Prezenta lege transpune Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.764/2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 91 din 29 martie 2019, CELEX: 32019R0515.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi obiectul legii

(1) Prezenta lege are drept scop consolidarea desfăşurării comerţului dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova prin aplicarea principiului recunoaşterii reciproce şi prin eliminarea obstacolelor nejustificate în calea comerţului.

(2) Prezenta lege stabileşte norme şi proceduri naţionale pentru recunoaşterea mărfurilor care respectă prevederile actului Uniunii Europene privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor în cazuri individuale, referitoare la mărfurile care nu se supun restricţiilor cantitative la import şi la export sau unor măsuri cu efect echivalent şi care sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2) se ţine seama de restricţiile la import, la export sau de tranzit, justificate de motive de morală publică, de ordine şi siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii umane şi a animalelor sau de ocrotire a plantelor, precum şi de motive de protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică ori de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale. Restricţiile respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nicio restricţie disimulată în calea comerţului dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Moldova. În aceste situaţii se ţine seama de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

(4) Prezenta lege prevede, de asemenea, instituirea şi menţinerea punctelor naţionale de informare despre produse, cooperarea şi schimbul de informaţii în contextul principiului recunoaşterii reciproce.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică mărfurilor de orice tip, inclusiv produselor din domeniul agriculturii şi al pescuitului, precum şi deciziilor administrative, cu sensul definit la alin.(2), emise sau care urmează să fie emise de către autorităţile administraţiei publice şi/sau de către alte instituţii abilitate prin lege cu competenţe de emitere a unor astfel de decizii (în continuare – autorităţi competente naţionale), în legătură cu orice astfel de mărfuri care sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene, în cazul în care decizia administrativă în cauză îndeplineşte următoarele criterii:

a) temeiul pentru emiterea deciziei administrative constituie o normă tehnică naţională cu sensul definit la alin.(3); şi

b) efectul direct sau indirect al deciziei administrative constă în restricţionarea sau refuzul accesului pe piaţă al mărfurilor.

(2) În sensul prezentei legi, prin decizie administrativă se înţelege orice act al unei autorităţi competente naţionale, care se bazează pe o normă tehnică naţională, cu sensul definit la alin.(3), şi care are acelaşi efect juridic precum efectul menţionat la alin.(1) lit.b) sau un efect juridic similar.

(3) În sensul prezentei legi, prin normă tehnică naţională se înţelege orice prevedere a unui act cu putere de lege, a unui act administrativ sau a unei alte norme administrative, care are următoarele caracteristici:

1) vizează mărfurile sau aspecte ale mărfurilor care nu fac obiectul armonizării la nivelul Uniunii Europene;

2) fie interzice punerea la dispoziţie pe piaţă a mărfurilor sau a mărfurilor de un anumit tip, fie impune respectarea legislaţiei Republicii Moldova, de facto sau de jure, ori de câte ori mărfurile respective sunt puse la dispoziţie pe piaţă; şi

3) prevede cel puţin una dintre următoarele măsuri:

a) stabileşte caracteristicile necesare ale mărfurilor sau ale mărfurilor de un anumit tip, precum sunt nivelul de calitate, de performanţă sau de securitate ori dimensiunile acestora, inclusiv cerinţele aplicabile mărfurilor respective în ceea ce priveşte denumirea comercială, terminologia, simbolurile, metodele de încercare, ambalajul, marcarea sau etichetarea, precum şi procedurile de evaluare a conformităţii;

b) în scopul protejării consumatorilor sau a mediului, impune alte cerinţe pentru mărfuri sau pentru mărfurile de un anumit tip, care afectează ciclul de viaţă al acestora după ce au fost puse la dispoziţie pe piaţă, precum sunt condiţiile de utilizare, reciclare, reutilizare sau eliminare, în cazul în care astfel de condiţii pot afecta în mod semnificativ compoziţia sau natura mărfurilor respective sau punerea la dispoziţie pe piaţă a acestora.

