1187/24.12.97 Hotărîre cu privire la reforma contabilităţii

HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA Cu privire la reforma contabilităţii Nr. 1187 din 24.12.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.88-91/890 din 30.12.1997 * * * Abrogat: 23.01.2009 Hotãrîrea Guvernului nr.1507 din 31.12.2008 Intru executarea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 710 din 23 septembrie 1994 "Cu privire la Programul de stat de trecere a Republicii Moldova la sistemul mondial de contabilitate şi statistică" şi în scopul constituirii informaţiei financiare care ar corespunde cerinţelor acceptate de practica internaţională, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Concepţia reformei contabilităţii, conform anexei nr. 1. 2. Se pune în sarcina Ministerului Finanţelor examinarea şi aprobarea standardelor naţionale de contabilitate, în conformitate cu programul prevăzut de Concepţia reformei contabilităţii. 3. Se recomandă Băncii Naţionale a Moldovei: de comun acord cu Ministerul Finanţelor, să examineze şi să aprobe standardul naţional de contabilitate 30 "Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor instituţii financiare"; să elaboreze şi să aprobe, pînă la 1 ianuarie 1998, metodica trecerii la noul sistem de conturi şi rapoarte financiare bazat pe standardele naţionale de contabilitate pentru bănci şi alte instituţii financiare. 4. Ministerele şi departamentele: vor aduce actele sale normative în corespundere cu cerinţele standardelor naţionale de contabilitate; vor asigura pregătirea şi reciclarea cadrelor, conform noului sistem de contabilitate şi impozitare. 5. Ministrerul Invăţămîntului, Tineretului şi Sportului va organiza instruirea la specialităţile economice în conformitate cu cerinţele standardelor naţionale de contabilitate şi prevederile Codului fiscal. 6. Redacţia periodicului "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" va asigura publicarea standardelor naţionale de contabilitate într-o ediţie specială. Cheltuielile ce ţin de publicare vor fi achitate din fondul de rezervă al Guvernului. 7. Ministerul Finanţelor va elabora şi va aproba pînă la 1 ianuarie 1998, metodica trecerii la noul sistem de conturi şi rapoarte financiare bazat pe standardele naţionale de contabilitate. 8. Ministerele şi departamentele, întreprinderile şi organizaţiile, indiferent de forma de proprietate (cu excepţia instituţiilor bugetare), vor efectua trecerea la noul sistem de contabilitate şi rapoarte financiare, începînd cu luna ianuarie 1998, cu implementarea treptată a standardelor naţionale de contabilitate în ordinea publicării. 9. In legătură cu punerea în aplicare, începînd cu 1 ianuarie 1998, a titlurilor I şi II ale Codului fiscal şi a standardelor naţionale de contabilitate, se abrogă hotărîrile Guvernului Republicii Moldova, conform anexei nr. 2. PRIM-MINISTRU AL REPUBLICII MOLDOVA Ion CIUBUC Chişinău, 24 decembrie 1997. Nr. 1187. Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1187 din 24 decembrie 1997 CONCEPŢIA reformei contabilităţii In prezent în Republica Moldova are loc trecerea de la economia centralizată planificată la cea de piaţă, fapt ce a determinat necesitatea creării unui nou mecanism de dirijare a economiei. Un rol primordial în aceasta îi revine contabilităţii, care în actualele condiţii trebuie să asigure cu informaţie obiectivă şi veridică proprietarii şi angajaţii întreprinderilor, investitorii şi creditorii, acţionarii, bursele de valori, autorităţile fiscale şi alte autorităţi de stat, structurile de prognozare a dezvoltării economiei şi alte categorii de utilizatori ai informaţiei prezentate în rapoartele (situaţiile) financiare ale întreprinderilor. In prezenta concepţie este fundamentată necesitatea reformei contabilităţii şi întocmirii rapoartelor financiare în conformitate cu normele internaţionale, fapt ce va contribui la crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea pieţelor de capital şi de hîrtii de valoare, majorarea investiţiilor, integrarea economiei republicii în economia mondială, precum şi pentru optimizarea corelaţiei dintre interesele agenţilor economici, statului şi altor utilizatori externi de informaţie. 