sfere în vederea adaptării ei la economia de piaţă. În genere, în concepţie sînt formulate măsurile de efectuare a reformei sferei cercetare-dezvoltare orientate spre depăşirea crizei din domeniu.
Specificul perioadei de tranziţie constă în efectuarea unei serii de reforme social-economice, datorită cărora s-au înregistrat primele semne de stabilizare macroeconomică, a început restructurarea sferei de producţie, fapt ce a condus treptat la crearea de premise pentru relansare economică. Deocamdată însă, situaţia social-economică din ţară rămîne a fi complicată. Lipsa unui cadru normativ şi instituţional pentru sfera cercetare-dezvoltare, adecvat economiei de piaţă, criza din sectorul de producţie şi nivelul scăzut al finanţării au avut un impact negativ asupra potenţialului intelectual şi tehnico-ştiinţific, au făcut să se reducă brusc numărul persoanelor ocupate în acest domeniu, să scadă prestigiul muncii de savant şi rolul cercetării-dezvoltării în societate. Totodată, derularea plină de succes a reformelor în societate, precum şi soluţionarea problemelor vitale din economia naţională sînt imposibile fără un suport tehnologic performant şi fără utilizarea în administrarea publică a unui nivel ştiinţific avansat.
Actualmente, 25 de institute ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 55 de instituţii de cercetare de ramură şi 9 instituţii de învăţămînt superior de stat desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare. În plus, acest profil este susţinut de o serie de instituţii private şi neguvernamentale de învăţămînt superior şi de organizaţii de cercetare-dezvoltare. Peste 9 mii de cercetători activează în domeniu. Pentru finanţarea sferei cercetare-dezvoltare, la bugetul de stat au fost prevăzute anual mijloace cu volume între 0,4% şi 0,1% din produsul intern brut. Au fost elaborate şi adoptate un set de acte normative privind protecţia proprietăţii intelectuale. Republica Moldova a aderat la majoritatea convenţiilor internaţionale referitoare la proprietatea intelectuală.
Măsurile întreprinse nu au condus însă la depăşirea crizei din sfera cercetare-dezvoltare din următoarele cauze:
a) rezultatele activităţii de cercetare-dezvoltare nu au fost valorificate şi nici aplicate în calitate de factor-cheie în procesul de formare a potenţialului creativ, de stabilizare macroeconomică, de restructurare a sectorului productiv la nivel microeconomic şi de relansare economică;
b) nu au fost elaborate mecanismele legislative, economico-financiare şi organizaţionale care să contribuie la includerea efectivă a cercetării-dezvoltării în activităţile de transformare şi eficientizare a sistemului social-economic în condiţii de tranziţie. Nu a fost definitivată politica statului în sfera cercetare-dezvoltare, nu au fost create, la nivel republican, organismele de management, de coordonare strategică şi operativă. Ca urmare, sînt atestate serioase discrepanţe între cerere şi ofertă a rezultatelor cercetării-dezvoltării, între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă, între numărul de cercetători şi cel de ingineri, de tehnicieni şi de specialişti, între numărul de cercetători şi cel de persoane administrative;
c) lipsesc pîrghiile financiare (directe şi indirecte) şi legislative de integrare a activităţilor de cercetare fundamentală din instituţiile de cercetare, în special din institutele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, cu cele din învăţămîntul superior şi pîrghiile de implementare a rezultatelor cercetărilor aplicative şi dezvoltării tehnologice în economie şi în sfera socială;
d) a scăzut calitatea învăţămîntului, inclusiv a celui superior, precum şi nivelul de utilizare a cunoştinţelor ca factor decisiv al progresului social-economic;
e) s-au păstrat vechile mecanisme de finanţare, de expertiză, de evaluare şi de control al folosirii mijloacelor bugetare alocate pentru cercetare-dezvoltare, mecanisme ce nu stimulează nici pe cercetători, nici pe potenţialii utilizatori să valorifice rezultatele din această sferă;
f) nu au fost create organe statale de gestionare şi de coordonare a activităţilor de cercetare-dezvoltare, fapt care s-a răsfrînt negativ, în primul rînd, asupra potenţialului de specialişti şi asupra colectivelor de cercetare-dezvoltare, tutelate pînă în 1991 de ministere şi de întreprinderi unionale, inclusiv cu profil militar, şi care a afectat considerabil infrastructura inovaţională de implementare a rezultatelor tehnico-ştiinţifice în economie şi societate;
g) transformările politice, economice şi sociale nu s-au făcut în conformitate cu o concepţie asupra reformei sferei cercetare-dezvoltare care să nu permită creşterea decalajului tehnologic şi de standardizare al ţării noastre faţă de alte ţări. Ca rezultat, a crescut dependenţa tehnologică a ţării, importul de tehnică şi de produse străine, de brevete, de licenţe, de tehnologii "know-how" în detrimentul dezvoltării producţiei autohtone.
