1464/30.12.2016 Hotărîre privind aprobarea Strategiei de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Strategiei de consolidare a relaţiilor

interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027

nr. 1464  din  30.12.2016

 (în vigoare 24.02.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 60-66 art. 129 din 24.02.2017

* * *

În scopul dezvoltării şi promovării unei politici de stat coerente şi multidimensionale în raport cu minorităţile naţionale şi al realizării Programului de activitate al Guvernului 2016-2018, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027 (se anexează).

2. Biroul Relaţii Interetnice, în termen de 2 luni, va elabora şi va prezenta Guvernului spre aprobare Planul de acţiuni pe anii 2017-2020 pentru implementarea Strategiei de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027.

3. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale:

1) vor întreprinde măsurile necesare în vederea realizării acţiunilor preconizate pentru implementarea Strategiei de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027;

2) vor include tematica referitoare la minorităţile naţionale în politicile naţionale sectoriale, precum şi în alte documente de planificare strategică, conform competenţelor.

4. Autorităţile administraţiei publice locale vor întreprinde măsurile necesare în vederea realizării acţiunilor preconizate pentru implementarea Strategiei menţionate.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Biroului Relaţii Interetnice.

Anexă

la Hotărîrea Guvernului

nr.1464 din 30 decembrie 2016

STRATEGIE

de consolidare a relaţiilor interetnice în

Republica Moldova pentru anii 2017-2027

I. DESCRIEREA SITUAŢIEI

1.1. Structura etnică a populaţiei Republicii Moldova

Diversitatea etnică şi lingvistică a Republicii Moldova este relevată şi de recensămîntul populaţiei. Conform datelor din 2004, 23,8% din numărul total al populaţiei Republicii Moldova îl constituie persoanele care aparţin minorităţilor naţionale. În afară de grupul etnic majoritar, pe teritoriul Republicii Moldova locuiesc următoarele grupuri etnice: ucraineni (8,35%), ruşi (5,95%), găgăuzi (4,36%), bulgari (1,94%), romi (0,36%), precum şi altele (1%), printre care belaruşi, evrei, polonezi, armeni, nemţi, tătari, azeri, gruzini, greci, uzbeci, ciuvaşi, lituanieni, letoni, osetini, coreeni, estonieni etc. În anul 2004 existau 176 de localităţi în care ponderea minorităţilor naţionale depăşea sau era egală cu 20% din totalul populaţiei.

Ucrainenii reprezintă cea mai numeroasă minoritate naţională în Republica Moldova. Aproape 30% dintre ucraineni locuiesc în Chişinău (9,17%), Bălţi (24,19%), Cahul (10,68%), Ungheni (7,67%), Soroca (8,59%), Orhei (3,59%), Comrat (4,81%). În Republica Moldova există 111 localităţi în care ucrainenii constituie cel puţin 20% şi 63 de localităţi în care aceştia reprezintă 50% şi mai mult. Aceste localităţi fac parte din 26 de raioane şi un municipiu (Bălţi).

Ruşii reprezintă a doua ca număr minoritate naţională în Republica Moldova. Conform datelor recensămîntului, aproape 60% din ruşi locuiesc în Chişinău (15,72%) şi Bălţi (19,84%). În alte oraşe procentul lor este următorul: Cahul – 16,52%, Ungheni – 6,41%, Soroca – 7,72%, Orhei – 5,45%, Comrat – 7,33%. În republică există 11 localităţi în care ruşii constituie cel puţin 20% şi 5 localităţi în care aceştia reprezintă 50% şi mai mult. Există 38 de localităţi în care ruşii reprezintă 10% din populaţie şi mai mult şi 104 localităţi în care aceştia reprezintă 5% din populaţie şi mai mult.

Găgăuzii reprezintă a treia ca număr minoritate naţională în Republica Moldova. Găgăuzii locuiesc compact în Găgăuzia (82,13%), care, conform Constituţiei Republicii Moldova, este o unitate teritorială autonomă cu statut special. În raionul Taraclia găgăuzii formează 8,31% din populaţie, iar în raionul Cahul – 3,15%. În restul raioanelor, găgăuzii reprezintă nu mai mult de 1%. Conform datelor recensămîntului, în Republica Moldova există 34 de localităţi în care găgăuzii constituie cel puţin 20% şi 22 de localităţi în care aceştia reprezintă 50% şi mai mult. Majoritatea acestor localităţi sînt situate în Găgăuzia – 26. Celelalte localităţi sînt situate în raionale Taraclia – 5, Cahul – 2 şi Căuşeni – 1.

Bulgarii reprezintă a patra ca număr minoritate naţională în Republica Moldova. Bulgarii locuiesc compact în raionul Taraclia (65,56%). În alte regiuni numărul lor este mult mai mic, astfel: în Cahul – 6,45%, Găgăuzia – 5,15%, Chişinău – 1,41%. În restul raioanelor bulgarii reprezintă nu mai mult de 1%. Conform datelor recensămîntului, există 28 de localităţi în care bulgarii constituie cel puţin 20% şi 8 localităţi în care aceştia reprezintă 50% şi mai mult. În majoritatea lor, aceste localităţi sînt situate în raionul Taraclia – 12, celelalte localităţi fiind situate în Cahul – 4, Cantemir – 3, Leova – 3, Găgăuzia – 2, Căuşeni – 1, Cimişlia –1 şi Ialoveni – 1.

Romii – conform datelor recensămîntului, în Republica Moldova locuiesc 12271 de persoane de etnie romă: în 3 localităţi – Otaci, Buda şi Cioreşti – aceştia constituie cel puţin 20%, 5 localităţi în care aceştia reprezintă 5%. Pentru a îmbunătăţi situaţia romilor şi pentru a asigura participarea lor activă la viaţa socială şi politică din ţară, a fost realizat Planul de acţiuni privind susţinerea populaţiei de etnie romă din Republica Moldova pentru anii 2011–2015 (Hotărîrea Guvernului nr.494 din 8 iulie 2011 şi Hotărîrea Guvernului nr.56 din 31 ianuarie 2012), precum şi a fost aprobat noul Plan de acţiuni pentru susţinerea populaţiei de etnie romă din Republica Moldova pe anii 2016-2020 (Hotărîrea Guvernului nr.734 din 9 iunie 2016).

1.2. Utilizarea limbilor minorităţilor naţionale în Republica Moldova

Legislaţia Republicii Moldova oferă limbilor rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară, idiş, ţigănească/romani şi altor limbi garanţii juridice.

Limba rusă este utilizată pe teritoriul Republicii Moldova în decursul unei perioade îndelungate în diferite domenii ale vieţii socioeconomice a statului, iar o parte semnificativă a populaţiei cunoaşte şi vorbeşte limba rusă. Pe teritoriul Republicii Moldova limba rusă are statut de limbă de comunicare interetnică. Conform Legii nr.344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), precum şi Legii nr.173-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), pe teritoriul Găgăuziei şi al Transnistriei limba rusă este una dintre limbile oficiale. Potrivit recensămîntului din 2004, limba rusă a fost indicată ca limbă maternă de 11,3% din populaţia ţării. Majoritatea ucrainenilor, găgăuzilor, bulgarilor consideră drept limbă maternă limba etniei sale. În acelaşi timp, 31,8% dintre ucraineni, 13,9% dintre bulgari, 5,9% dintre găgăuzi au indicat drept limbă maternă pe cea rusă. Limba rusă este răspîndită pe teritoriul tuturor raioanelor ţării. Această limbă este utilizată pe scară largă în domeniul educaţiei, culturii, mass-mediei, în activitatea editorială şi sfera oficială.

Limba ucraineană – conform Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), limba ucraineană este una dintre limbile oficiale utilizate pe teritoriul Transnistriei (împreună cu limba de stat şi limba rusă). Conform datelor recensămîntului din anul 2004, limba ucraineană a fost indicată ca limbă maternă de către 5,5 % din populaţia ţării, 3,4% din populaţie obişnuiesc să vorbească limba ucraineană. Purtătorul de bază al limbii ucrainene este populaţia de etnie ucraineană. Limba ucraineană este răspîndită pe teritoriul mai multor raioane ale republicii, preponderent în raioanele de nord şi de est. Localităţi cu populaţie ucraineană se atestă şi în partea centrală şi de sud a ţării. Pe teritoriul Republicii Moldova există circa 200 de localităţi unde populaţia de etnie ucraineană constituie majoritatea sau o parte considerabilă din populaţie.

Limba găgăuză – conform Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), limba găgăuză este una dintre cele trei limbi oficiale ce funcţionează pe teritoriul unităţii teritoriale autonome (alături de limba de stat şi limba rusă). Conform datelor recensămîntului din anul 2004, limba găgăuză a fost indicată ca limbă maternă de către 4% din populaţia ţării şi 3,1% din populaţie obişnuiesc să vorbească limba găgăuză.

Limba bulgară – Legea nr.3465-XI din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti oferă limbii bulgare garanţii juridice. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, limba bulgară a fost indicată ca limbă maternă de către 1,6 % din populaţia ţării şi 1,1% din populaţie obişnuiesc să o vorbească. Purtătorul de bază al limbii bulgare este populaţia de etnie bulgară. Pe teritoriul Republicii Moldova există aproximativ 50 de localităţi unde bulgarii constituie majoritatea sau partea semnificativă din populaţie.

În Republica Moldova sînt folosite şi limbile altor minorităţi naţionale. Legislaţia în vigoare oferă garanţii juridice pentru utilizarea lor în mai multe domenii ale societăţii.

1.3. Conceptul Strategiei

Diversitatea etnică a Republicii Moldova este parte a istoriei şi culturii ţării. S-a format o tradiţie ca reprezentanţii diferitor etnii să convieţuiască în cooperare şi înţelegere. Acest fapt este reflectat şi în preambulul Constituţiei: “Năzuind spre satisfacerea intereselor cetăţenilor de altă origine etnică, care împreună cu moldovenii constituie poporul Republicii Moldova,/ Considerînd statul de drept, pacea civică, democraţia, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic valori supreme [...]”. Această bază constituţională reflectă tradiţionala receptivitate multietnică a Republicii Moldova.

Documentul fundamental mai recunoaşte şi elementele principale ale identităţii pe care statul trebuie să le respecte: “Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase” (art.10 alin.(2). Aceste principii prevăzute în Constituţia Republicii Moldova sînt în deplină concordanţă cu abordările prevăzute în documentele internaţionale şi regionale relevante, inclusiv în Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1001-XIII din 22 octombrie 1996, conţine un şir de prevederi care se referă în mod expres la politica de integrare în contextul Strategiei de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027 (în continuare – Strategie). Prin urmare, “Părţile se angajează să promoveze condiţiile de natură să permită persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale să-şi menţină şi să-şi dezvolte cultura, precum şi să-şi păstreze elementele esenţiale ale identităţii lor” (art.5); “Părţile vor încuraja spiritul de toleranţă şi dialogul intercultural şi vor lua măsuri efective pentru promovarea respectului reciproc, înţelegerii şi cooperării dintre toate persoanele care trăiesc pe teritoriul lor” (art.6); “Fără a se aduce atingere măsurilor luate în cadrul politicii lor generale de integrare, părţile se vor abţine de la orice politică ori practică avînd drept scop asimilarea persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale” (art.5 alin.(2); şi “Părţile vor crea condiţiile necesare pentru participarea efectivă a persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la viaţa culturală, socială şi economică şi la treburile publice, în special acelea care le privesc direct” (art.15).

