Hotărâre nr. 180 din 29.03.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Avizului la proiectul de lege

pentru modificarea  Legii nr. 170/2007  privind

statutul ofiţerului de informaţii şi securitate

nr. 180  din  29.03.2023

 (în vigoare 05.04.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.113-116 art. 241 din 05.04.2023

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.170/2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.180/2023

AVIZ

la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.170/2007

privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.170/2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, înaintat cu titlu de iniţiativa legislativă (nr.421 din 17 noiembrie 2022), de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei informative, proiectul de act normativ are drept scop îmbunătăţirea substanţială a prevederilor ce reglementează statutul juridic al ofiţerului de informaţii şi securitate. Elaborarea proiectului de lege se impune prin necesitatea eliminării lacunelor legislative care au fost identificate în procesul aplicării normelor juridice.

Autorii proiectului propun modificarea unor condiţii de angajare în serviciul special, care constau în micşorarea plafonului minim de vârstă la angajare în funcţii de subofiţeri şi introducerea a două temeiuri noi de eliberare din serviciu. La fel, în scopul acordării unui spor de precizie prevederilor legii supuse amendării în procesul implementării sale, au fost incluse mai multe prevederi de concretizare în raport cu prevederile Legii nr.170/2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate.

Referitor la cuprinsul propriu-zis al proiectului comunicăm următoarele.

La art.7 alin.(1):

La lit.a) se menţionează că atât denumirea legii, cât şi prevederile art.7 se referă, în exclusivitate, la statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, nu şi al subofiţerilor de informaţii şi securitate. Prin urmare, se propune ajustarea legii prin includerea statutului subofiţerilor din domeniul respectiv sau utilizarea termenului general "angajat al Serviciului de Informaţii şi Securitate", în caz contrar fiind necesară justificarea diferenţierii acestor categorii de angajaţi.

La propunerea de modificare de la lit.b),considerăm oportună argumentarea suplimentară a amendamentului, deoarece prevederile sunt susceptibile de caracter discriminatoriu vizavi de condiţiile de angajare/eliberare în/din funcţia de ofiţer de informaţii pentru persoane cu cetăţenii diferite, fiind favorizaţi cei care deţin cetăţenia unui stat membru al Uniunii Europene.

Totodată, propunem completarea proiectului cu propunere de:

- modificare a lit.f) din art.1 alin.(1) prin substituirea cuvintelor "posedă limba moldovenească" cu cuvintele "cunoaşte limba română";

- completare a art.1 cu alin.(6) cu următorul cuprins:

"(6) Candidatul este încadrat în Serviciul de Informaţii şi Securitate numai după exprimarea, în formă scrisă, a acordului cu privire la:

a) testarea integrităţii profesionale, în conformitate cu prevederile Legii nr.325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale;

b) evaluarea psihologică periodică privind menţinerea aptitudinilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor;

c) testarea la poligraf, în timpul efectuării controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr.269/2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf);

d) prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal."

La art.36:

La lit.j), atragem atenţia autorilor asupra potenţialului risc în care s-ar putea afla angajatul Serviciului, în situaţia în care statul membru al Uniunii Europene, al cărui cetăţean este ofiţerul de informaţii, ar părăsi comunitatea europeană (după exemplul Regatului Unit al Marii Britanii). În asemenea cazuri ofiţerul ar fi pasibil încetării raporturilor de serviciu conform modificărilor propuse la art.36 din legea prenotată.

La lit.r), se propune menţinerea redacţiei actuale a normei juridice, or nu toate motivele familiale ce determină eliberarea din serviciu pot fi justificate documentar. În acest caz, operarea modificării propuse de autorul proiectului nu poate fi admisă din motivul generării riscului atingerii dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, consfinţit la art.28 din Constituţia Republicii Moldova.

Referitor la art.40 alin.(2) lit.a), se constată că extinderea listei categoriilor de activităţi remunerate care pot fi practicate de către ofiţerii de informaţii (pe lângă funcţia în care este numit sau detaşat) prin includerea activităţilor medicale de profil chirurgical şi reanimare implică un tratament discriminatoriu faţă de militarii şi funcţionarii publici cu statut special din cadrul instituţiilor medicale ale Ministerului Apărării şi Ministerului Afacerilor Interne, motiv din care propunerea în formula dată nu poate fi susţinută.

La art.42 menţionăm că prezentarea legitimaţiei de serviciu sau a insignei de serviciu confirmă doar statutul şi împuternicirile ofiţerului de informaţii, inclusiv dreptul la portarmă, la muniţii şi la mijloace speciale, conform art.43 alin.(2) din Legea nr.170/2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, dar nu şi temei de exercitare a funcţiei de către acesta. Drept confirmare de exercitare a funcţiei (ex.: îndeplinirea obligaţiilor de serviciu etc.) urmează a fi prezentat actul juridic (ex.: mandat, prescripţie, ordin, dispoziţie etc.) pentru efectuarea măsurilor prescrise.

