Anexa nr.9 Lista elementelor care trebuie avute în vedere la pregătirea planului naţional de acţiune pentru abordarea riscurilor pe termen lung prezentate de expunerile la radon, menţionat la art.54, 74 şi 103

Anexa nr.10 Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală, menţionat la art.43, 44 şi 51

Prezenta lege transpune parţial Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 13 din 17 ianuarie 2014.

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

Prezenta lege stabileşte cerinţele de bază de securitate pentru protecţia sănătăţii persoanelor ca rezultat al expunerii profesionale, medicale şi publice, precum şi împotriva pericolelor cauzate de radiaţiile ionizante.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor situaţiilor de expunere planificată, existentă sau de urgenţă care implică un risc cauzat de expunerea la radiaţii ionizante ce nu poate fi neglijat din punctul de vedere al protecţiei radiologice sau în ceea ce priveşte mediul, în vederea protecţiei pe termen lung a sănătăţii umane.

(2) Prezenta lege se aplică în special:

1) tuturor activităţilor enunţate la art.3 din Legea nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice (în continuare – Legea nr.132/2012), precum şi celor specificate în actele normative aprobate de Guvern;

2) fabricării şi funcţionării oricărui echipament electric ce emite radiaţii ionizante şi conţine componente care funcţionează la o diferenţă de potenţial de peste 5 kilovolţi (kV);

3) activităţilor umane ce implică prezenţa surselor naturale de radiaţii ionizante care conduc la o creştere semnificativă a expunerii lucrătorilor sau a populaţiei, în special:

a) exploatării aeronavelor şi a navelor spaţiale, în ceea ce priveşte expunerea echipajelor;

b) prelucrării materialelor care conţin radionuclizi naturali;

4) expunerii lucrătorilor sau populaţiei la radonul din interior, expunerii externe generate de materiale de construcţii, precum şi cazurilor de expunere prelungită cauzată de efectele pe termen lung ale unei urgenţe sau ale unei activităţi umane trecute;

5) pregătirii pentru situaţiile de expunere de urgenţă, planificării răspunsului la acestea şi gestionării acestora, considerate a fi măsuri justificate în vederea protejării sănătăţii populaţiei sau a lucrătorilor.

Articolul 3. Excluderea din domeniul de aplicare

Prezenta lege nu se aplică:

a) expunerii la fondul natural de radiaţii, cum ar fi radionuclizii prezenţi în organismul uman şi radiaţiile cosmice dominante de la nivelul solului;

b) expunerii populaţiei sau lucrătorilor, în afara echipajelor aeriene sau spaţiale, la radiaţiile cosmice în zbor sau în spaţiu;

c) expunerii, deasupra solului, la radionuclizii din scoarţa terestră neprelucrată.

Capitolul II

NOŢIUNI

Articolul 4. Noţiuni

În sensul prezentei legi, suplimentar la noţiunile definite la art.4 din Legea nr.132/2012, se definesc următoarele noţiuni:

accelerator de particule – echipament sau instalaţie în care particulele încărcate sunt accelerate, emiţând radiaţii ionizante cu o energie mai mare de 1 megaelectronvolt (MeV);

activare – proces de transformare a unui nuclid stabil în radionuclid prin iradierea cu particule sau fotoni cu energie înaltă a materialului în care acesta se conţine;

aspecte practice ale procedurilor radiologice medicale –derularea fizică a unei expuneri medicale şi orice aspecte conexe, inclusiv manipularea şi utilizarea echipamentului radiologic medical, evaluarea parametrilor tehnici şi fizici (inclusiv a dozelor de radiaţie), etalonarea mijloacelor de măsurare şi întreţinerea echipamentelor, prepararea şi administrarea produselor radiofarmaceutice şi prelucrarea imaginilor;

constrângere de doză – restricţie stabilită ca limită superioară prospectivă a dozelor individuale, utilizată pentru a defini seria de opţiuni avute în vedere în procesul de optimizare a unei anumite surse de radiaţii într-o situaţie de expunere planificată;

containerul sursei – ansamblu de componente destinat să garanteze izolarea unei surse radioactive închise şi să protejeze sursa în timpul transportării şi manipulării acesteia şi care nu este parte integrantă a sursei;

contaminare – prezenţă neintenţionată sau nedorită a substanţelor radioactive pe suprafeţe ori în interiorul corpurilor solide, al lichidelor sau gazelor, ori în corpul uman;

controlul calităţii – set de operaţiuni (programare, coordonare, punere în aplicare) menite să păstreze calitatea sau să o îmbunătăţească. Acesta include monitorizarea, evaluarea şi menţinerea la nivelurile solicitate a tuturor caracteristicilor de performanţă ale echipamentelor care pot fi definite, măsurate şi controlate. Controlul calităţii face parte din sistemul de asigurare a calităţii;

control reglementat – orice formă de control sau de reglementare aplicată activităţilor umane pentru asigurarea respectării cerinţelor privind protecţia radiologică;

depistare medicală (screening medical) – procedură care utilizează instalaţii radiologice medicale pentru diagnosticarea la timp a grupurilor de persoane supuse riscului;

doză absorbită (D) – în sensul prezentei legi, doză medie pentru un ţesut sau un organ. Unitatea de măsură pentru doza absorbită este gray-ul (Gy);

doză echivalentă (H_T) – doză absorbită de ţesut sau organ, ponderată pentru tipul şi calitatea radiaţiei. Unitatea de măsură pentru doza echivalentă este sievertul (Sv);

doză efectivă (E) – suma dozelor echivalente ponderate absorbite de toate ţesuturile şi organele organismului din expunere internă şi externă. Unitatea de măsură pentru doza efectivă este sievertul (Sv);

evacuare (eliberare) în mediu – eliminare planificată şi controlată (autorizată) a radionuclizilor în mediu, care întruneşte toate condiţiile prevăzute de actele normative;

eveniment semnificativ – situaţie care implică expuneri accidentale sau neintenţionate;

expert în fizica medicală – persoană care deţine cunoştinţele, formarea profesională şi experienţa necesare pentru a oferi consiliere cu privire la fizica radiaţiilor aplicată expunerii medicale şi a cărei competenţă este recunoscută de Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice (în continuare – Agenţia Naţională);

expunere – acţiunea de a expune sau condiţia de a fi expus la radiaţiile ionizante emise în afara organismului (expunere externă) sau în interiorul acestuia (expunere internă);

expunere accidentală – expunere a unor persoane, altele decât lucrătorii în situaţii de urgenţă, ca urmare a unui accident;

expunere la radon – expunere la descendenţii gazului radioactiv radon;

expunere medicală – expunere la care sunt supuşi pacienţii sau persoanele asimptomatice ca parte a diagnosticării sau a tratamentului medical efectuat pentru îmbunătăţirea sănătăţii, precum şi expunere la care au fost supuse persoanele implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor sau voluntarii din cercetarea medicală ori biomedicală;

expunere potenţială – expunere care nu survine cu certitudine, dar care poate rezulta dintr-un eveniment sau o serie de evenimente cu caracter probabil, inclusiv ca urmare a deficienţelor echipamentelor sau a erorilor de exploatare;

extremităţi – palma, antebraţul, laba piciorului şi glezna;

generator de radiaţii – dispozitiv capabil să genereze radiaţii ionizante, precum raze X (roentgen), neutroni, electroni sau alte particule încărcate;

instalaţie radiologică medicală – instalaţie în care se efectuează proceduri radiologice medicale;

încorporare – activitatea totală a unui radionuclid care pătrunde în corp din exterior;

limită de doză – valoarea dozei efective (după caz, a dozei efective angajate) sau a dozei echivalente dintr-o perioadă specificată, care nu este depăşită pentru o persoană;

lucrător expus – persoană, salariată sau care desfăşoară activităţi independente, supusă unei expuneri la locul de muncă cauzate de o practică aflată sub incidenţa prezentei legi şi care poate fi expusă unor doze ce depăşesc una dintre limitele de doză stabilite pentru expunerea publică;

lucrător extern – orice lucrător expus care nu este angajat de persoana fizică sau juridică autorizată responsabilă de zonele supravegheate şi controlate, dar care desfăşoară activităţi în aceste zone, inclusiv ucenici şi studenţi;

lucrător în situaţii de urgenţă – orice persoană care are un rol clar definit în situaţii de urgenţă şi care ar putea fi expusă la radiaţii în timp ce ia măsuri ca răspuns la urgenţa respectivă;

material de construcţii – orice produs pentru construcţii destinat încorporării în mod permanent într-o clădire sau în părţi ale acesteia, a cărui performanţă are efect asupra performanţei clădirii în ceea ce priveşte expunerea ocupanţilor săi la radiaţiile ionizante;

măsuri de protecţie – măsuri, altele decât măsurile de remediere, în scopul evitării sau reducerii dozelor care ar putea fi primite în absenţa respectivelor măsuri, într-o situaţie de expunere de urgenţă sau o situaţie de expunere existentă;

măsuri de remediere – îndepărtarea unei surse de radiaţie sau reducerea magnitudinii acesteia (din punctul de vedere al activităţii sau al cantităţii) ori întreruperea căilor de expunere sau reducerea impactului acestora în vederea evitării ori reducerii dozelor la care ar putea fi expuşi subiecţii în lipsa acestor măsuri într-o situaţie de expunere existentă;

monitorizare radiologică a mediului – măsurarea debitelor dozei externe cauzate de substanţele radioactive din mediu sau a concentraţiei de radionuclizi din principalele componente ale mediului;

navă spaţială – vehicul cu pilot, proiectat pentru a funcţiona la o altitudine de peste 100 km deasupra nivelului mării;

nivel de referinţă – într-o situaţie de expunere de urgenţă sau într-o situaţie de expunere existentă, nivel al dozei efective sau al dozei echivalente, sau al dozei absorbite, sau al concentraţiei activităţii peste care se consideră inadecvată acceptarea expunerilor ca rezultat al situaţiei de expunere respective, chiar dacă nu este o limită care nu poate fi depăşită;

niveluri de eliberare – valori stabilite de autorităţile competente sau prin actele normative, exprimate în concentraţii ale activităţii, la care şi sub care materialele rezultate dintr-o practică supusă notificării sau autorizării pot fi scutite de respectarea cerinţelor stabilite în prezenta lege;

niveluri de referinţă în diagnostic – nivelurile de doză în practicile medicale de radiodiagnostic medical sau de radiologie intervenţională ori, în cazul produselor radiofarmaceutice, nivelurile de activitate pentru examinări tipice, pe grupe de pacienţi de dimensiuni standard sau "fantome standard", pentru categorii mari de tipuri de echipamente;

persoană fizică sau juridică autorizată – orice persoană fizică sau juridică care răspunde din punct de vedere juridic, în temeiul actelor normative, de desfăşurarea unei practici sau de o sursă de radiaţie (inclusiv în cazurile în care proprietarul sau deţinătorul unei surse de radiaţie nu efectuează activităţi umane conexe);

persoană reprezentativă – persoană care primeşte o doză reprezentativă pentru persoanele cele mai expuse din rândul populaţiei, cu excepţia persoanelor care au obiceiuri extreme sau neobişnuite;

persoane implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor – persoane expuse în mod conştient şi voluntar la radiaţii ionizante prin faptul că ajută, în alt mod decât ca activitate a profesiei lor, la sprijinirea şi îngrijirea persoanelor care sunt sau care au fost supuse expunerii medicale;

personal de categoria A – persoane astfel cum sunt definite în Legea nr.132/2012;

personal de categoria B – lucrători expuşi care nu se încadrează în personalul de categoria A;

plan de răspuns în situaţii de urgenţă – măsuri de planificare a răspunsului corespunzător în cazul unei situaţii de expunere de urgenţă pe baza evenimentelor postulate şi a scenariilor conexe;

populaţie – persoane care pot fi supuse expunerii publice;

practică – activitate umană care poate spori expunerea persoanelor la radiaţii ionizante cauzate de o sursă de radiaţii ionizante şi care este gestionată ca situaţie de expunere planificată;

practician – medic, stomatolog sau o altă persoană calificată în domeniul medical, abilitată să îşi asume responsabilitatea clinică pentru expunerea medicală individuală, în conformitate cu cerinţele naţionale;

prelucrare – procese chimice sau fizice, sau de alt tip asupra materialelor radioactive, inclusiv extracţia, conversia, îmbogăţirea materialelor nucleare fisile sau fertile şi reprelucrarea combustibilului uzat;

procedură radiologică medicală – orice procedură care implică expunerea medicală;

produs de consum – orice dispozitiv sau element fabricat în care au fost încorporaţi în mod deliberat sau produşi prin activare unul sau mai mulţi radionuclizi ori care generează radiaţii ionizante şi care poate fi vândut sau furnizat populaţiei fără o supraveghere specială sau fără un control reglementat după vânzare;

radiodiagnostic – activitate legată de medicina nucleară de diagnostic in-vivo, de radiologia de diagnostic medical prin intermediul radiaţiilor ionizante, inclusiv de radiologia dentară;

radiologie intervenţională – utilizarea tehnicilor de imagistică cu raze X pentru a facilita introducerea şi orientarea dispozitivelor în corpul uman în scopul diagnosticării sau al tratării;

radiologie medicală – activitate legată de procedurile de radiodiagnostic, de radioterapie şi de radiologie intervenţională ori de alte utilizări medicale ale radiaţiilor ionizante în scopuri de planificare, orientare şi verificare;

radioterapeutic – care este în legătură cu radioterapia, inclusiv cu medicina nucleară practicată în scopuri terapeutice;

radon – radionuclidul Rn-222 şi, după caz, descendenţii săi;

serviciu de medicină a muncii – specialist sau entitate din domeniul sănătăţii care are competenţa de a supraveghea medical lucrătorii expuşi şi a căror capacitate de a acţiona în acest sens este recunoscută de către autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii;

serviciu dozimetric – orice entitate sau persoană fizică ori juridică competentă să se ocupe cu ajustarea, citirea sau interpretarea dispozitivelor de monitorizare individuală, cu măsurarea radioactivităţii în corpul uman sau în probe biologice sau cu evaluarea dozelor, a căror capacitate de a acţiona în acest sens este recunoscută de Agenţia Naţională;

sistem de gestionare a situaţiilor de urgenţă radiologică – cadru juridic sau administrativ de stabilire a responsabilităţilor pentru pregătirea şi răspunsul în situaţii de urgenţă, precum şi a măsurilor de luare a deciziilor în situaţiile de expunere de urgenţă;

situaţie de expunere existentă – situaţie de expunere care există deja în momentul în care trebuie luată o decizie cu privire la controlul acesteia şi care nu necesită sau nu mai necesită adoptarea de măsuri urgente;

situaţie de expunere planificată – situaţie de expunere care rezultă în urma exploatării planificate a unei surse de radiaţii sau în urma unei activităţi umane care alterează căile de expunere, astfel încât provoacă expunerea sau expunerea potenţială a populaţiei sau a mediului. Situaţiile de expunere planificată pot include atât expuneri normale, cât şi expuneri potenţiale;

situaţie de expunere de urgenţă – situaţie de expunere cauzată de o urgenţă radiologică;

stocare – păstrarea materialelor radioactive, inclusiv a combustibilului nuclear uzat, a surselor radioactive sau a deşeurilor radioactive, într-o instalaţie cu intenţia recuperării;

sursă naturală de radiaţii – sursă de radiaţii ionizante de origine naturală – terestră sau cosmică;

sursă radioactivă închisă – sursă radioactivă în care materialul radioactiv este închis în permanenţă într-o capsulă sau este încorporat într-o formă solidă în scopul prevenirii, în condiţii normale de utilizare, a oricărei dispersii a substanţelor radioactive;

sursă radioactivă închisă de mare activitate – sursă radioactivă închisă pentru care activitatea radionuclidului prezent este mai mare sau egală cu valoarea activităţii ce se atribuie la categoriile I–III;

sursă radioactivă închisă scoasă din utilizare (sursă uzată) – sursă radioactivă închisă care nu mai este utilizată sau nu se intenţionează a fi utilizată pentru practica autorizată, însă continuă să necesite o gestionare în siguranţă;

zonă controlată – zonă supusă unor reglementări speciale destinate să protejeze împotriva radiaţiilor ionizante sau a extinderii contaminării radioactive şi în care accesul este controlat;

zonă supravegheată – zonă supusă supravegherii în vederea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante;

ucenic – persoană care urmează un curs de formare sau de instructaj profesional în cadrul unui obiectiv nuclear/radiologic autorizat, în vederea practicării unei meserii din domeniu.

Capitolul III

SISTEMUL DE PROTECŢIE RADIOLOGICĂ

Articolul 5. Principii generale de protecţie radiologică

Principiile generale de protecţie radiologică stabilite prin prezenta lege sunt următoarele:

a) justificare – deciziile de introducere a unei practici se justifică, în sensul că deciziile respective se iau cu intenţia de a asigura că beneficiile care rezultă de pe urma practicii pentru persoane şi societate în general sunt mai mari decât efectele negative pe care le poate avea asupra sănătăţii. Deciziile de introducere sau de modificare a unei căi de expunere pentru situaţiile de expunere existentă şi pentru situaţiile de expunere de urgenţă se justifică, în sensul că acestea ar trebui să facă mai mult bine decât rău;

b) optimizare – protecţia radiologică a persoanelor supuse unei expuneri profesionale sau a populaţiei se optimizează în scopul de a păstra mărimea dozelor individuale, probabilitatea expunerii şi numărul persoanelor expuse la un nivel cât mai scăzut posibil, ţinând seama de stadiul actual al cunoaşterii tehnice şi de factorii economici şi sociali. Optimizarea protecţiei persoanelor supuse expunerilor medicale se aplică mărimii dozelor individuale şi corespunde scopului medical al expunerii, conform prevederilor art.56. Acest principiu se aplică nu numai în ceea ce priveşte doza efectivă, ci şi, după caz, în ceea ce priveşte dozele echivalente, ca măsură de precauţie pentru a se ţine cont de anumite incertitudini legate de efectele negative asupra sănătăţii sub valoarea-limită pentru reacţiile tisulare;

c) limitarea dozelor sau normare – în situaţiile de expunere planificată, suma dozelor la care este expusă o persoană nu va depăşi limitele de doză prevăzute pentru expunerea profesională sau pentru expunerea publică. Limitele de doză (normarea) nu se aplică în cazul expunerilor în scopuri medicale.

Secţiunea 1

Instrumente de optimizare

Articolul 6. Constrângeri de doză pentru expunerea profesională, expunerea populaţiei şi expunerea medicală

(1) Constrângerea de doză se aplică în scopul optimizării prospective a protecţiei, după cum urmează:

a) pentru expunerea profesională, constrângerea de doză se stabileşte ca instrument operaţional pentru optimizarea protecţiei de către persoana fizică sau juridică autorizată sub supravegherea generală a autorităţii competente. În cazul lucrătorilor externi, constrângerea de doză se stabileşte prin cooperare între angajator şi persoana fizică sau juridică autorizată;

b) pentru expunerea publică, constrângerea de doză se stabileşte pentru doza individuală primită de populaţie în urma exploatării planificate a unei surse specifice de radiaţie. Agenţia Naţională asigură că constrângerile sunt conforme cu limita de doză pentru suma dozelor primite de aceeaşi persoană din toate practicile autorizate;

c) pentru expunerea medicală, constrângerea de doză se aplică numai în ceea ce priveşte protecţia persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor şi a voluntarilor care participă la cercetarea medicală sau biomedicală.

(2) Constrângerile de doză se stabilesc în funcţie de dozele individuale efective sau echivalente primite de o persoană într-un interval corespunzător definit.

Articolul 7. Niveluri de referinţă

(1) Nivelurile de referinţă se stabilesc pentru situaţiile de expunere existentă şi de urgenţă. Optimizarea protecţiei acordă prioritate expunerilor peste nivelul de referinţă şi continuă să fie pusă în aplicare sub nivelul de referinţă. Valorile selectate ca niveluri de referinţă depind de tipul situaţiei de expunere. Alegerea nivelurilor de referinţă ia în considerare cerinţele privind protecţia radiologică şi criteriile sociale. Pentru expunerea publică, la stabilirea nivelurilor de referinţă se ia în considerare suma nivelurilor de referinţă prevăzute în actele normative.

(2) Pentru situaţiile de expunere existentă care implică expunerea la radon, nivelurile de referinţă în ceea ce priveşte concentraţia activităţii radonului se stabilesc pentru aerul din interiorul locuinţei, în cazul populaţiei, şi la locul de muncă, în cazul lucrătorilor.

