174/02.03.2009 Hotărîre cu privire la aprobarea Reglementării tehnice "Fructe de culturi nucifere. Cerinţe de calitate şi comercializare"

Anexa nr.1

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

de comercializare pentru nucile comune în coajă

I. DISPOZIŢII REFERITOARE LA CALITATE

1. Nucile în coajă, după condiţionare şi ambalare, trebuie să respecte condiţiile prevăzute de prezenta anexă.

Secţiunea 1

Caracteristici minime

2. În toate categoriile, sub rezerva dispoziţiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi a toleranţelor admise, nucile în coajă trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

1) caracteristici ale cojilor:

a) întregi: micile defecte superficiale nu sînt considerate un defect; nucile parţial deschise sînt considerate ca intacte cu condiţia ca miezul să fie protejat din punct de vedere fizic;

b) sănătoase: fără defecte care să poată altera proprietăţile naturale de conservare a fructului;

c) neatacate de paraziţi;

d) curate: practic fără materii străine vizibile;

e) uscate: fără umiditate externă excesivă;

f) fără reziduuri de coajă;

g) coaja nucilor uscate nu trebuie să aibă nici o urmă de dezghiocare;

2) caracteristici ale miezurilor:

a) sănătoase: sînt excluse produsele atinse de putrezire sau de alterări ce le-ar face improprii consumului uman;

b) tari;

c) curate: practic fără materii străine vizibile;

d) fără insecte sau acarieni în orice stadiu de dezvoltare;

e) neatacate de paraziţi;

f) nerîncezite şi/sau fără aspect uleios;

g) fără mucegai;

h) fără umiditate externă excesivă;

i) fără miros şi/sau gust străin;

j) normal dezvoltate: sînt excluse miezurile pipernicite;

3) nucile în coajă trebuie să fie recoltate într-o stare suficientă de maturitate;

4) nucile nu trebuie să fie găunoase;

5) pentru “nucile proaspete”, tegumentul miezului trebuie să se detaşeze cu uşurinţă, iar peretele median intern trebuie să prezinte un început de înnegrire;

6) pentru “nucile uscate”, peretele median intern trebuie să fie uscat şi sfărîmicios;

7) cu condiţia ca tratamentul aplicat să nu afecteze calitatea miezului, cojile pot fi spălate şi albite cu substanţe care să nu afecteze inofensivitatea produsului, după cum este prevăzut la punctul 10 al prezentei Reglementări tehnice;

8) starea nucilor în coajă trebuie să fie astfel încît să le permită:

a) să suporte transportul şi manipularea;

b) să ajungă la destinaţie în condiţii satisfăcătoare.

3. Conţinutul de umiditate al nucilor uscate nu trebuie să depăşească 12% pentru nuca întreagă şi 8% – pentru miez.

Conţinutul de umiditate al nucilor proaspete întregi trebuie să fie, în mod natural, egal cu sau mai mare de 20%.

Secţiunea a 2-a

Clasificare

4. Nucile în coajă se clasifică în trei categorii:

1) categoria “Extra”:

a) nucile în coajă lignificată trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte caracteristicile soiului sau, după caz, ale amestecului de soiuri, stabilit în actele normative ale ţării producătoare şi specificat în marcaj;

b) nucile, practic, nu trebuie să aibă defecte, cu excepţia unor foarte uşoare alterări superficiale, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calităţii sale, conservării şi prezentării sale în ambalaj;

c) nucile în coajă, al căror soi nu poate fi garantat sau al căror amestec nu este stabilit, nu pot fi clasificate în această categorie;

d) în această categorie pot fi clasificate numai nucile în coajă din recolta cea mai recentă;

2) categoria I:

a) nucile în coajă lignificată, clasificate în această categorie, trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte caracteristicile soiului, ale unui tip comercial sau ale unui amestec de soiuri, stabilite în actele normative ale ţării producătoare şi specificate în marcaj;

b) nucile pot prezenta defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calităţii sale, conservării şi prezentării sale în ambalaj;

c) nucile în coajă, al căror soi nu poate fi garantat sau al căror amestec nu este stabilit, nu pot fi clasificate în această categorie;

3) categoria II:

a) această categorie cuprinde nucile în coajă care nu pot fi clasificate în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime stabilite mai sus;

b) nucile pot să prezinte unele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile lor esenţiale de calitate, de conservare şi de prezentare.

II. DISPOZIŢII PRIVIND CALIBRAREA

5. Calibrul este definit de intervalul determinat de diametrul minim şi cel maxim (calibrare) sau de menţiunea diametrului minim, urmată de expresia “şi mai mult” sau “şi +” (sortare) (tabelul nr.1).

Tabelul nr.1

6. Adiţional tabelului nr.1 de calibrare şi de sortare, pot fi utilizate facultativ denumiri de calibru, cu condiţia ca respectivul calibru să fie exprimat şi în marcaj.

III. DISPOZIŢII PRIVIND TOLERANŢELE

7. Toleranţe de calitate şi de calibru se admit în fiecare colet pentru produsele neconforme cu cerinţele categoriei indicate (tabelul nr.2).

8. În calculul toleranţelor, indiferent de categorie, două nuci pe jumătate goale sau patru nuci pe un sfert goale sînt echivalente cu o nucă goală.

Tabelul nr.2

Defecte admise*

* Definiţiile defectelor sînt expuse în capitolul VI secţiunea a 3-a a prezentei anexe.

** Pentru nuci proaspete, toleranţele defectelor miezului sînt:

categoria „Extra” – 8%;

categoria I – 12%;

categoria II – 15%.

*** Insecte vii sau dăunători animali nu se admit în nici o categorie.

9. Cenuşile insolubile în acid nu trebuie să depăşească 1 g/kg.

10. Toleranţe de calibru.

Pentru toate categoriile, se admit maximum 10% (în număr sau în greutate) de nuci în coajă, care nu corespund calibrului indicat în marcaj, în limita în care:

a) nucile corespund calibrului imediat inferior sau superior, în cazul în care calibrul este desemnat de un interval determinat de diametrul minim şi de diametrul maxim (calibrare);

b) nucile corespund calibrului imediat inferior, în cazul în care calibrul este desemnat prin menţiunea diametrului minim, urmată de menţiunea “şi mai mult” sau “şi +” (sortare).

