1524/22.06.93 Codul de executare a sancţiunilor de drept penal
L E G E
Codul de executare a sancţiunilor de drept penal
nr. 1524-XII din 22.06.1993
* * *
Capitolul 1
LEGISLAŢIA DE EXECUTARE A SANCŢIUNILOR DE DREPT PENAL
Articolul 1. Scopurile şi sarcinile legislaţiei de executare a sancţiunilor de drept penal
(1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal reglementează punerea în executare a pedepselor penale (în continuare pedeapsă), precum şi modul de exercitare a controlului asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei, asupra muncii educative cu condamnatul, asupra protecţiei drepturilor şi intereselor lui legitime.
(2) Principalele scopuri urmărite prin punerea în executare a pedepsei sînt: corijarea condamnatului şi profilaxia crimelor.
(3) Prin munca educativă cu condamnatul se urmăreşte resocializarea (reabilitarea lui socială), respectarea legilor, a regulilor şi normelor de conduită acceptate de societate.
Articolul 2. Aplicarea legislaţiei de executare a sancţiunilor de drept penal
(1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal este compusă din prezentul cod şi din alte legi şi acte normative adoptate în conformitate cu el.
(2) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal se aplică în condiţiile Constituţiei Republicii Moldova, luîndu-se în considerare şi actele de drept internaţional, ratificate, în domeniul punerii în executare a sancţiunilor de drept penal şi comportării cu condamnatul.
(3) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal stabileşte principiile generale şi principiile de punere în executare a pedepsei; modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei, de aplicare a mijloacelor de corijare prevăzute; modul de exercitare a controlului asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei; modul de desfăşurare a activităţii instituţiilor şi organelor care pun în executare pedeapsa; modul de participare a administraţiei întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat, organizaţiilor obşteşti şi altor formaţiuni (în continuare unităţi), precum şi a cetăţenilor la corijarea condamnatului; temeiurile şi modul de eliberare de pedeapsă şi de ajutoare a celor puşi în libertate.
Articolul 3. Actele condiţionate care reglementează punerea în executare a pedepsei
În cazurile prevăzute de prezentul cod, Guvernul, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei pot să emită, independent sau în comun cu alte ministere şi departamente, acte condiţionate care stabilesc modul de organizare a punerii în executare a pedepsei şi neaplicării condiţionate a pedepsei, a aplicării mijloacelor de corijare a condamnaţilor şi de ajutoare a celor puşi în libertate.
Articolul 4. Acţiunea legislaţiei de executare a sancţiunilor de drept penal în timp şi în spaţiu
(1) Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care au comis crime şi sînt condamnaţi pe teritoriul Moldovei execută pedeapsă pe teritoriul ei, dacă acordurile interguvernamentale nu prevăd altfel.
(2) La executarea pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei pe teritoriul Republicii Moldova se aplică prezentul cod.
(3) Punerea în executare a pedepsei şi controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei se efectuează în conformitate cu legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal şi cu o altă legislaţie în vigoare în perioada respectivă.
Articolul 5. Prioritatea normelor de drept internaţional
În cazul în care legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal a Republicii Moldova nu corespunde normelor din actele juridice internaţionale ratificate, se aplică normele de drept internaţional.
Capitolul 2
TEMEIUL, MIJLOACELE ŞI PRINCIPIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI ŞI DE NEAPLICARE CONDIŢIONATĂ A PEDEPSEI
Articolul 6. Temeiul punerii în executare a pedepsei şi neaplicării condiţionate a pedepsei
Temei pentru punerea în executare a pedepsei şi pentru neaplicarea condiţionată a pedepsei, precum şi pentru aplicarea mijloacelor de corijare, este sentinţa rămasă definitivă a instanţei judecătoreşti.
Articolul 7. Principalele mijloace de corijare
(1) Principalele mijloace de corijare sînt: regimul sau modul stabilit de punere în executare şi de executare a pedepsei şi de neaplicare condiţionată a pedepsei, munca educativă, munca socialmente utilă, instruirea profesională, măsurile de influenţă publică.
(2) Mijloacele de corijare se aplică ţinîndu-se cont de tipul pedepsei, de felul şi gradul pericolului social, de motivele comiterii crimei, de persoana condamnatului şi de conduita lui.
Articolul 8. Principiul legalităţii punerii în executare a pedepsei
(1) Activitatea instituţiilor, organelor şi factorilor de decizie care pun în executare pedeapsa şi care exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea necondiţionată a pedepsei este bazată pe respectarea legilor. Factorii de decizie poartă răspundere pentru legalitate în activitatea lor.
(2) Respectarea legilor la punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei este garantată prin supravegherea de procuror, prin control departamental şi control obştesc.
Articolul 9. Principiul egalităţii condamnaţilor în faţa legii
Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei, precum şi de neaplicare condiţionată a pedepsei, se extind asupra tuturor condamnaţilor indiferent de originea, starea socială, oficială şi patrimonială, de genul şi caracterul ocupaţiilor acestora de pînă la comiterea crimei, de apartenenţa de rasă şi apartenenţa lor naţională, de studii, limbă, de atitudine faţă de religie şi de alte criterii.
Articolul 10. Umanismul în punere în executare a pedepsei
(1) Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei şi de neaplicare condiţionată a pedepsei se stabilesc pe baza principiului respectării drepturilor, şi intereselor legitime ale condamnatului, a demnităţii lui de om.
(2) La punerea în executare a pedepsei şi la aplicarea altor măsuri de drept penal este inadmisibilă cauzarea de suferinţe fizice condamnatului sau jignirea demnităţii lui de om. Torturile, măsurile coercitive medicale sau de altă natură capabile să dăuneze sănătăţii condamnatului sînt interzise.
Articolul 11. Democratismul în punerea în executare a pedepsei
(1) La munca de corijare a condamnatului, la plasarea în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului acestuia după executarea pedepsei pot participa unităţi şi cetăţeni, pe baza liberului consimţămînt, în condiţiile legii.
(2) Organizarea procesului de corijare a condamnatului şi alegerea mijloacelor de corijare sînt determinate de necesitatea dezvoltării iniţiativei lui utile, ceea ce se realizează cu participarea organizaţiilor de amatori ale condamnaţilor, a rudelor şi altor persoane susceptibile să-şi dea concursul la munca educativă.
Articolul 12. Diferenţierea şi individualizarea punerii în executare a pedepsei şi controlului asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei
Punerea în executare a pedepsei şi controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei, precum şi aplicarea mijloacelor de corijare, se diferenţiază şi se individualizează în funcţie de gravitatea crimei comise, de persoana condamnatului, de conduita lui pe durata termenului de executare a pedepsei şi de alte circumstanţe.
Capitolul 3
STATUTUL JURIDIC AL CONDAMNATULUI
Articolul 13. Statutul juridic al condamnatului la punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei
(1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal apără drepturile şi interesele legitime ale condamnatului, asigură condiţii pentru corijarea acestuia, garantarea echităţii sociale, protecţia lui juridică şi de altă natură la punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei.
(2) La punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei, condamnatul cetăţean al Republicii Moldova are drepturile şi îndatoririle prevăzute cetăţenilor Republicii Moldova, cu restricţiile stabilite de legislaţia penală, de legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal şi de altă legislaţie.
(3) Condamnaţii cetăţeni străini şi apatrizii au drepturi şi îndatoriri în conformitate cu legislaţia privind statutul juridic al cetăţenilor străini, cu tratatele internaţionale şi cu legile Republicii Moldova.
(4) Drepturile şi obligaţiile condamnatului, restricţiile lui sînt stabilite în conformitate cu modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei concrete sau de neaplicare condiţionată a pedepsei.
Articolul 14. Drepturile fundamentale ale condamnatului
(1) Condamnatul beneficiază de drepturi stabilite de legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal în funcţie de tipul pedepsei şi de restricţia drepturilor impuse condamnatului prin sentinţă a instanţei judecătoreşti.
(2) Condamnatul are dreptul:
a) să primească informaţie despre modul şi condiţiile de executare a pedepsei stabilite de instanţa judecătorească, despre drepturile şi obligaţiile sale. Informaţia este dată de instituţia sau de organul care pune în executare pedeapsa;
b) să adreseze administraţiei instituţiei sau organului care pune în executare pedeapsa sau care exercită controlul asupra sa la neaplicarea condiţionată a pedepsei, instanţelor ierarhic superioare, altor organe de stat şi organizaţii obşteşti propuneri, cereri şi reclamaţii;
c) să dea explicaţii şi să poarte corespondenţă, să adreseze propuneri, cereri şi reclamaţii în limba maternă, iar în caz de necesitate să se folosească de serviciile unui traducător;
d) să beneficieze de serviciile avocatului, precum şi ale altor persoane împuternicite să acorde asistenţă juridică şi socială, în modul stabilit.
(3) Cel condamnat la reducere de libertate, la arest sau la privaţiune de libertate beneficiază de dreptul la asigurare materială şi a condiţiilor de trai, la asistenţă medico-sanitară pentru păstrarea sănătăţii şi activităţii vitale.
(4) Cel care a executat pedeapsă sau care a fost concediat în legătură cu condamnarea are dreptul să primească ajutor la plasarea în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului, la alte tipuri de asistenţă socială.
(5) Cetăţeanul străin condamnat are dreptul să întreţină legături cu reprezentanţa diplomatică sau consulatul statului său, iar cetăţeanul statului care nu are reprezentanţă diplomatică şi nici consulat în Republica Moldova are dreptul să întreţină legături cu reprezentanţa diplomatică sau consulatul statului care şi-a asumat protecţia intereselor lor ori cu organele internaţionale care exercită protecţia lor.
(6) Legislaţia Republicii Moldova poate stabili şi alte drepturi celor condamnaţi la anumite tipuri de pedeapsă.
Articolul 15. Obligaţiile fundamentale ale condamnatului
(1) Condamnatul este obligat să respecte cerinţele care rezultă din restricţiile stabilite de prezentul cod şi de sentinţa instanţei judecătoreşti, regulile şi normele de conduită, conform legislaţiei în vigoare.
(2) În cazurile prevăzute de lege, sentinţa instanţei judecătoreşti poate stabili condamnatului obligaţii suplimentare.
(3) Condamnatul este obligat să execute cerinţele legale ale administraţiei şi organului care pune în executare pedeapsa sau exercită controlul asupra lui la neaplicarea condiţionată a pedepsei.
Articolul 16. Comunicarea locului de executare a pedepsei
La sosirea condamnatului în locul de executare a pedepsei sau în cazul transferării lui dintr-un loc de executare a pedepsei în altul, administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare pedeapsa este obligată să comunice rudelor condamnatului locul lui de aflare.
Articolul 17. Libertatea conştiinţei
(1) Condamnatului îi este garantată libertatea conştiinţei. El are dreptul de a profesa orice religie ori de a nu profesa nici una.
(2) Celui care execută pedeapsa reducerii de libertate i se permite, la rugăminte, să frecventeze instituţii de cult.
(3) La rugămintea celui care execută pedeapsă privată de libertate poate fi invitat preotul. În locurile de executare a pedepsei arestului şi pedepsei privative de libertate este autorizată oficierea riturilor religioase, uzul obiectelor de cult şi literaturii religioase.
(4) Oficierea riturilor religioase este benevolă. Ea nu trebuie să contravină ordinii interioare şi nici să lezeze drepturile altora care execută pedeapsă.
Capitolul 4
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI
ASUPRA CONDAMNATULUI LA NEAPLICAREA CONDIŢIONATĂ A PEDEPSEI
Articolul 18. Instituţiile şi organele care pun în executare pedeapsa şi exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei
(1) Pedeapsa amenzii şi confiscării averii se pune în executare de către instanţa judecătorească care a pronunţat sentinţa, precum şi de către instanţa de la locul de aflare a averii şi locul de lucru al condamnatului.
(2) Pedeapsa antrenării la muncă socialmente utilă se pune în executare de către organul afacerilor interne de la domiciliul condamnatului.
(3) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi se pune în executare de către inspectoratul pentru afaceri corecţionale de la domiciliul condamnatului, de către instituţiile de reeducare prin muncă şi penitenciare. Sentinţa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi se pune în executare de către administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat, precum şi de către organele împuternicite să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului.
(4) Pedeapsa muncii corecţionale este pusă în executare de către inspectoratele pentru afaceri corecţionale ale organelor afacerilor interne (în continuare inspectorate pentru afaceri corecţionale).
(5) Pedeapsa reducerii de libertate se pune în executare de către instituţiile de reeducare prin muncă ale organelor afacerilor interne (în continuare instituţii de reeducare prin muncă).
(6) Pedeapsa arestului este pusă în executare de către penitenciare, iar referitor la militari de către subunităţi militare speciale.
(7) Pedeapsa privativă de libertate se pune în executare de către penitenciare.
(8) Pedeapsa degradării militare sau speciale se pune în executare de către instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa sau, la propunerea ei, de către organul care a acordat gradul respectiv.
(9) Pedeapsa capitală pedeapsa cu moartea se pune în executare de către organele afacerilor interne.
(10) Persoanele faţă de care nu se aplică condiţionat pedeapsa se află sub controlul inspectoratelor pentru afaceri corecţionale.
Articolul 19. Aplicarea de măsuri medicale coercitive
(1) Faţă de cel condamnat la arest sau privaţiune de libertate şi afectat de alcoolism, narcomanie, toxicomanie, tuberculoză activă sau faţă de cel care nu a urmat seria deplină de tratament contra bolii venerice organele şi instituţiile care pun în executare pedepsele menţionate aplică măsuri medicale coercitive, inclusiv tratamentul forţat, stabilite de instanţa judecătorească.
(2) Dacă pe durata termenului de executare a pedepsei reducerii de libertate, arestului sau a pedepsei privative de libertate se va constata că cel condamnat este afectat de alcoolism, narcomanie, toxicomanie, tuberculoză activă sau de o boală venerică, organul sau instituţia care pune în executare pedeapsa va face în instanţa judecătorească un demers pentru a i se aplica un tratament coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau tuberculozei active ori pentru a fi supus unei serii obligatorii de tratament contra bolii venerice.
(3) Dacă cel afectat de alcoolism, narcomanie, toxicomanie, tuberculoză activă sau de o boală venerică este condamnat la o pedeapsă, alta decît arestul şi privaţiunea de libertate, sau la neaplicarea condiţionată a pedepsei, măsurile medicale coercitive, inclusiv tratamentul coercitiv, se aplică pe baze generale, în conformitate cu legislaţia.
(4) În cazul în care cel condamnat la arest sau la privaţiune de libertate, căruia i se prescrie tratament coercitiv, urmează a fi eliberat pînă la încheierea tratamentului respectiv, instituţia sau organul care pune în executare pedeapsa, în baza raportului medical, depune, în modul stabilit, materialele în instanţa judecătorească pentru a se determina necesitatea continuării tratamentului în instituţia curativă respectivă.
Articolul 20. Participarea societăţii la lucrul cu condamnatul
(1) La corijarea condamnatului şi la exercitarea controlului public asupra activităţii instituţiilor şi organelor care pun în executare pedeapsa şi exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei au dreptul să participe unităţi şi cetăţeni.
(2) Atribuţiile, formele şi modul de participare a societăţii la corijarea condamnatului şi la exercitarea controlului asupra activităţii instituţiilor şi organelor care pun în executare pedeapsa şi exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei sînt stabilite de legislaţia în vigoare.
Articolul 21. Supravegherea de procuror asupra respectării legilor
(1) Supravegherea de procuror asupra respectării legilor la punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei este exercitată de Procurorul Republicii Moldova şi de procurorii subordonaţi lui, în condiţiile prezentului cod.
(2) Instituţiile şi organele care pun în executare sentinţa instanţei judecătoreşti sînt obligate să execute ordonanţele procurorului referitoare la respectarea regulilor de punere în executare şi de executare a pedepsei şi de neaplicare condiţionată a pedepsei.
II. PARTEA SPECIALĂ
Capitolul 5
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI AMENZII
Articolul 22. Perceperea amenzii
(1) Instanţa judecătorească, la pronunţarea sentinţei de aplicare a amenzii, propune condamnatului să verse benevol la bancă amenda în decursul unei luni de la data la care sentinţa a rămas definitivă şi avertizează că în caz de neachitare amenda va fi percepută în mod forţat.
(2) Dacă cel condamnat nu este în stare să plătească integral amenda în termenul stabilit de lege, judecata, la cererea acestuia, poate amîna ori eşalona plata pe un termen de pînă la un an.
(3) În cazul în care condamnatul nu plăteşte amenda în termenul stabilit de instanţa judecătorească ea îi este percepută în mod forţat în baza unui titlu executoriu, eliberat de instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa.
(4) Prin amendă este urmărită averea personală a condamnatului, inclusiv partea lui, stabilită de instanţa judecătorească, din bunurile aflate în proprietate comună. Urmărirea salariului sau a altui cîştig, a pensiei sau a bursei celui condamnat se exercită în cazul în care acesta nu dispune de avere sau averea lui este insuficientă pentru perceperea integrală a amenzii.
(5) Averea condamnatului nu este urmărită, dacă mărimea ei nu depăşeşte 20% din salariul lunar sau din alt fel de cîştig, din pensie sau bursă, care pot fi urmărite conform legii.
(6) La perceperea amenzii nu pot fi ridicate bunurile care nu sînt pasibile de confiscare, în condiţiile Codului penal.
Articolul 23. Consecinţele sustragerii de la pedeapsa amenzii
Sustragerea condamnatului de la plata amenzii atrage după sine răspundere în cazurile şi în modul stabilit de Codul penal.
Articolul 24. Încheierea acţiunilor executorii
Încheiere a acţiunilor executorii este considerată restituirea către instanţa judecătorească care a pronunţat sentinţa a titlului executoriu cu menţiunea "Amendă percepută conform sentinţei".
Capitolul 6
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI PRIVATIVE DE DREPTUL
EXERCITĂRII UNEI ANUMITE FUNCŢII SAU PRACTICĂRII
UNEI ANUMITE ACTIVITĂŢI
Articolul 25. Modul de punere în executare a pedepsei
(1) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi ca pedeapsă de bază, precum şi ca pedeapsă complementară la pedeapsa amenzii, arestului, pedepse de bază, la neaplicarea condiţionată a pedepsei este pusă în executare de către inspectoratul pentru afaceri corecţionale la domiciliul condamnatului.
(2) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi stabilită ca fiind complementară la pedeapsa muncii corecţionale, reducerii de libertate sau la pedeapsa privativă de libertate, pedepse de bază, este pusă în executare de către organul care pune în executare pedeapsa de bază, iar după executarea pedepsei de bază este pusă în executare de către inspectoratul pentru afaceri corecţionale la domiciliul condamnatului.
(3) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale, instituţia de reeducare prin muncă se pune în executare pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi ţin evidenţa condamnaţilor; controlează respectarea de către condamnaţi a interdicţiei exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi prevăzute de sentinţa instanţei judecătoreşti; controlează îndeplinirea sentinţei de către administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat, precum şi de către organele împuternicite să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului; iau măsuri pentru a nu se admite încălcarea prescripţiilor din sentinţa instanţei judecătoreşti; desfăşoară muncă educativă cu condamnatul.
(4) Administraţia penitenciarului în care cel condamnat la pedeapsă privativă de libertate execută şi pedeapsă complementară privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi nu poate folosi condamnatul la lucrări interzise lui.
Articolul 26. Obligaţiile administraţiei unităţii în care condamnatul este încadrat
(1) Cerinţele sentinţei instanţei judecătoreşti privative de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi, sînt puse în executare de către administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat.
(2) Administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat este obligată, ca în cel mult 3 zile de la primirea copiei de pe sentinţa instanţei judecătoreşti, să elibereze condamnatul din funcţia sau de activitatea interzisă; să consemneze în carnetul de muncă al condamnatului temeiul, termenul, funcţia pe care nu are dreptul să exercite sau activitatea pe care nu are dreptul să o practice; să expedieze organului afacerilor interne care pune în executare pedeapsa o informaţie despre îndeplinirea cerinţelor sentinţei instanţei judecătoreşti; să prezinte, la cererea organului afacerilor interne, documentele privitoare la punerea în executare a pedepsei; să comunice organului afacerilor interne modificarea sau rezilierea contractului de muncă cu condamnatul; să elibereze, la rugămintea persoanei care a executat pedeapsă sau care a fost eliberată de executarea pedepsei, în modul stabilit de lege, în schimbul carnetului de muncă un duplicat fără consemnarea pedepsei.
Articolul 27. Obligaţiile organului competent
(1) Cerinţele sentinţei instanţei judecătoreşti privative de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi sînt puse în executare de organul competent să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului.