O cauză esenţială a declinului din sfera cercetare-dezvoltare constă în contradicţiile dintre rezultatele reformei sferei social-economice (privatizarea, constituirea sectorului privat, apariţia mediului concurenţial, formarea infrastructurii pieţei etc., fenomene dominate de relaţii mobile, asociative, multilaterale), pe de o parte, şi în păstrarea unor criterii depăşite în organizarea sistemului de cercetare-dezvoltare, conform cărora activităţile conceptuale vizînd principiile dezvoltării lui şi de expertiză sînt rigid ajustate la structura piramidală a administraţiei, pe de altă parte. Situaţia de criză impune necondiţionat necesitatea separării activităţilor din sfera cercetare-dezvoltare în: conceptuală, executivă şi de expertiză. Faptul acesta va permite crearea unui sistem care să asigure, pe principii de competitivitate, interacţiunea pe orizontală a colectivelor de cercetători şi a cercetătorilor, precum şi protecţia lor socială.
III. PRINCIPIILE ŞI OBIECTIVELE DE BAZĂ ALE REFORMEI
Politica de stat în domeniul reformei sferei cercetare-dezvoltare se bazează pe următoarele principii:
a) afirmarea rolului cercetării-dezvoltării ca forţă motrice a progresului social-economic din ţară;
b) caracterul evolutiv al tuturor modificărilor din cadrul reformei;
c) separarea activităţilor din sfera cercetare-dezvoltare în: conceptuală, executivă şi de expertiză;
d) asigurarea finanţării prioritare a sferei cercetare-dezvoltare şi protecţiei sociale a savanţilor.
Obiectivele reformei sînt determinate de necesitatea aplicării unui model inovaţional de dezvoltare economică şi socială a Republicii Moldova, a cărui esenţă constă în asigurarea competitivităţii sferei cercetare-dezvoltare ca bază a competitivităţii economiei naţionale. În acest sens, principalele obiective ale reformei sînt:
a) stabilirea direcţiilor prioritare de dezvoltare a sferei cercetare-dezvoltare şi a programelor de stat prin aplicarea unui mecanism competitiv şi transparent;
b) concentrarea mijloacelor în direcţiile prioritare, la realizarea programelor de stat, şi depăşirea fenomenului de divizare departamentală a activităţilor de cercetare-dezvoltare;
c) restructurarea sistemului instituţional în sfera cercetare-dezvoltare, perfecţionarea organismelor de management şi de coordonare strategică, operativă şi financiară a ştiinţei şi tehnologiei;
d) instituirea unui mecanism de expertiză şi asigurarea independenţei activităţilor conceptuale de cercetare-dezvoltare faţă de organele administrative ale acestei sfere;
e) păstrarea, revitalizarea şi întinerirea potenţialului intelectual, inclusiv celui din şcolile ştiinţifice, elaborarea mecanismelor de integrare a activităţilor de cercetare-dezvoltare în procesul de pregătire a cadrelor cu calificare superioară;
f) elaborarea mecanismelor legislative, economico-financiare şi organizaţionale pentru funcţionarea eficientă a sferei cercetare-dezvoltare;
g) perfecţionarea sistemului de protecţie şi de valorificare a obiectelor proprietăţii intelectuale;
h) crearea de condiţii pentru participarea savanţilor şi a specialiştilor autohtoni la realizarea de proiecte internaţionale de interes comun;
i) asigurarea conexiunii cercetare-economie prin formarea unei pieţe a rezultatelor cercetării-dezvoltării, care să devină o pîrghie de relansare şi de integrare a economiei ţării în piaţa mondială, formarea, prin intermediul activităţilor de cercetare-dezvoltare, a unor pieţe potenţiale şi transformarea acestora în pieţe reale;
j) formarea unui mediu de concurenţă şi a unor mecanisme de piaţă în domenii ale managementului şi infrastructurii sferei cercetare-dezvoltare, elaborarea unui cadru normativ şi instituţional pentru formarea sectorului privat în această sferă, determinarea cotei materiale şi intelectuale în patrimoniul sferei cercetare-dezvoltare, informaţiilor şi documentaţiilor de interes naţional, care nu pot fi privatizate şi care rămîn sub controlul statului;
k) crearea de mecanisme care ar asigura transferul tehnologic, receptivitatea ramurilor economiei naţionale la rezultatele sferei cercetare-dezvoltare în scopul majorării exportului şi reducerii importului;
l) crearea unei infrastructuri inovaţionale (parcuri ştiinţifico-tehnologice şi inovaţionale, incubatoare pentru micul business inovaţional etc.) şi a unor condiţii de comercializare a rezultatelor cercetării-dezvoltării.
La elaborarea concepţiei, au fost luate în considerare principalele particularităţi ale dezvoltării social-economice a Republicii Moldova în perioada de tranziţie şi anume:
a) orientarea socială a economiei, care presupune direcţionarea unei părţi din resursele, eliberate ca urmare a utilizării în economie a realizărilor ştiinţifice şi a tehnologiilor de vîrf, pentru relansarea domeniilor care contribuie la creşterea nivelului şi calităţii vieţii (ocrotirea sănătăţii, educaţie, ştiinţă, cultură, asistenţă socială etc.);
b) prioritatea consumului caracteristică economiei de piaţă. În procesul reformei, activitatea de cercetare-dezvoltare trebuie să fie orientată maximal spre rezultate, destinate de la origine unor consumatori concreţi;
c) promovarea unei politici inovaţionale de economisire a resurselor, fapt ce ar ridica, prin costuri reduse, competitivitatea produselor şi, în consecinţă, calitatea vieţii;
d) crearea şi utilizarea pe scară largă în cercetare-dezvoltare şi în societatea tehnologiilor informaţionale şi reţelelor globale;
e) optimizarea şi transpunerea consecventă în viaţă a strategiei de protecţie a mediului înconjurător şi de utilizare raţională a resurselor naturale.