La momentul actual, în temeiul art.42 lit.l) din Legea nr.170/2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, ofiţerul de informaţii şi securitate, pentru îndeplinirea obligaţiilor funcţionale, este în drept să intre în locuri şi în spaţii publice cu acces restricţionat pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.

Totodată, menţionăm că, în conformitate cu prevederile Legii nr.147/2017 privind regimul armamentului şi muniţiilor convenţionale, al mijloacelor speciale şi dispozitivelor militare deţinute de Armata Naţională şi de forţele militare străine aflate legal pe teritoriul Republicii Moldova, în cadrul Armatei Naţionale există zone militare restricţionate – zone terestre, aeriene sau fluviale, aflate sub controlul Armatei Naţionale, în care accesul şi mişcarea personalului şi tehnicii care nu aparţin acesteia sunt limitate conform regulilor stabilite de Ministerul Apărării. În acest caz, accesul în zonele respective se efectuează doar conform regulilor stabilite şi acceptului Ministerului Apărării.

În caz contrar, în temeiul art.21 alin.(1) lit.c) din legea prenotată, militarii Armatei Naţionale pot aplica armamentul convenţional din dotare împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă în mod ilegal în obiectivele militare ori în zonele militare restricţionate, a căror delimitare este adusă la cunoştinţa publicului.

În acest context, menţionăm că ministerele şi alte autorităţi administrative centrale se află în raporturi de colaborare în domenii de interes comun în scop de realizare a misiunii şi de exercitare a funcţiilor şi atribuţiilor lor, conform art.6 alin.(1) din Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate.

Ca urmare a celor menţionate, pentru evitarea excesului de putere la exercitarea funcţiei de către ofiţerul de informaţii, se vor revizui prevederile propuse la art.42 lit.l).

Referitor la completarea art.44 alin.(1) privind dreptul la compensaţie bănească echivalentă normelor de echipare, se menţionează că această propunere nu poate fi susţinută. Astfel, dat fiind faptul că ofiţerul de informaţii este asigurat cu uniformă din contul bugetului de stat, nu este justificat de a acorda ofiţerului o compensaţie bănească anuală, echivalentă normelor de echipare.

Totodată, se atenţionează că, pe lângă faptul că această prevedere presupune cheltuieli suplimentare din buget, acestea se vor reflecta la compartimentul cheltuieli de personal şi, respectiv, vor atrage majorarea acestei limite, indicator strict monitorizat de partenerii de dezvoltare şi care nu poate fi depăşit.

Cu referire la redacţia art.49 alin.(3), formula "altor misiuni speciale" –este una vastă, lăsând loc pentru interpretări şi aplicări abuzive. În acest sens, este necesar de a concretiza pentru care măsuri speciale sunt aplicabile aceste garanţii. De altfel, orice activitate a Serviciului poate fi considerată misiune specială. Totodată, este conceptual greşit de a considera activitatea peste hotare drept activitate specială, care să justifice vechimea în serviciu în condiţii privilegiate. În acest context, acordarea acestei garanţii trebuie să fie raportată la riscurile real existente pentru realizarea de către ofiţerul de informaţii a unor misiuni speciale peste hotarele ţării.

Complementar, se va examina oportunitatea completării art.49 cu dispoziţiile incluse în alin.(3), or alin.(2) al articolului respectiv stabileşte deja că perioada de îndeplinire a serviciului în funcţia de ofiţer de informaţii cu risc sporit pentru viaţă şi sănătate se include în vechimea în muncă specială, care acordă dreptul la pensie de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă în condiţii avantajoase, conform listei respective aprobate de Guvern. Astfel, în lista dată poate fi inclusă şi modalitatea de calcul al vechimii în muncă pentru ofiţerii de informaţii, care efectuează misiuni speciale peste hotare. Respectiv, se consideră că prevederile propuse nu pot constitui obiectul Legii nr.170/2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, normele privind condiţiile avantajoase ale vechimii în serviciu urmând a fi aprobate separat de către Guvern, conform prevederilor alin.(2) al art.49.

Se propune următoarea redacţie pentru art.50 alin.(3) din lege:

"(3) Imediat după absolvirea instituţiilor de învăţământ specializate, ofiţerului de informaţii i se acordă dreptul la concediu de odihnă cu o durată de 5 zile lucrătoare, care se deduc din concediul de odihnă anual."

Expunerea respectivă oferă oportunitate ofiţerului de informaţii de a alege între dreptul de a beneficia sau nu de concediu de odihnă, fără asumarea de către angajator a unor obligaţii asupra ofiţerilor noi încadraţi.