IV. DISPOZIŢII REFERITOARE LA PREZENTARE

11. Omogenitate.

Conţinutul fiecărui ambalaj trebuie să fie omogen şi să cuprindă numai nuci în coajă de aceeaşi origine, acelaşi an de recoltă, aceeaşi calitate şi acelaşi calibru (în măsura în care este impusă o calibrare). În acelaşi ambalaj de nuci prezentate sub denumirea unui soi, a unui amestec stabilit de soiuri sau a unui tip comercial, se tolerează maximum 10% (în număr sau în greutate) de nuci în coajă aparţinînd altor soiuri sau altor tipuri comerciale.

Partea vizibilă a ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.

Prin derogare de la dispoziţiile alineatului doi al prezentului punct, produsele la care face referire prezenta Reglementare tehnică pot fi amestecate, în ambalaje de comercializare cu o greutate netă mai mică sau egală cu trei kilograme, cu fructe proaspete de diferite soiuri.

12. Ambalare.

Nucile în coajă trebuie să fie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie noi, curate şi să nu poată cauza produsului alterări externe sau interne. Se admite utilizarea de materiale, în special de hîrtii sau timbre cu indicaţii comerciale, cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie realizată cu coloranţi alimentari.

Ambalajele nu trebuie să conţină nici un corp străin.

Etichetele pe produse trebuie aplicate astfel încît, atunci cînd sînt dezlipite, să nu lase urme vizibile de lipici sau defecte pe epidermă.

13. Ambalajele din acelaşi lot trebuie să aibă o greutate identică.

14. În cazul transportării în ambalaj închis, trebuie asigurate circulaţia aerului în ambalaj şi nivelul prescris al conţinutului de umiditate al produsului.

V. DISPOZIŢII REFERITOARE LA MARCARE

15. Fiecare ambalaj trebuie marcat cu caractere lizibile, indelebile şi vizibile din exterior, purtînd indicaţiile menţionate la punctele 16, 17, 18 şi 19 ale prezentei anexe, grupate pe o parte a acestuia şi vizibile din exterior.

16. Identificarea trebuie să se efectueze prin menţionarea numelui şi adresei ambalatorului şi/sau expeditorului.

Această menţiune poate fi înlocuită:

a) pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor – cu codul numeric unic (IDNO) al ambalatorului şi/sau al expeditorului, atribuit de organul înregistrării de stat, precedat de menţiunea “ambalator şi/sau expeditor” sau o prescurtare echivalentă;

b) numai în cazul preambalajelor – cu numele şi adresa vînzătorului, precedate de menţiunea “ambalat pentru:”, sau cu o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie să includă şi codul numeric unic (IDNO) ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului. Vînzătorul trebuie să furnizeze orice informaţie considerată necesară de către organele de control referitoare la semnificaţia acestui cod.

17. Natura produsului trebuie să fie specificată după cum urmează:

1) “Nuci proaspete” sau “Nuci timpurii”(în cazul nucilor proaspete); “Nuci” sau “Nuci uscate” (în cazul nucilor uscate);

2) denumirea soiului sau a amestecului stabilit pentru categoria “Extra”; denumirea soiului, a amestecului stabilit sau a tipului comercial pentru categoria I.

18. Pe ambalaj trebuie să fie menţionată ţara de origine şi, facultativ, zona de producţie sau denumirea naţională, regională sau locală.

19. Caracteristicile comerciale trebuie să specifice următoarele:

1) categoria;

2) calibrul exprimat, după caz:

a) fie prin diametrul minim şi maxim;

b) fie prin diametrul minim, urmat de menţiunea “şi mai mult” sau “şi +”;

c) denumirea calibrului (opţional);

3) anul recoltei (obligatoriu pentru categoria “Extra” şi categoria I, facultativ pentru categoria II);

4) greutatea netă;

5) data ambalării, obligatorie pentru nucile proaspete şi facultative pentru nucile uscate;

6) termenul de păstrare (opţional); pentru nucile proaspete – menţiunea "a se consuma repede, a se păstra de preferinţă la rece" sau menţiunea "conservare foarte limitată, a se păstra de preferinţă la rece".

20. Nu este obligatorie menţionarea pe colete a indicaţiilor prevăzute la punctul 19 al prezentei anexe în cazul în care conţin ambalaje de vînzare, vizibile din exterior şi pe care figurează aceste indicaţii. Aceste colete trebuie să fie lipsite de orice marcaj de natură să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt prezentate în palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din feţele paletelor.

VI. DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE UMIDITATE

Secţiunea 1

Metoda I – Metodă de laborator

21. La aplicarea metodei de determinare a conţinutului de umiditate (în continuare – metodă) trebuie să se determine conţinutul de umiditate al fructelor uscate prin pierderea de masă după uscare la temperatura de 103°C (±2°C) în etuvă izotermă la presiunea ambiantă timp de şase ore.

22. Aparatura utilizată la aplicarea metodei trebuie să conţină:

1) mojar de ceramică şi pisălog sau tocător de alimente;

2) balanţă de precizie cu o sensibilitate de pînă la un miligram;

3) recipiente cilindrice de sticlă sau de metal, cu fund plat, prevăzute cu capac bine ajustat: diametrul – 12 cm, adîncimea – 5 cm;

4) etuvă izotermă cu încălzire electrică, prevăzută cu o bună convecţie naturală, reglată la o temperatură constantă de 103°C (±2°C);

5) exsicator ce conţine un deshidratant eficient (de exemplu, clorura de calciu) şi prevăzut cu un platou metalic pentru răcirea rapidă a recipientelor.

23. La pregătirea probei, aceasta trebuie să fie decortichezată, după caz, să se piseze miezul în mojar sau să fie tocat mărunt, pînă se obţin fragmente de 2-4 mm.

