Prezenta lege stabileşte cadrul juridic privind protecţia şi bunăstarea animalelor de companie cu şi fără stăpân, precum şi interzice tratamentele cu cruzime, provocarea nejustificată a durerii, suferinţei sau vătămării şi uciderea nejustificată a acestora.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege reglementează:

a) activităţile de deţinere, întreţinere, identificare, comercializare, transportare şi de protecţie a animalelor de companie cu şi fără stăpân, cu respectarea principiilor menţionate la art.3, indiferent de forma de proprietate, precum şi alte activităţi care implică animale de companie;

b) responsabilităţile deţinătorilor de animale de companie şi ale autorităţilor responsabile de gestionarea efectivului de animale fără stăpân;

c) supravegherea şi mecanismele de participare civică la asigurarea protecţiei şi bunăstării animalelor de companie;

d) mecanismele de monitorizare, de control şi de sancţionare a încălcărilor legislaţiei din domeniu.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor activităţi:

a) întreţinerea, creşterea, comercializarea şi transportarea animalelor de companie;

b) acordarea asistenţei medicale veterinare;

c) reglementarea, gestionarea şi controlul efectivului de animale fără stăpân;

d) utilizarea animalelor de companie în activităţi publice şi recreative;

e) utilizarea animalelor de companie în terapia asistată de animale.

(3) Prezenta lege nu se aplică întreţinerii, creşterii şi comercializării animalelor destinate utilizării în scopuri ştiinţifice.

Articolul 3. Principii fundamentale

La executarea prezentei legi se respectă următoarele principii fundamentale:

a) principiul tratamentului uman – tratarea animalelor cu respect, fără cruzime, fără provocarea suferinţei inutile sau a vătămării nejustificate;

b) principiul egalităţii – acordarea unei protecţii egale tuturor animalelor, fără discriminare pe criterii de specie, rasă, vârstă, stare de sănătate, valoare economică sau statut juridic (cu sau fără stăpân);

c) principiul respectului – manifestarea unui comportament respectuos faţă de animale ca fiinţe vii, capabile să simtă, să manifeste emoţii şi să sufere;

d) principiul responsabilităţii – purtarea de către deţinătorii de animale de companie, de către autorităţile competente şi alte persoane implicate în activităţi cu animale de companie a răspunderii pentru viaţa şi bunăstarea acestora;

e) principiul prevenţiei – promovarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a cruzimii faţă de animale şi de asigurare a bunăstării acestora, inclusiv prin educarea unei atitudini morale şi umane faţă de ele.

Articolul 4. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. abandon – părăsire intenţionată a unui animal de companie aflat în proprietatea sau îngrijirea unei persoane, în afara locului său obişnuit de deţinere, fără a i se asigura hrana, adăpostul şi asistenţa medicală veterinară necesare, cu scopul de a renunţa la dreptul de proprietate sau la responsabilitatea faţă de acesta;

2. activitate educaţională şi recreativă asistată de animale – activitate cu caracter educaţional şi recreativ desfăşurată cu implicarea animalelor de companie, destinată îmbunătăţirii stării intelectuale şi calităţii vieţii umane, practicată de specialişti sau voluntari instruiţi în acest scop;

3. adopţie – procedură de luare la întreţinere şi asumare a responsabilităţii directe sau prin asigurarea îngrijirii la distanţă a unui animal de companie abandonat, dintr-un azil sau dintr-un centru de întreţinere temporară a animalelor ori de la o persoană fizică sau juridică, precum şi direct din habitat, cu respectarea prevederilor prezentei legi;

4. animal de companie – animal deţinut sau destinat a fi deţinut de către om, în scopuri private necomerciale, pentru companie sau agrement;

5. animal fără stăpân – animal de companie care nu are adăpost şi nu se află în posesia, sub controlul sau supravegherea directă a vreunei persoane;

6. azil – unitate specializată destinată plasării temporare, întreţinerii şi protecţiei animalelor de companie cu şi fără stăpân confiscate sau capturate, care funcţionează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi îndeplineşte următoarele funcţii:

a) acordarea ajutorului operativ şi asistenţei medicale veterinare animalelor, inclusiv ameliorarea suferinţei acestora prin intervenţii de specialitate;

b) asigurarea îngrijirii pe termen lung pentru animalele care nu au fost revendicate sau cărora nu li s-a găsit un nou deţinător;

c) facilitarea reunirii animalelor pierdute cu fostul deţinător;

d) identificarea unui nou adăpost sau a unui nou deţinător pentru animalele fără stăpân;

7. bunăstare a animalului – stare fizică şi psihică a animalului determinată de asigurarea unui tratament uman faţă de acesta, precum şi a unor condiţii de întreţinere corespunzătoare pentru satisfacerea necesităţilor sale biologice şi etologice, pentru adaptare şi creştere;

8. capturare a animalului – prindere intenţionată a animalului realizată cu ajutorul unor mijloace care nu-i provoacă suferinţă inutilă, având ca scop protecţia, relocarea, îngrijirea sau desfăşurarea altor acţiuni prevăzute de prezenta lege;

9. carantină – măsură sanitară veterinară care constă în izolarea animalelor, prin excluderea contactului direct sau indirect cu alte animale din afara unităţii epidemiologice, pentru prevenirea răspândirii unor boli transmisibile, pe o perioadă determinată, pe a cărei durată animalele izolate se supun supravegherii şi, în caz de necesitate, testării şi tratamentului medical veterinar;

10. centru de întreţinere temporară a animalelor (în continuare – CÎTA) – unitate specializată destinată deţinerii temporare a animalelor de companie cu şi fără stăpân, confiscate, înstrăinate, găsite sau capturate în conformitate cu prezenta lege, care prestează servicii de capturare, sterilizare, vaccinare, asistenţă medicală veterinară şi oferă facilităţi pentru adopţia ulterioară a animalelor;

11. comerţ cu animale de companie – ansamblu de tranzacţii practicate în scopuri lucrative, care implică transferul de proprietate asupra animalelor de companie;

12. creştere şi reproducere a animalelor de companie în scop comercial – activitate de deţinere, reproducere şi întreţinere a animalelor de companie, desfăşurată cu scopul principal de obţinere a beneficiului economic, indiferent de forma juridică de organizare a entităţii care o desfăşoară;

13. cruzime faţă de animale – orice acţiune sau omisiune intenţionată ori săvârşită din neglijenţă, care provoacă animalului durere, suferinţă, traume sau moarte, precum şi orice altă faptă prevăzută la art.26;

14. eutanasie – act efectuat de un medic veterinar sau sub responsabilitatea acestuia, care are ca efect moartea animalului, realizat fără suferinţă sau cu un minimum de durere fizică şi psihică, printr-o metodă umană şi cu efect imediat, aprobată de Colegiul Medicilor Veterinari din Republica Moldova;

15. identificare a animalului – proces de atribuire unui animal, prin mijloace autorizate, a unui număr unic care permite stabilirea identităţii şi înregistrarea acestuia;

16. înregistrare a animalului – introducere în Sistemul informaţional automatizat "Registrul animalelor de companie" a datelor privind animalul de companie şi deţinătorul acestuia;

17. mutilare – vătămare a unui animal, care îi cauzează pierderea totală sau parţială a unui organ sau a unei părţi a corpului, cu sau fără afectarea funcţiei fiziologice;

18. Programul naţional de control şi supraveghere epidemiologică (în continuare – Programul CSE) – componentă a Programului naţional de reglementare a efectivului de animale fără stăpân, având ca obiectiv aplicarea unor măsuri de gestionare a efectivului de animale fără stăpân şi incluzând activităţi precum capturarea, sterilizarea, vaccinarea, identificarea, crotalierea, înregistrarea în Sistemul informaţional automatizat "Registrul animalelor de companie" şi returnarea acestora în habitatul lor (locul capturării);

