1165/24.04.97 Hotărîre cu privire la Concepţia reformei fiscale

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la Concepţia reformei fiscale

nr. 1165-XIII  din  24.04.97

 (în vigoare 17.07.1997) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.46-47 art.402 din 17.07.1997

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art.1. - Se adoptă Concepţia reformei fiscale (se anexează).

Art.2. - Guvernul va întreprinde măsurile de rigoare pentru realizarea prevederilor Concepţiei reformei fiscale.

Art.3. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

Anexă

la Hotărîrea Parlamentului

nr.1165-XIII din 24 aprilie 1997

ONCEPŢIA REFORMEI FISCALE

1. Necesitatea efectuării reformei

Principalele obiective ale reformei fiscale ce se înfăptuieşte în Republica Moldova constau în sporirea încasărilor bugetare necesare pentru finanţarea programelor de stat şi dezvoltarea sferei serviciilor, în stimularea dezvoltării economice şi redistribuirea veniturilor între diferite pături ale populaţiei.

Necesitatea reformării sistemului fiscal este condiţionată de faptul că sistemul fiscal:

a) este inechitabil - povara fiscală este repartizată neuniform între persoanele fizice şi agenţii economici aflaţi în condiţii economice egale;

b) împiedică dezvoltarea economică şi crearea locurilor noi de muncă;

c) nu contribuie la încasarea eficientă de mijloace necesare pentru finanţarea programelor de stat şi a sferei serviciilor.

2. Privire generală asupra sistemului actual

Principalele surse de venituri de stat în Moldova sînt taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.), accizele, taxele vamale, impozitul pe beneficiul întreprinderilor, impozitul pe venitul persoanelor fizice, defalcările în bugetul asigurărilor sociale de stat, impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare.

Impozitele sînt percepute de organele Serviciului Fiscal de Stat, iar T.V.A. şi accizele la mărfurile importate - de organele controlului vamal.

Veniturile de la T.V.A., accize şi taxele vamale sînt repartizate pentru finanţarea bugetului de stat, iar impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare sînt sursa de finanţare a bugetelor locale. Impozitul pe beneficiul întreprinderilor se foloseşte la finanţarea bugetului de stat, precum şi a bugetelor locale.

2.1. Impozitul pe venit

Impozitul pe venit se percepe în formă de impozit pe beneficiul întreprinderilor, impozit pe venit perceput din salariile muncitorilor şi funcţionarilor şi în formă de impozit pe venit plătit de persoanele care practică activitate individuală de muncă.

Beneficiul întreprinderilor, calculat prin scăderea din venit a cheltuielilor specifice, se impune la cota de 32%. Amortizarea fondurilor fixe ale întreprinderilor se calculează prin metoda liniară, conform căreia se ţine cont de fiecare unitate de fonduri fixe pe durata întregului termen de exploatare.

Un şir de agenţi economici beneficiază de înlesniri şi scutiri fiscale. Astfel, întreprinderile cu investiţii străine şi agenţii micului business beneficiază de scutiri fiscale pe o perioadă de pînă la cinci ani, iar gospodăriile agricole, cu excepţia unităţilor de tip industrial, sînt scutite în întregime de plata impozitului pe beneficiu.

Majoritatea persoanelor fizice nu sînt obligate să-şi declare veniturile. Patronii reţin de sine stătător impozitul pe venit din salariile lucrătorilor şi îl varsă în buget. Peste 1,3 milioane de muncitori şi funcţionari fac parte din această categorie. Totodată, persoanele fizice care obţin venit din activitatea individuală de muncă sînt obligate să prezinte anual declaraţii fiscale. Numărul acestora depăşeşte cifra de 30 de mii.

Impozitul pe venit se percepe conform cotei diferenţiate: de la 10% din venitul anual de 4320 lei pînă la 40% din venitul ce depăşeşte suma de 21600 lei pe an.