24. La fracţiunea şi procedura de probă:

1) se usucă recipientele şi capacele lor în etuvă timp de cel puţin două ore, apoi se transferă în exsicator. Se lasă recipientele şi capacele să se răcească pînă cînd ating temperatura ambiantă;

2) se procedează la o determinare pe patru fracţiuni de aproximativ 50 g fiecare;

3) se cîntăresc cu o aproximaţie de 0,001 g (M₀) recipientul gol şi capacul;

4) se cîntăresc cu o aproximaţie de 0,001 g circa 50 g din probă şi se repartizează pe tot fundul recipientului. Se închide repede cu capacul şi se cîntăreşte ansamblul (M₁). Aceste operaţiuni trebuie efectuate cît mai repede posibil;

5) recipientele deschise şi capacele acestora se pun unul lîngă altul în etuvă. Se închide etuva şi se lasă să se usuce timp de şase ore. Apoi, etuva se deschide, se pun repede capacele pe recipiente, iar acestea se pun în exsicator pentru a se răci. După răcire la temperatura ambiantă, se cîntăreşte cu o aproximaţie de 0,01 g recipientul încă închis (M₂);

6) conţinutul de umiditate al probei, în procente din masă, se calculează cu aplicarea următoarei formule:

7) se notează valoarea medie obţinută pentru cele patru fracţiuni de probă.

Secţiunea a 2-a

Metoda II – Metodă rapidă

25. Determinarea conţinutului de umiditate se efectuează cu un aparat de măsură bazat pe principiul conductivităţii electrice. Aparatul de măsură trebuie să fie etalonat în raport cu metoda de laborator.

26. Aparatura utilizată la aplicarea metodei trebuie să conţină:

1) mojar de ceramică şi pisălog sau tocător de alimente;

2) aparat de măsurat bazat pe principiul conductivităţii electrice.

27. La aplicarea procedurii de probă:

1) se umple un pahar cu produsul care urmează a fi analizat (pisat în prealabil în mojar) şi se înşurubează dispozitivul de comprimare pînă la obţinerea unei presiuni constante;

2) se citesc valorile pe scală;

3) după fiecare măsurare, se curăţă cu grijă paharul cu o spatulă, cu o pensulă cu peri aspri, cu un şervet de hîrtie sau cu o pompă cu aer comprimat.

Secţiunea a 3-a

Stabilirea defectelor nucilor în coajă

28. Defecte ale cojii sînt considerate defectele care alterează aspectul, cum ar fi:

1) modificarea culorii: pete sau culoare necaracteristice ce cuprind 20% din suprafaţa cojii nucii şi care prezintă o nuanţă brună, brună-roşcată, cenuşie sau de altă culoare, contrastînd net cu restul cojii sau cu majoritatea cojilor din lot;

2) murdărie, pămînt lipicios ce cuprinde peste 5% din suprafaţa cojii;

3) coajă aderentă ce cuprinde peste 10% din suprafaţa cojii;

4) urme de dezghiocare: urme pronunţate pe coajă, rezultînd din operaţia de îndepărtare mecanică a cojii.

29. Defecte ale părţii comestibile (miez) se consideră a fi:

1) defectele ce alterează aspectul miezului, cum ar fi petele sau zonele decolorate: schimbare a culorii ce cuprinde peste un sfert din miez şi are o nuanţă ce contrastează net cu restul miezului;

2) miezuri pipernicite – miezuri considerabil zbîrcite, uscate şi întărite.

30. Defecte de maturitate pentru nucile proaspete se consideră:

1) miezul care nu este suficient de tare, a cărui pieliţă nu se desprinde uşor şi/sau al cărui perete median intern nu prezintă un început de înnegrire;

2) rîncezire – oxidarea lipidelor sau producerea de acizi graşi liberi care conferă un gust neplăcut;

3) nuci găunoase – nuci al căror miez nu s-a dezvoltat.

31. Defecte ale cojii şi ale miezului se consideră următoarele:

1) mucegai – filamente de mucegai vizibile cu ochiul liber;

2) putrezire – descompunere considerabilă în urma acţiunii microorganismelor;

3) urme de insecte – urme vizibile cauzate de insecte sau de alţi paraziţi animali sau prezenţă de insecte moarte ori de reziduuri de insecte;

4) materii străine – orice corp sau materie care nu este în mod normal asociată cu produsul;

5) impurităţi minerale – cenuşi insolubile în acid;

6) miros sau gust străin – miros sau gust care nu sînt proprii produsului.

Anexa nr.2

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

de calitate, prezentare şi ambalare pentru miezul de nuci (nuci decojite)

Aspect exterior

Miezul de nuci trebuie să fie:

Zgîrieturi superficiale ale pieliţei se admit:
la „sferturi" şi la toate bucăţelele

Anexa nr.3

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

pentru nucile verzi

Anexa nr.4

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

de comercializare pentru alunele în coajă

I. DISPOZIŢII PRIVIND CALITATEA

1. Alunele în coajă, în funcţie de condiţionare şi ambalare, precum şi hibrizii acestora fără involucru sau cupulă, trebuie să întrunească calităţile stabilite în prezenta anexă.