19. Programul naţional privind reglementarea efectivului de animale fără stăpân (în continuare – Programul REAFS) – document de politici publice care stabileşte un plan de acţiuni la nivel naţional în scopul reglementării efectivului de animale fără stăpân, al protejării sănătăţii publice şi asigurării bunăstării animalelor;

20. Sistemul informaţional automatizat "Registrul animalelor de companie" (în continuare – SIA "RAC") – componentă a Sistemului informaţional automatizat "Registrul de stat al animalelor", destinată colectării, stocării şi actualizării informaţiilor cu privire la animalele de companie şi deţinătorii acestora;

21. secţie teritorială de control şi de protecţie a animalelor (în continuare – STCPA) – structură creată şi abilitată de către o autoritate a administraţiei publice locale de nivelul al doilea sau, după caz, de către o autoritate a administraţiei publice locale de nivelul întâi, în limita resurselor disponibile, care are atribuţii de supraveghere, control şi reglementare în domeniul protecţiei animalelor de companie, precum şi de gestionare a efectivului de animale fără stăpân;

22. semn de proprietate – element aplicat sau ataşat animalului (zgardă, botniţă, lesă, transponder, tatuaj, medalion, crotalie sau un alt semn distinctiv) care permite identificarea apartenenţei acestuia faţă de un deţinător;

23. situaţie de pericol iminent – circumstanţă în care un animal necesită intervenţie umană imediată sau asistenţă medicală veterinară urgentă pentru a se preveni orice pericol pentru viaţa şi sănătatea acestuia;

24. sterilizare (sau castrare) – intervenţie chirurgicală sau tratament medicamentos efectuat cu scopul de a împiedica reproducerea animalului, prin suprimarea funcţiei lui de reproducere;

25. terapie asistată de animale – formă de terapie complementară care are drept scop atenuarea tulburărilor fizice, emoţionale sau cognitive ale persoanelor, practicată în exclusivitate de personal medical calificat, în care un animal special pregătit este implicat, în mod controlat, ca parte integrantă a procesului terapeutic;

26. transponder (microcip) – dispozitiv electronic de identificare având o dublă funcţie: stocarea unui număr unic de identificare şi transmiterea acestuia în cazul în care este activat de un câmp de radiofrecvenţă corespunzător;

27. tratament uman – atitudine şi comportament faţă de animale prin care se respectă demnitatea acestora, excluzând orice formă de neglijenţă, abuz sau cruzime;

28. zonă de contact cu animale – spaţiu special amenajat, inclusiv pentru expoziţii, spectacole, precum şi volieră, zonă, teren sau încăpere destinate întreţinerii şi/sau utilizării animalelor în scopuri de divertisment sau educative, pentru a le oferi vizitatorilor posibilitatea de a intra în contact fizic direct cu animalele, inclusiv prin atingere, mângâiere sau hrănire.

Capitolul II

DELIMITAREA COMPETENŢELOR

Articolul 5. Competenţele Guvernului

În domeniul protecţiei animalelor, Guvernul are următoarele competenţe:

a) stabilirea obiectivelor şi direcţiilor prioritare ale politicii de stat în domeniu;

b) asigurarea coordonării interinstituţionale, prin structurile sale specializate în domeniu;

c) aprobarea cadrului normativ în domeniul protecţiei animalelor de companie;

d) aprobarea Programului REAFS şi asigurarea resurselor financiare pentru implementarea acestuia;

e) asigurarea alocării de mijloace financiare pentru crearea, dezvoltarea şi funcţionarea SIA "RAC".

Articolul 6. Competenţele Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare este autoritatea centrală responsabilă de realizarea politicii de stat în domeniul protecţiei, sănătăţii, bunăstării şi identificării animalelor, având următoarele competenţe:

a) elaborarea şi promovarea politicilor publice şi a actelor normative în domeniul protecţiei, sănătăţii, bunăstării şi identificării animalelor;

b) asigurarea implementării tratatelor internaţionale în domeniul protecţiei animalelor la care Republica Moldova este parte şi exercitarea funcţiei de punct naţional de contact pentru acestea;

c) monitorizarea punerii în aplicare a actelor normative şi implementării politicilor publice în domeniul protecţiei animalelor;

d) cooperarea cu autorităţile administraţiei publice locale, cu organizaţii necomerciale şi cu alte entităţi relevante în vederea implementării politicilor publice în domeniul protecţiei animalelor;

e) elaborarea regulamentului-cadru privind deţinerea animalelor de companie, care se aprobă de către Guvern;

f) participarea, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetări, la elaborarea şi promovarea programelor educaţionale privind dezvoltarea unei atitudini responsabile şi umane faţă de animale şi prevenirea cruzimii faţă de acestea.

Articolul 7. Competenţele Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – ANSA) este autoritatea competentă în domeniul protecţiei, sănătăţii, bunăstării şi identificării animalelor, având următoarele atribuţii:

a) punerea în aplicare a actelor normative şi implementarea politicilor publice în domeniul protecţiei, sănătăţii, bunăstării şi identificării animalelor;

b) înregistrarea şi ţinerea evidenţei deţinătorilor de animale, inclusiv a celor care desfăşoară activităţi de creştere în scop comercial, de vânzare sau de întreţinere a animalelor de companie;

c) exercitarea controlului privind respectarea legislaţiei din domeniul protecţiei şi bunăstării animalelor de companie;

d) constatarea şi examinarea contravenţiilor în domeniul protecţiei animalelor de companie, în condiţiile legii;

e) emiterea de autorizaţii sanitare veterinare;

f) cooperarea cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în domeniul protecţiei, sănătăţii, bunăstării şi identificării animalelor de companie;

g) deţinerea şi administrarea SIA "RAC", precum şi asigurarea identificării şi înregistrării animalelor de companie.

Articolul 8. Competenţele Ministerului Afacerilor Interne

Ministerul Afacerilor Interne, prin intermediul Inspectoratului General al Poliţiei, asigură menţinerea ordinii şi securităţii publice, precum şi prevenirea, investigarea şi constatarea infracţiunilor şi contravenţiilor în domeniul protecţiei şi bunăstării animalelor, având următoarele competenţe:

a) intervenţia promptă la sesizările privind cazurile de tratare cu cruzime a animalelor sau în situaţiile în care viaţa ori integritatea acestora se află în pericol iminent;

b) examinarea şi documentarea cazurilor de tratare cu cruzime a animalelor;

c) desfăşurarea activităţilor de prevenire, depistare şi combatere a faptelor de cruzime faţă de animale;

d) colaborarea cu autorităţile competente din domeniu, inclusiv cu ANSA, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu organizaţiile necomerciale pentru protecţia animalelor şi cu reprezentanţii societăţii civile, în vederea prevenirii şi combaterii tratării cu cruzime a animalelor şi a respectării prezentei legi.

