Legea de faţă reglementează dreptul persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, la libera alegere a organului de soluţionare a litigiilor, izvorîte din relaţii obligatorii contractuale şi necontractuale – vînzare, prestare de servicii, executare de lucrări etc. – sau legate de proprietate, inclusiv intelectuală (numite în cele ce urmează – litigii).

Legea stabileşte condiţiile principale ale activităţii judecăţii arbitrale. Condiţiile suplimentare pot fi stipulate în regulile de examinare a litigiilor de către judecata arbitrală.

[Preambulul modificat prin Legea nr.1345-XV din 03.10.2002, în vigoare 31.10.2002]

Articolul 1. Judecata arbitrală (arbitrajul)

(1) Judecata arbitrală (arbitrajul) este o instanţă care are funcţia de a soluţiona litigii ce apar între persoane fizice şi juridice.

(2) Judecata arbitrală poate avea competenţă generală sau poate fi specializată, pentru anumite categorii de litigii sau pentru un anumit cerc de subiecţi.

(3) Judecata arbitrală poate fi instituţionalizată ca organ permanent pe lîngă camere de comerţ, burse, uniuni, asociaţii şi alte organizaţii, faptul comunicîndu-se Curţii Supreme de Justiţie.

(4) Pentru soluţionarea unui anumit litigiu judecata arbitrală este creată ca organ ocazional (ad-hoc), de părţile în litigiu.

[Art.1 modificat prin Legea nr.1345-XV din 03.10.2002, în vigoare 31.10.2002]

Articolul 2. Transmiterea litigiului spre soluţionare

(1) Părţile au dreptul să transmită judecăţii arbitrale spre soluţionare orice litigiu, izvorît din relaţiile economice, conform clauzei despre arbitraj din contract sau din alt acord.

(2) În clauza despre arbitraj (acord) este indicată judecata arbitrală în care părţile transmit spre soluţionare toate litigiile posibile sau anumite litigii.

(3) În cazul în care acţiunea, constituind obiect al clauzei despre arbitraj (acordului), este depusă în curtea de apel, instanţa respinge acţiunea, dacă una din părţi face obiecţii în decursul a 5 zile de la data primirii copiei de pe acţiune şi dacă se va constata valabilitatea clauzei despre arbitraj (acordului) sau faptul că ea nu şi-a pierdut valoarea, sau faptul că este aplicabilă.

(4) Dacă în clauza despre arbitraj (acord) părţile prevăd transmiterea litigiului într-o judecată arbitrală permanentă, examinarea lui se va face în conformitate cu regulile aprobate de organizaţia pe lîngă care este instituită judecata.

(5) Dacă litigiul este soluţionat conform procedurii ad-hoc, în clauza despre arbitraj (acord) părţile trebuie să indice arbitrii sau modul de a-i numi (alege), locul de soluţionare a litigiului, regulile judecăţii.

(6) În cazul în care părţile nu respectă cel puţin una din cerinţele enumerate în prezentul articol, clauza despre arbitraj (acordul) este nul.

[Art.2 modificat prin Legea nr.191-XV din 08.05.2003, în vigoare 31.05.2003]

[Art.2 modificat prin Legea nr.1345-XV din 03.10.2002, în vigoare 31.10.2002]

Articolul 3. Arbitrul

(1) Arbitru poate fi orice persoană fizică, independent de cetăţenie care şi-a dat consimţămîntul şi care, după părerea părţilor, este competentă a soluţiona litigiul, cu excepţia cazurilor cînd acesta este un însărcinat cu afaceri sau lucrător al uneia din părţi, sau este interesată într-un anume sfîrşit al cauzei, ori cînd există alte îndoieli întemeiate de independenţa şi nepărtinirea ei.

(2) Lista arbitrilor este aprobată de organizaţia pe lîngă care s-a înfiinţat judecata arbitrală.