Secţiunea 1

Caracteristici minime

2. Cu referinţă la toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, alunele în coajă trebuie să respecte următoarele condiţii:

1) caracteristici ale cojilor:

a) bine formate; coaja nu trebuie să fie diformă în mod vizibil;

b) întregi, mici alterări superficiale nefiind considerate defecte;

c) sănătoase, lipsite de defecte ce pot altera proprietăţile naturale de conservare ale fructului;

d) lipsite de atacuri ale paraziţilor;

e) curate, practic, lipsite de materii străine vizibile;

f) uscate, lipsite de umiditate exterioară excesivă;

g) lipsite de tegument aderent (pe suprafaţa unei coji individuale nu trebuie să existe mai mult de 5% tegument aderent, în total);

2) caracteristici ale miezurilor:

a) întregi, mici defecte superficiale care nu sînt considerate defecte;

b) sănătoase, sînt excluse produsele atinse de putregai sau afectate de alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;

c) suficient de dezvoltate; sînt excluse fructele zbîrcite sau seci;

d) curate, practic, lipsite de materii străine vizibile;

e) lipsite de insecte vii sau moarte, indiferent de stadiul de dezvoltare;

f) lipsite de atacuri ale paraziţilor;

g) lipsite de filamente de mucegai vizibile cu ochiul liber;

h) lipsite de rîncezeală;

i) lipsite de umiditate exterioară excesivă;

j) lipsite de mirosuri şi/sau gusturi străine;

k) lipsite de pete (inclusiv prezenţa unei coloraţii negre) sau alterări din cauza cărora fructul ar deveni impropriu pentru consum;

3) alunele în coajă trebuie recoltate la maturitate deplină;

4) alunele nu trebuie să fie lipsite de miez;

5) starea alunelor trebuie să permită:

a) rezistenţă la transport şi manipulare;

b) sosirea în condiţii satisfăcătoare la locul de destinaţie.

3. Conţinutul de umiditate al alunelor în coajă nu trebuie să depăşească 12% – pentru aluna întreagă şi 7% – pentru miez.

Secţiunea a 2-a

Clasificare

4. Alunele în coajă se clasifică în trei categorii, după cum urmează:

1) categoria “Extra”:

a) alunele cu coajă din această categorie trebuie să fie de calitate superioară şi să prezinte caracteristicile soiului şi/sau ale tipului comercial;

b) alunele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea şi prezentarea sa în ambalaj;

2) categoria I:

a) alunele în coajă din această categorie trebuie să fie de calitate bună şi să prezinte caracteristicile soiului şi/sau ale tipului comercial;

b) alunele pot prezenta mici defecte, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea şi prezentarea sa în ambalaj;

3) categoria II:

a) această categorie include alunele în coajă care nu pot fi încadrate în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime definite mai sus;

b) alunele pot prezenta unele defecte, cu condiţia să îşi păstreze caracteristicile esenţiale referitoare la calitate, conservare şi prezentare.

II. DISPOZIŢII PRIVIND CALIBRAREA

5. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale. El este definit fie printr-un interval determinat de un calibru maxim şi un calibru minim (calibrare), fie prin menţionarea calibrului minim, urmat de cuvintele “şi mai mult” sau a calibrului maxim, urmat de cuvintele “şi mai puţin” (criblare). Calibrarea este obligatorie pentru produsele din categoriile “Extra” şi I, dar este opţională pentru produsele din categoria II.

6. Se stabileşte următoarea clasificare:

Calibrul sau sortarea în mm este, de asemenea, exprimată în marcare, orice calibrare a dimensiunilor mai mari poate purta, opţional, denumiri specifice.

7. Numai alunele în coajă, avînd un diametru egal sau mai mare de 16 mm pot face parte din categoria “Extra”, iar din categoria I pot face parte numai cele care au un diametru egal sau mai mare de 14 mm. Pentru produsele prezentate consumatorului final în clasificarea prin criblare, nu se acceptă calibrul “şi mai puţin”.

III. DISPOZIŢII PRIVIND TOLERANŢELE

8. Toleranţe de calitate şi de calibru sînt admise în fiecare ambalaj pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate.

9. Toleranţe de calitate

Defecte admise

Calculînd aceste procentaje, o uşoară deformare a miezului nu este considerată a fi un defect.

O aparenţă uşor uleioasă a miezului nu indică absolut necesar o condiţie rîncedă a miezului.

Nici într-o categorie nu se admit insecte sau vătămători sau urme lăsate de aceştia.

10. Pentru categoriile “Extra” şi I se acceptă un procent maxim de 12% din numărul sau greutatea alunelor cu coajă din soiuri sau de tipuri comerciale diferite. Aceste toleranţe sînt valabile şi pentru categoria II, în cazul în care este indicat soiul sau tipul comercial.

11. Cenuşile insolubile în acid nu pot depăşi 1g per kg.

12. Toleranţe de calibru

Pentru toate categoriile, se acceptă un procent maxim de 10% din numărul sau greutatea alunelor cu coajă, care nu corespund calibrului indicat, cu condiţia ca:

a) aceste alune să corespundă calibrului imediat inferior sau superior, în cazul în care calibrul este indicat printr-un interval cuprins între un diametru minim şi un diametru maxim (calibrare);

b) aceste alune să corespundă calibrului imediat inferior, în cazul în care calibrul este indicat prin desemnarea unui diametru minim, urmat de menţiunea “şi mai mult” sau “şi +” sau “+” (criblare);

c) aceste alune să corespundă calibrului imediat superior, în cazul în care calibrul este indicat prin desemnarea unui diametru maxim, urmat de menţiunea “şi mai puţin” sau “şi –” sau “–” (criblare).

IV. DISPOZIŢII PRIVIND PREZENTAREA

Secţiunea 1

Omogenitate

13. Conţinutul fiecărui ambalaj trebuie să fie omogen şi să nu cuprindă decît alune în coajă de aceeaşi origine, calitate, soi sau tip comercial şi calibru (în cazul în care sînt calibrate).

14. Partea vizibilă a conţinutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.

15. Prin derogare de la dispoziţiile punctului 14 din prezenta anexă, produsele la care face referire prezenta Reglementare tehnică pot fi amestecate, în ambalaje de comercializare cu o greutate netă mai mică sau egală cu trei kilograme, cu fructe de diferite soiuri.

Secţiunea a 2-a

Ambalare şi prezentare

16. Alunele în coajă trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.

17. Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie noi, curate şi confecţionate dintr-un material care să nu producă alterări externe sau interne. Este autorizată utilizarea de materiale, în special de hîrtii sau timbre ce conţin menţiuni comerciale, cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie realizată cu ajutorul coloranţilor alimentari.