(2) Organul competent este obligat ca cel mai tîrziu la 3 zile de la primirea copiei de pe sentinţa instanţei judecătoreşti să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului şi să comunice faptul organului afacerilor interne care pune în executare pedeapsa.
Articolul 28. Obligaţiile condamnatului
Condamnatul privat de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi este obligat să prezinte, la cererea organului afacerilor interne, actele referitoare la punerea în executare a pedepsei indicate, precum şi să se prezinte la chemare în organul afacerilor interne. În caz de neprezentare nemotivată condamnatul poate fi adus cu forţa.
Articolul 29. Munca educativă cu condamnatul
Munca educativă cu condamnatul privat de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi o efectuează organul afacerilor interne în comun cu administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat. Munca educativă cu cel neîncadrat în cîmpul muncii se efectuează la domiciliu.
Articolul 30. Consecinţele neexecutării sentinţei instanţei judecătoreşti
Cel condamnat la privaţiune de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi, precum şi factorul de decizie culpabil de neexecutarea sentinţei instanţei judecătoreşti privative de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi poartă răspundere în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Capitolul 7
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI MUNCII CORECŢIONALE
Articolul 31. Locul de executare a pedepsei
(1) În conformitate cu sentinţa instanţei judecătoreşti, pedeapsa muncii corecţionale se execută la locul de lucru al condamnatului sau în alte locuri stabilite de organul afacerilor interne.
(2) Condamnatul execută pedeapsa muncii corecţionale în unitate, indiferent de forma de proprietate, ori la locul de muncă individuală sau de alte forme de activitate autorizate de legislaţie şi legate de obţinerea de venit.
(3) Cel condamnat la muncă corecţională cu executarea pedepsei la locul de lucru continuă să muncească la aceeaşi unitate de pînă la condamnare, în funcţia deţinută anterior sau la locul anterior de lucru.
(4) Cel condamnat la muncă corecţională în alt loc decît cel de lucru este repartizat de inspectoratul pentru afaceri corecţionale la o altă unitate, însă pe teritoriul localităţii în care este domiciliat.
(5) Dacă plasarea în cîmpul muncii la o altă unitate de pe teritoriul localităţii de domiciliere a celui condamnat la muncă corecţională este imposibilă, se admite, cu acordul inspectoratului pentru afaceri corecţionale, ca acesta să fie lăsat la locul anterior de lucru, însă în altă funcţie.
Articolul 32. Obligaţiile administraţiei unităţii în care condamnatul execută pedeapsa
Administraţia unităţii în care condamnatul execută pedeapsa muncii corecţionale i se pune în sarcină:
a) respectarea cerinţelor sentinţei instanţei judecătoreşti;
b) controlul asupra conduitei condamnatului;
c) efectuarea în comun cu inspectoratul pentru afaceri corecţionale a muncii cu condamnatul;
d) respectarea condiţiilor de executare a pedepsei prevăzute de prezentul cod;
e) înştiinţarea inspectoratului pentru afaceri corecţionale despre stabilirea de recompense condamnatului sau despre sancţionarea acestuia, despre sustragerea lui de la executarea pedepsei, precum şi despre transferarea în altă funcţie sau despre concedierea lui.
Articolul 33. Modul de punere în executare a pedepsei
(1) Corijarea celui condamnat la muncă corecţională se realizează prin participarea lui la muncă socialmente utilă, prin controlarea conduitei lui şi prin muncă educativă.
(2) Sentinţa instanţei judecătoreşti privitoare la pedeapsa muncii corecţionale se pune în executare cel mai tîrziu la 10 zile de la data rămînerii definitive a sentinţei.
(3) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale ţine evidenţa celor condamnaţi; lămureşte modul şi condiţiile de executare a pedepsei; îi repartizează pe cei condamnaţi la muncă corecţională în alte locuri decît cel de lucru; contribuie, în caz de necesitate, la plasarea în cîmpul muncii a celor condamnaţi la muncă corecţională la locul de lucru; controlează respectarea de către condamnaţi şi de către administraţia unităţii a condiţiilor de executare a pedepsei la locul de lucru, condiţii ce rezultă din sentinţa instanţei judecătoreşti; efectuează muncă educativă cu condamnaţii şi controlează conduita lor; îi duc forţat la inspectoratul pentru afaceri corecţionale pe condamnaţii care au absentat nemotivat la chemare; organizează căutarea condamnaţilor al căror loc de aflare nu este cunoscut şi îi reţine pînă cînd instanţa judecătorească examinează materialele referitoare la înlocuirea pedepsei muncii corecţionale cu reducere de libertate sau cu privaţiune de libertate în cazul în care există temeiuri prevăzute de lege; stabilesc recompense sau aplică sancţiuni condamnatului, îi eliberează, la cerere, autorizaţie de concediere în perioada de executare a pedepsei.
(4) Cel condamnat la muncă corecţională este obligat să respecte modul şi condiţiile de executare a pedepsei, să respecte normele şi regulile de conduită în public, să aibă o atitudine conştiincioasă faţă de muncă, să se prezinte la chemare în inspectoratul pentru afaceri corecţionale.
Articolul 34. Condiţiile de punere în executare a pedepsei
(1) Pe durata de executare a pedepsei, condamnatului i se interzice concedierea fără autorizaţia scrisă a inspectoratului pentru afaceri corecţionale. Autorizaţia de concediere poate fi eliberată după ce s-a controlat temeinicia cererii depuse de condamnat. Refuzul de eliberare a autorizaţiei de concediere trebuie să fie argumentat. El poate fi atacat în persoana oficială ierarhic superioară.
(2) Durata de executare a pedepsei muncii corecţionale nu se trece la vechimea totală în muncă a condamnatului, fapt ce se consemnează, după executarea pedepsei, în carnetul lui de muncă, ţinîndu-se cont de prevederile art.37 alin.(1) şi (3).
(3) Pe durata de executare a pedepsei nu se acordă concediu legal, cu excepţia cazurilor prevăzute de art.37 alin.(1).
(4) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se calculează condamnatului la muncă corecţională în funcţie de salariu, cu excepţia reţinerilor stabilite de sentinţa instanţei judecătoreşti.
Articolul 35. Calcularea duratei de executare a pedepsei
(1) Durata de executare a pedepsei muncii corecţionale se calculează în ani, luni şi zile, în decursul cărora condamnatul a muncit şi din salariul lui s-au operat reţineri. Numărul de zile lucrate de condamnat nu trebuie să fie mai mic decît numărul de zile lucrătoare al fiecărei luni din durata de executare a pedepsei, stabilită de instanţa judecătorească. Dacă cel condamnat nu a lucrat numărul indicat de zile şi lipsesc temeiurile stabilite de prezentul cod pentru computarea zilelor nelucrate, pedeapsa muncii corecţionale se prelungeşte pînă la compensarea prin muncă a numărului stabilit de zile lucrătoare.
(2) Începutul duratei de executare a pedepsei de către cel condamnat la muncă corecţională la locul de lucru este ziua în care administraţia unităţii a primit copia de pe sentinţă (hotărîrea, decizia) instanţei judecătoreşti şi alte acte expediate de inspectoratul pentru afaceri corecţionale, iar celui condamnat la muncă corecţională în alte locuri decît cel de muncă ziua iniţială de muncă la unitatea în care a fost repartizat pentru executarea pedepsei.
(3) Se compută timpul în care cel condamnat nu a muncit motivat şi, în conformitate cu legea, i s-a menţinut salariul. Se compută de asemenea perioada de boală şi timpul acordat pentru îngrijirea unui bolnav.
(4) În cazul în care durata bolii neîntrerupte depăşeşte 4 luni, inspectoratul pentru afaceri corecţionale face în instanţa judecătorească un demers pentru suspendarea executării sentinţei.
(5) În cazul în care graviditatea condamnatei survine în perioada de executare a sentinţei, inspectoratul pentru afaceri corecţionale face în instanţa judecătorească un demers pentru eliberarea ei de pedeapsă de la începutul concediului de graviditate şi de naştere.
(6) În unitatea în care se aplică evidenţa sintetizată a timpului de lucru durata de executare a pedepsei de către condamnat se calculează pornindu-se de la durata timpului de lucru pe perioada de evidenţă care nu depăşeşte numărul stabilit de ore de lucru.
(7) Nu se compută: timpul afecţiunii provocate de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, ori de acţiuni legate de ea; timpul de arest sau de muncă corecţională ca sancţiuni administrative, precum şi timpul de deţinere în o altă cauză penală înăuntrul termenului de executare a pedepsei.
Articolul 36. Reţinerile din cîştigul condamnatului
(1) Inspectoratele pentru afaceri corecţionale exercită controlul asupra corectitudinii şi oportunităţii reţinerilor din salariul sau din alte venituri ale celui condamnat la muncă corecţională şi asupra virării sumelor reţinute în beneficiul statului.
(2) Reţinerile se efectuează din întreaga sumă a cîştigului, independent de pretenţiile faţă de condamnat, conform titlului executoriu pentru fiecare lună lucrată, la plata salariului.
(3) La reţinerile din cîştigul celui ocupat cu lucrări agricole, în cîştigul respectiv se iau în considerare atît partea veniturilor băneşti, cît şi a celor în natură. Partea în natură reţinută de la condamnat rămîne la dispoziţia gospodăriei, iar valoarea ei este virată în beneficiul statului. Sumele băneşti reţinute se virează lunar în beneficiul statului, în ziua plăţii salariului garantat. Sumele din partea în natură a veniturilor se reţin pe măsura încasării lor, iar calculul definitiv se face conform totalurilor anului agricol.
(4) Suma venitului celui care practică muncă individuală sau alte forme de activitate se stabileşte de organul financiar la cererea inspectoratului pentru afaceri corecţionale. Condamnatul plăteşte la o instituţie bancară procentul de reţineri, stabilit de instanţa judecătorească, în mod benevol o dată pe lună. În caz de sustragere de la plată, suma respectivă este percepută în mod forţat pe cale extrajudiciară.
(5) Nu se efectuează reţineri din indemnizaţiile acordate ca măsură de asigurare şi asistenţă socială, din plăţile excepţionale şi din alte plăţi neprevăzute de sistemul de retribuire a muncii.
(6) În caz de casare a sentinţei instanţei judecătoreşti şi de clasare a procesului, sumele reţinute din cîştigul condamnatului i se restituie integral.
(7) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale are dreptul să facă în instanţă judecătorească un demers pentru reducerea reţinerilor din cîştigul celui condamnat la muncă corecţională în cazul schimbării situaţiei lui materiale în legătură cu creşterea numerică a familiei şi cu alte motive întemeiate.
Articolul 37. Recompensele şi sancţiunile
(1) Pentru conduită bună şi atitudine conştiincioasă faţă de muncă sînt prevăzute următoarele recompense condamnatului;
a) autorizaţia de a beneficia de concediu legal, stabilit pentru muncitori şi funcţionari cu computarea timpului de concediu;
b) demersul pentru eliberare condiţionată înainte de termen;
c) demersul pentru trecerea duratei de executare a pedepsei la vechimea totală în muncă.
(2) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale, în comun cu organizaţia obştească sau cu administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat, face în instanţa judecătorească un demers pentru eliberarea condiţionată înainte de termen a condamnatului, dacă acesta a dat dovezi temeinice de corijare.
(3) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale face demersul privind trecerea duratei de executare a pedepsei în vechimea totală în muncă a condamnatului cu o lună înainte de executarea deplină a pedepsei. În cazul în care instanţa judecătorească satisface demersul, datele despre netrecerea duratei de executare a pedepsei muncii corecţionale nu se înregistrează în carnetul de muncă al condamnatului.
(4) Pentru încălcarea modului şi condiţiilor de executare a muncii corecţionale, condamnatului poate fi aplicat, ca sancţiune, avertismentul scris despre înlocuirea muncii corecţionale cu reducere de libertate sau privaţiune de libertate.
(5) În cazul sustragerii frauduloase de la executarea pedepsei, manifestate prin încălcarea modului şi condiţiilor de executare a pedepsei muncii corecţionale, inspectoratul pentru afaceri corecţionale face în instanţă judecătorească un demers pentru înlocuirea pedepsei în cauză cu reducere de libertate sau privaţiune de libertate.
(6) Condamnatul căutat din cauza sustragerii sale frauduloase de la executarea pedepsei muncii corecţionale poate fi reţinut în condiţii legale.
Articolul 38. Sustragerea frauduloasă de la executarea pedepsei
(1) Sustragerea de la executarea pedepsei muncii corecţionale se consideră frauduloasă dacă după avertismentul scris condamnatul continuă să comită sau să repete acţiuni ca:
a) neîncadrarea nemotivată în muncă în decursul a 15 zile de la data luării lui la evidenţă sau de la data abandonării locului de lucru anterior;
b) neprezentarea nemotivată la inspectoratul pentru afaceri corecţionale în decursul a 15 zile după trecerea la noul domiciliu;
c) absenţa nemotivată de la lucru sau prezentarea la lucru în stare de ebrietate sau de surescitare narcotică sau toxică.
(2) Sustragerea de la executarea pedepsei muncii corecţionale este considerată frauduloasă şi în cazul în care condamnatul s-a ascuns în scopul sustragerii sale de la executarea pedepsei sau a comis una din acţiunile enumerate în alin.(1) după înlocuirea pedepsei muncii corecţionale la locul de lucru cu pedeapsa muncii corecţionale în alte locuri decît cel de lucru.
Capitolul 8
MODUL ŞI CONDIŢIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI REDUCERII DE LIBERTATE
Articolul 39. Locurile de executare a pedepsei
Cel condamnat la reducere de libertate execută pedeapsa în locurile stabilite de organul afacerilor interne.
Articolul 40. Deplasarea condamnatului la locul de executare a pedepsei
(1) Cel condamnat la reducere de libertate se deplasează independent la locul de executare a pedepsei din cont propriu. În acest caz instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa expediază organului afacerilor interne de la domiciliul condamnatului o dispoziţie privind executarea sentinţei. Organul afacerilor interne eliberează condamnatului ordinul de deplasare spre locul de executare a pedepsei. Condamnatul este obligat ca, cel mai tîrziu peste 72 de ore din momentul primirii ordinului, să se deplaseze spre locul de executare a pedepsei şi să sosească acolo în termenul indicat în ordin, luînd în calcul timpul necesar pentru drum.
(2) În cazul în care instanţa judecătorească decide ca cel condamnat la reducere de libertate, aflat la data pronunţării sentinţei în stare de arest, să fie trimis la locul de executare a pedepsei în modul stabilit pentru cei condamnaţi la privaţiune de libertate, după ce soseşte la locul de executare a pedepsei va fi eliberat de sub strajă.
(3) Dacă cel condamnat se sustrage de la primirea ordinului de deplasare spre locul de executare a pedepsei sau nu s-a deplasat şi nici nu s-a prezentat în termenul stabilit, el urmează, în caz de necesitate, să fie reţinut de organul afacerilor interne cu sancţiunea procurorului timp de pînă la 30 de zile pentru a se stabili cauza încălcării modului de deplasare independentă la locul de executare a pedepsei. În caz de nedeplasare nemotivată organul afacerilor interne trimite condamnatul la locul de executare a pedepsei în modul stabilit pentru cei condamnaţi la privaţiune de libertate sau dacă există date despre sustragere de la executarea sentinţei depune în instanţa judecătorească de la locul de reţinere a acestuia materialele pentru a se hotărî trimiterea lui la locul de executare a pedepsei.
Articolul 41. Calcularea duratei de executare a pedepsei
(1) Durata de executare a pedepsei reducerii de libertate se calculează din momentul luării condamnatului la evidenţă în instituţia de reeducare prin muncă.
(2) Timpul absenţei nemotivate a condamnatului de la lucru sau de la domiciliu care depăşeşte 24 ore nu se compută.
Articolul 42. Statutul juridic al condamnatului
(1) Cel condamnat la reducere de libertate este obligat:
a) să respecte regulamentul de ordine interioară în locul de reducere a libertăţii;
b) să muncească acolo unde a fost repartizat de organul care pune în executare pedeapsa (condamnatul poate fi transferat la alt lucru, inclusiv în altă localitate, de către administraţia unităţii fără acordul lui, dar de comun acord cu organul care pune în executare pedeapsa);
c) să se afle permanent în zona de dislocare a instituţiei de reeducare prin muncă (zona poate fi părăsită numai cu autorizaţia specială a administraţiei instituţiei respective);
d) să locuiască în cămin special (în timp de odihnă condamnatul se poate afla în afara căminului numai cu autorizaţia administraţiei instituţiei de reeducare prin muncă; condamnatului care a pornit pe calea corijării şi care are familie i se poate permite, la decizia şefului instituţiei de reeducare prin muncă, să locuiască împreună cu familia în afara căminului; el este obligat să prezinte la instituţia de reeducare prin muncă o dată de 4 ori pe lună pentru a fi înregistrat, periodicitatea înregistrării condamnatului fiind stabilită prin decizie a şefului instituţiei).
(2) Condamnatul care execută pedeapsa reducerii de libertate şi căminul în care locuieşte pot fi percheziţionaţi, iar lucrurile pot fi controlate; încăperea în care locuieşte condamnatul poate fi inspectată în orice timp de către lucrătorii organului afacerilor interne.
(3) Condamnatului i se interzice să aducă şi să păstreze în cămin obiecte, articole şi substanţe al căror nomenclator este stabilit de regulamentul de ordine interioară în locul de reeducare a libertăţii. În cazul depistării unor astfel de obiecte, articole sau substanţe, ele urmează a fi confiscate şi transmise spre păstrare, dacă legislaţia nu stabileşte altfel, ori urmează a fi nimicite sau transmise în beneficiul instituţiei de reeducare prin muncă. Faptul confiscării de către factorul de decizie al instituţiei de reeducare prin muncă a obiectelor, articolelor şi substanţelor interzise se consemnează într-un act.
Articolul 43. Modul de punere în executare a pedepsei
(1) Persoanele de sex masculin care execută pedeapsa reducerii de libertate sînt deţinute separat de persoanele de sex feminin. Coparticipanţii la crimă execută de regulă, pedeapsă separat.
(2) Cel condamnat la reducere de libertate locuieşte fără buletin de identitate, în schimbul căruia i se eliberează un certificat de identitate.
(3) Hotarele de dislocare a instituţiei de reeducare prin muncă se stabilesc printr-un ordin al şefului acestei instituţii.
(4) Organizarea punerii în executare a pedepsei reducerii de libertate şi supravegherii condamnatului este determinată de regulile ordinii interioare din locul de reducere a libertăţii, stabilite de Ministerul Afacerilor Interne.
Articolul 44. Măsurile de prevenire a încălcării modului de executare a pedepsei
(1) Condamnatul care încalcă în mod grav ordinea publică sau se află în public în stare de ebrietate poate fi pus într-o încăpere izolată pînă la trezire şi pînă la soluţionarea problemei aplicării unor măsuri de influenţă, dar nu mai mult de 24 de ore.
(2) La rezolvarea problemei înlocuirii părţii neexecutate din durata pedepsei reducerii de libertate cu pedeapsa privaţiunii de libertate, condamnatul poate fi reţinut de organul afacerilor interne pe o durată de pînă la 10 zile în scopul curmării sustragerii frauduloase de la executarea pedepsei şi depunerii materialelor în instanţa judecătorească.
(3) Condamnatul care a părăsit fără autorizaţie zona de dislocare a instituţiei de reeducare prin muncă este reţinut de organul afacerilor interne pe o durată de pînă la 30 de zile pentru a se stabili cauza plecării neautorizate. Organul afacerilor interne trimite condamnatul reţinut la locul de executare a pedepsei în modul stabilit pentru cei condamnaţi la privaţiune de libertate sau, dacă există date despre sustragere frauduloasă de la executarea pedepsei, depune materialele în instanţa judecătorească de la locul de reţinere a condamnatului pentru a se rezolva problema înlocuirii părţii neexecutate din durata pedepsei reducerii de libertate cu pedeapsa privativă de libertate.
Articolul 45. Sustragerea frauduloasă de la executarea pedepsei
(1) Sustragerea de la executarea pedepsei reducerii de libertate se consideră frauduloasă dacă cel condamnat a comis cel puţin 3 încălcări de disciplină în muncă, de ordine publică sau de regulă de convieţuire stabilite lui, pentru care a fost supus unor sancţiuni date în scris, cu condiţia că fiecare încălcare ulterioară a fost comisă după aplicarea sancţiunii pentru încălcarea comisă anterior.
(2) Sustragerea de la executarea pedepsei reducerii de libertate se consideră dacă cel condamnat la muncă corecţională, înlocuită în modul stabilit de lege cu reducere de libertate, a comis cel puţin 2 încălcări de disciplină în muncă, de ordine publică sau de regulă de convieţuire stabilite lui, pentru care a fost supus unor sancţiuni date în scris cu condiţia că fiecare încălcare ulterioară a fost comisă după aplicarea sancţiunii pentru încălcarea comisă anterior.