(3) Dacă arbitrul renunţă să-şi exercite împuternicirile din motive neîntemeiate, el este exclus din lista arbitrilor instanţei respective.

(4) Desemnarea unui alt arbitru se face în modul stabilit pentru numirea arbitrilor. Înlocuirea arbitrului nu împiedică procesul sau pronunţarea hotărîrii.

(5) Împuternicirile arbitrului încetează în caz de deces, de recurgere a părţilor la un acord sau de recuzare. Hotărîrea privind recuzarea arbitrului este adoptată de preşedintele judecăţii arbitrale.

Articolul 4. Examinarea litigiilor

Judecata arbitrală examinează litigiile în conformitate cu prezenta lege, cu regulamentul judecăţii arbitrale şi cu regulile de examinare a litigiilor de către judecata arbitrală, care trebuie să conţină:

a) modul de numire (alegere) şi de recuzare a arbitrilor;

b) modul de intentare a procesului, de cercetare a litigiului şi de executare a hotărîrii;

c) modul de plată a taxei de arbitraj şi de recuperare a altor cheltuieli de arbitraj;

d) alte dispoziţii ce nu contravin prezentei legi.

Articolul 5. Completul de judecată

(1) Şedinţa are loc, conform înţelegerii părţilor, de regulă cu un complet din 3 arbitri.

(2) Fiecare parte îşi numeşte (alege) un arbitru. Preşedintele completului de judecată este ales de arbitri, iar în lipsa unui consens este numit de preşedintele judecăţii arbitrale, dacă părţile nu au prevăzut altfel.

(3) Dacă una din părţi nu şi-a numit arbitrul în termen de 10 zile de la data la care a primit înştiinţarea că litigiul este transmis spre arbitrare, acesta este numit de preşedintele judecăţii respective.

Articolul 6. Şedinţa judecăţii arbitrale

(1) Judecata arbitrală ţine şedinţa cu participarea reprezentanţilor părţilor, anunţaţi în modul stabilit despre data şi ora examinării litigiului.

(2) Dacă reprezentantul uneia din părţi nu a venit la şedinţă, acesta se fixează pentru altă dată. Dacă el nu se prezintă a doua oară, şedinţa are loc. Dacă lipsesc reprezentanţii ambelor părţi, şedinţa se amînă.

(3) Şedinţa se ţine în locul stabilit de părţi, iar dacă nu au convenit, în locul stabilit de judecată.

(4) Litigiul este examinat, de regulă, în şedinţă închisă. Se permite examinarea litigiului în şedinţă deschisă numai cu încuviinţarea ambelor părţi.

(5) În şedinţă se stabileşte dacă litigiul este de competenţa judecăţii arbitrale.

(6) Părţile beneficiază de drepturi procedurale egale.

(7) Traducerea documentelor este asigurată de părţi. Acestea convin asupra limbii de lucru în proces.

Articolul 7. Dreptul aplicabil

(1) Judecata arbitrală examinează litigiile în temeiul dreptului aplicabil, stabilit în contract sau în alt acord al părţilor.

(2) Judecata arbitrală aplică normele de drept ale Republicii Moldova, ale altor state, precum şi uzanţele comerciale în astfel de litigii.

(3) În cazul în care nu s-a ajuns la un consens asupra dreptului aplicabil, litigiul este examinat conform acordului la care s-a ajuns în şedinţă. Dacă părţile nu au ajuns la un acord, judecata ia hotărîrea pornind de la condiţiile contractului şi de la normele de coliziune aplicabile în cazul dat.

Articolul 8. Acordul de compromis

Dacă, pe parcursul examinării litigiului, părţile vor tranşa litigiul, judecata clasează procesul, fixînd aceste circumstanţe în hotărîre.

Articolul 9. Adoptarea hotărîrii

În cazul în care litigiul este examinat de un complet de judecată din 3 arbitri, hotărîrea se adoptă prin majorarea de voturi. Cheltuielile de procedură pot fi soluţionate de preşedintele completului de judecată,dacă acesta este împuternicit de părţi sau de toţi arbitrii.