Secţiunea a 2-a

Limitarea dozelor

Articolul 8. Limita de vârstă pentru expunerea profesională

Persoanele cu vârsta sub 18 ani nu pot fi implicate în nicio activitate profesională care le-ar transforma în lucrători expuşi.

Articolul 9. Limitele de doză pentru expunerea profesională

(1) Limitele de doză pentru expunerea profesională se aplică sumei expunerilor profesionale anuale ale unui lucrător din toate practicile autorizate, expunerea profesională la radon la locul de muncă necesitând o notificare în conformitate cu art.54 alin.(3), iar alte expuneri profesionale din situaţiile de expunere existentă – în conformitate cu art.100 alin.(3). Pentru expunerea profesională de urgenţă se aplică art.53.

(2) Limita de doză efectivă pentru expunerea profesională este de 20 mSv pentru fiecare an. Cu toate acestea, în situaţii speciale sau în cazul anumitor situaţii de expunere specificate în actele normative, o doză efectivă mai mare, de până la 50 mSv, poate fi admisă într-un singur an cu condiţia ca doza medie anuală pentru orice perioadă de 5 ani consecutivi, inclusiv anii pentru care limita a fost depăşită, să nu depăşească 20 mSv.

(3) Pe lângă limitele de doză efectivă prevăzute la alin.(2) se aplică următoarele limite de doză echivalentă:

a) pentru cristalin – 20 mSv într-un singur an sau 100 mSv pentru orice perioadă de 5 ani consecutivi, sub rezerva unei doze maxime de 50 mSv într-un singur an;

b) pentru piele – 500 mSv pe an. Această limită se aplică dozei medii pentru orice suprafaţă de 1 cm², indiferent de suprafaţa expusă;

c) pentru extremităţi – 500 mSv pe an.

Articolul 10. Protecţia lucrătoarelor gravide şi a lucrătoarelor care alăptează

(1) Protecţia fătului este comparabilă cu cea asigurată populaţiei. De îndată ce o lucrătoare gravidă informează persoana fizică sau juridică autorizată ori, în cazul unei lucrătoare externe, angajatorul cu privire la sarcină, în conformitate cu actele normative, persoana fizică sau juridică autorizată ori angajatorul asigură că condiţiile de lucru pentru lucrătoarea gravidă sunt de aşa natură încât doza echivalentă la care este expus fătul este cât mai mică posibil şi este improbabil să depăşească 1 mSv cel puţin pe perioada rămasă din sarcină.

(2) De îndată ce lucrătoarele informează persoana fizică sau juridică autorizată ori, în cazul lucrătoarelor externe, angajatorul că alăptează un sugar, acestea nu sunt implicate în activităţi care presupun un risc semnificativ de încorporare de radionuclizi sau de contaminare corporală.

Articolul 11. Limitele de doză pentru ucenici şi studenţi

(1) Limitele de doză pentru ucenicii cu vârste de cel puţin 18 ani şi pentru studenţii cu vârste de cel puţin 18 ani care trebuie să folosească surse de radiaţie în cursul studiilor lor sunt identice cu limitele de doză pentru expunerea profesională prevăzute la art.9.

(2) Limita de doză efectivă pentru ucenicii cu vârste între 16 şi 18 ani şi pentru studenţii cu vârste între 16 şi 18 ani care trebuie să folosească surse de radiaţie în cursul studiilor este de 5 mSv pe an.

(3) Pe lângă limita de doză efectivă prevăzută la alin.(2) se aplică următoarele limite de doză echivalentă:

a) pentru cristalin – 15 mSv pe an;

b) pentru piele – 150 mSv pe an, calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 1 cm², indiferent de suprafaţa expusă;

c) pentru extremităţi – 150 mSv pe an.

(4) Limitele de doză pentru ucenicii şi studenţii care nu fac obiectul alin.(1)–(3) sunt identice cu limitele de doză pentru populaţie prevăzute la art.12.

Articolul 12. Limitele de doză pentru expunerea publică

(1) Limitele de doză pentru expunerea publică se aplică sumei expunerilor anuale ale unei persoane, care rezultă din toate practicile autorizate. Limita de doză efectivă pentru expunerea publică este de 1 mSv pe an.

(2) Pe lângă limita de doză prevăzută la alin.(1) se aplică următoarele limite de doză echivalentă:

a) pentru cristalin – 15 mSv pe an;

b) pentru piele – 50 mSv pe an, calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 1 cm², indiferent de suprafaţa expusă.

Articolul 13. Estimarea dozei efective şi a dozei echivalente

Pentru estimarea dozelor efective şi a dozelor echivalente se folosesc valorile şi relaţiile standard corespunzătoare. În cazul radiaţiilor externe se folosesc cantităţile operaţionale definite în secţiunea 2.3 din Publicaţia nr.116 a Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Radiologică.

Capitolul IV

CERINŢE PRIVIND EDUCAŢIA, FORMAREA ŞI INFORMAREA

ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI RADIOLOGICE

Articolul 14. Responsabilităţi generale privind educaţia, formarea profesională şi furnizarea de informaţii

(1) Guvernul creează cadrul normativ şi administrativ necesar furnizării unei educaţii, formări profesionale şi informări corespunzătoare tuturor persoanelor ale căror sarcini profesionale necesită competenţe specifice în domeniul protecţiei radiologice. Furnizarea de formare profesională şi de informaţii se repetă la intervale corespunzătoare (5 ani) şi se documentează.

(2) Agenţia Naţională, conform prevederilor Legii nr.132/2012, propune Guvernului spre aprobare proiecte de regulamente pentru stabilirea cerinţelor de educaţie, de formare şi formare ulterioară, cu scopul de a permite recunoaşterea responsabililor de radioprotecţie şi a experţilor în fizica medicală, precum şi a serviciilor dozimetrice, în ceea ce priveşte tipul de practică.

(3) Agenţia Naţională poate emite dispoziţii pentru stabilirea activităţilor de educaţie, de formare şi formare ulterioară, cu scopul de a permite recunoaşterea responsabililor de radioprotecţie.

Articolul 15. Formarea profesională a lucrătorilor expuşi şi informaţiile furnizate acestora

(1) Persoanele fizice şi juridice autorizate, organizaţiile, asociaţiile etc., indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, informează lucrătorii expuşi cu privire la:

a) riscurile radiaţiei pentru sănătate pe care le implică munca lor;

b) procedurile generale de protecţie radiologică;

c) măsurile generale de precauţie care trebuie aplicate;

d) procedurile de protecţie radiologică şi măsurile de precauţie legate de condiţiile operaţionale şi de lucru, atât pentru practica respectivă în general, cât şi pentru fiecare post de lucru sau sarcină care le poate fi încredinţată;

e) părţile relevante ale planurilor şi procedurilor de răspuns în situaţii de urgenţă;

f) importanţa respectării cerinţelor tehnice, medicale şi administrative.

În cazul lucrătorilor externi, angajatorul acestora asigură că sunt furnizate informaţiile specificate la lit.a), b) şi f).

(2) Persoana fizică sau juridică autorizată se obligă să informeze lucrătoarele expuse că este important să anunţe din timp faptul că:

a) sunt gravide, pentru a se evita riscurile de expunere a fătului;

b) alăptează un sugar, pentru a se evita riscul de expunere a sugarului în cazul încorporării de radionuclizi sau riscul de contaminare corporală.

(3) Persoana fizică sau juridică autorizată se obligă să ofere programe corespunzătoare de formare profesională şi de informare relevante în domeniul protecţiei radiologice pentru lucrătorii expuşi.

(4) Pe lângă programele de informare şi de formare profesională în domeniul protecţiei radiologice prevăzute la alin.(1)–(3), persoana fizică sau juridică autorizată care gestionează sursele radioactive închise de mare activitate asigură că programele de formare profesională includ cerinţe specifice pentru gestionarea în siguranţă şi controlul surselor radioactive respective. Aceste cerinţe conţin prevederi în vederea pregătirii lucrătorilor în cauză pentru orice evenimente care pot afecta protecţia radiologică. Programele de informare şi formare profesională vor evidenţia în mod special cerinţele necesare legate de securitatea radiologică şi informaţiile specifice privind consecinţele posibile ale pierderii controlului asupra surselor radioactive închise de mare activitate.

Articolul 16. Informarea şi formarea profesională a lucrătorilor care pot fi expuşi la surse radioactive orfane

(1) Administraţia obiectivelor în care este cel mai probabil să se găsească sau să se prelucreze surse radioactive orfane, inclusiv a obiectivelor mari de colectare a metalului uzat sau a obiectivelor majore de reciclare a deşeurilor metalice, precum şi a punctelor nodale semnificative de tranzit al deşeurilor metalice, informează lucrătorii despre posibilitatea de a se confrunta cu o sursă radioactivă orfană.

(2) Administraţia obiectivelor menţionate la alin.(1) asigură că lucrătorii din propria instalaţie, atunci când aceştia se pot confrunta cu o sursă radioactivă orfană, sunt:

a) informaţi şi formaţi profesional pentru a detecta vizual sursele şi containerele acestora;

b) informaţi despre aspectele de bază privind radiaţiile ionizante şi efectele acestora;

c) informaţi şi formaţi profesional cu privire la acţiunile care trebuie întreprinse la faţa locului în cazul detectării sau al suspectării prezenţei unei surse radioactive orfane.

Articolul 17. Informarea prealabilă şi formarea profesională a lucrătorilor în situaţii de urgenţă

(1) Persoanele fizice şi juridice autorizate asigură că lucrătorii în situaţii de urgenţă, care sunt specificaţi într-un plan de răspuns în situaţii de urgenţă sau într-un sistem de gestionare a situaţiilor de urgenţă, primesc în mod regulat informaţii adecvate şi actualizate cu privire la riscurile pentru sănătate pe care le-ar putea implica intervenţia lor şi la măsurile preventive care trebuie luate în astfel de cazuri. Informaţiile respective iau în considerare gama variată de situaţii potenţiale de urgenţă şi tipul intervenţiei.

(2) Imediat după producerea unei situaţii de urgenţă, informaţiile prevăzute în planul de răspuns menţionat la alin.(1) sunt completate în mod corespunzător, luându-se în calcul circumstanţele specifice, şi transmise, în termen ce nu depăşeşte 10 zile, Agenţiei Naţionale, autorităţii administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU).

(3) Autorităţile competente oferă lucrătorilor în situaţii de urgenţă formare profesională, inclusiv în protecţie radiologică, astfel cum stabileşte sistemul de gestionare a situaţiilor de urgenţă prevăzut la art.97. După caz, formarea profesională respectivă include exerciţii practice.

Articolul 18. Educaţia, informarea şi formarea profesională în domeniul expunerii medicale

(1) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul educaţiei şi cercetării, alte autorităţi centrale de specialitate competente asigură că practicienii şi persoanele implicate în aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale beneficiază în mod adecvat de educaţie, informare şi formare teoretică şi practică în materie de practici radiologice medicale, precum şi de competenţe relevante în domeniul protecţiei radiologice.

(2) Persoanele care fac obiectul programelor relevante de formare profesională participă la aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale prevăzute la art.57 alin.(2).

(3) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul educaţiei şi cercetării, alte autorităţi centrale de specialitate competente asigură furnizarea de educaţie şi formare continuă în urma calificării şi, în cazul special al utilizării clinice a noilor tehnici radiologice, oferirea de programe de formare profesională în legătură cu respectivele tehnici şi cu cerinţele corespunzătoare în domeniul protecţiei radiologice.

(4) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul educaţiei şi cercetării, alte autorităţi centrale de specialitate competente încurajează introducerea unui curs privind protecţia radiologică în programa de bază a universităţilor de medicină, inclusiv pentru stomatologie.

Capitolul V

JUSTIFICAREA ŞI CONTROLUL REGLEMENTAT AL PRACTICILOR

Secţiunea 1

Justificarea şi interzicerea unor practici

Articolul 19. Justificarea practicilor

(1) Agenţia Naţională asigură că, înainte de a fi autorizate, noile clase sau tipuri de practici care conduc la expunerea la radiaţii ionizante sunt justificate.

(2) Agenţia Naţională, în procesul de autorizare, solicită revizuirea justificării ori de câte ori apar probe noi şi importante privind eficienţa practicilor sau consecinţele potenţiale ale acestora ori informaţii noi şi importante despre alte tehnici şi tehnologii utilizate în practici radiologice.

(3) Practicile care presupun expunerea profesională şi expunerea publică se justifică ca clasă sau tip de practică, ţinând seama de ambele categorii de expuneri.

(4) Practicile care presupun expunerea medicală se justifică atât ca clasă, cât şi ca tip de practică, ţinând seama de expunerea medicală şi, acolo unde este relevant, de expunerea publică şi expunerea profesională asociate, precum şi la nivelul fiecărei expuneri medicale individuale, conform art.55.

Articolul 20. Practici care implică produse de consum

(1) Agenţii economici care intenţionează să fabrice sau să importe un produs de consum a cărui utilizare preconizată este probabil să fie o clasă nouă sau un tip nou de practică pun la dispoziţia Agenţiei Naţionale toate informaţiile relevante, inclusiv cele enumerate în anexa nr.2, pentru a permite aplicarea cerinţei de justificare prevăzute la art.19 alin.(1).

(2) În baza evaluării informaţiilor menţionate la alin.(1), Agenţia Naţională decide dacă utilizarea preconizată a produsului de consum este justificată.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(1), autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, care a primit informaţiile conform alineatului menţionat, informează punctul de contact pentru autorităţile competente similare ale statelor membre ale Uniunii Europene despre acest fapt şi, la cerere, despre decizia sa şi temeiul deciziei respective.

(4) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi cea de supraveghere în domeniul alimentar stabilesc, prin reglementările aprobate în modul prevăzut de lege, interzicerea vânzării sau punerii la dispoziţia populaţiei a produselor de consum dacă utilizarea preconizată a acestora nu este justificată sau dacă utilizarea lor nu îndeplineşte criteriile de exceptare de la notificare menţionate la art.26.

Articolul 21. Interzicerea unor practici

(1) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi cea de supraveghere în domeniul alimentar interzic adăugarea deliberată de substanţe radioactive la producerea alimentelor, a hranei pentru animale şi a produselor cosmetice, de asemenea interzic importul sau exportul unor asemenea produse.

(2) Se consideră nejustificate practicile în care activarea materialului are drept consecinţă creşterea activităţii radiologice a unui produs pentru consum, care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei radiologice în momentul introducerii pe piaţă. Totuşi, autorităţile competente pot evalua unele tipuri specifice de practici din cadrul acestei clase în ceea ce priveşte justificarea lor.

(3) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii interzice adăugarea deliberată de substanţe radioactive la fabricarea jucăriilor şi a ornamentelor personale, de asemenea interzice importul sau exportul unor asemenea produse.

(4) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii interzice practicile în care activarea materialelor utilizate în jucării şi ornamente personale are drept consecinţă creşterea activităţii radiologice la introducerea pe piaţă a produselor sau la fabricarea acestora, care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei radiologice, de asemenea interzice importul sau exportul unor asemenea produse sau materiale.

Articolul 22. Practici care implică expunerea deliberată a persoanelor în scopuri imagistice nonmedicale

(1) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, în coordonare cu Agenţia Naţională, identifică şi aprobă practicile care implică expunerea imagistică în scopuri nonmedicale.

(2) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi Agenţia Naţională asigură că se acordă o atenţie specială (particularizată) justificării practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri nonmedicale, în special:

a) toate tipurile de practici care implică expunerea imagistică în scopuri nonmedicale se justifică înainte de a fi acceptate în mod general;

b) fiecare aplicare specială a unui tip de practică acceptat în mod general se justifică;

c) toate procedurile de expunere imagistică individuală în scopuri nonmedicale care utilizează echipamente radiologice medicale se justifică în prealabil, luându-se în considerare obiectivele specifice ale procedurii şi caracteristicile persoanei implicate;

d) justificarea generală şi justificarea specifică a practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri nonmedicale, prevăzute la lit.a) şi b), fac obiectul unei reexaminări;

e) circumstanţele care justifică expuneri imagistice în scopuri nonmedicale, fără o justificare individuală a fiecărei expuneri, fac obiectul unei reexaminări periodice.

(3) Practicile justificate care implică expunerea imagistică în scopuri nonmedicale şi care utilizează echipamente radiologice medicale pot fi exceptate de către Agenţia Naţională de la cerinţele privind constrângerile de doză în conformitate cu art.6 alin.(1) şi privind limitele de doză prevăzute la art.12.

(4) În cazul în care autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii împreună cu Agenţia Naţională au stabilit că o anumită practică ce implică expunerea imagistică în scopuri nonmedicale este justificată, acestea asigură că:

1) practica face obiectul autorizării radiologice;

2) cerinţele privind practica în cauză, inclusiv criteriile privind punerea în aplicare individuală, sunt stabilite de autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, în cooperare cu alte entităţi corespunzătoare şi societăţi ştiinţifice medicale, după caz;

3) pentru procedurile care utilizează echipamente radiologice medicale:

a) se aplică cerinţele relevante identificate pentru expunerea medicală, prevăzute la cap. VII, inclusiv cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele radiologice medicale, optimizarea, responsabilităţile, formarea şi protecţia specială în timpul sarcinii şi implicarea corespunzătoare a expertului în fizică medicală;

b) se stabilesc protocoale specifice, sincronizate cu obiectivul expunerii şi al calităţii necesare a imaginii;

c) atunci când este posibil, se stabilesc niveluri de referinţă de diagnosticare specifice;

4) pentru procedurile care nu utilizează echipamente radiologice medicale, constrângerile de doză sunt semnificativ sub limita de doză pentru populaţie;

5) se furnizează informaţii şi se obţine consimţământul persoanei care urmează să fie expusă, permiţând în acelaşi timp autorităţilor cu atribuţii de aplicare a legii să intervină fără consimţământul persoanei, în cazurile stabilite de actele normative.

Secţiunea a 2-a

Controlul reglementat

Articolul 23. Identificarea practicilor care implică materiale radioactive naturale

Agenţia Naţională asigură identificarea claselor sau tipurilor de practici care implică materiale radioactive naturale şi care conduc la o expunere a lucrătorilor sau a populaţiei ce nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei radiologice. Identificarea se desfăşoară prin mijloace corespunzătoare, luându-se în considerare sectoarele industriale enumerate în anexa nr.3.

Articolul 24. Abordare graduală pentru controlul reglementat

(1) Agenţia Naţională stabileşte că practicile fac obiectul unui control reglementat în scopul protecţiei radiologice, prin notificare, autorizare şi inspecţii corespunzătoare, care să corespundă cu amploarea şi cu probabilitatea expunerilor rezultate din aceste practici, precum şi cu impactul pe care controlul reglementat îl poate avea asupra reducerii acestor expuneri sau asupra îmbunătăţirii securităţii radiologice.

(2) În conformitate cu criteriile generale de exceptare prevăzute în anexa nr.4, controlul reglementat se limitează la notificare şi la o frecvenţă corespunzătoare a inspecţiilor.

(3) Practicile notificate care nu sunt exceptate de la autorizare fac obiectul controlului reglementat prin înregistrare sau emiterea unei autorizaţii.

Articolul 25. Notificarea

(1) Notificarea se face înainte de începutul practicii sau, pentru practicile existente, de îndată ce această cerinţă devine aplicabilă în condiţiile art.11 şi 19 din Legea nr.132/2012. Pentru practicile care fac obiectul notificării se specifică informaţiile care trebuie să fie furnizate împreună cu notificarea. Practicile care se supun notificării pot fi exceptate de la autorizare în conformitate cu art.26.

(2) Fără a aduce atingere criteriilor de exceptare prevăzute la art.26, în situaţiile, constatate de autorităţile publice, în care există preocupări cu privire la faptul că o practică identificată în conformitate cu art.23 poate duce la prezenţa în apă a radionuclizilor naturali care ar putea afecta calitatea rezervelor de apă potabilă sau la alte căi de expunere, reprezentând un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al protecţiei radiologice, autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii poate solicita ca practica respectivă să facă obiectul unei notificări.

(3) Activităţile umane care implică materiale contaminate radioactiv generate de eliberări de efluenţi autorizate sau de materiale eliberate în conformitate cu art.30 nu sunt gestionate drept situaţii de expunere planificată şi, prin urmare, nu necesită a fi notificate.