1. CARACTERISTICI ALE ACTUALULUI SISTEM DE CONTABILITATE 1.1. Dispoziţii generale Sistemul de contabilitate, actualmente în vigoare în Republica Moldova, a fost creat în anii economiei administrativ-planificate, fiind orientat, în principiu, spre satisfacerea necesităţilor de informaţie economică a autorităţilor fiscale şi altor autorităţi de stat. Aceasta nu corespunde în deplină măsură intereselor altor categorii de utilizatori. In ultimii ani, pe măsura trecerii economiei la relaţiile de piaţă, au fost operate unele modificări şi completări în metodologia contabilităţii, dar ele nu sînt adecvate infrastructurii economiei de piaţă create în Republica Moldova şi bazei legislative în vederea dezvoltării businessului şi atragerii de investiţii, fapt ce nu contribuie la evoluţia unor procese progresive în economia naţională. Legea contabilităţii în vigoare extinde statutul juridic al contabilităţii, însă reflectă în mod insuficient principiile fundamentale internaţionale ale contabilităţii şi, prin urmare, nu corespunde integral cerinţelor economiei de piaţă. Actualul sistem de contabilitate nu prevede divizarea contabilităţii în contabilitate financiară şi de gestiune. Lipsa celei din urmă nu asigură păstrarea secretului comercial al întreprinderilor, limitează posibilităţile acestora de a elabora şi a aplica în mod autonom metodologia contabilităţii de gestiune, destinată să satisfacă necesităţile interne de informaţie ale întreprinderilor. Rapoartele financiare la întreprinderile republicii nu se întocmesc în baza metodelor de evaluare a activelor şi obligaţiilor, acceptate în practica mondială. Aceasta influenţează negativ asupra evaluării rezultatelor financiare reale ale activităţii întreprinderilor, complică comparabilitatea indicatorilor financiari la nivel internaţional. Mai mult ca atăt, rapoartele financiare nu conţin întreaga informaţie necesară investitorilor potenţiali şi altor utilizatori în adoptarea unor decizii economice corecte. Bazele metodologice şi organizaţionale ale contabilităţii sînt reglementate excesiv, fapt ce limitează posibilităţile întreprinderilor de a-şi crea o politică proprie de contabilitate, afectînd şi posibilităţile dezvoltării creative a profesiei de contabil, activitatea căruia în prezent nu are un caracter analitic, dar este orientată, în principal, spre executarea funcţiilor de simplă evidenţă, spre întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare şi statistice. De aceea reforma contabilităţii nu poate fi realizată fără ridicarea nivelului profesional al contabililor şi sporirea rolului acestora în luarea deciziilor financiare şi de gestiune. 1.2. Contabilitatea şi politica fiscală Actualul sistem de contabilitate este constituit, în principal, în baza prevederilor legislaţiei fiscale. La rîndul ei, politica fiscală este subordonată scopurilor politice, sociale şi economice ale societăţii. Ca rezultat: unul din scopurile principale ale contabilităţii este calcularea profitului impozabil al întreprinderii, precum şi prezentarea informaţiilor privind plăţile în buget şi exercitarea controlului asupra acestor plăţi; reglementarea contabilităţii şi controlul asupra corectitudinii ţinerii evidenţei se efectuează, în primul rînd, de autorităţile fiscale; întreprinderile sînt nevoite să calculeze indicatorii conţinuţi în rapoarte în baza unor procedee şi metode ce diferă de cele stabilite prin standardele internaţionale de contabilitate, ceea ce reduce în mare măsură obiectivitatea informaţiei necesare tuturor categoriilor de utilizatori; rezultatele financiare sînt determinate, în mod prioritar, în baza metodei de casă şi nu a metodei specializării exerciţiilor metodei calculării aşa cum solicită standardele internaţionale; lista provizioanelor create pentru riscuri şi cheltuieli este limitată, fapt care conduce la afectarea garanţiilor de acoperire a cheltuielilor la încheierea tranzacţiilor riscante; metodele de evaluare a activelor şi de calculare a uzurii mijloacelor fixe aplicate în contabilitate sînt stabilite de regulile fiscale, care nu întotdeauna reflectă mărimea valorii reale a resurselor întreprinderii, prin urmare, şi mărimea valorii rezultatelor financiare; în costul producţiei, pe lîngă cheltuielile de bază, se includ toate cheltuielile de gestiune şi de deservire a producţiei. Conform standardelor internaţionale de contabilitate (S.I.C.), la costul producţiei se raportează doar cheltuielile directe şi indirecte de producţie. Cheltuielile de gestiune la nivel de întreprindere se raportează direct la diminuarea venitului. Ca urmare, indicatorii costului şi profitul global, în baza cărora se calculează venitul impozabil în republica noastră şi în ţările care acceptă cerinţele S.I.C., sînt incomparabili; există unele cheltuieli care nu se scad pînă la impozitarea profitului şi sînt acoperite din contul profitului rămas la dispoziţia întreprinderii; indicatorii incluşi în raportul privind rezultatele financiare sînt utilizaţi la verificarea corectitudinii calculării şi plăţii impozitelor etc. Pentru stabilirea indicatorilor ce fac obiectul rapoartelor financiare, care ar corespunde intereselor tuturor categoriilor de utilizatori, e necesar a fi exclusă influenţa legislaţiei fiscale asupra sistemului de contabilitate. 