Aceste prevederi constituie baza conceptului prezentei Strategii. Reprezentînd o responsabilitate nemijlocită a statului prezenta Strategie a derivat din necesitatea formulării de politici orientate spre asigurarea unei viziuni strategice pentru procesul de integrare şi consolidare a societăţii multiсulturale din Republica Moldova. Procesul de integrare este un angajament de lungă durată ce cuprinde în totalitatea sa mai multe domenii prioritare. În acest context, Strategia reprezintă un prim pas şi include patru domenii de acţiune care pun fundamentul procesului respectiv.

Prezenta Strategie stabileşte obiective pe termen lung (11 ani) şi sarcini ce vizează participarea la viaţa publică a persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, facilitarea dialogului intercultural, consolidarea identităţii civice faţă de statul Republica Moldova, asigurarea condiţiilor necesare pentru studierea şi aplicarea limbii de stat de către cetăţenii alolingvi, inclusiv cei adulţi, promovarea limbilor minorităţilor naţionale, asigurarea accesului minorităţilor naţionale la informaţie şi mass-media în limbile acestora, precum şi promovarea diversităţii în societate.

Elaborarea prezentei Strategii constituie o prioritate trasată în Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova 2016-2018, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.1 din 20 ianuarie 2016, şi este în corespundere cu legislaţia naţională şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prevederilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului Europei, Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi Uniunii Europene. Totodată, obiectivele politicii de consolidare a relaţiilor interetnice reflectă şi aspiraţiile de integrare europeană a Republicii Moldova.

În procesul de elaborare s-a ţinut cont de cadrul normativ, realizările şi lacunele politicilor elaborate anterior, standardele şi obligaţiile în domeniul drepturilor omului, precum şi de bunele practici din domeniu, care au fost ajustate la particularităţile contextului Republicii Moldova.

În scopul coordonării procesului de planificare strategică şi sectorială în domeniile pasibile integrării minorităţilor naţionale, prevederile prezentei Strategii au fost armonizate cu documentele de politici relevante, legislaţia naţională, iniţiativele planificate de autorităţile administraţiei publice centrale, inclusiv cu Strategia naţională de dezvoltare “Moldova 2020”.

Elaborarea prezentei Strategii s-a caracterizat prin consultări ample şi implicarea directă a reprezentanţilor societăţii civile, inclusiv a organizaţiilor minorităţilor naţionale, organizaţiilor internaţionale, instituţiilor autorităţilor publice centrale şi locale, în special din localităţile populate de persoane aparţinînd minorităţilor naţionale, precum şi a instituţiilor publice independente. Procesul de elaborare s-a bazat pe cercetări calitative şi cantitative, planificare minuţioasă, consultări extensive cu experţi naţionali şi internaţionali în domeniile de referinţă ale Strategiei. Documentul vizat a fost elaborat în corespundere cu principiile drepturilor omului şi prevederile Constituţiei Republicii Moldova. O atenţie specială s-a acordat transparenţei, colaborării intersectoriale, principiilor de nediscriminare şi de egalitate de gen.

Impactul prezentei Strategii constă în crearea unui cadru favorabil pentru consolidarea relaţiilor interetnice, dezvoltarea identităţii civice faţă de statul Republica Moldova, promovarea diversităţii în societate, facilitarea dialogului intercultural şi integrarea lingvistică, incluziunea minorităţilor naţionale în diverse sfere ale vieţii statului. Impactul este descris şi cuantificat în rezultatele scontate, menţionate pentru fiecare obiectiv specific.

1.4. Analiza SWOT

Analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, ameninţări) permite proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra politicii de integrare. Analiza factorilor de influenţă interni şi externi, precum şi proiectarea interacţiunii cu alţi actori relevanţi permite valorificarea oportunităţilor create atît la nivel normativ şi instituţional, cît şi la nivel social-politic în Republica Moldova. Evidenţierea punctelor slabe şi a potenţialelor ameninţări permite actorilor relevanţi soluţionarea şi prevenirea eventualelor provocări.

Punctele forte

Angajament guvernamental continuu. Angajamentul de a elabora şi a implementa prezenta Strategie a fost reflectat în programele de activitate ale Guvernului. Acestea, în mod tradiţional, conţin un capitol aparte dedicat măsurilor ce vizează minorităţile naţionale.

Existenţa cadrului normativ şi instituţional în domeniu. Domeniul relaţiilor interetnice este administrat de o instituţie a administraţiei publice centrale – Biroul Relaţii Interetnice – cu o bogată experienţă în realizarea programelor, politicilor şi iniţiativelor din această sferă. De asemenea, există şi alte instituţii publice ce au atribuţii în acest domeniu şi care urmează să contribuie la realizarea politicii de integrare în Republica Moldova. Cadrul normativ relevant domeniului minorităţilor naţionale este reglementat de Legea nr.382-XV din 19 iulie 2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor. La nivel de entitate consultativă, un rol important în realizarea politicii de integrare este alocat Consiliului coordonator al organizaţiilor etnoculturale care activează pe lîngă Biroul Relaţii Interetnice.

Suport internaţional. Politica naţională în domeniul integrării minorităţilor naţionale este realizată şi implementată cu susţinerea partenerilor internaţionali, în special cu ajutorul Înaltului Comisar pentru Minorităţi Naţionale al OSCE şi Consiliului Europei.

Echipă motivată. Funcţionarii Biroului Relaţii Interetnice au cunoştinţele profesionale necesare, experienţă şi memorie instituţională relevantă în elaborarea şi implementarea programelor şi politicilor în domeniul relaţiilor interetnice şi de integrare a minorităţilor naţionale.

Existenţa unui sector asociativ al organizaţiilor minorităţilor naţionale. Asociaţiile minorităţilor naţionale acoperă o sferă largă de domenii şi manifestă un interes continuu de participare în iniţiativele comunitare. Acestea beneficiază de potenţial uman care poate fi valorificat în procesul de realizare a politicii de integrare.

Punctele slabe

Domeniu nou de politică. Politica de integrare reprezintă un domeniu nou în Republica Moldova, ceea ce presupune eforturi consolidate din partea majorităţii populaţiei şi din partea minorităţilor naţionale. Conceptul de “integrare” în sfera reglementată este relativ nou şi necesită o înţelegere comprehensivă la nivel de societate.

Resurse umane limitate. Domeniul politicii de integrare este unul intersectorial şi necesită resurse umane consolidate. Numărul persoanelor implicate în realizarea acestei politici este insuficient, iar fluctuaţia generală a cadrelor la nivel naţional în sfera publică reduce din continuitatea şi calitatea realizării anumitor sarcini.

Resurse financiare limitate. Realizarea politicii de integrare urmează să se bazeze pe un set de măsuri ce necesită acoperire financiară pe termen scurt, mediu şi lung. Acţiunile prevăzute în document pot depăşi valoarea alocărilor din partea Guvernului şi necesită implicarea financiară a partenerilor internaţionali pe domeniile cu decalaje sau insuficienţă financiară.

Oportunităţile

Parteneriate durabile. Biroul Relaţii Interetnice a stabilit relaţii durabile cu principalele instituţii internaţionale din sfera reglementată. Există un consens între autorităţile publice şi comunitatea internaţională că politica de integrare va contribui semnificativ la consolidarea societăţii Republicii Moldova şi dezvoltarea armonioasă a relaţiilor interetnice.

Suport şi consens public. În procesul de elaborare şi consultare a documentului s-a atestat un interes şi o opinie generală comună privind necesitatea procesului de integrare. Acest fapt permite implicarea diferitor actori în realizarea dezideratului de integrare. Domeniile prioritare şi obiectivele Strategiei sînt acceptate de către părţile interesate.

Susţinerea din partea instituţiilor internaţionale. Un număr important de donatori şi instituţii internaţionale au manifestat o deschidere continuă în oferirea sprijinului necesar pentru realizarea politicii de integrare în Republica Moldova. Susţinerea relevantă a fost oferită în procesul de elaborare a prezentei Strategii şi este preconizată în etapa de pregătire a Planului de acţiuni şi realizarea anumitor măsuri strategice din document.

Ameninţările

Instabilitate politică. Procesul de elaborare a documentului a fost tergiversat de instabilitatea politică. Eventualitatea perpetuării acestui fapt ar putea ameninţa rapiditatea elaborării Planului de acţiuni şi implementarea prezentei Strategii.

Politizarea excesivă a domeniului. Domeniul relaţiilor interetnice este, uneori, un subiect politizat. Acest fapt poate crea obstacole în calea realizării proceselor de consolidare a societăţii în Republica Moldova.

Stereotipuri. În pofida diverselor eforturi de a elimina anumite stereotipuri ce vizează minorităţile naţionale, la nivel de societate mai există anumite percepţii eronate ce ţin de relaţiile interetnice şi de contribuţia diferitor grupuri etnice la dezvoltarea Republicii Moldova.

II. SCOPUL, PRINCIPIILE DIRECTOARE

ŞI NOŢIUNILE-CHEIE ALE STRATEGIEI

2.1. Scopul

Prezenta Strategie are ca scop facilitarea concordiei interetnice, încurajarea diversităţii incluzive a societăţii din Republica Moldova prin integrarea minorităţilor naţionale în diverse sfere ale vieţii statului, asigurarea egalităţii cetăţenilor indiferent de apartenenţa etnică, culturală, lingvistică etc., respectarea legislaţiei naţionale şi standardelor internaţionale. Documentul intenţionează să contribuie la asigurarea drepturilor persoanelor apaţinînd minorităţilor naţionale, la consolidarea societăţii şi la dezvoltarea armonioasă a relaţiilor interetnice.

2.2. Principiile directoare

Prezenta Strategie se bazează pe principii directoare ce asigură aplicarea bunelor practici internaţionale şi, totodată, se potrivesc contextului existent în Republica Moldova. Aceste principii reprezintă punctul de reper al procesului de integrare, care presupune formularea unor politici complexe, care urmează să reflecte interesele tuturor grupurilor etnice din societate.

1) Valori şi norme democratice. Procesul de integrare presupune necesitatea respectării supremaţiei legii, libertăţii, demnităţii şi exercitării drepturilor sociale, economice, culturale şi politice ale cetăţenilor în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, legislaţiei naţionale, acordurilor şi tratatelor internaţionale.