(3) La rezolvarea problemei declarării sustragerii de la executarea pedepsei ca fiind frauduloasă nu se iau în considerare pedepsele ridicate sau stinse în modul stabilit de lege.
Articolul 46. Obligaţiile administraţiei unităţii în care condamnatul este încadrat
(1) Administraţia unităţii în care cel condamnat la reducere de libertate este încadrat e obligată să asigure antrenarea lui de muncă socialmente utilă ţinînd cont de starea sănătăţii şi, în limita posibilităţilor, de specialitatea acestuia, să organizeze pregătirea lui profesională şi să-i creeze condiţii de trai.
(2) Administraţia unităţii este obligată să comunice imediat organului care pune în executare pedeapsa faptul absentării din motive necunoscute a condamnatului la lucru, aplicării lui de sancţiuni disciplinare neîntoarcerii acestuia, în termenul stabilit, la locul de lucru din concediu sau din delegaţie.
(3) Administraţiei unităţii i se interzice să-l concedieze pe cel care execută pedeapsa reducerii de libertate, cu excepţia cazului de:
a) eliberare înainte de termen de executare a pedepsei reducerii de libertate, în temeiul legii;
b) înlocuire a părţii neexecutate din durata pedepsei reducerii de libertate cu pedeapsă privativă de libertate pentru sustragere frauduloasă de la executarea pedepsei;
c) lichidare a unităţii, reducere a numărului de lucrători sau statului de personal;
d) necorespundere a condamnatului funcţiei deţinute sau muncii atribuite, ca urmare a stării sănătăţii, care îl împiedică să continue munca respectivă.
(4) Pentru concedierea condamnatului care execută pedeapsa reducerii de libertate nu este necesar acordul comitetului sindical. În cazul concedierii condamnatului conform motivelor expuse în alin.(3) lit.c) şi d), administraţia unităţii, cel puţin 2 săptămîni înainte de concediere, comunică faptul acesta administraţiei instituţiei de reeducare prin muncă.
Articolul 47. Condiţiile de muncă ale celui care execută pedeapsă
(1) Munca celui condamnat la reducere de libertate este reglementată de legislaţia muncii, cu excepţia regulilor de încadrare, concediere, transferare la alt lucru şi altor reguli stabilite de legislaţia în vigoare.
(2) Condamnatul care nu are specialitate în profilul unităţii în care este antrenat la lucru poate fi repartizat în sistemul de învăţămînt profesional pentru reciclare.
(3) Condamnatul poate fi antrenat fără retribuirea muncii numai la lucrări de îngrijire şi amenajare a căminului şi teritoriului lui. Condamnatul execută, de regulă, aceste lucrări la rînd în afara orelor de lucru în cel mult 2 ore pe zi şi 4 ore pe săptămînă.
Articolul 48. Munca educativă cu persoanele care execută pedeapsă
(1) Administraţia instituţiei de reeducare prin muncă, cea a unităţii în care lucrează condamnatul şi cetăţeni duc muncă educativă cu cel care execută pedeapsa reducerii de libertate pentru a-i cultiva o atitudine conştiincioasă faţă de muncă, de respect faţă de prevederile legii şi faţă de alte reguli şi norme de conduită acceptate de societate.
(2) La determinarea gradului de corijare al condamnatului se ţine cont de participarea lui la acţiuni educative.
Articolul 49. Organizaţiile de amatori ale celor care execută pedeapsa reducerii de libertate
(1) În cadrul instituţiilor de reeducare prin muncă pot fi create organizaţii de amatori consilii ale colectivelor de cămin (după caz pot fi înfiinţate filiale ale acestora) care activează sub controlul administraţiei acestor instituţii.
(2) Organul de conducere al organizaţiei de amatori este consiliul ales de membrii organizaţiei respective în cadrul adunării generale. Toate hotărîrile adunării generale a organizaţiei de amatori şi ale consiliului ei sînt legale numai după aprobarea lor de către administraţia instituţiei de reeducare prin muncă.
Articolul 50. Recompensele
(1) Pentru conduită bună şi atitudine conştiincioasă faţă de muncă administraţia instituţiei de reeducare prin muncă stabileşte următoarele recompense pentru cei condamnaţi la reducere de libertate:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) permisiunea de a se deplasa, în zile de odihnă şi de sărbătoare, în afara zonei de dislocare a instituţiei de reeducare prin muncă;
c) permisiunea de a pleca în concediu în afara zonei de dislocare a instituţiei de reeducare prin muncă;
d) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior.
(2) Condamnatul care a dat dovezi temeinice de corijare poate fi propus pentru eliberare condiţionată înainte de termen sau pentru comutarea părţii neexecutate din pedeapsă, în modul stabilit de lege.
Articolul 51. Sancţiunile
(1) Celui condamnat la reducere de libertate, dacă a încălcat disciplina de muncă, ordinea publică, regimul de executare a pedepsei, administraţia instituţiei de reeducare prin muncă îi poate aplica, pe lîngă alte măsuri de răspundere disciplinară şi administrativă, următoarele sancţiuni:
a) mustrarea;
b) corvoada peste rînd la îngrijirea şi amenajarea căminului şi teritoriului lui;
c) interdicţia de a locui în afara căminului;
d) interdicţia deplasării în afara căminului după orele de lucru, precum şi aflării în anumite locuri pe o durată de pînă la o lună;
e) arestul disciplinar pe o durată de pînă la 10 zile.
(2) Referitor la cel care se sustrage în mod fraudulos de la executarea pedepsei administraţia instituţiei de reeducare prin muncă depune în instanţa judecătorească materialele privitoare la înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsa reducerii de libertate cu pedeapsă privativă de libertate.
Articolul 52. Stabilirea recompenselor şi aplicarea sancţiunilor
(1) Recompensele şi sancţiunile se stabilesc în scris şi se consemnează în dosarul condamnatului.
(2) La aplicarea sancţiunilor se iau în considerare circumstanţele comiterii delictului şi conduita condamnatului de pînă la săvîrşirea delictului.
(3) Sancţiunea se aplică în corespundere cu gravitatea şi caracterul delictului cel mai tîrziu la 10 zile de la data detectării lui, iar dacă este necesară exercitarea unui control, de la data încheierii lui, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data comiterii delictului. Sancţiunea se aplică de regulă fără întîrziere, iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data aplicării ei.
(4) Şeful instituţiei de reeducare prin muncă dispune de dreptul deplin de a stabili recompense şi a aplica sancţiuni. Ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior este de competenţa persoanei care a aplicat-o de factorul de decizie ierarhic superior.
(5) Condamnatul căruia i s-a aplicat sancţiunea arestului disciplinar i se poate aplica orice tip de sancţiune, cu excepţia arestului disciplinar.
Capitolul 9
MODUL ŞI CONDIŢIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI ARESTULUI
Articolul 53. Locul de executare a pedepsei
Cel condamnat la arest execută pedeapsa în locul stabilit de organul afacerilor interne.
Articolul 54. Regimul de executare a pedepsei
(1) Cei condamnaţi la arest sînt deţinuţi în condiţiile unei izolări stricte de alte categorii de persoane deţinute sub strajă. Bărbaţii, femeile şi minorii, precum şi cei care au executat anterior pedeapsă privativă de libertate şi cei cu antecedente penale, sînt deţinuţi separat. Cei din rîndurile foştilor militari, lucrători din organele de drept execută pedeapsa arestului pe baze generale, dar aparte de alte categorii de condamnaţi.
(2) Asupra condamnatului se extind toate restricţiile stabilite de legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal pentru cei privaţi de libertate. Afară de aceasta, condamnatului nu i se permite procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate, cu excepţia tutunului şi articolelor de tutungerie; nu i se acordă întrevederi cu rudele şi cu alte persoane, cu excepţia avocatului; nu i se permite să primească mandate poştale, colete, pachete cu provizii şi banderole, cu excepţia unui colet sau unui pachet cu îmbrăcăminte de sezon, a unui mandat poştal pe lună pentru procurarea de tutun şi articole de tutungerie, a unui colet ori a unui pachet sau a unei banderole pe lună cu tutun şi articole de tutungerie. Suma totală pentru procurarea de tutun şi articole de tutungerie, precum şi costul tutunului şi articolelor de tutungerie primite în colete, pachete, banderole nu trebuie să depăşească 10% din salariul minim stabilit în republică. Condamnatul poate să procure tutun şi articole de tutungerie prin virament, în limitele stabilite, din suma transferată la contul lui de peculiu.
(3) Cel condamnat la arest nu este instruit în cadrul învăţămîntului de cultură generală şi nici al învăţămîntului profesional şi nu i se permite deplasarea fără escortă.
(4) Condamnatul beneficiază zilnic de plimbare cu o durată de cel puţin o oră, minorul cu o durată de cel puţin 1 oră 30 minute.
Articolul 55. Asigurarea materială, asigurarea condiţiilor de trai şi asistenţa medico-sanitară
(1) Asigurarea materială, a condiţiilor de trai şi asistenţa medico-sanitară a celui condamnat la arest se efectuează în corespundere cu normele stabilite celor care execută pedeapsa închisorii.
(2) Condamnatului care execută pedeapsa arestului i se creează condiţii de trai corespunzătoare normelor de sanitărie şi igienă, i se dă loc individual de dormit şi lenjerie de pat pentru timpul somnului.
Articolul 56. Antrenarea la muncă a condamnatului
(1) Pe durata executării pedepsei arestului condamnatul, de regulă, nu este antrenat la muncă.
(2) Administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare pedeapsa arestului are dreptul să antreneze condamnatul numai la lucrările de îngrijire a încăperilor unde sînt deţinuţi cei care execută acest tip de pedeapsă.
Articolul 57. Sancţiunile
(1) Pentru încălcare a regimului de executare a pedepsei arestului condamnatului poate fi aplicată ca sancţiune încarcerarea pe o durată de pînă la 15 zile.
(2) Pe durata executării sancţiunii încarcerării este interzisă aplicarea repetată a condamnatului a acestei sancţiuni.
Articolul 58. Modul de aplicare a sancţiunilor
(1) La aplicarea de sancţiuni celui condamnat la arest se ţine cont de circumstanţele în care acesta a comis încălcarea, precum şi de conduita lui de pînă la încălcare. Sancţiunea se aplică, în corespundere cu gravitatea şi caracterul contravenţiei, cel mai tîrziu la 10 zile de la data detectării ei, iar în cazul necesităţii unui control se aplică de la data încheierii lui. De regulă, sancţiunea se pune în executare imediat, iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data aplicării.
(2) Încarcerarea se efectuează în baza deciziei şefului de penitenciar, indicîndu-se durata încarcerării şi ţinîndu-se cont de raportul medical scris privind starea sănătăţii condamnatului.
(3) Eliberarea înainte de termen din carceră se face în baza deciziei şefului de penitenciar în cazul în care încarcerarea de mai departe a condamnatului nu este raţională sau dacă în virtutea sănătăţii lui, conform raportului medical, lucrul acesta nu poate fi permis.
(4) În timpul încarcerării, condamnatului îi sînt interzise plimbările, primirea şi expedierea scrisorilor, procurarea tutunului şi articolelor de tutungerie, primirea mandatelor poştale, coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor. Condamnatul este deţinut în carceră de unul singur.
(5) Condamnatul poate ataca în persoana şefului ierarhic superior sancţiunea încarcerării, însă depunerea reclamaţiei nu poate suspenda executarea sancţiunii.
(6) Dacă în decursul unei luni de la data la care a fost executată sancţiunea încarcerării condamnatului nu i se mai aplică o sancţiune de acest fel, se consideră că nu are sancţiune.
(7) Şeful de penitenciar, precum şi toţi şefii ierarhic superiori, dispune de dreptul deplin de a aplica sancţiuni. În lipsa şefului de penitenciar dreptul de aplicare a sancţiunilor este exercitat pe deplin de către adjuncţii lui.
Articolul 59. Violatorul fraudulos al regimului de deţinere
(1) Violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi declarat condamnatul care a comis 3 şi mai multe încălcări, pentru care a fost supus unor sancţiuni, date în scris, cu condiţia ca fiecare încălcare ulterioară să fi fost comisă după aplicarea sancţiunii pentru încălcarea anterioară.
(2) Condamnatul este declarat violator fraudulos al regimului de deţinere prin decizie argumentată a şefului de penitenciar, ţinîndu-se cont de persoana condamnatului, de gravitatea delictelor comise, de motivele, gradul şi caracterul participării la comiterea delictelor şi de alte circumstanţe.
(3) La rezolvarea problemei declarării condamnatului drept violator fraudulos al regimului de deţinere nu se iau în considerare sancţiunile stinse în modul stabilit de lege.
(4) Declararea condamnatului drept violator fraudulos al regimului de deţinere se anulează odată cu stingerea sancţiunilor.
(5) Condamnatul violator fraudulos al regimului de deţinere nu poate fi eliberat din carceră înainte de termen, cu excepţia cazului în care eliberarea este impusă de starea sănătăţii lui, conform raportului medical.
Articolul 60. Măsurile de securitate şi temeiurile aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc
Faţă de cei condamnaţi la arest se prevede aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc în conformitate cu art.99-101.
Capitolul 10
PRINCIPIILE GENERALE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE
Articolul 61. Locurile de executare a pedepsei
Cel condamnaţi la privaţiune de libertate execută pedeapsa în penitenciare, situate, de regulă, pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 62. Tipurile de penitenciare
(1) Sînt considerate penitenciare coloniile de corecţie, coloniile de reeducare şi închisorile.
(2) Coloniile de corecţie constituie principalul tip de penitenciar destinat deţinerii condamnaţilor la privaţiune de libertate care au atins majoratul. Coloniile de corecţie se împart în colonii cu regim comun, colonii cu regim sever şi colonii-aşezări. La nevoie, pot fi înfiinţate colonii speciale pentru deţinere în condiţii de izolare strictă a recidiviştilor deosebit de periculoşi.
(3) Coloniile de reeducare sînt instituţii de reeducare şi instruire corecţională, unde sînt repartizaţi cei care nu au atins majoratul.
(4) În coloniile de toate tipurile pot fi create sectoare pentru deţinerea izolată a condamnaţilor de diferite categorii.
(5) Izolatoarele de anchetă penală, fiind instituţii penitenciare, asigură privaţiunea forţată de libertate a persoanelor cărora li se aplică arestul ca măsură de reprimare. Funcţionarea izolatoarelor de anchetă penală este reglementată de prezentul cod şi de legislaţia privind arestul preventiv.
Articolul 63. Stabilirea tipului de penitenciar
(1) Tipul de penitenciar cu regimul respectiv de executare a pedepsei este stabilit de instanţa judecătorească.
(2) În colonii-aşezări sînt repartizaţi cei condamnaţi pentru infracţiuni comise din imprudenţă, precum şi cei condamnaţi pentru prima oară pentru infracţiuni premeditate, care nu prezintă un mare pericol social. Prin hotărîre a instanţei judecătoreşti în colonii-aşezări pot fi transferaţi cei care au executat o parte, stabilită de lege, din pedeapsă şi care au pornit pe calea corijării.
(3) În coloniile de corecţie cu regim comun sînt repartizate persoanele de sex masculin, condamnate pentru prima oară la privaţiune de libertate, precum şi persoanele de sex feminin condamnate, cu excepţia celor declarate recidiviste deosebit de periculoase. Condamnările ridicate sau stinse nu se iau în considerare.
(4) În coloniile de corecţie cu regim sever sînt repartizate persoanele de sex masculin care au executat anterior pedeapsă privativă de libertate, precum şi cei care au comis infracţiuni înăuntrul termenului de executare a pedepsei privative de libertate, cu excepţia persoanelor indicate la alin.(5). Condamnările ridicate sau stinse nu se iau în considerare.
(5) În închisoare execută pedeapsă cei declaraţi recidivişti deosebit de periculoşi, precum şi cei cărora pedeapsa cu moartea a fost comutată cu pedeapsă privativă de libertate în urma graţierii sau amnistierii.
(6) Pedeapsa privativă de libertate cu regim de închisoare poate fi aplicată şi altor categorii de condamnaţi la peste 5 ani pentru comiterea, la o vîrstă majoră, a unor crime grave.
(7) În funcţie de caracterul şi gradul pericolului social al crimei comise, de persoana condamnatului şi de alte circumstanţe ale cauzei, instanţa judecătorească, indicînd motivele hotărîrii adoptate, poate aplica pedeapsă privativă de libertate: celor condamnaţi pentru crime comise din imprudenţă, precum şi pentru crime premeditate, care nu prezintă un mare pericol social în coloniile de corecţie cu regim comun; altor condamnaţi la privaţiune de libertate nedeclaraţi recidivişti deosebit de periculoşi în coloniile de corecţie de orice tip, cu excepţia coloniilor-aşezări.
Articolul 64. Repartizarea în locul de executare a pedepsei
(1) Cel condamnat la privaţiune de libertate este repartizat în locul de executare a pedepsei în cel puţin 10 zile de la data la care sentinţa instanţei judecătoreşti a rămas definitivă sau de la data recurgerii la executare. Modul de repartizare a condamnatului în penitenciar este stabilit de Ministerul Afacerilor Interne.
(2) Cel condamnat la privaţiune de libertate cu executarea pedepsei în colonie de corecţie cu regim comun sau cu regim sever poate fi lăsat, cu acordul lui, în închisoare sau în izolatorul de anchetă penală pentru a îndeplini lucrări de îngrijire şi amenajare. El beneficiază de plimbări zilnice cu o durată de 2 ore. Asupra lui se extind drepturile acordate condamnaţilor deţinuţi în condiţii obişnuite în coloniile cu regim comun şi în cele cu regim sever.
(3) Condamnatul este lăsat pentru lucrări de îngrijire şi amenajare prin ordinul şefului izolatorului de anchetă penală sau al închisorii, avîndu-se acordul scris al condamnatului.
Articolul 65. Primirea condamnatului în penitenciar
(1) Primirea condamnatului în penitenciar este efectuată de administraţie în modul stabilit în statutul executării pedepsei de către condamnaţi (în continuare statut). Statutul este elaborat de Ministerul Afacerilor Interne şi aprobat de Guvern.
(2) Administraţia penitenciarului comunică imediat instanţei judecătoreşti care a pronunţat sentinţa punerea ei în executare şi locul de executare a pedepsei de către condamnat.
(3) Administraţia penitenciarului este obligată să comunice familiei condamnatului locul de executare a pedepsei.
Articolul 66. Deţinerea separată
(1) În penitenciare este prevăzut deţinerea separată a persoanelor de sex masculin şi a celor de sex feminin, a minorilor şi adulţilor.
(2) Cei condamnaţi pentru prima oară la privaţiune de libertate sînt deţinuţi separat de cei care au executat anterior o astfel de pedeapsă pentru crimă premeditată şi care au antecedente penale. Izolat de alţi condamnaţi, precum şi separat, sînt deţinuţi: recidiviştii deosebit de periculoşi; condamnaţii a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată cu pedeapsă privativă de libertate în urma graţierii sau amnistierii; condamnaţii pentru crime deosebit de grave, precum, şi cei a căror viaţă şi sănătate sînt ameninţate de un pericol real.
(3) Cerinţele de deţinere separată a condamnaţilor, stabilite de prezentul articol, nu se extind asupra instituţiilor curative din locurile de detenţiune şi nici asupra penitenciarelor destinate deţinerii şi tratării condamnaţilor afectaţi de boli contagioase. Cei repartizaţi în instituţiile sus-numite sînt deţinuţi în regimul coloniei, al cărei tip este stabilit de instanţa judecătorească.
(4) Condamnaţii bolnavi de SIDA sau contaminaţi de virusul HIV al SIDA sînt deţinuţi separat de condamnaţii care suferă de alte boli contagioase.
(5) Ministerul Afacerilor Interne poate stabili deţinere separată şi altor categorii de condamnaţi.
Articolul 67. Executarea pedepsei
(1) Cel condamnat la privaţiune de libertate trebuie să execute durata deplină a pedepsei, de regulă, într-o singură colonie de corecţie sau de reeducare ori într-o singură închisoare.
(2) Transferul condamnatului dintr-o colonie în alta cu acelaşi regim de deţinere sau dintr-o închisoare în alta pentru a continua executarea pedepsei este permisă în cazul îmbolnăvirii lui sau al schimbării esenţiale a volumului sau a genului de lucrări pe care le execută, ceea ce ar împiedica deţinerea de mai departe a condamnatului în colonia sau în închisoarea respectivă sau în alte cazuri excepţionale. Modul de transferare a condamnatului este stabilit de Ministerul Afacerilor Interne.
Capitolul 11
MODUL ŞI CONDIŢIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE
Articolul 68. Regimul de deţinere şi cerinţele lui de bază
(1) Regimul stabilit în penitenciare reprezintă modul de punere în executare a pedepsei privative de libertate, care creează condiţii pentru aplicarea şi a altor mijloace educative.