1.3. Conţinutul rapoartelor financiare Regulamentele în vigoare prevăd întocmirea şi prezentarea a două forme de rapoarte financiare principale: bilanţul întreprinderii şi raportul privind rezultatele financiare şi utilizarea acestora. Bilanţul nu reflectă situaţia patrimonială reală a întreprinderii, nu este adaptat pentru analiza situaţiei financiare, determinarea solvabilităţii şi lichidităţii acesteia. Activele curente se evaluează numai la costul efectiv, dar nu la valoarea cea mai mică dintre cele două evaluări, aşa cum prevăd standardele internaţionale de contabilitate. Mijloacele fixe sînt reevaluate periodic în mod centralizat, fapt ce nu permite reflectarea acestora în rapoartele financiare la valoarea reală. Unele posturi sînt prezentate în evaluare-brutto şi de aceea nu oferă utilizatorilor o imagine clară a activelor, a capitalului propriu şi a datoriilor întreprinderii. Raportul privind rezultatele financiare şi utilizarea lor conţine, de asemenea, un şir de indicatori nespecifici acestei forme de dare de seamă: repartizarea profitului, situaţia decontărilor cu bugetul privind impozitele, înlesnirile vizînd impozitarea etc. In acelaşi timp, datele aferente cheltuielilor de producţie au un caracter generalizator şi nu dezvăluie structura acestora, iar indicatorul principal - profitul de bilanţ - nu reflectă eficienţa activităţii întreprinderii. In acest scop în standardele internaţionale de contabilitate se utilizează indicatorul "profit-net". Coeficienţii unici, folosiţi în practica mondială pentru analiza efecienţei businessului, nu pot fi calculaţi în baza indicatorilor din rapoartele financiare existente. Prezentarea informaţiei financiare conform sistemului în vigoare influenţează negativ calitatea informaţiei şi înţelegerea acesteia de către utilizatori şi nu contribuie la atragerea investiţiilor în economia ţării. 1.4. Planul de conturi contabile Sistemul de conturi în vigoare nu permite ţinerea contabilităţii conform metodologiei acceptate în practica mondială, care prevede delimitarea contabilităţii în contabilitate financiară şi de gestiune; calcularea costului producţiei în baza evidenţei cheltuielilor de producţie directe şi indirecte; raportarea cheltuielilor unei perioade (comerciale, generale şi administrative etc.) nemijlocit la rezultatul financiar al activităţii întreprinderii; separarea strictă a conturilor pentru evidenţa activelor, capitalului propriu şi datoriilor întreprinderii. Metodologia aplicată de reflectare a operaţiilor economice în conturile contabile este adaptată insuficient pentru dezvăluirea specificului tuturor elementelor economiei de piaţă: investiţiile financiare, activele nemateriale, chiria finanţată (leasing), împrumuturile şi creditele, provizioanele (rezervele), veniturile şi cheltuielile, rezultatul financiar. Planul de conturi conţine un şir de conturi tranzitorii, ceea ce măreşte numărul înregistrărilor contabile, face ţinerea contabilităţii mai laborioasă, complică procesul de întocmire a rapoartelor financiare. 2. NECESITATEA REFORMEI CONTABILITĂŢII Sistemul de contabilitate actualmente în vigoare în republică se bazează pe principiile economiei planificate şi nu corespunde cerinţelor infrastructurii de piaţă în curs de creare. În noile condiţii de gospodărire conţinutul rapoartelor financiare nu este în stare să asigure cu informaţia necesară toate categoriile de utilizatori: administraţia întreprinderii, investitorii, băncile, creditorii şi cumpărătorii, bursele, autorităţile de stat etc. Concurenţa la nivel statal şi internaţional solicită conducătorilor întreprinderilor luarea unor asemenea decizii economice şi de gestiune eficiente, care anterior nu erau necesare. Din aceste considerente rapoartele trebuie să conţină informaţia privind profitul net (pierderile) pe genuri de activitate. Rentabilitatea capătă o însemnătate decisivă la estimarea activităţii întreprinderilor şi a situaţiilor financiare. Comparînd venitul şi profitul contabil cu cheltuielile şi potenţialul de producţie, întreprinderea trebuie să concluzioneze asupra raţionalităţii continuării sau încetării activităţii sale. Trecerea sistemului de contabilitate la standardele internaţionale oferă posibilitate conducătorilor de întreprinderi să dispună de informaţii privind situaţia reală financiară şi patrimonială, permite să ia, în mod independent, măsuri întemeiate şi oportune în vederea prevenirii fenomenelor economice negative. Reforma contabilităţii este necesară, în special, pentru atragerea de investiţii şi resurse de credit, dezvoltarea exportului şi importului de mărfuri. Creditorii, furnizorii şi cumpărătorii, inclusiv cei străini, au nevoie de o informaţie accesibilă şi clară. Neînţelegerea actualelor rapoarte financiare conduce la ţinerea unei evidenţe paralele, conform sistemului în vigoare şi celui internaţional, ceea ce