2) Sentimentul de apartenenţă civică. Integrarea presupune formarea identităţii şi apartenenţei civice faţă de statul Republica Moldova, respectînd Constituţia Republicii Moldova, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statutului.

3) Respectarea şi protecţia drepturilor omului. Procesul de integrare presupune respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. Acest fapt reprezintă o obligaţie a statului atît în contextul angajamentelor internaţionale, cît şi a celor naţionale.

4) Supremaţia autoidentificării voluntare. Drepturile minorităţilor naţionale includ dreptul fiecărei persoane de a alege să fie sau nu tratată ca persoană aparţinînd unei minorităţi naţionale. Autoidentificarea cu o minoritate naţională este o chestiune ce ţine de opţiunea personală.

5) Nediscriminare şi egalitate efectivă. Nediscriminarea şi egalitatea efectivă sînt precondiţii pentru realizarea procesului de integrare. Acest deziderat presupune egalitate în faţa legii, supremaţia legii şi înlăturarea tuturor eventualelor obstacole din calea egalităţii efective.

6) Unitate în diversitate. Acest principiu implică recunoaşterea drepturilor, responsabilităţilor şi oportunităţilor egale pentru toţi, promovînd în acelaşi timp respectarea diversităţii. El mai include promovarea spiritului toleranţei şi nediscriminării.

7) Identităţi multiple. Identitatea individuală poate fi multiplă (de a avea mai multe identităţi orizontale, de exemplu, apartenenţa la mai mult de o etnie), multistratificată (persoana poate avea mai multe identităţi care coexistă şi se suprapun, cum ar fi cea etnică, religioasă, lingvistică, de gen, profesională şi altele similare), contextuală (contextul ar putea stabili care identitate predomină la un moment dat) şi dinamică (conţinutul fiecărei identităţi şi ataşamentul persoanelor faţă de aceasta se poate schimba în timp). Aceasta presupune că nu există nici o contradicţie între a avea identităţi distincte şi a împărtăşi un sentiment de apartenenţă civică faţă de stat.

8) Participare activă, drepturi şi responsabilităţi. Participarea activă şi egală a tuturor membrilor societăţii în viaţa socială, economică, culturală şi publică reprezintă o precondiţie a procesului de integrare. De asemenea, membrii societăţii au obligaţia de a respecta legile şi responsabilitatea de a-şi aduce contribuţia pentru societate. Acest fapt presupune interacţiune între toţi membrii societăţii, nu doar tolerarea unei pluralităţi de culturi.

9) Recunoaşterea rolului unificator al limbii de stat şi a diversităţii lingvistice. Cunoaşterea limbii de stat reprezintă un element ce consolidează societatea şi asigură participarea efectivă. În acelaşi timp, diversitatea lingvistică constituie o valoare pentru societate şi este un element important în procesul de integrare, promovînd stabilitatea, dezvoltarea şi prosperitatea societăţii.

2.3. Noţiunile-cheie

Noţiunile şi abordările care au fost utilizate în prezenta Strategie sînt reflectate în: Constituţia Republicii Moldova, Legea nr.382-XV din 19 iulie 2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, Documentul Reuniunii de la Viena a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare, Recomandarea nr.1134 (1990) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.1201 (1993), Liniile directoare Ljubljana privind integrarea societăţilor diverse, adoptate de Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. De asemenea, au fost trasate referinţe la cercetări academice în domeniu şi recomandări tematice ale organizaţiilor internaţionale.

În calitate de noţiune generală, integrarea este percepută ca un proces dinamic ce implică mai mulţi actori, care facilitează participarea tuturor grupurilor etnice la viaţa economică, politică, socială, culturală, stimulează un sentiment împărtăşit al apartenenţei civice faţă de statul Republica Moldova şi consolidează societatea. Toleranţa şi respectul faţă de limba, cultura şi confesiunile tuturor comunităţilor etnice din teritoriul ţării constituie una dintre condiţiile inalienabile ale păcii civice în Republica Moldova şi reprezintă unul dintre punctele principale de reper ale procesului de integrare a minorităţilor naţionale.

În contextul prezentei Strategii, principalele noţiuni sînt definite după cum urmează:

1) minoritate naţională – noţiune definită în conformitate cu Legea nr.382-XV din 19 iulie 2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor, determină că persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale sînt acelea care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova, sînt cetăţeni ai ei, au particularităţi etnice, culturale, lingvistice şi religioase prin care se deosebesc de majoritatea populaţiei (moldoveni) şi se consideră de altă origine etnică;

2) integrare – proces dinamic şi de angajament reciproc, care implică mai mulţi actori şi mai multe direcţii, care facilitează participarea tuturor grupurilor etnice la viaţa economică, politică, socială şi culturală şi care stimulează un sentiment împărtăşit al apartenenţei civice faţă de stat şi consolidează societatea. Integrarea presupune garantarea drepturilor persoanelor aparţinînd tuturor grupurilor etnice, respectarea şi promovarea diversităţii culturale, precum şi crearea precondiţiilor pentru consolidarea societăţii;

3) dialog intercultural – proces de schimb de opinii între persoane, grupuri etnice, culturale, religioase, lingvistice, bazat pe respect reciproc şi înţelegere. Aceasta presupune libertatea de exprimare şi capacitatea de a percepe părerile altora, avînd ca scop înţelegerea mai profundă a diverselor opinii, sporirea cooperării şi participării, precum şi promovarea toleranţei şi respectului;

4) diversitate culturală – presupunere a faptului că există culturi diferite şi că acestea pot interacţiona în cadrul unui anumit spaţiu şi mediu social. Diversitatea culturală constituie unul dintre fenomenele de bază în procesul de dezvoltare a societăţii în domeniul vizat.

III. DOMENIILE PRIORITARE ŞI OBIECTIVELE STRATEGIEI

Prezenta Strategie este documentul-cheie de politici care determină mecanismele naţionale pentru consolidarea concordiei interetnice, dezvoltarea identităţii civice faţă de statul Republica Moldova, asigurarea condiţiilor necesare pentru studierea şi aplicarea limbii de stat de către cetăţenii alolingvi, inclusiv cei adulţi, promovarea limbilor minorităţilor naţionale, asigurarea accesului persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la informaţie şi mass-media în limbile acestora, promovarea diversităţii în societate, participarea la viaţa publică a minorităţilor naţionale şi facilitarea dialogului intercultural.

Documentul oferă claritate, coerenţă şi convergenţă politicii şi practicii guvernamentale, facilitînd procesul de integrare a minorităţilor naţionale în 4 domenii prioritare.

3.1. Participare la viaţa publică

Context

Cadrul legal al Republicii Moldova reflectă, în linii generale, principiul oportunităţilor egale de a participa la viaţa publică, indiferent de apartenenţa etnică sau alte caracteristici. Principiile nediscriminării şi tratamentului egal au fost fortificate prin intermediul iniţiativelor legale adoptate în ultimii ani.

În ceea ce priveşte legislaţia naţională, Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public prevede şanse egale pentru accederea în funcţii publice, indiferent de apartenenţa etnică. Astfel, orice cetăţean al Republicii Moldova poate candida la o funcţie publică, una dintre condiţii fiind posedarea limbii de stat şi a limbilor oficiale de comunicare interetnică vorbite pe teritoriul respectiv în limitele stabilite de lege¹. Aceeaşi condiţie este prevăzută şi de art.7 din Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti.

______________________

Articolul 27 alineatul (1) litera b) din lege.

Legislaţia în vigoare garantează dreptul egal al cetăţenilor de a vota şi de a fi ales, indiferent de originea etnică şi nivelul de cunoaştere a limbii de stat. Candidaţii la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova şi la funcţia de başcan al Găgăuziei fac excepţie de la regula în cauză: preşedintele Republicii Moldova trebuie să cunoască limba de stat, iar başcanul Găgăuziei – limba găgăuză.

Conform Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, recrutarea în organele de poliţie se realizează în bază de concurs şi dreptul de fi angajat este oferit oricărei persoane care întruneşte anumite criterii, însă indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, avere sau origine socială.

Garantarea egalităţii tuturor persoanelor a fost consemnată prin Legea cu privire la asigurarea egalităţii, adoptată la 25 mai 2012. Consecvent a fost instituit Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii. Legea nr.298 din 21 decembrie 2012 cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii prevede că această entitate este un organ colegial care asigură egalitatea şi repunerea în drepturi a victimelor discriminării, precum şi protejarea împotriva discriminării, inclusiv a persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale. De asemenea, în calitate de instituţie independentă pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului funcţionează şi instituţia Avocatului Poporului.

Deoarece legislaţia Republicii Moldova nu încadra prevederi suficiente pentru incriminarea actelor de discriminare, au fost introduse modificări în Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 şi Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008.

Principalele provocări

Societatea democratică contemporană necesită noi forme de participare în diferite sfere de activitate a statului şi la viaţa publică a acestuia. Sporeşte necesitatea de a stabili un cadru funcţional pentru o astfel de participare şi pentru conştientizarea drepturilor şi responsabilităţilor cetăţenilor, indiferent dacă aceştia aparţin majorităţii sau minorităţii.

Situaţia curentă semnalează că participarea persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale în organele elective şi cele executive, în administraţie, sectorul judiciar şi cel de aplicare a legii, este insuficientă. Una dintre cauzele participării reduse în viaţa publică ţine de cunoaşterea insuficientă a limbii de stat de către minorităţile naţionale, ceea ce, deseori, constituie o barieră în angajarea în sectorul public.

Există anumite provocări ce vizează mecanismele consultative cu persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale. Deşi astfel de structuri există, eficacitatea acestora trebuie sporită, iar potenţialul lor urmează să fie valorificat pe deplin. Este necesar de a extinde practica constituirii organelor consultative şi la nivel subnaţional.

Una dintre provocările principale în monitorizarea eficientă a participării persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la viaţa publică ţine de colectarea şi analiza datelor. Recensămîntul populaţiei reprezintă una dintre sursele oficiale de date statistice dezagregate în baza afilierii etnice. Registrul de stat al populaţiei, conţine, de asemenea, informaţii cu privire la originea etnică a persoanelor, însă este necesar de îmbunătăţit procesul de colectare a datelor cu privire la etnie, în vederea respectării principiului autoidentificării. Alte mecanisme de colectare a datelor statistice conform originii etnice nu există. Astfel, apare necesitatea unor informaţii adiţionale, exacte şi actualizate cu privire la situaţia socioeconomică şi educaţională a persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. Lipsa acestor informaţii împiedică elaborarea unor măsuri bine direcţionate pentru remedierea problemelor existente cu care se confruntă persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale în ceea ce ţine de participarea lor la viaţa publică.