Articolul 9. Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale

(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea, în limita resurselor financiare disponibile, exercită următoarele competenţe în domeniul protecţiei animalelor:

a) punerea în aplicare, în colaborare cu reprezentanţii STCPA, a actelor normative şi a documentelor de politici în domeniul protecţiei animalelor privind lupta împotriva tratării acestora cu cruzime;

b) asigurarea, la nivel local, a realizării Programului REAFS, în colaborare cu organizaţiile necomerciale pentru protecţia animalelor;

c) notificarea anuală a ANSA şi informarea societăţii civile, precum şi publicarea datelor referitoare la efectuarea măsurilor privind realizarea Programului REAFS;

d) elaborarea şi aprobarea Regulamentului privind deţinerea animalelor de companie, în baza regulamentului-cadru menţionat la art.6 lit.e);

e) includerea în programele de dezvoltare locală a problematicii prevenirii şi combaterii tratării cu cruzime a animalelor, a reglementării efectivului de animale fără stăpân, inclusiv informarea populaţiei cu privire la importanţa protecţiei animalelor;

f) crearea de STCPA şi CÎTA şi asigurarea funcţionării acestora;

g) asigurarea participării reprezentanţilor STCPA la procesul de luare a deciziilor, inclusiv la aprobarea reglementărilor, a programelor şi la crearea comisiilor, precum şi la procedurile de încheiere a contractelor privind achiziţiile de servicii publice în domeniu şi la emiterea altor decizii în temeiul prezentei legi.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi, în limita resurselor financiare aprobate în acest scop de către consiliul local pe anul bugetar respectiv, exercită următoarele competenţe:

a) contribuirea, în colaborare cu reprezentanţii STCPA, la implementarea politicii de stat în domeniul protecţiei animalelor privind lupta împotriva tratării acestora cu cruzime;

b) asigurarea, la nivel local, a realizării şi respectării Programului REAFS, în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile;

c) notificarea anuală a ANSA şi informarea societăţii civile, precum şi publicarea datelor referitoare la efectuarea măsurilor privind realizarea Programului REAFS;

d) elaborarea şi aprobarea Regulamentului privind deţinerea animalelor de companie, în baza regulamentului-cadru menţionat la art.6 lit.e);

e) crearea de STCPA şi CÎTA şi asigurarea funcţionării acestora.

(3) STCPA realizează următoarele activităţi:

a) asigură monitorizarea şi coordonarea activităţilor de capturare, sterilizare, eliberare a animalelor, precum şi de întreţinere a acestora în CÎTA sau în aziluri;

b) ţine evidenţa animalelor cu şi fără stăpân din teritoriu şi organizează programe de înregistrare a animalelor de companie;

c) prezintă autorităţilor administraţiei publice locale propuneri de modificare a actelor normative şi a documentelor de politici, precum şi avize la elaborarea actelor administrative, în temeiul prezentei legi;

d) realizează, în coordonare cu poliţia, măsuri de prevenire a relelor tratamente faţă de animale în cazurile în care se constată, în temeiul prezentei legi, un pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea animalelor;

e) organizează, efectuează şi monitorizează programe de sterilizare gratuită a animalelor de companie cu şi fără stăpân;

f) elaborează şi desfăşoară campanii informaţionale privind tratamentul uman şi responsabil faţă de animale;

g) dezvoltă parteneriate sociale cu organizaţii necomerciale pentru protecţia animalelor;

h) administrează site-ul său web oficial şi publică informaţii privind activitatea sa, precum şi informaţii privind pierderea, găsirea, capturarea animalelor, locurile în care acestea au fost capturate (aria, adresa, imaginea) şi alte informaţii relevante;

i) elaborează şi gestionează, în colaborare cu CÎTA, programul privind adopţia animalelor.

Capitolul III

DEŢINEREA ŞI ÎNTREŢINEREA ANIMALELOR

Secţiunea 1

Cerinţe generale pentru deţinerea şi întreţinerea animalelor

Articolul 10. Deţinerea şi întreţinerea animalelor

(1) Orice persoana care deţine sau are în îngrijire un animal de companie este responsabilă pentru sănătatea şi bunăstarea acestuia.

(2) Întreţinerea animalelor de companie cu şi fără stăpân se realizează ţinându-se cont de nevoile lor etologice în funcţie de specie şi rasă, asigurându-li-se condiţiile necesare pentru menţinerea sănătăţii şi bunăstării, inclusiv apă, hrană, îngrijire, posibilitate de mişcare, asistenţă medicală veterinară.

(3) Un animal nu poate fi deţinut ca animal de companie dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin.(2) şi cele stabilite în regulamentul-cadru privind deţinerea animalelor de companie.

(4) Este interzisă întreţinerea animalelor în următoarele condiţii:

a) în spaţii insalubre, întunecoase, fără ventilaţie sau cu temperaturi extreme, necorespunzătoare necesităţilor fiziologice ale speciei;

b) în izolare totală faţă de stimuli naturali sau interacţiune socială, în cazul speciilor care necesită socializare.

(5) În raport cu animalele se interzice:

a) expunerea la violenţă fizică sau psihică;

b) neacordarea asistenţei medicale veterinare în caz de necesitate;

c) privarea de hrană şi apă;

d) utilizarea în scopuri ilegale, inclusiv în lupte între animale şi în dresaj violent.

(6) Autorităţile publice, în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile, desfăşoară campanii de informare, educare şi responsabilizare a cetăţenilor privind deţinerea animalelor.

(7) Numărul de animale de companie deţinute în locuinţe sau în curţi se stabileşte de către autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu normele sanitare veterinare şi condiţiile de întreţinere.

(8) Activitatea de creştere, întreţinere şi reproducere în scopuri comerciale a animalelor de companie se supune autorizării sanitare veterinare.

Articolul 11. Drepturile şi obligaţiile deţinătorilor de animale de companie

(1) Deţinătorii de animale de companie au următoarele drepturi:

a) să deţină şi să crească animale de companie în condiţii care respectă normele de bunăstare şi protecţie a animalelor, prevăzute de legislaţie;

b) să decidă, în condiţiile legii, cu privire la adopţia sau înstrăinarea animalelor;

c) să solicite şi să primească sprijin din partea autorităţilor competente în caz de pierdere, furt, abuz sau pericol pentru animale;

d) să beneficieze de servicii de identificare, înregistrare, sterilizare şi asistenţă medicală veterinară pentru animalele pe care le deţin;

e) să fie informaţi cu privire la îngrijirea, hrănirea şi comportamentul animalelor de companie.

(2) Deţinătorii de animale de companie au următoarele obligaţii:

a) să asigure identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute;

b) să supravegheze comportamentul animalelor astfel încât să nu pună în pericol sănătatea sau siguranţa publică ori integritatea altor animale;

c) să asigure îngrijirea animalelor în funcţie de necesităţile fiziologice, biologice şi de caracteristicile individuale ale acestora;

d) să asigure animalelor condiţii adecvate de bunăstare, inclusiv hrană, apă, adăpost, îngrijire, vaccinare anuală şi asistenţă medicală veterinară la necesitate;

e) să evite orice formă de cruzime faţă de animale;

f) să nu abandoneze, sub niciun pretext, animalele;

g) să respecte cerinţele privind transportul, carantina şi asistenţa medicală veterinară;

h) să asigure deţinerea animalelor în condiţii care nu afectează drepturile celorlalte persoane care locuiesc în condominiu şi utilizează spaţii sau zone de destinaţie comună;

i) în cazul în care deţin câini aparţinând raselor care necesită o responsabilitate specială, dintre cele specificate în anexa nr.1, să-i plimbe cu lesă şi cu botniţă;

j) să colecteze şi să evacueze dejecţiile animalelor deţinute, în vederea prevenirii riscurilor pentru sănătatea publică;

k) să deţină animalele în condiţii salubre, astfel încât să fie excluse riscurile pentru sănătatea oamenilor, a animalelor şi pentru mediu;

l) în cazul în care renunţă la dreptul de proprietate asupra animalelor sau nu au capacitatea să le asigure animalelor condiţii de întreţinere conforme necesităţilor fiziologice ale acestora – să transmită animalele unor noi deţinători sau unor aziluri ori să sesizeze în acest sens autorităţile abilitate în domeniu sau organizaţiile necomerciale pentru protecţia animalelor.

