Prezenta lege transpune în legislaţia naţională Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 15 iunie 2016.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege stabileşte norme privind protecţia împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale de secrete comerciale.

(2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere:

a) exercitării dreptului la libertatea de exprimare şi de informare, astfel cum este prevăzut de legislaţie şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, inclusiv respectării libertăţii şi pluralismului mijloacelor de informare în masă;

b) aplicării normelor legale care le impun deţinătorilor de secrete comerciale să divulge informaţii, inclusiv secrete comerciale, din raţiuni de interes public, publicului ori autorităţilor administrative sau judiciare în vederea exercitării atribuţiilor autorităţilor respective;

c) aplicării normelor legale care impun sau permit autorităţilor publice să divulge informaţii furnizate de societăţi pe care respectivele autorităţi le deţin, în temeiul obligaţiilor şi prerogativelor stabilite de legislaţie şi în conformitate cu acestea;

d) autonomiei partenerilor sociali şi dreptului acestora de a încheia acorduri colective, în conformitate cu legea.

(3) Nicio dispoziţie a prezentei legi nu trebuie înţeleasă ca oferind vreun temei pentru limitarea mobilităţii salariaţilor. În special, în legătură cu exercitarea acestei mobilităţi, dispoziţiile prezentei legi nu oferă niciun temei pentru:

a) limitarea utilizării de către salariaţi a informaţiilor care nu constituie un secret comercial astfel cum este definit la art.2;

b) limitarea utilizării de către salariaţi a experienţei şi a competenţelor dobândite în mod onest ca urmare a desfăşurării normale a activităţii lor profesionale;

c) impunerea oricăror restricţii suplimentare salariaţilor în contractele lor de muncă, altele decât restricţiile impuse în conformitate cu dispoziţiile legale.

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

deţinătorul secretului comercial – orice persoană fizică sau juridică care deţine controlul legal asupra unui secret comercial;

făptuitor – orice persoană fizică sau juridică care a dobândit, a utilizat sau a divulgat în mod ilegal un secret comercial;

mărfuri ce contravin normelor – mărfurile a căror concepere, caracteristici, funcţionare, proces de producţie sau comercializare beneficiază în mod semnificativ de secrete comerciale dobândite, utilizate ori divulgate în mod ilegal;

secret comercial – informaţiile care îndeplinesc cumulativ următoarele cerinţe:

a) sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă ori se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză;

b) au valoare comercială prin faptul că sunt secrete;

c) au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, date fiind circumstanţele, luate de către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete.

Capitolul II

DOBÂNDIREA, UTILIZAREA ŞI DIVULGAREA

DE SECRETE COMERCIALE

Articolul 3. Dobândirea, utilizarea şi divulgarea legală de secrete comerciale

(1) Dobândirea unui secret comercial este considerată legală în cazul în care secretul comercial este obţinut prin oricare dintre următoarele mijloace:

a) descoperirea sau crearea independentă;

b) analiza, studierea, dezasamblarea ori testarea unui produs sau a unui obiect care a fost făcut public sau care se află în mod legal în posesia celui care a dobândit informaţiile şi căruia nu i se aplică nicio obligaţie valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea secretului comercial;

c) exercitarea dreptului salariaţilor sau al reprezentanţilor salariaţilor la informare şi la consultare în conformitate cu legislaţia;

d) orice altă practică care, în condiţiile respective, este conformă cu practicile comerciale loiale.

(2) Dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este considerată legală în măsura în care o astfel de dobândire, utilizare sau divulgare este impusă sau permisă de lege.

Articolul 4. Dobândirea, utilizarea şi divulgarea ilegală de secrete comerciale

(1) Deţinătorul secretului comercial are dreptul să solicite instanţei de judecată aplicarea măsurilor, procedurilor şi acţiunilor reparatorii prevăzute de prezenta lege şi de alte dispoziţii legale pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretului său comercial ori pentru a obţine reparaţii în urma unor astfel de fapte.