(4) Prevederile alin.(3) pct.3) lit.a) se aplică, de asemenea, metodelor şi proceselor de producţie utilizate în ceea ce priveşte produsele agricole, inclusiv produsele de pescuit, şi comerţul cu produse agricole destinate consumului uman sau animal, precum şi metodelor şi proceselor de producţie aferente altor produse, în cazul în care acestea afectează caracteristicile produselor respective.

(5) O procedură de autorizare prealabilă nu constituie o normă tehnică naţională în sensul prezentei legi. O decizie de refuz al autorizării prealabile, bazată pe o normă tehnică naţională, este considerată un act administrativ căruia i se aplică prevederile prezentei legi în cazul în care actul respectiv îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1).

(6) Prezenta lege nu se aplică:

a) deciziilor cu caracter judiciar emise de către instanţele naţionale;

b) deciziilor cu caracter judiciar emise de către autorităţile responsabile de aplicarea legii pe parcursul investigării sau al urmăririi penale a unei infracţiuni în ceea ce priveşte terminologia, simbolurile ori alte referinţe materiale la organizaţii neconstituţionale sau criminale ori a unei infracţiuni cu caracter rasist, discriminatoriu sau xenofob.

(7) Prevederile art.5 şi 6 din prezenta lege nu aduc atingere aplicării prevederilor:

a) art.8 alin.(1) lit.b)–f) din Legea nr.422/2006 privind securitatea generală a produselor;

b) art.26 şi 28 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor;

c) art.33 şi 34 din Legea nr.66/2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate referitoare la efectuarea controalelor oficiale privind denumirile de origine protejate, indicaţiile geografice protejate şi menţiunile tradiţionale protejate;

d) art.30 din Legea nr.50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor.

(8) Prezenta lege nu aduce atingere obligaţiei de a notifica Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene, în temeiul procedurii de furnizare de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale, cu privire la proiectele de reglementări tehnice naţionale înainte de aprobarea acestora de către Guvern.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. mărfuri comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene – mărfuri sau mărfuri de un anumit tip care fie respectă normele relevante aplicabile în statul membru al Uniunii Europene respectiv, fie nu fac obiectul unor astfel de norme în statul respectiv şi care sunt puse la dispoziţia utilizatorilor finali din statul membru al Uniunii Europene;

2. distribuitor – persoană fizică sau juridică care face parte din lanţul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziţie mărfuri pe piaţa din Republica Moldova;

3. importator – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova, care pune la dispoziţie, pentru prima dată, mărfuri dintr-un stat membru al Uniunii Europene pe piaţa din Republica Moldova;

4. motive legitime de interes public – justificări întemeiate pe raţiuni de morală publică, de ordine şi siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii umane şi a animalelor sau de ocrotire a plantelor, precum şi de protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică ori de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale sau de alte motive imperative de interes public. Motivele respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi de restricţie disimulată în calea comerţului dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Moldova;

5. operator economic – producător, reprezentant autorizat, importator şi/sau distribuitor al mărfurilor comercializate în mod legal în statele membre ale Uniunii Europene;

6. organism de evaluare a conformităţii – cu sensul definit la art.2 din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii;

7. procedură de autorizare prealabilă – procedură administrativă stabilită de legislaţie, prin care autoritatea competentă naţională este obligată, în baza unei cereri depuse de către un operator economic, să acorde o aprobare formală înainte ca mărfurile să poată fi puse la dispoziţie pe piaţa din Republica Moldova;

8. producător:

a) persoană fizică sau juridică care produce mărfuri ori care dispune proiectarea şi producerea acestora sau care produce mărfuri ce nu sunt rezultatul unui proces de fabricaţie, inclusiv produse agricole, şi care le comercializează sub denumirea sau marca comercială a persoanei respective;

b) persoană fizică sau juridică care modifică mărfurile ce sunt deja comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Republica Moldova, într-un mod care poate afecta conformitatea acestora cu normele relevante aplicabile în statul membru respectiv sau în Republica Moldova; ori

c) persoană fizică sau juridică, alta decât cele specificate la lit.a) şi b), care, prin aplicarea numelui propriu, a mărcii comerciale sau a unei alte caracteristici distinctive a sale pe mărfuri sau pe documentele care însoţesc mărfurile respective, se prezintă drept producătorul mărfurilor în cauză;

