Lege nr. 1160 din 23.04.1997

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la modul

de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii

nr. 1160-XIII  din  23.04.97

 (în vigoare 12.06.1997) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39 art.334 din 12.06.1997

* * *

Abrogat: 01.07.2002

Legea R.Moldova nr.408-XV din 26.07.2001 (Vezi Legea nr.780-XV din 27.12.2001 art.39 alin.4)

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Art.I. – Legea nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.8-9, art.80; nr.46-47, art.419; nr.80, art.757) se modifică şi se completează după cum urmează:

1. În titlul şi în cuprinsul legii:

se exclud:

– cuvîntul “obligatorii” din sintagma “plăţi obligatorii”;

– textele “fondurile de susţinere socială a populaţiei”, “în fondurile de susţinere socială a populaţiei”;

cuvintele “mijloace băneşti” se substituie cu cuvîntul “bani” la cazul respectiv.

2. Articolul 1 alineatul (2):

definiţia “plăţi obligatorii” se modifică după cum urmează:

“plăţi – impozite şi taxe care constituie sistemul fiscal al Republicii Moldova, precum şi alte plăţi la bugetul de stat, la bugetele locale (inclusiv pe creditele bancare acordate cu garanţia acestor bugete), la bugetul asigurărilor sociale de stat şi în fondurile extrabugetare, inclusiv majorările de întîrziere aplicate pentru neexecutarea în termen a impozitelor, taxelor şi altor plăţi menţionate, ce se aplică şi unităţilor care, conform legislaţiei, exercită funcţii ale organelor de urmărire a plăţilor dacă sumele urmărite de acestea nu au fost vărsate în termen la bugetul sau în fondul respectiv;”;

din noţiunea “restanţă de impozite şi taxe” se exclud cuvintele “de impozite şi taxe”;

se exclude definiţia noţiunii “majorare de întîrziere”;

definiţia “executare silită a plăţilor obligatorii” se modifică după cum urmează:

“executare silită a plăţilor – constrîngere necondiţionată de executare a plăţilor;”;

în final se introduc următoarele definiţii:

“conturi bancare – conturi de decontare, subconturi de decontare (conturi speciale de virament), conturi curente, bugetare, valutare, extrabugetare, de depozit şi altele, cu excepţia conturilor speciale de împrumut şi celor de împrumut (de credit);

plătitor – persoana juridică sau fizică obligată prin lege de a executa plăţi la bugetele şi în fondurile respective.”

3. Articolul 2:

litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“b) majorările de întîrziere aplicate de organele fiscale;”;

după alineatul unic, care devine alineatul (1), se introduce alineatul (2), avînd următorul cuprins:

“(2) Din ziua următoare celei în care expiră termenul stabilit, plăţile nevărsate la bugetul sau în fondul respectiv se consideră restanţe şi se percep de către organele fiscale prin executare silită, indiferent de timpul care a parcurs de la expirarea termenului lor de vărsare.”

4. Articolul 4 se exclude.

5. La articolul 5 alineatul (3) ultima propoziţie se modifică după cum urmează: “Amînările şi eşalonările menţionate se acordă cu condiţia că suma restanţelor la bugetele şi în fondurile respective depăşeşte sumele debitoare şi numai în baza unui contract, încheiat cu plătitorul, ale cărui clauze să fie stabilite de comun acord cu organele menţionate.”

6. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Articolul 6. Executarea silită a plăţilor în privinţa persoanelor juridice

(1) Dacă plăţile nu au fost executate în termen de persoana juridică, cu excepţia gospodăriei ţărăneşti (de fermier), în ziua următoare celei în care expiră termenul sau celei în care s-a aflat despre expirarea lui, organul fiscal este obligat să înainteze dispoziţii de încasare a banilor de la conturile ei bancare.

