Lege nr. 190 din 19.07.1994

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

cu privire la petiţionare*

nr. 190-XIII  din  19.07.94

 (în vigoare 08.09.1994) 

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.6-8 art.23 din 24.01.2003

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.4 art.47 din 08.09.1994

* * *

Abrogat: 01.04.2019

Legea nr.116 din 19.07.2018

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Art.1. – Prezenta lege determină modalitatea de examinare a petiţiilor cetăţenilor Republicii Moldova, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (denumite în continuare organe), în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor lor legitime.

Art.1¹. – Prezenta lege se extinde asupra modului de examinare a petiţiilor adresate de organizaţiile legal constituite în numele colectivelor pe care le reprezintă.

Art.2. – Sub incidenţa prezentei legi cad cetăţenii străini şi apatrizii, ale căror drepturi şi interese legitime au fost lezate pe teritoriul Republicii Moldova.

Art.3. – (1) Prezenta lege nu se extinde asupra modului de examinare a petiţiilor, prevăzut de legislaţia de procedură penală, de procedură civilă, de procedură de executare, cu privire la contravenţiile administrative, precum şi de legislaţia muncii.

(2) Modul de examinare a cererilor privind încălcările drepturilor şi libertăţilor omului se reglementează de Legea nr.52 din 3 aprilie 2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul).

[Art.3 modificat prin Legea nr.166 din 31.07.2015, în vigoare 02.10.2015]

[Art.3 completat prin Legea nr.100-XVI din 15.05.2008, în vigoare 13.06.2008]

Art.4. – (1) Prin petiţie, în sensul prezentei legi, se înţelege orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri.

(2) Cererea prealabilă se adresează organului emitent. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, organului emitent sau organului ierarhic superior.

(3) Petiţionarul, care nu este satisfăcut de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul stabilit de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă.

Art.5. – (1) Petiţia se depune în scris sau în formă electronică în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Petiţia în formă electronică trebuie să corespundă cerinţelor faţă de documentul electronic, inclusiv aplicarea semnăturii digitale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

[Art.5 completat prin Legea nr.255-XVI din 29.11.2007, în vigoare 01.07.2008]

Art.6. – Petiţiile, ce ţin de problemele securităţii naţionale, de drepturile şi interesele legitime ale unor grupuri largi de cetăţeni, ori care conţin propuneri privind modificarea legislaţiei, deciziilor organelor de stat, se adresează Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.

Art.7. – (1) Petiţiile, în care sînt abordate oricare alte probleme decît cele menţionate la art.6, se adresează organelor sau persoanelor oficiale, de a căror competenţă nemijlocită ţine soluţionarea lor.

(2) Petiţiile, în care este atacat un act, o decizie, o acţiune ori inacţiune a unui organ administrativ sau persoană oficială, care au lezat drepturile şi interesele legitime ale petiţionarilor, se adresează organului ierarhic superior de primă instanţă.

(3) Petiţiile, în care sînt atacate deciziile organizaţiilor care nu au organele lor superioare, precum şi deciziile executivelor raionale, primăriilor oraşelor de subordonare republicană, se adresează instanţei de contencios administrativ.

[Art.7 modificat prin Legea nr.139-XV din 21.03.2003, în vigoare 15.04.2003]

Art.8. – (1) Petiţiile se examinează de către organele corespunzătoare în termen de 30 de zile lucrătoare, iar cele care nu necesită o studiere şi examinare suplimentară – fără întîrziere sau în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(4) şi (5).

(2) Termenul de examinare a petiţiei poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile lucrătoare de către conducătorul organului corespunzător, fapt despre care este informat petiţionarul, dacă:

a) sînt necesare consultări suplimentare pentru întocmirea răspunsului la petiţie;

b) petiţia se referă la un volum complex de informaţii sau dacă se impune studierea unor materiale suplimentare ce urmează a fi selectate şi folosite pentru întocmirea răspunsului.

(3) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului.

(4) Petiţiile (cererile) prin care se solicită o informaţie oficială se examinează în termenele stabilite în legislaţia privind accesul la informaţie.

(5) Petiţiile care conţin elemente de extraneitate se examinează în termen de pînă la 90 de zile lucrătoare, cu condiţia ca, în termen de 30 de zile lucrătoare, petiţionarului să i se expedieze un răspuns prin care să fie informat despre măsurile întreprinse în vederea soluţionării petiţiei sale. În cazul în care petiţionarul nu este de acord cu răspunsul primit, el are dreptul să sesizeze instanţa de contencios administrativ în modul stabilit.

[Art.8 modificat prin Legea nr.21 din 13.03.2014, în vigoare 05.04.2014]

[Art.8 modificat prin Legea nr.139-XV din 21.03.2003, în vigoare 15.04.2003]

Art.9. – (1) Dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, originalul petiţiei se expediază acestui organ în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.