9. punere la dispoziţie pe piaţă – furnizare a unor mărfuri în vederea distribuirii, a consumului sau a utilizării acestora pe piaţa unui stat membru al Uniunii Europene sau pe piaţa din Republica Moldova în cadrul unei activităţi comerciale, fie în schimbul unei plăţi, fie în mod gratuit;

10. rechemare – măsură care vizează returnarea unor mărfuri ce au fost deja puse la dispoziţia utilizatorului final;

11. refuz al accesului pe piaţă – oricare dintre următoarele măsuri:

a) interzicerea punerii la dispoziţie pe piaţă a mărfurilor sau interzicerea păstrării acestora pe piaţă;

b) solicitarea privind retragerea sau rechemarea mărfurilor de pe piaţă;

12. reprezentant autorizat – persoană fizică sau juridică înregistrată în Republica Moldova care a fost împuternicită, printr-un mandat în formă scrisă, de către un producător pentru a acţiona în numele acestuia în scopul punerii la dispoziţie pe piaţă a mărfurilor în cauză;

13. retragere – măsură care împiedică punerea la dispoziţie pe piaţă a unor mărfuri ce se regăsesc în lanţul de aprovizionare;

14. restricţionare a accesului pe piaţă – impunere a unor condiţii care trebuie îndeplinite fie înainte ca mărfurile să fie puse la dispoziţie pe piaţă, fie pentru ca acestea să fie păstrate pe piaţa respectivă, condiţii care, în ambele cazuri, necesită modificarea uneia sau a mai multor caracteristici ale mărfurilor, astfel cum sunt prevăzute la art.2 alin.(3) pct.3) lit.a), sau necesită efectuarea unor încercări suplimentare;

15. utilizator final – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova, căreia îi sunt puse la dispoziţie sau i-au fost puse la dispoziţie mărfurile fie în calitate de consumator, în afara oricărei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau profesionale, fie în calitate de utilizator final profesional, în cadrul activităţilor sale industriale sau profesionale.

Capitolul II

PROCEDURI PRIVIND APLICAREA PRINCIPIULUI

RECUNOAŞTERII RECIPROCE ÎN CAZURI INDIVIDUALE

Articolul 4. Declaraţia de recunoaştere reciprocă

(1) Producătorul mărfurilor sau al mărfurilor de un anumit tip, care sunt puse la dispoziţie sau care urmează să fie puse la dispoziţie pe piaţa din Republica Moldova, poate întocmi o declaraţie voluntară de comercializare în mod legal a mărfurilor în scopul recunoaşterii reciproce (în continuare – declaraţie de recunoaştere reciprocă) pentru a demonstra autorităţilor competente naţionale că mărfurile respective sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene.

Producătorul poate împuternici reprezentantul său autorizat să întocmească, în numele producătorului, declaraţia de recunoaştere reciprocă.

(2) Declaraţia de recunoaştere reciprocă este întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în anexă şi trebuie să conţină toate informaţiile specificate în anexă.

(3) Producătorul sau reprezentantul său autorizat întocmeşte declaraţia de recunoaştere reciprocă, prevăzută în anexă, indicând doar informaţiile stabilite în partea I a declaraţiei în cauză, iar importatorul sau distribuitorul – doar informaţiile stabilite în partea a II-a a declaraţiei respective.

(4) Partea I şi partea a II-a a declaraţiei de recunoaştere reciprocă pot fi întocmite de către importator sau de către distribuitor, cu condiţia ca semnatarul să poată furniza elementele de probă menţionate la art.5 alin.(5) lit.a).

(5) Declaraţia de recunoaştere reciprocă se întocmeşte în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. În cazul Republicii Moldova, declaraţia de recunoaştere reciprocă se traduce în limba română de către operatorul economic.