2.2. T.V.A.

Din 1992 în Moldova se aplică T.V.A. Cota de impozit constituie 20%. Baza de impunere cu T.V.A. este foarte extinsă. În ultimii ani, însă, au fost stabilite un şir de scutiri care au redus considerabil baza de impunere şi au complicat administrarea impozitului.

Impunerea fiscală a mărfurilor importate şi exportate se efectuează conform criteriului originii şi criteriului destinaţiei. Mărfurile importate din ţările membre ale C.S.I. sînt scutite de T.V.A., iar mărfurile exportate în aceste ţări sînt impozabile. În ceea ce priveşte alte ţări, mărfurile importate sînt impozabile, iar cele exportate nu sînt impozabile.

Sistemul se complică şi mai mult prin faptul că T.V.A. se calculează prin două metode. Producătorii folosesc metoda de cont-factură, iar în domeniul comerţului se impune adaosul comercial. În majoritatea ţărilor, la toate etapele activităţii economice, începînd cu procesul de producţie şi pînă la comerţul cu amănuntul, se aplică o metodă unică de cont-factură.

2.3. Accizele

Accizele au fost introduse în 1992. Pe parcursul anilor, numărul mărfurilor supuse accizelor a variat considerabil. Lista mărfurilor supuse accizelor includea de la 20 pînă la 60 de denumiri. Pentru a simplifica respectarea legislaţiei fiscale şi administrarea, păstrînd totodată baza fiscală ca sursă importantă de venituri, lista mărfurilor supuse accizelor a fost redusă şi actualmente include 14 denumiri, inclusiv băuturile alcoolice, articolele din tutun, benzina şi motorina. Sînt supuse accizelor mărfurile consumate în ţară, indiferent de faptul dacă au fost produse în Moldova sau au fost importate. În unele cazuri sînt supuse accizelor mărfurile exportate, în special în ţările membre ale C.S.I.

2.4. Impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare

Impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare au fost introduse în 1993. Mărimea impozitului funciar se determină pornind de la bonitatea pămîntului şi suprafaţa terenului. Astfel, încasările de la impozitul funciar nu reflectă exact valoarea de piaţă a pămîntului.

Mărimea impozitului pe bunurile imobiliare se determină pornind de la valoarea acestora, care de asemenea nu reflectă preţurile de piaţă constituite, şi de la cota de impozit, care diferă în funcţie de oraşele şi raioanele ţării.

2.5. Defalcările în bugetul asigurărilor sociale de stat

Majoritatea agenţilor economici varsă în bugetul asigurărilor sociale de stat 35% din fondul de retribuire a muncii. Un şir de întreprinderi şi organizaţii plătesc impozitul la o cotă mai joasă - de la 4,5% pînă la 30%.

2.6. Taxele vamale

Taxele vamale se percep pentru mărfurile importate din toate ţările, cu excepţia ţărilor membre ale C.S.I. şi României, cu care Republica Moldova a încheiat tratate (acorduri) privind comerţul liber. Astfel, numai o parte din mărfurile importate sînt supuse taxelor vamale. Pentru mărfurile exportate nu se percep taxe vamale.

3. Volumul încasărilor fiscale

În diagramele de mai jos este prezentată informaţia cu privire la evoluţia încasărilor fiscale în Moldova. În 1995 (diagrama nr.1), încasările fiscale au constituit 26,1% din produsul intern brut (P.I.B.), iar încasările în bugetul asigurărilor sociale de stat - 7,6% din P.I.B. În prezent volumul încasărilor fiscale depăşeşte cu mult indicii din anii trecuţi.

Diagrama nr.1

Evoluţia încasărilor fiscale

(în % faţă de P.I.B.)

În Moldova, în comparaţie cu alte ţări care sînt principalii ei parteneri comerciali, încasările fiscale, în raport procentual faţă de P.I.B., se află la nivel mediu şi, după cum se vede din diagrama nr.2, constituie peste 26% faţă de P.I.B., în timp ce în alte ţări acestea variază între 13% şi 36%. Aceşti indici nu includ defalcările în bugetul asigurărilor sociale de stat.