Articolul 26. Exceptarea de la autorizare

(1) Agenţia Naţională decide, în baza notificării, dacă este obligatorie sau nu autorizarea practicilor justificate care implică materiale radioactive pentru care cantităţile din activitatea în cauză nu depăşesc nivelurile de exceptare totale stabilite în anexa nr.1 la Legea nr.132/2012 sau alte niveluri stabilite prin actele normative.

(2) Agenţia Naţională poate excepta tipuri specifice de practici de la cerinţa de autorizare cu condiţia respectării criteriilor generale de exceptare stabilite în anexa nr.4.

Articolul 27. Notificarea şi eliberarea autorizaţiei radiologice

(1) Este obligatorie notificarea şi obţinerea unei autorizaţii radiologice pentru următoarele practici:

a) exploatarea generatoarelor de radiaţii sau a acceleratoarelor de particule, sau a surselor radioactive pentru expuneri medicale ori în scopuri imagistice nonmedicale;

b) exploatarea generatoarelor de radiaţii sau a acceleratoarelor de particule, cu excepţia microscoapelor electronice, sau a surselor radioactive în scopuri nespecificate la lit.a).

(2) Agenţia Naţională solicită, în conformitate cu actele normative, notificarea şi acordarea autorizaţiei pentru practici care nu cad sub incidenţa alin.(1).

Articolul 28. Eliberarea autorizaţiei radiologice

Obţinerea unei autorizaţii radiologice este obligatorie conform art.19 din Legea nr.132/2012, inclusiv pentru următoarele practici:

a) administrarea deliberată a substanţelor radioactive unor persoane şi, în măsura în care priveşte protecţia radiologică a oamenilor, unor animale, în scopul stabilirii diagnosticului medical sau veterinar, al tratamentului sau al cercetării;

b) funcţionarea şi dezafectarea oricărei instalaţii nucleare sau radiologice cu material radioactiv;

c) adăugarea deliberată de substanţe radioactive la producerea sau fabricarea produselor de consum sau a altor produse, inclusiv a produselor medicamentoase, şi importul acestui tip de produse;

d) orice practică desfăşurată cu o sursă radioactivă închisă neexceptată;

e) funcţionarea, dezafectarea şi închiderea oricărei instalaţii de stocare pe termen lung sau de depozitare definitivă a deşeurilor radioactive, inclusiv a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor radioactive în acest scop;

f) practicile care eliberează în mediu cantităţi semnificative de materiale radioactive încorporate în efluenţi gazoşi sau lichizi.

Articolul 29. Procedura de autorizare

(1) Procedura de autorizare se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.132/2012.

(2) În cazul activităţii cu substanţe radioactive deschise, procesul de autorizare cuprinde condiţiile privind evacuarea efluenţilor radioactivi, în conformitate cu cerinţele stabilite la cap. VIII pentru autorizarea eliberării controlate de efluenţi radioactivi în mediu.

Articolul 30. Exceptarea de la controlul reglementat

(1) Agenţia Naţională asigură că depozitarea definitivă, reciclarea sau reutilizarea materialelor radioactive rezultate din orice practică autorizată constituie obiect al autorizării.

(2) Materialele evaluate pentru depozitare definitivă, reciclare sau reutilizare se exceptează de la controlul reglementat dacă sunt respectate următoarele condiţii:

a) pentru materialele solide, concentraţiile activităţii nu depăşesc nivelurile de eliberare stabilite în actele normative privind managementul deşeurilor radioactive;

b) concentraţiile activităţii nu depăşesc nivelurile de exceptare specifice şi respectă cerinţele aferente pentru materiale specifice sau pentru materialele care rezultă din tipuri de practici specifice, conform actelor normative privind cerinţele de asigurare a radioprotecţiei. Aceste niveluri de eliberare specifice sunt stabilite în actele normative, inclusiv în cele ale autorităţilor competente, pe baza criteriilor generale de exceptare şi de eliberare prevăzute în anexa nr.4, luând în calcul specificările tehnice furnizate.

(3) Pentru exceptarea materialelor care conţin radionuclizi naturali generaţi de practici autorizate în cadrul cărora radionuclizii naturali sunt prelucraţi pentru proprietăţile lor radioactive, fisile sau fertile, nivelurile de exceptare respectă criteriile privind dozele pentru exceptarea materialelor care conţin radionuclizi artificiali.

(4) Se interzice diluarea deliberată a materialelor radioactive în scopul exceptării acestora de la controlul reglementat. Amestecarea materialelor care are loc în condiţii normale de funcţionare, atunci când nu se ţine cont de radioactivitate, nu face obiectul acestei interdicţii. Agenţia Naţională autorizează, în condiţii specifice, amestecarea materialelor radioactive şi neradioactive în scopul reutilizării sau reciclării.

Capitolul VI

EXPUNERI PROFESIONALE

Articolul 31. Responsabilităţi

(1) Agenţia Naţională, în procesul de autorizare, asigură că solicitantul autorizaţiei radiologice răspunde de evaluarea şi punerea în aplicare a măsurilor privind protecţia radiologică a lucrătorilor expuşi.

(2) În cazul lucrătorilor externi, responsabilităţile persoanei fizice sau juridice autorizate şi cele ale angajatorului lucrătorilor externi sunt prevăzute la art.51.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(1) şi (2), Agenţia Naţională emite dispoziţii privind alocarea clară a responsabilităţilor privind protecţia lucrătorilor aflaţi în orice situaţie de expunere unei persoane fizice sau juridice autorizate, unui angajator sau oricărei alte organizaţii, în special privind protecţia:

a) lucrătorilor antrenaţi în gestionarea şi lichidarea situaţiilor de urgenţă radiologică;

b) lucrătorilor implicaţi în reabilitarea terenului, a clădirilor şi a altor construcţii contaminate;

c) lucrătorilor care sunt expuşi la radon la locul de muncă, în situaţia menţionată la art.54 alin.(3). Aceste prevederi se aplică de asemenea protecţiei persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi persoanelor care prestează activitate de voluntariat.

(4) În procesul de reglementare, Agenţia Naţională asigură că personalul este informat referitor la posibila expunere.

Articolul 32. Protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi

Agenţia Naţională asigură că protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi se bazează, în conformitate cu prevederile prezentei legi, pe următoarele elemente:

a) evaluarea prealabilă pentru identificarea naturii şi amplorii riscului radiologic la care sunt expuşi lucrătorii;

b) optimizarea protecţiei radiologice în toate condiţiile de lucru, inclusiv expunerile profesionale ca rezultat al practicilor care implică expuneri medicale;

c) clasificarea lucrătorilor expuşi în diferite categorii;

d) măsuri de control şi monitorizare pentru diferite zone şi condiţii de lucru, inclusiv, dacă este necesar, monitorizare individuală a dozei efective şi a dozelor echivalente;

e) supraveghere medicală;

f) educaţie şi formare.

Articolul 33. Protecţia operaţională a ucenicilor şi studenţilor

(1) Agenţia Naţională asigură că condiţiile de expunere şi protecţia operaţională a ucenicilor şi studenţilor cu vârste de cel puţin 18 ani menţionaţi la art.11 alin.(1) sunt echivalente cu cele pentru personalul de categoria A sau B.

(2) Agenţia Naţională asigură că condiţiile de expunere şi protecţia operaţională a ucenicilor şi studenţilor cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani menţionaţi la art.11 alin.(2) sunt echivalente cu cele pentru personalul de categoria B.

Articolul 34. Consultarea unui expert atestat

Agenţia Naţională obligă persoanele fizice sau juridice autorizate să solicite consultanţă din partea unui expert atestat, astfel cum este definit în Legea nr.132/2012, în limitele funcţiilor stabilite, conform art.82 din prezenta lege, cu privire la următoarele chestiuni relevante pentru practică:

a) examinarea şi testarea dispozitivelor de protecţie şi a instrumentelor de măsurare;

b) reexaminarea critică prealabilă, din punctul de vedere al protecţiei radiologice, a planurilor de instalaţii;

c) recepţia punerii în funcţiune, din punctul de vedere al protecţiei radiologice, a unor surse noi sau modificate de radiaţii ionizante;

d) verificarea regulată a eficacităţii dispozitivelor, mijloacelor şi tehnicilor de protecţie;

e) etalonarea şi verificarea metrologică periodică a mijloacelor de măsurare şi controlul regulat al stării lor de funcţionare şi al corectitudinii modului în care sunt folosite.

Articolul 35. Măsuri de radioprotecţie la locul de muncă

(1) În procesul de evaluare în scopul autorizării practicii, Agenţia Naţională asigură că, în vederea realizării protecţiei radiologice, sunt luate măsuri în ceea ce priveşte toate locurile de muncă în care există posibilitatea ca lucrătorii să facă obiectul unei expuneri mai mari decât doza efectivă de 1 mSv pe an sau decât o doză echivalentă de 15 mSv pe an pentru cristalin ori 50 mSv pe an pentru piele şi extremităţi. Astfel de măsuri trebuie să corespundă atât naturii instalaţiilor şi surselor, cât şi amplorii şi naturii riscurilor.

(2) În ceea ce priveşte locurile de muncă menţionate la art.54 alin.(3) şi în cazul în care expunerea lucrătorilor poate depăşi o doză efectivă de 5 mSv pe an sau o valoare corespondentă de expunere la radon integrată în timp stabilită în actele normative, acestea sunt gestionate ca situaţii de expunere planificată. În ceea ce priveşte locurile de muncă menţionate la art.54 alin.(3) şi în cazul în care doza efectivă pentru lucrători este mai mică sau egală cu 5 mSv pe an sau expunerea este mai mică decât valoarea corespondentă de expunere la radon integrată în timp, Agenţia Naţională stabileşte ca expunerile să fie monitorizate în permanenţă.

(3) În cazul unei persoane fizice sau juridice autorizate care foloseşte aeronave în care doza efectivă pentru personal rezultată din radiaţia cosmică poate depăşi 5 mSv pe an, se aplică cerinţele corespunzătoare stabilite în prezentul capitol, ţinându-se seama de caracteristicile specifice ale acestei situaţii de expunere. Agenţia Naţională asigură că, în cazul în care doza efectivă pentru echipaj poate depăşi 1 mSv pe an, autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii obligă persoana fizică sau juridică autorizată să ia măsurile adecvate, în special pentru:

a) a evalua gradul de expunere a echipajelor în cauză;

b) a lua în calcul expunerile evaluate atunci când organizează programele de lucru, astfel încât să reducă dozele echipajelor cu expunere ridicată;

c) a informa personalul în cauză asupra riscurilor privind sănătatea şi dozele individuale la care este expus, implicate de activitatea acestuia;

d) a aplica prevederile art.10 alin.(1) femeilor gravide din cadrul personalului navigant.

Articolul 36. Clasificarea locurilor de muncă

(1) Agenţia Naţională asigură că măsurile de radioprotecţie de la locul de muncă includ o clasificare pe zone, dacă este cazul, pe baza unei evaluări a dozelor anuale estimate, a probabilităţii şi amplorii expunerilor potenţiale.

(2) Între zonele controlate şi zonele supravegheate se face o distincţie. Agenţia Naţională asigură că în cadrul obiectivelor nucleare/radiologice se stabileşte clasificarea zonelor controlate şi a zonelor supravegheate, ţinând cont de împrejurările specifice (roentgendiagnosticul).

(3) Agenţia Naţională asigură că persoana fizică sau juridică autorizată examinează în permanenţă condiţiile de lucru în zonele controlate şi în zonele supravegheate.

Articolul 37. Zone controlate

(1) Cerinţele minime care trebuie îndeplinite într-o zonă controlată sunt următoarele:

a) zona controlată este clar delimitată şi accesibilă exclusiv personalului instruit corespunzător, fiind controlată conform unor proceduri scrise furnizate de persoana fizică sau juridică autorizată. Ori de câte ori există un risc considerabil de contaminare radioactivă se iau măsuri inclusiv în legătură cu accesul şi ieşirea persoanelor şi a bunurilor şi cu monitorizarea contaminării din zona controlată respectivă şi, după caz, din zona adiacentă;

b) evaluarea radiologică a locului de muncă se organizează în conformitate cu prevederile art.39, ţinând cont de natura şi amploarea riscurilor radiologice din zona controlată supusă supravegherii radiologice;

c) se amplasează panouri care să indice tipul zonei, natura surselor de radiaţii ionizante şi riscurile inerente prezentate de acestea;

d) se stabilesc instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologic asociat surselor şi operaţiunilor implicate;

e) personalul primeşte formare specifică caracteristicilor locului de muncă şi activităţilor sale;

f) personalul este asigurat cu echipament de protecţie personal corespunzător activităţii.

(2) Persoana fizică sau juridică autorizată răspunde de punerea în aplicare a acestor obligaţii, ţinând seama de consilierea oferită de către expertul atestat.

Articolul 38. Zone supravegheate

(1) Cerinţele care trebuie îndeplinite într-o zonă supravegheată sunt următoarele:

a) evaluarea radiologică a locului de muncă se organizează în conformitate cu prevederile art.39, ţinând cont de natura şi amploarea riscurilor radiologice din zona supravegheată;

b) după caz, se amplasează panouri care să indice tipul zonei, natura surselor de radiaţii ionizante şi riscurile inerente prezentate de acestea;

c) după caz, se stabilesc instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologic asociat surselor de radiaţii ionizante şi operaţiunilor implicate.

(2) Persoana fizică sau juridică autorizată răspunde de punerea în aplicare a acestor obligaţii, ţinând seama de consilierea oferită de către expertul atestat.

Articolul 39. Evaluarea radiologică a locului de muncă

(1) Evaluarea radiologică a locului de muncă prevăzută la art.37 alin.(1) lit.b) şi la art.38 alin.(1) lit.a) presupune, dacă este cazul:

a) măsurarea debitelor dozelor ambientale externe, cu indicarea naturii şi a calităţii radiaţiei ionizante respective;

b) măsurarea concentraţiei activităţii în aer şi a densităţii la suprafaţă a radionuclizilor care generează contaminarea, cu indicarea naturii acestora şi a stării lor fizice şi chimice.

(2) Rezultatele acestor măsurări sunt înregistrate şi folosite, dacă este cazul, pentru estimarea dozelor individuale, astfel cum se prevede la art.41.

Articolul 40. Clasificarea pe categorii a lucrătorilor expuşi

(1) În scopul monitorizării şi supravegherii, se disting două categorii de lucrători expuşi:

a) personal de categoria A;

b) personal de categoria B.

(2) Persoana fizică sau juridică autorizată trebuie să decidă cu privire la clasificarea pe categorii a fiecărui lucrător înainte ca acesta să îşi înceapă activitatea care poate cauza expunere, precum şi să reexamineze periodic această clasificare pe baza condiţiilor de lucru şi a supravegherii medicale. Clasificarea va ţine seama şi de expunerile potenţiale.

Articolul 41. Monitorizarea dozimetrică individuală

(1) Personalul de categoria A este monitorizat în mod sistematic pe baza măsurării individuale efectuate de un serviciu/laborator dozimetric autorizat de Agenţia Naţională şi acreditat conform legislaţiei. În cazurile în care personalul de categoria A poate face obiectul unei expuneri interne semnificative sau al unei expuneri semnificative a cristalinului sau a extremităţilor, se stabileşte un sistem corespunzător de monitorizare.

(2) Monitorizarea personalului de categoria B trebuie să fie cel puţin suficientă pentru a demonstra că aceşti lucrători sunt clasificaţi în mod corect în categoria B. La solicitare, pentru personalul de categoria B se efectuează monitorizarea dozimetrică individuală şi, dacă este cazul, măsurări dozimetrice individuale, realizate de un serviciu dozimetric autorizat de Agenţia Naţională.

(3) În cazurile în care măsurările dozimetrice individuale nu sunt posibile sau sunt inadecvate, monitorizarea dozimetrică individuală se bazează pe o estimare rezultată din măsurările dozimetrice individuale efectuate asupra altor lucrători expuşi, din rezultatele evaluării radiologice a locului de muncă prevăzute la art.39 sau pe baza metodelor de calcul aprobate.

Articolul 42. Evaluarea dozelor în caz de expunere accidentală

În cazul expunerii accidentale, persoana fizică sau juridică autorizată este obligată să evalueze dozele relevante şi distribuţia lor în organismul personalului, cu raportarea acestor valori către Agenţia Naţională şi autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii.

Articolul 43. Evidenţa şi raportarea rezultatelor

(1) Pentru fiecare lucrător din categoria A şi pentru fiecare lucrător din categoria B se ţine o evidenţă a rezultatelor monitorizării dozimetrice individuale, conform prevederilor anexei nr.10.

(2) În sensul alin.(1) se păstrează următoarele informaţii referitoare la lucrătorii expuşi:

a) o evidenţă a expunerilor măsurate sau estimate, după caz, a dozelor individuale, conform art.35 alin.(2), art.41, 42, 51–53 şi art.54 alin.(3);

b) în cazul expunerilor prevăzute la art.42, 52 şi 53 – rapoartele privind împrejurările şi măsurile adoptate;

c) rezultatele monitorizării locului de muncă utilizate în vederea evaluării dozelor individuale, dacă este cazul.

(3) Informaţiile menţionate la alin.(2) se păstrează pe parcursul vieţii profesionale care implică expunerea la radiaţii ionizante, până când lucrătorii respectivi ating sau ar fi atins vârsta de 75 de ani, însă, în orice caz, nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea activităţii care implică expunerea la radiaţii ionizante.

(4) Expunerile prevăzute la art.35 alin.(2), art.42, 52, 53 şi art.54 alin.(3) sunt înregistrate separat în evidenţa dozelor menţionată la alin.(1) din prezentul articol.

(5) Evidenţa dozelor menţionată la alin.(1) este transmisă în sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală, gestionat de Agenţia Naţională.

Articolul 44. Accesul la rezultatele monitorizării individuale

(1) Rezultatele monitorizării individuale prevăzute la art.35 alin.(2), art.41, 42, 52, 53 şi art.54 alin.(3):

a) se pun la dispoziţia autorităţii competente, a persoanei fizice sau juridice autorizate şi a angajatorului lucrătorilor externi;

b) se pun la dispoziţia lucrătorului monitorizat;

c) se prezintă serviciului de medicină a muncii pentru a se putea interpreta implicaţiile rezultatelor pentru sănătatea umană, conform prevederilor art.45 alin.(2);

d) se transmit în sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală.

(2) Persoana fizică sau juridică autorizată acordă lucrătorilor, la solicitarea acestora, acces la rezultatele monitorizării individuale, inclusiv la rezultatele măsurărilor care este posibil să fi fost utilizate pentru estimarea acestor rezultate sau la rezultatele evaluării dozelor realizate în urma supravegherii locului de muncă.

(3) Laboratoarele de dozimetrie individuală comunică Agenţiei Naţionale rezultatele monitorizării individuale oficial, periodic, la sfârşitul fiecărui an, pe suport de hârtie sau în format electronic.

(4) În caz de expunere accidentală, persoana fizică sau juridică autorizată comunică fără întârziere persoanei accidentate, Agenţiei Naţionale şi autorităţii administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi serviciilor de medicină a muncii rezultatele monitorizării individuale şi evaluările dozelor efective individuale.

(5) Agenţia Naţională asigură că sunt instituite măsuri pentru schimbul corespunzător al tuturor informaţiilor relevante între persoana fizică sau juridică autorizată sau, în cazul unui lucrător extern, între angajator şi autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, serviciile de medicină a muncii, experţii în protecţie radiologică sau serviciile dozimetrice cu privire la dozele primite în prealabil de un lucrător în vederea examinării medicale a acestuia înainte de angajare sau în vederea clasificării sale în categoria A în conformitate cu art.45, de asemenea pentru a controla expunerea ulterioară a lucrătorilor respectivi.

Articolul 45. Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi

(1) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi autoritatea competentă în domeniul muncii asigură că supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi se bazează pe principiile care guvernează în general medicina muncii.

(2) Supravegherea medicală a personalului de categoria A se efectuează de către instituţiile abilitate ale autorităţii administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi ale autorităţii competente în domeniul muncii. Supravegherea medicală permite stabilirea stării de sănătate a lucrătorilor supravegheaţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de a-şi desfăşura activitatea. În acest scop, serviciul de medicină a muncii are acces la orice informaţie relevantă pe care o solicită, inclusiv la informaţiile privind condiţiile ambientale de la locul de muncă.