(2) Cerinţele de bază ale regimului de deţinere sînt: izolarea condamnaţilor; supravegherea lor permanentă pentru a se exclude posibilitatea comiterii unor noi crime şi altor delicte antisociale; controlul asupra executării exacte şi stricte a obligaţiilor acestora; asigurarea drepturilor şi intereselor lor legitime, securităţii condamnaţilor şi personalului; deţinerea separată a categoriilor de condamnaţi stabilite de lege; diverse condiţii de deţinere în funcţie de caracterul crimei comise şi pericolul social, de persoana şi conduita condamnaţilor; schimbarea condiţiilor de deţinere în corespundere cu gradul de corijare.
(3) În penitenciare se stabileşte o ordine interioară strict reglementată de statut.
(4) Pentru a asigura respectarea ordinii interioare, în penitenciare se prevede percheziţionarea condamnaţilor.
(5) Administraţia penitenciarului are dreptul să controleze lucrurile şi hainele persoanelor care intră în penitenciar şi ale celor care ies din el, precum şi ale persoanelor care intră pe teritoriul unităţii în care lucrează condamnatul şi ale celor care ies de acolo.
(6) Lista de obiecte pe care condamnatul poate să le posede este stabilită de statut. Condamnatului îi este interzis să aibă asupra sa bani şi obiecte de preţ şi obiecte neindicate în listă. Dacă asupra lui sînt descoperiţi bani şi obiecte de preţ, acestea se confiscă şi se varsă în beneficiul penitenciarului în temeiul unei decizii a şefului de penitenciar.
Articolul 69. Modificarea condiţiilor de deţinere pe parcursul executării pedepsei
(1) Condiţiile de deţinere a condamnatului pot fi modificate, în funcţie de conduita şi atitudinea acestuia faţă de muncă, în cadrul aceluiaşi penitenciar sau prin transferul acestuia în alt tip de penitenciar, în conformitate cu alin.(3).
(2) Modificarea condiţiilor de deţinere în acelaşi penitenciar prevede transferul condamnatului, prin decizie a şefului de penitenciar, din condiţiile iniţiale (de adaptare) de deţinere în condiţii obişnuite şi de resocializare şi, în acelaşi mod, din condiţii obişnuite şi de resocializare în condiţii iniţiale de deţinere.
(3) Condamnatul care a pornit pe calea corijării poate fi propus la transfer pentru executarea de mai departe a pedepsei:
a) din închisoare în colonie de corecţie după ce a executat în penitenciar cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, stabilită prin sentinţa instanţei judecătoreşti;
b) din colonie de corecţie cu regim comun sau din colonie cu regim sever în colonie-aşezare după ce condamnatul care se află în condiţii obişnuite de deţinere a executat cel puţin o treime din durata pedepsei;
(4) Cel condamnat pentru crimă deosebit de gravă sau cel care anterior a fost eliberat înainte de termen de pedeapsă şi a comis o nouă crimă în perioada părţii neexecutate din pedeapsă pot fi transferaţi în colonii-aşezări după executarea a cel puţin două treimi din durata pedepsei.
(5) Nu sînt posibili de transfer în colonii-aşezări:
a) recidiviştii deosebit de periculoşi;
b) cei a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată cu pedeapsă privativă de libertate în urma graţierii sau amnistierii;
c) cei cărora, concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li s-a stabilit tratament coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau tuberculozei active, precum şi cei care nu au trecut seria deplină de tratament contra bolii venerice, persoanele bolnave de SIDA sau contaminate cu virusul HIV al SIDA.
(6) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi propus la transfer din colonie-aşezare în colonie de corecţie cu regimul stabilit anterior de instanţa judecătorească, iar condamnatul repartizat conform sentinţei instanţei judecătoreşti în colonie-aşezare poate fi propus la transfer în colonie de corecţie cu regim comun; din colonie de corecţie cu regim sever în închisoare pentru cel mult 3 ani cu executarea în colonia cu regim sever a părţii restante din durata pedepsei.
Articolul 70. Procurarea produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesitate
(1) Celui condamnat la privaţiune de libertate i se permite să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate prin virament din suma pe care o are la contul său de peculiu.
(2) Suma totală de bani permisă pentru cheltuieli este stabilită de Ministerul Afacerilor Interne în mărimea unui salariu minim pe republică.
(3) Pe lîngă suma bănească permisă pentru procurarea produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesitate condamnatul poate cheltui mijloace băneşti de pe contul de peculiu, pentru procurarea suplimentară de îmbrăcăminte şi încălţăminte de un model unic, inclusiv îmbrăcăminte şi încălţăminte de sport, pentru achitarea tratamentului şi serviciilor de profilaxie, acordate suplimentar la dorinţă, pentru hrană dietetică, conform indicaţiei terapeutice.
Articolul 71. Întrevederile condamnatului cu rudele, avocatul şi cu alte persoane
(1) Condamnatul are dreptul la întrevederi cu rudele şi cu alte persoane: de scurtă durată de la 2 la 4 ore, de lungă durată de la o zi la 5 zile.
(2) Condamnatului i se acordă anual 8 întrevederi de scurtă durată şi 4 întrevederi de lungă durată.
(3) Întrevederile de scurtă durată cu rudele şi cu alte persoane sînt permise în prezenţa reprezentantului administraţiei penitenciarului. Întrevederile de lungă durată sînt permise cu drept de conlocuire cu rudele apropiate, iar dacă există acordul administraţiei penitenciarului, şi cu alte persoane.
(4) Condamnatului transferat la condiţii obişnuite de deţinere în colonie de corecţie cu regim comun i se poate acorda întrevedere (cu drept de locuire) în afara coloniei, însă fără dreptul de a părăsi localitatea sau raionul administrativ.
(5) La cererea condamnatului sau a rudelor lui, întrevederea de lungă durată poate fi înlocuită cu întrevedere de scurtă durată, iar cea de scurtă durată sau de lungă durată poate fi înlocuită cu o conversaţie telefonică, în modul stabilit de statut.
(6) În scopul primirii de asistenţă juridică, condamnatului i se acordă întrevederi cu avocatul. La dorinţa condamnatului sau a avocatului, întrevederea poate avea loc între patru ochi. Numărul şi durata întrevederilor sînt nelimitate.
Articolul 72. Primirea şi expedierea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor
(1) Condamnatului care execută pedeapsă privativă de libertate în colonie de corecţie şi care a fost transferat în condiţii obişnuite de deţinere i se permite să primească colete sau pachete cu provizii: în colonie de corecţie cu regim comun 6 pe an, în colonie cu regim sever 4 pe an.
(2) Condamnatului care execută pedeapsa închisorii şi care este transferat la regim comun i se permite să primească 4 colete sau pachete cu provizii pe an.
(3) Condamnatului care execută pedeapsă privativă de libertate în penitenciar i se permite să primească banderole: în colonie de corecţie cu regim comun 5, în colonie de corecţie cu regim sever 3, în închisori 2 pe an.
(4) Condamnatul bolnav, invalid de gradul I sau de gradul II poate primi suplimentar colete şi pachete cu provizii în numărul şi sortimentul prevăzut de raportul medical.
(5) Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se supun controlului, cu excepţia coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor destinate condamnaţilor care execută pedeapsă în colonii-aşezări.
(6) În coloniile aşezări, coletele pachetele cu provizii şi banderolele se primesc în număr nelimitat.
(7) Condamnatul are dreptul, cu autorizaţia administraţiei penitenciarului, să expedieze colete şi banderole, dar cel mult 2 pe an.
Articolul 73. Corespondenţa condamnatului. Expedierea şi primirea mandatelor poştale
(1) Condamnatul are dreptul să primească şi să expedieze scrisori şi telegrame într-un număr nelimitat.
(2) Corespondenţa expediată şi primită, cu excepţia corespondenţei celor care execută pedeapsă în colonii-aşezări, este supusă cenzurării.
(3) Corespondenţa în locurile de detenţiune între condamnaţii care nu au legături de rudenie este permisă numai cu autorizaţia administraţiei penitenciarului.
(4) Propunerile, cererile şi reclamaţiile adresate organelor de drept ierarhic superioare se expediază destinatarului în cel mult 3 zile.
(5) Condamnatul are dreptul să primească mandate poştale şi să expedieze astfel de mandate rudelor, iar cu autorizaţia administraţiei penitenciarului şi altor persoane.
Articolul 74. Procurarea literaturii şi articolelor de papetărie
(1) Cel condamnat la privaţiune de libertate are dreptul să primească în banderole, colete, pachete şi să procure nelimitat prin reţeaua de comerţ cu cărţi, din mijloacele pe care le are la contul său de peculiu, literatură şi articole de papetărie, să se aboneze la ziare şi reviste.
(2) Literatura procurată prin reţeaua de comerţ cu cărţi nu este inclusă în numărul de colete şi banderole pe care cel condamnat la privaţiune de libertate poate să le primească.
Articolul 75. Deplasarea condamnaţilor
(1) Celor condamnaţi la privaţiune de libertate şi transferaţi în colonii de corecţie şi de reeducare la condiţii obişnuite de deţinere li se poate permite deplasarea fără escortă sau însoţire în afara coloniei, dacă specificul muncii lor necesită faptul acesta.
(2) Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara coloniei: recidiviştilor deosebit de periculoşi; celor a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată cu pedeapsă privativă de libertate în urma graţierii sau amnistierii, celor care se află în penitenciar mai puţin de 6 luni; condamnaţilor care au sancţiuni neridicate sau nestinse, precum şi celor cărora, concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li se aplică tratament coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau tuberculozei active, care nu au urmat seria deplină de tratament contra bolii venerice, bolnavilor de SIDA şi celor contaminaţi de virusul HIV al SIDA.
Articolul 76. Acordarea dreptului de deplasare fără escortă sau însoţire
(1) Dreptul de deplasare în afara coloniei fără escortă sau însoţire este acordat condamnatului prin decizie a şefului de colonie.
(2) Condamnaţii care beneficiază de dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire trebuie să fie deţinuţi în colonie în încăperi aparte. În cazul necesităţii de producţie se permite cazarea lor în afara coloniei.
(3) Regulile şi normele de conduită ale condamnaţilor cărora le este permisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara coloniei sînt stabilite de statut.
(4) Dacă cel condamnat încalcă regimul de deţinere, regulile de conduită sau dacă specificul muncii lui se schimbă, deplasarea fără escortă sau însoţire se anulează prin decizie a şefului de colonie.
Articolul 77. Deplasări de scurtă durată în afara locurilor de detenţiune
(1) Condamnatului deţinut în colonie de corecţie sau de reeducare i se poate permite deplasare de scurtă durată în afara coloniei în legătură cu circumstanţe personale extraordinare: decesul sau boala gravă a unei rude apropiate care pune în pericol viaţa acesteia; calamitate naturală care a cauzat pagube materiale considerabile condamnatului sau familiei lui la domiciliu; necesitatea soluţionării prealabile a unei probleme ce ţin de plasarea în cîmpul muncii şi aranjarea traiului după ce va fi pus în libertate.
(2) Condamnatul care are copil în casa de copii de pe lîngă colonie i se poate permite o deplasare de scurtă durată pentru a aranja copilul la rude sau într-o casă de copii, iar condamnatei care are copil minor invalid i se permite o deplasare de scurtă durată în an pentru întrevedere cu copilul.
(3) Deplasările de scurtă durată sînt permise pe un termen de cel mult 7 zile fără timpul de deplasare tur-retur.
(4) Condamnatului deţinut în colonie de corecţie sau de reeducare ori în colonie-aşezare în condiţii obişnuite de deţinere şi resocializare în cazul în care a obţinut permisiunea de a-şi continua studiile în instituţie de învăţămînt mediu de specialitate sau superior, i se poate permite o deplasare de scurtă durată în afara locului de detenţiune la examene, în termenul prevăzut de legislaţia muncii.
(5) Cererea condamnatului pentru deplasare de scurtă durată trebuie să fie examinată în decursul a 3 zile. Permisul pentru deplasare este eliberat de şeful penitenciarului care ia în considerare persoana şi conduita condamnatului.
(6) Timpul de aflare a condamnatului în afara penitenciarului se compută.
(7) Costul deplasării este achitat de condamnat de la contul lui de peculiu sau de rudele sale. Timpul de aflare a condamnatului în afara penitenciarului nu este remunerat.
(8) În cazul unor circumstanţe neprevăzute care reţin întoarcerea condamnatului în penitenciar în termenul stabilit, acesta poate fi prelungit cu pînă la 5 zile, în baza unei decizii a şefului, organului afacerilor interne de la locul de aflare a condamnatului, fapt ce se comunică obligatoriu administraţiei penitenciarului.
(9) Modul de acordare a deplasărilor de scurtă durată în afara locului de detenţiune se stabileşte de statut.
(10) Nu se acordă deplasări de scurtă durată recidiviştilor deosebit de periculoşi; condamnaţilor a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată cu pedeapsă privativă de libertate în urma graţierii sau amnistierii; condamnaţilor cărora, concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li se aplică tratament coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau tuberculozei active, care nu au trecut seria deplină de tratament contra bolii venerice, persoanelor bolnave de SIDA sau contaminate de virusul HIV al SIDA.
Articolul 78. Munca celor condamnaţi
(1) Orice condamnat poate să lucreze în conformitate cu capacitatea sa de muncă. Formele de antrenare a condamnatului la muncă sînt stabilite de administraţia penitenciarului. Condamnatul nu are dreptul să întrerupă lucrul pentru a soluţiona litigii de muncă. Refuzul de a lucra sau întreruperea lucrului sînt calificate drept încălcare a regimului de executare a pedepsei şi atrag aplicarea de sancţiuni şi răspundere materială.
(2) Administraţia penitenciarului asigură, în măsura posibilităţii, antrenarea condamnatului la muncă, luînd în considerare sexul, vîrsta, capacitatea de muncă, specialitatea.
(3) Lucrul în producţie cu atragerea forţei de muncă a condamnatului nu trebuie să împiedice îndeplinirea sarcinii principale a penitenciarului corijarea acestuia.
(4) Persoanele condamnate de sex masculin care au depăşit vîrsta de 60 de ani şi cele de sex feminin care au depăşit vîrsta de 55 ani, condamnaţii invalizi de gradul I şi de gradul II sînt antrenaţi în muncă la dorinţa lor. Condamnaţii minori sînt antrenaţi în muncă în condiţiile legislaţiei muncii şi ale legislaţiei învăţămîntului public.
(5) Condamnatul este antrenat în muncă la unitatea penitenciarului sau la altă unitate, indiferent de tipul proprietăţii. Condamnatul care execută pedeapsa închisorii munceşte numai pe teritoriul ei.
(6) Lucrul în producţie în care este antrenat condamnatul se organizează astfel, încît să fie asigurată izolarea şi paza lui.
(7) Lista de lucrări şi funcţiuni în care este interzisă folosirea celui condamnat la privaţiune de libertate este stabilită de statut.
Articolul 79. Condiţiile de muncă
(1) Pentru cel care execută pedeapsă privativă de libertate în penitenciar timpul de lucru şi de odihnă este stabilit în conformitate cu legislaţia muncii.
(2) Durata executării pedepsei privative de libertate nu este trecută la vechimea în muncă. Dacă cel condamnat are o atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi respectă regulile de conduită, timpul lucrat în durata executării pedepsei privative de libertate poate fi trecut de către instanţa judecătorească, la demersul administraţiei penitenciarului, la vechimea totală în muncă.
(3) Lucrul condamnatului este organizat respectîndu-se regulile de protecţie a muncii, tehnica de securitate şi igiena muncii, prevăzută de Legea privind protecţia muncii.
Articolul 80. Dreptul la scutire anuală de muncă
(1) Condamnatul care lucrează şi care, conform sentinţei instanţei judecătoreşti, execută pedeapsă în colonie-aşezare este scutit anual de muncă pentru 12 zile calendaristice după executarea a 11 luni din durata pedepsei.
(2) Condamnatul care lucrează şi care a fost transferat din colonie cu regim comun sau cu regim sever în colonie-aşezare este scutit anual de muncă pentru 12 zile calendaristice după executarea a 11 luni din durata pedepsei. La durata de 11 luni se trece timpul lucrat în colonia cu regim comun sau în colonia cu regim sever pentru care nu a fost scutit de muncă.
(3) Condamnatul care lucrează şi care a fost transferat în condiţii obişnuite de deţinere este scutit de muncă după 11 luni de la transfer din condiţii iniţiale de deţinere în colonie cu regim comun pentru 12 zile calendaristice, în colonie cu regim sever pentru 9 zile calendaristice.
(4) Condamnatul care lucrează şi care, potrivit sentinţei instanţei judecătoreşti, execută pedeapsa închisorii, precum şi recidiviştii deosebit de periculoşi, sînt scutiţi de muncă pentru 6 zile calendaristice după executarea a 2 ani din durata pedepsei în condiţii de regim comun.
(5) În anii următori, administraţia penitenciarului acordă concedii de aceeaşi durată în orice perioadă a anului.
(6) Condamnatul care execută pedeapsă în colonie de corecţie în condiţii iniţiale de deţinere sau în închisoare în condiţii de regim sever nu este scutit de muncă, iar durata executării pedepsei în condiţii iniţiale şi în condiţii de regim sever nu se trece la durata necesară scutirii de muncă.
(7) Condamnatului care execută pedeapsă în colonie-aşezare sau în colonie cu regim comun şi care a dat dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă i se poate permite ieşirea din colonie în perioada scutirii de muncă pe o durată indicată la alin.(1) şi (2).
(8) Durata scutirii de muncă din motivul pierderii temporare a capacităţii de muncă sau al gravidităţii şi naşterii nu este trecută la durata scutirii de muncă.
Articolul 81. Munca individuală şi de altă natură
În afara orelor de muncă cel condamnat se poate ocupa cu muncă individuală sau de altă natură cu autorizaţia administraţiei penitenciarului.
Articolul 82. Retribuirea muncii
Munca celui condamnat la privaţiune de libertate este retribuită în conformitate cu Legea privind retribuirea muncii. Cîştigul lunar al condamnatului care îndeplineşte calitativ norma de producţie sau sarcinile de schimb ori îndeplineşte un volum deplin de obligaţii nu poate fi inferior salariului minim pe republică.
Articolul 83. Antrenarea la munci neretribuite
(1) Condamnatul poate fi antrenat fără remunerare numai la lucrări de îngrijire şi amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, precum şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de deţinere.
(2) Condamnatul este antrenat la aceste lucrări, de regulă, în conformitate cu rîndul, în afara orelor de lucru, iar durata lucrărilor nu poate depăşi 2 ore în zi şi 6 ore în săptămînă.
Articolul 84. Reţinerile din cîştigul condamnatului
(1) Din cîştigul condamnatului se fac reţineri în contul recuperării cheltuielilor pentru hrană, echipament, pentru alte servicii cu plată prestate de penitenciar.
(2) Reţinerile din contul recuperării cheltuielilor de întreţinere a condamnatului se efectuează după reţinerea impozitului pe venit şi a pensiei alimentare pentru copiii minori. Reţinerile în baza altor titluri executorii se fac din restul sumei, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(3) Condamnatul apt pentru muncă compensează costul hrănii şi al îmbrăcămintei, cu excepţia costului hrănii speciale şi al îmbrăcămintei speciale.
(4) Condamnatului care se sustrage fraudulos de la muncă i se reţine costul hrănii, îmbrăcămintei, încălţămintei, lenjeriei de pat de pe contul său de peculiu.
(5) În coloniile de corecţie şi în închisori la contul de peculiu al condamnaţilor care îndeplinesc norma de producţie sau alte obligaţii se adaugă, indiferent de mărimea reţinerilor, 20%, iar la contul de peculiu al invalizilor de gradul I şi de gradul II, al femeilor care au cu ele copii, precum şi al celor care execută pedeapsă în colonii-aşezări, li se adaugă 50% din cîştig.
Articolul 85. Asigurarea socială de stat şi asigurarea cu pensie a condamnatului
(1) Cel condamnat la privaţiune de libertate antrenat la muncă este pasibil, la dorinţă, de asigurare socială de stat. Lui i se acordă indemnizaţie în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă în urma unui accident în producţie.
(2) Cel condamnat la privaţiune de libertate are dreptul la asigurare cu pensii de stat pentru limită de vîrstă, în caz de invaliditate, de pierdere a întreţinătorului şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Condamnatul căruia i s-a stabilit pensie pînă la privaţiunea de libertate, precum şi cel care şi-a pierdut capacitatea de muncă în timpul executării pedepsei, este asigurat cu pensii de stat pe baze generale.