IV. MECANISMELE DE EFECTUARE A REFORMEI
1. Reforma sistemului instituţional
Aplicarea principiului separării direcţiilor de activitate în sfera cercetare-dezvoltare impune cu necesitate ca gestionarea şi coordonarea activităţilor administrative să fie exercitate la nivel republican de către un departament de stat al cercetării şi dezvoltării (denumit în cele ce urmează departament), instituit pe lîngă Guvern, pe lîngă Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei sau pe lîngă Ministerul Economiei şi Reformelor. Departamentul va promova, va coordona şi va unifica, la nivel republican, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicii statului în domeniul transformării, al funcţionării şi al modernizării sferei cercetare-dezvoltare. Departamentul va fi responsabil de păstrarea şi dezvoltarea potenţialului ştiinţific al ţării în conformitate cu cerinţele dezvoltării durabile a societăţii.
Pe lîngă departament, urmează să se formeze un consiliu consultativ de expertiză cercetare-dezvoltare (denumit în cele ce urmează consiliu consultativ de expertiză), avînd în subordine consilii ştiinţifice de expertiză ale programelor de stat (denumite în cele ce urmează consilii ştiinţifice de expertiză). Consiliul consultativ de expertiză va ţine la zi informaţia din domeniul cercetare-dezvoltare, va coordona efectuarea expertizei proiectelor de cercetare-dezvoltare şi va efectua expertiza independentă a programelor de stat.
În calitate de organ menit să asigure interacţiunea dintre autorităţile publice centrale şi organele centrale executive ale cercetării-dezvoltării, se va institui un consiliu suprem cercetare-dezvoltare, în a cărui componenţă vor intra primele persoane cu funcţii decizionale în probleme de cercetare-dezvoltare din organele de stat, reprezentanţi ai comunităţii ştiinţifice, precum şi conducerea consiliului consultativ de expertiză. Consiliul suprem cercetare-dezvoltare va racorda politica de cercetare-dezvoltare la priorităţile politicii de stat, la necesităţile societăţii şi la interesele diferitelor ramuri ale economiei.
2. Stabilirea direcţiilor prioritare
Complexitatea şi costurile mari ale cercetării-dezvoltării, de rînd cu disponibilul limitat de resurse financiare şi umane, impun strategia selectării de priorităţi, care să asigure concentrarea eforturilor asupra soluţionării eficiente a problemelor stringente ale ţării. Direcţiile prioritare ale cercetării-dezvoltării se stabilesc potrivit necesităţilor de creştere a potenţialului creativ, de relansare a economiei în corelaţie cu direcţiile strategice de dezvoltare social-economică durabilă a ţării pe diverse perioade de timp, cu tendinţele mondiale ale dezvoltării ştiinţei şi cu starea de lucruri din sfera cercetare-dezvoltare autohtonă şi se formulează ca propuneri făcute de consiliul consultativ de expertiză, de Academia de Ştiinţe a Moldovei, de ministere, departamente şi de instituţiile cu atribuţii în cercetare-dezvoltare. Aceste propuneri se prezintă departamentului, care, după dezbateri publice, le înaintează spre examinare consiliului suprem cercetare-dezvoltare, care după avizare le prezintă Guvernului. Acesta, la rîndul său, le examinează şi le prezintă spre aprobare Parlamentului. Hotărîrea Parlamentului cu privire la aprobarea direcţiilor prioritare de cercetare-dezvoltare serveşte drept bază alocării de la buget a resurselor financiare pentru sfera cercetare-dezvoltare.
Direcţiile prioritare ale activităţii de cercetare-dezvoltare se stabilesc în domeniile:
A. Resursele umane (ştiinţele de bază şi umanistice, cultură, educaţie, ocrotirea sănătăţii);
B. Tehnologiile avansate în complexul agroindustrial şi securitatea alimentară;
C. Energetica;
D. Constituirea unui nou sistem economic;
E. Noile produse şi materiale, tehnologiile avansate;
F. Resursele naturale şi protecţia mediului înconjurător;
G. Informatizarea societăţii.
În direcţiile prioritare vor fi elaborate programe de stat de cercetare-dezvoltare.
3. Programele de stat - instrumentele principale de promovare a politicii statului
Strategia şi politica de stat în sfera cercetare-dezvoltare se promovează prin programe de stat. Realizarea programelor de stat şi a comenzilor date de agenţi economici sînt factorii principali de activizare a acestei sfere.
Lista programelor de stat se aprobă prin hotărîre a Guvernului.
Responsabil de organizarea elaborării şi de realizarea programelor de stat este departamentul.