(6) Operatorii economici care semnează declaraţia de recunoaştere reciprocă sau o parte a acesteia sunt responsabili pentru conţinutul şi corectitudinea informaţiilor pe care le furnizează în declaraţia de recunoaştere reciprocă, inclusiv pentru corectitudinea informaţiilor pe care le traduc. În sensul prezentului alineat, operatorii economici poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

(7) Operatorii economici se asigură că declaraţia de recunoaştere reciprocă este actualizată în mod permanent, astfel încât să reflecte toate modificările informaţiilor pe care aceştia le-au furnizat în declaraţia respectivă.

(8) Declaraţia de recunoaştere reciprocă este prezentată autorităţii competente naţionale în scopul efectuării evaluării prevăzute la art.5. Declaraţia în cauză poate fi prezentată pe suport de hârtie sau în formă electronică ori poate fi pusă la dispoziţie în regim online.

(9) În cazul în care operatorii economici pun la dispoziţie declaraţia de recunoaştere reciprocă în regim online, se aplică următoarele cerinţe:

a) tipul de mărfuri sau seria pentru care se întocmeşte declaraţia de recunoaştere reciprocă este uşor de identificat; şi

b) mijloacele tehnice utilizate permit accesul facil la declaraţia de recunoaştere reciprocă, fiind monitorizate pentru a se asigura disponibilitatea declaraţiei respective şi accesul la aceasta.

(10) În cazul în care mărfurile pentru care se prezintă declaraţia de recunoaştere reciprocă fac, de asemenea, obiectul unui act al Uniunii Europene prin care se solicită o declaraţie de conformitate UE, declaraţia de recunoaştere reciprocă poate fi anexată la declaraţia de conformitate UE respectivă.

Articolul 5. Evaluarea mărfurilor

(1) În situaţia în care autoritatea competentă naţională intenţionează să evalueze mărfurile care fac obiectul prezentei legi în scopul stabilirii dacă acestea sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene şi, în acest caz, dacă interesele publice legitime vizate de norma tehnică naţională sunt protejate în mod adecvat, ţinându-se seama de caracteristicile mărfurilor respective, autoritatea competentă naţională notifică, fără întârziere, operatorul economic în cauză.

(2) Autoritatea competentă naţională notifică operatorul economic cu privire la efectuarea evaluării, indicând mărfurile care fac obiectul evaluării şi specificând norma tehnică naţională aplicabilă sau procedura de evaluare prealabilă, precum şi cu privire la posibilitatea de prezentare a declaraţiei de recunoaştere reciprocă, prevăzută la art.4, în scopul efectuării evaluării în cauză.

(3) Pe durata efectuării evaluării prevăzute la alin.(1), operatorul economic are dreptul să pună la dispoziţie mărfuri pe piaţa din Republica Moldova şi poate continua să le comercializeze, cu excepţia cazului în care operatorul economic a fost notificat cu privire la decizia administrativă de restricţionare sau de refuz al accesului pe piaţă pentru mărfurile respective.

(4) Prevederile alin.(3) nu se aplică în cazul în care evaluarea este efectuată în cadrul unei proceduri de autorizare prealabilă sau în cazul în care autoritatea competentă naţională suspendă temporar punerea la dispoziţie pe piaţă a mărfurilor care fac obiectul evaluării în conformitate cu art.6.

(5) În cazul în care declaraţia de recunoaştere reciprocă este prezentată autorităţii competente naţionale în conformitate cu art.4, în scopul efectuării evaluării prevăzute la alin.(1):

a) declaraţia de recunoaştere reciprocă, împreună cu documentele justificative necesare pentru verificarea informaţiilor conţinute în aceasta, care au fost furnizate ca răspuns la cererea autorităţii competente naţionale, sunt acceptate de către autoritatea respectivă ca fiind suficiente pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene; şi

b) autoritatea competentă naţională nu solicită operatorului economic documente sau informaţii suplimentare pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene.