(2) În cazul lipsei sau insuficienţei de bani în conturile bancare ale plătitorului pe parcursul a 3 zile de la data înaintării dispoziţiei de încasare, organul fiscal este în drept să decidă:

a) sechestrarea bunurilor plătitorului;

b) ridicarea banilor în numerar, inclusiv în valută străină, care se află în seiful casei plătitorului sau în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială;

c) urmărirea sumelor debitoare ale plătitorului al căror termen de achitare a expirat dacă în conturile bancare ale debitorului, în seiful casei lui, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială, există bani sau dacă el dispune de bunuri care, conform prezentei legi, pot fi sechestrate şi comercializate.

(3) După expirarea a 20 de zile de la data sechestrării bunurilor, dacă plătitorul refuză să execute plăţile, nu are bani în conturile sale bancare sau are bani insuficienţi şi dacă hotărîrea organului fiscal privind sechestrarea bunurilor nu a fost atacată în modul stabilit de legislaţie, organul fiscal este în drept să comercializeze bunurile sechestrate ale persoanei juridice, cu excepţia gospodăriei ţărăneşti (de fermier). În caz de atac al hotărîrii organului fiscal, comercializarea bunurilor menţionate în plîngere sau în cererea de chemare în judecată se suspendă pînă la soluţionarea cauzei.

(4) În cazul în care de pe unele bunuri a fost ridicat sechestrul în urma examinării plîngerii sau a cererii de chemare în judecată, organul fiscal este în drept să sechestreze alte bunuri ale plătitorului.”

7. După articolul 6 se introduc articolele 6¹ – 6⁷, avînd următorul cuprins:

“Articolul 6¹. Executarea silită a plăţilor în privinţa persoanelor fizice şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)

(1) Dacă plăţile nu au fost executate în termen de persoana fizică sau de gospodăria ţărănească (de fermier), în ziua următoare celei în care expiră termenul sau celei în care s-a aflat despre expirarea lui, organul fiscal este obligat să sechestreze bunurile plătitorului şi să înmîneze concomitent somaţia de avertizare privind adresarea în instanţă judecătorească pentru urmărirea plăţilor în cazul în care restanţele nu vor fi stinse într-un termen de 20 de zile de la data sechestrării bunurilor.

(2) În cazul în care plătitorul nu permite persoanelor cu funcţii de răspundere din organele fiscale accesul în domiciliu sau în reşedinţă pentru a sechestra bunurile, organul fiscal va fixa faptul acesta în act, iar sechestrarea bunurilor se va efectua după ce instanţa judecătorească va emite o hotărîre de executare silită a plăţilor.

(3) După expirarea a 20 de zile de la data sechestrării bunurilor, în caz de neexecutare a plăţilor, organul fiscal înaintează cererea de chemare în judecată pentru executarea lor silită. Dacă plătitorul nu a permis sechestrarea bunurilor, adresarea în instanţă judecătorească se face fără respectarea termenului de 20 de zile.

(4) După satisfacerea cererii de chemare în judecată, organul fiscal va comercializa, în modul stabilit de prezenta lege, bunurile sechestrate.

Articolul 6². Regulile generale de executare silită a plăţilor

(1) Executarea hotărîrilor organului fiscal privind sechestrarea bunurilor, ridicarea banilor în numerar, urmărirea sumelor debitoare ale plătitorului se efectuează în raza de activitate a organului fiscal de către persoanele lui cu funcţii de răspundere în prezenţa plătitorului sau a unui reprezentant al acestuia, împuternicit în modul stabilit, iar în cazul persoanei fizice neînregistrate ca subiect al antreprenoriatului – a unui membru adult al familiei lui. După caz, executarea hotărîrii organului fiscal se efectuează şi cu participarea colaboratorilor Departamentului control financiar şi revizie de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi ai poliţiei. Dacă plătitorul se eschivează de a participa la sechestrarea bunurilor şi nu numeşte în modul stabilit un reprezentant, sechestrarea se efectuează în lipsa lui, cu participarea obligatorie a colaboratorilor poliţiei şi în prezenţa a doi martori asistenţi. În privinţa persoanelor fizice şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) se aplică aceeaşi procedură dacă instanţa judecătorească a emis o hotărîre de executare silită a plăţilor.