Diagrama nr.2

Perceperea impozitelor în Moldova şi în alte ţări parteneri comerciali ai ei în 1995

(în % faţă de P.I.B.)

În diagramele nr.3 şi nr.4 este prezentată structura încasărilor fiscale în anii 1992 şi 1995. Analiza indicilor generează următoarele concluzii:

a) T.V.A. şi accizele constituie principalele surse de încasări fiscale, cu toate că în 1995 ponderea lor a scăzut puţin;

b) impozitul pe beneficiul întreprinderilor constituie o altă sursă importantă de încasări fiscale. Ponderea lui a crescut, deşi neesenţial;

c) încasările din impozitul pe venitul persoanelor fizice constituie o parte nesemnificativă a veniturilor;

d) încasările din impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare constituie partea minimă a veniturilor;

e) ponderea altor surse de venituri (inclusiv veniturile obţinute de pe urma privatizării, profitul Băncii Naţionale a Moldovei) a crescut considerabil.

Diagrama nr.3

Structura încasărilor fiscale în 1992

(în % faţă de P.I.B.)

Diagrama nr.4

Structura încasărilor fiscale în 1995

(în % faţă de P.I.B.)

Diagrama nr.5 reprezintă distribuirea încasărilor fiscale în ansamblu între bugetul de stat şi bugetele locale. În 1995, 35% din venituri au fost încasate în bugetele locale, iar 65% - în bugetul de stat. În raport cu P.I.B., aceşti indici reprezintă respectiv 9,1% şi 16,9%.

Diagrama nr.5

Distribuirea încasărilor fiscale în ansamblu în 1995

În diagrama nr.6 este arătată distribuirea încasărilor fiscale pe tipurile lor între bugetul de stat şi bugetele locale. Toate veniturile din impozitul pe venitul persoanelor fizice şi din impozitul pe bunurile imobiliare sînt vărsate în bugetele locale, iar din alte impozite în bugetele locale sînt vărsate doar o parte din venituri.

Diagrama nr.6

4. Obiectivele reformării sistemului fiscal

Sistemul fiscal este menit să asigure o atitudine unică şi echitabilă din partea statului faţă de toţi contribuabilii, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, să asigure crearea unei baze stabile pentru finanţarea programelor de stat şi dezvoltarea sferei serviciilor. Structura acestui sistem trebuie să fie organizată astfel încît statul să poată garanta înlesniri sociale şi economice unor pături ale populaţiei şi unor ramuri ale economiei.

4.1. Asigurarea dezvoltării economice

Sistemul fiscal trebuie să stimuleze dezvoltarea concurenţei şi asigurarea populaţiei cu locuri de muncă, să înlăture factorii ce împiedică desfăşurarea activităţii de întreprinzător atît de către întreprinderile cu investiţii străine, cît şi de către producătorii autohtoni, fapt ce ar asigura dezvoltarea economică. Cea mai simplă şi mai eficientă cale de atingere a acestui obiectiv este extinderea bazei de impunere fiscală şi reducerea cotelor de impozit.

Facilităţile fiscale care vor fi acordate trebuie să servească anumitor scopuri şi să nu influenţeze alegerea unei sau altei sfere a activităţii economice.

Este important ca sistemul fiscal să nu-i dezavantajeze pe agenţii economici din Moldova în procesul concurenţei pe piaţa internă şi cea externă, iar competitivitatea sistemelor fiscale să fie considerată o realitate obiectivă. Totodată, cotele de impozit să nu fie mai mari decît cele existente în ţările parteneri comerciali ai Moldovei.

4.2. Simplitatea

Unul din principiile de bază ale impunerii şi administrării fiscale este simplitatea, care presupune:

a) existenţa unui sistem inteligibil atît pentru contribuabili, cît şi pentru administraţia fiscală;

b) excluderea dublei impuneri şi a unor metode împovărătoare de percepere a impozitelor;

c) excluderea din baza de impunere fiscală a contribuabililor cu venit mic;

d) reducerea şi simplificarea cerinţelor faţă de completarea declaraţiilor fiscale.