Programele de stat includ, de regulă, teme şi proiecte de cercetare-dezvoltare ce ţin de diferite etape ale procesului de cercetare: cercetarea fundamentală - cercetarea aplicativă - dezvoltarea tehnologică.
Evaluarea şi selectarea programelor şi a temelor de stat, precum şi determinarea volumului de alocaţii bugetare pentru realizarea acestora se efectuează în sistem competitiv de către consiliul consultativ de expertiză.
Departamentul confirmă conducătorii programelor de stat dintre persoanele alese şi propuse de consiliile ştiinţifice de expertiză, împreună cu conducătorii proiectelor de cercetare-dezvoltare ale fiecărui program. Tot el atribuie statutul de instituţie coordonatoare a programului de stat, de regulă, unei instituţii publice de cercetare-dezvoltare, unui agent economic sau unei organizaţii neguvernamentale, căreia i s-a adjudecat numărul maxim de teme şi proiecte de cercetare-dezvoltare din cadrul programului respectiv.
Programele de stat, precum şi lucrările care se execută conform finanţării instituţionale şi garanţiilor de stat obţin, după aprobarea lor, statut de comandă de stat.
4. Expertiza. Principiile de formare a consiliilor ştiinţifice de expertiză
Consiliile ştiinţifice de expertiză reprezintă organisme ştiinţifice specializate în domeniul fiecărui program de stat formate din experţi independenţi din ţară şi de peste hotare (aleşi dintre savanţi şi cadre didactice universitare notorii, dintre specialişti cu renume), precum şi din reprezentanţi ai beneficiarilor de rezultatele cercetării-dezvoltării. În consiliile ştiinţifice de expertiză nu pot fi aleşi conducători de instituţii şi organizaţii de cercetare-dezvoltare şi nici demnitari din autorităţi publice.
Departamentul organizează alegerea de membri şi instituie consiliile ştiinţifice de expertiză. Alegerea experţilor se efectuează prin vot secret de către specialişti în domeniu. Principiile de formare şi de funcţionare a consiliilor ştiinţifice de expertiză sînt expuse în regulamentul-cadru respectiv.
Remunerarea membrilor consiliilor ştiinţifice de expertiză se face pe bază de contract în conformitate cu volumul şi complexitatea lucrului efectuat. Pentru remunerarea experţilor, se rezervează anual pînă la 1% din suma alocată pentru programele de stat.
V. REFORMA SISTEMULUI DE FINANŢARE
Finanţarea activităţilor de cercetare-dezvoltare sînt prioritare în cadrul cheltuielilor bugetare şi un garant al susţinerii modelului inovaţional de dezvoltare economică şi socială a ţării. În cadrul reformei, se prevede o creştere treptată, de peste 1% din produsul intern brut, a cotei de alocaţii bugetare destinate sferei cercetare-dezvoltare. Începînd cu anul 1998, volumul finanţării sferei cercetare-dezvoltare nu trebuie să fie sub nivelul anului 1997, cu indexările respective.
Reforma sferei cercetare-dezvoltare prevede următoarele principii şi modalităţi de alocare a mijloacelor de la buget către executanţi:
a) instituirea treptată, în perioada de tranziţie, pe parcursul a 2-5 ani, a finanţării directe de la buget (ca formă principală de stimulare de către stat a activităţilor de cercetare-dezvoltare), a proiectelor de cercetare-dezvoltare din cadrul programelor şi temelor de stat, selectate prin concurs. Acest mod de finanţare va prevedea alocarea de mijloace la toate articolele devizelor de cheltuieli în volume care să nu fie mai mici decît cele prevăzute pentru întreaga perioadă de executare;
b) asigurarea, prin finanţare instituţională de la buget, a întreţinerii şi dezvoltării bazei tehnico-materiale a sferei cercetare-dezvoltare, asigurarea cheltuielilor sociale, precum şi asigurarea finanţării cercetărilor de prospecţiune, fundamentale şi a finanţării-suport pentru cercetătorii şi specialiştii din această sferă ale căror proiecte nu au fost selectate în sistem competitiv;
c) instituirea principiului dependenţei volumului alocaţiilor financiare faţă de ponderea, determinată de consiliile ştiinţifice de expertiză, a rezultatelor prevăzute în proiectele de cercetare-dezvoltare;
d) finanţarea anuală a programelor şi a temelor de stat în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru activităţile de cercetare-dezvoltare;
e) asigurarea condiţiilor de stimulare a cofinanţării activităţilor de cercetare-dezvoltare, în scopul implementării produselor şi tehnologiilor avansate în economie, în special la întreprinderile medii şi mici; dezvoltarea activităţilor de cercetare-dezvoltare la întreprinderi în vederea relansării şi creşterii potenţialului lor inovaţional şi competitiv;
f) stabilirea cotei de 25-30% (din volumul total al finanţării sferei cercetare-dezvoltare de la bugetul de stat) pentru finanţarea cercetărilor fundamentale ce se vor realiza în direcţii prioritare;