(2) În cazul în care plătitorul şi-a schimbat sediul (domiciliul), organul fiscal trimite dosarul plătitorului, împreună cu hotărîrea de executare silită a plăţilor, organului fiscal de la noul sediu (domiciliu) al plătitorului pentru continuarea executării silite fără emiterea unei noi hotărîri.

(3) Dacă bunurile sau debitorii plătitorului se află în raza de activitate a unui alt organ fiscal, executarea silită a plăţilor se efectuează de organul fiscal de la sediul (domiciliul) plătitorului, iar, după caz, şi cu participarea colaboratorilor organului fiscal, ai Departamentului control financiar şi revizie de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi ai poliţiei de la locul aflării bunurilor sau de la sediul (domiciliul) debitorului.

(4) Executarea silită a plăţilor se efectuează în zile lucrătoare, nu mai devreme de ora 8 dimineaţa şi nu mai tîrziu de ora 20 seara. Dacă plătitorul, persoana la care se află bunurile sau debitorul plătitorului au ore de program stabilite în modul corespunzător, se va ţine cont şi de ele. Cu acordul acestor persoane, se admite executarea silită a plăţilor în afara orelor lor de program. Executarea silită a plăţilor în zile nelucrătoare se admite dacă plătitorul nu poate fi găsit în zilele lucrătoare.

(5) Dacă plătitorul lipseşte pe adresele cunoscute, organul fiscal se adresează în instanţă judecătorească pentru a fi declarată căutarea lui în conformitate cu legislaţia.

(6) Cheltuielile aferente executării silite a plăţilor se suportă de la bugetul de stat, urmînd să fie recuperate din contul plătitorului.

Articolul 6³. Sechestrarea bunurilor

(1) Persoana ale cărei bunuri urmează să fie sechestrate pentru stingerea restanţelor ei este obligată să prezinte în acest scop toate bunurile ce îi aparţin cu drept de proprietate sau cu drept de administrare economică, inclusiv bunurile ei ce se află temporar la păstrare sau în folosinţa unor alte persoane. Neîndeplinirea acestei obligaţii atrage răspunderea în conformitate cu legislaţia. Bunurile pe care plătitorul le deţine temporar la păstrare, prelucrare sau în alte scopuri, dar care nu îi aparţin cu drept de proprietate sau de administrare economică, nu se sechestrează pentru stingerea restanţelor lui dacă acesta confirmă documentar că bunurile aparţin unui alt proprietar.

(2) Persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal cercetează, în scopul depistării bunurilor plătitorului, locurile de realizare a veniturilor sau de păstrare a bunurilor acestuia. Persoanele care nu asigură accesul liber în astfel de locuri sînt trase la răspundere administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia. Persoanele fizice şi reprezentanţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt traşi la răspundere administrativă sau penală dacă nu asigură accesul liber pentru îndeplinirea hotărîrii judecătoreşti de executare silită a plăţilor.

(3) Deschiderea fără consimţămîntul plătitorului sau în lipsa lui a încăperilor sau a locurilor de păstrare a bunurilor se efectuează cu participarea obligatorie a colaboratorilor poliţiei şi în prezenţa a doi martori asistenţi. Deschiderea domiciliului sau a reşedinţei persoanei fizice sau a gospodăriei ţărăneşti (de fermier) se efectuează dacă a fost emisă o hotărîre judecătorească de executare silită a plăţilor.