(4) Din pensia condamnatului se fac reţineri pentru recuperarea cheltuielilor de întreţinere, pentru hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte şi lenjerie de pat, precum şi pentru titlurile executorii. Modul de reţinere din pensie, precum şi procentul minim al pensiei virat la contul de peculiu al condamnatului, indiferent de toate reţinerile, se stabilesc similar cu modul reţinerilor din salariul condamnatului.
Articolul 86. Asigurarea materială şi a condiţiilor de trai
(1) Condamnatul care execută pedeapsă privativă de libertate în penitenciar este asigurat cu condiţii de trai în conformitate cu regulile, normele şi cerinţele de sanitărie şi igienă. Norma spaţiului locativ pentru un condamnat nu poate fi mai mică: de 2 metri pătraţi în colonie de corecţie şi în închisoare, de 3 metri pătraţi în colonie pentru femei, de 3,5 metri pătraţi în colonie de reeducare, de 4 metri pătraţi în instituţii curative şi de profilactică din locurile de executare a pedepsei privative de libertate, de 3 metri pătraţi în penitenciare cu profil curativ.
(2) Condamnatului i se dă loc individual pentru somn şi lenjerie de pat. El este asigurat cu îmbrăcăminte şi încălţăminte de sezon, poate primi lenjerie de pat şi îmbrăcăminte de la rude.
(3) Condamnatul primeşte hrană, care asigură activitatea vitală normală a organismului. Raţia alimentară se diferenţiază în funcţie de starea sănătăţii şi de vîrsta condamnatului, de greutatea şi genul muncii prestate.
(4) Condamnatul nu are cîştig, pensie sau care din cauze obiective are un cîştig insuficient i se repartizează gratuit hrană, îmbrăcăminte şi încălţăminte.
(5) Femeilor însărcinate, mamelor care alăptează, minorilor, bolnavilor şi invalizilor de gradul I şi de gradul II le se creează condiţii de trai mai bune şi li se stabilesc raţii alimentare sporite. Acestor condamnaţi, conform raportului medical, li se poate permite procurarea suplimentară de produse alimentare din mijloacele băneşti de pe contul lor de peculiu.
(6) Normele de alimentare, asigurarea materială şi a condiţiilor de trai ale condamnaţilor, inclusiv ale celor transferaţi sub escortă spre locul de executare a pedepsei privative de libertate sînt stabilite de Ministerul Afacerilor Interne.
Articolul 87. Asistenţa medico-sanitară a condamnatului
(1) În locurile de executare a pedepsei privative de libertate pentru condamnaţi sînt organizate instituţiile curativ-profilactice necesare, iar pentru tratarea şi întreţinerea celor care suferă de boli contagioase penitenciare cu drepturi de instituţie curativă.
(2) În locurile de executare a pedepsei privative de libertate asistenţa curativ-profilactică şi asistenţa sanitar-epidemiologică se organizează şi se acordă în conformitate cu legislaţia ocrotirii sănătăţii. Administraţia penitenciarului este obligată să îndeplinească cerinţele sanitar-igienice şi antiepidemice, să asigure ocrotirea sănătăţii condamnatului, care, la rîndul său, este obligat să respecte regulile de igienă personală şi generală, de sanitărie.
(3) Modul de acordare a asistenţei medicale condamnaţilor, de organizare şi exercitare a supravegherii sanitar-epidemiologice, de folosire a instituţiilor curativ-profilactice şi sanitar-epidemiologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii şi de antrenare a personalului lor la acordarea asistenţei medicale este stabilit de Ministerul Afacerilor Interne în comun cu Ministerul Sănătăţii.
Articolul 88. Condiţiile executării pedepsei de către condamnate
(1) Pe lîngă penitenciare se înfiinţează pentru condamnate, în caz de necesitate, case de copii. Condamnatele pot caza în ele copiii în vîrstă de pînă la 3 ani şi comunica nelimitat cu ei în orele libere. Condamnatelor li se poate permite să conlocuiască cu copii lor.
(2) În cazul în care condamnatei i se respinge amînarea executării pedepsei, avîndu-se în vedere persoana, conduita acesteia în perioada executării pedepsei, gravitatea şi caracterul crimei, administraţia penitenciarului fără casă de copii va transfera condamnata cu o sarcină mai mare de 4 luni sau condamnata care are cu ea copil în vîrstă de pînă la 3 ani într-un penitenciar pe lîngă care există casă de copii.
(3) Copilul care a împlinit vîrsta de 3 ani al condamnatei este repartizat în instituţia pentru copii respectivă sau poate fi aranjat, consimţămîntul mamei, la rude ori la alte persoane, cu acordul organului de tutelă şi curatelă.
(4) Dacă copilul întreţinut în casa de copii a împlinit vîrsta de 3 ani, iar mamei lui i-au rămas pînă la încheierea duratei de executare a pedepsei privative de libertate cel mult 6 luni, administraţia penitenciarului poate prelungi termenul de aflare a copilului ei în casa de copii de pînă la încheierea duratei de executare a pedepsei, în cazul în care condamnata îşi îndeplineşte cum se cuvine îndatoririle de mamă.
(5) În casele de copii sînt asigurate condiţiile necesare pentru viaţa şi dezvoltarea normală a copiilor condamnatelor.
(6) Mamele care alăptează şi femeile însărcinate pot primi colete şi pachete cu provizii în numărul şi în sortimentul stabilit în raportul medical. Ele au permisiunea de a procura nelimitat produse alimentare în care scop pot folosi bani primiţi prin mandat poştal sau de pe contul lor de peculiu.
(7) Dacă femeia condamnată la închisoare este însărcinată, administraţia închisorii va face în instanţa judecătorească un demers privind posibilitatea transferării condamnatei în colonie cu regim comun. În cazul rezolvării pozitive a acestei probleme, condamnata cu o sarcină mai mare de 4 luni va fi transferată în colonie de corecţie pe lîngă care există casă de copii.
(8) În cazul în care instanţa judecătorească respinge demersul privind transferarea condamnatei în colonie cu regim comun în cazul condamnării la pedeapsa închisorii a femeii care are copil în vîrstă de pînă la 3 ani, copilul este repartizat, la împlinirea vîrstei de 3 ani, în instituţia pentru copii respectivă sau poate fi aranjat, cu consimţămîntul mamei, la rude ori la alte persoane, cu acordul organului de tutelă şi curatelă.
Articolul 89. Munca educativă cu condamnaţii
(1) Munca educativă reprezintă una din principalele metode ale procesului unic de corijare a condamnatului.
(2) Prin muncă educativă cu condamnatul se urmăreşte:
a) reeducarea lui în spiritul atitudinii conştiincioase faţă de muncă;
b) respectarea legii, regulilor şi normelor de conduită acceptate de societate, cultivarea deprinderii de a respecta ordinea şi disciplina;
c) ridicarea nivelului intelectual şi cultural, menţinerea unei stări fizice normale şi păstrarea sănătăţii lui.
(3) Participarea condamnatului la acţiuni educative se ia în considerare la determinarea gradului său de corijare, precum şi la stabilirea recompenselor.
(4) Munca educativă cu cei condamnaţi la privaţiune de libertate se efectuează în mod diferenţiat, în funcţie de tipul penitenciarului, de condiţiile de deţinere, utilizîndu-se planuri-programe de muncă educativă individuală, precum şi programe-tip psihologice şi pedagogice de muncă educativă cu diferite categorii de condamnaţi.
(5) Modul de organizare şi efectuare a muncii educative sînt reglementate de statut.
Articolul 90. Instruirea profesională
(1) În penitenciare se efectuează instruirea profesională a condamnaţilor care nu au profesie (specialitate), în urma căreia aceştia vor putea lucra acolo.
(2) Invalizii de gradul I şi de gradul II sînt antrenaţi la instruire profesională după dorinţă.
(3) De atitudinea condamnatului faţă de instruirea profesională se ţine cont la determinarea gradului său de corijare.
(4) Instruirea profesională a celui condamnat la privaţiune de libertate se efectuează în modul stabilit de Guvern şi nu trebuie să ducă la încălcarea ordinii interioare a penitenciarului.
Articolul 91. Recompensele
Pentru conduită bună, atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură, pentru participare activă la acţiuni educative condamnatului i se stabilesc următoarele recompense:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) premierea cu un cadou;
c) premierea pentru indicatori înalţi în lucru;
d) permisiunea de a primi suplimentar 6 colete sau pachete cu provizii şi banderole pe an;
e) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele;
f) acordarea suplimentară a cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi 2 întrevederi de lungă durată pe an;
g) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior.
Articolul 92. Modul de acordare a recompenselor
(1) Premiul bănesc în calitate de recompensă se virează la contul de peculiu al condamnatului. Cadoul este transmis spre păstrare pînă la punerea în libertate a condamnatului sau, la cererea lui, este transmis rudelor. În colonie-aşezare premiul bănesc sau cadoul este înmînat personal condamnatului.
(2) Ca recompensă condamnatului i se poate ridica înainte de termen, de regulă, o singură sancţiune aplicată anterior. În cazuri excepţionale i se pot ridica înainte de termen concomitent cel mult 3 sancţiuni aplicate anterior.
(3) Mulţumirea ca recompensă se exprimă verbal sau în scris, celelalte tipuri de recompensă se exprimă numai în scris.
4) Conversaţia telefonică interurbană se achită de pe contul de peculiu al condamnatului sau de rude.
Articolul 93. Sancţiunile
(1) Condamnatului care a încălcat regimul de executare a pedepsei privative de libertate îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
a) avertismentul sau mustrarea;
b) corvoada peste rînd la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi teritoriului penitenciarului;
c) privarea de dreptul de a primi coletul sau pachetul cu provizii curent;
d) interdicţia de a procura produse alimentare în decursul unei luni;
e) amenda în mărimea cîştigului de cel mult 7 zile;
f) întoarcerea la condiţiile iniţiale de deţinere a condamnatului transferat la condiţii obişnuite şi de resocializare;
g) interdicţia deplasării libere în afara coloniei a condamnatului care execută pedeapsa în colonie-aşezare;
h) transferul în izolatorul disciplinar a condamnatului deţinut în colonie de corecţie, încarcerarea pe o durată de pînă la 15 zile cu sau fără antrenare la muncă sau la instruire a celui deţinut în închisoare;
i) transferul persoanelor de sex masculin condamnate, declarate violatori frauduloşi ai regimului de executare a pedepsei, deţinute în colonii de corecţie în încăperi de tip cameră pe o durată de pînă la 4 luni, a celor deţinute în închisori în celule pe o durată de pînă la 6 luni;
j) transferul persoanelor de sex feminin condamnate, declarate violatoare frauduloase ale regimului de executare a pedepsei, în încăperi de tip cameră pe o durată de pînă la 3 luni.
(2) Condamnatului transferat în izolatorul disciplinar sau în carceră i se poate aplica orice sancţiune, cu excepţia transferării repetate în izolatorul disciplinar sau în carceră.
(3) Condamnata care are cu ea copil sugaci sau care este scutită de muncă pe motiv de graviditate nu poate fi transferată în izolatorul disciplinar, în carceră sau în încăpere de tip cameră.
Articolul 94. Violatorul fraudulos al regimului de executare a pedepsei
(1) Violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei este declarat condamnatul care a comis cel puţin 3 încălcări, pentru care a fost supus unor sancţiuni date în scris, cu condiţia că fiecare încălcare ulterioară să fi fost săvîrşită după aplicarea sancţiunii pentru încălcarea precedentă.
(2) Condamnatul este declarat violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei în baza unei decizii argumentate a şefului de colonie, luîndu-se în considerare persoana condamnatului, gravitatea şi caracterul încălcărilor comise, motivul săvîrşirii lor, gradul de participare la ele şi alte circumstanţe.
(3) La rezolvarea problemei declarării condamnatului drept violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei nu se iau în considerare sancţiunile anulate ori stinse în modul stabilit de lege.
(4) Violatori frauduloşi ai regimului de executare a pedepsei sînt declaraţi şi cei condamnaţi:
a) la pedeapsă neprivativă de libertate, dacă pedeapsa stabilită de sentinţa instanţei judecătoreşti este înlocuită, în modul stabilit de lege, cu pedeapsă privativă de libertate pentru încălcarea frauduloasă a regimului de executare a pedepsei;
b) la pedeapsă condiţionată privativă de libertate care au încălcat condiţiile eliberării de executare a pedepsei şi care au fost îndreptaţi de instanţa judecătorească să execute pedeapsă privativă de libertate;
c) la pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea unei crime înăuntrul termenului de executare a oricărei pedepse.
(5) Temei pentru declararea condamnatului drept violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei este sentinţa sau hotărîrea instanţei judecătoreşti.
(6) Declararea condamnatului drept violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei se anulează odată cu ridicarea sau stingerea sancţiunilor, iar în cazul în care condamnatul a fost declarat violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei în baza sentinţei sau hotărîrii instanţei judecătoreşti se anulează la expirarea unui an de la data la care sentinţa sau hotărîrea au rămas definitive.
(7) Condamnatul violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei nu poate fi transferat în condiţii obişnuite de deţinere sau de resocializare şi nici din închisoare în colonie, nu poate fi eliberat condiţionat înainte de termen, nu i se comută pedeapsa şi nu poate fi amnistiat.
Articolul 95. Modul de aplicare a sancţiunilor
(1) La aplicarea sancţiunilor se iau în considerare circumstanţele comiterii încălcării şi conduita condamnatului de pînă la încălcare. Sancţiunea aplicată trebuie să corespundă gravităţii şi caracterului contravenţiei.
(2) Sancţiunea se aplică cel mai tîrziu la 10 zile de la data detectării contravenţiei, iar în cazul necesităţii unui control se aplică de la data încheierii lui, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data comiterii contravenţiei. Sancţiunea se pune în executare, de regulă, imediat iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data aplicării ei.
(3) Aplicarea sancţiunii transferării în încăpere de tip cameră sau în celulă se efectuează în cazul ineficienţei altor măsuri şi, concomitent, atrage transferul la condiţiile iniţiale de deţinere.
(4) Sancţiunea avertismentului sau mustrării, corvoadei peste rînd la îngrijirea încăperilor şi a teritoriului penitenciarului se aplică verbal sau în scris, celelalte sancţiuni se aplică numai în scris.
(5) În încăperile de tip cameră din coloniile de corecţie se stabileşte regimul de deţinere din închisorile cu regim sever. În baza unei decizii a şefului de colonie, condamnatul poate fi deţinut în celulă.
(6) Condamnatul transferat în celula închisorii este deţinut în condiţii de regim sever.
(7) Transferul condamnatului în încăpere de tip cameră sau în celulă se face în temeiul deciziei şefului de penitenciar cu indicarea duratei de deţinere.
(8) Alte sancţiuni, cu excepţia celor prevăzute în alin.(3), se aplică prin decizie a şefului de penitenciar.
(9) Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de cîştigul pe care l-a avut condamnatul în penitenciar în luna precedentă şi se indică în decizie atît în zile, cît şi în bani. Amenda se ridică de la contul de peculiu al condamnatului pe cale extrajudiciară şi se trece în beneficiul statului.
(10) Condamnaţii transferaţi în încăpere de tip cameră sau în celulă, precum şi în carceră, cu dreptul de a fi scoşi la lucru muncesc separat de ceilalţi condamnaţi.
(11) Pe durata deţinerii în izolatorul disciplinar sau în carceră condamnatului îi sînt interzise plimbările, întrevederile, expedierea şi primirea scrisorilor, coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor, procurarea produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesitate, jocurile de masă şi fumatul. Condamnatul este deţinut în carceră de unul singur.
(12) În cazuri excepţionale cu condiţia unei conduite bune şi atitudini conştiincioase faţă de muncă, condamnatul închis în izolatorul disciplinar sau în carceră, ori transferat în încăpere de tip cameră sau în celulă poate fi eliberat înainte de termen de executarea sancţiunii disciplinare prin decizie a şefului de penitenciar.
(13) În baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, durata aflării condamnatului în încăpere de tip cameră sau în celulă poate să nu fie comutată. Pentru rezolvarea acestei probleme, şeful de penitenciar depune în instanţa judecătorească, cu 3 luni înainte de expirarea termenului de executare a pedepsei, demersul său şi dosarul condamnatului.
(14) Condamnatul poate contesta în persoana şefului ierarhic superior sancţiunea ce i s-a aplicat. Depunerea reclamaţiei nu suspendă executarea sancţiunii.
(15) Dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni disciplinare condamnatului nu i se aplică o nouă sancţiune, sancţiunea aplicată se va considera stinsă.
Articolul 96. Factorii de decizie care stabilesc recompense şi aplică sancţiuni
(1) Dreptul deplin de a stabili recompense şi de a aplica sancţiuni îl au şefii de penitenciare şi toţi şefii ierarhic superiori. Şefii adjuncţi de penitenciare au aceleaşi drepturi, cu excepţia dreptului de a transfera condamnatul în încăpere de tip cameră, în celulă, în izolatorul disciplinar sau în carceră.
(2) Şeful de detaşament are dreptul să stabilească următoarele recompense:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) permisiunea de a primi suplimentar un colet sau un pachet cu provizii pe an;
c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată sau a unei întrevederi de lungă durată pe an;
d) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior de el.
(3) Şeful de detaşament are dreptul să aplice următoarele sancţiuni:
a) avertismentul sau mustrarea;
b) corvoada peste rînd la îngrijirea încăperilor şi teritoriului penitenciarului.
Articolul 97. Răspunderea materială a condamnatului
Condamnatul privat de libertate poartă răspundere materială pentru cauzarea, înăuntrul termenului de executare a pedepsei, unor daune materiale persoanelor juridice şi fizice în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare.
Articolul 98. Perceperea reparaţiei pagubei materiale
(1) Reparaţia pagubei materiale cauzate de condamnat înăuntrul termenului de executare a pedepsei se percepe în baza deciziei şefului de penitenciar, care se duce la cunoştinţa condamnatului contra semnătură. Decizia privind perceperea reparaţiei pagubei poate fi contestată de condamnat în persoana şefului superior, procurorului sau în instanţă judecătorească. Depunerea reclamaţiei nu suspendă executarea deciziei privind perceperea reparaţiei pagubei.
(2) Şeful superior este în drept să modifice suma care urmează să fie percepută ori să anuleze decizia privind perceperea reparaţiei pagubei.
(3) Suma percepută greşit pentru reparaţia pagubei materiale urmează să fie restituită şi vărsată la contul de peculiu al condamnatului.
(4) După eliberarea de pedeapsă a condamnatului, paguba pe care el nu a reparat-o în timpul executării pedepsei, inclusiv datoriile la achitarea hranei, îmbrăcămintei, încălţămintei şi a lenjeriei de pat, precum şi amenda nepercepută, poate fi percepută prin hotărîre a instanţei judecătoreşti în modul stabilit de lege.
(5) Dacă paguba materială a fost cauzată prin crimă săvîrşită înăuntrul termenului de executare a pedepsei, perceperea reparaţiei ei se efectuează pe baze generale.
Capitolul 12
APLICAREA FORŢEI FIZICE, A MIJLOACELOR SPECIALE ŞI A ARMEI
DE FOC FAŢĂ DE CEI CONDAMNAŢI LA PRIVAŢIUNE DE LIBERTATE
Articolul 99. Condiţiile şi limitele aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc
(1) Lucrătorii penitenciarului au dreptul să aplice forţa fizică, mijloace speciale şi arma de foc în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul cod.
(2) Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc faţă de cei condamnaţi la privaţiune de libertate trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ele, acordîndu-se timpul necesar pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor în care tărăgănarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc creează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea altor condamnaţi şi a lucrătorilor penitenciarului sau poate avea şi alte urmări grave.
(3) În cazul decedării condamnatului ca urmare a aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armei de foc, lucrătorul penitenciarului este dator să comunice faptul şefului său direct, care, la rîndul său, este dator să-l înştiinţeze pe procuror.
(4) Este interzisă aplicarea mijloacelor speciale împotriva femeilor cu semne evidente de graviditate şi împotriva persoanelor vădit handicapate, cu excepţia cazurilor în care ele săvîrşesc atacuri în grup, inclusiv armate, sau opun rezistenţă armată.
(5) Lucrătorii penitenciarelor au dreptul să deţină, să aibă asupra lor în permanenţă, să aplice şi să folosească arme de foc. Dacă e necesară aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc în circumstanţe ce nu ţin de executarea unei sancţiuni penale, ei cad sub incidenţa Legii cu privire la poliţie.
(6) Depăşirea de către lucrătorii penitenciarelor a împuternicirilor lor în ceea ce priveşte aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc atrage după sine răspunderea prevăzută de lege.
(7) Dacă în locurile de detenţiune se produc dezordini de masă, nesupuneri în grup sau alte sancţiuni ce periclitează securitatea publică, viaţa şi sănătatea celor din jur, poate fi introdus, în baza hotărîrii ministrului afacerilor interne, un regim special pe o durată de pînă la 6 luni pe teritoriul penitenciarului respectiv.