(2) Dobândirea unui secret comercial fără consimţământul deţinătorului secretului comercial în cauză este considerată ilegală ori de câte ori este efectuată prin:

a) accesul neautorizat, însuşirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice care se află în mod legal sub controlul deţinătorului secretului comercial şi care conţin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial în cauză;

b) orice alt comportament care, date fiind circumstanţele, contravine practicilor comerciale loiale.

(3) Utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este considerată ilegală ori de câte ori este săvârşită, fără consimţământul deţinătorului secretului comercial, de către o persoană care îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

a) a dobândit secretul comercial în mod ilegal;

b) încalcă un acord de confidenţialitate sau orice altă obligaţie de a nu divulga secretul comercial;

c) încalcă o obligaţie contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial.

(4) Dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este, de asemenea, considerată ilegală atunci când o persoană, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării acestuia, avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, date fiind circumstanţele, de faptul că secretul comercial a fost obţinut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în sensul alin.(3).

(5) Producerea, oferirea sau introducerea pe piaţă a mărfurilor ce contravin normelor sau importul, exportul ori depozitarea unor astfel de mărfuri în aceste scopuri se consideră, de asemenea, o utilizare ilegală a unui secret comercial atunci când persoana care desfăşoară astfel de activităţi avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, date fiind circumstanţele, de faptul că secretul comercial a fost utilizat în mod ilegal în sensul alin.(3).

(6) Încălcarea normelor privind protecţia secretelor comerciale, reglementate prin prezenta lege, atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz.

Capitolul III

MĂSURI, PROCEDURI ŞI ACŢIUNI REPARATORII

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 5. Dreptul la acţiune

(1) Pentru protecţia secretului comercial împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale, deţinătorul acestuia se poate adresa în instanţa de judecată.

(2) Cererea de chemare în judecată se depune şi se judecă în conformitate cu prevederile generale ale Codului de procedură civilă, cu excepţiile şi completările stabilite de prezenta lege.

Articolul 6. Proporţionalitate şi abuzul de drept procedural

(1) Măsurile, procedurile şi acţiunile reparatorii prevăzute de prezenta lege sunt aplicate într-un mod care:

a) este proporţional;

b) evită crearea de obstacole în calea comerţului legitim pe piaţa internă; şi

c) prevede garanţii împotriva utilizării lor abuzive.

(2) Art.61 din Codul de procedură civilă nr.225/2003 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care o cerere de chemare în judecată privind dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial este în mod evident nefondată şi se constată că reclamantul a intentat acţiunea în mod abuziv sau cu rea-credinţă.

Articolul 7. Excepţii

Instanţa de judecată respinge cererea de aplicare a măsurilor, procedurilor şi a acţiunilor reparatorii prevăzute de prezenta lege în cazul în care presupusa dobândire, utilizare sau divulgare a secretului comercial a avut loc în oricare dintre următoarele cazuri:

a) pentru exercitarea dreptului la libertatea de exprimare şi de informare, astfel cum este prevăzut în legislaţie şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, inclusiv respectarea libertăţii şi a pluralismului mijloacelor de informare în masă;

b) pentru dezvăluirea unei abateri, unei fapte reprobabile sau a unei activităţi ilegale, cu condiţia ca pârâtul să fi acţionat în scopul protejării interesului public general;

c) divulgarea secretului comercial de către salariaţi reprezentanţilor acestora, ca parte a exercitării legitime de către reprezentanţii respectivi a funcţiilor lor în conformitate cu legislaţia, cu condiţia ca divulgarea să fi fost necesară pentru această exercitare legitimă a funcţiilor lor;

d) în scopul protejării unui interes legitim recunoscut de lege.

Articolul 8. Termenul de prescripţie

(1) Acţiunile prin care se apără dreptul asupra secretului comercial şi acţiunile de aplicare a măsurilor, procedurilor şi acţiunilor reparatorii sunt supuse termenului de prescripţie de 6 ani.