(3) Deţinerea câinilor aparţinând raselor care necesită o responsabilitate specială, indicate în anexa nr.1, este permisă doar în baza unui certificat de origine, eliberat în conformitate cu art.16 alin.(2).

(4) Creşterea şi reproducerea câinilor aparţinând raselor de câini potenţial periculoşi, specificate în anexa nr.2, sunt interzise.

(5) Se interzice plimbarea animalelor de companie de către persoanele:

a) lipsite de capacitate de exerciţiu sau de discernământ;

b) cu deficienţe fizice sau psihice care nu le permit să deţină controlul deplin asupra animalului;

c) aflate în stare de ebrietate sau sub influenţa substanţelor narcotice ori psihotrope;

d) care nu au împlinit vârsta de 16 ani, dacă nu sunt însoţite de un adult responsabil.

Articolul 12. Transportarea animalelor de companie

(1) Transportarea animalelor de companie se realizează cu respectarea necesităţilor lor fiziologice, în funcţie de specie şi rasă, în condiţii care să le asigure protecţia şi bunăstarea.

(2) Deţinătorii de animale de companie au obligaţia de a asigura transportul acestora în condiţii care garantează, pe întreaga durată a deplasării, confortul, siguranţa şi bunăstarea animalelor, prin utilizarea unor mijloace de transport echipate corespunzător.

(3) Transportarea animalelor care aparţin unor specii sau rase diferite se efectuează în cuşti sau boxe separate.

(4) Modul de transportare a animalelor de companie în transportul public se aprobă de către Guvern.

Articolul 13. Asistenţa medicală veterinară şi întreţinerea animalelor bolnave

(1) Deţinătorii de animale asigură îngrijirea sănătăţii acestora şi, în caz de îmbolnăvire sau rănire, le acordă asistenţa necesară sau se adresează unui medic veterinar.

(2) Extrasele din Registrul ambulator de tratamente ale animalelor se eliberează la solicitarea deţinătorului animalului sau, după caz, a persoanei care a solicitat astfel de servicii pentru un animal fără stăpân.

Articolul 14. Interdicţii privind reproducerea şi modificarea animalelor

(1) Se interzice utilizarea metodelor de reproducere a animalelor care le pot afecta sănătatea şi bunăstarea sau le pot provoca moartea.

(2) Reproducerea animalelor care prezintă agresivitate ereditară este interzisă.

(3) Se interzice utilizarea tehnologiilor de inginerie genetică în scopul sporirii efectivului de animale sau al modificărilor structurale care pot prejudicia sănătatea şi bunăstarea acestora.

(4) Lista raselor de câini potenţial periculoşi interzise pentru creştere şi reproducere este prevăzută în anexa nr.2.

Articolul 15. Cerinţe generale de înregistrare a animalelor de companie

(1) Animalele de companie se identifică şi se înregistrează în termenul stabilit de autorităţile administraţiei publice locale, calculat de la data naşterii sau intrării în posesie a animalelor. Termenul aplicabil fiecărei specii este prevăzut în regulamentul privind deţinerea animalelor de companie aprobat la nivel local, fără a se depăşi termenul stabilit la art.34 alin.(1).

(2) Animalele de companie întreţinute în azil sau în CÎTA se supun în mod obligatoriu identificării şi înregistrării.

(3) În cazul înstrăinării, pierderii sau morţii animalului de companie, deţinătorul acestuia solicită, în termen de 7 zile lucrătoare, modificarea datelor în SIA "RAC".

(4) Înregistrarea animalelor de companie se efectuează în conformitate cu prevederile regulamentului cu privire la gestionarea SIA "RAC", care se aprobă de către Guvern.

Articolul 16. Înregistrarea şi controlul câinilor care necesită o responsabilitate specială

(1) Lista raselor de câini care necesită o responsabilitate specială este prevăzută în anexa nr.1.

(2) Apartenenţa unui câine la o anumită rasă se stabileşte în baza certificatului de origine emis de o entitate autorizată de Federaţia Chinologică Internaţională sau de Organizaţia Chinologică din Republica Moldova. În lipsa acestui document, apartenenţa se stabileşte de către un specialist cu pregătire şi competenţe chinologice, conform procedurii stabilite de ANSA.

(3) Deţinerea şi creşterea câinilor incluşi în lista raselor care necesită o responsabilitate specială se permit cu condiţia absolvirii de către deţinător, împreună cu animalul, a unui curs de instruire privind comportamentul canin şi controlul animalului, susţinut într-un centru de instruire autorizat. Finalizarea cursului se atestă printr-un certificat emis de instituţia respectivă.

(4) La cursul prevăzut la alin.(3) pot participa doar persoanele cu capacitate deplină de exerciţiu, care deţin certificat medical cu aviz psihiatric şi narcologic pozitiv, eliberat conform legislaţiei.

(5) Calitatea de centru de instruire autorizat, menţionat la alin.(3), poate fi acordată asociaţiilor profesionale şi centrelor de instruire acreditate conform legislaţiei.

(6) Deţinătorii de câini care necesită o responsabilitate specială sunt obligaţi să înregistreze animalele în registrul ţinut de Organizaţia Chinologică din Republica Moldova, afiliată Federaţiei Chinologice Internaţionale.

(7) Regulamentul privind regimul de deţinere a câinilor care necesită o responsabilitate specială se elaborează şi se aprobă de către Guvern.

Secţiunea a 2-a

Creşterea şi comercializarea animalelor de companie

Articolul 17. Înstrăinarea animalelor de companie

(1) Creşterea şi reproducerea animalelor de companie în scop comercial, precum şi desfăşurarea activităţilor de întreprinzător cu implicarea animalelor de companie sunt permise doar în baza unei autorizaţii sanitare veterinare.

(2) Înstrăinarea animalelor de companie se permite:

a) la locul de întreţinere a animalelor;

b) în cadrul expoziţiilor de scurtă durată autorizate, organizate de cluburi chinologice sau felinologice;

c) în cadrul evenimentelor desfăşurate de organizaţii necomerciale pentru protecţia animalelor;

d) în exploataţii de animale, autorizate;

e) în aziluri autorizate.

(3) Înstrăinarea animalelor de companie se interzice:

a) în locuri neautorizate;

b) în pet shopuri (zoo magazine), în pieţe sau în alte locuri publice.

(4) Animalele de companie nu pot fi înstrăinate:

a) către persoane cu antecedente penale nestinse pentru fapte de cruzime faţă de animale;

b) către persoane sancţionate contravenţional pentru fapte de cruzime faţă de animale;

c) către persoane care nu au împlinit vârsta de 16 ani.

(5) La înstrăinarea unui animal, deţinătorul acestuia are obligaţia de a-l informa pe noul deţinător cu privire la specia, rasa, starea de sănătate ale animalului, condiţiile de întreţinere necesare, precum şi de a-i preda carnetul de sănătate şi/sau paşaportul animalului.

(6) Regulile privind comerţul electronic cu animale de companie sunt specificate în anexa nr.3.

Articolul 18. Întreţinerea şi comercializarea animalelor în pet shopuri

(1) Comercializarea animalelor de companie sănătoase se permite cu condiţia ca acestea să fie însoţite de documente sanitare veterinare, de origine şi, după caz, de identificare, eliberate în condiţiile legii.