Domeniile prioritare de acţiune, obiectivele şi rezultatele scontate

Un element esenţial al integrării este dreptul tuturor, inclusiv al persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, de a participa activ la viaţa publică, culturală, socială şi economică. În acest sens, este necesar de a elabora politici specifice care să asigure că toate persoanele beneficiază de şanse egale de participare în diferite sfere de activitate a statului şi în viaţa publică. Experienţa mai multor state demonstrează că nu este suficient de a depăşi obstacolele în calea participării tuturor cetăţenilor în mod egal, dar este necesar şi de a promova activ o astfel de participare, inclusiv în rîndul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. În acest sens, direcţiile strategice propuse includ următoarele:

1) Încurajarea participării tuturor cetăţenilor în mod egal în administraţia de stat şi serviciul public. Pentru asigurarea integrării, organele administraţiei de stat ar trebui să reflecte diversitatea societăţii, precum şi să promoveze nondiscriminarea şi echitatea efectivă în viaţa publică, atît pentru minorităţile naţionale, cît şi pentru majoritate. Totodată, sînt necesare măsuri specifice pentru recrutarea minorităţilor naţionale la toate nivelurile de administrare publică.

2) Contribuirea la o comunicare mai eficientă între autorităţi şi societatea civilă. Integrarea nu poate avea succes fără angajarea activă a societăţii civile în procesul elaborării, implementării şi monitorizării politicilor de integrare. În acest context, urmează de îmbunătăţit funcţionarea organelor şi mecanismelor consultative existente, care sînt menite să servească drept canale oficiale sau neoficiale de comunicare între autorităţi şi persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale. Este esenţial de identificat măsuri care să fortifice eficienţa şi rolul mecanismelor existente, analizînd şi posibilitatea constituirii unor organe consultative adiţionale la diferite niveluri, naţional şi local, în caz de necesitate.

3) Sporirea nivelului de cunoaştere a proceselor contemporane în domeniul relaţiilor interetnice şi îmbunătăţirea sistemului de colectare şi sistematizare a datelor statistice etnice în Republica Moldova. În acest sens, este important să se asigure colectarea şi analiza datelor cu privire la participarea persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, pentru a putea elabora politici bine fundamentate. În contextul elaborării politicilor în domeniu, inclusiv a politicilor sensibile la dimensiunea de gen, sînt necesare date dezagregate pe sexe. Statistica etnică urmează să fie colectată, dezagregată pe sexe, în conformitate cu standardele internaţionale.

Drept rezultat al acestor acţiuni, obiectivul strategic care urmează să fie realizat este sporirea participării persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la viaţa publică a Republicii Moldova.

Obiectivul specific 1: Încurajarea participării tuturor cetăţenilor în mod egal în administraţia de stat şi serviciul public.

Acţiuni prioritare:

1.1. Încurajarea persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a activa în serviciul public, promovînd respectarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi.

1.2. Oferirea de instruiri persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, inclusiv prin predarea limbii de stat, pentru crearea condiţiilor necesare în vederea recrutării acestora la toate nivelurile administraţiei publice.

Indicatori de progres:

1.1. Numărul reprezentanţilor minorităţilor naţionale angajaţi la toate nivelurile administraţiei publice.

1.2. Numărul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale implicate în programe/cursuri/seminare de instruire.

Rezultate scontate: Sporirea reprezentării minorităţilor naţionale în serviciul public

Obiectivul specific 2: Contribuirea la o comunicare mai eficientă între autorităţi şi societatea civilă.

Acţiuni prioritare:

2.1. Crearea mecanismelor consultative la nivel local într-un cadru instituţional corespunzător şi eficientizarea/consolidarea capacităţilor celor existente, în special Consiliul coordonator al organizaţiilor etnoculturale care funcţionează pe lîngă Biroul Relaţii Interetnice, care să servească în calitate de canale de dialog între autorităţi şi minorităţile naţionale. Diseminarea bunelor practici relevante şi încurajarea administraţiei publice locale de a înfiinţa organe consultative cu minorităţile naţionale, ţinînd cont de diversitatea opiniilor pentru fiecare grup etnic, a criteriilor de gen, vîrstă etc.

2.2. Includerea reprezentanţilor minorităţilor naţionale în organele consultative existente.

2.3. Înfiinţarea de comisii/grupuri de lucru tematice, organizarea de consultări pentru identificarea şi abordarea eficientă a problemelor, în special pe domeniile ce se referă direct la minorităţile naţionale.

2.4. Sporirea capacităţilor instituţionale ale Biroului Relaţii Interetnice în vederea asigurării unei comunicări eficiente cu minorităţile naţionale în contextul politicii de integrare.

2.5. Perfecţionarea cadrului instituţional şi normativ în contextul politicii de integrare.

2.6. Sporirea capacităţilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a constitui şi a conduce organizaţii neguvernamentale.

2.7. Sporirea responsabilităţii la nivelul administraţiei publice locale în domeniul minorităţilor naţionale şi acordarea suportului logistic şi informaţional necesar pentru realizarea eficientă a sarcinilor.

Indicatori de progres:

2.1. Numărul organelor consultative create la nivel local şi gradul de implicare în analiza agendei de discuţii relevante.

2.2. Numărul reprezentanţilor minorităţilor naţionale implicaţi în organele consultative.

2.3. Numărul de comisii/grupuri de lucru tematice înfiinţate pentru examinarea problemelor ce se referă la interesele minorităţilor naţionale şi eficienţa activităţii acestora.

2.4. Numărul de angajaţi ai Biroului Relaţii Interetnice responsabili de domeniile prioritare de integrare a minorităţilor naţionale.

2.5. Numărul de consultări/seminare de instruire oferite reprezentanţilor minorităţilor naţionale referitoare la constituirea şi conducerea organizaţiilor neguvernamentale.

2.6. Numărul de persoane din administraţia publică locală participante la seminarele de instruire privind domeniul minorităţilor naţionale.

Rezultate scontate:

Mecanisme consultative cu minorităţi naţionale eficiente la nivel local şi naţional.

Canale de dialog eficiente şi funcţionale între minorităţile naţionale şi autorităţile relevante (în special în domeniile de relevanţă pentru minorităţile naţionale).

Delimitarea la nivel de administraţie publică locală a persoanelor responsabile de domeniul minorităţilor naţionale şi realizarea eficientă a atribuţiilor.

Obiectivul specific 3: Îmbunătăţirea cunoaşterii în domeniile ce se referă la relaţiile interetnice şi ameliorarea statisticii în acest domeniu.

Acţiuni prioritare:

3.1. Îmbunătăţirea sistemului de colectare şi analiză a datelor referitoare la relaţiile interetnice (colectînd date dezagregate pe sexe), cunoaşterea limbilor şi alte criterii ce pot contribui la elaborarea politicilor sectoriale de integrare, respectînd standardele internaţionale cu privire la protecţia şi colectarea datelor cu caracter personal.

3.2. Realizarea de studii şi cercetări fundamentate privind relaţiile interetnice în Republica Moldova.

3.3. Susţinerea instituţiilor de cercetare în monitorizarea situaţiei în domeniul relaţiilor interetnice, investigarea evoluţiei istoriei şi culturii grupurilor etnice din republică.

Indicatori de progres:

3.1. Numărul recomandărilor elaborate privind perfecţionarea sistemului de colectare şi analiză a datelor statistice în domeniu.

3.2. Numărul de studii privind relaţiile interetnice în Republica Moldova.

3.3. Suma investiţiilor atrase din diferite surse.

Rezultate scontate:

Politici sectoriale de integrare fundamentate în baza unor studii relevante, date calitative şi cantitative.

Monitorizarea şi cercetarea situaţiei şi dinamicii relaţiilor interetnice.

3.2. Limba ca mijloc de integrare: politicile privind limba de stat şi limbile minoritare

Context

Limba este un element indispensabil al identităţii individuale şi colective, reprezentînd, totodată, şi un mecanism pentru integrare. Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale include drepturi cu privire la limbile minoritare, dar mai relevă şi faptul că aceste drepturi nu exclud promovarea şi studierea limbii de stat. Spre exemplu, art.14 prevede că predarea limbii minoritare ori educaţia în această limbă nu ar trebui să influenţeze negativ predarea limbii oficiale a statului sau educaţia în această limbă. Este recunoscut faptul că posedarea limbii de stat este o condiţie necesară pentru participarea efectivă şi reprezintă un factor important pentru integrarea şi coeziunea socială. Persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale se pot bucura pe deplin de dreptul de a participa în toate sferele vieţii publice – fapt necesar pentru integrarea societăţii – prin însuşirea adecvată a limbii de stat.

În Recomandările de la Oslo cu privire la drepturile lingvistice ale minorităţilor naţionale se menţionează că este puţin probabil ca integrarea să aibă loc fără ca persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale să dea dovadă de o cunoaştere solidă a limbii de stat. Acest fapt este relevant nu doar din perspectivă juridică, ci şi din perspectiva integrării sociale şi oportunităţilor egale. În acest context, posedarea de către reprezentanţii minorităţilor naţionale a limbii de stat oferă oportunităţi mai bune de reprezentare corespunzătoare, deoarece sporeşte şansa accesului la serviciul public şi promovării în funcţii de conducere în organele de administrare publică.

Astfel, dreptul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a-şi cunoaşte limbile nu intră în contradicţie cu studierea/promovarea/ cunoaşterea/utilizarea efectivă a limbii de stat.

În Documentul Reuniunii de la Viena a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.707-XII din 10 septembrie 1991 privind aderarea Republicii Moldova la instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile omului), în paragraful 34 se menţionează expres că statele participante vor depune eforturi pentru a se asigura că persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale, independent de necesitatea de a însuşi limba oficială a statului în cauză, să aibă posibilităţi adecvate pentru învăţarea limbii materne sau în limba maternă.

Principalele provocări

În pofida eforturilor întreprinse de organizaţiile publice şi neguvernamentale de a organiza cursuri de predare a limbii de stat, necesitatea predării rămîne actuală în continuare, în special în localităţile compact populate de persoane aparţinînd minorităţilor naţionale. Deşi predarea limbii de stat este obligatorie în şcoli, tinerii aparţinînd minorităţilor naţionale deseori posedă cunoştinţe limitate în ceea ce priveşte limba de stat, fenomen ce constituie un obstacol pentru integrare şi reprezintă un dezavantaj în accederea în sfera publică.

Pentru implementarea prevederilor art.10 din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 şi în conformitate cu obiectivul 1.9 al Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 “Educaţia 2020”, a fost aprobat Programul naţional pentru îmbunătăţirea calităţii învăţării limbii române în instituţiile de învăţămînt general cu instruire în limbile minorităţilor naţionale (2016-2020) (Hotărîrea Guvernului nr.904 din 31 decembrie 2015).