(2) Începutul curgerii termenului de prescripţie, suspendarea şi întreruperea acestuia sunt reglementate de prevederile cuprinse în cartea întâi titlul IV capitolul II din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002.

Articolul 9. Asigurarea confidenţialităţii secretelor comerciale în cursul procedurilor judiciare

(1) În cursul unei proceduri judiciare, cât şi după încheierea acesteia, părţile, avocaţii sau alţi reprezentanţi ai acestora, personalul instanţei de judecată, martorii, experţii şi orice altă persoană care participă la o procedură judiciară legată de dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial ori care au acces la documente care fac parte integrantă din această procedură judiciară nu au voie să folosească ori să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care instanţa de judecată, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a părţii interesate sau din oficiu, le-a identificat ca fiind confidenţiale şi de care au luat cunoştinţă în urma acestei participări sau a acestui acces.

(2) Obligaţia stabilită la alin.(1) încetează să existe în oricare dintre următoarele circumstanţe:

a) atunci când se constată, printr-o decizie definitivă, că presupusul secret comercial nu îndeplineşte cerinţele stabilite conform noţiunii de secret comercial de la art.2; sau

b) atunci când informaţiile în cauză devin, în timp, general cunoscute sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă în mod normal de acest tip de informaţii.

(3) La cererea justificată în mod corespunzător a uneia dintre părţi sau din oficiu, instanţa de judecată poate lua măsurile specifice necesare pentru a păstra confidenţialitatea oricăror secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale utilizate ori menţionate în cursul procedurii judiciare legate de dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial.

(4) În aplicarea prevederilor alin.(3), instanţa de judecată poate să dispună:

a) restricţionarea, integrală sau parţială, la un număr limitat de persoane a accesului la orice document care conţine secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale, care a fost prezentat de părţi sau de terţi;

b) restricţionarea la un număr limitat de persoane a accesului la şedinţele de judecată, atunci când pot fi divulgate secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale, precum şi la înregistrările aferente şedinţelor de judecată respective;

c) punerea la dispoziţia oricărei alte persoane decât cele care fac parte din numărul limitat de persoane menţionat la lit.a) şi b) din prezentul alineat a unei versiuni neconfidenţiale a oricărei hotărâri judecătoreşti, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele conţinând secrete comerciale;

d) orice alte măsuri prevăzute de lege pentru asigurarea confidenţialităţii secretelor comerciale sau a presupuselor secrete comerciale.

(5) Instanţa de judecată se asigură că numărul de persoane menţionat la alin.(4) lit.a) şi b) nu depăşeşte cel necesar pentru a asigura respectarea dreptului părţilor la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil şi include cel puţin o persoană fizică din partea fiecărei părţi, precum şi avocaţii sau alţi reprezentanţi ai respectivelor părţi.

(6) Atunci când ia decizia privind măsurile menţionate la alin.(3) şi evaluează proporţionalitatea acestora, instanţa de judecată ia în considerare necesitatea de a garanta dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil, interesele legitime ale părţilor şi, după caz, ale terţilor, precum şi orice eventual prejudiciu cauzat oricăreia dintre părţi şi, după caz, terţilor, care rezultă din aprobarea sau respingerea unor astfel de măsuri.

(7) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul alin.(1)–(6) din prezentul articol se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

Secţiunea a 2-a

Măsuri provizorii şi asigurătorii

Articolul 10. Măsuri provizorii şi asigurătorii

(1) La cererea deţinătorului secretului comercial, instanţa de judecată poate dispune oricare dintre următoarele măsuri provizorii şi asigurătorii împotriva presupusului făptuitor:

a) încetarea sau, după caz, interdicţia, cu titlu provizoriu, a utilizării sau a divulgării secretului comercial;

b) interdicţia de a produce, a oferi, a introduce pe piaţă sau a utiliza mărfuri ce contravin normelor ori de a importa, a exporta sau a depozita astfel de mărfuri în scopurile menţionate;

c) sechestrarea mărfurilor suspectate că contravin normelor, inclusiv a mărfurilor importate, astfel încât să se împiedice intrarea sau circulaţia acestora pe piaţă.