(2) În cadrul pet shopurilor, animalele trebuie întreţinute în condiţii care le asigură:

a) protecţia împotriva contactului direct cu vizitatorii, în scopul prevenirii stresului sau rănirilor;

b) protecţia faţă de condiţii de mediu nefavorabile (zgomot excesiv, temperaturi inadecvate, lumină intensă, umiditate necorespunzătoare etc.);

c) respectarea cerinţelor etologice caracteristice speciei, rasei şi vârstei animalului.

(3) Personalul unităţii comerciale oferă potenţialilor cumpărători informaţii complete şi veridice privind specia şi rasa animalului, nevoile fiziologice şi comportamentale, cerinţele minime de întreţinere şi îngrijire, originea animalului şi tratamentele medicale veterinare sau vaccinurile administrate anterior.

(4) Pet shopurile asigură animalelor de companie pe care le deţin acordarea asistenţei medicale veterinare de către medici veterinari sau de către felceri veterinari.

(5) Personalul care se ocupă direct de întreţinerea animalelor în pet shopuri trebuie să posede cunoştinţe minime de etologie, bunăstare şi igienă a animalelor.

Articolul 19. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale

(1) Este interzisă transmiterea dreptului de proprietate asupra animalelor de companie cu titlu de executare silită, de compensare, de dare ca plată sau în contul neexecutării unor obligaţii pecuniare, indiferent de natura acestora.

(2) Dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui animal de companie încetează în cazul constatării, în conformitate cu prevederile prezentei legi, a unor acte de cruzime, de rele tratamente sau de neglijenţă gravă săvârşite de titularul acestor drepturi.

Capitolul IV

ÎNTREŢINEREA ANIMALELOR FĂRĂ STĂPÂN

Secţiunea 1

Gestionarea şi protecţia animalelor fără stăpân

Articolul 20. Reglementarea efectivului de animale fără stăpân

(1) Reglementarea efectivului de animale fără stăpân se realizează în conformitate cu Programul REAFS.

(2) Programul REAFS se elaborează în colaborare cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu ANSA şi cu STCPA, precum şi în coordonare cu organizaţiile necomerciale pentru protecţia animalelor.

(3) Programul REAFS se aprobă prin hotărâre a Guvernului, pentru un termen de 5 ani. Acesta se evaluează de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare o dată la doi ani şi se revizuieşte, în caz de necesitate, cel puţin o dată la doi ani, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Raportul cu privire la implementarea Programului REAFS şi a planului de acţiuni se elaborează de către ANSA şi se prezintă spre examinare Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Guvernului până la data de 10 aprilie a anului următor celui de gestiune, evidenţiind gradul de realizare a obiectivelor generale şi specifice stabilite în program şi al activităţilor prevăzute în planul de acţiuni. În cazul unor devieri semnificative de la obiectivele planificate, se propune un proiect de modificare a Programului REAFS.

(5) ANSA, în colaborare cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, asigură informarea societăţii civile, precum şi a instituţiilor interesate, cu privire la realizarea Programului REAFS şi stabileşte termene rezonabile pentru consultări publice.

(6) Controlul efectivului de animale fără stăpân include următoarele acţiuni:

a) prevenirea reproducerii necontrolate, prin campanii de sterilizare în masă;

b) identificarea şi înregistrarea animalelor capturate;

c) asigurarea unor condiţii de viaţă adecvate în CÎTA sau în aziluri;

d) promovarea adopţiei responsabile;

e) returnarea animalelor în habitatul lor natural în cazurile permise de lege şi în condiţiile absenţei oricărui risc pentru sănătatea şi siguranţa publică.

Articolul 21. Capturarea animalelor

(1) Capturarea animalelor fără stăpân se efectuează în următoarele scopuri:

a) returnarea către deţinătorul legal sau predarea către alte persoane pentru întreţinere şi îngrijire;

b) reglementarea efectivului de animale fără stăpân;

c) acordarea asistenţei medicale veterinare.

(2) Capturarea animalelor fără stăpân se efectuează cu avizul STCPA, care ţine evidenţa acţiunilor de capturare.

(3) Unităţile de asistenţă medicală veterinară, azilurile şi CÎTA au dreptul de a steriliza animalele în cadrul Programului CSE.

(4) Câinii capturaţi se plasează în CÎTA teritorial, iar în cazul lipsei acestuia, în cel mai apropiat CÎTA disponibil.

(5) Animalele fără stăpân aflate în spaţiul public se supun capturării obligatorii în scopurile specificate la alin.(1).

(6) Animalele înregistrate pot fi capturate pentru:

a) aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor infecţioase sau parazitare;

b) acordarea asistenţei medicale veterinare;

c) izolare, în cazul în care manifestă un comportament agresiv sau periculos faţă de alte animale sau faţă de oameni;

d) plasare în carantină.

(7) Animalele capturate se plasează în CÎTA pentru adopţie sau se returnează deţinătorului legal ori în habitatul lor natural, cu excepţia animalelor agresive care prezintă pericol pentru societate.

(8) Animalele capturate se plasează obligatoriu în carantină pentru o perioadă de 14 zile lucrătoare de la data capturării. După expirarea acestui termen, animalele se returnează deţinătorului, se plasează în aziluri, se oferă spre adopţie sau se returnează în habitatul lor natural.

(9) Capturarea sau eliberarea animalelor fără stăpân se efectuează exclusiv în baza unui aviz de capturare sau eliberare emis de STCPA.

(10) Unităţilor de capturare a animalelor fără stăpân li se interzice:

a) să acţioneze fără avizul de capturare emis de STCPA;

b) să captureze animalele direct de la persoane fizice sau juridice.

(11) Unităţile de capturare sunt obligate să ţină o evidenţă zilnică a animalelor capturate.

(12) Regulamentul privind capturarea animalelor fără stăpân se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

Articolul 22. Întreţinerea şi returnarea

(1) Întreţinerea animalelor în aziluri improvizate, amenajate în case de locuit şi în zone rezidenţiale este interzisă.

(2) Animalele plasate în CÎTA sau în aziluri se supun:

a) izolării sau carantinei, după caz;

b) asistenţei medicale veterinare;

c) identificării şi înregistrării.

(3) La returnarea animalului către deţinătorul său ori la înstrăinarea către un nou deţinător se eliberează un certificat medical veterinar care atestă starea de sănătate a animalului.

(4) Modalitatea de organizare şi funcţionare a CÎTA şi a azilurilor se stabileşte în regulamentul-cadru privind deţinerea animalelor de companie, precum şi prin regulamentele aprobate la nivel local în temeiul acestuia.

Secţiunea a 2-a

Utilizarea animalelor de companie în activităţi publice şi recreative

Articolul 23. Cerinţe generale

(1) Utilizarea animalelor de companie în activităţi publice şi recreative, precum publicitate, spectacole, expoziţii, competiţii şi alte activităţi similare, nu trebuie să le pună în pericol viaţa, să le afecteze sănătatea şi bunăstarea sau să le provoace suferinţe, sau să contravină caracteristicilor biologice şi fiziologice ale speciei.

(2) Utilizarea animalelor în activităţile specificate la alin.(1) este interzisă în raport cu animalele:

a) bolnave, subnutrite, care se află în ultimele etape ale gestaţiei, cu excepţia înregistrării pentru reportaje şi documentare video sau a fotografierii;

b) care nu suportă bine condiţiile de captivitate, spaţiile închise, antrenamentul forţat;

c) cu comportament agresiv care pot pune în pericol sănătatea sau siguranţa celor din jur;

d) care se află imediat după transportare îndelungată, fără o perioadă corespunzătoare de odihnă şi recuperare.

(3) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi specificate la alin.(1) trebuie să deţină autorizaţie sanitară veterinară.