g) adoptarea de către departament, în baza avizului consiliului ştiinţific de expertiză, a unei decizii privind oportunitatea continuării finanţării pentru anul următor sau privind modificarea volumului de finanţare a fiecărui proiect de cercetare-dezvoltare;
h) cheltuirea mijloacelor financiare, alocate proiectului de cercetare-dezvoltare numai cu acordul conducătorului acestuia;
i) finanţarea, din contul alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru cercetare-dezvoltare, a activităţilor de cooperare internaţională în domeniu a Republicii Moldova, achitarea cotizaţiilor ei de membru al diferitelor organisme internaţionale de cercetare-dezvoltare, organizaţii şi instituţii internaţionale de profil, cotei la realizarea de programe şi proiecte internaţionale în conformitate cu legislaţia în vigoare;
j) finanţarea, din contul alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru cercetare-dezvoltare, a activităţilor din domeniul politicii de personal (doctorantura, postdoctorantura etc.), finanţarea sistemului de informatizare a acestei sfere, precum şi a conferinţelor, simpozioanelor şi seminarelor ştiinţifice;
k) finanţarea, din contul alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, a pregătirii, a perfecţionării, a reciclării personalului din cercetare-dezvoltare, inclusiv prin magistratură, a activităţilor de distribuire a personalului în direcţiile prioritare;
l) instituirea de către departament a unor fonduri speciale pentru susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Proiectul volumului anual de finanţare a sferei cercetare-dezvoltare se elaborează de către departament şi se coordonează cu Ministerul Finanţelor. După ce Parlamentul adoptă legea bugetului pe următorul an, Ministerul Finanţelor virează, în modul stabilit, alocaţiile bugetare conform planurilor generale de finanţare, prezentate de către departament, şi conform planurilor de finanţare, prezentate de executanţii activităţilor de cercetare-dezvoltare.
VI. PERFECŢIONAREA REMUNERĂRII CADRELOR
Pentru stimularea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi pentru implementarea rezultatelor acestora în economie şi societate, precum şi pentru stoparea exodului de potenţial intelectual al ştiinţei naţionale, departamentul va elabora, în comun cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, amendamentele respective la proiectul de lege a salarizării, în care se vor prevedea:
a) stabilirea, pentru fiecare categorie de salarizare, a unui interval mai larg pentru coeficienţii tarifari, fapt care va permite conducătorilor de instituţii şi de proiecte de cercetare-dezvoltare să asigure o reală diferenţiere a salariilor funcţiei din aceeaşi categorie de salarizare, în dependenţă de rezultatele, de complexitatea şi de calitatea lucrărilor îndeplinite;
b) introducerea, pentru cel mult 15% din personalul angajat, ca supliment la salariul de bază, a unui salariu de merit, pentru rezultate deosebite în muncă, de pînă la 50% din cuantumul salariului de bază conform categoriei de salarizare respective;
c) stimularea muncii calitative a savanţilor şi a specialiştilor cu calificare superioară din fondurile de stimulare a muncii, create în colectivele de executanţi şi în instituţiile de cercetare-dezvoltare din mijloacele financiare alocate suplimentar pentru aceste scopuri, prin stabilirea de suplimente la salariul de bază fără limitarea cuantumurilor acestor suplimente;
d) acordarea de premii cercetătorilor şi specialiştilor din cercetare-dezvoltare în mărime de pînă la 50% din salariul funcţiei, ţinîndu-se cont de suplimentele şi sporurile la salariu stabilite conform legislaţiei în vigoare, utilizîndu-se în acest scop şi mijloacele extrabugetare, obţinute din realizarea contractelor cu agenţi economici;
e) majorarea sporurilor la salariul funcţiei pentru titlurile ştiinţifice de doctor şi de doctor habilitat, precum şi pentru titlurile onorifice şi academice.
VII. REFORMA CADRULUI NORMATIV
Reforma cadrului normativ al cercetării-dezvoltării prevede elaborarea şi adoptarea de legi şi de alte acte normative necesare perfecţionării cadrului instituţional, financiar şi a managementului acestei sfere, prin care se va favoriza procesul de restructurare şi de relansare a ei. Reforma cadrului normativ se va face pe etape, prin adoptarea, în primul rînd, a legii privind organizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare, a legii privind Academia de Ştiinţe a Moldovei, precum şi a unui set de alte acte normative.
VIII. ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI
Prin valoarea membrilor săi, Academia de Ştiinţe a Moldovei (denumită în cele ce urmează Academia) este cel mai înalt for ştiinţific din ţară. În ansamblu cu instituţiile ştiinţifice din subordine, Academia reprezintă un centru multidisciplinar de cercetare fundamentală şi aplicativă cu statut autonom care, în calitate de persoană juridică, funcţionează pe principii de autoadministrare.