Instruirea în sistemul naţional de învăţămînt în limbile minorităţilor naţionale este prevăzută în art.10 din Codul educaţiei:

(1) În sistemul educaţional, procesul de învăţămînt se desfăşoară în limba română şi, în limita posibilităţilor sistemului educaţional, în una dintre limbile de circulaţie internaţională sau, în condiţiile alin.(2), în limbile minorităţilor naţionale.

(2) În ariile locuite tradiţional sau în număr substanţial de persoane aparţinînd minorităţilor naţionale, dacă există o cerere suficientă, statul asigură, în limita posibilităţilor sistemului educaţional, ca persoanele aparţinînd acestor minorităţi să beneficieze de condiţii corespunzătoare de a învăţa limba lor minoritară ori de a primi o educaţie în această limbă la nivelul învăţămîntului obligatoriu.

Codul nu include modalitatea de aplicare a acestui articol. Este necesară descifrarea acestor prevederi prin adoptarea actelor normative suplimentare în conformitate cu standardele internaţionale cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale.

Domeniile prioritare de acţiune, obiectivele şi rezultatele scontate

Una dintre principalele sarcini ale prezentei Strategii ţine de abordarea eficientă a politicilor cu privire la limbi, în conformitate cu cadrul naţional şi cel internaţional, respectînd pe deplin drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. În acest context, direcţiile strategice includ următoarele:

1) Îmbunătăţirea competenţelor lingvistice şi a procesului de studiere a limbii de stat a Republicii Moldova. În pofida unor eforturi depuse pe parcursul anilor pentru facilitarea studierii limbii de stat de către persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale, cunoaşterea limitată a limbii rămîne a fi una dintre barierele pentru integrarea societăţii. În acest sens, trebuie să fie întreprinse măsuri complexe la nivel educaţional prin axarea pe populaţia alolingvă tînără, precum şi măsuri specifice pentru populaţia adultă, în special în localităţile compact populate de minorităţile naţionale. De asemenea, este important de promovat competenţele lingvistice în sfera limbii de stat în rîndul tuturor cetăţenilor Republicii Moldova;

2) asigurarea protecţiei corespunzătoare şi dezvoltării limbilor minorităţilor naţionale şi promovarea diversităţii lingvistice. Analiza cadrului legal internaţional relevă că nu există contradicţii între conservarea identităţii persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale prin studierea şi utilizarea limbilor minoritare, pe de o parte, şi stimularea integrării prin acumularea de cunoştinţe adecvate a limbii de stat, pe de altă parte. Totodată, în contextul promovării diversităţii lingvistice se poate aplica conceptul de multilingvism care reprezintă coexistenţa mai multor limbi în cadrul unui grup social.

Drept rezultat al acestor acţiuni, obiectivul strategic ce urmează a fi realizat este promovarea cunoaşterii limbii de stat, protecţia şi promovarea limbilor minorităţilor naţionale şi încurajarea multilingvismului în societate.

Obiectivul specific 1: Îmbunătăţirea studierii şi posedării limbii de stat a Republicii Moldova.

Acţiuni prioritare:

1.1. Îmbunătăţirea sistemului de predare/studiere a limbii de stat pentru populaţia alolingvă adultă (îmbunătăţirea procesului de învăţare la distanţă a limbii de stat şi extinderea acestei practici la nivel naţional; asigurarea accesului la materiale didactice privind limba de stat în format electronic; elaborarea şi distribuirea softurilor lingvistice pentru studierea limbii de stat etc.).

1.2. Introducerea unui sistem standardizat de testare, evaluare şi certificare a cunoaşterii limbii de stat.

1.3. Promovarea prin diferite canale (mass-media, familie, comunitate, şcoală, mediul academic, instituţii publice, organizaţii neguvernamentale etc.) a necesităţii de studiere a limbii de stat.

1.4. Îmbunătăţirea competenţelor lingvistice şi cunoaşterii limbii de stat în rîndul cetăţenilor Republicii Moldova.

1.5. Elaborarea şi implementarea programelor de mobilitate pe teritoriul Republicii Moldova pentru tinerii alolingvi.

1.6. Implicarea şi susţinerea organizaţiilor neguvernamentale ale minorităţilor naţionale în procesul de promovare a importanţei studierii limbii de stat.

Indicatori de progres:

1.1. Numărul persoanelor implicate în procesul de studiere la distanţă a limbii de stat. Numărul de materiale didactice disponibile în format electronic.

1.2. Sistemul standardizat de testare, evaluare şi certificare a cunoşterii limbii de stat elaborat şi aplicat.

1.3. Numărul campaniilor de informare şi promovare a importanţei de studiere a limbii de stat organizate.

1.4. Rata persoanelor cu competenţe de comunicare în limba de stat sporite în urma absolvirii cursurilor lingvistice.

1.5. Numărul de persoane implicate în programe de mobilitate pentru tinerii alolingvi.

1.6. Numărul de organizaţii neguvernamentale ale minorităţilor naţionale implicate în procesul de promovare a limbii de stat. Numărul de acţiuni şi evenimente organizate în vederea promovării limbii de stat.

Rezultate scontate:

Populaţia alolingvă adultă dispune de acces la predarea calitativă a limbii de stat în cadrul diferitor forme de studiere a acesteia (cursuri lingvistice, învăţare la distanţă, mass-media etc.), favorizînd coeziunea şi integrarea lingvistică, socială şi profesională.

Limba de stat predată în mod calitativ în instituţiile de învăţămînt general cu instruire în limbile minorităţilor naţionale, asigurînd cunoştinţe lingvistice temeinice.

Sistemul standardizat de evaluare a cunoştinţelor limbii de stat introdus la nivel naţional.

Sporirea interesului cetăţenilor Republicii Moldova pentru îmbunătăţirea competenţelor de cunoaştere a limbii de stat.

Obiectivul specific 2: Asigurarea protecţiei şi dezvoltarea limbilor minorităţilor naţionale, precum şi promovarea diversităţii lingvistice.

Acţiuni prioritare:

2.1. Continuarea procesului de pregătire şi identificare a potenţialului statului referitor la ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare.

2.2. Îmbunătăţirea predării limbilor minorităţilor naţionale în instituţiile de învăţămînt.

2.3. Elaborarea cadrului normativ privind punerea în aplicare a prevederilor articolelor din Codul educaţiei, care se referă la studierea şi predarea în limbile minorităţilor naţionale.

2.4. Sporirea nivelului de înţelegere şi apreciere în societate a valorii diversităţii lingvistice, precum şi a limbii de stat.

2.5. Susţinerea protejării şi dezvoltării limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

2.6. Organizarea evenimentelor multilingve la care să participe persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale şi majorităţii etnice.

2.7. Încurajarea diversităţii lingvistice prin diverse canale de socializare.

2.8. Încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii a limbii de stat şi a limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

2.9. Organizarea acţiunilor de promovare a multilingvismului şi prezenţei sporite a diversităţii lingvistice în societate.

Indicatori de progres:

2.1. Numărul de consultări publice cu organele administraţiei publice centrale, organizaţiile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, experţii naţionali asupra proiectului de instrument/lege de ratificare a Cartei.

2.2. Numărul de materiale didactice (inclusiv audio/video) elaborate şi editate. Planurile şi programele actualizate. Numărul de profesori formaţi.

2.3. Actele normative elaborate şi aprobate în vederea aplicării articolelor din Codul educaţiei referitoare la limbile minorităţilor naţionale.

2.4. Numărul de evenimente de informare şi promovare a diversităţii lingvistice organizate.

2.5. Numărul de evenimente de promovare a limbilor minorităţilor naţionale organizate.

2.6. Numărul de acţiuni (concursuri, olimpiade, editarea literaturii, programe de mobilizare a tinerilor, excursii etc.) desfăşurate.

2.7. Numărul de evenimente/campanii de promovare organizate, programe TV şi audio difuzate, materiale distribuite prin reţelele sociale etc.

Rezultate scontate:

Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare ratificată.

Predarea limbilor minorităţilor naţionale în instituţiile de învăţămînt îmbunătăţită.

Interesul pentru studierea limbilor minorităţilor naţionale de către persoanele aparţinînd majorităţii etnice sporit.

Valoarea diversităţii lingvistice înţeleasă şi apreciată la nivel de societate.

Interesul pentru studierea limbilor crescut.

3.3. Dialogul intercultural şi apartenenţa civică la statul Republica Moldova

Context

Dialogul intercultural şi edificarea identităţii civice faţă de statul Republica Moldova reprezintă una dintre cele mai importante instrumente de consolidare a societăţii. În Republica Moldova activează un şir de entităţi publice care facilitează relaţiile interetnice şi dialogul intercultural, însă Biroul Relaţii Interetnice reprezintă entitatea principală în acest sens.

Biroul Relaţii Interetnice este autoritatea administrativă, care elaborează şi promovează politica statului în domeniul relaţiilor interetnice şi funcţionării limbilor, monitorizează respectarea legislaţiei relevante în sfera etnoculturală şi lingvistică, coordonează implementarea standardelor internaţionale în sfera minorităţilor naţionale, contribuie la dezvoltarea socioculturală a minorităţilor naţionale, asigură corelarea optimă a intereselor cetăţenilor de diferite etnii din Republica Moldova, armonizează relaţiile interetnice şi susţine activitatea statutară a asociaţiilor obşteşti ale minorităţilor naţionale, înregistrate în conformitate cu legislaţia în vigoare. Activitatea Biroului este orientată, de asemenea, spre asigurarea dialogului intercultural, consolidarea societăţii şi edificarea identităţii civice faţă de statul Republica Moldova.

Pe lîngă Biroul Relaţii Interetnice funcţionează, în calitate de organ consultativ, Consiliul coordonator al organizaţiilor etnoculturale, din care fac parte directorul general al Biroului şi liderii asociaţiilor obşteşti ale minorităţilor naţionale. Biroul organizează activitatea Casei Naţionalităţilor, care funcţionează în calitate de centru informaţional-cultural al organizaţiilor etnoculturale din ţară.

Principalele provocări

În pofida eforturilor întreprinse de diverşi actori statali şi nestatali de a crea condiţii favorabile pentru dialogul şi educaţia interculturală, se atestă un nivel insuficient de cunoştinţe din partea diferitor grupuri din societate despre diversitatea culturală, lingvistică, istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale. În şcolile cu predare în limba de stat nu există un curs dedicat culturii şi istoriei minorităţilor naţionale. Numărul spaţiilor şi iniţiativelor ce contribuie la dialogul intercultural este redus.

În Opinia III asupra Republicii Moldova a Comitetului Consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale se menţionează necesitatea de a oferi susţinerea corespunzătoare Biroului Relaţii Interetnice în realizarea activităţii sale în calitate de executor principal al politicii de stat în domeniul minorităţilor naţionale şi relaţiilor interetnice.