(3) Supravegherea medicală include:

a) un control medical efectuat înainte de angajarea lucrătorului sau de clasificarea acestuia în categoria A, cu scopul de a determina capacitatea lucrătorului respectiv de a desfăşura o activitate de categoria A în postul solicitat;

b) reexaminări periodice ale stării de sănătate cel puţin o dată pe an, pentru a se stabili dacă lucrătorii din categoria A sunt în continuare apţi pentru munca pe care o desfăşoară. Natura reexaminărilor, efectuate ori de câte ori serviciul de medicină a muncii consideră că este necesar, depinde de tipul activităţii desfăşurate şi de starea de sănătate a lucrătorului respectiv.

(4) În urma supravegherii medicale se indică necesitatea de continuare a acesteia şi după încetarea activităţii, pentru perioada considerată necesară pentru protejarea sănătăţii persoanei respective.

Articolul 46. Clasificarea medicală

Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii asigură instituirea următoarei clasificări medicale în ceea ce priveşte capacitatea lucrătorilor din categoria A de a-şi desfăşura activitatea:

a) apt;

b) apt, cu anumite condiţii;

c) inapt.

Articolul 47. Interdicţia de angajare sau clasificare a lucrătorilor inapţi

Lucrătorul nu poate fi angajat sau clasificat drept lucrător din categoria A pentru nicio perioadă într-un post specific dacă serviciul de medicină a muncii îl declară inapt pentru postul respectiv.

Articolul 48. Fişele medicale

(1) Pentru fiecare lucrător din categoria A se deschide o fişă medicală care se actualizează atât timp cât lucrătorul rămâne încadrat în categoria respectivă. După încetarea activităţii, fişa medicală se păstrează până când persoana respectivă atinge sau ar fi atins vârsta de 75 de ani, dar nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea activităţii care implică expunere la radiaţii ionizante.

(2) Fişa medicală cuprinde informaţii privind natura postului, rezultatele controlului medical efectuat înainte de angajare sau de clasificarea în categoria A, reexaminările periodice ale sănătăţii şi, după caz, evidenţa dozelor prevăzută la art.43.

Articolul 49. Supravegherea medicală specială

(1) Pe lângă supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi prevăzută la art.45 se creează condiţii pentru orice alte măsuri pe care autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii le consideră necesare pentru protecţia sănătăţii persoanelor expuse, precum examinări medicale suplimentare, măsuri de decontaminare, tratamente corective de urgenţă sau alte acţiuni identificate de serviciul de medicină a muncii.

(2) Supravegherea medicală specială se efectuează în fiecare caz în care a fost depăşită oricare dintre limitele de doză prevăzute la art.9.

(3) Condiţiile oricărei expuneri ulterioare se supun avizului autorităţii administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii.

Articolul 50. Contestaţii

Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii stabileşte procedura de contestare, conform prevederilor Codului de procedură civilă, împotriva deciziilor luate şi a constatărilor făcute în temeiul art.46, 47 şi 49 din prezenta lege.

Articolul 51. Protecţia lucrătorilor externi

(1) Sistemul de monitorizare radiologică individuală acordă lucrătorilor externi o protecţie echivalentă cu cea a lucrătorilor expuşi angajaţi permanent de persoana fizică sau juridică autorizată.

(2) Persoana fizică sau juridică autorizată răspunde, fie direct, fie prin acorduri contractuale cu angajatorul lucrătorilor externi, de aspectele operaţionale privind protecţia radiologică a lucrătorilor externi care sunt legate direct de natura activităţilor persoanei fizice sau juridice autorizate.

(3) În vederea protecţiei lucrătorilor externi, persoana fizică sau juridică autorizată îndeplineşte următoarele cerinţe minime:

a) verifică, în cazul lucrătorilor de categoria A care intră în zonele controlate, dacă lucrătorul extern în cauză a fost declarat apt din punct de vedere medical să desfăşoare activităţile care urmează să i se încredinţeze;

b) verifică dacă clasificarea lucrătorului extern se face în categoria corespunzătoare în raport cu dozele care pot fi primite în cadrul obiectivului nuclear/radiologic autorizat;

c) se asigură că, în cazul intrării în zonele controlate, pe lângă formarea de bază în materie de protecţie radiologică, lucrătorul extern a beneficiat de formare şi instrucţiuni specifice legate de caracteristicile locului de muncă şi de activităţile desfăşurate, în conformitate cu art.15 alin.(1) lit.c) şi d);

d) se asigură că, în cazul intrării în zonele supravegheate, lucrătorul extern a beneficiat de instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologic asociat surselor şi operaţiunilor implicate, în conformitate cu art.38 alin.(1) lit.c);

e) se asigură că lucrătorul extern a fost dotat cu echipamentul individual de protecţie necesar;

f) se asigură că lucrătorul extern beneficiază de o monitorizare individuală a expunerii adecvată naturii activităţilor sale, precum şi de orice măsuri operaţionale de supraveghere dozimetrică care pot fi necesare;

g) asigură respectarea sistemului de protecţie prevăzut la cap. III;

h) în cazul intrării în zonele controlate, dispune sau ia toate măsurile necesare pentru a asigura înregistrarea, conform anexei nr.10, după fiecare activitate şi pentru fiecare lucrător extern din categoria A, a informaţiilor radiologice colectate pentru monitorizarea individuală a expunerii.

(4) Angajatorul lucrătorilor externi asigură, fie direct, fie prin acorduri contractuale cu persoana fizică sau juridică autorizată, că protecţia radiologică a lucrătorilor săi este în conformitate cu prevederile corespunzătoare ale prezentei legi, în special prin:

a) asigurarea respectării sistemului de protecţie prevăzut la cap. III;

b) asigurarea furnizării informaţiilor şi instruirii în materie de protecţie radiologică, prevăzute la art.15 alin.(1) lit.a), b), e) şi alin.(2)–(4);

c) garantarea faptului că lucrătorii săi sunt supuşi unei evaluări adecvate a expunerii şi, în cazul lucrătorilor din categoria A, unei supravegheri medicale, în condiţiile art.39 şi art.41–49;

d) asigurarea menţinerii la zi, în cadrul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală menţionat la art.44 alin.(1) lit.d), a informaţiilor radiologice rezultate din monitorizarea individuală a expunerii fiecăruia dintre lucrătorii săi din categoria A, conform anexei nr.10.

(5) Toţi lucrătorii externi îşi aduc propriile contribuţii, în măsura posibilului, la protecţia care le este acordată prin sistemul de monitorizare radiologică, fără a aduce atingere responsabilităţilor persoanei fizice sau juridice autorizate şi angajatorului.

Articolul 52. Expuneri autorizate în mod special

(1) În situaţii excepţionale, evaluate de la caz la caz, şi excluzând urgenţele, autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, în comun cu Agenţia Naţională, autorizează, dacă acest lucru este impus de o anumită operaţiune, expunerea profesională individuală a unor lucrători clar identificaţi la limite de doză mai mari decât cele stabilite la art.9, cu condiţia ca expunerile respective să fie limitate în timp, să aibă loc doar în anumite zone de lucru şi să nu depăşească nivelurile maxime de expunere stabilite de lege pentru cazul respectiv. Se iau în considerare următoarele condiţii:

a) doar lucrătorii din categoria A, clasificaţi conform art.40, sau echipajul navelor spaţiale pot face obiectul unor astfel de expuneri;

b) ucenicii, studenţii, lucrătoarele gravide şi, dacă există riscul încorporării de radionuclizi sau al contaminării fizice, lucrătoarele care alăptează se exclud de la asemenea expuneri;

c) persoana fizică sau juridică autorizată justifică în prealabil expunerile respective şi le discută detaliat cu lucrătorii, cu reprezentanţii acestora, cu serviciul de medicină a muncii şi cu expertul atestat;

d) lucrătorii în cauză sunt informaţi în prealabil cu privire la riscurile implicate şi la măsurile de protecţie aplicabile în timpul operaţiunii;

e) lucrătorii şi-au dat acordul în scris;

f) toate dozele legate de asemenea expuneri sunt înregistrate separat în fişa medicală prevăzută la art.48 şi în evidenţa personală prevăzută la art.43.

(2) Depăşirea limitelor de doză în urma expunerilor autorizate special nu constituie în mod necesar un motiv pentru excluderea lucrătorului respectiv de la ocupaţia sa obişnuită sau pentru mutarea acestuia într-un alt loc fără consimţământul acestuia.

(3) Expunerea echipajului navelor spaţiale peste limitele de doză este gestionată ca expunere autorizată în mod special.

Articolul 53. Expunerea profesională de urgenţă

(1) Expunerile profesionale de urgenţă rămân, ori de câte ori este posibil, sub valorile limitelor de doză prevăzute la art.9.

(2) Pentru situaţiile în care condiţia menţionată la alin.(1) nu este fezabilă se aplică următoarele condiţii:

a) nivelurile de referinţă pentru expunerea profesională de urgenţă se stabilesc, în general, sub o doză efectivă de 100 mSv;

b) în situaţii excepţionale, pentru a salva vieţi, pentru a preveni efectele grave ale radiaţiilor asupra sănătăţii sau dezvoltarea condiţiilor catastrofice, poate fi stabilit un nivel de referinţă pentru o doză efectivă din radiaţia externă pentru lucrătorii în situaţii de urgenţă mai mare de 100 mSv, dar care să nu depăşească 500 mSv.

(3) Lucrătorii în situaţii de urgenţă care sunt susceptibili să întreprindă acţiuni ce pot depăşi o doză efectivă de 100 mSv primesc în prealabil informaţii clare şi complete privind riscurile asociate pentru sănătate şi măsurile de protecţie disponibile şi întreprind acţiunile respective în mod voluntar.

(4) În cazul unei expuneri profesionale de urgenţă este obligatorie monitorizarea radiologică a lucrătorilor în situaţii de urgenţă. Monitorizarea individuală sau evaluarea dozelor individuale se desfăşoară în funcţie de circumstanţele reale.

(5) În cazul unei expuneri profesionale de urgenţă, supravegherea medicală specială, astfel cum este definită la art.49, a lucrătorilor în situaţii de urgenţă se desfăşoară în mod corespunzător circumstanţelor.

Articolul 54. Radonul la locul de muncă

(1) Nivelurile naţionale de referinţă pentru concentraţiile de radon din interior la locurile de muncă pentru media anuală a concentraţiei activităţii în aer nu trebuie să fie mai mare de 300 Bq/m³, cu excepţia cazului în care acest lucru este justificat de circumstanţele predominante.

(2) Măsurarea radonului se desfăşoară:

a) la locurile de muncă din cadrul zonelor identificate în conformitate cu art.103 alin.(3), care sunt localizate la parter sau subsol, ţinând seama de parametrii specificaţi în planul naţional de acţiune, menţionaţi la pct.2) din anexa nr.9, precum şi

b) în tipurile specifice de locuri de muncă identificate în cadrul planului naţional de acţiune conform pct.3) din anexa nr.9.

(3) Pentru zonele din cadrul locurilor de muncă în care concentraţia radonului (ca medie anuală) depăşeşte în continuare nivelul naţional de referinţă, în pofida măsurilor luate în conformitate cu principiul optimizării prevăzut la cap. III, este obligatorie notificarea acestei situaţii în conformitate cu art.25 alin.(2).

Capitolul VII

EXPUNERILE MEDICALE

Articolul 55. Justificarea

(1) Expunerea în scopuri medicale prezintă un beneficiu net suficient, punând în balanţă, pe de o parte, beneficiile de diagnostic sau terapeutice potenţiale totale pe care le produce, inclusiv beneficiile directe pentru sănătate pentru o persoană şi beneficiile pentru societate, şi, pe de altă parte, efectele negative individuale pe care le-ar putea cauza expunerea, luându-se în considerare eficacitatea, beneficiile şi riscurile tehnicilor alternative existente care au acelaşi obiectiv, dar care implică o expunere mai mică sau nulă la radiaţii ionizante.

(2) În expunerea medicală se aplică principiul definit la alin.(1) şi, în special:

a) tipurile noi de practici care implică expunerea medicală se justifică în prealabil, înainte de a fi adoptate în mod general;

b) toate expunerile medicale individuale se justifică în prealabil, luându-se în considerare obiectivele specifice ale expunerii şi caracteristicile individuale implicate;

c) dacă un tip de practică care presupune expunere medicală nu este justificat în general, o expunere individuală specifică de acest tip poate fi justificată, după caz, în împrejurări speciale care se evaluează şi se documentează de la caz la caz;

d) medicul abilitat să facă trimiteri şi practicianul, în conformitate cu actele normative, urmăresc să obţină, în măsura posibilului, informaţii de diagnostic anterioare sau înregistrări medicale relevante cu privire la dozele administrate pentru expunerea planificată şi iau în considerare aceste date pentru a optimiza doza şi a evita expunerea inutilă;

e) expunerea medicală în cercetarea medicală sau biomedicală se examinează de către un comitet pentru etică constituit în conformitate cu actele normative;

f) autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii oferă justificare specifică, în colaborare cu societăţile medicale ştiinţifice corespunzătoare sau cu entităţile corespunzătoare, pentru procedurile radiologice medicale care urmează să fie efectuate ca parte a unui program de depistare medicală;

g) expunerea persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor trebuie să prezinte un beneficiu net suficient, luându-se în considerare beneficiile directe asupra sănătăţii unui pacient, beneficiile potenţiale pentru persoana implicată în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor şi efectele negative pe care le-ar putea cauza expunerea;

h) orice procedură radiologică medicală aplicată unei persoane asimptomatice, care urmează să fie efectuată pentru detectarea precoce a bolii, face parte dintr-un program de depistare medicală sau necesită o justificare documentată specifică pentru persoana respectivă, realizată de către practician, în consultare cu medicul abilitat să facă trimiteri, în conformitate cu recomandările societăţilor medicale ştiinţifice şi ale autorităţii competente. Se acordă o atenţie specială informării persoanei care face obiectul expunerii medicale, în conformitate cu art.57 alin.(1) lit.d).

Articolul 56. Optimizarea

(1) Toate dozele provocate de expunerea medicală în scopuri de radiodiagnosticare, radiologie intervenţională, planificare, recomandare şi verificare se menţin la nivelurile cele mai scăzute posibil pentru obţinerea informaţiilor medicale necesare, luând în considerare factorii economici şi sociali. Pentru toate expunerile medicale ale pacienţilor în scopuri radioterapeutice, expunerile volumelor-ţintă se planifică individual, iar realizarea lor se verifică în mod corespunzător, având în vedere ca dozele pentru volumele şi ţesuturile nevizate să fie cât mai scăzute posibil şi în conformitate cu scopul radioterapeutic al expunerii.

(2) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, în comun cu Agenţia Naţională, asigură stabilirea, revizuirea periodică şi utilizarea nivelurilor de referinţă de diagnostic pentru examinările de radiodiagnosticare, ţinând seama, acolo unde acestea există, de nivelurile de referinţă de diagnostic recomandate în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, şi, dacă este cazul, pentru procedurile radiologice intervenţionale, precum şi disponibilitatea recomandărilor în acest sens.

(3) Pentru fiecare proiect de cercetare medicală sau biomedicală care implică expunerea medicală se vor respecta următoarele cerinţe:

a) persoanele în cauză participă benevol;

b) persoanele în cauză sunt informate în legătură cu riscurile expunerii;

c) se stabilesc constrângeri de doză aplicabile persoanelor pentru care nu se aşteaptă niciun avantaj medical direct în urma expunerii;

d) în cazul pacienţilor care acceptă benevol să fie supuşi unei practici medicale experimentale şi la care se scontează un beneficiu de diagnostic sau terapeutic din această practică, nivelurile-ţintă ale dozelor sunt stabilite individual de către practician şi/sau medicul abilitat să facă trimiteri înainte ca expunerea să aibă loc.

(4) Optimizarea include selecţia echipamentului, obţinerea constantă de informaţii de diagnostic adecvate sau de rezultate terapeutice, aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale, asigurarea calităţii şi evaluarea dozelor la care sunt expuşi pacienţii sau verificarea activităţilor administrate, luând în considerare factorii economici şi sociali.

(5) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii asigură că:

a) sunt stabilite constrângeri de doză pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor, după caz;

b) este instituită consultarea adecvată pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor.

(6) În cazul pacientului supus unui tratament sau unui diagnostic cu radionuclizi, practicianul, conform procedurilor aprobate, furnizează pacientului sau reprezentantului acestuia, contra semnătură, informaţii privind riscurile pe care le implică radiaţiile ionizante şi instrucţiuni corespunzătoare de conduită după procedură pentru a reduce cât mai mult posibil dozele pentru persoanele care vin în contact cu pacientul. În cazul procedurilor terapeutice, informaţiile şi instrucţiunile respective se prezintă în formă scrisă şi se înmânează contra semnătură înainte de procedură sau înainte de părăsirea spitalului, a clinicii sau a altei instituţii similare.

Articolul 57. Responsabilităţi

(1) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii asigură că:

a) orice expunere medicală se efectuează pe răspunderea clinică a unui practician autorizat;

b) practicianul, expertul în fizică medicală şi cei responsabili de aspecte practice ale procedurilor radiologice medicale sunt implicaţi, conform prevederilor actelor normative, în procesul de optimizare;

c) medicul abilitat să facă trimiteri şi practicianul sunt implicaţi, conform prevederilor actelor normative, în procesul de justificare a expunerilor individuale medicale;

d) ori de câte ori este necesar şi înainte ca expunerea să aibă loc, practicianul sau medicul abilitat să facă trimiteri asigură că pacientului sau reprezentantului acestuia i se furnizează informaţii adecvate referitoare la beneficiile şi riscurile asociate cu dozele de radiaţii cauzate de expunerea medicală. Persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor li se furnizează informaţii similare, precum şi recomandări relevante, în conformitate cu art.56 alin.(5) lit.b).

(2) Aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale pot fi delegate de instituţia medicală sau, după caz, de practician unei sau mai multor persoane fizice sau juridice autorizate desemnate să acţioneze în acest scop într-un domeniu recunoscut de specializare.

Articolul 58. Proceduri

Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii asigură, prin intermediul instituţiilor medicale, că:

1) se stabilesc protocoale scrise pentru fiecare tip de procedură radiologică medicală standard şi pentru fiecare tip de echipament, pentru categoriile corespunzătoare de pacienţi;

2) informaţiile legate de expunerea pacientului fac parte din raportul procedurii radiologice medicale;

3) se pun la dispoziţia medicilor abilitaţi să facă trimiteri informaţii privind recomandarea de operaţiuni de imagistică medicală, luând în considerare dozele administrate de radiaţii;

4) în practicile radiologice medicale se consultă un expert în fizică medicală, nivelul de implicare al acestuia fiind direct proporţional cu riscul radiologic al practicii respective. În special:

a) în practicile radioterapeutice, altele decât practicile standardizate de medicină nucleară terapeutică, angajarea şi implicarea unui expert în fizică medicală sunt obligatorii;

b) în practicile standardizate de medicină nucleară terapeutică şi în practicile de radiodiagnostic şi de radiologie intervenţională care implică doze mari, astfel cum se menţionează la art.61 alin.(1) lit.c), angajarea şi implicarea unui expert în fizică medicală sunt obligatorii;

c) pentru alte practici radiologice medicale nespecificate la pct.1) şi 2), un expert în fizică medicală este implicat, după caz, în auditurile clinice care se efectuează în conformitate cu procedurile naţionale;

5) sunt analizate, de fiecare dată, cazurile când nivelurile de referinţă de diagnosticare sunt depăşite în mod constant şi sunt întreprinse fără întârziere acţiuni corective adecvate.

Articolul 59. Formarea şi recunoaşterea profesională

Practicienii, experţii în fizică medicală şi persoanele fizice sau juridice autorizate îndeplinesc cerinţele privind formarea şi recunoaşterea profesională, astfel cum acestea sunt prevăzute la art.14, 18 şi 79.

Articolul 60. Cerinţe faţă de instalaţii şi echipamente radiologice medicale

(1) Toate instalaţiile şi echipamentele radiologice medicale importate sau produse sunt dotate cu sisteme de control operativ al dozei administrate per suprafaţă (DAP, doza la suprafaţă – kerma în aer).

(2) Toate instalaţiile şi echipamentele radiologice medicale importate trebuie să fie noi. Importul instalaţiilor şi echipamentelor radiologice uzate, inclusiv al surselor de radiaţii ionizante uzate, este strict interzis.