(4) Se interzice utilizarea oricăror substanţe sau procedee de dopaj pentru creşterea sau diminuarea performanţelor naturale ale animalelor.

(5) Se interzice producerea, reproducerea, distribuirea şi difuzarea materialelor audiovizuale care promovează cruzimea faţă de animale sau exploatarea acestora în mod neadecvat în cadrul activităţilor prevăzute la alin.(1).

(6) Regulamentul privind utilizarea animalelor de companie în activităţi publice şi recreative se aprobă de către Guvern.

Articolul 24. Terapia asistată de animale

(1) Animalele utilizate în terapia asistată de animale şi în activităţile recreative asistate de animale trebuie să fie sănătoase, vaccinate, înregistrate şi să fie însoţite de un certificat de sănătate eliberat de un medic veterinar.

(2) Terapia asistată de animale şi activităţile educaţionale şi recreative asistate de animale pot fi practicate în spitale, în centre de reabilitare, în case de odihnă, în instituţii de învăţământ de toate nivelurile, în instituţii penitenciare, în centre de îngrijire paliativă şi reabilitare, precum şi în alte instituţii de asistenţă socială.

(3) Se interzice utilizarea animalelor sălbatice, exotice şi a puilor de animale în terapia asistată de animale şi în activităţile educaţionale şi recreative asistate de animale.

Articolul 25. Eutanasia

(1) Este interzisă efectuarea eutanasiei asupra animalelor sănătoase sau a celor bolnave, dar tratabile şi viabile.

(2) Efectuarea eutanasiei animalelor este permisă în cazurile prevăzute la alin.(6) şi se realizează cu respectarea următoarelor cerinţe:

a) să se ţină cont de mărimea şi caracteristicile fiziologice şi anatomice ale animalului, precum şi să i se inducă o anestezie generală profundă care să-i provoace pierderea imediată a conştiinţei, urmată de moarte;

b) eutanasia să fie efectuată exclusiv de un medic veterinar autorizat sau de un felcer veterinar sub supravegherea unui medic veterinar, cu excepţia cazurilor de urgenţă.

(3) Efectuarea eutanasiei în prezenţa altor animale este interzisă.

(4) Înainte de a proceda la orice altă acţiune ulterioară eutanasiei, persoana responsabilă de eutanasie trebuie să se asigure că animalul este mort.

(5) După efectuarea eutanasiei, medicul veterinar confirmă moartea animalului, solicită radierea acestuia din SIA "RAC" şi eliberează, la cerere, un certificat de constatare a morţii.

(6) Un animal capturat poate fi supus eutanasiei numai în cazul în care acesta:

a) este neviabil, fiind diagnosticat, de un medic veterinar, cu o boală gravă incurabilă;

b) suportă consecinţele ireversibile ale unui traumatism acut incompatibile cu viaţa, stabilite de un medic veterinar.

(7) Neutralizarea cadavrelor de animale este permisă numai după constatarea instalării rigidităţii cadaverice.

(8) Înhumarea cadavrelor de animale se efectuează numai în locuri autorizate, cu notificarea prealabilă a STCPA.

(9) Incinerarea şi coincinerarea cadavrelor de animale se efectuează exclusiv de către operatori autorizaţi, în conformitate cu prevederile legislaţiei.

Capitolul V

TRATAREA ŞI PROTECŢIA ANIMALELOR

Secţiunea 1

Protecţia animalelor împotriva tratării cu cruzime

Articolul 26. Interzicerea tratării cu cruzime a animalelor

(1) Se interzice tratarea intenţionată cu cruzime a animalelor, care include următoarele acţiuni, fără a se limita la acestea:

a) lovirea, schingiuirea, torturarea, arderea, înecarea, electrocutarea, strangularea, rănirea, otrăvirea, mutilarea sau uciderea;

b) provocarea prin orice mijloace a durerii, a suferinţelor fizice şi/sau psihice, precum şi administrarea medicamentelor de uz veterinar interzise;

c) utilizarea metodelor agresive sau dureroase în dresaj, precum lovirea, şocurile electrice sau alte stimulente dureroase;

d) abandonul în condiţii în care animalele nu îşi pot asigura supravieţuirea sau într-o situaţie care le pune viaţa în pericol;

e) privarea de hrană, apă, adăpost, asistenţă medicală veterinară sau de libertatea minimă de mişcare necesară;

f) efectuarea unor intervenţii chirurgicale destinate modificării aspectului sau altor scopuri necurative, cum ar fi codotomia, cuparea urechilor, secţionarea corzilor vocale, ablaţia ghearelor, coltilotul ciocului sau a dinţilor;

g) transportarea în condiţii care nu corespund necesităţilor fiziologice ale speciei, care ar putea pune în pericol viaţa sau integritatea animalului;

h) ţinerea în captivitate în spaţii improprii sau necorespunzătoare necesităţilor fiziologice ale speciei;

i) administrarea de substanţe sau tratamente în scopul modificării nivelului natural al performanţei animalului;

j) zoofilia;

k) practicarea tirului pe animale;

l) implicarea animalelor în lupte;

m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte scopuri decât pentru imobilizare;

n) efectuarea eutanasiei într-un mod inuman, prin utilizarea de medicamente sau metode interzise de legislaţie;

o) tragerea animalelor cu vehicule aflate în mişcare;

p) ţinerea animalelor în lesă într-un mod în care aceasta să le provoace răni sau alte vătămări;

q) utilizarea în ritualuri;

r) înhumarea sau incinerarea animalelor vii, inclusiv aflate în stare de semiconştienţă sau în agonie;

s) săvârşirea altor acţiuni care provoacă rănire, suferinţe fizice şi/sau psihice ori moarte, cu excepţia cazurilor în care acestea au scop de tratament.

(2) În sensul prezentei legi, nu constituie tratamente cu cruzime:

a) sterilizarea animalelor;

b) returnarea animalelor în habitatul lor natural în conformitate cu Programul CSE;

c) rănirea sau uciderea unui animal de către o persoană în caz de autoapărare, dacă animalul a atacat persoana şi fapta acesteia a fost necesară pentru protejarea vieţii sau integrităţii sale corporale ori ale altei persoane;

d) utilizarea animalelor în scopuri experimentale sau ştiinţifice în condiţiile prevăzute de Legea nr.211/2017 privind protecţia animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice.

Secţiunea a 2-a

Măsuri de prevenire

Articolul 27. Măsuri de prevenire a cruzimii

(1) În scopul prevenirii şi combaterii cruzimii şi relelor tratamente faţă de animale, pot fi dispuse următoarele măsuri:

a) îndepărtarea temporară a animalului de la deţinător;

b) confiscarea animalului în condiţiile legii;

c) privarea de dreptul de a deţine animale;

d) interzicerea utilizării animalelor în activităţi publice şi recreative;

e) aplicarea unor măsuri urgente de protecţie a animalului, stabilite de către autorităţile cu competenţe în domeniul protecţiei animalelor.

(2) Instituţiile cu competenţe de control şi supraveghere în domeniul protecţiei animalelor transmit către ANSA informaţiile referitoare la persoanele faţă de care au fost aplicate măsuri dintre cele prevăzute la alin.(1), în vederea actualizării acestora în SIA "RAC".

(3) Deţinătorul animalului are dreptul de a contesta măsurile aplicate, în condiţiile legii. Depunerea contestaţiei nu suspendă aplicarea acestora.

Articolul 28. Plasarea temporară a animalului în custodie

(1) În cazul în care un animal de companie se află în condiţii care nu corespund nevoilor sale fiziologice, fără a fi întrunite temeiurile legale pentru confiscarea acestuia, autorităţile competente prevăzute la alin.(6) pot dispune plasarea temporară a animalului în custodia unui azil autorizat sau a unui CÎTA.