Academiei i se atribuie responsabilitatea pentru formarea şi impulsionarea activităţilor conceptuale ale dezvoltării sferei cercetare-dezvoltare şi ale scientizării ţării. Finanţarea activităţii Academiei se asigură de la bugetul de stat. Principala condiţie pentru exercitarea funcţiilor şi îndatoririlor Academiei constă în independenţa ei reală, garantată printr-o lege privind Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Academia este un organ consultativ pentru autorităţile publice centrale şi pentru instituţiile din sfera cercetare-dezvoltare abilitat să acorde asistenţă conceptuală, la nivel de macroprobleme, participînd şi la realizarea programelor de stat de cercetare-dezvoltare, să contribuie la pregătirea de cadre de calificare superioară, să efectueze expertiza independentă a direcţiilor prioritare de cercetare-dezvoltare, a metodelor de management şi de desfăşurare a activităţilor de cercetare-dezvoltare, să contribuie la extinderea relaţiilor de colaborare internaţională şi să reprezinte la nivelul său ştiinţa în organizaţiile internaţionale de profil.
IX. INTEGRAREA SFEREI CERCETARE-DEZVOLTARE
CU ÎNVĂŢĂMÎNTUL SUPERIOR
Reforma sferei cercetare-dezvoltare are ca obiectiv sporirea gradului de colaborare dintre instituţiile de cercetare-dezvoltare neuniversitare din această sferă şi cele din învăţămîntul superior. Drept condiţie de integrare este instituirea, în cadrul reformei, a finanţării prioritare a participării lor comune la programe şi teme de stat. Această acţiune are ca scop principal ridicarea nivelului de cercetare-dezvoltare şi a calităţii pregătirii cadrelor de calificare superioară, reproducerea personalului ştiinţifico-didactic, crearea unor prestigioase centre universitare de cercetare-dezvoltare, avînd la bază cu preponderenţă cercetarea fundamentală, asigurarea transferului tehnologic în producţie etc.
Sînt recomandabile şi alte activităţi comune: lucrul prin cumul al colaboratorilor din cercetare şi învăţămînt, în cadrul volumului de finanţare obţinut prin concurs (proiecte de cercetare-dezvoltare, granturi); angajarea, pe anumite perioade de timp, de cercetători ştiinţifici notorii din instituţii de cercetare-dezvoltare în activităţi didactice (ca profesori asociaţi etc.); integrarea asociativă a colectivelor de cercetare din instituţiile de cercetare-dezvoltare şi a celor din şcoala superioară pe bază de şcoli ştiinţifice; crearea de centre (colective) ştiinţifico-didactice cu subordonare dublă; includerea cercetătorilor din instituţiile de cercetare-dezvoltare în consiliile ştiinţifice din facultăţi şi universităţi, şi a cadrelor didactice în consiliile ştiinţifice ale institutelor de cercetare-dezvoltare; angajarea prin cumul a cadrelor didactice în activităţi de cercetare-dezvoltare, cu reducerea respectivă a sarcinii didactice etc.
X. REFORMA LA NIVEL INTRADEPARTAMENTAL
Specificul muncii de cercetare-dezvoltare constă în activitatea în echipă, care trebuie să fie asigurată cu o bază instituţională adecvată, cu echipamente de cercetare performante şi cu o infrastructură modernă. În acest scop, statul va consolida şi va proteja baza existentă a sferei - instituţiile şi organizaţiile de cercetare-dezvoltare (indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare), care îşi menţin prestigiul şi capacitatea de funcţionare în sistem competitiv. Reforma prevede atribuirea unei autonomii mai mari către instituţiile şi organizaţiile de cercetare-dezvoltare, în al cărei cadru ele vor decide de sine stătător asupra problemelor privind organizarea internă, realizarea investiţiilor din propriile fonduri, contractarea de credite bancare, precum şi de alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Unul din obiectivele principale ale reformei este constituirea reţelelor de institute, centre şi de alte instituţii de cercetare-dezvoltare publice, neguvernamentale, private sau mixte, la nivel republican şi local. Aceste reţele se vor constitui în baza asociaţiilor unor astfel de instituţii responsabile de cercetări, fundamentale şi aplicative, şi de dezvoltare, fără o delimitare strictă, încurajîndu-le orice tip de integrare, indiferent de specializare. Asociaţiile de instituţii de cercetare-dezvoltare se vor crea în direcţiile prioritare. Vor fi susţinute şi acţiunile de divizare a unor instituţii de cercetare-dezvoltare în mai multe instituţii concurenţiale sau diferit specializate şi fondarea, pe baza unora din ele, a incubatoarelor cu profil de cercetare-dezvoltare, a centrelor de consultanţă, a parcurilor ştiinţifico-tehnologice şi inovaţionale etc. Pentru a mări responsabilitatea organizaţiilor de cercetare-dezvoltare de utilizarea eficientă a patrimoniului statului, se vor institui consilii administrative, în a căror componenţă vor intra şefii acestor organizaţii şi reprezentanţi ai departamentului, ai administraţiei publice şi ai comunităţii ştiinţifice.
XI. RESURSELE UMANE ŞI POLITICA DE PERSONAL
Statul va susţine păstrarea, reproducerea şi punerea în valoare a potenţialului creativ şi a personalului competent din sfera cercetare-dezvoltare, asigurîndu-le condiţii de activitate cît mai favorabile.