(3) Toate instalaţiile şi echipamentele radiologice medicale utilizate sunt menţinute sub control de stat şi supraveghere strictă privind protecţia radiologică.

(4) Toate instalaţiile şi echipamentele radiologice medicale se înregistrează în Registrul naţional al surselor de radiaţii ionizante şi al persoanelor fizice şi persoanelor juridice autorizate, actualizat.

(5) Persoana fizică sau juridică autorizată pune în aplicare programe adecvate de asigurare a calităţii, de evaluare a dozelor şi de verificare a activităţii preparatelor radiofarmaceutice administrate, de asemenea efectuează teste de recepţie înainte de prima utilizare a echipamentelor în scopuri clinice şi, ulterior, teste de performanţă, periodic şi după orice procedură de întreţinere care poate afecta performanţa radiologică.

(6) Persoana fizică sau juridică autorizată şi responsabilul de radioprotecţie iau măsurile necesare pentru a îmbunătăţi randamentul necorespunzător sau defectuos al instalaţiilor radiologice medicale utilizate. Aceştia aplică criterii specifice de acceptabilitate pentru instalaţii şi echipamente, adoptate de autorităţile competente, în scopul indicării necesităţii întreprinderii unor acţiuni corective adecvate, inclusiv stoparea şi scoaterea din funcţiune a instalaţiilor sau echipamentelor.

Articolul 61. Practici speciale

(1) Se utilizează echipamente radiologice medicale, tehnici practice şi echipamente auxiliare adecvate pentru expunerea medicală:

a) a copiilor;

b) în cadrul programelor de diagnosticare medicală;

c) care implică doze mari pentru pacient, cum ar fi în cazul radiologiei intervenţionale, medicinei nucleare, tomografiei computerizate sau radioterapiei.

Pentru aceste practici se acordă o atenţie deosebită programelor de asigurare a calităţii şi evaluării dozei sau verificării activităţii administrate.

(2) Persoanele fizice sau juridice autorizate menţionate la art.57 alin.(2), care efectuează expunerile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol sunt instruite în mod corespunzător cu privire la aceste practici radiologice medicale, în conformitate cu art.18.

Articolul 62. Protecţie specială în timpul sarcinii şi alăptării

(1) Medicul abilitat să facă trimiteri sau practicianul se asigură că persoana care face obiectul expunerii medicale este gravidă sau alăptează, cu excepţia cazului în care acest lucru poate fi exclus din motive evidente sau nu este relevant pentru procedura radiologică.

(2) În cazul când nu se poate exclude eventualitatea unei sarcini şi în funcţie de procedura radiologică medicală, în special dacă sunt implicate regiunile abdominală şi pelviană, se acordă o atenţie deosebită justificării, în special urgenţei, şi optimizării, luându-se în considerare expunerea atât a viitoarei mame, cât şi cea a fătului.

(3) În cazul unei persoane care alăptează, în medicina nucleară, în funcţie de procedura radiologică medicală, se acordă o atenţie deosebită justificării, în special urgenţei, şi optimizării, luându-se în considerare atât persoana care alăptează, cât şi copilul.

(4) Fără a se aduce atingere prevederilor alin.(1)–(3), persoana fizică sau juridică autorizată contribuie la sensibilizarea persoanelor care fac obiectul prezentului articol prin măsuri cum ar fi anunţurile informative publice afişate în locuri adecvate şi accesibile pentru înţelegere.

Articolul 63. Expunerea accidentală şi neintenţionată

În scopul prevenirii expunerii accidentale şi neintenţionate, persoana fizică sau juridică autorizată asigură că:

a) s-au luat toate măsurile rezonabile pentru a se reduce probabilitatea şi amploarea expunerii accidentale sau neintenţionate a persoanelor supuse expunerii medicale;

b) pentru practicile radioterapeutice, programele de asigurare a calităţii includ un studiu al riscurilor pe care le implică expunerile accidentale sau neintenţionate;

c) pentru toate expunerile medicale se pune în aplicare un sistem adecvat pentru ţinerea evidenţei şi analiza evenimentelor care implică sau care pot implica expuneri medicale accidentale sau neintenţionate, proporţional cu riscul radiologic al practicii respective;

d) se iau măsuri pentru informarea medicului abilitat să facă trimiteri şi a practicianului, precum şi a pacientului sau a reprezentantului acestuia, cu privire la expunerile neintenţionate sau accidentale semnificative din punct de vedere clinic şi rezultatele analizei;

e) Agenţia Naţională este notificată cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare, referitor la producerea evenimentelor semnificative, astfel cum acestea sunt definite în actele normative;

f) rezultatele investigaţiei şi măsurile corective pentru evitarea unor evenimente semnificative sunt transmise Agenţiei Naţionale în termenul prevăzut de actele normative;

g) există mecanisme de diseminare a informaţiilor în timp util cu privire la experienţa dobândită din evenimentele semnificative, relevante pentru protecţia împotriva radiaţiilor în contextul expunerii medicale.

Articolul 64. Estimări privind dozele primite de populaţie

Distribuţia dozelor individuale provenite din expunerea medicală pentru radiodiagnosticare şi radiologie intervenţională este determinată de autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, ţinând cont, după caz, de distribuţia pe categorii de vârstă şi gen a celor expuşi.

Capitolul VIII

EXPUNEREA PUBLICĂ

Secţiunea 1

Protecţia populaţiei şi protecţia pe termen lung

a sănătăţii în condiţii normale

Articolul 65. Protecţia operaţională a populaţiei

(1) Protecţia operaţională a populaţiei, în condiţii normale de desfăşurare a practicilor şi în procesul de autorizare, include, pentru instalaţiile relevante, următoarele:

a) examinarea şi aprobarea amplasării propuse a instalaţiei radiologice sau nucleare din punctul de vedere al protecţiei radiologice, ţinând seama de condiţiile demografice, meteorologice, geologice, hidrologice şi ecologice relevante;

b) acceptarea punerii în funcţiune a instalaţiei cu condiţia ca aceasta să asigure o protecţie adecvată împotriva oricărei expuneri sau contaminări radioactive care se poate extinde dincolo de perimetrul instalaţiei sau împotriva oricărei contaminări radioactive care este posibil să se extindă în solul aflat dedesubtul instalaţiei cu sursă radioactivă sau cu material nuclear;

c) examinarea şi aprobarea proiectelor de evacuare a efluenţilor radioactivi;

d) măsuri de control al accesului populaţiei la instalaţie.

(2) La eliberarea autorizaţiei radiologice se stabilesc limitele autorizate, iar fiecare evacuare a efluenţilor radioactivi se va efectua în baza autorizaţiei radiologice parţiale, cu respectarea condiţiilor de evacuare a efluenţilor radioactivi, care:

a) iau în calcul rezultatele optimizării protecţiei radiologice;

b) reflectă bunele practici privind exploatarea instalaţiilor similare.

Autorizarea radiologică parţială a evacuărilor ia în considerare, după caz, rezultatele unei evaluări generice de depistare a radionuclizilor în elementele de mediu, bazată pe cercetări ştiinţifice recunoscute internaţional, atunci când o astfel de evaluare a fost solicitată de către un stat membru al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (AIEA) pentru a demonstra respectarea criteriilor de mediu pentru protecţia pe termen lung a sănătăţii umane.

(3) Pentru practicile care fac obiectul autorizării se asigură protecţia populaţiei în condiţii normale, prin intermediul reglementărilor corespunzătoare.

Articolul 66. Estimarea dozelor la care este expusă populaţia

(1) Persoana fizică sau juridică autorizată şi autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii estimează dozele la care este expusă populaţia rezultate din activităţile nucleare sau radiologice autorizate. Amploarea acestor măsuri este proporţională cu riscul de expunere implicat.

(2) Agenţia Naţională, prin intermediul autorităţilor cu atribuţii în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice conform prevederilor Legii nr.132/2012 (în continuare – autorităţi cu atribuţii în domeniu), asigură identificarea practicilor pentru care se efectuează o evaluare a dozelor la care este expusă populaţia.

(3) În scopul evaluării realiste a dozelor la care este expusă populaţia, autorităţile cu atribuţii în domeniu:

1) stabilesc o amploare rezonabilă a investigaţiilor care trebuie efectuate şi a informaţiilor de care trebuie să se ţină seama pentru a se identifica persoana reprezentativă, luând în considerare toate căile efective de propagare a substanţelor radioactive;

2) stabilesc o frecvenţă rezonabilă a monitorizării parametrilor relevanţi, determinaţi conform pct.1);

3) asigură că estimările dozelor pentru persoana reprezentativă includ:

a) evaluarea dozelor datorate radiaţiei externe, cu indicarea tipului radiaţiei respective, dacă este cazul;

b) evaluarea încorporării de radionuclizi, cu indicarea naturii acestora şi, dacă este necesar, a stării lor fizice şi chimice, precum şi cu determinarea concentraţiilor activităţii respectivilor radionuclizi în alimente şi în apa potabilă sau în alte compartimente de mediu relevante;

c) evaluarea dozelor care ar putea afecta persoana reprezentativă, identificată conform pct.1);

4) impun păstrarea unor evidenţe ale măsurărilor expunerii externe şi contaminării radioactive, ale estimărilor încorporărilor de radionuclizi şi ale rezultatelor evaluării dozelor primite de persoana reprezentativă, precum şi punerea acestor evidenţe, la cerere, la dispoziţia tuturor părţilor interesate.

Articolul 67. Monitorizarea evacuărilor radioactive

(1) Agenţia Naţională obligă persoana fizică sau juridică autorizată care răspunde de practicile pentru care se acordă o autorizaţie parţială de evacuare a substanţelor radioactive să monitorizeze în mod corespunzător sau, după caz, să evalueze evacuările radioactive lichide sau gazoase în mediu în condiţii normale de funcţionare şi să raporteze rezultatele în termenele stabilite, conform prevederilor art.20, 41, 45 din Legea nr.132/2012 şi ale pct.18 din compartimentul IV al anexei nr.1 la Legea nr.68/2017 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind managementul deşeurilor radioactive pentru anii 2017–2026 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia.

(2) Agenţia Naţională obligă fiecare persoană fizică sau juridică autorizată care deţine un generator de radionuclizi sau o instalaţie de reprelucrare a deşeurilor radioactive să monitorizeze evacuările radioactive şi să le raporteze în conformitate cu prevederile Legii nr.132/2012.

Articolul 68. Sarcini pentru persoanele fizice şi juridice autorizate

Persoanele fizice şi juridice autorizate sunt obligate să îndeplinească următoarele sarcini:

a) să atingă şi să menţină un nivel optim de protecţie a populaţiei;

b) să asigure funcţionarea echipamentelor adecvate şi a procedurilor de măsurare şi de evaluare a expunerii populaţiei şi a contaminării radioactive a mediului;

c) să verifice eficienţa şi întreţinerea echipamentelor, astfel cum se menţionează la lit.b), şi să asigure etalonarea mijloacelor de măsurare;

d) să solicite consultanţă din partea unui expert atestat în îndeplinirea sarcinilor menţionate la lit.a)–c).

Secţiunea a 2-a

Situaţiile de expunere de urgenţă

Articolul 69. Răspunsul în cazuri de urgenţă

(1) Persoana fizică sau juridică autorizată este obligată să notifice imediat autorităţile competente cu privire la orice situaţie de urgenţă în legătură cu practicile de care este responsabilă şi să ia măsurile necesare pentru a reduce consecinţele acesteia.

(2) În cazul unei situaţii de urgenţă survenite pe teritoriul obiectivului nuclear/radiologic se face o evaluare provizorie iniţială a circumstanţelor şi a consecinţelor urgenţei respective şi se contribuie cu măsuri de protecţie necesare.

(3) Se prevăd măsuri de protecţie cu privire la:

a) sursa de radiaţii, pentru a reduce sau a stopa radiaţiile, inclusiv eliberarea necontrolată în mediu a radionuclizilor;

b) mediu, pentru a reduce expunerea persoanelor generată de substanţe radioactive prin căile relevante;

c) persoane, pentru a reduce expunerea acestora.

(4) În cazul unei situaţii de urgenţă survenite în interiorul sau în afara obiectivului nuclear/radiologic sunt necesare:

a) organizarea de măsuri de protecţie adecvate, luând în considerare caracteristicile reale ale situaţiei de urgenţă şi în conformitate cu strategia proprie de protecţie optimizată ca parte din planul de răspuns în situaţii de urgenţă. Elementele planului de răspuns în situaţii de urgenţă sunt indicate în anexa nr.5;

b) evaluarea şi înregistrarea consecinţelor situaţiei de urgenţă şi a eficacităţii măsurilor de protecţie.

(5) În condiţiile impuse de situaţia de urgenţă, autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii asigură organizarea tratamentului medical specific al celor afectaţi.

Articolul 70. Informarea populaţiei susceptibile de a fi afectată în caz de urgenţă

(1) Autorităţile cu atribuţii în domeniu asigură informarea populaţiei susceptibile de a fi afectată în caz de urgenţă în privinţa măsurilor de protecţie a sănătăţii care i se aplică, precum şi a acţiunilor întreprinse în cazul unei astfel de urgenţe.

(2) Informaţiile furnizate includ cel puţin elementele prevăzute în secţiunea A din anexa nr.6.

(3) Informaţiile sunt comunicate populaţiei menţionate la alin.(1) fără a fi necesară o solicitare în acest sens.

(4) Autorităţile cu atribuţii în domeniu asigură că informaţiile sunt actualizate şi difuzate periodic, precum şi ori de câte ori au loc modificări semnificative. Informaţiile se pun permanent la dispoziţia publicului.

Articolul 71. Informarea populaţiei afectate efectiv în cazul unei situaţii de urgenţă

(1) În cazul unei urgenţe radiologice, autorităţile competente asigură informarea fără întârziere a populaţiei afectate efectiv cu privire la detaliile urgenţei, la măsurile care trebuie luate şi, după caz, la măsurile de protecţie a sănătăţii aplicabile segmentului respectiv de populaţie.

(2) Informaţiile furnizate acoperă punctele enumerate în anexa nr.6 secţiunea B, relevante pentru tipul de urgenţă radiologică în cauză.

Secţiunea a 3-a

Situaţia de expunere existentă

Articolul 72. Programul de monitorizare radiologică a mediului

Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul mediului asigură punerea în aplicare, menţinerea şi dezvoltarea unui program corespunzător de monitorizare a mediului la conţinutul de radionuclizi în diferite elemente ale mediului şi a debitului dozei ambientale gama la altitudinile stabilite de la suprafaţa solului neprelucrat.

Articolul 73. Zonele contaminate

(1) Strategiile de protecţie optimizate pentru gestionarea zonelor contaminate includ, dacă este cazul, următoarele:

a) obiectivele, inclusiv cele pe termen lung, monitorizate conform prevederilor strategiilor în vigoare şi nivelurile de referinţă corespunzătoare, în conformitate cu art.7;

b) delimitarea zonelor afectate şi identificarea populaţiei afectate;

c) evaluarea necesităţii şi a amplorii măsurilor de protecţie care urmează să fie aplicate în zonele afectate şi pentru populaţie;

d) evaluarea necesităţii de a preveni sau de a controla accesul la zonele afectate ori de a impune restricţii asupra condiţiilor de viaţă în zonele respective;

e) evaluarea gradului de expunere a diferitelor grupuri ale populaţiei şi evaluarea mijloacelor aflate la dispoziţia populaţiei pentru a controla propriul nivel de expunere.

(2) În cazul zonelor cu contaminare reziduală pe termen lung în care autorităţile cu atribuţii în domeniu admit locuirea şi reluarea activităţilor sociale şi economice se asigură, în consultare cu părţile interesate, că s-au luat măsurile necesare pentru controlul continuu al expunerii în scopul stabilirii unor condiţii de viaţă considerate normale, inclusiv:

a) stabilirea nivelurilor de referinţă corespunzătoare;

b) stabilirea unei infrastructuri care să sprijine măsurile protective de autoajutorare continuă în zonele afectate, cum ar fi informarea, consultarea şi monitorizarea;

c) dacă este cazul, măsuri de remediere;

d) dacă este cazul, delimitarea zonelor.

Articolul 74. Expunerea la radon în interior

(1) Nivelurile de referinţă pentru media anuală a concentraţiei activităţii în aer în încăperile clădirilor noi construite nu trebuie să fie mai mari de 250 Bq/m³.

(2) În conformitate cu planul naţional de acţiune menţionat la art.103, Guvernul promovează acţiuni pentru a identifica locuinţele cu concentraţii ale radonului (ca medie anuală) care depăşesc nivelul de referinţă şi pentru a încuraja, unde este nevoie, prin mijloace tehnice sau de altă natură, măsurile de reducere a concentraţiilor de radon în locuinţele respective.

(3) Guvernul asigură furnizarea de informaţii la nivel local şi naţional privind expunerea la radon în interior şi riscurile asociate, privind importanţa măsurării radonului şi mijloacele tehnice disponibile pentru reducerea concentraţiilor de radon existente.

Articolul 75. Radiaţiile gama emise de materialele de construcţii

(1) Nivelul de referinţă care se aplică expunerii externe în interiorul construcţiilor la radiaţiile gama emise de materialele de construcţii, în plus faţă de expunerea externă în exteriorul acestora, este de 1mSv pe an.

(2) Pentru materialele de construcţii identificate ca reprezentând un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al protecţiei radiologice, înainte ca astfel de materiale să fie introduse pe piaţă se asigură că:

a) sunt determinate concentraţiile activităţii radionuclizilor; şi

b) autorităţilor competente li se pun la dispoziţie, dacă aceasta solicită, informaţii privind rezultatele măsurătorilor şi indicele corespunzător privind concentraţia activităţii, precum şi alţi factori relevanţi.

(3) Pentru tipurile de materiale de construcţii identificate în conformitate cu alin.(2) şi care sunt susceptibile de a produce doze ce depăşesc nivelul de referinţă se stabilesc măsurile corespunzătoare, care pot include cerinţe specifice în cadrul codurilor relevante din domeniul construcţiilor sau restricţii specifice privind scopul în care aceste materiale urmează a fi utilizate.

Capitolul IX

RESPONSABILITĂŢI GENERALE ALE GUVERNULUI

ŞI ALE AUTORITĂŢILOR COMPETENTE ŞI ALTE

CERINŢE PRIVIND CONTROLUL REGLEMENTAT

Secţiunea 1

Infrastructura instituţională

Articolul 76. Autoritatea competentă în reglementarea activităţilor nucleare şi radiologice

În conformitate cu prevederile art.10 din Legea nr.132/2012, Agenţia Naţională este autoritatea competentă pentru a exercita funcţiile şi atribuţiile stabilite în actele normative din domeniul securităţii nucleare şi radiologice. Guvernul asigură că Agenţia Naţională:

a) este separată funcţional de orice altă autoritate sau organizaţie care promovează sau utilizează practicile prevăzute în prezenta lege, pentru a garanta independenţa efectivă faţă de influenţa nejustificată în legătură cu funcţia sa de reglementare;

b) are competenţele legale şi este asigurată cu resursele umane şi financiare necesare pentru îndeplinirea eficientă a obligaţiilor legale care îi revin.

Articolul 77. Transparenţa

Guvernul asigură că informaţiile legate de justificarea claselor sau tipurilor de practici, de reglementarea surselor de radiaţii şi a protecţiei radiologice sunt puse la dispoziţia persoanelor fizice sau juridice autorizate, a personalului, a populaţiei, precum şi a pacienţilor şi a altor persoane care fac obiectul expunerii medicale. Această obligaţie include asigurarea faptului că Agenţia Naţională furnizează informaţii în limitele domeniilor sale de competenţă. Informaţiile sunt puse la dispoziţie în conformitate cu legislaţia naţională şi cu obligaţiile internaţionale, cu condiţia ca acestea să nu pună în pericol alte interese, precum securitatea nucleară şi radiologică fizică, recunoscute prin legislaţia naţională sau prin obligaţiile internaţionale.

Articolul 78. Informaţii privind instalaţiile şi echipamentele radiologice

(1) Orice persoană fizică sau juridică autorizată care achiziţionează instalaţii şi echipamente radiologice conţinând surse radioactive sau un generator de radiaţii beneficiază de informaţii adecvate cu privire la riscurile radiologice potenţiale ale acestora şi la utilizarea, testarea şi întreţinerea corespunzătoare a acestora, precum şi de o dovadă că proiectarea permite limitarea expunerilor la un nivel cât mai scăzut posibil.