(6) În cazul în care declaraţia de recunoaştere reciprocă nu este prezentată autorităţii competente naţionale în conformitate cu art.4, în scopul efectuării evaluării prevăzute la alin.(1), autoritatea competentă naţională solicită operatorului economic să furnizeze documentele şi informaţiile, necesare pentru evaluarea respectivă, cu privire la:

a) caracteristicile mărfurilor sau ale tipului de mărfuri în cauză; şi

b) comercializarea în mod legal a mărfurilor într-un stat membru al Uniunii Europene.

(7) Operatorul economic are la dispoziţie cel puţin 15 zile lucrătoare de la data solicitării autorităţii competente naţionale în care să prezinte documentele şi informaţiile prevăzute la alin.(5) lit.a) sau la alin.(6), precum şi toate argumentele sau observaţiile pe care le consideră relevante.

(8) În scopul efectuării evaluării prevăzute la alin.(1), dacă autoritatea competentă naţională trebuie să verifice anumite informaţii furnizate de către operatorul economic, pentru a verifica informaţiile respective, autoritatea competentă naţională, în conformitate cu art.10 alin.(2), notifică autorităţile competente sau punctele de informare despre produse din statul membru al Uniunii Europene în care operatorul economic susţine că îşi comercializează în mod legal mărfurile.

(9) În cadrul efectuării evaluării prevăzute la alin.(1), autoritatea competentă naţională ia în considerare rapoartele de încercare sau certificatele eliberate de un organism de evaluare a conformităţii, furnizate de către operatorul economic ca parte a evaluării. Autoritatea competentă naţională nu poate respinge rapoartele de încercare sau certificatele eliberate de către un organism de evaluare a conformităţii care este acreditat pentru domeniul relevant de activitate de evaluare a conformităţii de către un organism de acreditare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, semnatar al Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA-MLA), din motive legate de competenţa organismului respectiv.

(10) În cazul în care, după finalizarea evaluării prevăzute la alin.(1), autoritatea competentă naţională emite o decizie administrativă privind mărfurile pe care le-a evaluat, aceasta notifică, fără întârziere, operatorul economic cu privire la decizia respectivă. În termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data emiterii deciziei administrative, autoritatea competentă naţională notifică Comisia Europeană cu privire la decizia respectivă, utilizând, în acest scop, sistemul de informare şi comunicare indicat la art.11.

(11) Decizia administrativă prevăzută la alin.(10) conţine motivele care au stat la baza acesteia, prezentate într-un mod suficient de detaliat şi fundamentat pentru a facilita evaluarea compatibilităţii deciziei respective cu principiul recunoaşterii reciproce şi cu prevederile prezentei legi.

(12) În decizia administrativă prevăzută la alin.(10) sunt incluse următoarele informaţii:

a) norma tehnică naţională pe care se întemeiază decizia administrativă;

b) motivele legitime de interes public care justifică aplicarea normei tehnice naţionale pe care se întemeiază decizia administrativă;

c) elementele de probă, tehnice sau ştiinţifice, pe care autoritatea competentă naţională le-a luat în considerare, inclusiv, eventualele evoluţii ale tehnologiei survenite de la intrarea în vigoare a normei tehnice naţionale;

d) sinteza argumentelor prezentate de către operatorul economic în cauză, relevante pentru evaluarea prevăzută la alin.(1), după caz;

e) dovada faptului că decizia administrativă este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit şi că aceasta nu depăşeşte cadrul necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(13) Decizia administrativă prevăzută la alin.(10) indică căile de atac disponibile în temeiul art.120 şi 124 din Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116/2018, precum şi termenele aplicabile acestor căi de atac.

(14) Decizia administrativă include, de asemenea, o trimitere la opiniile Comisiei Europene, publicate pe site-ul web oficial al acesteia, privind reţeaua de soluţionare a problemelor intervenite pe piaţa internă (SOLVIT), care au fost luate în considerare de către autoritatea competentă naţională, în conformitate cu art.8.

(15) Decizia administrativă prevăzută la alin.(10) nu produce efecte decât după notificarea operatorului economic în legătură cu aceasta, în conformitate cu prevederile alineatului menţionat.