(1¹) În cazul în care petiţionarul adresează aceluiaşi organ sau aceleiaşi persoane oficiale concomitent şi/sau consecutiv mai multe petiţii sesizînd aceeaşi problemă, acestea se vor comasa şi se vor examina, cu respectarea termenelor prevăzute la art.8, petiţionarul urmînd să primească un singur răspuns, care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite.

(1²) În cazul în care decizia referitoare la problemele sesizate în petiţie ţine de competenţa mai multor organe sau a mai multor persoane oficiale, o copie de pe aceasta se expediază, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, organelor şi/sau persoanelor oficiale corespunzătoare pentru a se expune pe marginea petiţiei înaintate.

(1³) Organul sau persoana oficială, concomitent cu remiterea petiţiei pentru examinare altui organ şi/sau altei persoane oficiale care are ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate, poate, după caz, să solicite de la organul sau de la persoana oficială indicată răspunsul cu privire la examinarea petiţiei.

(2) Se interzice remiterea petiţiilor organelor sau persoanelor oficiale, acţiunile ori deciziile cărora sînt atacate.

(3) În cazul în care, conform interdicţiei prevăzute la alin.(2), nu este posibilă remiterea petiţiei pentru examinare organului sau persoanei oficiale de a cărei competenţă ţine soluţionarea problemelor sesizate în petiţie, aceasta se restituie petiţionarului. Răspunsul prin care petiţionarului i se restituie petiţia se consideră răspuns la cererea prealabilă şi petiţionarul are dreptul să sesizeze instanţa de contencios administrativ în modul stabilit.

[Art.9 modificat prin Legea nr.21 din 13.03.2014, în vigoare 05.04.2014]

Art.10. – (1) Petiţiile trebuie să fie semnate de autor, indicîndu-se numele, prenumele şi domiciliul. Petiţiile în formă electronică conţin informaţii privind numele, prenumele, domiciliul şi adresa electronică a petiţionarului.

(2) Petiţiile ce nu întrunesc condiţiile prevăzute la alin.(1) se consideră anonime şi nu se examinează.

(3) Organul sau persoana oficială are dreptul să nu examineze în fond petiţiile care conţin un limbaj necenzurat sau ofensator, ameninţări la securitatea naţională, la ordinea publică, la viaţa şi sănătatea persoanei oficiale, precum şi a membrilor familiei acesteia.

(4) Petiţiile care conţin ameninţări la securitatea naţională, la ordinea publică, la viaţa şi sănătatea persoanei oficiale şi a membrilor familiei acesteia, precum şi ameninţări la adresa altor organe şi/sau a altor persoane oficiale sau grupuri de persoane, se vor remite organelor de drept competente.

(5) Dacă textul petiţiei nu este lizibil şi nu poate fi citit sau petiţia conţine informaţii insuficiente şi neconcludente referitor la problema abordată, petiţia nu se va examina, iar organul sau persoana oficială va informa petiţionarul despre motivul neexaminării, în cazul în care numele şi adresa indicate pot fi citite.

[Art.10 completat prin Legea nr.21 din 13.03.2014, în vigoare 05.04.2014]

[Alin.(2) art.10 modificat prin Legea nr.23 din 13.03.2014, în vigoare 04.04.2014]

Notă: Se declară neconstituţională propoziţia “Fac excepţie petiţiile ce conţin informaţii referitoare la securitatea naţională sau ordinea publică, care se remit spre examinare organelor competente.” din art.10 alin.(2) conform Hot. Curţii Constituţionale nr.25 din 17.09.2013, în vigoare 17 septembrie 2013

[Alin.(2) art.10 în redacţia Legii nr.73 din 04.05.2010, în vigoare 11.06.2010]

[Art.10 completat prin Legea nr.255-XVI din 29.11.2007, în vigoare 01.07.2008]

Art.11. – Petiţionarul are dreptul:

a) să expună personal argumente organului sau persoanei oficiale care examinează petiţia;

b) să beneficieze de serviciile avocatului;

c) să prezinte organului sau persoanei oficiale care efectuează examinarea materiale suplimentare ori să solicite organului sau persoanei oficiale de a cere aceste materiale;

d) să ia cunoştinţă de materialele examinării, dacă aceasta nu aduce atingere intereselor, drepturilor şi libertăţilor altor persoane;

e) să primească răspuns în scris, oral sau în formă electronică despre rezultatele examinării şi/sau înştiinţarea despre remiterea petiţiei organului sau persoanei oficiale, de competenţa căreia ţine soluţionarea chestiunilor abordate;

f) să ceară repararea pagubei în modul stabilit de legislaţie;

g) să solicite în scris sau în formă electronică sistarea examinării petiţiei.

[Art.11 completat prin Legea nr.21 din 13.03.2014, în vigoare 05.04.2014]

[Art.11 modificat prin Legea nr.255-XVI din 29.11.2007, în vigoare 01.07.2008]

Art.12. – (1) Organul sau persoana oficială cărora le-au fost adresate petiţiile sînt obligate:

a) să examineze petiţiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul stabilit de lege;

b) să asigure restabilirea drepturilor lezate şi recuperarea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat;

c) să asigure executarea deciziilor adoptate în urma examinării petiţiilor.