(4) Sechestrării şi comercializării sînt supuse toate bunurile plătitorului, cu excepţia:

a) produselor agricole perisabile, conform listei aprobate de Guvern;

b) materiei prime, materialelor (carburanţi, piese de schimb, ambalaje, îngrăşăminte, pesticide, erbicide şi alte chimicale, seminţe, furaje, obiecte de mică valoare şi scurtă durată), animalelor pentru creştere şi îngrăşat şi fondurilor fixe de producţie necesare lucrărilor agricole pe parcursul unui an de la data sechestrării bunurilor;

c) bunurilor gajate pînă la expirarea termenelor de achitare a plăţilor;

d) terenurilor cu destinaţie agricolă;

e) bunurilor persoanei fizice care, conform Codului de procedură civilă, nu pot fi urmărite.

(5) Bunurile se sechestrează în următoarea consecutivitate:

a) bunurile care nu sînt destinate nemijlocit ciclului de producţie;

b) producţia finită;

c) bunurile care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, arendă, închiriere, păstrare etc.;

d) bunurile imobiliare care, conform prezentei legi, pot fi sechestrate, dar care nu au fost enumerate în categoriile menţionate la lit.a) – c).

(6) Trecerea la o altă categorie se efectuează dacă bunurile din categoria precedentă sînt insuficiente sau dacă persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal va considera că bunurile de categoria precedentă nu pot fi comercializate din cauza calităţii lor necorespunzătoare cerinţelor pieţii. Dacă plătitorul a propus astfel de bunuri, în actul de sechestru se vor arăta cauzele neacceptării lor.

(7) În toate cazurile, vor fi sechestrate atîtea bunuri cîte sînt necesare pentru stingerea restanţelor la bugetele şi în fondurile respective (inclusiv majorările de întîrziere, care se calculează pînă la încasarea la bugetul sau în fondul respectiv a sumelor obţinute din comercializarea bunurilor şi a altor sume), pentru recuperarea cheltuielilor aferente executării silite a plăţilor şi pentru plata impozitelor şi taxelor calculate la comercializarea bunurilor sechestrate.

(8) Bunurile sechestrate se lasă, contra semnătură pe actul de sechestru, spre păstrare plătitorului sau persoanei la care se aflau în momentul sechestrării. În cel de-al doilea caz, se admite remiterea bunurilor spre păstrare nemijlocit plătitorului, care este obligat să le accepte. La decizia persoanei cu funcţii de răspundere a organului fiscal, bunurile pot fi remise spre păstrare unor alte persoane în bază de contract. Bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină şi de metale din grupa platinei, cu pietre preţioase şi perle, precum şi obiectele de acest fel stricate se depun spre păstrare la instituţiile financiare de persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal. Pentru delapidarea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate şi remise spre păstrare, plătitorul sau o altă persoană vinovată poartă răspundere materială şi penală în conformitate cu legislaţia.

(9) Pentru determinarea cantităţii suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, la momentul sechestrării se stabileşte valoarea prealabilă a bunurilor în conformitate cu datele contabilităţii plătitorului. În cazul persoanelor care, conform legislaţiei, nu ţin evidenţă contabilă, valoarea prealabilă a bunurilor o stabileşte persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal, luînd în vedere starea lor tehnică şi alte caracteristici.

(10) Actul de sechestru va conţine descrierea detaliată a stării tehnice şi alte caracteristici ale bunurilor sechestrate. Pentru determinarea stării tehnice pot fi invitaţi, după caz, specialişti în domeniu.

(11) La sechestrarea bunurilor plătitorului, acestuia i se înmînează somaţia de avertizare că bunurile sechestrate vor fi comercializate în cazul în care nu va stinge restanţele la bugetele şi în fondurile respective în termen de 20 de zile de la data sechestrării. Somaţia de avertizare se înmînează plătitorului contra semnătură sau i se expediază recomandat prin poştă.

Articolul 6⁴. Ridicarea banilor în numerar

(1) Pentru ridicarea banilor în numerar, inclusiv în valută străină, persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal controlează casa plătitorului, seiful acestei case, precum şi reţeaua lui comercială. Organul fiscal organizează astfel de controale inopinat, din prima zi a sechestrării bunurilor şi pînă în ajunul licitaţiei.