Articolul 6. Suspendarea temporară a accesului pe piaţă

(1) Autoritatea competentă naţională care efectuează o evaluare a mărfurilor în temeiul art.5 poate suspenda temporar punerea la dispoziţie pe piaţa din Republica Moldova a mărfurilor respective în următoarele cazuri:

a) în condiţii normale de utilizare sau în condiţii previzibile în mod rezonabil, mărfurile reprezintă un risc grav la adresa securităţii, a sănătăţii umane sau a mediului, chiar şi fără efecte imediate, care necesită o intervenţie rapidă din partea autorităţii competente naţionale; sau

b) punerea la dispoziţie pe piaţa din Republica Moldova a mărfurilor sau a mărfurilor de un anumit tip este, în general, interzisă din motive de morală publică sau de securitate publică.

(2) Autoritatea competentă naţională notifică, fără întârziere, operatorul economic, Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene cu privire la suspendarea temporară prevăzută la alin.(1).

(3) Notificarea către Comisia Europeană şi către statele membre ale Uniunii Europene se efectuează prin intermediul sistemului de informare şi comunicare prevăzut la art.11. În cazurile indicate la alin.(1) lit.a), notificarea trebuie să fie însoţită de o justificare tehnică sau ştiinţifică detaliată, care să demonstreze motivele pentru care se consideră că acest caz face obiectul literei respective.

Articolul 7. Notificarea prin Sistemul de schimb rapid de informaţii (RAPEX) sau prin Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje (RASFF)

În cazul în care decizia administrativă prevăzută la art.5 sau suspendarea temporară prevăzută la art.6 este, totodată, o măsură care trebuie să fie notificată prin Sistemul de schimb rapid de informaţii (în continuare – RAPEX), în conformitate cu Legea nr.422/2006 privind securitatea generală a produselor, sau prin Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje (în continuare – RASFF), în conformitate cu Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor, nu este necesară notificarea separată a Comisiei Europene şi a statelor membre ale Uniunii Europene în temeiul prezentei legi, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele criterii:

a) notificarea prin RAPEX sau RASFF indică faptul că notificarea măsurii este considerată, de asemenea, notificare în temeiul prezentei legi; şi

b) documentele justificative necesare pentru luarea deciziei administrative conform art.5 sau pentru suspendarea temporară conform art.6 sunt incluse în notificarea RAPEX sau RASFF.

Articolul 8. Procedura de soluţionare a problemelor

În cazul emiterii unei decizii administrative privind mărfurile evaluate, autoritatea competentă naţională ia în considerare opiniile Comisiei Europene prezentate în cadrul procedurii care guvernează reţeaua de soluţionare a problemelor intervenite pe piaţa internă (SOLVIT) şi publicate pe site-ul web oficial al Comisiei Europene.

Capitolul III

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ, MONITORIZAREA ŞI COMUNICAREA

Articolul 9. Atribuţiile punctelor de informare despre produse

(1) Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării se desemnează în calitate de autoritate naţională responsabilă de coordonarea aplicării principiului recunoaşterii reciproce (în continuare – autoritate naţională de coordonare).

(2) În calitate de puncte de informare despre produse, conform domeniilor de competenţă, se desemnează următoarele autorităţi ale administraţiei publice:

a) Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

b) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

c) Ministerul Mediului;

d) Ministerul Afacerilor Interne;

e) Ministerul Sănătăţii;

f) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;

g) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Autorităţile prevăzute la alin.(2) transmit autorităţii naţionale de coordonare datele de identificare ale punctelor de informare despre produse. În cazul unor modificări ale datelor de identificare, autorităţile notifică modificările respective în termen de două zile lucrătoare.

(4) Autoritatea naţională de coordonare transmite:

a) lista punctelor de informare despre produse către Comisia Europeană;

b) informaţiile prevăzute la alin.(5) şi (6) la cererea unei autorităţi competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

(5) Punctele de informare despre produse, prevăzute la alin.(2), furnizează în regim online următoarele informaţii privind:

a) principiul recunoaşterii reciproce, inclusiv informaţii privind procedura prevăzută la art.5;

b) datele de contact ale autorităţilor competente naţionale, inclusiv detalii relevante privind autorităţile responsabile de monitorizarea punerii în aplicare a normelor tehnice naţionale;

c) căile de atac şi procedurile disponibile în cazul unor eventuale litigii între autoritatea competentă naţională şi operatorul economic, inclusiv procedura de soluţionare a problemelor prevăzută la art.8.