(2) Ca alternativă la măsurile menţionate la alin.(1), instanţa de judecată poate dispune ca orice continuare a presupusei utilizări ilegale a unui secret comercial să facă obiectul unei cauţiuni destinate să asigure despăgubirea deţinătorului secretului comercial.

(3) Este interzisă divulgarea unui secret comercial în schimbul constituirii unei cauţiuni.

Articolul 11. Condiţii de aplicare şi garanţii

(1) Pentru a dispune măsurile provizorii şi asigurătorii prevăzute la art.10, instanţa de judecată poate solicita reclamantului să furnizeze probe care pot fi considerate, în mod rezonabil, disponibile, pentru a se convinge cu un grad suficient de siguranţă că:

a) secretul comercial există;

b) reclamantul este deţinătorul secretului comercial; şi

c) secretul comercial este dobândit, utilizat sau divulgat în mod ilegal ori că o dobândire, utilizare sau o divulgare ilegală a secretului comercial este iminentă.

(2) Instanţa de judecată ia decizia privind aprobarea sau respingerea cererii prevăzute la art.10 şi, la evaluarea proporţionalităţii acesteia, ţine seama de circumstanţele specifice cauzei, inclusiv, după caz:

a) valoarea şi alte trăsături specifice ale secretului comercial;

b) măsurile luate în vederea protecţiei secretului comercial;

c) comportamentul pârâtului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;

d) impactul utilizării sau al divulgării ilegale a secretului comercial;

e) interesele legitime ale părţilor şi impactul pe care aprobarea sau respingerea măsurilor provizorii şi asigurătorii l-ar putea avea asupra părţilor;

f) interesele legitime ale terţilor;

g) interesul public;

h) protejarea drepturilor fundamentale.

(3) La cererea pârâtului, instanţa de judecată dispune revocarea măsurilor provizorii şi asigurătorii prevăzute la art.10, dacă:

a) reclamantul nu a demarat proceduri judiciare care să conducă la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti privind soluţionarea fondului cauzei într-un termen de 30 de zile de la dispunerea acestora; sau

b) informaţiile în cauză nu mai îndeplinesc cerinţele stabilite conform noţiunii de secret comercial de la art.2, din motive ce nu pot fi imputate pârâtului.

(4) În vederea stabilirii măsurilor provizorii şi asigurătorii prevăzute la art.10, instanţa de judecată poate să dispună obligarea reclamantului la constituirea unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare, destinată să asigure acoperirea oricărui prejudiciu suferit de pârât şi, dacă este cazul, de către orice altă persoană afectată de măsurile respective.

(5) Instanţa de judecată poate dispune, la cererea pârâtului sau a terţului prejudiciat, acordarea unei despăgubiri corespunzătoare pentru orice prejudiciu provocat de măsurile prevăzute la art.10, în următoarele situaţii:

a) măsurile au încetat în temeiul alin.(3) lit.a);

b) măsurile au încetat să se aplice ca urmare a oricărei acţiuni sau omisiuni a reclamantului;

c) se constată ulterior că nu a avut loc o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial sau o ameninţare de producere a unor astfel de comportamente.

(6) Cererea de despăgubire prevăzută la alin.(5) poate face obiectul unor proceduri judiciare separate.