(2) Plasarea temporară menţionată la alin.(1) se dispune:

a) pentru o perioadă de până la 30 de zile calendaristice, cu posibilitatea prelungirii justificate de circumstanţele cazului;

b) cu notificarea deţinătorului privind obligaţiile şi măsurile necesare pentru asigurarea unei îngrijiri adecvate a animalului.

(3) Cheltuielile aferente întreţinerii, tratamentului medical veterinar şi transportării animalului pe durata plasării temporare în custodie se pun în sarcina deţinătorului, conform deciziei autorităţii competente sau hotărârii judecătoreşti.

(4) După expirarea termenului de plasare temporară în custodie şi remedierea situaţiei, animalul este returnat deţinătorului, cu condiţia respectării standardelor minime de bunăstare.

(5) În cazul în care un animal de companie se află în una dintre situaţiile de pericol iminent menţionate la art.26 alin.(1), autorităţile specificate la alin.(6) din prezentul articol confiscă animalul şi îl plasează temporar într-un azil sau într-un CÎTA.

(6) Confiscarea temporară a animalelor de companie se efectuează de către următoarele autorităţi:

a) subdiviziunea teritorială a poliţiei;

b) ANSA;

c) STCPA.

(7) Până la luarea unei decizii, animalul confiscat se plasează temporar:

a) într-un azil sau într-un CÎTA;

b) într-un azil – dacă animalul a fost utilizat în scopuri de divertisment;

c) în custodia unei persoane fizice sau juridice – dacă aceasta deţine condiţii de întreţinere necesare în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu semnarea obligatorie a unui acord de întreţinere.

(8) Costurile pentru întreţinerea temporară până la luarea unei decizii privind transportarea, întreţinerea şi tratamentul necesar al unui animal, precum şi cheltuielile de judecată se suportă de către deţinătorul împotriva căruia a fost aplicată măsura.

(9) În cazul în care autorităţile specificate la alin.(6) constată că situaţia de pericol iminent nu a fost cauzată de către deţinătorul animalului, acestea nu aplică măsura de plasare temporară a animalului într-un azil.

Articolul 29. Măsuri de monitorizare şi remediere

(1) În cazul în care autoritatea competentă constată nereguli privind întreţinerea animalului de companie, aceasta poate dispune aplicarea, pe o perioadă de până la 90 de zile calendaristice, a unei măsuri de monitorizare şi remediere, fără confiscarea animalului.

(2) În cadrul aplicării măsurii prevăzute la alin.(1), deţinătorul animalului de companie are următoarele obligaţii:

a) să asigure îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere conform recomandărilor medicului veterinar sau ale organului de control;

b) să permită efectuarea vizitelor de monitorizare atât anunţate, cât şi inopinate;

c) să se prezinte cu animalul la controale medicale veterinare periodice.

(3) Nerespectarea prevederilor de la alin.(1) şi (2) atrage, după caz, aplicarea următoarelor sancţiuni:

a) prelungirea perioadei de monitorizare;

b) aplicarea unei amenzi contravenţionale;

c) confiscarea animalului.

Articolul 30. Confiscarea animalelor de companie

(1) Confiscarea animalului de companie cu trecerea dreptului de proprietate asupra acestuia către stat se dispune în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi se aplică, în conformitate cu legislaţia, în cazurile în care:

a) deţinătorul animalului a săvârşit fapte de cruzime faţă de acesta;

b) păstrarea animalului la deţinător prezintă un pericol iminent dovedit pentru viaţa animalului sau pentru siguranţa persoanelor;

c) sunt deţinute sau întreţinute animale aparţinând unor rase interzise prin lege;

d) deţinătorului i s-a aplicat măsura prevăzută la art.31 alin.(1).

(2) Animalele de companie care fac obiectul confiscării se transmit, în conformitate cu art.28 alin.(7), în custodie şi îngrijire, în vederea asigurării protecţiei, acordării asistenţei medicale veterinare şi asigurării bunăstării acestora.

Articolul 31. Interzicerea dreptului de a deţine animale de companie

(1) Persoanelor condamnate definitiv pentru săvârşirea unor fapte de cruzime faţă de animale li se poate interzice, prin hotărâre judecătorească definitivă, dreptul de a deţine animale de companie, pe o durată cuprinsă între unu şi 5 ani, în funcţie de gravitatea faptelor şi pericolul social al acestora.

(2) Interdicţia privind deţinerea animalelor de companie poate fi dispusă ca măsură complementară în cadrul procedurilor penale, în cazul în care există o bănuială rezonabilă că persoana prezintă pericol pentru viaţa, sănătatea şi bunăstarea animalelor.

(3) La aplicarea interdicţiei privind deţinerea animalelor ca pedeapsă complementară, termenul acesteia se calculează din momentul executării pedepsei principale.

(4) În perioada aplicării interdicţiei, organele abilitate specificate la art.28 alin.(6) pot verifica respectarea acesteia inclusiv prin controale inopinate, conform legislaţiei.

Articolul 32. Procedura de returnare a animalelor de companie

(1) Animalul de companie se returnează deţinătorului în cazul încetării procesului penal sau contravenţional în privinţa acestuia, precum şi în cazul lipsei unei hotărâri judecătoreşti definitive de confiscare a animalului pentru cazurile specificate la art.30 alin.(1).

(2) În caz de pierdere a animalelor de companie, deţinătorii acestora se pot adresa la STCA şi la CÎTA.

(3) Un animal pierdut care are semne de proprietate, în lipsă de locuri sau condiţii de întreţinere într-un CÎTA sau într-un azil, poate fi transmis pentru întreţinere temporară unei persoane fizice sau juridice care şi-a exprimat acordul în acest sens, în baza unui contract de întreţinere.

(4) La returnarea animalului, deţinătorul acestuia prezintă probe care pot confirma posesia animalului.

(5) Pentru returnarea animalului către un deţinător care se află în una dintre situaţiile menţionate la art.30 alin.(1), autoritatea competentă îi acordă acestuia un termen suplimentar de până la 5 zile lucrătoare pentru remediere, cu notificarea prealabilă corespunzătoare.

(6) Dacă animalul nu este revendicat în termenul prevăzut la alin.(5), autoritatea competentă:

a) transmite animalul unei organizaţii necomerciale de protecţie a animalelor; sau

b) iniţiază procedura de dare în adopţie responsabilă, conform legislaţiei.

(7) Returnarea animalului către deţinător poate fi refuzată dacă:

a) se demonstrează că deţinătorul a tratat animalul cu cruzime;

b) deţinătorul a fost sancţionat anterior pentru fapte de cruzime faţă de animale;

c) deţinătorul a utilizat animalul în activităţi ilegale sau periculoase interzise prin lege.

(8) În cazul refuzului de returnare, autoritatea competentă emite un act administrativ motivat, care poate fi contestat în condiţiile Codului administrativ.

(9) Autorităţile competente colaborează cu unităţile de asistenţă medicală veterinară şi cu organizaţiile necomerciale de protecţie a animalelor pentru facilitarea returnării animalelor în condiţii sigure, cu respectarea drepturilor animalelor şi ale deţinătorilor.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 33. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 24 de luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 24 de luni de la data publicării prezentei legi:

a) va aproba Programul naţional privind reglementarea efectivului de animale fără stăpân;

b) va asigura crearea Sistemului informaţional automatizat "Registrul animalelor de companie" şi va aproba regulamentul cu privire la gestionarea acestuia;

c) va asigura adoptarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

Articolul 34. Dispoziţii tranzitorii

(1) Animalele de companie se înregistrează în conformitate cu prevederile art.15 alin.(1), fără a se depăşi termenul de 12 luni pentru mediul rural şi de 24 de luni pentru mediul urban de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Carnetul de sănătate sau paşaportul animalului de companie, certificatul de origine pentru rasele de câini care necesită o responsabilitate specială, precum şi certificatul de absolvire a unui curs de chinologie emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.256. Chişinău, 10 iulie 2025.