18. Ambalajele nu trebuie să conţină corpuri străine.

19. Etichetele pe produse trebuie aplicate astfel încît, atunci cînd sînt dezlipite, să nu lase urme vizibile de lipici, nici defecte pe epidermă.

20. Alunele în coajă trebuie prezentate în saci şi/sau în ambalaje solide.

V. DISPOZIŢII PRIVIND MARCAREA

21. Fiecare ambalaj trebuie să fie marcat cu caractere grupate pe aceeaşi parte, lizibile, indelebile şi vizibile din exterior şi să poarte următoarele indicaţii:

1) identificarea;

a) numele şi adresa ambalatorului şi/sau expeditorului;

b) această menţiune poate fi înlocuită:

pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor – cu codul numeric unic (IDNO) al ambalatorului şi/sau al expeditorului, atribuit de organul înregistrării de stat, precedat de menţiunea “ambalator şi/sau expeditor” sau o prescurtare echivalentă;

numai în cazul preambalajelor – cu numele şi adresa vînzătorului, precedate de menţiunea “ambalat pentru:”, sau cu o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie să includă şi codul numeric unic (IDNO) ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului. Vînzătorul trebuie să furnizeze orice informaţie considerată necesară de către organele de control referitoare la semnificaţia acestui cod;

2) natura produsului:

a) “Alune în coajă”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;

b) denumirea soiului sau a tipului comercial pentru categoriile “Extra” şi I (opţional pentru categoria II);

3) originea produsului:

ţara de origine şi, eventual, zona de producţie sau denumirea naţională, regională sau locală;

4) caracteristici comerciale:

a) categoria;

b) calibrul, exprimat prin:

diametrul minim şi maxim (calibrare);

diametrul minim, urmat de cuvintele “şi mai mult” sau “şi +” sau “+”, sau prin diametrul maxim, urmat de cuvintele “şi mai puţin” sau “şi –” sau “–” (criblare);

denumirea calibrului (facultativ);

c) data expirării (facultativ);

d) greutatea netă;

e) anul recoltării (facultativ).

22. Conţinutul de umiditate se determină prin aplicarea metodei de laborator, prevăzută în prezenta Reglementare tehnică (anexa nr.1, capitolul VI, secţiunile 1 şi 2). Prevederile din anexa nr.1, capitolul VI, secţiunea 1 se aplică cu următoarele specificaţii:

1) la punctul 24 subpunctul 5), după răcire la temperatura ambiantă, recipientul încă închis (M2) se va cîntări cu o aproximaţie de 0,001 g;

2) la acţiunile prevăzute la punctul 22 subpunctul 5), punctul 24 subpunctul 1) şi punctul 24 subpunctul 5) în loc de exsicator se va folosi desicator.

23. În sensul prezentei anexe, se definesc următorii termeni şi defecte:

1) coajă crăpată sau fisurată – orice fisură deschisă şi vizibilă care depăşeşte un sfert din circumferinţa cojii;

2) defecte ale cojii – orice defect care afectează coaja, dar nu şi miezul;

3) uscată – coaja nu prezintă umiditate superficială, iar coaja şi miezul au, împreună, un conţinut de umiditate mai mic de 12%;

4) goală – coaja nu conţine miez;

5) materii străine – orice materie care nu este, în mod normal, asociată cu produsul;

6) atacuri ale insectelor – defecte vizibile cauzate de insecte sau paraziţi animali sau de prezenţa unor insecte moarte sau a unor resturi de insecte;

7) întreagă – coaja nu este spartă, crăpată sau deteriorată mecanic; o fisură uşoară nu este considerată defect atunci cînd miezul rămîne protejat;

8) mucegaiuri – filamente de mucegai vizibile cu ochiul liber, la exteriorul sau în interiorul miezului;

9) rîncezeală – oxidarea lipidelor sau a acizilor graşi liberi, ceea ce cauzează un gust rînced. Un aspect uleios al miezului nu este neapărat un semn de rîncezeală;

10) putrezire/dezintegrare – descompunerea pronunţată datorată acţiunii microorganismelor;

11) sec – uscarea a peste 50% din suprafaţa tegumentului fructului compact, care se produce de obicei în cursul anotimpurilor cu randament ridicat, sau în caz de efecte ale secetei sau ale proastei nutriţii, sau care constituie o caracteristică ereditară;

12) zbîrcit – stare ce rezultă din împrăştierea de îngrăşăminte pe timp călduros, cînd miezul se dezvoltă repede, şi care are, ca rezultat, un fruct dur, incapabil de maturizare;

13) bine format – coaja nu este diformă vizibil, iar forma corespunde caracteristicilor soiului sau ale tipului comercial.

24. Prezenţa alunelor cu miez brun sau brun-închis, însoţită în mod normal de o uşoară separare a cotiledoanelor, ce nu conduce la o alterare a mirosului sau a gustului alunei, nu este considerată defect.

25. Tip comercial: alunele din fiecare ambalaj sînt de tip şi aspect general similar şi/sau fac parte dintr-un ansamblu de soiuri definite prin actele normative ale ţării producătoare.

Anexa nr.5

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

de calitate, prezentare şi ambalare pentru miezul de alune (alune decojite)

Anexa nr.6

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

de calitate, prezentare şi ambalare pentru migdale dulci în coajă

Anexa nr.7

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

de calitate pentru miezul de migdale dulci (migdale dulci decojite)

1. Prezenta anexă se aplică miezului de migdale dulci de varietăţile cultivate din specia Prunus amygdalu B. (Prunus Communis), fără pericarp, care sînt destinate consumului uman direct.