constituie un proces deosebit de complicat şi laborios. Întreprinderile interesate în investiţii străine trebuie să prezinte rapoarte financiare pe înţelesul investitorilor şi creditorilor străini, aceştia urmînd să se asigure de profitabilitatea investiţiilor antrenate în economia republicii. In legătură cu aceasta sînt necesare formulare noi de rapoarte financiare aliniate la standardele internaţionale de contabilitate. În condiţiile economiei de piaţă sistemul de contabilitate încetează să exercite funcţiile de simplă evidenţă contabilă şi statistică şi se transformă într-un mijloc important de colectare, prelucrare şi transmitere a datelor privind agenţii economici. Acesta trebuie să reflecte toate aspectele activităţii întreprinderii, utilizatorii fiind în stare să aprecieze situaţia şi să ia decizii fundamentale privind: a) raţionalitatea procurării, păstrării sau vînzării hîrtiilor de valoare; b) asigurarea calităţii conducerii de către administraţia întreprinderii; c) capacitatea întreprinderii de a retribui munca angajaţilor şi de a le acorda diverse înlesniri; d) garantarea creditelor şi împrumuturilor; e) mărimea veniturilor ce urmează a fi repartizate, inclusiv a celor sub formă de dividende; f) politica fiscală. Prin urmare, exercitarea cu succes a noilor funcţii de către contabilitate este posibilă numai pe calea realizării reformelor în conformitate cu cerinţele standardelor internaţionale. Necesitatea reformei contabilităţii în Republica Moldova este determinată, de asemenea, de integrarea economică a diferitelor ţări şi de imperativul armonizării diverselor sisteme contabile la baza cărora se află standardele internaţionale de contabilitate. 3. OBIECTIVELE REFORMEI CONTABILITĂŢII Scopul principal al reformei contabilităţii îl constituie crearea unei baze informaţionale financiare, care să corespundă cerinţelor economiei de piaţă şi să reflecte starea şi modificarea situaţiei financiare, rezultatele activităţii întreprinderii ţinînd cont de interesele tuturor categoriilor de utilizatori. Reforma contabilităţii are drept obiectiv crearea unei baze informaţionale sigure în vederea dezvoltării pieţelor de capital şi de hîrtii de valoare, atragerii de investiţii, aprecierii obiective a activităţii întreprinderii, extinderii relaţiilor economice internaţionale, obţinerii unui sistem unic de comparare a indicatorilor financiari. Aceasta va permite autorităţilor de stat să utilizeze datele din rapoarte în calitate de bază informaţională principală la soluţionarea problemelor ce ţin de dezvoltarea economică, de finanţarea diverselor ramuri şi regiuni, de impunerea fiscală, precum şi la întocmirea bugetului de stat. Pentru atingerea scopurilor specificate este necesar a ridica rolul şi eficienţa contabilităţii în dirijarea economiei. În aceste condiţii urmează a delimita contabilitatea şi sistemul de impunere fiscală, a aplica principiile fundamentale de contabilitate şi a respecta cerinţele prevăzute de standardele internaţionale faţă de rapoartele financiare. 3.1. Organizarea contabilităţii financiare şi de gestiune In condiţiile economiei de piaţă, în funcţie de destinaţia informaţiei şi de categoriile de utilizatori ai acesteia, distingem contabilitate financiară şi contabilitate de gestiune. Contabilitatea financiară prevede generalizarea datelor contabile care se conţin în rapoartele financiare, dectinate atît utilizatorilor interni, cît şi celor externi ai informaţiei. Contabilitatea de gestiune reprezintă un sistem de colectare şi prelucrare a datelor aferente cheltuielilor de producţie, costului producţiei (lucrărilor, serviciilor) şi rentabilităţii întreprinderii. Aceste date sînt utilizate numai pentru necesităţile interne ale întreprinderii în scopul luării unor decizii concrete ce ţin de gestiune. Contabilitatea financiară se ţine în conformitate cu principiile generale acceptate şi este reglementată de actele normative uzuale, aprobate de autorităţile de stat. Contabilitatea de gestiune nu se reglementează în mod centralizat, ci se organizează în temeiul metodelor şi procedeelor elaborate de întreprindere în vederea obţinerii unei informaţii necesare pentru conducere. Ambele tipuri de contabilitate se organizează în baza documentaţiei primare unice. Indicatorii contabilităţii financiare se publică periodic pentru utilizatorii externi de informaţie, iar datele contabilităţii de gestiune nu pot fi date publicităţii, deoarece constituie secret comercial. 