4.3. Echitatea

Sistemul fiscal trebuie să asigure distribuirea echitabilă a poverii fiscale între contribuabili. Aceasta înseamnă că persoanele fizice şi juridice care se află în condiţii economice egale trebuie să fie supuse impunerii fiscale în mod egal. Toate persoanele fizice cu un nivel înalt de venituri, precum şi întreprinderile rentabile trebuie să plătească partea echitabilă de impozit, iar mărfurile similare trebuie să fie supuse T.V.A. sau accizelor în baza unor cote unice.

Povara impozitului pe venit şi a impozitelor pe consum trebuie să fie repartizată în mod mai echitabil între mărfuri (servicii) şi ramurile economiei care le produc (le prestează).

4.4. Nivelul veniturilor şi stabilitatea lor

O sarcină importantă a reformei fiscale este sporirea volumului încasărilor fiscale în bugetul de stat şi în bugetele locale. În prezent, încasările bugetare nu corespund necesităţilor economice, fapt care generează prestarea unui număr redus de servicii finanţate de la bugetul de stat, finanţarea insuficientă a unor programe sociale în domeniul ştiinţei, culturii, ocrotirii sănătăţii şi al învăţămîntului. Volumul insuficient de încasări fiscale constrînge Guvernul să finanţeze multe programe de stat din contul creditelor. Ca rezultat, mijloacele disponibile pentru investiţii se reduc din motivul necesităţii împrumutării lor de la populaţie.

4.5. Administrarea eficientă

Obiectivele menţionate mai sus nu pot fi atinse fără o administrare fiscală eficientă. Aceasta înseamnă că:

a) respectarea legislaţiei fiscale trebuie să fie o sarcină de primă importanţă a administraţiei fiscale;

b) obligaţiile fiscale trebuie să fie stabilite prompt şi corect;

c) datoriile fiscale trebuie achitate;

d) în toate raioanele ţării trebuie să se aplice un mod unic de impunere fiscală.

5. Etapele reformei fiscale

Reforma fiscală se va desfăşura în şase etape principale:

1. Reforma sistemului de impozit pe venit.

2. Reforma sistemului T.V.A.

3. Modificarea sistemului de impunere funciară şi de impunere a bunurilor imobiliare.

4. Perfecţionarea metodelor utilizate de administraţia fiscală la perceperea impozitelor.

5. Analiza altor surse de încasări fiscale, precum şi a defalcărilor în bugetul asigurărilor sociale de stat.

6. Perfecţionarea modului de distribuire a veniturilor între bugetul de stat şi bugetele locale.

5.1. Reforma sistemului de impozit pe venit

Se impune perfecţionarea legilor cu privire la impozitul pe beneficiu şi impozitul pe venitul persoanelor fizice care va urmări:

a) îmbunătăţirea şi simplificarea structurii lor;

b) modificarea metodei de calculare a venitului impozabil;

c) eliminarea factorilor ce defavorizează investiţiile şi utilizarea forţei de muncă;

d) simplificarea sistemului fiscal prin modificarea metodei de calculare a amortizării în scopul impunerii fiscale;

e) sporirea echităţii sistemului fiscal.

În primul rînd, trebuie îmbunătăţită structura legilor cu privire la impozitele pe beneficiu şi pe venit, trebuie reunite în titlul respectiv al Codului fiscal toate prevederile referitoare la impozitul pe venitul persoanelor fizice şi impozitul pe beneficiu, cuprinse actualmente în peste 30 de acte legislative.

Reunirea prevederilor acestor acte legislative va înlesni elaborarea unui nou sistem unic de impunere, aplicat atît persoanelor fizice, cît şi persoanelor juridice. Metodele de calculare a venitului impozabil şi a cheltuielilor deductibile vor fi reexaminate pentru a fi aduse în conformitate cu condiţiile economiei de piaţă. Trecerea la noul sistem care se aplică în multe ţări cu economie de piaţă va simplifica considerabil metoda de calculare a amortizării în scopul impunerii fiscale.