(2) În calitate de reprezentant al plătitorului, la ridicarea banilor în numerar participă casierul (gestionarul) sau un alt lucrător care îl înlocuieşte.

(3) Reprezentantul plătitorului este obligat să prezinte documentele necesare şi să asigure accesul liber la seiful casei plătitorului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială. Pentru neîndeplinirea acestei obligaţii şi pentru alte încălcări depistate în cadrul controalelor inopinate, persoanele vinovate sînt trase la răspundere administrativă sau penală, în conformitate cu legislaţia.

(4) Deschiderea încăperilor sau a seifurilor fără consimţămîntul reprezentantului plătitorului sau în lipsa lui se efectuează cu participarea obligatorie a colaboratorilor poliţiei şi în prezenţa a doi martori asistenţi. Pînă la chemarea acestor persoane, încăperile şi seifurile unde se păstrează banii se sigilează.

(5) Banii ridicaţi se predau de către persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal instituţiei financiare proxime, care este obligată să-i primească şi să-i înscrie direct pe conturile bugetelor sau fondurilor respective pentru stingerea restanţelor plătitorului la aceste bugete sau fonduri. Valuta străină se predă la cursul stabilit de Banca Naţională a Moldovei la ziua predării.

(6) Dacă predarea banilor la instituţia financiară în ziua ridicării lor este imposibilă, seiful şi încăperea casei se sigilează şi se dau sub paza plătitorului, iar, după caz, paza va fi asigurată şi de colaboratorii poliţiei. Banii se predau la instituţia financiară în următoarea zi lucrătoare.

Articolul 6⁵. Urmărirea sumelor debitoare

(1) Urmărirea sumelor debitoare se efectuează dacă debitorul îşi are sediul pe teritoriul Republicii Moldova şi nu are restanţe proprii la bugetele şi în fondurile respective. În conformitate cu acordurile internaţionale, pot fi urmărite sumele debitoare şi peste hotarele Republicii Moldova.

(2) Pentru urmărirea sumelor debitoare, plătitorul este obligat să prezinte organului fiscal lista debitorilor, semnată de conducător şi de contabilul-şef. La cerinţa organului fiscal, datele din listă vor fi confirmate prin documentele respective. Lista debitorilor trebuie să conţină:

a) denumirea deplină a debitorului, codul fiscal, sediul şi numărul lui de telefon;

b) contul bancar al debitorului, denumirea şi adresa instituţiei financiare în care este deschis contul;

c) data apariţiei sumelor debitoare, cuantumul lor total şi data expirării termenului de achitare;

d) măsurile întreprinse pentru achitarea sumelor debitoare;

e) data ultimei verificări reciproce, dacă a avut loc.

(3) În baza datelor plătitorului, organul fiscal verifică dacă debitorii nu au restanţe proprii la bugetele şi în fondurile respective, dacă termenul de achitare a sumelor debitoare a expirat şi dacă plătitorul are dreptul să ceară restituirea lor.

(4) Organul fiscal trimite o notificare persoanelor de la care, conform prezentei legi, pot fi executate silit sumele debitoare ale plătitorului, cerîndu-le să confirme sumele prezentate de plătitor şi comunicîndu-le că la data primirii notificării asupra sumelor pe care le datorează plătitoruluis-a aplicat un sechestru în limitele restanţelor plătitorului şi că ele sînt obligate să execute la bugetele sau în fondurile indicate de organul fiscal toate plăţile cuvenite plătitorului pînă la acoperirea sumei debitoare sau restanţelor plătitorului.

(5) Persoana care a primit notificarea este obligată ca, în termen de 5 zile, să confirme sau să nege parţial sau total suma debitoare a plătitorului indicată în notificare. Dacă suma a fost negată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele de confirmare a stingerii datoriilor.