3.2. Aplicarea principiilor fundamentale ale contabilităţii Specializarea exerciţiilor (metoda calculării) Veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate şi în rapoartele financiare ale perioadei în care au avut loc, indiferent de încasările sau plăţile efective ale mijloacelor băneşti. Rapoartele financiare întocmite conform metodei specializării exerciţiilor asigură utilizatorii cu informaţii privind nu numai operaţiile precedente aferente plăţilor sau încasărilor mijloacelor băneşti, dar şi datoriile aferente plăţilor mijloacelor băneşti în viitor. Continuitatea activităţii La pregătirea rapoartelor financiare conducerea trebuie să estimeze posibilităţile întreprinderii de a-şi continua activitatea în viitorul apropiat. Prin urmare, dacă conducerea nu intenţionează şi nu este obligată să lichideze întreprinderea sau să reducă esenţial volumul de producţie, se vor aplica metodele tradiţionale de evaluare a activelor, datoriilor, precum şi de calculare a rezultatelor financiare. În cazul în care întreprinderea intenţionează sau este obligată să procedeze anume astfel, rapoartele financiare vor fi întocmite în baza altor principii. 3.3. Respectarea cerinţelor înaintate faţă de rapoartele financiare Prezentarea veridică şi autentică a informaţiei Contabilitatea financiară trebuie să reflecte autentic starea şi modificarea situaţiei financiare a întreprinderii, rezultatele activităţii acesteia. Pentru ca utilizatorii de informaţie financiară să fie în stare să ia decizii economice corecte, este necesară utilitatea acestei informaţii. Informaţia este utilă, dacă este oportună, obiectivă, importantă, autentică şi poate fi folosită pentru comparare. Comparabilitate Datele privind rezultatele activităţii întreprinderii trebuie să fie comparabile cu datele perioadelor precedente şi cu indicatorii altor întreprinderi atît la nivel republican, cît şi la nivel european, internaţional. Comparabilitatea datelor poate fi obţinută prin aplicarea consecventă a metodelor de contabilitate la o întreprindere concretă şi prin utilizarea principiilor preconizate în standardele internaţionale de contabilitate. Neutralitate Intru realizarea siguranţei informaţiei conţinute în rapoartele financiare, trebuie să fie asigurată neutralitatea ei. Rapoartele financiare nu sînt neutre, dacă informaţia care face obiectul acestora, este destinată numai unei categorii speciale de utilizatori sau contribuie la obţinerea unor rezultate prestabilite, care pot influenţa negativ luarea de decizii corecte de către utilizatori. Prudenţă Prudenţa înseamnă respectarea măsurilor de precauţie în procesul luării de decizii în condiţii de incertitudine, cînd activele sau veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile - subevaluate. Totodată, întreprinderea, pe baza profitului, creează, în caz de necesitate, rezerve respective. Prudenţa, însă, nu justifică crearea rezervelor latente. 3.4. Delimitarea regulilor contabilităţii financiare şi fiscale Reforma prevede delimitarea regulilor contabilităţii financiare şi a celor fiscale. Indicatorii rapoartelor financiare se calculează în baza standardelor naţionale de contabilitate, iar indicatorii fiscali - în baza Codului fiscal. Deoarece regulile sus-numite nu pot fi identice, indicatorii calculaţi cu aplicarea acestora vor fi diferiţi. Aceasta se referă, în mod prioritar, la cheltuielile, care, în conformitate cu cerinţele standardelor naţionale, trebuie să se scadă din venit (toate fără excepţie) la evaluarea rezultatului activităţii financiare, pe cînd legislaţia fiscală permite unele cheltuieli care nu urmează a fi scăzute pînă la impozitare. Mai mult ca atît, pot exista deosebiri şi în metodele de evaluare a activelor şi de calculare a uzurii mijloacelor fixe. În acest caz mărimile evaluării rezultatului financiar contabil şi venitului impozabil pentru perioada gestionară nu vor coincide. Pentru stabilirea acestor doi indicatori nu se cere ţinerea evidenţei paralele. Rezultatul financiar contabil va fi identificat în baza contabilităţii sistemice, iar legislaţia fiscală recunoaşte în calitate de bază pentru calcularea venitului impozabil rezultatul financiar contabil. Indicatorul impozabil va fi stabilit prin corectarea rezultatului financiar contabil cu mărimea diferenţelor (pozitive sau negative) provenite din nepotrivirea evidenţei fiscale şi financiare. O asemenea abordare va permite obţinerea indicatorilor necesari tuturor utilizatorilor, în baza unui sistem unic de informare, fără a admite sporirea volumului de muncă pentru executarea activităţilor de contabilitate. 4. ETAPELE REFORMEI CONTABILITĂŢII Realizarea eficientă şi cu succes a reformei contabilităţii în Republica Moldova se va efectua în următoarele etape: I. Elaborarea standardelor naţionale de contabilitate (S.N.C.). II. Elaborarea noului sistem de rapoarte financiare. III. Elaborarea noului Plan de conturi contabile. IV. Aprobarea standardelor naţionale de contabilitate şi a noului Plan de conturi contabile la întreprinderi. V. Aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu standardele naţionale de contabilitate deja elaborate. VI. Pregătirea şi reciclarea contabililor de la întreprinderi şi a altor categorii de angajaţi. VII. Implementarea standardelor naţionale de contabilitate şi a noului Plan de conturi contabile la toate întreprinderile din republică. 