2. Prezenta anexă stabileşte cerinţe de calitate pentru miezul de migdale dulci la etapa de după preparare şi ambalare.

3. Recoltarea migdalelor dulci trebuie să aibă loc la etapa de maturizare completă.

4. Migdalele din toate categoriile, luînd în considerare prevederile specifice pentru fiecare categorie şi toleranţele admise, trebuie să fie:

1) caracteristicile cojii:

a) sănătoasă;

b) curată;

c) întreagă (se admite lipsa bucăţilor ale părţii exterioare ale cojii, cu condiţia că partea comestibilă este protejată);

d) fără clei;

e) uscată;

f) fără resturi, bucăţele ale pericarpului sau alte substanţe străine;

g) coaja nu trebuie să fie de culoare necaracteristică. Cojile pot fi albite cu condiţia că tratamentul respectiv să nu afecteze calitatea miezului;

2) caracteristicile miezului:

a) dulce;

b) sănătos şi, în particular, lipsit de părţi deteriorate ale cojii de către dăunători şi fără insecte vii şi/sau urme de infestare.

5. Migdalele trebuie să fie de calitate ca:

1) să reziste transportării şi manipulării;

2) să ajungă în stare bună la destinaţie.

6. Migdalele trebuie să aibă un conţinut de umiditate de maximum 9%, ce se determină prin una dintre metodele stipulate la punctul 17 al prezentei Reglementări tehnice.

7. Miezul de migdale dulci se clasifică în două categorii de calitate, amestecarea cărora nu se admite:

1) categoria I – migdalele trebuie să aparţină grupurilor moi sau semimoi. Migdalele moi pot fi sparte cu ajutorul degetelor, migdalele semimoi sînt migdalele care pot fi sparte cu ajutorul unui spărgător de nuci;

2) categoria II – migdalele trebuie să fie moi sau semimoi, sau cu coaja tare. Cu coaja tare sînt migdalele ce pot fi sparte numai cu ciocanul.

8. Toleranţe se admit în fiecare ambalaj ce nu corespunde prevederilor categoriei indicate, conform tabelului de mai jos.

Defecte admise

9. La prezentarea spre comercializare, miezul de migdal dulce trebuie să întrunească următoarele condiţii:

1) omogenitatea:

a) conţinutul fiecărui ambalaj trebuie să fie omogen şi să conţină miez de migdale din aceeaşi categorie şi de aceeaşi varietate sau varietăţi similare. Maximum 5% din cantitate pot aparţine altor varietăţi pentru miezul din categoria I şi maximum 10% – pentru miezul din categoria II;

b) partea vizibilă a ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut;

2) ambalarea:

a) migdalele trebuie să fie ambalate astfel încît să protejeze întregul conţinut;

b) materialele utilizate în interiorul ambalajelor trebuie să fie noi, curate de o calitate ce ar evita deteriorarea părţii interioare şi/sau exterioare a produselor;

c) utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei; etichetarea şi imprimarea indicaţiilor comerciale trebuie să se realizeze cu coloranţi alimentari.

10. Fiecare ambalaj sau compartimentele acestuia trebuie să fie marcate pe aceeaşi parte, cu acelaşi caracter şi dimensiuni ale acestuia, lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:

1) identificarea:

numele şi adresa sau codul numeric unic (IDNO) al ambalatorului şi transportatorului, atribuit de organul înregistrării de stat, precedat de menţiunea “ambalator şi/sau transportator” sau de o prescurtare echivalentă;

2) natura produsului:

“miez de migdale dulci”, dacă produsul nu este vizibil din exterior;

3) originea produsului:

ţara de origine şi, opţional, regiunea sau localitatea;

4) specificaţii comerciale:

a) categoria;

b) tipul comercial: moi, semimoi sau cu coaja tare;

c) calibrul explicat în numărul de migdale în coajă la 100 g;

d) masa netă.

11. Determinarea conţinutului de umiditate şi substanţe volatile se va efectua conform standardului SR ISO 665:2000 Seminţe oleaginoase. Determinarea conţinutului de apă şi de materii volatile.

Anexa nr.8

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

de calitate pentru fisticul în coajă

I. DEFINIŢIA

1. Cerinţele stipulate în prezenta anexă se aplică miezului de fistic şi fisticului în coajă din varietăţile cultivate (Pistacia vera L.) care au pericarpul înlăturat.

2. Fisticul cu coaja desfăcută este miezul de fistic cu tegumentul înlăturat complet.

3. Miezurile de fistic şi miezul de fistic cu coaja desfăcută care sînt prelucrate cu sare, zahăr, arome sau prăjite nu cad sub incidenţa cerinţelor din prezenta anexă.

II. PREVEDERI PRIVIND CALITATEA

4. Prezenta anexă defineşte cerinţele de calitate pentru miezul de fistic şi fisticul cu coaja desfăcută la etapa de după preparare şi ambalare.

Secţiunea 1

Cerinţe minime

5. Miezul de fistic şi fisticul cu coaja desfăcută de toate categoriile de calitate trebuie să fie:

1) intacte, lipsa unei părţi mici a membranei exterioare şi a endospermei nu trebuie considerată ca defect;

2) sănătoase, se exclude produsul afectat de putrezire sau depreciere, care le-ar face inapte pentru consum uman;

3) bine dezvoltate, miezurile zbîrcite trebuie să fie excluse;

4) curate, practice, lipsite de orice materie străină vizibilă;

5) fără urme de insecte vii sau larve, indiferent de etapa de dezvoltare;

6) fără vătămări cauzate de boli;

7) fără mucegai;

8) fără rîncezire;

9) fără umiditate exterioară excesivă;

10) fără miros şi/sau gust străin;

11) suficient de uscate pentru a asigura păstrarea calităţii.

6. Starea calitativă a miezului de fistic şi a fisticului cu coaja desfăcută trebuie să asigure:

1) rezistenţă la transportare şi manipulare;

satisfăcătoare la destinaţie.

7. Miezul de fistic şi fisticul cu coaja desfăcută trebuie să aibă umiditatea maximum de 6,5%. Umiditatea se calculează prin metoda de determinare a conţinutului de umiditate, specificată în anexa nr.1 la prezenta Reglementare tehnică, sau conform unei metode echivalente pentru determinarea umidităţii la produsele uscate (nuci) şi dă rezultate echivalente. satisfăcătoare la destinaţie.