(6) Dacă suma debitoare a plătitorului a fost confirmată sau negată, dar nu s-au anexat documentele de confirmare, precum şi dacă, după expirarea a 5 zile de la trimiterea notificării (plus timpul parcurgerii corespondenţei), organul fiscal nu a primit răspuns la notificare, se înaintează o dispoziţie de încasare de pe conturile bancare ale debitorului a sumelor debitoare.

(7) Dispoziţia de încasare este înaintată de organul fiscal de la sediul plătitorului, indiferent de locul aflării debitorului. În dispoziţia de încasare se indică drept plătitor debitorul, drept beneficiar bugetul sau fondul respectiv, iar la destinaţia plăţii se indică în contul cărui plătitor este încasată suma debitoare, cu trimitere la prezenta lege.

(8) În cazul lipsei sau insuficienţei de bani pe conturile bancare ale debitorului, pe parcursul a 3 zile de la data înaintării dispoziţiei de încasare, organul fiscal este în drept, în modul stabilit de prezenta lege, să sechestreze şi să comercializeze bunurile debitorului, să ridice bani în numerar, inclusiv în valută străină, care se află în seiful casei debitorului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială.

Articolul 6⁶. Comercializarea bunurilor sechestrate

(1) Organizarea expertizei, evaluării bunurilor sechestrate ale plătitorului şi comercializării lor o efectuează comisia republicană permanentă, formată de Guvern, în componenţa reprezentanţilor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, ai Ministerului Finanţelor, ai Ministerului Economiei şi Reformei, ai Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, ai autorităţilor administraţiei publice raionale şi municipale, ai inspectoratelor fiscale de stat pe raioane şi municipii. Reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ai inspectoratelor fiscale de stat pe raioane şi municipii participă numai la acele şedinţe ale comisiei la care se examinează problemele bunurilor sechestrate pe teritoriul raionului sau municipiului pe care îl reprezintă.

(2) Pentru efectuarea expertizei, evaluarea bunurilor şi pentru comercializarea lor la licitaţii, comisia republicană permanentă are dreptul, după caz, să atragă specialişti din autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, precum şi persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, ce dispun de licenţă pentru activitatea respectivă. Plata pentru serviciile prestate de aceste persoane nu poate depăşi 10 la sută din banii obţinuţi din comercializarea bunurilor sechestrate.

(3) Comercializarea bunurilor sechestrate se efectuează la licitaţia “cu strigare”. Dacă la licitaţia “cu strigare” nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, în termen de 10 zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei se anunţă licitaţia cu reducere.

(4) În cazul în care la licitaţia “cu strigare” s-a înscris un singur participant, comercializarea se efectuează pe bază de contract cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la un preţ nu mai mic de preţul stabilit de expertiză, iar în cazul licitaţiei cu reducere – pe baza unui contract similar la un preţ redus cu cel mult 10 la sută faţă de preţul stabilit de expertiză.

(5) Anunţul datei şi locului licitaţiei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi în presa republicană. În anunţ se comunică de asemenea bunurile supuse comercializării, starea lor tehnică şi alte date necesare.

(6) Licitaţia urmează să aibă loc peste 15 zile de la data publicării anunţului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(7) Licitaţia se face în raionul (municipiul) în care au fost sechestrate bunurile. Persoana la care se păstrează aceste bunuri este obligată să asigure accesul la bunuri al participanţilor la licitaţie.

(8) Comercializarea terenurilor pe care sînt amplasate bazine de apă închise, clădiri, construcţii, instalaţii şi alte obiecte, care nu pot fi mutate fără a se cauza pierderi directe destinaţiei lor, şi terenului aferent necesar utilizării normale a obiectelor menţionate se efectuează în conformitate cu legislaţia.