Este necesar a modifica impunerea veniturilor din investiţii. În prezent, beneficiul în formă de dividende distribuit după plata tuturor impozitelor se impune la cota de 10%, chiar dacă a fost deja supus impunerii la nivelul întreprinderii. Se propune a scuti de impozite dividendele acţionarilor plătite din beneficiul supus impunerii la nivelul întreprinderii. Totodată, venitul în formă de dobîndă la depozitele bancare şi sporul de capital trebuie să se supună impunerii pentru toate persoanele fizice, fapt ce va genera echitatea sistemului fiscal.

Actualul sistem de impozit pe beneficiu şi pe venitul persoanelor fizice conţine numeroase prevederi ce sporesc inechitatea sistemului şi cauzează pierderea considerabilă a veniturilor din bugetul de stat, acestea urmînd a fi compensate prin mărirea cotelor de impozit pentru alţi contribuabili. Se propune a revizui prevederile cu privire la acordarea de înlesniri fiscale şi a studia posibilitatea folosirii lor mai eficiente.

5.2. Reforma sistemului T.V.A.

Sistemul T.V.A. din Moldova are multe afinităţi cu sistemul T.V.A. din alte ţări şi se caracterizează printr-o bază largă de impunere fiscală, care cuprinde toate tipurile activităţii de întreprinzător, începînd cu sfera de producţie şi terminînd cu vînzarea cu amănuntul, şi printr-o cotă unică de impunere egală cu 20%.

Cu toate acestea, imperfecţiunea sistemului actual generează un şir de probleme importante, care complică administrarea şi reduc volumul veniturilor bugetului de stat.

În ţările care nu sînt membre ale C.S.I., sistemul T.V.A. se aplică în corespundere cu criteriul destinaţiei mărfii, adică obligaţiile fiscale pentru contribuabil se determină la sosirea mărfii la locul destinaţiei. Mărfurile importate sînt supuse T.V.A., iar cele exportate sînt scutite de ea. Datorită acestui fapt, mărfurile autohtone sînt mai competitive peste hotare.

În ţările membre ale C.S.I. se aplică criteriul originii mărfii, adică mărfurile exportate se supun T.V.A., iar cele importate se scutesc de ea.

Dat fiind faptul că Moldova are legături economice nu numai cu ţările membre ale C.S.I. dar şi cu alte ţări, în sistemul T.V.A. se folosesc ambele criterii - criteriul originii şi criteriul destinaţiei mărfii, ceea ce cauzează dificultăţi atît pentru Serviciul Fiscal de Stat, cît şi pentru întreprinderi.

În afară de aceasta, impozitul plătit pentru valorile materiale achiziţionate nu se compensează pentru toate activităţile şi cheltuielile, iar din această cauză impozitul este perceput nu de la consumatori, ci de la întreprinderi, fapt ce reduce competitivitatea întreprinderilor la mărfurile exportate în ţările ce nu sînt membre ale C.S.I.

Reformarea sistemului T.V.A., trecerea la impunerea fiscală după criteriul destinaţiei vor simplifica administrarea şi vor înlătura impedimentele create la exportul producţiei.

5.3. Modificarea sistemului de impunere funciară şi de impunere a bunurilor imobiliare

În prezent, impunerea fiscală a pămîntului şi a bunurilor imobiliare se face în mod separat.

Actualmente, cînd privatizarea a devenit o realitate, cînd se lărgeşte piaţa imobiliară, divizarea bazei de impunere fiscală a pămîntului şi a bunurilor imobiliare în două impozite separate creează o problemă de ordin juridic, politic şi administrativ.

Preţurile care se vor forma cu timpul pe piaţă vor reflecta în măsură tot mai mare valoarea pămîntului şi a bunurilor imobiliare ca o unitate-marfă unică.