4.1. Standardele naţionale de contabilitate (S.N.C.) Standardul de contabilitate este un document care stabileşte normele principale de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor financiare. S.N.C. reprezintă baza sistemului de reglementare normativă a contabilităţii în republică, fiind elaborate şi aprobate de Ministerul Finanţelor. S.N.C. reflectă principiile generale de contabilitate pentru întreprinderile cu diverse tipuri de proprietate. Ele vor fi însoţite de comentarii respective privind aplicarea lor, avînd putere de acte normative şi fiind aprobate de Ministerul Finanţelor. Prevederile concrete ale noului sistem de contabilitate vor fi expuse în următoarele standarde: S.N.C. 1 "Politica de contabilitate". S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale". S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii". S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare". S.N.C. 7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti". S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate". S.N.C. 9 "Contabilitatea cheltuielilor pentru cercetări ştiinţifice şi lucrări de proiectare şi experimentare". S.N.C. 10 "Eventualităţi şi evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului". S.N.C. 11 "Contractele de construcţie". S.N.C. 12 "Contabilitatea impozitului pe venit". S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale (imobilizărilor necorporale)". S.N.C. 14 "Informaţii financiare privind sectoarele". S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung". S.N.C. 17 "Contabilitatea chiriei". S.N.C. 18 "Venitul". S.N.C. 19 "Cheltuielile pentru pensii". S.N.C. 20 "Contabilitatea subvenţiilor de stat şi publicitatea asistenţei de stat". S.N.C. 21 "Efectele variaţiilor cursurilor valutare". S.N.C. 22 "Asocierea întreprinderilor". S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile". S.N.C. 24 "Publicitatea informaţiei privind părţile asociate". S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor". S.N.C. 26 "Contabilitatea şi întocmirea rapoartelor financiare care vizează programele de pensionare". S.N.C. 27 "Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor la întreprinderile fiice". S.N.C. 28 "Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate". S.N.C. 29 "Informaţia financiară în condiţiile economiei hiperinflaţioniste". S.N.C. 31 "Reflectarea în rapoartele financiare a participaţiilor în întreprinderile mixte". S.N.C. 32 "Instrumentele financiare". S.N.C. 33 "Particularităţile evidenţei la întreprinderile mici". S.N.C. 34 "Particularităţile evidenţei la întreprinderile agricole". S.N.C. 35 "Contabilitatea în companiile de investiţii". S.N.C. 36 "Contabilitatea în asociaţiile de economii şi împrumut ale cetăţenilor". [Alin. "S.N.C. 36" introdus prin Hot. Guv. nr.1011 din 30.09.98] Standardele naţionale de contabilitate enumerate mai sus corespund, în fond, cu standardele internaţionale. În standardele naţionale este inclus şi standardul privind componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii, care nu este prevăzut în lista standardelor internaţionale, însă elaborarea acestuia este generată de necesitatea facilitării asimilării noului sistem de contabilitate al consumurilor şi cheltuielilor la etapa iniţială a reformei contabilităţii. Mai mult ca atît, va fi elaborat un standard provizoriu de evaluare a activelor ce va facilita procesul de elaborare a altor standarde naţionale. În viitor standardele naţionale vor fi perfecţionate pe măsura introducerii modificărilor şi completărilor în standardele internaţionale în vigoare şi vor fi precizate în procesul dezvoltării infrastructurii de piaţă din republică. 4.2. Noul sistem de rapoarte financiare Sistemul rapoartelor financiare include bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind circulaţia capitalului propriu, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, anexe şi note explicative. Formularul bilanţului contabil va fi modificat în mod radical pentru a reflecta real activele, capitalul propriu, datoriile şi pentru a ameliora calităţile analitice ale bilanţului. Raportul privind rezultatele financiare va fi întocmit pe un nou formular. El va conţine datele necesare pentru calcularea profitului net - un indicator important pentru toate categoriile de utilizatori. Mai mult decît atît, în acest formular vor fi delimitate veniturile şi cheltuielile aferente activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi cheltuielile, veniturile apărute în urma unor evenimente