Se evidenţiază necesitatea sporirii măsurilor pentru edificarea identităţii civice şi dezvoltarea dialogului şi educaţiei interculturale. Acest lucru este important mai ales în contextul în care se prezintă anumite stereotipuri şi cazuri de discriminare faţă de unele grupuri etnice.

Domeniile prioritare de acţiune, obiectivele şi rezultatele scontate

Articolul 4 din Declaraţia ONU cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice solicită statelor să “încurajeze cunoaşterea istoriei, tradiţiilor, limbii şi culturii minorităţilor care există pe teritoriul lor”. Art.12 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale solicită statelor să promoveze cultura, istoria, limba şi religia minorităţilor lor naţionale. Paragraful 34 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga se referă la cerinţa conform căreia, la elaborarea planului de învăţămînt, statele vor ţine cont şi de istoria şi cultura minorităţilor naţionale.

Aceste prevederi scot în evidenţă necesitatea perfecţionării metodologiei şi a bazei didactice pentru predarea istoriei şi tradiţiilor minorităţilor naţionale. Obiectivul respectiv poate fi realizat cel mai bine prin participarea persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la acest proces în baza celor prezentate în subcapitolul 2.3.1. Participarea la viaţa publică.

Următoarele precondiţii contribuie la realizarea dialogului intercultural:

1) respectarea drepturilor omului, supremaţia legii, toleranţa, nediscriminarea şi respectul reciproc în societate;

2) responsabilitatea tuturor membrilor societăţii de a participa la viaţa culturală, socială şi economică;

3) dezvoltarea competenţelor necesare pentru dialogul intercultural neachiziţionate în mod automat – acestea urmează a fi învăţate, practicate şi menţinute pe tot parcursul vieţii;

4) sporirea rolului autorităţilor publice, profesioniştilor din domeniul educaţiei, organizaţiilor societăţii civile, mass-media în promovarea dialogului intercultural;

5) crearea spaţiilor deschise şi accesibile pentru dialog. Acestea pot fi spaţii publice, grădiniţe, şcoli şi universităţi, centre culturale şi sociale, cluburi de tineret, instituţii religioase, locuri de muncă, muzee, biblioteci, spaţii pentru petrecerea timpului liber sau spaţiile virtuale – mass-media şi Internetul.

Direcţiile strategice cuprind următoarele elemente:

a) Facilitarea şi extinderea dialogului intercultural în Republica Moldova. În acest sens, este important să se asigure ca interacţiunea dintre grupurile etnice să fie realizată în bază egală şi cu respectarea deplină a drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, bazate pe principiul nediscriminării şi toleranţei.

b) Crearea premiselor favorabile pentru educaţia interculturală. Sistemul de învăţămînt, precum şi canalele de educaţie informală ar trebui să includă informaţii cu privire la diversitatea etnică şi culturală a Republicii Moldova.

c) Abordarea şi prevenirea discriminării, urii şi tensiunilor interetnice şi segregării.

d) Consolidarea identităţii civice faţă de statul Republica Moldova. Spiritul civic şi unitatea poporului Republicii Moldova va contribui la dezvoltarea identităţii civice, care se va axa pe conservarea şi punerea în valoare a diversităţii în societate şi pe sentimentul de apartenenţă civică la statul Republica Moldova. Acest fapt urmează să scoată în evidenţă egalitatea cetăţenilor şi respectarea legilor ţării, indiferent de apartenenţa etnică, culturală, religioasă etc. Totodată, pe lîngă drepturile de care beneficiază, tuturor membrilor societăţii le revine obligaţia de a respecta legile, precum şi responsabilitatea de a-şi aduce contribuţia la procesele democratice, dezvoltarea statului, integrarea societăţii.

Drept rezultat al acestor acţiuni, obiectivul strategic constă în dezvoltarea unor medii favorabile pentru realizarea dialogului intercultural şi promovarea sentimentului apartenenţei civice faţă de statul Republica Moldova.

Obiectivul specific 1: Facilitarea şi extinderea dialogului intercultural în Republica Moldova.

Acţiuni prioritare:

1.1. Facilitarea şi încurajarea interacţiunii la diverse niveluri ale societăţii prin realizarea de activităţi sociale, culturale, sportive, turistice care să faciliteze dialogul intercultural.

1.2. Încurajarea canalelor media să instruiască jurnaliştii cum să reflecte diversitatea şi să încurajeze dialogul intercultural şi identitatea civică.

1.3. Fortificarea capacităţilor Biroului Relaţii Interetnice şi altor instituţii publice de a extinde activităţile ce au drept scop încurajarea dialogului intercultural şi a identităţii civice.

1.4. Punerea în valoare a unităţii societăţii prin diversitate.

1.5. Încurajarea minorităţilor naţionale să celebreze evenimentele şi sărbătorile tradiţionale.

1.6. Sporirea aprecierii patrimoniul cultural şi lingvistic al minorităţilor naţionale.

1.7. Crearea spaţiilor pentru realizarea dialogului intercultural, inclusiv prin oferirea Casei Naţionalităţilor unui statut ce ar permite extinderea organizării activităţilor organizaţiilor etnoculturale.

Indicatori de progres:

1.1. Numărul de evenimente/activităţi sociale, culturale, sportive, turistice organizate în scopul facilitării dialogului intercultural.

1.2. Numărul de jurnalişti instruiţi în vederea reflectării diversităţii şi dialogului intercultural.

1.3. Numărul de angajaţi din cadrul Biroului Relaţii Interetnice/altor instituţii publice formaţi în domeniul promovării dialogului intercultural şi identităţii civice.

1.4. Numărul de evenimente/campanii de promovare a diversităţii în societate organizate, programe TV şi audio difuzate, materiale distribuite prin reţelele sociale etc.

1.5. Numărul de evenimente/sărbători tradiţionale facilitate.

1.6. Gradul de conştientizare privind patrimoniul spiritual cultural al minorităţilor naţionale.

1.7. Regulamentul cu privire la statutul Casei Naţionalităţilor revizuit.

Rezultate scontate:

Dialogul intercultural realizat cu succes prin intermediul diferitor activităţi şi iniţiative.

Mass-media susţine şi reflectă diversitatea culturală.

Instituţiile publice responsabile dispun de capacităţile necesare pentru a facilita şi a extinde dialogul intercultural.

Obiectivul specific 2: Crearea premiselor favorabile pentru educaţia interculturală.

Acţiuni prioritare:

2.1. Elaborarea programelor şi metodologiilor educaţionale care vor spori capacităţile actorilor relevanţi de a realiza şi a facilita dialogul intercultural, de a promova înţelegerea principiilor nediscriminării, drepturilor omului şi a toleranţei.

2.2. Extinderea practicii de predare a istoriei şi tradiţiilor minorităţilor naţionale – măsură care urmează să fie realizată în consultare şi cu participarea minorităţilor naţionale.

2.3. Promovarea dialogului intercultural prin educaţia nonformală.

2.4. Încurajarea realizării studiilor în domeniul culturii şi istoriei minorităţilor naţionale, cooperării şi interacţiunii interculturale.

2.5. Organizarea evenimentelor care să ajute la descoperirea şi aprecierea diversităţii etnice şi culturale în Republica Moldova.

2.6. Utilizarea noilor tehnologii educaţionale (învăţarea la distanţă, Internet, programe educaţionale TV, software educaţional etc.) pentru realizarea educaţiei interculturale.

Indicatori de progres:

2.1. Programele şi metodologiile educaţionale în vederea promovării dialogului intercultural, toleranţei, nediscriminării elaborate şi aprobate.

2.2. Gradul de implicare a reprezentanţilor minorităţilor naţionale în procesul de consultare referitor la predarea istoriei şi tradiţiilor minorităţilor naţionale.

2.3. Numărul de acţiuni instructive proiectate şi realizate într-un cadru instituţionalizat extraşcolar în contextul educaţiei nonformale.

2.4. Numărul de cercetări ştiinţifice în domeniul culturii şi istoriei minorităţilor naţionale, cooperării şi interacţiunii interculturale.

2.5. Numărul de evenimente/activităţi sociale, culturale, sportive, turistice organizate în scopul promovării diversităţii etnice şi culturale.

2.6. Numărul de persoane care au beneficiat de noi tehnologii educaţionale în contextul educaţiei interculturale. Numărul tehnologiilor noi educaţionale introduse în procesul de educaţie interculturală.

Rezultate scontate:

Educaţia interculturală promovată în învăţămîntul formal şi informal prin diverse metode şi mijloace.

Obiectivul specific 3: Prevenirea şi eliminarea discriminării, xenofobiei, stereotipurilor etnice, tensiunilor interetnice şi segregării.

Acţiuni prioritare:

3.1. Perfecţionarea cadrului legal privind interzicerea instigării la ură.

3.2. Sporirea capacităţilor diferitor actori relevanţi pentru promovarea diversităţii culturale, drepturilor omului, educaţiei civice şi prevenirii tensiunilor interetnice.

3.3. Realizarea măsurilor menite să sporească cooperarea interculturală şi să prevină izolarea minorităţilor naţionale în societate.

3.4. Promovarea implicării active a societăţii civile în sesizarea organelor competente despre cazurile de instigare la ură interetnică, discriminare şi exprimare a intoleranţei.

3.5. Sporirea capacităţilor Consiliului de prevenire şi combatere a discriminării şi asigurării egalităţii de a analiza plîngerile individuale privind cazurile de discriminare şi sporirea nivelului de conştientizare a rolului Consiliului în rîndul autorităţilor publice centrale şi locale.

3.6. Sporirea rolului instituţiei Avocatul Poporului.

Indicatori de progres:

3.1. Actele legislative privind interzicerea instigării la ură aprobate.

3.2. Numărul de angajaţi din cadrul Biroului Relaţii Interetnice/altor instituţii publice, diferiţi actori relevanţi instruiţi în domeniul diversităţii culturale, drepturilor omului, educaţiei civice şi prevenirii tensiunilor interetnice.

3.3. Numărul de măsuri/acţiuni efectuate în vederea cooperării interculturale şi prevenirii izolării minorităţilor naţionale în societate.

3.4. Numărul de consultări cu reprezentanţii societăţii civile referitoare la cazurile de instigare la ură interetnică, discriminare şi exprimare a intoleranţei.

3.5. Numărul de plîngeri individuale prin care se comunică despre un presupus act de discriminare. Numărul de acte legislative perfecţionate. Gradul de informare a societăţii cu privire la fenomenul discriminării.

3.6. Numărul de cazuri soluţionate. Numărul de propuneri în vederea perfecţionării legislaţiei naţionale. Gradul de informare a societăţii cu privire la activitatea Oficiului Avocatul Poporului.

Rezultate scontate:

Monitorizarea eficientă din partea societăţii civile şi a organelor competente a cazurilor de discriminare etnică, instigare la ură interetnică şi manifestare a intoleranţei.