La baza politicii de personal va fi pusă diferenţierea motivaţiilor manifestate de cercetători şi specialişti în diferitele domenii ale cercetării-dezvoltării. Cadrul juridic care reglementează relaţiile de muncă în instituţiile de cercetare-dezvoltare va fi modificat astfel, încît să prevaleze criteriul profesionalităţii şi al aptitudinii de organizare şi autofinanţare a activităţilor de cercetare-dezvoltare (în special în domeniul cercetării aplicative şi al dezvoltării). O atenţie deosebită se va acorda desemnării managerilor în această sferă.
Se vor lua măsuri de susţinere socială şi de protecţie a muncii cercetătorilor şi specialiştilor, în special a celor tineri, retribuirea efectuîndu-se conform unor contracte de muncă individuale. Astfel, se poate stopa procesul de îmbătrînire a cadrelor din cercetare-dezvoltare, asigurîndu-se păstrarea continuităţii personalului prin susţinerea de şcoli ştiinţifice şi prin crearea de condiţii pentru transmiterea cunoştinţelor şi înaltei măiestrii de la o generaţie la altă.
Se vor efectua periodic cercetări de marketing la bursa muncii pentru stabilirea necesităţii în specialişti de înaltă calificare şi nivelului corespunzător de remunerare a muncii în sfera cercetare-dezvoltare.
XII. ASIGURARE INFORMAŢIONALĂ
Un rol primordial în progresul economic şi tehnologic al ţării îl are asigurarea informaţională a cercetătorilor şi specialiştilor din sfera cercetare-dezvoltare. În acest scop, se va crea un sistem unic de asigurare informaţională a activităţii de cercetare-dezvoltare, conectat la reţeaua informaţională "INTERNET". Acest sistem va fi conectat la centrele automatizate de informaţii şi în el se vor concentra şi se vor stoca, în primul rînd, informaţii din domeniile ce fac obiectul direcţiilor prioritare ale cercetării-dezvoltării. Asigurarea informaţională o va face departamentul, prin organizarea unei interacţiuni între instituţiile de informaţii existente (de stat, neguvernamentale, comerciale şi nonprofit), în baza sistemului informaţional MARNET, ca parte componentă a reţelei informaţionale naţionale, precum şi prin organizarea unor structuri informaţionale noi (centre în domeniul informaticii şi informatizării, baze de date tehnico-ştiinţifice etc.).
Departamentul va întreprinde măsuri pentru asigurarea cercetătorilor cu literatură tehnico-ştiinţifică.
XIII. DOTĂRI
Pentru a evita eşecurile şi risipa în activităţile de cercetare-dezvoltare, departamentul va elabora şi va realiza un program special de înzestrare a sferei cu materiale şi echipamente. Măsurile principale din acest program sînt:
a) alocarea, cu destinaţie specială, de mijloace financiare (circa 20% din volumul de finanţare prevăzut pentru programe de stat) pentru procurarea, exploatarea şi repararea echipamentelor costisitoare şi unice, precum şi asigurarea condiţiilor de utilizare a lor;
b) crearea unui sistem asociativ de centre şi laboratoare pentru folosirea colectivă a utilajelor costisitoare şi unice.
XIV. REFORMA ÎN DOMENIUL COOPERĂRII INTERNAŢIONALE
Cooperarea internaţională este condiţionată de necesitatea reducerii decalajului economic dintre Republica Moldova şi statele dezvoltate şi de necesitatea formării în ţară a unui spaţiu investiţional pe termen lung. Politica în domeniul cooperării internaţionale va fi axată pe principiul selectiv, conform căruia, dată fiind finanţarea de la bugetul de stat, nu se pot realiza activităţi pe tot spectrul de cercetare-dezvoltare, ci numai în direcţiile prioritare. Finanţarea de la buget a acţiunilor de integrare internaţională se va efectua, în primul rînd, în domeniile de cercetare-dezvoltare, în care ţara şi partenerii străini pot avea beneficii reciproce.
Cooperarea internaţională în sfera cercetare-dezvoltare va fi promovată la 3 niveluri:
a) în cadrul colaborării directe a instituţiilor de cercetare-dezvoltare şi de învăţămînt superior cu organizaţiile de profil de peste hotare;
b) potrivit acordurilor încheiate de departament cu parteneri externi;
c) conform acordurilor interguvernamentale de colaborare în domeniul ştiinţei, tehnologiilor şi culturii.
Pentru atingerea acestor obiective, departamentul va promova cadre tinere, care au participat la acţiuni de colaborare internaţională în domeniul cercetare-dezvoltare, va informa autorităţile publice, Academia, instituţiile de învăţămînt superior, de cercetare-dezvoltare, savanţii şi specialiştii despre diversele programe desfăşurate la nivel internaţional şi va asigura întocmirea corectă a cererilor de participare la ele.
XV. DIALOGUL SOCIAL
Guvernul va lua măsuri ca publicul să fie permanent informat despre necesitatea susţinerii cercetării şi despre justificarea cheltuielilor respective. Departamentul va asigura un dialog activ cu publicul despre imperativul reformei sferei de cercetare-dezvoltare în contextul transformărilor economice, sociale şi de altă natură, va încunoştinţa autorităţile publice şi publicul despre rezultatele cercetării-dezvoltării, va oferi consultaţii pe problemele economico-sociale actuale şi de perspectivă, indicînd posibilitatea soluţionării lor pe baze ştiinţifice.