(8) Pe durata regimului special, şeful de penitenciar este în drept să limiteze sau să suspende prin decizie lucrul şcolii, magazinului, localului de cultură, bibliotecii, încăperii pentru întrevederi de scurtă şi de lungă durată, primirea şi eliberarea tuturor tipurilor de colete şi corespondenţă poştală, să introducă subunităţi cu destinaţie specială şi să ia alte măsuri de rigoare.
(9) Prevederile art.99-101 se extind pe deplin asupra izolatoarelor de anchetă.
Articolul 100. Aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor speciale de către lucrătorii penitenciarelor
(1) În cazul în care condamnaţii opun rezistenţă lucrătorilor penitenciarului, nu se supun cerinţelor legitime ale acestora, sînt furioşi, participă la încălcarea în grup a regimului de deţinere şi la dezordini de masă, la luarea de ostatici, la ocuparea încăperilor, clădirilor şi a instalaţiilor, la acapararea mijloacelor de transport sau săvîrşesc alte acţiuni similare, atacă pe cei din jur, precum şi în cazul evadării sau existenţei unor temeiuri pentru a presupune că cel condamnat intenţionează să evadeze sau să comită alte acţiuni ilegale, că poate cauza prejudicii celor din jur sau lui însuşi, precum şi la reţinerea celor evadaţi din penitenciar se aplică forţa fizică prin diferite procedee speciale de luptă, a mijloacelor speciale (cătuşe, mijloace de legare, bastoane de cauciuc şi de masă plastică, substanţe lacrimogene, dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică, mijloace de distrugere a obstacolelor, dispozitive de deschidere a încăperilor şi de oprire forţată a mijloacelor de transport, cisterne auto de pompieri, cu afect cu ţevi, cîini de pază etc.), precum şi a maşinilor blindate, a altor mijloace de transport şi dispozitive din dotarea Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Lista mijloacelor speciale, precum şi regulile aplicării lor sînt aprobate de Ministerul Afacerilor Interne.
(3) Tipul mijlocului special şi intensitatea aplicării lui, alegerea procedeelor speciale de luptă în cazul aplicării forţei fizice le stabileşte lucrătorul penitenciarului în funcţie de circumstanţe, de gravitatea şi caracterul infracţiunii. Mijloacele speciale şi forţa fizică se aplică pînă cînd condamnaţii încetează să opună rezistenţă.
(4) În cazul, în care condamnatului îi sînt pricinuite leziuni corporale grave sau mai puţin grave se întocmeşte un act de aplicare a forţei fizice sau a mijloacelor speciale.
(5) În toate cazurile cînd aplicarea forţei fizice sau a mijloacelor speciale nu poate fi evitată, lucrătorii penitenciarului sînt obligaţi să facă tot posibilul pentru a aduce o daună cît mai mică sănătăţii şi bunurilor condamnatului, de asemenea să asigure acordarea asistenţei medicale urgente victimelor.
(6) În scopul evitării răfuielilor cu condamnatul a cărui viaţă şi sănătate sînt în pericol se permite deţinerea lui în celulă pe baze generale.
(7) Condamnatul care se află în stare de ebrietate sau de excitaţie alcoolică, narcotică sau toxică, pe lîngă aplicarea măsurilor arătate mai sus, poate fi deţinut în celulă pînă la revenirea lui din această stare.
(8) În cazul în care condamnatul a comis o crimă sau o încălcare gravă, conform deciziei şefului adjunct de penitenciar de serviciu, poate fi închis în celulă pînă la rezolvarea chestiunii privind intentarea unei acţiuni penale sau aplicarea de sancţiune.
Articolul 101. Folosirea şi aplicarea armei de foc de către lucrătorii penitenciarului
(1) Se aplică arma de foc, ca măsură excepţională, împotriva condamnaţilor care participă la dezordini de masă, opun rezistenţă armată sau care sînt surprinşi în flagrant delict de crimă gravă sau comit un atac în grup, inclusiv armat, ce creează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor penitenciarului sau altor persoane, în scopul contractării tentativei de acaparare violentă a armelor, de evadare de sub strajă, în scopul eliberării ostaticilor, respingerii atacului în grup, inclusiv armat, asupra încăperilor, clădirilor, instalaţiilor, mijloacelor de transport, al salvării de nimicire a bunurilor şi valorilor materiale ale penitenciarului, precum şi în cazul în care persoana înarmată să îndeplinească somaţia de a preda arma de foc.
(2) Drept atentat la securitatea personală a lucrătorului penitenciarului, pe lîngă alte acţiuni, este calificată şi apropierea condamnatului sau unei alte persoane de la el la mai puţin de 3 metri, după ce a fost somat să se oprească.
(3) Efectuarea unei împuşcături la ţintă este considerată drept aplicare a armei de foc. Lucrătorii penitenciarului pot folosi arma de foc pentru a da semnal de alarmă sau a solicita ajutor.
(4) Aplicarea armei de foc trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ea, cu excepţia cazurilor de atac prin surprindere, de eliberare a ostaticilor, de atac cu aplicarea armei de foc, tehnicii de luptă, autovehiculelor, navelor aeriene şi fluviale, de evadare de sub escortă şi de sub strajă cu armă de foc, fie cu ajutorul mijloacelor de transport, fie în alte cazuri care creează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor penitenciarului sau altor persoane.
(5) Nu se aplică armă de foc împotriva femeilor şi minorilor, precum şi a persoanelor cu defecţiuni fizice, cu excepţia cazurilor în care ele săvîrşesc atac în grup, inclusiv armat, opun rezistenţă armată, punînd în pericol viaţa şi sănătatea celor din jur.
(6) În toate cazurile de folosire şi de aplicare a armei de foc, lucrătorul penitenciarului este dator să ia toate măsurile posibile pentru a asigura securitatea celor din jur şi a acorda asistenţă medicală urgentă victimelor.
Capitolul 13
PENITENCIARELE DE TIP SEMIÎNCHIS ŞI ÎNCHIS (COLONII ŞI ÎNCHISORI)
Articolul 102. Coloniile-aşezări
(1) În colonii-aşezări condamnatul este deţinut fără pază. El este supravegheat pentru prevenirea a noi crime şi infracţiuni, pentru ca cel condamnat să-şi îndeplinească obligaţiunile.
(2) În aceeaşi colonie-aşezare pot fi deţinute persoane de sex masculin şi persoane de sex feminin.
(3) Condamnatul care execută pedeapsă în colonie-aşezare:
a) poate fi percheziţionat, iar lucrurile lui controlate;
b) are dreptul, cu permisiunea administraţiei, să iasă din colonie şi să se deplaseze în afara orelor de lucru;
c) este obligat să locuiască, de regulă, în cămin special;
d) este obligat să lucreze în locurile indicate de administraţia coloniei-aşezare, iar în cazul necesităţii de producţie poate fi transferat fără consimţămîntul său la o altă muncă;
e) nu are dreptul să procure, să folosească şi să păstreze obiecte, articole şi substanţe interzise de statut.
(4) Deplasarea fără supraveghere a condamnatului în afara coloniei şi plecarea lui cu mijloc de transport pot fi permise de administraţia coloniei, în temeiul prezentului cod, precum şi în funcţie de specificul muncii îndeplinite, instruirii, de necesitatea asistenţei medicale şi tratamentului său în legătură cu faptul că familia condamnatului s-a mutat aici pentru a convieţui cu el.
(5) Permisiunea de a ieşi în afara coloniei şi de a convieţui cu familia se acordă condamnatului dacă dă dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă.
Articolul 103. Coloniile de corecţie cu regim comun şi cu regim sever
(1) Condamnatul din colonie de corecţie este deţinut la început în încăpere cu izolaţie strictă, care se închide la cheie în afara orelor de muncă. El beneficiază de o plimbare zilnică cu o durată de 1 oră 30 minute.
(2) În cazul în care condamnatul de sex masculin dă dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă, la expirarea a 3 luni de deţinere în încăpere cu izolaţie strictă în colonie cu regim comun sau a 6 luni în colonie cu regim sever, poate fi transferat la condiţii obişnuite de deţinere. În acest caz el locuieşte în încăpere obişnuită şi beneficiază de drepturile prevăzute de prezentul cod.
(3) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi transferat din condiţii obişnuite sau de resocializare la condiţii iniţiale de deţinere. Transferul repetat al condamnatului la condiţii obişnuite de deţinere este efectuat în modul prevăzut la alin.(2). Transferul repetat la condiţii de resocializare nu se efectuează.
(4) Asupra condamnatului deţinut în izolatorul de anchetă penală se extind condiţiile şi regimul de deţinere stabilite la art.105.
Articolul 104. Condiţiile de deţinere în perioada de pregătire pentru punere în libertate
(1) Cel condamnat la privaţiune de libertate care a pornit pe calea corijării poate fi transferat, cu 6 luni înainte de punere în libertate, la condiţii de resocializare. În acest caz el urmează să fie deţinut în încăpere separată din colonie, să muncească separat de ceilalţi condamnaţi. Asupra lui se extind modul şi condiţiile de deţinere stabilite pentru cei care execută pedeapsa în colonii-aşezări.
(2) Dreptul la transfer la condiţii de resocializare se acordă condamnatului în baza deciziei şefului de colonie.
(3) Dacă cel condamnat încalcă regimul de deţinere sau regulile de conduită, el poate fi transferat la condiţiile iniţiale de deţinere, în baza deciziei şefului de colonie.
Articolul 105. Închisorile
(1) În închisori se stabilesc două tipuri de regim: comun şi sever. În închisori condamnaţii sînt deţinuţi în camere comune. După caz, în baza deciziei şefului de închisoare condamnaţii care execută pedeapsă în regim comun şi sever pot fi deţinuţi în celule.
(2) În regim sever sînt deţinuţi cei condamnaţi la pedeapsa închisorii şi cei transferaţi de la regim comun la acest regim de deţinere. El beneficiază de o plimbare zilnică cu o durată de o oră. Femeile însărcinate nu pot fi deţinute în regim sever.
(3) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă poate fi transferat, după executarea a 6 luni din durata pedepsei în regim sever, la regim comun. În acest caz el beneficiază de o plimbare zilnică cu o durată de 1 oră 30 minute şi de alte drepturi prevăzute de prezentul cod.
(4) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi transferat la regim sever. Transferul repetat la regim comun de deţinere se efectuează în modul stabilit de alin (3).
Capitolul 14
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI PRIVATIVE
DE LIBERTATE A MINORILOR
Articolul 106. Coloniile de reeducare
(1) Colonii de reeducare sînt penitenciarele de instruire şi reeducare în care execută pedeapsă minorii condamnaţi la privaţiune de libertate.
(2) Coloniile de reeducare se divizează în colonii cu regim comun şi colonii cu regim sever.
(3) Minorii condamnaţi la privaţiune de libertate cu executarea pedepsei în colonii de reeducare cu regim comun şi cu regim sever sînt deţinuţi în diferite colonii sau în diferite sectoare izolate ale uneia şi aceleiaşi colonii de reeducare.
(4) Modul şi condiţiile de executare a pedepsei privative de libertate de către minori sînt reglementate de prevederile prezentului capitol.
Articolul 107. Coloniile de reeducare cu regim comun
(1) În coloniile de reeducare cu regim comun execută pedeapsa minori de sex masculin, condamnaţi pentru întîia oară la privaţiune de libertate.
(2) Toţi minorii de sex feminin execută pedeapsă în sectoare izolate din coloniile de reeducare destinate deţinerii femeilor condamnate. Modul şi condiţiile de executare a pedepsei sînt determinate de prezentul articol.
(3) Condamnaţii din coloniile de reeducare cu regim comun deţinuţi în condiţii iniţiale, sînt instalaţi în încăperi obişnuite şi au dreptul:
a) la acordarea unei întrevederi de scurtă durată şi a unei întrevederi de lungă durată în decursul a 3 luni;
b) să primească un colet sau un pachet cu provizii, precum şi o banderolă în decursul a 3 luni.
(4) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură poate fi transferat, după executarea a 3 luni din durata pedepsei, la condiţii obişnuite de deţinere. În acest caz el are dreptul:
a) la acordarea a 6 întrevederi de scurtă durată şi a 4 întrevederi de lungă durată pe an;
b) să primească 10 colete sau pachete cu provizii, precum şi 4 banderole pe an;
c) să fie scutit de muncă în decursul a 12 zile calendaristice după executarea a 11 luni din durata pedepsei.
(5) Condamnatului care dă dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură i se poate permite să plece din colonie la părinţi sau la rude apropiate. Dreptul de plecare condamnatului care lucrează i se acordă pe durata scutirii lui de muncă pentru termenul indicat în alin.(4) lit.c).
(6) Condamnatul care se află în condiţii obişnuite de deţinere poate fi propus, în modul stabilit de lege, pentru a fi eliberat condiţionat înainte de termen sau pentru a i se comuta partea neexecutată din pedeapsă.
(7) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi transferat de la condiţii obişnuite la condiţii iniţiale de deţinere. Transferarea repetată a condamnatului la condiţii obişnuite de deţinere se poate fi efectua în conformitate cu alin.(4).
Articolul 108. Coloniile de reeducare cu regim sever
(1) În coloniile de reeducare cu regim sever execută pedeapsă minori de sex masculin care au executat anterior pedeapsă privativă de libertate.
(2) Condamnaţii din coloniile de reeducare cu regim sever, deţinuţi în condiţii iniţiale, sînt instalaţi în încăperi strict izolate şi au dreptul:
a) la acordarea a 2 întrevederi de scurtă durată în decursul a 6 luni;
b) să primească un colet sau un pachet cu provizii, precum şi o banderolă în decursul a 6 luni.
(3) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură poate fi transferat, după executarea a 6 luni din durata pedepsei, la condiţii obişnuite de deţinere. În acest caz el are dreptul:
a) la acordarea a 5 întrevederi de scurtă durată şi a 3 întrevederi de lungă durată pe an;
b) să primească 8 colete sau pachete cu provizii, precum şi 3 banderole pe an;
c) să fie scutit de muncă în decursul a 9 zile calendaristice, după executarea a 11 luni din durata pedepsei, fără dreptul de a pleca în afara coloniei de reeducare.
(4) Condamnatul care se află în condiţii obişnuite de deţinere poate fi propus, în modul stabilit de lege, pentru a fi eliberat condiţionat înainte de termen sau pentru a i se comuta partea neexecutată din pedeapsă.
(5) Condamnatul care încalcă sistematic regimul de deţinere poate fi transferat de la condiţii obişnuite la condiţii iniţiale de deţinere. Transferarea repetată a condamnatului la condiţii obişnuite de deţinere poate fi efectuată în conformitate cu alin.(3).
Articolul 109. Pregătirea condamnatului pentru punere în libertate
(1) În coloniile de reeducare, condamnatul care a pornit pe calea corijării poate fi transferat, cu 3 luni înainte de împlinirea duratei pedepsei, de la condiţii obişnuite de deţinere la condiţii de resocializare ca să fie pregătit pentru punere în libertate. În acest caz el trăieşte pe sectorul de reabilitare socială în afara coloniei fără pază, dar sub supraveghere, şi are dreptul:
a) să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate cu bani de pe contul său de peculiu fără nici o restricţie, dar cu acordul administraţiei coloniei de reeducare;
b) la acordarea unei întrevederi de lungă durată pe lună, a unor întrevederi de scurtă durată în număr nelimitat;
c) să primească colete, pachete cu provizii şi banderole în număr nelimitat;
d) să poarte îmbrăcăminte civilă.
(2) Condamnatul care se află în condiţii de resocializare poate fi propus, în modul stabilit de lege, pentru eliberare condiţionată înainte de termen sau pentru comutarea părţii neexecutate din pedeapsă.
(3) Condamnatul care se află în condiţii de resocializare şi care a încălcat regimul de deţinere poate fi transferat, printr-o decizie a şefului coloniei de reeducare, din aceste condiţii la condiţii iniţiale de deţinere. Este interzisă transferarea lui repetată la condiţii de resocializare.
Articolul 110. Transferarea condamnatului din colonie de reeducare în colonie de corecţie
(1) Condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care nu a pornit pe calea corijării poate fi transferat din colonie de reeducare în colonie de corecţie cu regim comun pentru a executa în continuare pedeapsa.
(2) Condamnatul care a împlini vîrsta de 20 de ani este transferat, pentru a executa în continuare pedeapsa, din colonie de reeducare în colonie de corecţie sau în colonie-aşezare, în funcţie de gradul pericolului social al infracţiunii comise, de persoana şi conduita sa.
(3) Transferarea condamnatului din colonie de reeducare în colonie de corecţie o hotărăşte instanţa judecătorească în baza unui demers al şefului coloniei de reeducare.
Articolul 111. Lăsarea în colonia de reeducare a condamnatului care a împlinit vîrsta majoratului
(1) Condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani rămîne de regulă în colonia de reeducare, dar numai pînă la împlinirea vîrstei de 20 de ani.
(2) Asupra condamnatului care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care a fost lăsat în colonia de reeducare se extind: regimul, condiţiile de muncă, normele de alimentaţie, de asigurare materială a condiţiilor de trai, de asistenţă medico-sanitară stabilite pentru condamnaţii minori.
Articolul 112. Recompensele
(1) Pentru conduită bună şi atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură se stabilesc următoarele recompense:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) premierea cu un cadou;
c) premierea pentru indicatori înalţi în lucru;
d) permisiunea de a primi suplimentar 6 colete sau pachete cu provizii şi 6 banderole pe an;
e) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele, care se achită din mijloacele de pe contul de peculiu sau de către rude;
f) acordarea suplimentară a cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi a 2 întrevederi de lungă durată pe an;
g) acordarea dreptului de a viziona reprezentanţii cultural-teatrale şi sportive în afara coloniei însoţit de lucrători din colonie;
h) acordarea dreptului de a ieşi în afara coloniei însoţit de părinţi în timpul întrevederilor;
i) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior. În calitate de recompensă, condamnatului i se poate ridica înainte de termen, de regulă, numai o sancţiune aplicată anterior.
(2) Condamnatului căruia i se acordă, în calitate de recompensă, dreptul de a viziona reprezentaţii cultural-teatrale şi sportive în afara coloniei de reeducare însoţit de lucrători din colonie sau dreptul de a ieşi din colonie însoţit de părinţi în timpul întrevederilor se eliberează îmbrăcămintea lui civilă. Vizionarea reprezentanţilor cultural-teatrale şi sportive noaptea este interzisă.
Articolul 113. Sancţiunile
Condamnatului care a încălcat regimul de executare a pedepsei şi s-a sustras de la muncă şi instruire, îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
a) avertismentul sau mustrarea;
b) corvoada peste rînd la îngrijirea încăperilor şi a teritoriului coloniei de reeducare;
c) privarea de dreptul de a primi coletul sau pachetul cu provizii curent;
d) interdicţia de a procura produse alimentare în decursul unei luni;
e) închiderea în izolatorul disciplinar, cu sau fără dreptul de a ieşi la lucru sau la învăţătură, pe o durată de pînă la 7 zile;
f) întoarcerea la condiţiile iniţiale de deţinere a condamnatului transferat la condiţii obişnuite şi de resocializare;
g) transferul în sectorul cu supraveghere sporită.
Articolul 114. Modul de aplicare a sancţiunilor
(1) Sancţiunea se aplică cel mai tîrziu la 10 zile de la data detectării contravenţiei, iar în cazul necesităţii unui control, ea se aplică de la data încheierii lui, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data comiterii contravenţiei. Sancţiunea se pune în executare, de regulă, imediat, iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună la data aplicării ei.
(2) Decizia privind aplicarea sancţiunii, care ţine de competenţa şefului coloniei de reeducare şi a adjuncţilor lui, este luată după examinarea acestei probleme la consiliul educatorilor din detaşament.
(3) Pe durata deţinerii în izolatorul disciplinar condamnatului îi sînt interzise întrevederile, procurarea produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesitate, primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor, jocurile de masă şi fumatul.
(4) Condamnatului închis în izolatorul disciplinar i se poate aplica orice sancţiune, cu excepţia închiderii repetate în izolatorul disciplinar.
(5) Dacă aceste sancţiuni, precum şi alte măsuri de influenţă aplicate, au fost ineficiente, condamnatul este transferat în sectorul cu supraveghere sporită.
(6) Transferul condamnatului în sectorul cu supraveghere sporită atrage după sine anularea condiţiilor obişnuite sau de resocializare.
(7) Transferul condamnatului în sectorul cu supraveghere sporită, inclusiv transferul repetat în cursul unui an, se efectuează prin decizie a şefului coloniei de reeducare cu menţionarea duratei deţinerii.