[Art.11 alin.(2) modificat prin Legea nr.330 din 29.12.2025, în vigoare 31.12.2025]

Secţiunea a 3-a

Măsuri care rezultă dintr-o hotărâre pe fond

Articolul 12. Măsuri corective

(1) În cazul în care constată dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial, instanţa de judecată, la cererea reclamantului, poate dispune împotriva făptuitorului una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) încetarea sau, după caz, interdicţia utilizării ori a divulgării secretului comercial;

b) interdicţia de a produce, a oferi, a introduce pe piaţă sau a utiliza mărfuri ce contravin normelor ori de a importa, a exporta sau a depozita astfel de mărfuri în aceste scopuri;

c) măsuri corective corespunzătoare cu privire la mărfurile ce contravin normelor;

d) distrugerea parţială sau totală a oricărui document, obiect, material, substanţă sau fişier electronic ce conţine sau încorporează secretul comercial ori, după caz, predarea integrală sau parţială către reclamant a respectivelor documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice.

(2) Măsurile corective menţionate la alin.(1) lit.c) cuprind:

a) retragerea de pe piaţă a mărfurilor ce contravin normelor;

b) eliminarea caracteristicilor ilicite ale mărfurilor ce contravin normelor;

c) distrugerea mărfurilor care încalcă secretul comercial sau, după caz, retragerea lor de pe piaţă, cu condiţia ca retragerea să nu aducă atingere protecţiei secretului comercial în cauză.

(3) În cazul în care a dispus retragerea de pe piaţă a mărfurilor ce contravin normelor, instanţa de judecată poate să dispună, la cererea deţinătorului secretului comercial, ca mărfurile respective să fie predate deţinătorului sau organizaţiilor filantropice.

(4) Instanţa de judecată dispune ca măsurile menţionate la alin.(1) lit.c) şi d) să fie puse în aplicare pe cheltuiala făptuitorului, cu excepţia cazului în care există motive specifice pentru a nu dispune acest lucru. Măsurile respective nu trebuie să aducă atingere despăgubirilor ce ar putea fi datorate deţinătorului secretului comercial ca urmare a dobândirii, utilizării sau a divulgării ilegale a secretului comercial.

Articolul 13. Condiţii de aplicare, garanţii şi măsuri alternative

(1) Înainte de a dispune măsurile prevăzute la art.12 şi pentru evaluarea proporţionalităţii acestora, instanţa de judecată trebuie să ţină seama de circumstanţele specifice ale cazului, incluzând, după caz:

a) valoarea sau alte trăsături specifice ale secretului comercial;

b) măsurile luate în vederea protecţiei secretului comercial;

c) comportamentul pârâtului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;

d) impactul utilizării sau al divulgării ilegale a secretului comercial;

e) interesele legitime ale părţilor şi impactul pe care dispunerea/respingerea măsurilor respective l-ar putea avea asupra părţilor;

f) interesele legitime ale terţilor;

g) interesul public;

h) protejarea drepturilor fundamentale.

(2) În cazul în care instanţa de judecată limitează durata măsurilor prevăzute la art.12 alin.(1) lit.a) şi b), această durată trebuie să fie suficientă pentru a elimina orice avantaj comercial sau economic pe care făptuitorul l-ar fi putut obţine în urma dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.

(3) La cererea pârâtului, instanţa de judecată dispune revocarea măsurilor prevăzute la art.12 alin.(1) lit.a) şi b) dacă informaţiile în cauză nu mai îndeplinesc cerinţele stabilite conform noţiunii de secret comercial de la art.2, din motive ce nu pot fi imputate direct sau indirect pârâtului.

(4) La cererea persoanelor pasibile de măsurile prevăzute la art.12, instanţa de judecată poate dispune plata unei despăgubiri în folosul părţii prejudiciate în locul aplicării măsurilor respective, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) persoana respectivă, în momentul utilizării sau al divulgării secretului comercial, nu avea cunoştinţă şi nu ar fi avut motive, date fiind circumstanţele, să ia cunoştinţă de faptul că secretul comercial a fost obţinut de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în cauză în mod ilegal;

b) executarea măsurilor respective ar produce prejudicii disproporţionate persoanelor în cauză; şi

c) despăgubirea părţii prejudiciate pare a fi satisfăcătoare în mod rezonabil.