Referitor la completarea art.51 cu alin.(4¹), care rezidă în includerea prevederilor care acordă dreptul la tratament balneosanatorial, cu înlesniri din partea statului pentru ofiţerii de informaţii, se menţionează că acestea urmează să fie excluse, deoarece în urma modificărilor operate în art.4 din Legea nr.489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale, colaboratorii organelor securităţii statului sunt persoane asigurate obligatoriu în sistemul public. Prin urmare, aceştia beneficiază de prestaţia de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă.

Mai mult decât atât, conceptual este greşită ideea acordării unei indemnizaţii băneşti în mărimea unui salariu lunar, pentru fortificarea sănătăţii, ofiţerului de informaţii care nu a beneficiat de bilet de tratament balneosanatorial, or aceasta reprezintă o garanţie care se acordă în limitele mijloacelor financiare disponibile şi care nu presupune o compensare în cazul în care această garanţie nu se acordă. Prin compensaţie se înţeleg drepturile băneşti stabilite în scopul compensării cheltuielilor suportate de salariaţi în legătură cu executarea de către ei a obligaţiilor de muncă şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare (a se vedea art.172 alin.(2) din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003).

La propunerea de modificare a art.52, menţionăm că art.52 din Legea nr.170/2007 reglementează dreptul la transport al ofiţerului de informaţii, însă completarea propusă de autor cu alin.(1¹), care prevede achitarea indemnizaţiei "în mărimea unui salariu lunar, iar pentru fiecare membru al familiei – o indemnizaţie în mărime de 50% din salariu de funcţie al ofiţerului de informaţii" în cazul detaşării sau numirii ofiţerului de informaţii într-o funcţie care implică schimbarea localităţii de domiciliu a acestuia, nu face referire la drepturi suplimentare pentru asigurarea transportului ofiţerului de informaţii şi membrilor familiei acestuia.

În acest sens, se propune ca norma respectivă să fie atribuită la art.53 din Legea nr.170/2007 "Dreptul la asigurare financiară". Totodată, urmează a fi expres indicat că indemnizaţia propusă are un caracter unic.

Referitor la prevederile art.55¹, în scopul respectării regulii de aplicare a terminologiei constante, uniforme şi în corespundere cu cea utilizată în actele normative (art.54 alin.(1) lit.c) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative), cuvintele "spaţiu locativ de serviciu" se vor substitui cu cuvintele "locuinţă de serviciu".

Complementar, atragem atenţia că în norma legală propusă la art.55¹ alin. (1) este lipsită de temei prevederea potrivit căreia locuinţele de serviciu se vor repartiza prin act normativ al Serviciului, deoarece, conform art.21 din Legea nr.75/2015 cu privire la locuinţe, modul de acordare a locuinţelor se stabileşte de Guvern (a se vedea: Regulamentul cu privire la modul acordare a locuinţelor de serviciu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.914/2016).

Alin. (2) din art.55¹ dublează prevederile art.21 alin.(7) şi art.22 alin.(1) din Legea nr.75/2015 cu privire la locuinţe, potrivit cărora locuinţele de serviciu construite sau procurate din sursele bugetelor de stat sau locale nu pot fi înstrăinate sau trecute la alt tip de locuinţe, iar după expirarea termenului de valabilitate a contractului de locaţiune a locuinţei de serviciu, locatarul şi membrii familiei sale, precum şi foştii membri ai familiei trebuie să elibereze locuinţa în termen de până la 3 luni, în caz contrar ei urmează să fie evacuaţi pe cale judiciară.

Prin urmare, menţionăm asupra necesităţii evitării reglementării juridice a aspectelor ce vizează acelaşi obiect sau aceleaşi relaţii sociale în mai multe acte normative. Semnalăm că, potrivit regulilor de tehnică legislativă, în procesul de creaţie legislativă nu este admisă reglementarea juridică a aspectelor ce vizează acelaşi obiect sau aceleaşi relaţii sociale în mai multe acte normative, dublajul normativ fiind inadmisibil. Potrivit art.55 alin.(1) din Legea nr.100/2017, în cazul în care proiectul actului normativ cuprinde prevederi ce se regăsesc în alte acte normative în vigoare, se face trimitere expresă la actul normativ care le conţine.

Totodată, pentru elucidarea mărimii, modului de stabilire a indemnizaţiei pentru închirierea locuinţei, condiţiile şi procedura de acordare, alin.(3) se propune de expus în următoarea redacţie:

"(3) În cazul în care ofiţerului de informaţii nu i se poate oferi o locuinţă de serviciu corespunzătoare, acesta va beneficia de o indemnizaţie pentru închirierea locuinţei în mărimea şi modul stabilit de Guvern."