Anexa nr.1

Rasele de câini care necesită o responsabilitate specială

Nr. crt.	Denumirea rasei
1	(Atlas Mountain Dog) Aidi
2	American Bulldog (Bulldog american)
3	American Staffordshire Terrier (Amstaff)
4	Bankhar Dog (Ciobănesc de tip buriato-mongol)
5	Belgian Shepherd Dog (Ciobănesc belgian)
6	Berger de Beauce (Beauceron)
7	Boerboel
8	Bohemian Shepherd Dog (Ciobănesc ceh)
9	Bosnian and Herzegovinian-Croatian Shepherd Dog (Câine ciobănesc din Bosnia şi Herţegovina şi Croaţia)
10	Boxer (Boxer german)
11	Broholmer (Mastiff danez)
12	Bullmastiff
13	Canary Dog (Presa canario)
14	Canary Dog (Presa canario/Mastiff de Mallorca/Ca de bou)
15	Castro Laboreiro Dog (Cão de castro laboreiro)
16	Caucasian Shepherd Dog (Ciobănesc caucazian)
17	Central Asia Shepherd Dog (Ciobănesc de Asia Centrală)
18	Cimarron Uruguayo
19	Czechoslovakian Wolfdog (Câine-lup cehoslovac)
20	Dobermann
21	Dogo Argentino (Dogo argentinian)
22	Dogue de Bordeaux (Mastiff francez/Dog de Bordeaux)
23	Dutch Shepherd Dog (Ciobănesc olandez)
24	East European Shepherd (Ciobănesc est-european)
25	Estrela Mountain Dog (Ciobănesc de Estrela)
26	Fila Brasileiro (Mastif brazilian)
27	German Shepherd Dog (Ciobănesc german)
28	Great Dane (Dog german)
29	Italian Cane Corso (Cane corso italian)
30	Kangal Shepherd Dog (Ciobănesc anatolian, Kangal)
31	Karst Shepherd Dog (Ciobănesc de Karst)
32	Komondor (Ciobănesc maghiar/din Ungaria)
33	Kuvasz
34	Leonberger
35	Majorca Shepherd Dog (Ciobănesc de Mallorca)
36	Maremma and the Abruzzes Sheepdog (Ciobănesc Maremmano-Abruzzese)
37	Mastiff (Mastiff englez)
38	Moscow Watchdog (Ciobănesc de pază din Moscova)
39	Neapolitan Mastiff (Mastino Napoletano)
40	Portuguese Sheepdog (Ciobănesc portughez)
41	Pyrenean Mastiff (Mastiff pirinean)
42	Rafeiro of Alentejo (Mastiff portughez)
43	Rhodesian Ridgeback
44	Romanian Bucovina Shepherd (Ciobănesc românesc de Bucovina)
45	Romanian Carpathian Shepherd Dog (Ciobănesc românesc carpatin)
46	Rottweiler
47	Russian Black Terrier (Terrier negru rusesc)
48	Saarloos Wolfhond (Câine-lup de Saarloos)
49	Saint Miguel Cattle Dog (Câine de cireadă din Azore)
50	Shar Pei
51	Slovakian Chuvach (Ciobănesc slovac)
52	Spanish Mastiff (Mastiff spaniol)
53	St. Bernard (Saint-Bernard)
54	South Russian Shepherd Dog (Ciobănesc din Rusia de Sud)
55	Satra Shepherd Dog (Ciobănesc de munte polonez din Podhale)
56	Tibetan Mastiff (Mastiff tibetan)
57	Tosa
58	White Swiss Shepherd Dog (Ciobănesc alb elveţian)
59	Yugoslavian Shepherd Dog-Sharplanina (Ciobănesc de Şarplanina)
60	Metişii raselor de la pct.1–59

Anexa nr.2

Lista raselor de câini potenţial periculoşi

interzise pentru creştere şi reproducere

Nr. crt.	Denumirea rasei
1	Akbash Dog (Akbash)
2	Alapaha Blue Blood Bulldog (Bulldog Alapaha pursânge / Otto)
3	American Bandog (Bandog / Bandog american)
4	American Pit Bull Terrier (Pitbull terrier american)
5	Bullmastiff (Pitbullmastiff)
6	Bully Kutta
7	Campeiro Bulldog (Bulldog brazilian)
8	Caucasian Shepherd Dog (Câine din Caucazul de Nord)
9	Gull Dong (Gull Dog / Câine Gull)
10	Wolfdog (Câine-lup)
11	Wolfdog Hybrid (Hibrid lup-câine)
12	Metişii raselor de la pct.1–11

Anexa nr.3

Reguli şi standarde minime pentru platformele de comerţ electronic

cu animale de companie, inclusiv exotice

1. Administratorii platformelor de comerţ electronic care publică anunţuri de vânzare a animalelor de companie, inclusiv exotice, verifică identitatea persoanelor care intenţionează să publice anunţuri privind vânzarea animalelor şi solicită de la acestea următoarele date:

1.1. numele şi prenumele persoanei sau denumirea organizaţiei, după caz;

1.2. IDNP-ul sau IDNO-ul, după caz;

1.3. adresa fizică sau juridică, după caz;

1.4. numărul telefonului de contact;

1.5. adresa electronică;

1.6. alte date relevante.

2. Înainte de publicare, anunţurile de vânzare se verifică (de inteligenţa umană sau cea artificială) în vederea validării conţinutului şi a veridicităţii datelor prezentate.

3. Comerţul cu animale nu trebuie să aibă drept grup-ţintă copiii şi nici să promoveze cumpărarea animalelor în calitate de cadou.

4. Cerinţe faţă de animalele expuse spre vânzare:

4.1. să fie vaccinate împotriva rabiei;

4.2. să fie înregistrate;

4.3. să fie respectată vârsta minimă absolută de livrare de 12 săptămâni pentru câini şi de 14 săptămâni pentru pisici.

5. Anunţul cuprinde:

5.1. ID-ul anunţului;

5.2. numele vânzătorului;

5.3. informaţii referitoare la vânzător (este persoană fizică sau juridică, este vânzător profesionist sau ocazional etc.);

5.4. numărul transponderului animalului (în cazul în care animalul a fost înregistrat);

5.5. tipul şi rasa animalului (în cazul câinilor şi pisicilor – informaţii cu privire la faptul dacă animalul este de rasă pură, confirmate de o fotografie a certificatului de origine);

5.6. o fotografie a paşaportului animalului;

5.7. vârsta sau data naşterii animalului, dacă se cunoaşte;

5.8. localizarea în Republica Moldova (locul aflării);

5.9. ţara de origine şi data importului în Republica Moldova, după caz.

6. Administratorii platformelor de comerţ electronic raportează autorităţilor competente cazurile în care depistează vânzători suspecţi sau persoane care intenţionează să vândă animale pentru luptă.

7. Administratorii platformelor de comerţ electronic blochează comercianţii care încearcă în mod repetat să posteze anunţuri interzise.

8. Anunţurile privind vânzarea de animale nu trebuie să conţină opţiunea de livrare prin poştă.