(8) În cazuri excepţionale, cu condiţia unei conduite bune şi atitudini conştiincioase faţă de muncă şi învăţătură, condamnatul închis în izolatorul disciplinar sau transferat în sectorul cu supraveghere sporită poate fi eliberat înainte de termen de executarea sancţiunii disciplinare prin decizie a şefului coloniei de reeducare.
(9) Condamnatul poate contesta în persoana şefului ierarhic superior sau a procurorului sancţiunea ce i s-a aplicat. Depunerea reclamaţiei nu suspendă executarea sancţiunii.
(10) Dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni disciplinare condamnatului nu i se aplică o nouă sancţiune, sancţiunea aplicată se va considera stinsă.
(11) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi transferat în sectorul cu supraveghere sporită pe o durată de la o lună la 3 luni. În sectorul cu supraveghere sporită condamnatul este deţinut în încăpere cu izolare strictă, închisă la cheie în afara orelor de lucru sau de învăţătură. În rest regimul de deţinere în sectorul cu supraveghere sporită este similar condiţiilor iniţiale de deţinere.
Articolul 115. Factorii de decizie care stabilesc recompense şi aplică sancţiuni
(1) Dreptul deplin de a stabili recompense şi de a aplica sancţiuni îl are şeful coloniei de reeducare şi toţi şefii superiori. Şefii adjuncţi de colonie au aceleaşi drepturi, cu excepţia dreptului de a închide condamnatul în izolatorul disciplinar şi de a-l transfera în sectorul cu supraveghere sporită.
(2) Şefii de detaşamente (educatorii superiori) au dreptul să stabilească următoarele recompense:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele;
c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată;
d) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior de ei.
(3) Şefii de detaşamente (educatorii superiori) au dreptul să aplice următoarele sancţiuni:
a) avertismentul sau mustrarea;
b) privarea de dreptul de a viziona reprezentaţii cultural-teatrale şi sportive în afara coloniei.
Articolul 116. Organizarea procesului de instruire şi educaţie
(1) În scopul corijării condamnatului şi pregătirii lui pentru muncă de sine stătătoare în viaţă, în coloniile de reeducare este organizat un proces unic de instruire şi educaţie, orientat spre educarea condamnatului minor în spiritul respectării legilor, conştiinciozităţii faţă de muncă şi studii, al conştiinţei şi moralităţii, spre ridicarea nivelului de cultură generală, de pregătire profesională.
(2) Munca educativă se efectuează în funcţie de particularităţile individuale, de persoana condamnatului, de gradul de delăsare social-pedagogică, de experienţa lui de viaţă.
(3) În coloniile de reeducare se efectuează, în măsura posibilităţilor, instruirea condamnaţilor care au studii medii necomplete.
(4) În coloniile de reeducare învăţămîntul general şi cel profesional se efectuează pe baza şcolii de cultură generală şi a atelierelor de instruire în producţie.
(5) Sarcina de instruire în producţie pentru un condamnat nu trebuie să depăşească 10 ore pe zi.
(6) Dotarea tehnico-materială a procesului educativ-instructiv şi de producţie este efectuată de organele Ministerului Afacerilor Interne. Conducerea metodologică şi controlul asupra organizării procesului educativ-instructiv este asigurat de organele Ministerului Ştiinţei şi Învăţămîntului.
Capitolul 15
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSELOR NELEGATE
DE IZOLAREA DE SOCIETATE A CONDAMNATULUI
Articolul 117. Punerea în executare a pedepsei antrenării la muncă socialmente utilă
(1) Pedeapsa antrenării la muncă socialmente utilă este pusă în executare de către organul afacerilor interne de la domiciliul condamnatului.
(2) Organul afacerilor interne ţine evidenţa condamnaţilor; lămureşte modul şi condiţiile de executare a pedepsei; stabileşte, de comun acord cu organul de autoadministrare locală de la domiciliul condamnatului, obiectul la care acesta va munci; controlează conduita condamnatului şi modul în care acesta respectă condiţiile de executare a pedepsei, stabilite în sentinţa instanţei judecătoreşti; transmite instanţei judecătoreşti materialele condamnatului în cazul în care acesta se sustrage în mod fraudulos de la executarea pedepsei.
(3) Condamnatul este obligat să respecte modul şi condiţiile de executare a pedepsei, să muncească la obiectul stabilit de organul afacerilor interne fără plată în afara timpului de lucru şi de studii, dar cel mult 4 ore în zi, şi să lucreze termenul stabilit de instanţa judecătorească (cel puţin 20 şi cel mult 100 de ore).
Articolul 118. Punerea în executare a pedepsei amenzii, muncii corecţionale şi arestului minorilor
Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei amenzii, muncii corecţionale şi arestului minorilor sînt reglementate de normele prevăzute în cap.5, 7 şi 9.
Capitolul 16
PUNEREA ÎN APLICARE A PEDEPSEI ARESTULUI A
MILITARILOR CONDAMNAŢI
Articolul 119. Locul de executare a pedepsei
Militarii condamnaţi la arest execută pedeapsa în camera de arest a garnizoanei. Persoanele din corpul de ofiţeri, de sergenţi şi din efectivul de soldaţi sînt deţinute pe categorii, separate de cei arestaţi în alte temeiuri.
Articolul 120. Regimul şi condiţiile de deţinere
(1) Regimul şi condiţiile de deţinere în camera de arest a militarului condamnat la arest sînt stabilite de Regulamentul serviciului de garnizoană şi de gardă.
(2) Militarului condamnat la arest nu i se permite să procure produse alimentare; nu i se acordă întrevederi cu rudele şi nici cu alte persoane, cu excepţia avocatului; nu i se permite să primească bani prin mandat poştal şi nici scrisori, colete, pachete cu provizii, banderole cu excepţia unui colet cu articole de echipament militar de sezon.
(3) Militarul condamnat la arest nu este antrenat la muncă, excepţie făcînd lucrările de îngrijire şi amenajare a încăperilor de deţinere şi a teritoriului din preajmă.
Articolul 121. Restricţii în statutul juridic al condamnatului
(1) Durata de executare a pedepsei arestului nu este trecută în vechimea serviciului militar şi nici în vechimea totală în muncă pentru acordarea de grad militar.
(2) În timpul executării pedepsei condamnatul nu poate fi propus pentru a i se acorda gradul militar de rînd, nu poate fi numit în funcţie ierarhic superioară, nu poate fi transferat la alt serviciu sau eliberat din serviciul militar, cu excepţia cazurilor în care este declarat inapt pentru serviciu militar pe motiv de sănătate.
(3) Militarilor condamnaţi la pedeapsa arestului din corpul de ofiţeri, de sergenţi şi din efectivul de soldaţi nu li se plăteşte soldă şi nici indemnizaţii suplimentare pe durata executării pedepsei.
Articolul 122. Sancţiunile
Pentru încălcarea regimului de executare a pedepsei arestului militarului condamnat i se aplică pedeapsa arestului sever pe un termen de pînă la 15 zile cu deţine în celulă.
Capitolul 17
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI TRIMITERII MILITARILOR
CONDAMNAŢI ÎN UNITATE DISCIPLINARĂ
Articolul 123. Unităţile militare care pun în executare pedeapsa
Pedeapsa trimiterii în unitate disciplinară este pusă în executare de subunităţi militare speciale. Regulamentul unităţilor disciplinare ale forţelor armate este aprobat de Guvern.
Articolul 124. Modul de trimitere a condamnatului în unitate disciplinară
(1) Cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară este deţinut, pînă la rămînerea definitivă a sentinţei tribunalului militar, în camera de arest în modul stabilit de Regulamentul serviciului de garnizoană şi de gardă.
(2) Condamnatul este trimis în unitate disciplinară după ce sentinţa tribunalului militar a rămas definitivă.
(3) La primirea dispoziţiei tribunalului militar privind executarea sentinţei definitive, comandantul unităţii militare trimite, în decursul a 3 zile, condamnatul sub escortă la unitatea disciplinară.
(4) Comandantul unităţii militare trimite prin şeful escortei la unitatea disciplinară documentele respective privind condamnatul şi lucrurile lui personale.
(5) Condamnatul trimis în unitate disciplinară este asigurat cu echipament şi produse alimentare în corespundere cu normele stabilite pentru militarii în termen.
Articolul 125. Modul de primire a condamnatului în unitatea disciplinară
(1) Modul de primire a condamnatului în unitatea disciplinară este stabilit de Ministerul Apărării.
(2) La primire în unitatea disciplinară condamnatul este percheziţionat, lucrurile sînt controlate, obiectele, articolele şi substanţele interzise de regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare sînt confiscate.
(3) Comandantul unităţii disciplinare comunică în decursul a 3 zile comandantului unităţii de unde a venit condamnatul că acesta a fost luat în primire, precum şi tribunalului militar şi rudelor apropiate.
(4) Durata de executare a pedepsei în unitate disciplinară se calculează de la data indicată în sentinţă tribunalului militar.
Articolul 126. Principalele mijloace de corijare şi reeducare a condamnatului
(1) Principalele mijloace de corijare şi reeducare a militarului condamnat în unitatea disciplinară sînt: regimul stabilit pentru executarea pedepsei, munca socialmente utilă, pregătirea militară şi munca educativă.
(2) Mijloacele de corijare şi reeducare trebuie să fie aplicate în funcţie de caracterul şi gradul pericolului social al delictului comis şi de persoana condamnatului, precum şi de atitudinea lui faţă de muncă şi de serviciul militar.
Articolul 127. Principalele cerinţe ale regimului de executare a pedepsei în unitate disciplinară
(1) Principalele cerinţe ale regimului de executare a pedepsei în unitate disciplinară sînt: izolarea condamnatului; controlul permanent asupra lui; asigurarea respectării stricte de către condamnat a obligaţiunilor, a ordinii şi a disciplinei militare.
(2) Ordinea interioară a unităţii disciplinare este stabilită de Ministerul Apărării.
(3) Condamnatul care execută pedeapsă în unitate disciplinară poate fi percheziţionat, lucrurile şi hainele celor care vizitează unitatea disciplinară pot fi controlate, iar obiectivul la care lucrează condamnatul poate fi inspectat.
(4) Lista de obiecte, articole şi substanţe interzise condamnatului de a le avea asupra sa este stabilită de regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare.
(5) Regulamentul de ordine interioară prevede în mod obligatoriu: munca în producţie 8 ore, somnul 8 ore, masa de 3 ori pe zi, instruirea militară o zi în săptămînă (sîmbăta).
(6) La locul de muncă şi de instruire militară în afara unităţii disciplinare condamnatul se deplasează sub escortă.
(7) Condamnatului care a executat cel puţin o treime din durata pedepsei şi care a pornit pe calea corijării comandantul unităţii disciplinare îi poate permite, la nevoie, să se deplaseze la locul de lucru fără escortă. Permisiunea deplasării fără escortă este legalizată prin ordinul comandantului unităţii disciplinare.
Articolul 128. Dreptul de întrevedere
(1) Condamnatul are dreptul la întrevederi de scurtă durată şi de lungă durată.
(2) Întrevederile de scurtă durată cu rudele şi cu alte persoane se acordă o dată în lună pe o durată de pînă la 4 ore. Ele au loc într-o încăpere special amenajată, sub supravegherea reprezentantului unităţii disciplinare, în afara timpului de lucru şi de instruire, în zilele şi orele stabilite de comandantul unităţii.
(3) Întrevederile de lungă durată cu rudele apropiate (soţie, părinţi, părinţi adoptivi, tutori, fraţi, surori, bunel, bunică) se acordă o dată la 6 luni pe o durată de pînă la 3 zile cu dreptul de a locui împreună în încăpere special amenajată din unitatea disciplinară sau, cu autorizaţia comandantului unităţii, în afara ei.
(4) Pe perioada întrevederii de lungă durată condamnatul este scutit de lucru şi de instruire militară.
(5) La rugămintea condamnatului, întrevederea de lungă durată poate fi înlocuită cu întrevedere de scurtă durată, iar întrevederea de scurtă sau de lungă durată poate fi înlocuită cu o conversaţie telefonică, în modul stabilit de comandantul unităţii disciplinare.
(6) Pentru a primi asistenţă juridică, condamnatului se acordă întrevederi cu avocatul. La dorinţa condamnatului sau a avocatului, întrevederea poate avea loc între patru ochi. Întrevederea cu avocatul nu poate fi limitată în timp.
Articolul 129. Primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor
(1) Condamnatul are dreptul să primească un colet pe lună, banderole în număr nelimitat, un pachet cu provizii la întrevedere.
(2) Condamnatul destinatar deschide coletul, pachetul cu provizii sau banderola şi extrage conţinutul lor sub supravegherea reprezentantului unităţii disciplinare.
(3) Obiectele, articolele sau substanţele a căror păstrare este interzisă de regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare, primite de condamnat în colete, pachete cu provizii şi banderole, sînt oprite, incluse în lista lucrurilor personale ale condamnatului şi păstrate împreună cu alte obiecte ale lui pînă la împlinirea duratei pedepsei.
(4) Armele, muniţiile, cuţitele, substanţele toxice şi narcotice, băuturile alcoolice şi alte substanţe care conţin alcool sînt confiscate şi nu se restituie. În caz de necesitate comandantul unităţii disciplinare comunică procurorului militar că s-au găsit astfel de obiecte, articole şi substanţe.
(5) Banii sosiţi pe numele condamnatului se transferă pe contul lui de peculiu, iar faptul acesta i se aduce la cunoştinţă.
Articolul 130. Dreptul la corespondenţă
(1) Condamnatului se permite să primească şi să expedieze nelimitat scrisori şi telegrame.
(2) Scrisorile şi telegramele sînt înmînate condamnatului de către reprezentantul unităţii disciplinare. Cuprinsul scrisorilor şi al telegramelor nu este controlat. Depunerile interzise din scrisori sînt confiscate.
(3) Corespondenţa expediată de condamnat nu este cenzurată.
Articolul 131. Plecările de scurtă durată din unitatea disciplinară
(1) Celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară nu i se acordă concediul prevăzut pentru militarii în termen.
(2) În cazuri excepţionale decesul sau o boală gravă ce periclitează viaţa unei rude apropiate, calamitate naturală care a cauzat mari pagube materiale familiei condamnatului i se poate permite să plece din unitatea disciplinară pe o durată de pînă la 7 zile.
(3) Comandantul unităţii disciplinare trebuie să ia decizia în decursul unei zile în problema plecării.
Articolul 132. Antrenarea la muncă
(1) Cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară este antrenat în mod obligatoriu la muncă.
(2) Prin muncă în unitate disciplinară se urmăreşte corijarea condamnatului şi ocuparea lui deplină.
(3) Munca celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară este organizată respectîndu-se regulile de protecţie a muncii, tehnica securităţii şi igiena muncii, stabilite de Legea privind protecţia muncii. Condamnatului nu i se plăteşte salariu.
Articolul 133. Munca educativă
(1) Prin muncă educativă cu cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară se urmăreşte reeducarea în spiritul îndeplinirii cinstite a datoriei militare, respectării stricte a Constituţiei şi a altor legi, a jurămîntului militar şi a regulamentelor militare, a regulilor şi normelor de conduită acceptate de societate, formarea deprinderii de a respecta ordinea şi disciplina militară. Munca aceasta se efectuează, ţinîndu-se cont de persoana condamnatului, preponderent prin metoda convingerii şi a stimulării respectării ordinii şi disciplinei militare.
(2) Comandantul unităţii militare de unde a venit condamnatul are obligaţia de a întreţine legături permanente cu comandantul unităţii disciplinare, de a urmări procesul de corijare a fostului subordonat, de a contribui la corijarea lui.
Articolul 134. Recompensele
(1) Pentru respectarea ordinii şi disciplinei militare, pentru atitudine conştiincioasă faţă de muncă se prevăd următoarele recompense pentru cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) permisiunea de a avea conversaţii telefonice cu rudele;
c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată sau lungă durată;
d) premierea cu un cadou sau cu bani;
e) ridicarea sancţiunii disciplinare aplicate anterior.
(2) Condamnatul care, prin disciplină militară exemplară, prin atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi de serviciul militar, şi-a demonstrat corijarea poate fi propus, după executarea a cel puţin o jumătate din durata pedepsei, de către comandantul unităţii disciplinare, în modul stabilit de lege, pentru a fi eliberat condiţionat înainte de termen sau a i se comuta partea neexecutată de pedeapsă.
Articolul 135. Sancţiunile
(1) Celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară, dacă încalcă regimul de deţinere, ordinea şi disciplina militară sau ordinea publică, i se pot aplica următoarele sancţiuni:
a) mustrarea;
b) mustrarea aspră;
c) arestul cu deţinere în cameră strict izolată de pînă la 10 zile;
d) arestul sever cu deţinere în cameră strict izolată de pînă la o lună.
(2) Arestul sever în calitate de sancţiune este aplicat violatorului regimului de deţinere în cazul în care aplicarea altor măsuri de influenţă a fost ineficientă.
(3) Condamnatul supus la arest disciplinar execută pedeapsa în celula de arest a unităţii disciplinare.
(4) Sancţiunea aplicată trebuie să corespundă gravităţii şi caracterului contravenţiei.
Articolul 136. Asigurarea materială a condiţiilor de trai, asistenţă medico-sanitară a condamnatului
(1) Condamnatului se creează condiţii de trai, i se asigură hrană, îmbrăcăminte, asistenţă medico-sanitară conform normelor stabilite pentru militarii în termen.
(2) Solda, care se virează lunar la contul de peculiu al condamnatului, constă din salariul funcţiei, stabilit conform primei categorii tarifare pentru soldaţi în primul an de serviciu în termen, şi din compensaţia bănească pentru tutun şi articole de tutungerie. Solda este înmînată la eliberare din unitatea disciplinară.
(3) Condamnatul procură fără numerar produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din nomenclator, permise de regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare, ori le primeşte în colete, banderole sau pachete cu provizii.
(4) Condamnatul bolnav este trimis, la nevoie, la tratament în spitalul militar sub escortă şi este deţinut în salon izolat şi utilat special.
Articolul 137. Eliberarea condamnatului
Cel care execută pedeapsa trimiterii în unitate disciplinară şi care este declarat de comisia medicală militară inapt pentru serviciu militar din motiv de sănătate urmînd să fie scos din evidenţă militară sau care este declarat inapt pentru serviciu militar în timp de pace poate fi eliberat de pedeapsă înainte de termen de către tribunalul militar sau acesta poate să-i comute partea neexecutată a pedepsei.
Articolul 138. Dreptul la trecerea duratei de executare a pedepsei la durata serviciului militar
(1) Durata de executare a pedepsei în unitate disciplinară nu este trecută, de regulă, la durata serviciului militar.
(2) Această durată poate fi trecută, ca excepţie, la durata serviciului militar:
a) condamnatului care în timpul executării pedepsei şi-a demonstrat corijarea şi care a fost propus pentru eliberare condiţionată înainte de termen din unitatea disciplinară. În acest caz, la propunerea comandantului unităţii disciplinare, tribunalul militar ia decizia şi concomitent hotărîrea privind eliberarea condiţionată înainte de termen;
b) condamnatului eliberat din unitatea disciplinară, după ce a executat pedeapsa, a cărui eliberare a coincis cu trecerea în rezervă a militarilor înrolaţi odată cu el pentru serviciu militar în termen, dacă a dat dovadă de atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi serviciu, a respectat ordinea şi disciplina militară. În astfel de cazuri comandantul unităţii disciplinare face, cu 2 luni înainte de împlinirea duratei pedepsei, un demers în tribunalul militar, care ia decizia de rigoare;
c) persoanei care s-a întors în unitatea militară pentru a satisface mai departe serviciul, dacă ea, după ce a fost eliberată de executarea pedepsei, timp de cel puţin 6 luni satisface în mod exemplar serviciul. În astfel de cazuri condamnatul unităţii face un demers în tribunalul militar, care ia decizia de rigoare.
Articolul 139. Temeiurile aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc
Faţă de condamnaţii care execută pedeapsă în unitate disciplinară pot fi aplicate, la nevoie, forţa fizică, mijloace speciale şi arma de foc în temeiul şi în modul stabilit în art.99-101.
Capitolul 18
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI DEGRADĂRII MILITARE
SAU SPECIALE ŞI CONFISCĂRII AVERII
Articolul 140. Punerea în executare a sentinţei instanţei judecătoreşti de degradare militară sau specială
(1) Instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa de degradare militară sau specială expediază copia de pe sentinţa rămasă definitivă organului care a acordat gradul şi care consemnează, în modul stabilit, în documente degradarea şi ia măsuri pentru privarea persoanei condamnate de drepturile şi înlesnirile acordate împreună cu acest grad.
(2) Copia de pe sentinţa pronunţată militarului în rezervă al forţelor armate este trimisă organului local de conducere militară unde se află în evidenţă militară.