(2) Orice persoană fizică sau juridică autorizată care achiziţionează instalaţii sau echipamente radiologice medicale beneficiază de informaţii adecvate cu privire la evaluarea riscurilor pentru pacienţi şi la elementele disponibile ale evaluării clinice.

Articolul 79. Recunoaşterea serviciilor şi a experţilor

(1) Conform prevederilor Legii nr.132/2012, Agenţia Naţională asigură recunoaşterea la nivel naţional a:

a) serviciilor dozimetrice, prin eliberarea autorizaţiei radiologice corespunzătoare;

b) responsabililor de radioprotecţie, prin eliberarea permisului de exercitare;

c) experţilor în fizică medicală şi a experţilor atestaţi, prin eliberarea certificatului de atestare.

(2) Agenţia Naţională stabileşte, prin reglementări speciale, cerinţele pentru recunoaştere, precum şi modalităţile pentru recunoaşterea responsabililor de radioprotecţie.

Articolul 80. Serviciile sănătăţii publice

Guvernul asigură că serviciile sănătăţii publice supraveghează medical, în conformitate cu cap. VI, lucrătorii expuşi, şi anume în ceea ce priveşte expunerea acestora la radiaţiile ionizante şi capacitatea acestor lucrători expuşi de a-şi îndeplini sarcinile care implică lucrul cu radiaţiile ionizante.

Articolul 81. Serviciile dozimetrice

Serviciile dozimetrice determină dozele interne sau externe pentru lucrătorii expuşi care sunt supuşi monitorizării individuale, în vederea înregistrării dozei efective în colaborare cu persoana fizică sau juridică autorizată şi, în cazul lucrătorilor externi, cu angajatorul şi, dacă este relevant, autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii.

Articolul 82. Expertul atestat

(1) Expertul atestat oferă consiliere de specialitate persoanei fizice sau juridice autorizate ori aflate în faza de autorizare cu privire la aspecte legate de respectarea cerinţelor legale aplicabile în ceea ce priveşte expunerea profesională şi publică.

(2) Consilierea expertului atestat include, fără a se limita la acestea, în funcţie de relevanţă, următoarele:

a) optimizarea şi stabilirea constrângerilor de doză corespunzătoare;

b) planuri pentru noi instalaţii şi recepţia la punerea în funcţiune a surselor de radiaţii noi sau modificate, în baza autorizaţiilor Agenţiei Naţionale, în ceea ce priveşte controalele tehnice, caracteristicile de proiectare, caracteristicile privind securitatea, inclusiv fizică, şi dispozitivele de avertizare relevante pentru domeniul protecţiei radiologice;

c) clasificarea zonelor controlate şi a zonelor supravegheate;

d) clasificarea lucrătorilor;

e) programe de monitorizare a locului de muncă şi de monitorizare individuală şi dozimetria personală aferentă;

f) instrumente adecvate de monitorizare a radiaţiilor;

g) asigurarea şi controlul calităţii;

h) programul de monitorizare radiologică a mediului;

i) măsuri pentru managementul deşeurilor radioactive;

j) măsuri privind prevenirea accidentelor şi a incidentelor;

k) pregătirea şi răspunsul în situaţii de expunere de urgenţă;

l) programe de formare şi de reinstruire pentru lucrătorii expuşi;

m) investigarea şi analiza accidentelor şi a incidentelor şi întreprinderea acţiunilor de remediere adecvate;

n) condiţiile de angajare pentru lucrătoarele gravide şi pentru cele care alăptează;

o) pregătirea documentaţiei corespunzătoare, precum evaluările prealabile ale riscurilor şi procedurile scrise.

(3) Expertul atestat colaborează, după caz, cu expertul în fizică medicală.

(4) Expertului atestat i se pot atribui şi sarcinile privind protecţia radiologică a lucrătorilor şi a populaţiei.

Articolul 83. Expertul în fizică medicală

(1) Agenţia Naţională obligă expertul în fizică medicală să acţioneze sau să ofere consiliere de specialitate, după caz, în aspecte referitoare la fizica radiaţiilor, pentru punerea în aplicare a cerinţelor prevăzute la art.22 alin.(4) pct.3) şi la cap. VII.

(2) În funcţie de practica radiologică medicală, expertul în fizică medicală răspunde de dozimetrie, inclusiv de măsurătorile fizice pentru evaluarea dozei administrate pacientului şi altor persoane supuse expunerii medicale, oferă consiliere cu privire la instalaţiile şi echipamentele radiologice medicale şi contribuie, în special, la următoarele:

a) optimizarea protecţiei radiologice a pacienţilor şi a altor persoane supuse expunerii medicale, inclusiv aplicarea şi utilizarea nivelurilor de diagnosticare de referinţă;

b) definirea şi asigurarea calităţii instalaţiilor şi echipamentelor radiologice medicale;

c) participarea la efectuarea testelor de recepţie a instalaţiilor şi echipamentelor radiologice medicale sau efectuarea acestora;

d) elaborarea specificaţiilor tehnice pentru instalaţiile şi echipamentele radiologice medicale şi pentru proiectul instalaţiei;

e) supravegherea instalaţiilor şi echipamentelor radiologice medicale;

f) analizarea evenimentelor care implică sau care ar putea implica expuneri medicale accidentale sau neintenţionate;

g) selectarea echipamentelor necesare pentru realizarea măsurătorilor în domeniul protecţiei radiologice;

h) formarea practicienilor şi a personalului de altă natură cu privire la aspectele relevante din domeniul protecţiei radiologice.

(3) Expertul în fizică medicală colaborează, după caz, cu responsabilul de radioprotecţie.

Articolul 84. Responsabilul de radioprotecţie

(1) Agenţia Naţională determină practicile pentru care este necesară desemnarea unui responsabil de radioprotecţie pentru a supraveghea sau pentru a îndeplini sarcinile de protecţie radiologică în cadrul unui obiectiv nuclear/radiologic autorizat. Persoanele fizice sau juridice autorizate pun la dispoziţia responsabililor de radioprotecţie mijloacele şi resursele necesare pentru a-şi îndeplini eficient sarcinile.

(2) Responsabilul de radioprotecţie supraveghează direct obiectivul nuclear/radiologic autorizat. Agenţia Naţională obligă angajatorii lucrătorilor externi să desemneze un responsabil de radioprotecţie, dacă este necesar, pentru a supraveghea sau pentru a îndeplini sarcinile de protecţie radiologică relevante în măsura în care au legătură cu protecţia lucrătorilor lor.

(3) În funcţie de natura practicii, sarcinile responsabilului de radioprotecţie în ceea ce priveşte consilierea persoanei fizice sau juridice autorizate pot include următoarele:

a) asigurarea desfăşurării activităţilor care implică radiaţii în conformitate cu cerinţele procedurilor specificate sau cu normele locale;

b) supravegherea punerii în aplicare a programului pentru monitorizarea locului de muncă;

c) inventarierea şi actualizarea informaţiei privind sursele de radiaţii;

d) efectuarea de evaluări periodice privind starea sistemelor relevante de securitate şi de avertizare;

e) supravegherea punerii în aplicare a programului de monitorizare personală;

f) supravegherea punerii în aplicare a programului de monitorizare a sănătăţii;

g) informarea corespunzătoare a noilor lucrători în legătură cu normele şi procedurile locale;

h) consilierea şi prezentarea de observaţii privind planurile de lucru;

i) stabilirea planurilor de lucru;

j) furnizarea de rapoarte conducerii locale;

k) participarea la măsurile privind prevenirea, pregătirea şi răspunsul în cazul expunerilor de urgenţă;

l) informarea şi formarea lucrătorilor expuşi;

m) asigurarea legăturii cu expertul atestat.

(4) Sarcina responsabilului de radioprotecţie poate fi efectuată de o structură de protecţie radiologică instituită în cadrul unui obiectiv nuclear/radiologic autorizat ori de un expert atestat.

Secţiunea a 2-a

Controlul surselor radioactive

Articolul 85. Cerinţe generale pentru sursele radioactive deschise

(1) Agenţia Naţională asigură că se iau măsuri pentru menţinerea controlului asupra surselor deschise în ceea ce priveşte amplasarea, utilizarea şi, atunci când nu mai sunt necesare, reciclarea sau depozitarea definitivă a acestora.

(2) Agenţia Naţională obligă persoana fizică sau juridică autorizată să ţină evidenţa surselor deschise aflate în responsabilitatea lor, inclusiv a datelor referitoare la amplasare, transfer şi depozitare definitivă sau evacuare de efluenţi, în funcţie de necesitate.

(3) Persoana fizică sau juridică autorizată care deţine o sursă radioactivă deschisă este obligată să notifice imediat Agenţia Naţională şi alte autorităţi competente despre orice pierdere, furt, deversare semnificativă sau utilizare ori eliberare neautorizată.

Articolul 86. Cerinţe generale pentru sursele radioactive închise

(1) Agenţia Naţională asigură că se iau măsuri pentru menţinerea controlului asupra surselor radioactive închise în ceea ce priveşte amplasarea, utilizarea şi, atunci când nu mai sunt necesare, reciclarea sau depozitarea definitivă a acestora.

(2) Agenţia Naţională obligă persoana fizică sau juridică autorizată să ţină evidenţa tuturor surselor radioactive închise aflate în responsabilitatea sa, inclusiv a datelor referitoare la amplasare, transfer şi depozitare definitivă.

(3) Agenţia Naţională stabileşte un sistem care să îi permită să fie informată în mod corespunzător cu privire la orice transfer de surse radioactive închise de mare activitate şi, dacă este necesar, cu privire la transferurile individuale de surse radioactive închise.

(4) Persoana fizică sau juridică autorizată care deţine o sursă radioactivă închisă este obligată să notifice imediat Agenţia Naţională şi alte autorităţi competente despre orice pierdere, scurgere semnificativă, furt sau utilizare neautorizată a unei surse radioactive închise.

Articolul 87. Cerinţe privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate

Înainte de a emite o autorizaţie radiologică împreună cu certificatul de securitate corespunzător pentru practicile care implică surse radioactive închise de mare activitate, Agenţia Naţională asigură că:

a) s-au luat măsuri adecvate pentru gestionarea în siguranţă şi controlul surselor, inclusiv în cazul în care acestea sunt scoase din utilizare. Măsurile respective pot prevedea transferul surselor la furnizor sau obligaţia producătorului sau a furnizorului de a primi înapoi sursele;

b) s-au luat măsuri adecvate, prin intermediul unei garanţii financiare sau al oricărui altui mijloc echivalent adecvat pentru acoperirea cheltuielilor aferente sursei în cauză, pentru gestionarea în siguranţă a surselor în momentul în care sunt scoase din utilizare, inclusiv în cazul în care o persoană fizică sau juridică autorizată devine insolvabilă sau îşi încetează activitatea, conform prevederilor art.3 şi 20 din Legea nr.132/2012 şi ale compartimentului V din anexa nr.1 la Legea nr.68/2017 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind managementul deşeurilor radioactive pentru anii 2017–2026 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia.

Articolul 88. Cerinţe specifice pentru autorizarea surselor radioactive închise de mare activitate

Pe lângă cerinţele generale de acordare a autorizaţiei stabilite la cap. V, Agenţia Naţională asigură că autorizaţia radiologică acordată pentru o practică desfăşurată cu o sursă radioactivă închisă de mare activitate include:

a) responsabilităţile persoanei fizice sau juridice autorizate;

b) competenţele minime ale personalului, inclusiv informarea şi formarea profesională corespunzătoare activităţii cu surse de mare activitate;

c) criteriile minime de performanţă pentru sursă, containerul sursei şi alte echipamente;

d) cerinţele legate de procedurile de urgenţă şi legăturile de comunicare;

e) procedurile de lucru de urmat;

f) întreţinerea echipamentelor, a surselor şi a containerelor;

g) gestionarea corespunzătoare a surselor radioactive scoase din utilizare, inclusiv acordurile privind transferul surselor scoase din utilizare, dacă este cazul, către un producător, un furnizor, către o altă persoană fizică sau juridică autorizată sau către o instalaţie de stocare sau de depozitare definitivă a deşeurilor radioactive.

Articolul 89. Ţinerea evidenţei de către persoana fizică sau juridică autorizată

Evidenţa surselor radioactive închise de mare activitate include informaţiile stabilite în anexa nr.7. O copie, pe suport de hârtie sau în format electronic, integrală sau parţială, a evidenţelor respective este transmisă Agenţiei Naţionale, la solicitare, în următoarele condiţii:

a) fără întârzieri nejustificate, în momentul creării evidenţelor şi cât mai curând posibil după dobândirea sursei;

b) la intervale stabilite în actele normative;

c) dacă situaţia indicată pe fişa de informaţii s-a modificat;

d) fără întârzieri nejustificate, în momentul închiderii evidenţelor pentru o sursă radioactivă specifică, atunci când persoana fizică sau juridică autorizată nu mai deţine sursa dată, cu includerea datelor privind persoana fizică sau juridică autorizată ori privind instalaţia de stocare sau de depozitare definitivă a deşeurilor radioactive cărora le este transferată sursa;

e) fără întârzieri nejustificate, în momentul închiderii evidenţelor, atunci când persoana fizică sau juridică autorizată nu mai deţine nicio sursă radioactivă.

Înregistrările persoanei fizice sau juridice autorizate sunt disponibile pentru inspectare de către Agenţia Naţională.

Articolul 90. Ţinerea evidenţei de către Agenţia Naţională

Agenţia Naţională, conform prevederilor Legii nr.132/2012, ţine evidenţa tuturor persoanelor fizice şi juridice autorizate să desfăşoare practici cu surse radioactive închise de mare activitate şi a surselor deschise deţinute de acestea. Evidenţele includ cantitatea de radionuclizi implicată, activitatea în momentul producerii sau, dacă activitatea nu este cunoscută, activitatea de la momentul primei introduceri pe piaţă sau la momentul în care persoana fizică sau juridică autorizată a obţinut sursa, precum şi informaţii despre tipul sursei.

Articolul 91. Controlul surselor radioactive închise de mare activitate

Producătorul, furnizorul şi fiecare persoană fizică sau juridică autorizată asigură, în parte, că sursele radioactive închise de mare activitate (categoriile I–III) şi containerele lor respectă cerinţele privind identificarea şi marcajele specificate în anexa nr.8.

Secţiunea a 3-a

Surse radioactive orfane

Articolul 92. Detectarea surselor radioactive orfane

(1) Guvernul, prin intermediul Agenţiei Naţionale, asigură realizarea următoarelor măsuri:

a) sensibilizarea generală cu privire la ocurenţa posibilă a surselor radioactive orfane şi a riscurilor asociate; şi

b) emiterea de recomandări pentru persoanele care suspectează sau au informaţii privind prezenţa unei surse radioactive orfane cu privire la informarea autorităţii competente şi la acţiunile care necesită a fi întreprinse.

(2) Guvernul asigură instituirea unor sisteme care au ca scop detectarea surselor radioactive orfane în locuri cum ar fi unităţile mari de colectare a metalului uzat şi instalaţiile majore de reciclare a deşeurilor metalice în care pot fi întâlnite, în general, surse orfane sau, dacă este cazul, la punctele nodale de tranzit semnificative în care pot fi întâlnite surse orfane.

(3) Persoanelor care suspectează prezenţa unei surse radioactive orfane şi care nu sunt în mod normal implicate în operaţiuni supuse reglementărilor privind protecţia radiologică li se acordă cu promptitudine consiliere şi asistenţă tehnică de specialitate. Principalele obiective ale consilierii şi asistenţei tehnice sunt protejarea lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor radiaţiilor ionizante şi protecţia fizică a sursei radioactive.

Articolul 93. Contaminarea metalelor

(1) Guvernul instituie sistemele menite să detecteze prezenţa contaminării radioactive în produsele metalice importate din alte ţări, în locuri precum instalaţiile majore de import al metalelor sau în punctele nodale de tranzit semnificative.

(2) Obiectivul de reciclare a deşeurilor metalice este obligat să informeze de îndată Agenţia Naţională şi alte autorităţi competente/cu atribuţii în domeniu în cazurile când suspectează sau are informaţii în legătură cu orice topire accidentală a unei surse radioactive orfane sau altă operaţiune metalurgică cu privire la aceasta. În acest caz, materialele contaminate radioactiv nu sunt utilizate, introduse pe piaţă sau depozitate definitiv fără autorizaţia Agenţiei Naţionale.

Articolul 94. Recuperarea, gestionarea, controlul şi depozitarea definitivă a surselor radioactive orfane

(1) Guvernul asigură că Agenţia Naţională şi autorităţile cu atribuţii în domeniu sunt pregătite sau au emis dispoziţii, inclusiv privind atribuirea responsabilităţilor, pentru a controla şi a recupera sursele radioactive orfane şi a face faţă urgenţelor cauzate de sursele radioactive orfane şi că a elaborat planuri şi măsuri de răspuns adecvate.

(2) Agenţia Naţională şi autorităţile cu atribuţii în domeniu asigură organizarea de campanii de recuperare a surselor radioactive orfane provenite din activităţi anterioare, dacă este cazul. Campaniile pot include asistenţa financiară şi practică a statelor membre ale AIEA la costul recuperării, gestionării, controlării şi depozitării definitive a surselor radioactive şi pot include, de asemenea, verificarea evidenţelor din arhivele autorităţilor şi ale persoanelor fizice şi juridice autorizate, cum ar fi instituţiile sau centrele de cercetare, instituţiile de testare a materialelor sau centrele medicale.

Articolul 95. Garanţia financiară pentru sursele radioactive orfane

Guvernul asigură că se instituie un sistem de garanţii financiare sau alte mijloace echivalente pentru a acoperi costurile de intervenţie legate de recuperarea surselor radioactive orfane şi care pot rezulta din punerea în aplicare a art.94 din prezenta lege, conform prevederilor art.3 şi 20 din Legea nr.132/2012 şi ale compartimentului V din anexa nr.1 la Legea nr.68/2017 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind managementul deşeurilor radioactive pentru anii 2017–2026 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia.

Secţiunea a 4-a

Evenimente semnificative

Articolul 96. Notificarea şi înregistrarea evenimentelor radiologice sau nucleare semnificative

Persoana fizică sau juridică autorizată:

a) introduce, după caz, un sistem pentru înregistrarea şi analiza evenimentelor radiologice sau nucleare semnificative care implică sau care pot implica expuneri accidentale sau neintenţionate;

b) notifică imediat Agenţia Naţională şi autorităţile competente referitor la orice eveniment radiologic sau nuclear semnificativ care generează sau care poate genera expunerea unei persoane dincolo de limitele operaţionale. Notificarea se va efectua şi în condiţiile de funcţionare specificate în cerinţele şi limitele de autorizare cu privire la expunerea profesională sau publică sau astfel cum sunt definite de legislaţie în ceea ce priveşte expunerea medicală, inclusiv rezultatele investigaţiei şi măsurile corective pentru evitarea unor astfel de evenimente.

Secţiunea a 5-a

Situaţiile de expunere de urgenţă

Articolul 97. Sistemul de gestionare a situaţiilor de urgenţă

(1) Guvernul asigură că se ţine cont de faptul că pot avea loc urgenţe pe teritoriul Republicii Moldova şi că acesta poate fi afectat de urgenţele care au loc în afara teritoriului naţional. Autoritatea administrativă în domeniul protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale, în comun cu Agenţia Naţională şi cu autorităţile competente, instituie un sistem de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi emite dispoziţii administrative corespunzătoare pentru întreţinerea unui astfel de sistem. Sistemul de gestionare a situaţiilor de urgenţă include elementele specificate în anexa nr.5.

(2) Sistemul de gestionare a situaţiilor de urgenţă este proiectat astfel încât să corespundă rezultatelor unei evaluări a situaţiilor de expunere de urgenţă potenţiale şi să poată răspunde cu eficacitate situaţiilor de expunere în caz de urgenţă în legătură cu practici sau cu evenimente neprevăzute.

(3) Sistemul de gestionare a situaţiilor de urgenţă prevede elaborarea planurilor de răspuns în situaţii de urgenţă cu scopul de a se evita expunerile asupra ţesuturilor care duc la efecte deterministice severe asupra oricărei persoane care face parte din populaţia afectată şi de a se reduce riscul efectelor stocastice, ţinând cont de principiile generale ale protecţiei radiologice şi de nivelurile de referinţă menţionate la cap. III.