(5) Atunci când se dispune plata unei despăgubiri în locul dispunerii măsurilor menţionate la art.12 alin.(1) lit.a) şi b), despăgubirea nu va depăşi cuantumul redevenţelor sau al drepturilor care ar fi fost datorate dacă persoana în cauză ar fi solicitat autorizaţia de a utiliza secretul comercial respectiv pentru perioada de timp în care s-ar fi putut interzice utilizarea secretului comercial.

[Art.13 alin.(1) modificat prin Legea nr.330 din 29.12.2025, în vigoare 31.12.2025]

Articolul 14. Despăgubirile

(1) La cererea părţii prejudiciate, instanţa de judecată dispune ca făptuitorul care ştia sau ar fi trebuit să ştie că se implică în dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial să plătească deţinătorului secretului comercial respectiv o despăgubire proporţională cu prejudiciul realmente suferit ca urmare a dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.

(2) La stabilirea valorii despăgubirii prevăzute la alin.(1), instanţa de judecată trebuie să ia în considerare toţi factorii corespunzători, cum ar fi consecinţele economice negative asupra părţii prejudiciate, inclusiv profitul ratat de aceasta, beneficiile necuvenite realizate de făptuitor şi, dacă este cazul, orice alt element în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat deţinătorului secretului comercial prin dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretului comercial.

(3) Cu titlu de alternativă, în loc de a stabili valoarea despăgubirii conform alin.(2), instanţa de judecată poate stabili, atunci când circumstanţele cauzei permit, o valoare forfetară a despăgubirii pe baza unor elemente cum ar fi, cel puţin, valoarea redevenţelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă făptuitorul ar fi solicitat autorizarea de a utiliza secretul comercial în cauză.

(4) Limitarea răspunderii materiale a salariatului faţă de angajator, prevăzută la art.336 din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003, în ceea ce priveşte despăgubirile pentru dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial al angajatorului, se aplică în cazul în care salariatul a acţionat fără intenţie.

Articolul 15. Publicarea hotărârilor judecătoreşti

(1) Instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala făptuitorului, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărârea judecătorească pronunţată într-un caz de dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial, în special publicarea integrală sau parţială a acesteia în mijloacele de informare în masă.

(2) Măsura prevăzută la alin.(1) din prezentul articol va asigura păstrarea confidenţialităţii secretelor comerciale astfel cum este prevăzut la art.9.

(3) Atunci când dispune şi evaluează proporţionalitatea măsurii prevăzute la alin.(1), instanţa de judecată ţine cont, după caz, de:

a) valoarea secretului comercial;

b) comportamentul pârâtului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;

c) impactul utilizării sau al divulgării ilegale a secretului comercial;

d) probabilitatea unei noi utilizări sau divulgări ilegale a secretului comercial de către pârât.

(4) Atunci când dispune şi evaluează proporţionalitatea măsurii prevăzute la alin.(1), instanţa de judecată estimează totodată dacă informaţiile privind pârâtul permit identificarea persoanei fizice şi, în acest caz, dacă publicarea informaţiilor respective ar fi justificată, având în vedere, în special, eventualul prejudiciu pe care o astfel de măsură l-ar putea aduce vieţii private şi reputaţiei pârâtului.

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 16. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de două luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri vizând punerea în concordanţă a legislaţiei în vigoare cu prezenta lege;

b) va pune actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2022 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.66–75, art.132), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1026 alineatul (2), textul "în sensul dispoziţiilor art.2047 alin.(3)" se substituie cu cuvintele "în sensul legislaţiei privind protecţia secretelor comerciale".

2. În cartea a treia titlul III capitolul XXXIII, secţiunea a 3-a "Răspunderea pentru dobândirea, utilizarea sau divulgarea legală a secretelor comerciale" se abrogă.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.384. Chişinău, 7 decembrie 2023.