(6) În cazul în care este necesar de a furniza informaţiile în regim online conform alin.(5), punctele de informare despre produse furnizează, la cererea unui operator economic sau a unei autorităţi competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene, toate informaţiile relevante, precum sunt copiile, în formă electronică, ale normelor tehnice naţionale şi ale procedurilor administrative naţionale aplicabile unor mărfuri specifice sau mărfurilor de un anumit tip, sau asigură accesul în regim online la normele şi procedurile respective, sau furnizează informaţiile care precizează dacă mărfurile respective fac obiectul autorizării prealabile în conformitate cu legislaţia.

(7) Punctele de informare despre produse răspund în termen de 15 zile lucrătoare de la data recepţionării cererii prevăzute la alin.(6).

(8) Punctele de informare despre produse nu percep taxe pentru furnizarea informaţiilor prevăzute la alin.(6).

Articolul 10. Cooperarea administrativă

(1) Autorităţile competente naţionale cooperează cu autorităţile competente şi punctele de informare despre produse din statele membre ale Uniunii Europene în vederea:

a) facilitării şi coordonării schimbului şi a colectării informaţiilor şi bunelor practici cu privire la aplicarea principiului recunoaşterii reciproce;

b) susţinerii funcţionării punctelor de informare despre produse şi a consolidării cooperării transfrontaliere dintre acestea;

c) facilitării şi coordonării schimbului de funcţionari cu statele membre ale Uniunii Europene şi a organizării în comun a unor programe de formare şi de informare pentru autorităţi şi întreprinderi.

(2) La cererea autorităţii competente naţionale, în temeiul art.5 alin.(8), autoritatea competentă din statul membru al Uniunii Europene în care operatorul economic susţine că mărfurile sunt comercializate în mod legal transmite, în termen de 15 zile lucrătoare, toate informaţiile relevante pentru verificarea datelor şi a documentelor furnizate de către operatorul economic în cadrul evaluării prevăzute la art.5. Punctele de informare despre produse pot fi utilizate pentru a facilita comunicarea dintre autorităţile competente implicate, cu respectarea termenului de furnizare a informaţiilor solicitate, prevăzut la art.9 alin.(7).

Articolul 11. Sistemul de informare şi comunicare

În sensul art.5, 6 şi 10 se utilizează sistemul informaţional naţional de informare şi comunicare pentru supravegherea pieţei stabilit la art.23 din Legea nr.162/2023 privind supravegherea pieţei şi conformitatea produselor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.7.

Articolul 12. Finanţarea activităţilor

Pentru implementarea prezentei legi se finanţează, în limita mijloacelor alocate anual de la bugetul de stat şi din alte surse legale, următoarele activităţi:

a) instituirea punctelor de informare despre produse;

b) desfăşurarea campaniilor de informare şi conştientizare;

c) educarea şi formarea;

d) realizarea schimbului de bune practici;

e) cooperarea dintre punctele de informare despre produse şi autorităţile competente, precum şi asigurarea sprijinului tehnic şi logistic pentru cooperarea respectivă;

f) colectarea datelor privind funcţionarea principiului recunoaşterii reciproce şi impactul acestuia asupra pieţei unice a mărfurilor.

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 13. Intrarea în vigoare

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

c) va aproba actele normative necesare pentru executarea prezentei legi.

(3) Prezenta lege se abrogă la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.123. Chişinău, 29 mai 2025.

Anexă

DECLARAŢIE

de recunoaştere reciprocă

Partea I

1. Identificatorul unic al mărfurilor sau al tipului de mărfuri:______________________________

[Notă. Se introduce numărul de identificare al mărfurilor conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014.]