Articolul 98. Pregătirea pentru situaţii de urgenţă

(1) Guvernul asigură că planurile de răspuns în situaţii de urgenţă sunt elaborate în avans pentru diferitele tipuri de urgenţe identificate printr-o evaluare a situaţiilor de expunere de urgenţă potenţiale.

(2) Planurile de răspuns în situaţii de urgenţă includ elementele specificate în anexa nr.5.

(3) Planurile de răspuns în situaţii de urgenţă includ, de asemenea, dispoziţii pentru tranziţia de la o situaţie de expunere de urgenţă la o situaţie de expunere existentă.

(4) Guvernul asigură că planurile de răspuns în situaţii de urgenţă sunt testate, reexaminate şi, după caz, revizuite la intervale regulate, ţinând seama de lecţiile învăţate din situaţiile de expunere de urgenţă trecute şi luând în considerare rezultatele participării la exerciţiile pentru situaţii de urgenţă la nivel naţional şi internaţional.

(5) Planurile de răspuns în situaţii de urgenţă includ, după caz, elementele relevante ale sistemului de gestionare a situaţiilor de urgenţă prevăzut la art.97.

Articolul 99. Cooperarea internaţională

(1) Guvernul cooperează cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu alte ţări în ceea ce priveşte abordarea urgenţelor posibile de pe teritoriul Republicii Moldova care pot afecta statele membre sau ţările terţe, cu scopul de a facilita organizarea protecţiei radiologice în statele membre sau în ţările terţe respective.

(2) Guvernul stabileşte imediat contacte cu toate ţările care pot fi implicate sau sunt susceptibile de a fi afectate în vederea evaluării în comun a situaţiei de expunere, precum şi a coordonării măsurilor de protecţie şi a informării populaţiei, prin utilizarea, în mod corespunzător, a sistemelor de schimb de informaţii şi de coordonare a acestora la nivel bilateral sau internaţional, în cazul în care o urgenţă are loc pe teritoriul Republicii Moldova sau este posibil să aibă consecinţe radiologice pe teritoriul lor. Aceste activităţi de coordonare nu împiedică sau întârzie orice acţiuni necesare care urmează a fi întreprinse la nivel naţional.

(3) Guvernul face cu promptitudine schimb de informaţii şi cooperează cu ţările şi cu organizaţiile internaţionale corespunzătoare cu privire la pierderea, furtul sau descoperirea de surse radioactive închise de mare activitate, alte surse radioactive şi material radioactiv care poate genera motive de îngrijorare, precum şi cu privire la monitorizarea sau investigaţiile conexe, fără a se aduce atingere cerinţelor de confidenţialitate relevante şi legislaţiei naţionale aplicabile.

(4) Guvernul cooperează, după caz, cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu alte ţări în tranziţia de la o situaţie de expunere de urgenţă la o situaţie de expunere existentă.

Secţiunea a 6-a

Situaţiile de expunere existentă

Articolul 100. Programele privind situaţiile de expunere existentă

(1) Agenţia Naţională asigură că se iau măsuri, atunci când există indicii sau dovezi privind expuneri care nu pot fi neglijate din punctul de vedere al protecţiei radiologice, pentru identificarea şi evaluarea situaţiilor de expunere existentă ţinând seama de tipurile situaţiilor de expunere existentă, precum şi pentru determinarea în astfel de situaţii a expunerilor profesionale şi publice.

(2) Agenţia Naţională, având în vedere principiul general al justificării, poate decide că o situaţie de expunere existentă nu impune luarea în considerare a unor măsuri de protecţie sau de remediere.

(3) Situaţiile de expunere existentă care reprezintă un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al protecţiei radiologice şi pentru care se poate atribui responsabilitate juridică fac obiectul cerinţelor relevante pentru situaţiile de expunere planificată şi, în consecinţă, aceste situaţii de expunere trebuie notificate în conformitate cu art.25 alin.(2).

Articolul 101. Stabilirea strategiilor

(1) Guvernul ia măsuri pentru stabilirea unor strategii prin care să se asigure că gestionarea corespunzătoare a situaţiilor de expunere existentă corespunde riscurilor şi eficienţei măsurilor de protecţie.

(2) Fiecare strategie cuprinde:

a) obiectivele urmărite;

b) niveluri de referinţă corespunzătoare, luând în considerare nivelurile de referinţă prevăzute în anexa nr.1;

c) planul de implementare.

Articolul 102. Punerea în aplicare a strategiilor

(1) Guvernul atribuie responsabilităţi pentru punerea în aplicare a strategiilor de gestionare a situaţiilor de expunere existentă şi asigură coordonarea corespunzătoare dintre părţile relevante implicate în punerea în aplicare a măsurilor de remediere şi de protecţie. Guvernul prevede, după caz, implicarea părţilor interesate în deciziile privind dezvoltarea şi punerea în aplicare a strategiilor de gestionare a situaţiilor de expunere.

(2) Forma, amploarea şi durata tuturor măsurilor de protecţie avute în vedere pentru punerea în aplicare a unei strategii sunt optimizate.

(3) Autorităţile cu atribuţii în domeniu evaluează distribuţia dozelor care rezultă în urma punerii în aplicare a strategiei. Se iau în considerare eforturi suplimentare cu scopul de optimizare a protecţiei şi de reducere a expunerilor care depăşesc încă nivelul de referinţă.

(4) Guvernul asigură că, la intervale regulate, factorii responsabili pentru punerea în aplicare a strategiei:

a) evaluează măsurile disponibile de remediere şi de protecţie pentru atingerea obiectivelor şi a nivelului de eficienţă al măsurilor planificate şi puse în aplicare;

b) furnizează informaţii populaţiei expuse cu privire la riscurile potenţiale pentru sănătate şi la mijloacele disponibile pentru reducerea propriei expuneri;

c) oferă recomandări pentru gestionarea expunerilor la nivel individual sau local;

d) în ceea ce priveşte activităţile care implică materiale radioactive naturale şi care nu sunt gestionate ca situaţii de expunere planificată, furnizează informaţii privind mijloacele adecvate de monitorizare a concentraţiilor şi expunerilor şi de adoptare a măsurilor de protecţie.

Articolul 103. Planul de acţiune privitor la radon

(1) Pentru aplicarea art.100 alin.(1), Guvernul stabileşte un plan naţional de acţiune care abordează riscurile pe termen lung prezentate de expunerile la radon în locuinţe, în clădirile cu acces public şi în locurile de muncă pentru orice sursă de pătrundere a radonului, fie că este vorba de sol, de materiale de construcţii sau de apă. Planul de acţiune ia în calcul aspectele prevăzute în anexa nr.9 şi este actualizat periodic.

(2) Guvernul asigură existenţa unor măsuri adecvate pentru a se preîntâmpina pătrunderea radonului în locuinţele noi. Aceste măsuri pot include prevederea unor cerinţe specifice de proiectare în codurile naţionale din domeniul construcţiilor.

(3) Guvernul identifică zonele în care concentraţia de radon (ca medie anuală în baza unor estimări), într-un număr semnificativ de clădiri, depăşeşte nivelul naţional de referinţă.

Secţiunea a 7-a

Sistemul de asigurare a aplicării prezentei legi

Articolul 104. Controlul şi supravegherea de stat

(1) Agenţia Naţională stabileşte şi asigură sistemul de control şi supraveghere în scopul aplicării prevederilor adoptate în conformitate cu prezenta lege, pentru a iniţia acţiuni de control, supraveghere şi impunere de acţiuni corective acolo unde este necesar.

(2) Agenţia Naţională stabileşte un program de control şi supraveghere, ţinând cont de amploarea şi natura potenţială a riscurilor asociate cu practicile, de evaluarea generală a aspectelor privind protecţia radiologică în cadrul practicilor şi de gradul de conformitate cu prevederile adoptate în temeiul prezentei legi, al Legii nr.132/2012 şi al Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

(3) Agenţia Naţională asigură că rezultatele fiecărui control sunt înregistrate şi se comunică persoanei fizice sau juridice autorizate în cauză. Dacă rezultatele sunt legate de un lucrător extern sau de lucrători externi, după caz, acestea se comunică şi angajatorului.

(4) Agenţia Naţională asigură că se pun la dispoziţia publicului rezumate ale programelor de control şi principalele rezultate ale punerii în aplicare a acestora.

(5) Agenţia Naţională asigură existenţa mecanismelor pentru difuzarea în timp util către părţile relevante, incluzând producătorii şi furnizorii de surse de radiaţii şi, după caz, organizaţiile internaţionale, a informaţiilor privind protecţia şi securitatea legate de lecţiile semnificative învăţate din urma controalelor şi din incidentele şi accidentele raportate, precum şi din constatările conexe.

[Art.104 alin.(2) modificat prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 17.04.2025]

Articolul 105. Asigurarea aplicării prezentei legi

Agenţia Naţională obligă persoana fizică sau juridică autorizată să adopte măsuri pentru remedierea deficienţelor şi prevenirea repetării acestora sau, dacă este cazul, propune retragerea autorizaţiei atunci când rezultatele unei inspecţii reglementate sau ale unei alte evaluări reglementate indică faptul că situaţia de expunere nu respectă dispoziţiile adoptate în conformitate cu prezenta lege.

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 106. Intrarea în vigoare

Prezenta lege intră în vigoare peste 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.289. Chişinău, 20 octombrie 2022.

Anexa nr.1

Nivelurile de referinţă pentru expunerea publică

1. Fără a aduce atingere nivelurilor de referinţă stabilite pentru dozele echivalente, nivelurile de referinţă exprimate în doze efective se stabilesc în intervalul 1–20 mSv pe an pentru situaţiile de expunere existentă şi 20–100 mSv (acută sau anuală) pentru situaţiile de expunere de urgenţă.

2. În situaţii specifice poate fi luat în considerare un nivel de referinţă mai mic decât cele standard stabilite la pct.1, în special:

a) poate fi stabilit un nivel de referinţă mai mic de 20 mSv într-o situaţie de expunere de urgenţă unde se poate oferi protecţia adecvată fără a se cauza efecte negative disproporţionate în urma măsurilor preventive corespunzătoare sau a unui cost excesiv;

b) poate fi stabilit, după caz, un nivel de referinţă mai mic de 1 mSv pe an într-o situaţie de expunere existentă pentru expunerile specifice legate de surse sau căi de expunere.

3. Pentru tranziţia de la o situaţie de expunere de urgenţă la o situaţie de expunere existentă se stabilesc niveluri de referinţă corespunzătoare, în special în momentul încheierii măsurilor preventive pe termen lung, cum ar fi strămutarea.

4. Nivelurile de referinţă stabilite iau în considerare caracteristicile situaţiilor dominante, precum şi criteriile sociale, care pot include următoarele:

a) pentru expunerile mai mici sau egale cu 1 mSv pe an – informaţii generale privind nivelul de expunere, fără luarea în considerare a expunerilor individuale;

b) pentru expunerile mai mici sau egale cu 20 mSv pe an – informaţii specifice care permit persoanelor să-şi gestioneze, dacă este posibil, propria expunere;

c) pentru expunerile mai mici sau egale cu 100 mSv pe an – evaluarea dozelor individuale şi informaţii specifice privind riscul de radiaţii şi măsurile disponibile pentru reducerea expunerilor.

Anexa nr.2

Justificarea noilor clase sau tipuri de practici

care implică produse de consum

1. Orice persoană fizică sau juridică autorizată care intenţionează să fabrice sau să importe ori să exporte într-un stat membru al Uniunii Europene produse de consum a căror utilizare preconizată este probabil să ducă la o clasă nouă sau la un tip nou de practică pune la dispoziţia autorităţii competente din statul respectiv informaţii relevante, precum:

a) utilizarea preconizată a produsului;

b) caracteristicile tehnice ale produsului;

c) în cazul produselor care conţin substanţe radioactive – informaţii privind mijloacele de fixare a acestora;

d) debitele dozei ambientale gama la distanţe relevante pentru utilizarea produsului, inclusiv debitele dozei la o distanţă de 0,1 m de orice suprafaţă accesibilă;

e) dozele efective preconizate pentru persoanele care utilizează frecvent produsul.

2. Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, conform atribuţiilor stabilite la art.14 din Legea nr.132/2012, examinează informaţiile specificate şi decide, în special, dacă:

a) performanţa produsului de consum justifică utilizarea preconizată a acestuia;

b) proiectul este adecvat pentru a minimiza expunerile în timpul utilizării normale şi posibilitatea şi consecinţele utilizării necorespunzătoare sau ale expunerilor accidentale ori dacă ar trebui să se impună condiţii privind caracteristicile tehnice şi fizice ale produsului;

c) produsul este conceput în mod corespunzător pentru a îndeplini criteriile de exceptare şi, după caz, aparţine unui tip aprobat şi nu necesită precauţii specifice pentru a fi depozitat definitiv atunci când ajunge la sfârşitul ciclului de utilizare;

d) produsul este etichetat în mod corespunzător şi se pune la dispoziţia consumatorului o documentaţie adecvată, cu instrucţiuni privind utilizarea şi depozitarea definitivă corecte.

Anexa nr.3

Lista sectoarelor industriale

care implică materiale radioactive naturale

Pentru aplicarea art.23 se ia în considerare următoarea listă a sectoarelor industriale care implică materiale radioactive naturale, inclusiv cercetarea şi procesele secundare relevante:

a) extracţia de pământuri rare din monazit;

b) producţia de compuşi de toriu şi fabricarea de produse care conţin toriu;

c) prelucrarea minereurilor de niobiu/tantal;

d) producţia de petrol şi gaze;

e) producţia de energie geotermală;

f) producţia de pigmenţi TiO₂;

g) producţia de fosfor termic;

h) industria de zircon şi zirconiu;

i) producţia de fertilizatori fosfatici;

j) producţia de ciment, întreţinerea cuptoarelor de clincher;

k) centralele pe cărbune, întreţinerea cazanelor;

l) producţia de acid fosforic;

m) producţia primară de oţel;

n) topirea cositorului/plumbului/cuprului;

o) instalaţii de filtrare a apei subterane;

p) extracţia minereurilor, altele decât minereurile de uraniu.

Anexa nr.4

Criteriile de exceptare şi de eliberare

1. Niveluri de exceptare

Valorile activităţii exceptate (exprimate în Bq) pentru materialele implicate într-o anumită practică sunt prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.132/2012 şi în actele normative de specialitate aprobate de Guvern.

2. Criterii generale de exceptare şi eliberare

1) Criteriile generale de exceptare a practicilor de la notificare sau autorizare ori de eliberare a materialelor rezultate din practicile autorizate sunt următoarele:

a) riscurile radiologice asupra persoanelor, provocate de practica exceptată, sunt suficient de scăzute încât să nu necesite reglementare; şi

b) s-a stabilit că tipul practicii este justificat; şi

c) practica este în mod inerent sigură.

2) Se consideră că practicile care implică cantităţi mici de substanţe radioactive sau concentraţii scăzute ale activităţii în raport cu valorile de exceptare prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.132/2012 respectă criteriul menţionat la pct.1) lit.a) din prezenta anexă.

3) În scopul exceptării de la autorizare sau în scopul eliberării, în cazul în care cantităţile de substanţe radioactive sau concentraţiile activităţii nu sunt conforme cu valorile prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.132/2012 sau cu cele stabilite în actele normative aprobate de Guvern, se efectuează o evaluare având în vedere criteriile generale specificate la pct.1) lit.a)–c). Pentru respectarea criteriului general specificat la pct.1) lit.a) trebuie să se demonstreze că lucrătorii nu ar trebui încadraţi în categoria lucrătorilor expuşi şi că următoarele criterii privind expunerea populaţiei sunt îndeplinite în toate circumstanţele în care este posibil acest lucru:

a) pentru radionuclizii artificiali – doza efectivă care ar putea fi absorbită de populaţie din cauza practicii exceptate este de maximum 10 μSv pe an;

b) pentru radionuclizii naturali – creşterea dozei, ţinând cont de radiaţia de fond dominantă provenită din surse naturale de radiaţii, susceptibilă de a fi suportată de o persoană în cazul practicii exceptate este de maximum 1 mSv pe an. Evaluarea dozelor pentru populaţie ia în considerare atât căile de expunere prin intermediul efluenţilor cu transmisie prin aer sau lichizi, cât şi căile de expunere care rezultă în urma depozitării definitive sau reciclării deşeurilor solide.

TABEL Valorile concentraţiei activităţii pentru exceptarea sau eliberarea materialelor care se aplică în mod implicit oricăror cantităţi şi tipuri de materiale solide Partea 1 Radionuclizi artificiali
Radionuclid	Concentraţia activităţii (kBq kg^-1)	Radionuclid	Concentraţia activităţii (kBq kg^-1)	Radionuclid	Concentraţia activităţii (kBq kg^-1)
H-3	100	K-43	10	Mn-56	10
Be-7	10	Ca-45	100	Fe-52 (^a)	10
C-14	1	Ca-47	10	Fe-55	1000
F-18	10	Sc-46	0,1	Fe-59	1
Na-22	0,1	Sc-47	100	Co-55	10
Na-24	1	Sc-48	1	Co-56	0,1
Si-31	1000	V-48	1	Co-57	1
P-32	1000	Cr-51	100	Co-58	1
P-33	1000	Mn-51	10	Co-58 m	10000
S-35	100	Mn-52	1	Co-60	0,1
Cl-36	1	Mn-52 m	10	Co-60 m	1000
Cl-38	10	Mn-53	100	Co-61	100
K-42	100	Mn-54	0,1	Co-62 m	10
Ni-59	100	Mo-93	10	Te-129 m ^(a)	10
Ni-63	100	Mo-99 ^(a)	10	Te-131	100
Ni-65	10	Mo-101 ^(a)	10	Te-131 m ^(a)	10
Cu-64	100	Tc-96	1	Te-132 ^(a)	1
Zn-65	0,1	Tc-96 m	1000	Te-133	10
Zn-69	1000	Tc-97	10	Te-133 m	10
Zn-69 m^(a)	10	Tc-97 m	100	Te-134	10
Ga-72	10	Tc-99	1	I-123	100
Ge-71	10000	Tc-99 m	100	I-125	100
As-73	1000	Ru-97	10	I-126	10
As-74	10	Ru-103 ^(a)	1	I-129	0,01
As-76	10	Ru-105 ^(a)	10	I-130	10
As-77	1000	Ru-106 ^(a)	0,1	I-131	10
Se-75	1	Rh-103 m	10000	I-132	10
Br-82	1	Rh-105	100	I-133	10
Rb-86	100	Pd-103 ^(a)	1000	I-134	10
Sr-85	1	Pd-109 ^(a)	100	I-135	10
Sr-85 m	100	Ag-105	1	Cs-129	10
Sr-87 m	100	Ag-110 m ^(a)	0,1	Cs-131	1000
Sr-89	1000	Ag-111	100	Cs-132	10
Sr-90 ^(a)	1	Cd-109 ^(a)	1	Cs-134	0,1
Sr-91 ^(a)	10	Cd-115 ^(a)	10	Cs-134 m	1000
Sr-92	10	Cd-115 m ^(a)	100	Cs-135	100
Y-90	1000	In-111	10	Cs-136	1
Y-91	100	In-113 m	100	Cs-137 ^(a)	0,1
Y-91 m	100	In-114 m ^(a)	10	Cs-138	10
Y-92	100	In-115 m	100	Ba-131	10
Y-93	100	Sn-113 ^(a)	1	Ba-140	1
Zr-93	10	Sn-125	10	La-140	1
Zr-95 ^(a)	1	Sb-122	10	Ce-139	1
Zr-97 ^(a)	10	Sb-124	1	Ce-141	100
Nb-93 m	10	Sb-125 ^(a)	0,1	Ce-143	10
Nb-94	0,1	Te-123 m	1	Ce-144	10
Nb-95	1	Te-125 m	1000	Pr-142	100
Nb-97 ^(a)	10	Te-127	1000	Pr-143	1000
Nb-98	10	Te-127 m ^(a)	10	Nd-147	100
Mo-90	10	Te-129	100	Nd-149	100
Pm-147	1000	Pt-197	1000	Pu-234	100
Pm-149	1000	Pt-197 m	100	Pu-235	100
Sm-151	1000	Au-198	10	Pu-236	1
Sm-153	100	Au-199	100	Pu-237	100
Eu-152	0,1	Hg-197	100	Pu-238	0,1
Eu-152 m	100	Hg-197	100	Pu-238	0,1
Eu-154	0,1	Hg-197 m	100	Pu-239	0,1
Eu-155	1	Hg-203	10	Pu-240	0,1
Gd-153	10	Tl-200	10	Pu-241	10
Gd-159	100	Tl-201	100	Pu-242	0,1
Tb-160	1	Tl-202	10	Pu-243	1000
Dy-165	1000	Tl-204	1	Pu-244 ^(a)	0,1
Dy-166	100	Pb-203	10	Am-241	0,1
Ho-166	100	Bi-206	1	Am-242	1000
Er-169	1000	Bi-207	0,1	Am-242 m ^(a)	0,1
Er-171	100	Po-203	10	Am-243 ^(a)	0,1
Tm-170	100	Po-205	10	Cm-242	10
Tm-171	1000	Po-207	10	Cm-243	1
Yb-175	100	At-211	1000	Cm-244	1
Lu-177	100	Ra-225	10	Cm-245	0,1
Hf-181	1	Ra-227	100	Cm-246	0,1
Ta-182	0,1	Th-226	1000	Cm-247 ^(a)	0,1
W-181	10	Th-229	0,1	Cm-248	0,1
W-185	1000	Pa-230	10	Bk-249	100
W-187	10	Pa-233	10	Cf-246	1000
Re-186	1000	U-230	10	Cf-248	1
Re-188	100	U-231 ^(a)	100	Cf-249	0,1
Os-185	1	U-232 ^(a)	0,1	Cf-250	1
Os-191	100	U-233	1	Cf-251	0,1
Os-191 m	1000	U-236	10	Cf-252	1
Os-193	100	U-237	100	Cf-253	100
Ir-190	1	U-239	100	Cf-254	1
Ir-192	1	U-240 ^(a)	100	Es-253	100
Ir-194	100	Np-237 ^(a)	1	Es-254 ^(a)	0,1
Pt-191	10	Np-239	100	Es-254 m ^(a)	10
Pt-193 m	1000	Np-240	10	Fm-254	10000
				Fm-255	100