Încasările fiscale din impunerea pămîntului şi a bunurilor imobiliare constituie mai puţin de 1% faţă de P.I.B. şi reprezintă sursa de bază a veniturilor bugetelor locale.

În prezent, evaluarea pămîntului şi a bunurilor imobiliare este efectuată de mai multe organizaţii, fiecare din ele folosind metode diferite. Ca urmare, se reduce eficienţa administrării şi se comit inechităţi faţă de contribuabili.

Pentru a spori echitatea bazei de impunere fiscală, se propun două soluţii:

a) a revizui sistemul actual de evaluare a pămîntului şi a bunurilor imobiliare şi a pregăti recomandări în vederea perfecţionării acestui sistem;

b) a reuni într-o lege unică de impunere a averii toate legile în vigoare cu privire la impunerea pămîntului şi a bunurilor imobiliare.

5.4. Perfecţionarea administrării fiscale

Pentru dezvoltarea economică ulterioară a ţării şi încurajarea respectării benevole de către contribuabili a legislaţiei fiscale este necesar a crea un sistem eficient şi echitabil de administrare fiscală corelat cu noile relaţii de piaţă. În prezent se întreprind diferite măsuri pentru a îmbunătăţi structura organizatorică a administrării fiscale, a perfecţiona metodele de prelucrare şi verificare a declaraţiilor fiscale, de percepere a impozitelor, reducîndu-se astfel obligaţiile neonorate şi remediindu-se modul de tratare a contribuabililor. Resurse financiare considerabile vor fi alocate pentru achiziţionarea computerelor şi asigurarea cu programe în vederea automatizării majorităţii funcţiilor Serviciului Fiscal de Stat.

5.4.1. Restructurarea administrării fiscale

O structură organizatorică ineficientă a administrării fiscale generează pierderi de timp, de resurse şi obţinerea unor rezultate negative. Actuala structură organizatorică va fi modificată cu scopul de a asigura folosirea mai eficientă a personalului şi a mijloacelor tehnice, a accelera procesul de prelucrare a declaraţiilor fiscale şi a îmbunătăţi metodele de administrare a Serviciului Fiscal de Stat.

În scopul optimizării administrării fiscale, pe lîngă specializarea inspectorilor fiscali şi soluţionarea chestiunilor ce ţin de restructurarea administrării, este necesar a unifica unele inspectorate teritoriale ale Serviciului Fiscal de Stat şi a crea un centru pentru prelucrarea declaraţiilor fiscale.

5.4.2. Îmbunătăţirea auditului

Un control de audit calitativ al declaraţiilor fiscale va stimula respectarea benevolă a legislaţiei fiscale, deoarece contribuabilii vor fi conştienţi de faptul că la verificarea declaraţiilor datele contradictorii sau cele falsificate vor fi depistate neapărat.

În scopul folosirii eficiente a timpului de lucru al personalului Serviciului Fiscal de Stat este necesar a orienta toate eforturile spre verificarea declaraţiilor fiscale. În acest scop va fi elaborat un nou sistem de selectare a declaraţiilor pentru control.

5.4.3. Îmbunătăţirea instruirii profesionale

Instruirea profesională continuă a inspectorilor fiscali are o importanţă deosebită. Executarea legislaţiei fiscale va fi eficientă numai în cazul în care lucrătorii Serviciului Fiscal de Stat vor avea o pregătire profesională înaltă, vor fi stimulaţi şi munca lor va fi organizată corect. Pregătirea tehnică a inspectorilor fiscali, asigurată de Serviciul Fiscal de Stat, se va completa cu organizarea cursurilor de studiere a noilor metode de control şi administrare.

5.4.4. Tratarea echitabilă a contribuabililor

Organele Serviciului Fiscal de Stat poartă răspundere pentru corectitudinea calculării obligaţiilor fiscale, pentru perceperea sumei calculate a impozitului şi crearea condiţiilor egale pentru toţi contribuabilii. Contribuabilii trebuie să aibă posibilitatea de a contesta deciziile organelor fiscale în cazul în care ele contravin legislaţiei. Este necesar a crea un sistem obiectiv de contestare, întărind astfel încrederea contribuabililor în statornicia şi echitatea sistemului fiscal.