(9) După semnarea la licitaţie a contractului de vînzare-cumpărare, organul fiscal va ridica bunurile sechestrate pentru a le remite cumpărătorului. Din momentul semnării actului de ridicare a bunurilor sechestrate, dreptul de proprietate asupra lor trece de la plătitor la cumpărător. Din acest moment, cheltuielile pentru păstrarea sau transportarea bunurilor se efectuează din contul noului proprietar.

(10) Ridicarea bunurilor sechestrate se efectuează cu participarea obligatorie a cumpărătorului sau a unui reprezentant împuternicit al lui.

(11) În cazul în care cantitatea bunurilor ridicate este mai mică decît cantitatea indicată în actul de sechestru, plătitorul, reprezentantul lui sau persoana la care s-au păstrat bunurile sînt obligaţi să comunice în scris cauzele acestei lipse. Dacă lipsa nu este cauzată de perisabilitatea naturală a bunurilor, persoanele vinovate sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia.

(12) Dacă la licitaţia cu reducere nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au fost vîndute, după expirarea termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris nici un participant sau după efectuarea licitaţiei organul fiscal va ridica sechestrul de pe bunurile necomercializate. Dacă plătitorul nu dispune de alte bunuri care ar putea fi sechestrate pentru executarea plăţilor, se aplică prevederile alin.(14).

(13) Cu banii obţinuţi din comercializarea bunurilor sechestrate se acoperă în primul rînd cheltuielile aferente executării silite a plăţilor, apoi se plătesc impozitele şi taxele calculate la comercializarea bunurilor sechestrate, se sting restanţele la bugetele şi în fondurile respective. Banii se transferă sau se varsă nemijlocit la bugetul sau în fondul respectiv, eludînd contul de decontare al plătitorului sau debitorului. În dispoziţia de încasare se indică în calitate de plătitor cumpărătorul, de beneficiar bugetul sau fondul respectiv, iar la destinaţia plăţii se indică în contul cărui plătitor au fost transferaţi banii, cu trimitere la prezenta lege. Suma rămasă după stingerea restanţelor se restituie plătitorului.

(14) Imposibilitatea executării plăţilor după aplicarea măsurilor prevăzute în prezenta lege sau imposibilitatea aplicării lor atrage după sine dreptul organului fiscal de a sesiza instanţa judecătorească în vederea deschiderii de procedură falimentară persoanei juridice sau persoanei fizice, înregistrate ca subiect al antreprenoriatului. Referitor la persoanele fizice care nu sînt înregistrate ca subiecte ale antreprenoriatului se aplică prevederile art.7.

Articolul 6⁷. Restituirea bunurilor sechestrate

(1) Restituirea bunurilor sechestrate se efectuează pînă la trecerea la cumpărător a dreptului de proprietate dacă plătitorul prezintă documente ce confirmă executarea plăţilor la bugetele şi în fondurile respective, precum şi acoperirea cheltuielilor aferente executării silite a plăţilor, inclusiv a cheltuielilor cumpărătorului aferente participării la licitaţie.

(2) După trecerea la cumpărător a dreptului de proprietate asupra bunurilor, ele nu se restituie plătitorului. Banii vărsaţi în plus după acest moment se restituie sau se compensează în modul stabilit la art.8.

(3) Dacă valoarea bunurilor sechestrate este mai mică decît restanţele la bugetele şi în fondurile respective şi decît cheltuielile aferente executării silite a plăţilor, restituirea bunurilor se efectuează numai după confirmarea executării integrale a acestor plăţi.”

8. Articolul 9:

alineatul (2):

cifrele “30” se înlocuiesc cu cifrele “20”;

în final se introduce textul “, cu excepţia comercializării bunurilor sechestrate.”;

alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Plîngerea se depune la organul fiscal ierarhic superior, care este obligat ca, în termen de 30 de zile de la data primirii ei, să o examineze şi să comunice solicitantului rezultatele examinării. Decizia organului fiscal ierarhic superior poate fi atacată în termen de 30 de zile în instanţă judecătorească.”

Art.II. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.