(2) Organul emitent este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi, după caz, să anuleze sau să modifice actul administrativ.

(3) Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi să anuleze actul administrativ, în întregime sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să anuleze actul administrativ emis cu acordul său.

Art.13. – (1) În procesul examinării petiţiei nu se admite divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra voinţei lui sau a altor informaţii, dacă acestea lezează drepturile şi interesele lui legitime, precum şi a informaţiilor ce constituie secrete de stat.

(2) Nu se admite elucidarea unor informaţii privind personalitatea petiţionarului, dacă acestea nu se referă la conţinutul petiţiei.

Art.14. – (1) Rezultatul examinării se aduce la cunoştinţă petiţionarului în scris sau în formă electronică, iar cu consimţămîntul lui – oral.

(2) Răspunsul trebuie să fie bazat pe materialele examinării şi să conţină trimiteri la legislaţie.

[Art.14 completat prin Legea nr.255-XVI din 29.11.2007, în vigoare 01.07.2008]

Art.15. – În cazul cînd cerinţele expuse în petiţie sînt recunoscute legale, organul sau persoana oficială, care au adoptat decizia despre satisfacerea lor, sînt obligate să ia măsuri în vederea compensării prejudiciilor materiale, în condiţiile legii, să soluţioneze problema responsabilităţii persoanelor vinovate de încălcarea legii.

Art.16. – (1) Petiţionarii, care consideră că drepturile lor sînt lezate şi nu sînt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale, care au examinat petiţia, au dreptul de a se adresa în instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, dacă, conform legii, se adresează direct în instanţă, sau de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă, sau, în caz dacă în intervalul menţionat nu au primit răspuns – din ziua cînd trebuiau să-l primească.

(2) Petiţionarul depune în instanţa de contencios administrativ, concomitent cu cererea, şi răspunsul organului sau persoanei oficiale, care i-au refuzat restabilirea dreptului.

(3) În cazul cînd petiţionarul nu a primit nici un răspuns în termenele stabilite, el va menţiona acest fapt în cererea depusă, iar instanţa de contencios administrativ va cere răspunsul respectiv.

(4) Instanţa de contencios administrativ examinează cererea conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.

[Art.16 modificat prin Legea nr.139-XV din 21.03.2003, în vigoare 15.04.2003]

Art.17. – Încălcarea ordinii oficial stabilite de organizare a lucrului cu petiţiile, precum şi a evidenţei sau păstrării lor de către persoanele special desemnate pentru aceasta, atrage după sine răspunderea disciplinară. În lipsa persoanelor indicate, răspunderea disciplinară o poartă conducătorul organului respectiv.

Art.18. – Refuzul neîntemeiat de a examina petiţia sau tărăgănarea examinării ei, adoptarea unor decizii ce contravin legislaţiei, divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra voinţei lui atrage după sine răspundere administrativă.

Art.19. – Persecutarea petiţionarului în legătură cu înaintarea petiţiei ori cu exprimarea unor aprecieri critice ce se conţin în ea, precum şi acţiunile prevăzute la art.18, dacă acestea au fost însoţite de abuz de putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu, de atitudine neglijentă faţă de îndatoririle sale din partea persoanelor cu funcţii de răspundere, în urma cărora au fost prejudiciate considerabil drepturile petiţionarului, interesele de stat şi obşteşti atrage după sine răspundere penală.

Art.20. – Petiţiile adresate a doua oară, care nu conţin argumente ori informaţii noi, nu se reexaminează, fapt despre care este informat în scris sau în formă electronică petiţionarul.

[Art.20 completat prin Legea nr.255-XVI din 29.11.2007, în vigoare 01.07.2008]

Art.21. – (1) Persoanele de stat de rang superior primesc petiţionarii în audienţă în modul stabilit de ele, dar nu mai rar de o dată pe lună.

(2) Conducătorii de ministere şi departamente organizează primirea petiţionarilor nu mai rar de două ori pe lună, iar conducătorii organelor de autoadministrare locală, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor – nu mai rar de o dată pe săptămînă.

Art.22. – Lucrările de secretariat privind examinarea petiţiilor în organe se efectuează în modul stabilit de Guvern.

Art.23. – Organizarea şi controlul asupra lucrului cu petiţiile revin organelor de autoadministrare locală, Guvernului şi Parlamentului.

________________

* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176.

Modificată şi completată prin:

1) Legea nr.18-XIV din 14.05.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.60-61, art.411;

2) Legea nr.454-XIV din 18.06.1999 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.73-77, art.349;

3) Legea nr.63-XV din 11.04.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.52-54, art.299;

4) Legea nr.312-XV din 28.06.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.81-83, art.610;

5) Legea nr.687-XV din 29.11.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.150-151, art.1203.