Secţiunea a 2-a

Clasificarea miezului de fistic în funcţie de calitate

8. Miezul de fistic se clasifică în trei categorii de calităţi, după cum urmează:

1) categoria “Extra”. Produsele din această categorie de calitate trebuie să fie:

a) de calitate superioară;

b) caracteristice varietăţii şi tipului comercial;

c) bine dezvoltate (maturitate de consum);

d) cu forma specifică fisticului şi secţiunea longitudinală internă conformă tipului de culoare specificat;

e) practic, lipsite de defecte, cu excepţia unor defecte foarte superficiale, aproape neobservate, ce nu afectează exteriorul şi felul de prezentare a acestuia în ambalaj;

2) categoria I. Produsele din această categorie trebuie să fie:

a) de o calitate bună;

b) caracteristice speciei şi /sau tipului comercial;

c) destul de bine dezvoltate (maturitate de consum);

d) cu forma specifică fisticului şi cu secţiunea longitudinală internă conformă tipului de culoare, după cum este specificat.

Defectele superficiale se admit numai cu condiţia ca acestea să nu afecteze forma generală de prezentare a produselor, calitatea, păstrarea calităţii sau prezentarea acestora în ambalaj;

3) categoria II. Această categorie include produsele care nu se clasifică ca făcînd parte din clasele mai superioare, dar care îndeplinesc cerinţele stipulate pentru acestea. Se admite prezenţa defectelor cu condiţia ca produsele să nu afecteze caracteristicile lor esenţiale privind calitatea, păstrarea calităţii şi forma de prezentare. satisfăcătoare la destinaţie.

9. Fisticul cu coaja desfăcută se clasifică în două categorii de calitate, după cum urmează:

1) categoria “Extra”. Produsele din această categorie trebuie să fie:

a) de o calitate superioară şi caracteristice speciei şi/sau tipului comercial respectiv;

b) bine dezvoltate (maturitate de consum);

c) de formă caracteristică speciei respective şi secţiunea longitudinală interioară avînd culoare specifică speciei;

d) practic, lipsite de defecte, cu excepţia unor defecte foarte superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea calităţii sau prezentarea acestuia în ambalaj;

2) categoria I. Produsele din această categorie trebuie să fie:

a) de o calitate bună;

b) caracteristice speciei şi/sau tipului comercial;

c) bine dezvoltate (maturitate de consum);

d) cu o formă caracteristică speciei respective şi secţiunea longitudinală interioară avînd culoarea specifică speciei;

e) lipsite de defecte, cu excepţia unor defecte superficiale, dacă acestea nu afectează aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea calităţii sau prezentarea acestuia în ambalaj.

Secţiunea a 3-a

Clasificarea culorii

10. Fisticul cu coaja desfăcută se clasifică conform culorii:

1) verde – secţiunea longitudinală interioară trebuie să fie de culoare verde sau verde-închis. Maximum 25% din miez (la număr) pot prezenta o culoare verde-deschis şi/sau secţiuni galbene;

2) verde-deschis – secţiunea longitudinală interioară trebuie să fie de culoare verde-deschis. Se admite ca maximum 40% din miez (la număr) să prezinte secţiuni galbene;

3) galben – secţiunea longitudinală interioară a fisticului trebuie să fie predominant de culoare galbenă. Se admite ca maximum 25% din miez (la număr) să fie de culoare verde şi/sau verde-deschis;

4) culori mixte – din această categorie fac parte loturile de produse care nu îndeplinesc cerinţele nici uneia din categoriile menţionate anterior.

III. PREVEDERI PRIVIND CALIBRAREA

11. Calibrarea fisticului şi a miezului de fistic este opţională.

IV. PREVEDERI PRIVIND TOLERANŢELE

12. În fiecare ambalaj se admit produse cu toleranţe de calitate conform tabelului de mai jos.

Toleranţe de calitate

Toleranţe de calitate

Defecte admise**

* Incluse în toleranţă, dar se admite maximum 3% de miezuri înnegrite şi zbîrcite.

** Definiţiile defectelor sînt expuse la punctul 20 din prezenta anexă.

*** Unităţile de ambalaje cu produse preambalate pentru comercializare directă consumatorului se conformează prevederilor actelor normative ce reglementează ambalarea, păstrarea şi transportarea fructelor, legumelor proaspete. Marcajele trebuie să fie aplicate pe ambalajele de transport conţinînd unităţi de ambalare, după cum este menţionat.

V. PREVEDERI PRIVIND PREZENTAREA

 Secţiunea 1

Omogenitatea

13. Conţinutul fiecărui ambalaj trebuie să fie omogen şi să conţină numai miezuri de fistic şi fistic cu coaja desfăcută de aceeaşi origine, acelaşi an de recoltă, aceeaşi calitate şi culoare (dacă este specificat) şi acelaşi calibru (dacă este calibrat). Părţile vizibile ale ambalajului trebuie să fie reprezentative pentru întreg conţinutul ambalajului.

 Secţiunea a 2-a

Ambalarea

14. Miezul de fistic şi fisticul cu coaja desfăcută trebuie să fie ambalate astfel încît să fie protejate de factori ce ar conduce la deprecierea produselor. Pentru fisticul verde pot fi folosite materiale ce protejează culoarea produsului (ambalaje sensibile la lumină).

15. Materialele utilizate pentru ambalaje trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să protejeze de producerea defectelor produselor. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei, semnelor sau mărcii ce reflectă specificaţii comerciale, trebuie să se realizeze cu folosirea coloranţilor alimentari.

16. Ambalajele trebuie să fie lipsite de materii străine.

Secţiunea a 3-a

Prezentarea

17. Miezul de fistic şi fisticul cu coaja desfăcută trebuie să fie prezentat în pungi sau în ambalaje solide. În cazul în care se folosesc pungi din material textil sau plase, trebuie să se utilizeze ambalaj extern, hîrtie pentru interiorul ambalajului sau pungi din plastic pentru protejarea produsului de umiditate exterioară şi factori de contaminare.