5.4.5. Îmbunătăţirea metodelor de percepere a impozitelor

În scopul reducerii numărului mare de restanţe la obligaţiile fiscale este necesar a întreprinde măsuri eficiente în vederea perceperii impozitelor. Faţă de datoriile neachitate măsuri urgente se vor întreprinde pînă la momentul cînd perceperea lor va deveni imposibilă. Aceasta se referă în special la impozitele care se percep de la sursa de plată, adică de la persoana juridică, precum şi la T.V.A., la accize.

Inspectorii care lucrează în sistemul de percepere a impozitelor vor face studii profesionale speciale. Se vor elabora regulamente care le vor permite conducătorilor Serviciului Fiscal de Stat să supravegheze acest proces de instruire. Serviciul Fiscal de Stat va fi autorizat să perceapă prin executare silită impozitele şi să obţină informaţia de care are nevoie pentru a depista sumele pe care contribuabilul a încercat să le tăinuiască.

5.4.6. Prelucrarea declaraţiilor fiscale

Este important ca declaraţiile fiscale să fie completate corect şi la timp, să conţină informaţia necesară pentru calcularea obligaţiilor fiscale ale contribuabililor şi pentru stabilirea de către Serviciul Fiscal de Stat a autenticităţii informaţiei. Folosirea computerelor la prelucrarea şi evaluarea declaraţiilor fiscale revendică prezentarea informaţiei într-un mod ce ar facilita procesul de computerizare.

Va fi studiat minuţios volumul informaţiei pe care declaraţiile fiscale trebuie să-l conţină, precum şi frecvenţa prezentării lor, pentru a evita împovărarea excesivă a contribuabililor şi a cruţa timpul de lucru al personalului Serviciului Fiscal de Stat.

În cadrul sistemului de respectare benevolă a legislaţiei fiscale este foarte important ca Serviciul Fiscal de Stat să întreprindă măsuri pentru identificarea persoanelor fizice şi juridice care se eschivează de la completarea declaraţiilor fiscale. Fiind aproape sigur că nu-l ameninţă riscul de a fi depistat în cazul cînd nu completează declaraţia fiscală, contribuabilul nu va respecta legislaţia fiscală. Persoanele care nu completează declaraţiile fiscale vor fi depistate prin compararea informaţiei din reţelele computerizate.

5.4.7. Computerizarea sistemului fiscal

Odată cu introducerea declaraţiilor fiscale pentru persoanele fizice, precum şi în legătură cu faptul că sistemul T.V.A. şi cel al accizelor sînt destul de complicate, va fi imposibil a prelucra cu mijloacele existente toată informaţia ce se referă la impunerea fiscală. Fără un sistem automatizat integrat de prelucrare a datelor, Serviciul Fiscal de Stat nu va putea să-şi îndeplinească eficient funcţiile.

Inevitabila suprasolicitare informaţională a Serviciului Fiscal de Stat va fi înlăturată prin elaborarea unui plan coordonat de aplicare a mecanismelor optimale şi accesibile de administrare, de folosire a sistemelor de computere şi a specialiştilor de calificare înaltă.