Astfel, atenţionăm că propunerea autorului de a stabili valoarea indemnizaţiei pentru închirierea spaţiului locativ în baza valorii de referinţă stabilite pentru calcularea salariilor personalului Serviciului nu respectă principiul "nediscriminare, echitate şi coerenţă, în sensul asigurării tratamentului egal şi a remunerării egale pentru muncă de valoare egală", întrucât atât personalului Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Ministerului Afacerilor Interne, cât şi militarilor Armatei Naţionale, la calcularea indemnizaţiei lunare pentru închirierea, spaţiului locativ li se aplică valoarea de referinţă generală pentru calcularea salariilor angajaţilor din sectorul bugetar, şi nu cele derogatorii. Valorile de referinţă stabilite la art.10 alin.(2) din Legea bugetară anuală au fost stabilite prin derogare de la prevederile alin.(1), pentru calcularea salariilor de bază angajaţilor prevăzuţi în stipulările respective, care activează în condiţii specifice de activitate, conform funcţiei deţinute, şi nu pot fi aplicate la stabilirea indemnizaţiei lunare pentru închirierea spaţiului locativ.

La art.III al proiectului de lege constatăm că, deşi pct.15, 19, 20, 23 şi 24 implică cheltuieli suplimentare, care nu au fost estimate şi, respectiv, nu au acoperire financiară, autorul propune intrarea în vigoare a acestora la data publicării şi la 1 ianuarie 2023. Astfel, amintim prevederile art.131 alin.(6) din Legea Supremă, care prevede că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Totodată, proiectul se va revizui prin prisma regulilor de tehnică legislativă.

Se va ţine cont că "sintagma" reprezintă o unitate sintactică stabilă, formată din mai multe cuvinte între care există un raport de subordonare, constituind o parte a unei propoziţii sau a unei fraze. La schimbarea unor cuvinte din conţinutul textului unui act normativ, pentru exprimarea corectă, se menţionează despre substituirea "cuvintelor" respective, iar la schimbarea unor cifre/semne şi cuvinte din conţinutul textului unui act normativ, pentru exprimarea corectă, se menţionează despre substituirea "textului" respectiv.

Pentru exprimarea normativă a intenţiei de modificare a actului normativ se nominalizează expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia propriu-zisă se formulează utilizându-se textul "se modifică după cum urmează:", urmat de redarea modificărilor. În cazul expunerii în redacţie nouă a conţinutului unui element structural sau a unei părţi a acestuia ori în cazul operaţiunii de completare cu o nouă dispoziţie se va utiliza textul "va avea următorul cuprins:", urmat de redarea noului text.

Referinţele la actele normative se vor expune conform prevederilor art.55 alin.(5) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, astfel încât la indicarea datei de adoptare a actului normativ să se indice numărul de ordine ca element de identificare, la care să se adauge anul în care a fost adoptat, aprobat sau emis acesta, fiind despărţite de o bară "/".

La art.II, cuvântul "calendaristice" se va exclude ca fiind inutil. În actele normative se specifică tipul zilelor doar în cazul în care termenul în care urmează a fi îndeplinite anumite acţiuni se referă la anumite zile concrete (de exemplu, lucrătoare).

La art.III, după cuvântul "publicării" se vor introduce cuvintele "în Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

La art.IV lit.a) din sintagma "legislaţiei în vigoare", cuvintele "în vigoare" se vor exclude" ca fiind inutile. Regula generală este că referinţele la actele normative reprezintă referinţe la legislaţia în vigoare şi doar pentru excepţiile de la regulă se va specifica dacă este vorba despre legislaţia aplicabilă la un anumit moment.

La nota informativă:

Reiterăm că nu au fost respectate prevederile Legii nr.100/2017, deoarece nu a fost descris impactul economico-financiar al modificărilor propuse.

De asemenea, atenţionăm că, referitor la abordarea prezentată în compartimentul "Fundamentarea economico-financiară şi a impactului de reglementare" potrivit căreia "pentru a realiza planificarea cheltuielilor financiare necesare, se propune intrarea în vigoare a normelor de la 1 ianuarie 2023", urmează a se ţine cont că bugetul se elaborează având la bază procesul bugetar şi calendarul bugetar.

Subsidiar comunicăm că actualmente una din prerogativele Guvernului este majorarea salariilor angajaţilor din sectorul bugetar, iar identificarea unor resurse financiare suplimentare pentru acoperirea măsurilor propuse pentru Serviciul de Informaţii şi Securitate este imposibilă, în condiţiile în care posibilităţile financiare ale statului sunt afectate de criza energetică etc.

Pornind de la cele expuse, proiectul poate fi susţinut, cu condiţia de a se revizui prin prisma propunerilor formulate, iar nota informativă completată cu informaţii suplimentare şi argumente privind costul modificărilor propuse asupra bugetului de stat, luându-se totodată în considerare şi faptul că orice măsură de politică nouă urmează a fi încadrată şi analizată în albia procesului de planificare bugetară pe termen mediu.