2. Numele şi adresa operatorului economic: __________________________________________

[Notă. Se introduce numele şi adresa semnatarului părţii I a declaraţiei de recunoaştere reciprocă: producătorul şi, după caz, reprezentantul său autorizat, importatorul sau distribuitorul.]

3. Descrierea mărfurilor sau a tipului de mărfuri care face obiectul declaraţiei de recunoaştere reciprocă:_________________________________________________________________________

[Notă. Descrierea ar trebui să fie suficient de detaliată pentru a permite identificarea mărfurilor din motive de trasabilitate. Aceasta poate fi însoţită de o fotografie, după caz.]

4. Declaraţia şi informaţiile privind legalitatea comercializării mărfurilor sau a mărfurilor de un anumit tip:

4.1. mărfurile sau tipul de mărfuri descrise mai sus, inclusiv caracteristicile acestora, respectă următoarele norme aplicabile în:________________________________________________________

[Notă. Se identifică statul membru al Uniunii Europene în care se susţine că mărfurile respective sunt comercializate în mod legal.]

[Notă. Se introduce titlul şi referinţa publicării oficiale, pentru fiecare caz, a normelor relevante aplicabile în statul membru respectiv, precum şi referinţa deciziei de autorizare, în cazul în care mărfurile au fost supuse unei proceduri prealabile de autorizare.]

sau mărfurile sau tipul de mărfuri descrise mai sus nu fac obiectul niciunei norme relevante în: _______________________________________________________________________________________

[Notă. Se identifică statul membru al Uniunii Europene în care se susţine că mărfurile respective sunt comercializate în mod legal.]

4.2. referinţa la procedura de evaluare a conformităţii aplicabilă mărfurilor sau mărfurilor de un anumit tip ori referinţa la rapoartele de încercare pentru orice încercare efectuată de un organism de evaluare a conformităţii, inclusiv numele şi adresa organismului respectiv (dacă o astfel de procedură a fost efectuată sau dacă astfel de încercări au fost realizate): ___________________________________________________

5. Toate informaţiile suplimentare considerate relevante pentru a evalua dacă mărfurile sau mărfurile de un anumit tip sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene prevăzut la pct.4.1: _______________________________________________________________________________________

6. Prezenta parte a declaraţiei de recunoaştere reciprocă a fost elaborată pe răspunderea proprie a operatorului economic indicat la pct.2.

Semnat pentru şi în numele: _________________________________

Locul şi data: _____________________________________________

Numele, funcţia, semnătura: __________________________________

Partea a II-a

7. Declaraţia şi informaţiile privind legalitatea comercializării mărfurilor sau a mărfurilor de un anumit tip:

7.1. mărfurile sau mărfurile de un anumit tip, descrise în partea I a declaraţiei de recunoaştere reciprocă, sunt puse la dispoziţia utilizatorilor finali pe piaţa statului membru al Uniunii Europene indicat la pct.4.1;

7.2. informaţiile potrivit cărora mărfurile sau mărfurile de un anumit tip sunt puse la dispoziţia utilizatorilor finali pe piaţa statului membru al Uniunii Europene indicat la pct.4.1, inclusiv detalii privind data la care mărfurile au fost puse pentru prima dată la dispoziţia utilizatorilor finali pe piaţa statului membru respectiv.

8. Toate informaţiile suplimentare considerate relevante pentru a evalua dacă mărfurile sau mărfurile de un anumit tip sunt comercializate în mod legal în statul membru al Uniunii Europene indicat la pct.4.1: _______________________________________________________________________________________

9. Prezenta parte a declaraţiei de recunoaştere reciprocă a fost elaborată pe propria răspunderea a _______________________________________________________________________________________

[Notă. Se introduce numele şi adresa semnatarului părţii a II-a a declaraţiei de recunoaştere reciprocă: producătorul şi, după caz, reprezentantul său autorizat, importatorul sau distribuitorul.]

Semnat pentru şi în numele: _________________________________

Locul şi data: _____________________________________________

Numele, funcţia, semnătura: __________________________________