A perfecţiona administrarea fiscală înseamnă a schimba metodele şi regulile de supunere controlului atît a contribuabililor care prezintă declaraţii fiscale, cît şi a celora care nu le prezintă. Pentru a aplica metode noi, Serviciul Fiscal de Stat trebuie să fie gata să examineze un număr enorm de declaraţii fiscale. Cu mijloacele existente va fi imposibil de a le analiza. Serviciul Fiscal de Stat trebuie să aplice o tehnologie computerizată, să dispună de un sistem de computerizare centralizat cu capacitate tehnică de prelucrare a unui număr sporit de declaraţii fiscale. Aceasta se poate realiza prin implementarea serverului computerizat, conectat la alte centre informaţionale mai mici şi la alte computere cu o capacitate mai mică. Un astfel de sistem trebuie să recepţioneze şi să transmită în mod automat informaţia altor beneficiari. Aplicînd această metodă, Serviciul Fiscal de Stat poate crea un sistem integrat pentru păstrarea informaţiei referitoare la contribuabili, fapt ce va necesita folosirea unor sisteme cu capacităţi mari de păstrare a informaţiei şi cu o viteză mare de prelucrare a datelor.

Esenţa computerizării Serviciului Fiscal de Stat constă în crearea unui grup care va elabora modelele de computerizare. În decurs de doi ani, grupul de specialişti, alcătuit din 8-12 programatori şi analişti, va elabora programe pentru evidenţa documentară, calcularea obligaţiilor fiscale, prelucrarea declaraţiilor fiscale şi controlul asupra circulaţiei mijloacelor băneşti. Aceşti specialişti vor organiza şi instruirea beneficiarilor din subdiviziunile teritoriale ale Serviciului Fiscal de Stat, vor elabora o reţea de comunicare care să asigure transmiterea fără dificultăţi a informaţiei din raioane la banca centrală de date a Centrului de computerizare.

Se planifică a procura computerele şi programele necesare pentru Serviciul Fiscal de Stat. Finanţarea se va efectua din contul creditului acordat de Banca Mondială.

5.5. Analiza altor surse de încasări fiscale

În afară de impozitele menţionate, în Moldova există şi alte impozite şi taxe, unele din ele fiind neeficiente şi neraţionale. În majoritatea cazurilor, cheltuielile administrative pentru perceperea lor depăşesc suma veniturilor încasate. De aceea, este important a revizui toate impozitele şi taxele, renunţînd la unele din ele.

Se impune revizuirea cotei de impozit în bugetul asigurărilor sociale de stat. Întrucît în prezent nu se prevăd modificări în ce priveşte suma veniturilor vărsate în acest buget, ar fi raţional de a schimba metoda de finanţare a lui.

5.6. Perfecţionarea modului de distribuire a veniturilor între bugetul de stat şi bugetele locale

Una din problemele cu care se confruntă statul este asigurarea autorităţilor administraţiei publice locale cu mijloacele necesare pentru realizarea activităţilor planificate. Autonomia autorităţilor administraţiei publice locale rezidă în capacitatea de a încasa veniturile fiscale şi a exercita controlul asupra calităţii serviciilor prestate populaţiei.

În 1996 veniturile obţinute de la impozitul pe bunurile imobiliare, de la impozitul funciar şi impozitul pe venitul persoanelor fizice au fost vărsate în volum deplin în bugetele locale. De la 40% la 70% din veniturile obţinute de la impozitul pe beneficiul întreprinderilor şi de la 10% la 30% din veniturile obţinute de la T.V.A. de asemenea au fost vărsate în bugetele locale. Veniturile de la accize şi taxele vamale au fost vărsate în bugetul de stat.

Avantajul actualului sistem fiscal este administrarea fiscală unică. Dezavantajul principal al acestui sistem constă în faptul că autorităţile administraţiei publice locale sînt limitate în acţiunile de adaptare a sistemului fiscal la necesităţile proprii. Problema-cheie constă în a determina gradul de autonomie care ar putea fi acordată autorităţilor administraţiei publice locale la stabilirea nivelului serviciilor prestate populaţiei şi a sursei de finanţare a lor.

6. Dispoziţii finale

În prezent Ministerul Finanţelor, cu concursul experţilor străini, a definitivat pregătirea a două titluri ale Codului fiscal - "Dispoziţii generale" şi "Impozitul pe venit". În etapa de elaborare şi examinare se află proiectul legii cu privire la taxa pe valoarea adăugată - parte componentă a Codului fiscal, una din etapele reformei fiscale.