XVI. ACTIVITĂŢI DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN TERITORIU
Desfăşurarea activităţilor de cercetare-dezvoltare, în special de acordare a asistenţei ştiinţifice şi tehnologice în producţie, în administrarea publică, în transporturi, în energetică, în învăţămînt şi în protecţia mediului înconjurător, se va organiza prin cofinanţarea proiectelor de către instituţii şi întreprinderi amplasate în teritoriu. Autorităţile administraţiei publice locale şi agenţii economici vor crea centre inovaţionale şi tehnologice, centre de reformă în domeniul agrar, de consultanţă şi alte instituţii de cercetare-dezvoltare, cu antrenarea de specialişti locali şi de specialişti invitaţi din instituţii centrale de cercetare-dezvoltare.
XVII. EVALUAREA, PROTECŢIA ŞI VALORIFICAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII-DEZVOLTĂRII
Desfăşurarea corectă a reformei impune evaluarea continuă şi exigentă a capacităţii de perspectivă a sferei cercetare-dezvoltare, determinarea eficienţei ei, a posibilităţilor de valorificare a rezultatelor, monitorizarea, fixarea periodică a poziţiei cercetării-dezvoltării naţionale în raport cu nivelul mondial şi corelarea rezultatelor obţinute cu resurse umane, materiale şi financiare.
Valoarea unui cercetător sau a unui colectiv de cercetare-dezvoltare în cercetarea fundamentală şi cea strategică aplicativă poate fi estimată, după rezultatele cercetărilor, numai de comunitatea ştiinţifică, iar în cercetarea aplicativă şi în dezvoltare - de către savanţi şi beneficiari prin prisma importanţei economice a produselor obţinute. Evaluarea institutelor de cercetare-dezvoltare se efectuează în mod public de către departament, în comun cu Academia şi cu ministerele respective cu antrenarea experţilor (inclusiv a celor străini) şi cu participarea cercetătorilor.
Pentru a asigura protecţia şi promovarea eficientă a obiectelor de proprietate intelectuală vor fi efectuate următoarele acţiuni:
a) completarea legislaţiei privind protecţia obiectelor proprietăţii intelectuale, inclusiv completarea normelor civile, penale şi administrative;
b) integrarea în sistemul mondial de protecţie a proprietăţii intelectuale şi folosirea avantajelor de care Republica Moldova se poate prevala ca participantă la convenţiile şi comunităţile internaţionale de profil.
Pentru a organiza şi a desfăşura procesul de valorificare (transfer de tehnologii, noi cunoştinţe etc.), se va crea o infrastructură inovaţională, corespunzătoare economiei de piaţă. Această infrastructură poate avea următoarele formaţiuni:
a) parcuri ştiinţifico-tehnologice şi inovaţionale cu statut de zonă a antreprenoriatului liber (cu înlesnirile financiare şi juridice prevăzute de legislaţia în vigoare);
b) incubatoare - centre, care să ia asupra lor cea mai mare parte din cheltuielile noilor firme inovaţionale;
c) firme de tip "ventura" (de risc) pentru investirea de capital în idei riscante, dar cu şanse de a aduce profituri;
d) organizaţii de engineering, menite să colecteze rezultatele cercetării-dezvoltării, să le implementeze în producţie şi să le comercializeze pe larg;
e) centre inovaţionale dotate cu biblioteci, cu baze de date, cu utilaje ştiinţifice şi tehnologice etc., menite să creeze un climat benefic pentru instituţiile şi organizaţiile de cercetare-dezvoltare;
f) întreprinderi care să acorde asistenţă specializată sistemelor informaţionale integrate, să creeze baze de date în diferite domenii şi să acorde alte tipuri de asistenţă;
g) centre informaţionale şi de consultanţă, care să acorde servicii şi produse pe bază de contract;
h) organizaţii care să acorde servicii de închiriere prin leasing a utilajului tehnologic avansat, a tehnicii şi echipamentelor ştiinţifice unice şi a tehnologiilor avansate cu termene reduse de amortizare.
Activitatea inovaţională este finanţată din următoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) fonduri neguvernamentale şi private cu subfonduri de susţinere a micului business inovaţional;
c) mijloacele agenţilor economici implicaţi în procesele inovaţionale;
d) granturi interne şi externe;
e) credite bancare şi ajutoare tehnice;
f) investiţii speciale;
g) alte surse.
În domeniul politicii de creditare, se vor bucura de înlesniri întreprinderile şi instituţiile, care vor desfăşura activităţi ştiinţifico-tehnice în domeniile prioritare ale sferei cercetare-dezvoltare, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Politica fiscală referitoare la activităţile inovaţionale trebuie să fie formată în mod selectiv, pentru fiecare grup de organizaţii care activează într-un anumit domeniu, ceea ce presupune analizarea perspectivelor de dezvoltare a organizaţiilor în cauză. Măsurile necesare creării pieţelor de produse ale cercetării-dezvoltării şi unui mediu concurenţial în activităţile inovaţionale, stimulării acestora sînt prevăzute în regulamente-cadru.