Articolul 10. Forma şi conţinutul hotărîrii

(1) Hotărîrea se pronunţă în scris şi este semnată de toţi membrii completului de judecată sau de majoritatea lor, indicîndu-se din ce motive lipsesc celelalte semnături.

(2) În hotărîre se inică: data adoptării ei, locul şedinţei, circumstanţele cauzei, probele în al căror temei este adoptată hotărîrea dreptul aplicabil, alte date care reflectă examinarea cauzei şi adoptarea hotărîrii.

Articolul 11. Clasarea procesului

Procesul se clasează dacă:

a) reclamantul îşi retrage cerinţele;

b) părţile au recurs la un acord de compromis;

c) părţile au ajuns la o înţelegere privind clasarea procesului;

d) litigiul nu este de competenţa judecăţii;

e) examinarea de mai departe este imposibilă din alte motive, prevăzute de regulile de examinare a litigiilor de către judecata arbitrală.

Articolul 12. Revizuirea hotărîrii

(1) Revizuirea hotărîrii judecăţii arbitrale este efectuată de curtea de apel, conform competenţelor, în baza unei cereri a părţii interesate, care poate fi depusă în decursul a 3 luni de la data primirii hotărîrii.

(2) curtea de apel, conform competenţelor, poate anula hotărîrea judecăţii arbitrale dacă:

a) litigiul nu e de competenţa judecăţii;

b) una din părţi nu a fost înştiinţată corespunzător despre şedinţa judecăţii;

c) hotărîrea a fost adoptată în probleme care depăşeşte cadrul cerinţelor puse şi care contravin clauzei despre arbitraj (acordului);

d) completul de judecată sau procedura examinării contravin acordului legal al părţilor sau prezentei legi.

[Art.12 modificat prin Legea nr.191-XV din 08.05.2003, în vigoare 31.05.2003]

[Art.12 modificat prin Legea nr.1345-XV din 03.10.2002, în vigoare 31.10.2002]

Articolul 13. Executarea hotărîrii

(1) Hotărîrea judecăţii arbitrale se exercită benevol în modul şi în termenele stabilite în ea.

(2) În cazul în care o parte refuză să exercite hotărîrea, partea interesată are dreptul să depună, în decursul a 3 luni de la data primirii hotărîrii judecăţii arbitrale, o cerere în curtea de apel, conform competenţelor, pentru executarea forţată a hotărîrii.

(3) Instanţa competentă examinează cererea în decursul unei luni şi decide eliberarea sau neeliberarea titlului executoriu.

(4) Dacă există temeiurile prevăzute în art.12 alin.(2) lit.a)-d) titlul executoriu nu se eliberează.

(5) Încheierea prin care se decide eliberarea sau neeliberarea titlului executoriu poate fi atacată, în modul stabilit de Codul de procedură civilă.

[Art.13 modificat prin Legea nr.191-XV din 08.05.2003, în vigoare 31.05.2003]

[Art.13 modificat prin Legea nr.1345-XV din 03.10.2002, în vigoare 31.10.2002]

Articolul 14. Cheltuielile de arbitraj

(1) În cheltuielile de arbitraj intră: onorariile arbitrilor, experţilor şi ale traducătorilor, taxa de arbitraj, cheltuielile de deplasare etc.

(2) Onorariul arbitrului nu se stabileşte în funcţie de valoarea acţiunii.

(3) Cheltuielile de arbitraj se repartizează în baza acordului dintre părţi, iar dacă nu există un astfel de acord, se repartizează de judecata arbitrală.

Articolul 15. Executarea hotărîrilor judecăţilor arbitrale străine

Hotărîrile judecăţilor arbitrale străine se execută în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova, dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte nu stabilesc altfel.

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA	Mircea SNEGUR
Chişinău, 31 mai 1994.
Nr.129-XIII.