18. Toate ambalajele destinate comercializării trebuie să aibă greutate similară.

VI. PREVEDERI PRIVIND MARCAREA

19. Fiecare ambalaj trebuie să fie marcat cu caractere grupate pe aceeaşi parte, lizibile, indelebile, vizibile din exterior şi să poarte următoarele indicaţii:

1) identificarea:

numele şi adresa ambalatorului şi/sau ale expeditorului;

2) natura produsului:

“Miez de fistic” sau “Fsitic în coajă”;

3) originea produsului:

ţara de origine şi, opţional, regiunea, denumirea localităţii unde este fabricat produsul;

4) specificaţiile comerciale:

a) categoria;

b) culoarea (în cazul clasificării după culoare);

c) calibrarea (opţional);

d) anul recoltării;

e) termenul de valabilitate;

f) greutatea netă, numărul de ambalaje destinate consumatorului, marcate cu greutatea netă a produsului, în cazul ambalajelor care conţin astfel de unităţi (opţional).

VII. DEFINIŢIILE TERMENILOR ŞI DEFECTELOR

20. În sensul prezentei anexe, se definesc următorii termeni şi defecte:

1) complet dezvoltate (maturitate de consum) – condiţia cînd fisticul şi miezul de fistic au atins maturitatea de consum;

2) fructe sparte în jumătate – miezuri separate longitudinal ca două cotiledoane individuale;

3) stricate – cînd peste 1/3 din miez lipseşte;

4) veştejite – miez zbîrcit, tare şi foarte micşorat în dimensiune din cauza pierderii umidităţii;

5) rînced – oxidarea lipidelor care produce o aromă dezagreabilă. Miezul uleios nu trebuie considerat neapărat rînced;

6) miros sau gust străin – orice miros, aromă care nu este caracteristic produsului;

7) vătămare cauzată de insecte – vătămare vizibilă cauzată de insecte sau paraziţi animali, prezenţa insectelor moarte sau semne privind prezenţa acestora;

8) mucegai – filamente de mucegai vizibile cu ochiul liber;

9) putrezire – descompunere semnificativă cauzată de acţiunea microorganismelor;

10) materii străine – orice materie care nu este asociată cu produsul.

Anexa nr.9

la Reglementarea tehnică

„Fructe de culturi nucifere.

Cerinţe de calitate şi comercializare”

CERINŢE

de calitate pentru miezul de fistic (fistic decojit)

1. Prezenta anexă se aplică miezului de fistic de varietăţi Pistacia vera L. (în continuare – miez de fistic), în formă naturală sau procesată, care este oferit consumului uman direct.

Sub incidenţa prezentei anexe cade miezul de fistic care este ambalat angro şi este destinat reambalării în ambalaje destinate comercializării pentru consumatorii finali.

I. DESCRIERE

2. Fisticul este produsul obţinut din seminţe mature de specia Pistacia vera L., uscate artificial şi deschise natural sau mecanic. Miezul de fistic poate fi sărat, prăjit şi/sau tratat cu suc de fructe.

3. Miezul de fistic se clasifică în:

1) fistic lung;

2) fistic rotund.

4. Miezul de fistic trebuie să fie prezentat în una din următoarele forme:

1) crud;

2) prăjit.

5. Alte forme de prezentare a miezului de fistic sînt:

1) sărat;

2) tratat cu suc de fructe.

6. Clasificarea calibrului se face opţional. Miezul de fistic poate fi eliberat în conformitate cu tabelul de mai jos.

II. COMPOZIŢIA ESENŢIALĂ ŞI FACTORII DE CALITATE

7. Materia primă trebuie să constituie fistic curat, sănătos, de calitatea corespunzătoare şi destinat consumului uman.

8. Opţional, pot fi utilizate următoarele ingrediente:

1) sare;

2) suc de fructe.

III. PRODUS FINIT

9. Umiditatea maximă este de 7% m/m.

10. Miezul de fistic trebuie să corespundă următorilor factori generali de calitate:

1) practic, lipsit de mucegai şi de gust de mucegai sau rînced;

2) lipsit de insecte vii şi larve;

3) practic, lipsit de materii străine – orice alte materii decît fistic (miez, coajă sau pericarp).

IV. DEFECTE

11. În sensul prezentei anexe, se definesc următoarele defecte:

1) fistic nedesfăcut – coaja fisticului care nu este crăpată, desfăcută, dar conţine un miez dezvoltat (maturat);

2) fistic gol – miez al fisticului nedezvoltat, imatur;

3) imaturitate – fisticul care nu are miezul suficient de dezvoltat;

4) fruct atacat de insecte – fructul care este afectat de acţiunea insectelor sau conţine insecte moarte, căpuşe sau alţi dăunători;

5) fruct mucegăit – fructul care este vizibil afectat de mucegai sau putrezire.

12. Se admit defecte în următoarea cantitate:

1) fistic nedesfăcut – 5%;

2) fistic gol – 5%;

3) imaturitate – 8%;

4) fruct atacat de insecte – 4%;

5) fruct mucegăit – 1%.

13. În sumă, defectele menţionate la punctul 12 al prezentei anexe nu trebuie să depăşească 10%.

14. Un lot se va considera ca îndeplinind cerinţele de calitate în cazul în care lipseşte orice semn de infestare şi sînt respectate prevederile punctelor 9, 10, 12 şi 13 ale prezentei anexe.

15. Nu se admite utilizarea aditivilor.

16. Ambalajele trebuie să fie umplute astfel încît să se evite alterarea sau deprecierea calităţilor miezului de fistic şi trebuie să corespundă menţiunilor ce caracterizează miezul de fistic.

17. Miezul de fistic menţionat pe etichetă trebuie să fie denumit “fistic decojit” sau “nuci de fistic decojit”.

18. Alături de denumirea produsului, eticheta trebuie să conţină şi indicaţiile:

1) crud sau

2) prăjit.

19. Denumirea “Miezul de fistic” trebuie să includă specificaţii cum sînt: “lung” sau “rotund” şi “sărat” sau “tratat cu suc de ...” şi calibrul “mici”, “medii” etc.