neordinare. Raportul privind circulaţia capitalului propriu conţine informaţia privind modificările capitalului statutar, rezervelor, profitului nerepartizat şi altor surse de mijloace proprii. În prezent raportul privind fluxul mijloacelor băneşti ale întreprinderii nu se întocmeşte. El va conţine informaţia privind mijloacele băneşti şi circulaţia acestora pe genuri de activitate. Necesitatea unui atare raport este condiţionată de aplicarea principiului specializării exerciţiilor în contabilitate. El este necesar utilizatorilor interni şi externi pentru a verifica fluxurile mijloacelor băneşti, a evalua solvabilitatea întreprinderii, a întocmi planurile de afaceri, a obţine credite bancare etc. Anexele şi notele explicative vor reflecta informaţii mai ample privind activitatea întreprinderii şi vor conţine analiza acesteia. 4.3. Noul Plan de conturi Un element indispensabil al reformei îl prezintă elaborarea noului Plan de conturi şi a unei metodologii adecvate de reflectare a operaţiilor în conturi. Noul Plan de conturi trebuie să asigure reflectarea precisă a activelor, capitalului propriu, datoriilor, proceselor şi rezultatelor activităţii în conformitate cu cerinţele de întocmire a noilor formulare de rapoarte financiare şi cu cerinţele contabilităţii de gestiune. 4.4. Modificarea bazei legislative Reforma contabilităţii presupune operarea unui şir de modificări şi completări în legislaţia în vigoare, rezultate din S.N.C. în curs de elaborare, care, după aprobare, urmează a fi prezentate Parlamentului. Unele principii de contabilitate vor influenţa şi vor necesita operarea modificărilor respective în legile cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, cu privire la contabilitate, cu privire la activitatea de audit etc. Aceste modificări şi completări vor asigura armonizarea legislaţiei naţionale cu principiile internaţionale fundamentale şi cerinţele contabilităţii în condiţiile economiei de piaţă. La elaborarea S.N.C. metodele de evidenţă vor fi aduse la maximum în conformitate cu prevederile Codului fiscal. În cazul în care prevederile Codului fiscal vin în contradicţie cu cerinţele S.N.C., în contabilitate se acordă prioritate celor din urmă, deoarece acestea sînt destinate tuturor categoriilor de utilizatori. 4.5. Aprobarea elaborărilor şi implementarea noului sistem de contabilitate Standardele naţionale şi noul Plan de conturi vor fi aprobate iniţial la cîteva întreprinderi (pe măsura elaborării şi aprobăriilor). Noul sistem de contabilitate va fi implementat la toate întreprinderile din republică, începînd cu anul 1998. 4.6. Instruirea şi reciclarea specialiştilor Concomitent cu aprobarea standardelor naţionale elaborate va începe reciclarea şi instruirea specialiştilor în baza noului sistem de contabilitate. Pentru aceasta va fi elaborat un program complex, ce va include studierea principiilor generale de contabilitate, însuşirea prevederilor standardelor naţionale, a modului de întocmire a noilor formulare de rapoarte financiare şi de aplicare a noului Plan de conturi. 4.7. Termenele de executare a lucrărilor Standardele naţionale de contabilitate şi comentariile privind aplicarea acestora vor fi elaborate pe etape: Etapa I - pînă la 30 aprilie 1997: Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare. S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii". S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare". S.N.C. 7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti". Etapa II - pînă la 1 august 1997: S.N.C. 1 "Politica de contabilitate". S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale". S.N.C. 12 "Contabilitatea impozitului pe venit". S.N.C. 14 "Informaţii financiare privind sectoarele". S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung". S.N.C. 18 "Venitul". S.N.C. 23 "Cheltuielile privind împrumuturile". S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor". S.N.C. 28 "Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate". Etapa III - pînă la 1 decembrie 1997: S.N.C. 11 "Contractele de construcţie". S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale (imobilizărilor necorporale)". S.N.C. 17 "Contabilitatea chiriei". S.N.C. 21 "Efectele variaţiilor cursurilor valutare". S.N.C. 24 "Publicitatea informaţiei privind părţile asociate". S.N.C. 27 "Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor la întreprinderile-fiice". S.N.C. 31 "Reflectarea rapoartelor financiare a participaţiilor în întreprinderile mixte". Etapa IV - în cursul anului 1998 În etapa IV va fi continuată elaborarea S.N.C. care nu stau la baza organizării sistemului de contabilitate în Republica Moldova în conformitate cu cerinţele internaţionale, însă reflectă diferite particularităţi de funcţionare a agenţilor economici în funcţie de formele lor organizatorico-juridice, particularităţile ramurale, specificul condiţiilor activităţii şi alţi factori. Etapa IV cuprinde elaborarea următoarelor standarde: S.N.C. 