Cadrul legal şi instituţional relevant îmbunătăţit, pentru a preveni discriminarea, tensiunile interetnice şi intoleranţa.

Obiectivul specific 4: Consolidarea sentimentului de apartenenţă civică la statul Republica Moldova.

Acţiuni prioritare:

4.1. Popularizarea simbolurilor de unitate civică a Republicii Moldova (simbolurile de stat ale Republicii Moldova, limba de stat, sărbătorile naţionale şi tradiţionale, datele semnificative în contextul cultural-istoric etc.).

4.2. Sporirea respectului faţă de Constituţia Republicii Moldova, suveranitate, independenţă, unitatea şi indivizibilitatea statului, informarea privitor la rolul toleranţei şi spiritului civic prin diferite mijloace de socializare.

4.3. Extinderea şi facilitarea iniţiativelor de edificare a sentimentului civic de apartenenţă faţă de statul Republica Moldova.

4.4. Utilizarea rolului unificator al locurilor pitoreşti, culturii, ştiinţei, artei, sportului şi altele în vederea consolidării apartenenţei civice faţă de statul Republica Moldova.

4.5. Implicarea şi susţinerea organizaţiilor neguvernamentale ale minorităţilor naţionale în organizarea şi desfăşurarea acţiunilor care promovează unitatea şi apartenenţa civică faţă de statul Republica Moldova.

Indicatori de progres:

4.1. Numărul de evenimente/activităţi sociale, culturale, sportive, turistice desfăşurate în scopul promovării simbolurilor de unitate civică.

4.2. Numărul de acţiuni organizate în vederea promovării respectului faţă de Constituţia Republicii Moldova, suveranitate, independenţă, unitatea şi indivizibilitatea statului. Gradul de informare a societăţii cu privire la rolul toleranţei şi spiritului civic.

4.3. Numărul de persoane implicate în iniţiativele de edificare a sentimentului civic de apartenenţă la stat.

4.4. Numărul de evenimente/activităţi sociale, culturale, sportive, turistice desfăşurate în vederea consolidării apartenenţei civice.

4.5. Numărul de organizaţii neguvernamentale ale minorităţilor naţionale implicate în procesul de organizare a acţiunilor în vederea promovării unităţii şi apartenenţii civice. Numărul de acţiuni şi evenimente organizate.

Rezultate scontate: Consolidarea identităţii civice faţă de statul Republica Moldova.

3.4. Mass-media

Context

Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006 interzice orice formă de instigare la ură pe motive de rasă, religie, naţionalitate sau sex. Acesta conţine şi un şir de prevederi cu privire la difuzarea în limbile minoritare. Codul stabileşte o cotă de 80% pentru difuzarea în limba de stat, însă prevederea respectivă nu se aplică zonelor în care minorităţile naţionale constituie majoritatea populaţiei.

Legislaţia Republicii Moldova asigură dreptul producerii şi difuzării emisiunilor radio şi TV în limbile minorităţilor naţionale. Există intervenţii de reglementare pozitivă prin intermediul cotelor privind limba difuzării. Astfel, art.11 alin.(9) din Codul audiovizualului garantează difuzorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele în care minorităţile naţionale constituie majoritatea populaţiei, realizarea a 80% din volumul emisiunilor în limbile minorităţilor respective, 20% fiind rezervate emisiunilor în limba de stat.

Articolul 29 alin.(4) din Codul audiovizualului stabileşte că prestatorii de servicii care deţin autorizaţii de retransmisie şi care activează în localităţile în care persoanele aparţinînd unei naţionalităţi sau etnii reprezintă o pondere mai mare de 20% au obligaţia de a asigura retransmiterea serviciilor de programe în limba minorităţii respective.

În ceea ce priveşte atribuţiile difuzorilor publici, art.51 alin.(1) lit.f) prevede asigurarea dreptului la informare pentru toate categoriile de cetăţeni ai Republicii Moldova, inclusiv pentru persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale. Totodată, unul dintre obiectivele primordiale ale difuzorului public este, conform art.54 lit.a) din Codul audiovizualului, realizarea emisiunilor de radio şi de televiziune în limba de stat, precum şi în limbile minorităţilor naţionale sau în alte limbi de circulaţie internaţională, cu scop informativ, cultural, educativ şi de divertisment, ţinîndu-se cont de prevederile Codului.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului este responsabil de monitorizarea respectării Codului audiovizualului şi a convenţiilor internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte. Consiliul favorizează difuzorii care includ în grila de emisie programe în limbile minorităţilor naţionale.

Instituţia publică naţională a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova”, în baza Codului audiovizualului, Legii nr.382-XV din 19 iulie 2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor, Regulamentului cu privire la activitatea Companiei “Teleradio-Moldova”, altor acte normative şi regulamente interne, produce şi difuzează programe în limbile minorităţilor naţionale (ucraineană, rusă, găgăuză, bulgară, romani ) şi are un program în limba rusă cu privire la toate minorităţile naţionale.

Principalele provocări

Republica Moldova dispune de un sector media multilingv, cu numeroşi difuzori şi cu un conţinut disponibil în limbile vorbite în ţară. Totuşi, mass-media naţională se bazează, în mare măsură, pe conţinutul din străinătate, deoarece capacităţile interne de producere sînt reduse.

În Opinia III asupra Republicii Moldova a Comitetului Consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale se menţionează că unele instituţii media uneori stimulează intoleranţa şi ura, în special în ceea ce priveşte denumirea limbii de stat şi identitatea naţională. Mai mult decît atît, stereotipurile şi prejudecăţile împotriva romilor, evreilor şi străinilor continuă să fie diseminate prin mass-media, în pofida faptului că organele de monitorizare a spaţiului mediatic nu au înregistrat plîngeri în acest sens.

Deşi legislaţia în vigoare şi în special art.6 alin.(1) din Codul audiovizualului interzice difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, totuşi penalităţile impuse de Consiliul Coordonator al Audiovizualului sînt relativ mici, cu excepţia cazurilor de încălcări multiple. De asemenea, implicarea publicului general în sesizarea organelor competente privitor la încălcări este limitată.

O altă provocare ce vizează conţinutul şi limba programelor dedicate minorităţilor naţionale o reprezintă faptul că în regiunile în care minorităţile naţionale constituie majoritatea populaţiei există dificultăţi în ceea ce priveşte accesarea programelor de calitate în limbile minoritare în orele de vîrf. Astfel, pentru a avea acces la informaţii în limba lor, aceste grupuri de populaţie sînt nevoite să acceseze programe difuzate de instituţiile media din alte ţări, în special din Ucraina, Federaţia Rusă, Belarus etc. Majoritatea difuzorilor din zonele în care minorităţile naţionale locuiesc compact aleg să emită, cu precădere, în limba rusă, rezervînd timp de antenă redus pentru emisiunile în alte limbi minoritare.

Deşi Instituţia publică naţională a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova” realizează emisiuni dedicate minorităţilor naţionale, se constată un volum insuficient al difuzării, o periodicitate scăzută, lipsa unor informaţii despre evenimentele curente din ţară, ceea ce determină o audienţă limitată şi contribuie într-o măsură scăzută la procesul de integrare. Este important de a oferi programe în limba minorităţilor naţionale şi de a extinde practica curentă de subtitrare în limba de stat, acest fapt încurajînd accesul publicului larg la aceste programe.

Domeniile prioritare de acţiune, obiectivele şi rezultatele scontate

Mass-media are un rol deosebit de important în procesul de integrare. În primul rînd, aceasta oferă un mediu virtual în care persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale îşi pot exercita drepturile, inclusiv dreptul de a utiliza limba maternă şi de a dezvolta şi a promova cultura. În al doilea rînd, în calitate de instrument de primire şi transmitere a informaţiilor, mass-media este esenţială pentru crearea unui climat favorabil dialogului intercultural şi înţelegerii reciproce, inclusiv prin combaterea stereotipurilor negative, prejudecăţilor şi intoleranţei în societate.

O societate democratică presupune accesul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale la mijloacele de comunicare în masă şi posibilitatea de a transmite şi a primi informaţii, inclusiv în limba maternă. Un rol special în acest proces îl are mass-media independentă, reflectarea principiilor pluralismului şi toleranţei. Aceste elemente reprezintă condiţii necesare pentru edificarea unei societăţi libere, deschise şi democratice.

Art.6 alin.(1) din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale prevede “că părţile vor încuraja spiritul de toleranţă şi dialogul intercultural şi vor lua măsuri efective pentru promovarea respectului reciproc, înţelegerii şi cooperării dintre toate persoanele care trăiesc pe teritoriul lor, indiferent de identitatea etnică, culturală, lingvistică ori religioasă a acestora, îndeosebi în domeniile educaţiei, culturii şi a mijloacelor de informare”. În mod special, statele sînt încurajate să acţioneze pentru stoparea folosirii în public a sintagmelor înjositoare ori peiorative şi luarea de măsuri pentru contracararea stereotipurilor negative. În practică, se recomandă ca reprezentanţii comunităţilor afectate să participe la luarea măsurilor ce vizează rezolvarea acestor probleme.

Conform art.6 din Declaraţia Universală a UNESCO privind diversitatea culturală, aceasta este garantată, inter alia, prin libertatea de exprimare, prin pluralismul mass-mediei şi prin multilingvism. În acest sens, rolul statului de a păstra identitatea lingvistică (şi de altă natură) a persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale este consacrat în mai multe documente internaţionale şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În Recomandarea nr.R (96) 10 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la garantarea independenţei serviciului public de radiodifuziune, rolul acestora este evidenţiat “ca factor esenţial al unei comunicări pluraliste, accesibile oricărei persoane la nivel naţional şi regional, prin furnizarea unor programe de bază, cu caracter general, care să includă informaţii, programe educaţionale, culturale şi de divertisment”. Posibilitatea ca persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale să creeze şi să întreţină mijloace de difuzare în limba maternă este garantată de art.9 alin.(3) din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

Art.10 din Liniile directoare privind utilizarea limbilor minoritare în media audiovizuală, adoptate de Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa prevede că “Măsurile de promovare a oricărei limbi în mass-media audiovizuală nu ar trebui să afecteze drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale”. Acest fapt trebuie respectat în eforturile depuse pentru utilizarea mass-media în vederea încurajării studierii şi utilizării limbii de stat. În contextul în care Republica Moldova este în curs de transfer spre difuzarea digitală terestră şi deconectarea de la canalele analogice curente, art.15 din aceste recomandări este, în special, relevant: “Statele ar trebui să asigure acces la transmisiunea în limbile minoritare, inter alia, prin alocarea frecvenţelor, înfiinţarea şi susţinerea unor organisme de difuziune” şi “atunci cînd se acordă licenţele, statele ar trebui să aibă în vedere alocarea de frecvenţe pentru difuzarea programelor în limbile minoritare”.