^(a) Radionuclizii-părinte şi descendenţii acestora ale căror contribuţii sunt luate în considerare pentru calcularea dozelor (şi care necesită, prin urmare, luarea în considerare exclusiv a nivelului de exceptare pentru radionuclidul-părinte) sunt enumeraţi în următorul tabel:
Radionuclid-părinte	Descendent	Radionuclid-părinte	Descendent
Fe-52	Mn-52 m	Sn-113	In-113 m
Zn-69 m	Zn-69	Sb-125	Te-125 m
Sr-90	Y-90	Te-127 m	Te-127
Sr-91	Y-91 m	Te-129 m	Te-129
Zr-95	Nb-95	Te-131 m	Te-131
Zr-97	Nb-97 m, Nb-97	Te132	I-132
Nb-97	Nb-97 m	Cs-137	Ba-137 m
Mo-99	Tc-99 m	Ce-144	Pr-144, Pr-144 m
Mo-101	Tc-101	U-232	Th-228, Ra-224, Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl-208
Ru-103	Rh-103 m	U-232	Th-228, Ra-224, Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl-208
Ru-105	Rh-105 m	U-240	Np-240 m, Np-240
Ru-106	Rh-106	Np237	Pa-233
Pd-103	Rh-103 m	Pu-244	U-240, Np-240 m, Np-240
Pd-109	Ag-109 m	Pu-244	U-240, Np-240 m, Np-240
Ag-110 m	Ag-110	Am-242 m	Np-238
Cd-109	Ag-109 m	Am-243	Np-239
Cd-115	In-115 m	Cm-247	Pu-243
Cd-115 m	In-115 m	Es-254	Bk-250
In-114 m	In-114	Es-254 m	Fm-254
În ceea ce priveşte radionuclizii care nu sunt enumeraţi în partea 1 a tabelului, Agenţia Naţională atribuie valorile corespunzătoare pentru cantităţile şi concentraţiile activităţii pe unitate de masă. Valorile atribuite în acest fel sunt complementare celor din partea 1 a tabelului. Partea a 2-a Radionuclizii naturali Valorile aferente exceptării sau eliberării radionuclizilor naturali din materialele solide în echilibru secular cu descendenţii:

Radionuclizi naturali din seria U-238	1 kBq kg^-1
Radionuclizi naturali din seria Th-232	1 kBq kg^-1
K-40	10 kBq kg^-1

Anexa nr.5

Sistemul de gestionare a situaţiilor de urgenţă

şi planul de răspuns în situaţii de urgenţăâ

A. Elementele componente ale sistemului de gestionare a situaţiilor de urgenţă:

1) evaluarea situaţiilor potenţiale de expunere de urgenţă, precum şi a expunerii publice şi a expunerii profesionale de urgenţă asociate;

2) alocarea clară a responsabilităţilor persoanelor şi organizaţiilor care joacă un anumit rol în măsurile de pregătire şi răspuns;

3) stabilirea unor planuri de răspuns în situaţii de urgenţă la nivelurile corespunzătoare şi legate de o anumită instalaţie sau activitate umană;

4) comunicare fiabilă şi măsuri eficiente şi eficace pentru cooperarea şi coordonarea în cadrul instalaţiei, precum şi la nivelul naţional şi internaţional corespunzător;

5) protecţia sănătăţii lucrătorilor în situaţii de urgenţă;

6) măsuri pentru furnizarea de informaţii prealabile şi formare pentru lucrătorii în situaţii de urgenţă şi toate celelalte persoane cu obligaţii sau responsabilităţi în ceea ce priveşte răspunsul în situaţii de urgenţă, inclusiv exerciţii periodice;

7) măsuri privind monitorizarea individuală sau evaluarea dozelor individuale ale lucrătorilor în situaţii de urgenţă şi înregistrarea dozelor;

8) măsuri privind informarea populaţiei;

9) implicarea părţilor interesate;

10) tranziţia de la o situaţie de expunere de urgenţă la o situaţie de expunere existentă, inclusiv recuperarea şi remedierea.

B. Elementele componente ale planului de răspuns în situaţii de urgenţă

1. Pentru pregătirea în situaţii de urgenţă:

1) niveluri de referinţă pentru expunerea publică, luându-se în considerare criteriile prevăzute în anexa nr.1;

2) niveluri de referinţă pentru expunerea profesională de urgenţă, luându-se în considerare art.53;

3) strategii de protecţie optimizate pentru populaţia care poate fi expusă, pentru diferitele evenimente ipotetice şi scenariile conexe;

4) criterii generice predefinite pentru măsuri particulare de protecţie;

5) declanşatori standard sau criterii operaţionale, cum ar fi elemente observabile şi indicatori ai condiţiilor de la faţa locului;

6) măsuri privind cooperarea promptă între organizaţiile care joacă un rol în pregătirea şi răspunsul în situaţii de urgenţă, precum şi cu toate statele membre ale Uniunii Europene şi cu ţările terţe care pot fi implicate sau sunt susceptibile de a fi afectate;

7) măsuri privind reexaminarea şi revizuirea planului de răspuns în situaţii de urgenţă, luându-se în considerare modificările sau experienţa dobândită din exerciţii şi evenimente.

Se stabilesc din timp măsuri pentru revizuirea elementelor respective, după cum este cazul pe parcursul unei situaţii de expunere de urgenţă, pentru adaptarea la condiţiile dominante, pe măsură ce acestea evoluează pe parcursul procesului de răspuns la situaţia de urgenţă.

2. Pentru răspunsul în situaţii de urgenţă

Răspunsul la o situaţie de expunere de urgenţă este abordat prin punerea în aplicare în timp util a măsurilor de pregătire, inclusiv a următoarelor măsuri:

1) punerea imediată în aplicare a măsurilor de protecţie, dacă este posibil, înainte ca expunerea să aibă loc;

2) evaluarea eficacităţii strategiilor şi a acţiunilor puse în aplicare şi ajustarea acestora în mod corespunzător la situaţia dominantă;

3) compararea dozelor cu nivelul de referinţă aplicabil, cu accent pe grupurile ale căror doze depăşesc nivelul de referinţă;

4) punerea în aplicare a strategiilor ulterioare de protecţie, după caz, pe baza condiţiilor dominante şi a informaţiilor disponibile.

Anexa nr.6

Informarea populaţiei despre măsurile de protecţie a sănătăţii care trebuie

aplicate şi despre procedurile care se impun în caz de urgenţă

A. Informarea prealabilă a populaţiei susceptibile de a fi afectată de o urgenţă radiologică sau nucleară cuprinde:

1) noţiuni de bază privind radioactivitatea şi efectele acesteia asupra fiinţelor umane şi asupra mediului;

2) tipurile de urgenţă tratate, precum şi consecinţele acestora pentru populaţie şi mediu;

3) măsurile de urgenţă preconizate pentru alertarea, protecţia şi asistenţa acordată populaţiei în caz de urgenţă;

4) informaţii relevante privind acţiunile care trebuie întreprinse de către populaţie în caz de urgenţă.

B. Informaţiile care trebuie furnizate segmentului de populaţie afectat în caz de urgenţă

1. Pe baza planului de răspuns în caz de urgenţă întocmit în prealabil, populaţia afectată efectiv în caz de urgenţă trebuie să primească rapid şi în mod periodic:

1) informaţii despre tipul de urgenţă care a apărut şi, dacă este posibil, despre caracteristicile acesteia (de exemplu, originea, amploarea şi evoluţia sa probabilă);

2) instrucţiuni privind protecţia, care, în funcţie de tipul urgenţei:

a) pot include următoarele: restricţii privind consumul alimentelor şi al apei susceptibile de a fi contaminate, reguli simple privind igiena şi decontaminarea, recomandarea de a rămâne în spaţii închise, distribuirea şi folosirea de substanţe protectoare, măsuri de evacuare;

b) pot fi însoţite, acolo unde este necesar, de avertizări speciale pentru anumite grupuri ale populaţiei;

3) anunţuri care să recomande cooperarea conform instrucţiunilor sau cererilor venite din partea autorităţii competente.

2. Dacă urgenţa este precedată de o fază de avertizare preliminară, populaţia care poate fi afectată în caz de urgenţă radiologică trebuie să primească deja în faza respectivă informaţii şi instrucţiuni, de exemplu:

1) invitaţia de a urmări emisiunile de radio sau televiziune, adresată populaţiei în cauză;

2) instrucţiuni pregătitoare adresate instituţiilor cu responsabilităţi colective speciale;

3) recomandări adresate grupurilor profesionale afectate în mod deosebit.

3. În funcţie de timpul disponibil, aceste informaţii şi instrucţiuni se completează cu o reiterare a noţiunilor de bază cu privire la radioactivitate şi efectele acesteia asupra fiinţelor umane şi asupra mediului.

Anexa nr.7

Cerinţele pentru persoanele fizice şi juridice autorizate care deţin

o sursă radioactivă închisă de mare activitate, menţionate la art.91

Fiecare persoană fizică sau juridică autorizată care deţine o sursă radioactivă închisă de mare activitate (categoriile I–III) respectă următoarele cerinţe:

1) asigură efectuarea, în mod regulat, a testelor corespunzătoare, cum ar fi testele de etanşeitate conform standardelor internaţionale, în scopul verificării şi menţinerii integrităţii fiecărei surse;

2) verifică periodic, la intervale specifice care pot fi stabilite de Agenţia Naţională, dacă fiecare sursă şi, dacă este cazul, echipamentul care conţine sursa sunt prezente în locul de utilizare sau de stocare şi par să fie într-o stare bună;

3) asigură că fiecare sursă, fixă ori mobilă, este supusă unor măsuri adecvate şi documentate, cum ar fi protocoalele şi procedurile scrise, care au ca scop prevenirea accesului neautorizat, a pierderii sau furtului sursei, sau a deteriorării acesteia în urma unui incendiu;

4) comunică prompt autorităţii competente orice pierdere, furt, scurgere sau utilizare neautorizată a sursei, ia măsuri pentru o verificare a integrităţii fiecărei surse după fiecare eveniment, inclusiv incendiu, care ar fi putut deteriora sursa şi, dacă este cazul, informează autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii cu privire la aceasta şi la măsurile luate;

5) returnează furnizorului fiecare sursă radioactivă închisă scoasă din utilizare, o introduce într-o instalaţie pentru stocare pe termen lung sau depozitare definitivă sau o transferă către o altă persoană fizică sau juridică autorizată, cu excepţia cazului în care Agenţia Naţională este de acord cu nerespectarea acestor dispoziţii, fără întârzieri nejustificate după încetarea utilizării;

6) înaintea efectuării transferului, se asigură că destinatarul deţine autorizaţia corespunzătoare;

7) comunică prompt autorităţii competente orice incident sau accident care are ca rezultat expunerea neintenţionată a unui lucrător sau a unui membru al populaţiei.

Anexa nr.8

Identificarea şi marcarea surselor radioactive închise

de mare activitate, menţionate la art.91

1. Producătorul sau furnizorul asigură că:

a) fiecare sursă radioactivă închisă de mare activitate este identificată printr-un număr unic. Numărul se gravează sau se imprimă pe sursă, atunci când acest lucru este posibil. Numărul se gravează sau se imprimă, de asemenea, pe containerul sursei. Dacă acest lucru nu este posibil sau în cazul containerelor de transport refolosite, containerul sursei trebuie cel puţin să cuprindă informaţii privind natura sursei;

b) containerul sursei şi, după caz, sursa sunt marcate şi etichetate cu un semn corespunzător, prin care populaţia este avertizată asupra riscului de radiaţii.

2. Producătorul furnizează o fotografie a fiecărui tip de model de sursă produs şi a tipului de container utilizat de obicei pentru aceasta.

3. Persoana fizică sau juridică autorizată asigură că fiecare sursă închisă de mare activitate este însoţită de informaţii scrise care indică faptul că sursa este identificată şi marcată şi că marcajele şi etichetele prevăzute la pct.1 rămân lizibile. Informaţiile includ fotografii ale sursei, ale containerului sursei, ale coletului de transport, ale dispozitivului şi ale echipamentului, dacă este cazul.

Anexa nr.9

Lista elementelor care

trebuie avute în vedere la pregătirea planului naţional de acţiune

pentru abordarea riscurilor pe termen lung prezentate de expunerile

la radon, menţionat la art.54, 74 şi 103

1) Programul de desfăşurare a investigaţiilor privind concentraţiile de radon din interiorul clădirilor sau concentraţiile de gaze din sol în scopul estimării distribuţiei concentraţiilor de radon din interior, pentru gestionarea datelor de măsurare şi pentru stabilirea altor parametri relevanţi (cum ar fi tipurile de sol şi rocă, permeabilitatea şi conţinutul de radiu-226 din rocă sau sol).

2) Abordarea, datele şi criteriile utilizate pentru delimitarea zonelor sau pentru definirea altor parametri care pot fi utilizaţi ca indicatori specifici ai situaţiilor cu expunere potenţial ridicată la radon.

3) Identificarea tipurilor de locuri de muncă şi clădiri cu acces public, cum ar fi şcolile, locurile de muncă în subteran şi cele din anumite zone, unde sunt necesare măsurări, pe baza unei evaluări a riscurilor care să includă, de exemplu, orele de ocupaţie.

4) Baza de date pentru stabilirea nivelurilor de referinţă pentru locuinţe şi pentru locurile de muncă (date factologice); dacă este cazul, baza de date pentru stabilirea unor niveluri de referinţă diferite pentru utilizări diferite ale clădirilor (locuinţe, clădiri cu acces public, locuri de muncă), precum şi pentru clădirile existente şi cele noi.

5) Repartizarea responsabilităţilor autorităţilor competente şi ale celor cu atribuţii în domeniu, mecanismele de coordonare şi resursele disponibile pentru punerea în aplicare a planului de acţiune.

6) Programul pentru reducerea expunerii la radon în locuinţe şi soluţionarea în mod prioritar a situaţiilor identificate la pct.2).

7) Programe pentru facilitarea acţiunilor de remediere postconstruire.

8) Programul, inclusiv metode şi instrumente, de prevenire a pătrunderii radonului în clădirile noi, inclusiv identificarea materialelor de construcţii care emană cantităţi semnificative de radon.

9) Programarea evaluărilor planului de acţiune.

10) Strategia de comunicare pentru sensibilizarea populaţiei şi informarea factorilor locali de decizie, a angajatorilor şi a angajaţilor cu privire la riscurile prezentate de radon, inclusiv în legătură cu fumatul.

11) Orientări cu privire la metodele şi instrumentele de măsurare şi măsurile de remediere. De asemenea, se iau în considerare criteriile de acreditare a serviciilor de măsurare şi de remediere.

12) Dacă este cazul, acordarea de sprijin financiar pentru sondajele privind radonul şi pentru măsurile de remediere, în special pentru locuinţele particulare cu concentraţii foarte mari de radon.

13) Obiective pe termen lung în ceea ce priveşte reducerea riscurilor de cancer pulmonar care pot fi atribuite expunerii la radon (pentru fumători şi nefumători).

14) După caz, luarea în considerare a altor aspecte conexe şi programe corespunzătoare, cum ar fi programele privind economisirea energiei şi calitatea aerului din interior.

Anexa nr.10

Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică

individuală, menţionat la art.43, 44 şi 51

Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală este realizat fie sub forma unei reţele, fie sub forma unui registru naţional al dozelor. Acest sistem de date include emiterea unor documente de monitorizare radiologică individuală pentru lucrătorii externi.

1) Sistemul de date destinat monitorizării radiologice individuale a lucrătorilor expuşi cuprinde următoarele secţiuni:

a) detalii privind identitatea lucrătorului;

b) detalii privind supravegherea medicală a lucrătorului;

c) detalii privind persoana fizică sau juridică autorizată care a angajat lucrătorul, iar în cazul lucrătorilor externi, privind angajatorul lucrătorului;

d) rezultatele monitorizării individuale a lucrătorului expus.

2) Autoritatea competentă adoptă măsurile necesare pentru prevenirea oricărei posibilităţi de falsificare, utilizare necorespunzătoare sau manipulare frauduloasă a sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală.

3) Informaţiile privind identitatea lucrătorilor includ următoarele date ale acestora:

a) numele;

b) prenumele;

c) sexul;

d) data naşterii;

e) cetăţenia; şi

f) numărul unic de identificare.

4) Informaţiile privind persoana fizică sau juridică autorizată includ denumirea, adresa şi numărul unic de identificare al acesteia.

5) Informaţiile privind angajarea lucrătorilor includ:

a) numele, adresa şi numărul unic de identificare al angajatorului;

b) data de începere a monitorizării individuale şi, acolo unde este disponibilă, data de încheiere;

c) clasificarea lucrătorilor în conformitate cu dispoziţiile art.40.

6) Rezultatele monitorizării individuale a lucrătorilor expuşi includ datele din registrul oficial al dozelor, şi anume: anul; doza efectivă, exprimată în mSv; în cazul unei expuneri neuniforme, dozele echivalente în diferitele părţi ale corpului, exprimate în mSv; în cazul unei încorporări de radionuclizi, doza efectivă angajată, exprimată în mSv.

7) Înainte de începerea unei activităţi, angajatorul lucrătorilor externi pune la dispoziţia persoanei fizice sau juridice autorizate următoarele date prin intermediul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală:

a) datele privind angajarea lucrătorilor externi;

b) datele privind supravegherea medicală a lucrătorilor, care includ:

– clasificarea medicală a lucrătorilor în conformitate cu art.46 (apt; apt, cu anumite condiţii; inapt);

– informaţii privind orice restricţii în materie de lucru cu radiaţiile;

– data ultimei examinări periodice a stării de sănătate; şi

– perioada de valabilitate a rezultatului;

c) rezultatele monitorizării expunerii individuale a lucrătorilor externi în conformitate cu pct.6), pentru cel puţin ultimii 5 ani calendaristici, inclusiv anul curent.

8) Următoarele date trebuie să fie sau să fi fost înregistrate de către întreprindere în sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală după încheierea fiecărei activităţi:

a) durata activităţii;

b) estimarea oricărei doze efective primite de lucrătorul extern (pentru durata activităţii);

c) în cazul unei expuneri neuniforme, estimarea dozelor echivalente în diferite părţi ale corpului;

d) în cazul unei încorporări de radionuclizi, estimarea activităţii încorporate sau a dozei efective angajate.

9) Laboratorul de dozimetrie emite un document de monitorizare radiologică individuală pentru fiecare lucrător extern. Documentul nu este transmisibil.

10) Laboratorul de dozimetrie ia măsurile necesare pentru a preveni emiterea mai multor documente de monitorizare individuală valabile în acelaşi timp pentru un lucrător.