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate". S.N.C. 9 "Contabilitatea cheltuielilor pentru cercetări ştiinţifice şi lucrari de proiectare şi experimentare". S.N.C. 10 "Eventualităţi şi evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului". S.N.C. 19 "Cheltuielile pentru pensii". S.N.C. 20 "Contabilitatea subvenţiilor de stat şi publicitatea asistenţei de stat". S.N.C. 22 "Asocierea întreprinderilor". S.N.C. 26 "Contabilitatea şi întocmirea rapoartelor financiare care vizează programele de pensionare". S.N.C. 29 "Informaţia financiară în condiţiile economiei hiperinflaţioniste". S.N.C. 32 "Instrumentele financiare". S.N.C. 33 "Particularităţile evidenţei la întreprinderile mici". S.N.C. 34 "Particularităţile evidenţei la întreprinderile agricole". S.N.C. 35 "Contabilitatea în companiile de investiţii". La finele anului 1997 va fi elaborat şi adoptat noul Plan de conturi şi normele metodologice de aplicare a acestuia. Concomitent se va purcede la realizarea programului complex de reciclare şi instruire a personalului, conform noului sistem de contabilitate. In anul 1998 vor fi prezentate Parlamentului propuneri de modificare a legislaţiei în vigoare în conformitate cu prevederile S.N.C., elaborate în baza standardelor internaţionale. Anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1187 din 24 decembrie 1997 LISTA hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova care se abrogă, începînd cu 1 ianuarie 1998 1. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 340 din 2 iunie 1993 "Despre aprobarea Regulamentului de bază cu privire la structura cheltuielilor de fabricare şi desfacere a producţiei (lucrărilor, serviciilor), incluse în preţul de cost şi modul de formare a rezultatelor financiare ale întreprinderilor" (Monitorul Oficial, 1993, nr. 6, art. 190). 2. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 148 din 20 aprilie 1994 "Privind introducerea unor completări în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 340 din 2 iunie 1993" (Monitorul Oficial, 1994, nr. 4, art. 127). 3. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 405 din 9 iunie 1994 "Despre introducerea unor modificări în hotărîrile Guvernului Republicii Moldova". 4. Punctul 10 din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 761 din 13 octombrie 1994 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la asanarea, reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor insolvabile" (Monitorul Oficial, 1994, nr. 13, art. 112), cu modificările operate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 692 din 24 iulie 1997 (Monitorul Oficial, 1997, nr. 56, art. 606). 5. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 953 din 28 decembrie 1994 "Cu privire la operarea unor modificări în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 340 din 2 iunie 1993" (Monitorul Oficial, 1995, nr. 7, art. 39). 6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 527 din 26 iulie 1995 "Privind modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 340 din 2 iunie 1993" (Monitorul Oficial, 1995, nr. 56-57, art. 440). 7. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 615 din 4 septembrie 1995 "Cu privire la completarea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 340 din 2 iunie 1993" (Monitorul Oficial, 1995, nr. 61, art. 495). 8. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 625 din 8 septembrie 1995 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind structura cheltuielilor şi modul de formare a rezultatelor financiare ale băncilor şi ale altor instituţii de credit" (Monitorul Oficial, 1995, nr. 55, art. 436). 9. Punctele 1, 2 şi 3 din modificările şi completările ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 342 din 21 iunie 1996 "Privind modificarea şi abrogarea unor hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova" (Monitorul Oficial, 1996, nr. 52-53, art. 438). 10. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 575 din 24 octombrie 1996 "Privind modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 340 din 2 iunie 1993" (Monitorul Oficial, 1996, nr. 78-79, art. 626). 11. Punctul 14 din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 477 din 26 mai 1997 "Cu privire la măsurile stringente de restructurare şi redresare financiară a întreprinderilor industriale" (Monitorul Oficial, 1997, nr. 41-42, art. 444). 12. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 832 din 4 septembrie 1997 "Privind modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 340 din 2 iunie 1993" (Monitorul Oficial, 1997, nr. 72-73, art. 735).