Drept rezultat al celor expuse, procesul de integrare prin prisma componentei mass-media cuprinde următoarele direcţii strategice:

1) asigurarea accesului minorităţilor naţionale la difuzarea emisiunilor în limbile acestora;

2) promovarea multilingvismului şi diversităţii în societate prin sursele mass-media.

Drept rezultat al acestor acţiuni, obiectivul strategic care urmează a fi realizat este remedierea procesului de reflectare în mass-media a diversităţii din societate.

Obiectivul specific 1: Asigurarea accesului minorităţilor naţionale la informaţii şi programe în limbile minorităţilor.

Acţiuni prioritare:

1.1. Încurajarea persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a înfiinţa şi administra mijloace de comunicare în masă în limba maternă.

1.2. Încurajarea instituţiilor audiovizuale private să producă şi să difuzeze conţinut în limbile minorităţilor naţionale.

1.3. Reflectarea diversităţii etnice, culturale şi lingvistice a societăţii în programele destinate tuturor audienţelor (şi nu doar în emisiunile adresate minorităţilor naţionale).

1.4. Difuzarea programelor despre cultura şi tradiţiile minorităţilor naţionale în limba de stat.

1.5. Producerea conţinutului audiovizual în limbile minorităţilor naţionale cu privire la situaţia din Republica Moldova (ştiri, dezbateri etc.).

Indicatori de progres:

1.1. Numărul de mass-media înfiinţate de persoane aparţinînd minorităţilor naţionale.

1.2. Ponderea emisiunilor produse şi difuzate de instituţiile audiovizuale private în limbile minorităţilor naţionale.

1.3. Numărul de programe în care se reflectă diversitatea etnică, culturală şi lingvistică a societăţii.

1.4. Volumul de emisie despre cultura şi tradiţiile minorităţilor naţionale rezervat programelor în limba de stat. Numărul de programe despre cultura şi tradiţiile minorităţilor naţionale în limba de stat.

1.5. Volumul de emisie al programelor destinate ştirilor, dezbaterilor etc. în limbile minorităţilor naţionale cu privire la situaţia din Republica Moldova.

Rezultate scontate:

Conţinutul audiovizual în limbile minorităţilor naţionale reflectă necesităţile de informare a acestora.

Obiectivul specific 2: Promovarea multilingvismului şi diversităţii în societate prin intermediul mass-media.

Acţiuni prioritare:

2.1. Extinderea şi încurajarea practicii de subtitrare pentru emisiunile în limba de stat şi cele în limbile minorităţilor naţionale.

2.2. Încurajarea difuzării multilingve.

2.3. Elaborarea şi aplicarea unor instrumente practice şi efective pentru monitorizarea şi raportarea stereotipurilor negative şi instigării la ură în spaţiul mediatic.

2.4. Promovarea limbii de stat în calitate de factor integrator în societate.

Indicatori de progres:

2.1. Ponderea emisiunilor subtitrate în limba de stat şi în limbile minorităţilor naţionale.

2.2. Volumul de emisie al programelor multilingve. Numărul de programe TV şi radio multilingve.

2.3. Numărul de monitorizare, de analize, de cercetări, de studii realizate în vederea prevenirii stereotipurilor negative şi instigării la ură în mass-media. Recomandările înaintate.

2.4. Volumul de emisie a programelor orientate spre promovarea limbii de stat.

Rezultate scontate:

Canalele media difuzează conţinut audiovizual multilingv.

Practica de subtitrare în limba de stat şi limbile minorităţilor naţionale aplicată pe larg.

Monitorizarea permanentă a spaţiului audiovizual în ceea ce ţine de conţinutul ce instigă la ură interetnică şi stereotipizare negativă.

IV. COORDONAREA ŞI ETAPELE DE IMPLEMENTARE

4.1. Structura operaţională

Implementarea prezentei Strategii presupune sporirea eficienţei operaţionale şi manageriale. Succesul implementării obiectivelor strategice şi atingerea unui impact cumulativ depind de capacităţile instituţionale.

Biroul Relaţii Interetnice în calitate de autoritate administrativă centrală va participa la realizarea prezentei Strategii ca organ coordonator, executiv şi consultativ. Totodată, responsabilitatea pentru implementarea acesteia aparţine organelor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi altor instituţii relevante în ale căror sfere de competenţă intră realizarea documentelor de politici referitoare la domeniul protecţiei minorităţilor naţionale.

În acest context, Biroul Relaţii Interetnice va fi consolidat, cu excluderea dublărilor responsabilităţilor altor actori instituţionali. Implementarea se bazează pe schimbul de informaţii şi dialogul productiv între părţile implicate, avînd următoarele componente:

1) sistematizarea şi comprehensivitatea bazelor de date cu privire la profilul beneficiarilor;

2) utilizarea eficientă a instrumentelor de comunicare în masă;

3) colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale şi internaţionale;

4) participarea persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale în procesul de consultări publice şi luare a deciziilor.

4.2. Etapele de implementare

Implementarea prezentei Strategii urmează a fi realizată în trei etape, în baza planurilor de acţiuni aprobate de Guvern:

Etapa I: Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei pentru perioada 2017-2020;

Etapa II: Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei pentru perioada 2021-2024;

Etapa III: Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei pentru perioada 2025-2027.

Planurile de acţiuni vor fi elaborate cu participarea tuturor autorităţilor implicate în procesul de implementare a prezentei Strategii, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.33 din 11 ianuarie 2007 “Cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici”.

V. MODUL DE FINANŢARE

Realizarea obiectivelor trasate în prezenta Strategie trebuie susţinute de mecanisme financiare adecvate şi depinde în mare măsură de bugetul disponibil pentru punerea acesteia în aplicare.

Costurile implementării vor fi acoperite din:

1) bugetul de stat;

2) asistenţa externă.

Pentru realizarea prezentei Strategii, instituţiile responsabile vor prevedea alocarea de resurse financiare în bugetele autorităţilor respective. Priorităţile stabilite vor servi drept bază pentru Cadrul bugetar pe termen mediu.

Resursele financiare, tehnice şi umane urmează a fi estimate şi detaliate pentru fiecare etapă în planurile de acţiuni privind implementarea Strategiei. De asemenea, planurile de acţiuni vor stabili scopurile specifice pe domeniile identificate şi acţiunile pentru atingerea lor, rezultatele scontate, termenele- limită, instituţiile responsabile şi indicatorii de evaluare a rezultatelor obţinute.

Finanţarea se va efectua conform alocaţiilor bugetare, prin proiecte şi programe de asistenţă tehnică, granturi, proiecte privind dezvoltarea parteneriatului public-privat, sponsorizări şi alte surse acceptate în condiţiile legii.

VI. MONITORIZAREA, EVALUAREA

ŞI PROCEDURILE DE RAPORTARE

Activităţile de monitorizare vor fi desfăşurate pe tot parcursul perioadei de implementare a prezentei Strategii şi vor include atît colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau a efectelor neprevăzute, cît şi eventuale modificări de conţinut şi de formă ale măsurilor şi activităţilor planificate în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.1181 din 22 decembrie 2010 privind monitorizarea procesului de implementare a legislaţiei.

Activitatea de monitorizare şi de evaluare a implementării Strategiei are un caracter sistematic şi îi revine Biroului Relaţii Interetnice, care urmează să informeze Guvernul şi societatea despre rezultatele obţinute, problemele nesoluţionate şi perspectivele de dezvoltare.

Pentru eficientizarea procesului de monitorizare, Biroul Relaţii Interetnice va crea un grup de lucru constituit din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice, societăţii civile şi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Un rol distinct în procesul de monitorizare îi revine Consiliului coordonator al organizaţiilor etnoculturale de pe lîngă Biroul Relaţii Interetnice.

Evaluarea mersului implementării prezentei Strategii se va face în baza indicatorilor de progres stabiliţi în planurile de acţiuni şi actualizaţi pe măsura necesităţii. Biroul Relaţii Interetnice elaborează rapoartele anuale de monitorizare şi evaluare şi, pînă la 1 martie, le prezintă Guvernului. Rapoartele anuale vor indica atît realizările, cît şi eşecurile referitoare la implementarea prezentei Strategii în cadrul planurilor de acţiuni pentru perioada respectivă. Aceasta reprezintă o analiză mai detaliată decît monitorizarea, deoarece include cauzele/factorii care au determinat succesele sau insuccesele, precum şi unele măsuri mai eficiente pentru anul următor.

Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale vor prezenta Biroului Relaţii Interetnice, anual, pînă la 1 februarie, informaţia privind realizarea prezentei Strategii, rezultatele obţinute şi perspectivele de dezvoltare.

Rapoartele de evaluare vor fi elaborate cu participarea tuturor actorilor implicaţi în procesul de implementare a prezentei Strategii, asigurînd în acelaşi timp desfăşurarea unui proces transparent şi participativ.

La finele primei etape de implementare se va elabora un raport de evaluare a procesului de transpunere în practică a prezentei Strategii. Acesta va reflecta evaluarea obiectivelor şi sarcinilor trasate, va evidenţia principalele provocări şi recomandări pentru a două etapă. Constatările vor contribui, în mod special, la elaborarea planului de acţiuni pentru perioada 2021-2024. Măsuri similare vor fi întreprinse pentru evaluarea rezultatelor etapei a II-a şi elaborării planului de acţiuni pentru perioada etapei a III-a – 2025-2027.

Raportul final de evaluare a prezentei Strategii va fi realizat în anul 2027 de Biroul Relaţii Interetnice. Acesta va fi utilizat în calitate de reper pentru elaborarea politicilor sectoriale din domeniul relaţiilor interetnice şi va determina necesitatea întreprinderii altor măsuri relevante în domeniu şi continuarea demersurilor în procesul de integrare. Scopul acestei evaluări constă în stabilirea gradului de realizare a obiectivelor, a impactului obţinut şi a schimbărilor care s-au produs. Aceasta va include rezultatul consultărilor interne şi externe pentru asigurarea obiectivităţii şi imparţialităţii.

Evaluarea finală va implica atît ministerele şi autorităţile administrative centrale şi locale, cît şi partenerii-cheie, precum reprezentanţele structurilor regionale şi internaţionale în Republica Moldova, organizaţiile neguvernamentale ale minorităţilor naţionale şi alţi exponenţi ai societăţii civile. În urma evaluării vor fi identificate aspecte ce ţin de relevanţa şi statutul rezultatelor de politici, precum şi factorii care contribuie, împiedică sau periclitează obţinerea rezultatelor de politici.

Transparenţa proceselor de implementare a prezentei Strategii se realizează prin publicarea pe pagina oficială a Biroului Relaţii Interetnice a informaţiilor anuale şi a raportului final de evaluare, după implementarea acesteia.