Articolul 141. Punerea în executare a sentinţei instanţei judecătoreşti de confiscare a averii ca pedeapsă complementară
(1) Confiscarea averii este efectuată de executorul judecătoresc în temeiul titlului executoriu, eliberat de instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa.
(2) Instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa de confiscare a averii ca pedeapsă complementară expediază executorului judecătoresc, după ce sentinţa a rămas definitivă, titlul executoriu, copia de pe sechestrul pe avere şi copia de pe sentinţă, comunicînd acest fapt organului financiar respectiv. În cazul în care dosarul nu conţine sechestrul pe avere al condamnatului, executorului judecătoresc i se trimite o adeverinţă prin care se confirmă că nu s-a făcut sechestrul pe avere.
Articolul 142. Averea pasibilă de confiscare
(1) Averea condamnatului este pasibilă de confiscare, indiferent de forma de proprietate.
(2) Nu este pasibilă de confiscare averea care figurează în lista bunurilor ce nu sînt pasibile de confiscare în conformitate cu Codul penal.
(3) Litigiile privind apartenenţa averii pasibile de confiscare în temeiul sentinţei instanţei judecătoreşti se soluţionează în cadrul procedurii judiciare civile.
Articolul 143. Acţiunile executorului judecătoresc de executare a sentinţei instanţei judecătoreşti de confiscare a averii
(1) Executorul judecătoresc, imediat după ce a primit titlul executoriu, verifică prezenţa bunurilor indicate în sechestru, scoate la iveală alte bunuri pasibile de confiscare şi întocmeşte sechestrul pe ele. Dacă există adeverinţă că nu s-a făcut sechestrul pe avere, executorul judecătoresc ia măsuri pentru scoaterea la iveală a bunurilor pasibile de confiscare, întocmeşte sechestrul pe ele în conformitate cu legislaţia în vigoare, în cazul depistării lor.
(2) Sechestrul pe avere întocmit de executorul judecătoresc urmează a fi confirmat de judecător.
(3) Executorul judecătoresc ia măsurile necesare pentru asigurarea integrităţii averii pasibile de confiscare sechestrate.
(4) Partea condamnatului din bunurile aflate în proprietate comună este determinată, la prezentarea executorului judecătoresc, de către judecătoria raională (orăşenească) din care face parte executorul, în cadrul procedurii judiciare civile.
Articolul 144. Transmiterea organului financiar a averii confiscate
(1) Transmiterea organului financiar a averii confiscate se efectuează după ce sînt satisfăcute toate revendicările faţă de condamnat, în condiţiile legislaţiei în vigoare. Faţă de pretenţiile ce urmează a fi satisfăcute din contul averii confiscate statul poartă răspundere în limitele activului în vigoare.
(2) Modul de transmitere organului financiar a averii confiscate este stabilit de Ministerul Finanţelor de comun acord cu Ministerul Justiţiei.
Articolul 145. Răspunderea terţilor pentru dosirea sau însuşirea averii pasibile de confiscare
(1) Unităţile şi cetăţenii la care se află averea pasibilă de confiscare a condamnatului sînt obligaţi să comunice acest fapt instanţei judecătoreşti sau organului financiar respectiv.
(2) Pentru dosirea sau însuşirea averii menţionate vinovaţii sînt traşi la răspundere conform legii.
Articolul 146. Confiscarea averii scoase la iveală după executarea sentinţei instanţei judecătoreşti
În cazul în care, după executarea sentinţei instanţei judecătoreşti în partea privitoare la confiscarea întregii averi, dar pînă la expirarea termenelor de prescripţie a executării sentinţei de condamnare, stabilite de lege, este scoasă la iveală averea neconfiscată, dobîndită de condamnat pînă sau după pronunţarea sentinţei cu mijloace pasibile de confiscare, instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa sau instanţa judecătorească de la locul de executare a sentinţei pronunţă hotărîrea de confiscare a averii scoase la iveală, dacă faptul acesta este prevăzut de lege.
Articolul 147. Încheierea acţiunilor executorii
(1) După ce averea confiscată este transmisă organului financiar, titlu executoriu cu consemnarea executării sentinţei de confiscare este returnat instanţei judecătoreşti care a pronunţat sentinţa.
(2) Organele financiare comunică instanţei judecătoreşti care a pronunţat sentinţa informaţiile ce confirmă executarea sentinţei în partea privitoare la confiscarea averii.
Capitolul 19
ELIBERAREA DE EXECUTARE A PEDEPSEI
Articolul 148. Temeiurile pentru eliberare de executare a pedepsei
(1) Temeiuri pentru eliberare de executare a pedepsei sînt:
a) executarea întregii durate a pedepsei stabilite în conformitate cu sentinţa instanţei judecătoreşti;
b) casarea sentinţei instanţei judecătoreşti şi clasarea dosarului;
c) eliberarea condiţionată înainte de termen;
d) comutarea pedepsei;
e) graţierea sau amnistierea;
f) boala gravă sau invaliditatea.
Articolul 149. Modul de propunere pentru eliberare înainte de termen
(1) Instanţa sau organul care pune în executare pedeapsa face în instanţa judecătorească un demers pentru eliberare condiţionată înainte de termen sau pentru comutarea părţii neexecutate din pedeapsă dacă aceste acţiuni i se pot aplica celui condamnat.
(2) Instanţa sau organul care pune în executare pedeapsa face un demers Preşedintelui Republicii Moldova, prin intermediul ministrului afacerilor interne, pentru graţierea condamnatului.
(3) Demersul pentru eliberarea condiţionată înainte de termen, pentru comutarea părţii neexecutate din pedeapsă sau pentru graţiere trebuie să conţină date ce caracterizează persoana condamnatului, conduita, atitudinea lui faţă de muncă şi învăţătură în întreaga durată de executare a pedepsei.
(4) Modul de amnistiere este stabilit de organul care a emis actul amnistierii.
(5) Demersul pentru eliberarea de executare a pedepsei din cauza bolii mintale a condamnatului este făcut în instanţa judecătorească de către şeful organului care pune în executare pedeapsa. Concomitent cu demersul, se depune în instanţă raportul medical şi dosarul condamnatului.
(6) Demersul pentru eliberare de executare a pedepsei din cauza unei boli grave este făcut în instanţă judecătorească de către şeful organului care pune în executare pedeapsa. Concomitent cu demersul, se depune în instanţă raportul medical sau raportul comisiei de expertiză a vitalităţii şi dosarul condamnatului. Demersul trebuie să conţină date ce caracterizează conduita condamnatului, atitudinea lui faţă de muncă şi învăţătură în întreaga durată de executare a pedepsei.
(7) În cazul în care cel condamnat la muncă corecţională sau la reducere de libertate este declarat invalid de gradul I sau de gradul II, instituţia sau organul care pune în executare pedeapsa face în instanţa judecătorească un demers pentru eliberarea lui înainte de termen.
(8) În cazul în care instanţa judecătorească respinge demersul privind eliberarea condiţionată înainte de termen sau comutarea pedepsei, un nou demers în instanţă în temeiurile de mai sus se admite cel mai devreme, la expirarea a 6 luni de la data pronunţării hotărîrii de respingere.
(9) Condamnatul eliberat condiţionat înainte de termen ca urmare a comutării părţii neexecutate din durata pedepsei, precum şi cel condamnat la reducere de libertate, dacă a fost trimis la locul de detenţiune, în cazurile prevăzute de lege poate fi din nou propus pentru eliberare condiţionată înainte de termen sau pentru comutarea pedepsei cel mai devreme la expirarea unui an de la data pronunţării de către instanţa judecătorească a hotărîrii privind trimiterea lui la locul de detenţiune.
Articolul 150. Încetarea executării pedepsei şi modul de eliberare
(1) Executarea pedepsei privative de dreptul exercitării unei anumite funcţiuni sau practicării unei anumite activităţi, pedepsei muncii corecţionale, reducerii de libertate, arestului, pedepsei privative de libertate, precum şi a pedepsei trimiterii în unitate disciplinară, încetează în ultima zi din durata de executare a pedepsei, ţinîndu-se cont de schimbările ce pot fi făcute în această durată, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Cel condamnat la reducere de libertate, arest sau la privaţiune de libertate este pus în libertate în prima jumătate a ultimei zile din durata de executare a pedepsei. Dacă durata de executare a pedepsei expiră în zi de repaos sau în zi de sărbătoare, condamnatul este eliberat în ajunul zilei de repaos sau al zilei de sărbătoare. La calcularea cu lunile a duratei, ea expiră la data respectivă a ultimei luni, iar dacă luna în cauză nu are data respectivă, ea expiră în ultima zi a acestei luni.
(3) La punerea în libertate, condamnatului i se restituie lucrurile şi obiectele de preţ care îi aparţin, banii care se află la contul lui de peculiu, actele de identitate, precum şi mandatul de executare a pedepsei sau de eliberare înainte de termen de executare a pedepsei.
(4) Buletinul de identitate al condamnatului eliberat de executarea pedepsei reducerii de libertate şi pedepsei privative de libertate după împlinirea duratei de executare a pedepsei stabilite de instanţa judecătorească este expediat în prealabil de administraţia penitenciarului organului afacerilor interne de la domiciliul ales de cel pus în libertate şi i se remite la sosire, după ce i se acordă viză de reşedinţă. La eliberarea înainte de termen a condamnatului buletinul de identitate i se înmînează personal. Celui eliberat de executarea pedepsei arestului buletinul de identitate i se înmînează personal.
(5) Eliberarea înainte de termen de executarea pedepsei se efectuează în ziua primirii documentelor respective, iar dacă documentele au sosit după încheierea zilei de muncă eliberarea se efectuează în dimineaţa zilei următoare.
(6) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale care pune în executare pedeapsa muncii corecţionale la data încheierii duratei de executare a pedepsei, iar în cazul eliberării în alt temei cel mai tîrziu în următoarea zi de muncă după primirea documentelor respective este obligat să propună administraţiei unităţii în care condamnatul a executat pedeapsa să înceteze efectuarea reţinerilor din cîştigul acestuia. Persoana eliberată primeşte un mandat de executare a pedepsei sau de eliberare înainte de termen.
(7) Persoana absolvită de executarea pedepsei în urma anulării sentinţei cu clasarea acţiunii penale primeşte din partea şefului instituţiei sau organului care pune în executare pedeapsa lămuriri asupra drepturilor sale la înregistrarea dreptului patrimonial, a dreptului la muncă şi altor drepturi, precum şi scuze oficiale în numele statului.
Articolul 151. Restabilirea în drepturi a persoanelor care au executat pedeapsa
Persoanele care au executat pedeapsă au obligaţii şi beneficiază de drepturile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova, cu restricţiile prevăzute persoanelor cu antecedente penale. Astfel de restricţii pot fi prevăzute numai de lege.
Articolul 152. Amînarea executării pedepsei femeilor gravide şi femeilor care au copii mici
(1) Femeilor gravide şi femeilor care au copii mici şi care execută pedeapsa reducerii de libertate sau pedeapsă privativă de libertate li se poate amîna executarea pedepsei pînă cînd copilul va împlini vîrsta de 3 ani.
(2) Administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare pedeapsa face în instanţa judecătorească, cu acordul organului de autoadministrare locală, un demers de eliberare a condamnatei. La demers se anexează referinţa privind persoana condamnatei, adeverinţa acordului rudelor de a o primi cu copil, de a le oferi locuinţă şi de a le crea condiţii de trai, raportul medical despre graviditate sau certificatul că are copil, dosarul.
(3) Administraţia penitenciarului, primind hotărîrea instanţei judecătoreşti asupra amînării unei astfel de condamnate a executării pedepsei, o eliberează în condiţiile art.149. Condamnata dă angajament în scris că se va prezenta la inspectoratul pentru muncă corecţională în decursul a 3 zile de la data sosirii la domiciliu.
(4) Condamnata ajunge la domiciliu de sine stătător din costul statului.
(5) La data eliberării condamnatei, la inspectoratul pentru muncă corecţională de la domiciliu este trimisă copia de pe hotărîrea asupra amînării executării pedepsei, indicîndu-se data eliberării.
(6) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale trece condamnata în evidenţă şi efectuează în continuare controlul asupra conduitei ei.
(7) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale este obligat ca, în decursul a 3 zile de la sosirea condamnatei la domiciliul ales, să expedieze în penitenciarul de unde a fost eliberată o confirmare despre prezentarea ei.
Articolul 153. Consecinţele nerespectării de către condamnată a condiţiilor de amînare a executării pedepsei sau ale neprezentării ei la executarea pedepsei după ce copilul a împlinit vîrsta de 3 ani
(1) În cazul în care condamnata nu se prezintă, în decursul a 7 zile de la data eliberării, la domiciliul ales, inspectoratul pentru afaceri corecţionale întreprinde acţiuni iniţiale de căutare, iar dacă ele sînt zădarnice o declară persoană pusă în căutare.
(2) Inspectoratul pentru afaceri corecţionale o avertizează pe condamnata căreia i s-a amînat executarea pedepsei, dar care a încălcat ordinea publică sau disciplina de muncă, dacă faţă de ea au fost aplicate, pe perioada amînării executării pedepsei, sancţiunii administrative, disciplinare sau măsuri de influenţă publică, ori dacă aceasta s-a eschivat de la educaţia ori de la îngrijirea copilului.
(3) În cazul în care condamnata a abandonat copilul, l-a dat la casa de copii sau a dispărut ori continuă după avertisment să se eschiveze de la educaţie ori de la îngrijirea copilului, să încalce ordinea publică sau disciplina de muncă, inspectoratul pentru afaceri corecţionale de la domiciliul ei face în instanţa judecătorească un demers pentru ca amînarea executării pedepsei să fie anulată, iar condamnata să fie dusă în acelaşi penitenciar spre a-şi executa pedeapsa stabilită de sentinţa instanţei judecătoreşti. La demers se anexează copia de pe hotărîrea instanţei judecătoreşti privind amînarea executării pedepsei.
(4) Cînd copilul împlineşte vîrsta de 3 ani sau în cazul morţii lui, inspectoratul pentru afaceri corecţionale de la domiciliul condamnatei, luînd în considerare conduita, atitudinea ei faţă de educaţia copilului, de caracterul crimei comise, de partea de pedeapsă neexecutată, face în instanţa judecătorească un demers pentru eliberarea condiţionată înainte de termen a condamnatei sau pentru comutarea pedepsei ori pentru trimiterea ei la locul de detenţiune.
Capitolul 20
AJUTORUL ACORDAT PERSOANELOR ELIBERATE DE EXECUTAREA
PEDEPSEI ŞI ORGANIZAREA SUPRAVEGHERII ADMINISTRATIVE
Articolul 154. Acordarea de ajutor condamnatului la plasarea în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului
(1) Cu cel puţin 6 luni înainte de încheierea duratei de executare a pedepsei reducerii de libertate sau privative de libertate instituţia sau organul care pune în executare pedeapsa ia măsuri pentru plasarea condamnatului în cîmpul muncii şi aranjarea traiului la domiciliul ales de el.
(2) Invalizii de gradul I şi de gradul II, precum şi bărbaţii de peste 60 de ani şi femeile de peste 55 de ani, sînt trimişi la nevoie, cu consimţămîntul lor, la aziluri.
Articolul 155. Acordarea de ajutor persoanei eliberate
(1) Persoana eliberată de executarea pedepsei arestului sau a pedepsei privative de libertate este asigurată cu produse alimentare sau cu bani pentru drum pînă la domiciliu sau locul de muncă, în corespundere cu normele stabilite.
(2) Dacă persoana eliberată din locul de detenţiune nu are îmbrăcămintea şi încălţămintea necesară de sezon, nici mijloace pentru procurarea lor, este asigurată gratuit cu îmbrăcăminte şi încălţăminte, i se poate acorda ajutor unic în mărimea unui salariu minim stabilit pe republică. Se permite de asemenea să primească îmbrăcăminte şi încălţăminte de la rude.
(3) Dacă persoana eliberată din locul de detenţiune necesită din cauză de sănătate îngrijirea unei alte persoane, precum şi minorul în vîrstă de pînă la 16 ani, sînt trimişi la domiciliu însoţiţi de rude sau de un lucrător al penitenciarului.
Articolul 156. Plasarea în cîmpul muncii şi aranjarea traiului
(1) Persoana eliberată de executarea pedepsei este asigurată de către organele de autoadministrare locală, în măsura posibilităţii, cu lucru în conformitate cu specialitatea sa şi cu necesităţile sociale.
(2) Minorul eliberat de executarea pedepsei, dacă are părinţi, este plasat în cîmpul muncii de către organele de autoadministrare locală.
(3) Minorul eliberat de executarea pedepsei, dacă nu are părinţi, este repartizat, la nevoie, de către comisia pentru minori la şcoală-internat sau este dat în primire organului de tutelă şi curatelă.
Articolul 157. Supravegherea administrativă a persoanei eliberate din locul de detenţiune
(1) Organul afacerilor interne stabileşte supraveghere administrativă asupra următoarelor categorii de persoane eliberate din locurile de detenţiune: recidivişti deosebit de periculoşi, cei care au executat pedeapsă pentru infracţiuni grave, cu două sau mai multe antecedente penale şi condamnaţi la privaţiune de libertate pentru diferite infracţiuni premeditate sau care mai înainte au fost eliberaţi din locul de detenţiune înainte de executarea duratei depline a pedepsei ca urmare a eliberării condiţionate înainte de termen sau a comutării pedepsei şi care au comis din nou infracţiuni premeditate înăuntrul părţii neexecutate a pedepsei, dacă purtarea lor pe durata executării pedepsei denotă nedorinţa de a porni pe calea corijării şi de a munci cinstit.
(2) Modul de executare a supravegherii administrative este stabilit de Regulamentul supravegherii administrative a organelor afacerilor interne asupra persoanelor eliberate din locurile de detenţiune.
Capitolul 21
MODUL ŞI CONDIŢIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI CU MOARTEA
Articolul 158. Temeiul punerii în executare a pedepsei cu moartea
Temei pentru punerea în executare a pedepsei cu moartea este sentinţa instanţei judecătoreşti şi avizul despre respingerea de către Preşedintele Republicii Moldova a demersului de graţiere.
Articolul 159. Statutul juridic al condamnatului la moarte
(1) Condamnatul la moarte este deţinut în celulă cu pază întărită. El este în drept:
a) să aibă întrevederi cu avocatul, nelimitate ca număr şi durată;
b) să beneficieze, la nevoie, de asistenţă medicală gratuită;
c) să primească şi să expedieze nelimitat scrisori;
d) să aibă o întrevedere de scurtă durată cu rudele apropiate;
e) să beneficieze de plimbări zilnice de o oră;
f) să cheltuiască banii de pe contul său de peculiu pentru procurarea de produse alimentare şi de obiecte de primă necesitate, în suma unui salariu minim pe republică;
g) să dispună de averea sa;
h) să înregistreze căsătoria sau să o desfacă.
(2) Condamnatului trebuie să i se acorde, la rugăminte, o întrevedere cu preotul.
(3) După ce sentinţa a rămas definitivă, condamnatul are dreptul, în modul stabilit de lege, să facă un demers de graţiere către Preşedintele Republicii Moldova.
Articolul 160. Modul de punere în executare a pedepsei cu moartea
(1) Sentinţa instanţei judecătoreşti de condamnare la moarte este pusă în executare după ce organul afacerilor interne primeşte avizul oficial despre respingerea de către Preşedintele Republicii Moldova a demersului de graţiere.
(2) Moartea condamnatului este constatată de către medic. Executarea sentinţei instanţei judecătoreşti este consemnată într-un proces-verbal.
(3) Organul afacerilor interne este obligat să comunice executarea pedepsei cu moartea instanţei judecătoreşti care a pronunţat sentinţa. Corpul neînsufleţit nu se restituie pentru înhumare. Locul înhumării nu se comunică.
Articolul 161. Suspendarea punerii în executare a pedepsei cu moartea
(1) În cazul în care se constată că cel condamnat la moarte are semne de tulburări psihice, o comisie din 3 medici specialişti face un examen medical, consemnînd faptul într-un proces-verbal.
(2) În cazul în care se constată că cel condamnat suferă de o boală psihică din a cărei cauză este iresponsabil de acţiunile sale sau nu le poate dirija, sentinţa la pedeapsa cu moartea nu se pune în executare iar procesul-verbal al examenului medical este expediat în instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa.
(3) Referitor la persoana indicată în alin.(2) instanţa judecătorească suspendă punerea în executare a sentinţei pedepsei cu moartea şi soluţionează problema prescripţiei unui tratament coercitiv.
(4) În cazul însănătoşirii condamnatului, problema aplicării pedepsei cu moartea sau posibilitatea comutării ei este soluţionată de instanţa judecătorească care a pronunţat sentinţa.