391/15.12.2023 Hotarâre privind aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T A R Â R E

privind aprobarea Strategiei securităţii

naţionale a Republicii Moldova

nr. 391  din  15.12.2023

 (în vigoare 17.01.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.17-19 art. 28 din 17.01.2024

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărâre.

Art.1. – Se aprobă Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova, conform anexei.

Art.2. – Guvernul va ajusta programele naţionale şi planurile de acţiuni la obiectivele, priorităţile şi politicile expuse în Strategie.

Art.3. – Consiliul Suprem de Securitate va monitoriza implementarea Strategiei şi va prezenta anual Parlamentului un raport în acest sens.

Art.4. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Art.5. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Parlamentului nr.153/2011 pentru aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170–175, art.499), cu modificările ulterioare.

Anexă

STRATEGIA

securităţii naţionale a Republicii Moldova

Viziunea Preşedintelui Republicii Moldova

Cetăţenii Republicii Moldova şi-au manifestat în repetate rânduri voinţa fermă de a trăi într-o societate democratică şi pluralistă, în care statul să acţioneze în interesul tuturor. Viziunea Preşedintelui Republicii Moldova asupra domeniului de securitate a statului (în continuare – Viziune) reflectă această voinţă şi subliniază angajamentul naţional pentru o ţară europeană democratică şi prosperă, în care oamenii să trăiască în siguranţă şi pace.

Viziunea este parte integrantă a Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova.

Elementul fundamental al Viziunii este transformarea Republicii Moldova într-o ţară cu o economie performantă, protejată de un sistem naţional de securitate modern, susţinută de instituţii guvernamentale puternice şi de un serviciu public edificat în baza standardelor înalte de responsabilitate, integritate şi eficienţă. Pentru implementarea Viziunii se va lucra împreună cu partenerii de dezvoltare ai ţării.

În vederea realizării Viziunii se vor urmări:

– intransigenţa în afirmarea valorilor democraţiei reprezentative construite în baza principiilor egalităţii şi libertăţii, respectării demnităţii umane şi a statului de drept;

– promovarea unei societăţi civile vibrante şi pe deplin implicate şi stimularea unui parteneriat strâns între instituţiile statului, sectoarele neguvernamental şi privat şi diaspora moldovenească;

– dezvoltarea şi reformarea instituţiilor de aplicare a legii şi de înfăptuire a justiţiei pe principiile respectării drepturilor fundamentale ale omului;

– pregătirea asiduă a ţării pentru aderarea la Uniunea Europeană, la orizontul anului 2030, îndeplinind în mod proactiv precondiţiile necesare;

– dezvoltarea unui sistem de securitate şi apărare profesionist şi modern, finanţat în mod adecvat, capabil să asigure temeinic securitatea naţională;

– întărirea controlului civil asupra întregului sistem de securitate.

Aspiraţii

Republica Moldova îşi vede viitorul ca fiind:

– un stat consolidat, apărat, prosper, democratic, în care toţi cetăţenii îşi pot realiza în mod liber întregul potenţial individual;

– un stat care protejează drepturile fundamentale, asigură securitatea şi condiţii favorabile pentru realizarea nevoilor cetăţenilor săi;

– un stat care exercită controlul deplin asupra teritoriului său recunoscut internaţional;

– un stat membru al Uniunii Europene care contribuie, pe măsura resurselor disponibile, la dezvoltarea şi sustenabilitatea proiectului european;

– un stat care protejează mediul şi contribuie la conservarea naturii pentru generaţiile viitoare.

Provocări: evaluare, implicaţii şi imperative

Europa trece prin transformări politice, economice şi de securitate profunde, care vor defini pentru deceniile următoare atât viitorul continentului, cât şi cel al Republicii Moldova. Doar prin efortul comun şi continuu al instituţiilor statului, al societăţii civile, al sectorului privat şi al tuturor cetăţenilor, din ţară şi din diasporă, pot fi asigurate securitatea durabilă, pacea şi prosperitatea în Republica Moldova.

Aceste deziderate naţionale se afirmă în cel mai periculos, de la obţinerea independenţei, mediu regional de securitate. Continentul european este zguduit de cea mai mare conflagraţie din ultimii 75 de ani. Prin agresiunea totală împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă urmăreşte distrugerea statalităţii şi a naţiunii ucrainene şi, în consecinţă, extinderea posesiunilor sale teritoriale. Însă ambiţiile Moscovei nu se limitează doar la Ucraina. Politica agresivă a Federaţiei Ruse are puternice valenţe regionale. Astfel, acţiunile sale ostile transformă procesul de consolidare accelerată a capacităţilor sistemului de securitate şi apărare al Republicii Moldova într-un imperativ strategic.

Republica Moldova resimte puternic efectele invaziei neprovocate şi nejustificate a Federaţiei Ruse în Ucraina. Se înregistrează în continuare un flux fără precedent de refugiaţi. Rutele tradiţionale de transport de mărfuri au fost afectate în mod substanţial. La acestea s-au adăugat acţiunile deliberate ale Federaţiei Ruse de a slăbi Republica Moldova pentru ca, ulterior, să preia controlul politic şi cel economic asupra ţării.

Federaţia Rusă a intenţionat să îşi creeze, prin utilizarea forţei, un coridor terestru de acces către Republica Moldova. A recurs la şantaj energetic, reducând considerabil livrările de gaze naturale către ţara noastră, cu scopul de a pune presiune pe Guvern şi pe întreaga societate. A întreprins acţiuni de destabilizare a ţării prin intermediul atacurilor cibernetice şi al campaniilor de dezinformare, precum şi prin acţiuni de perturbare a ordinii publice. De asemenea, Federaţia Rusă s-a implicat în procesele electorale din Republica Moldova pentru a influenţa sau vicia rezultatul acestora.

Ca să îşi realizeze acţiunile ostile, Federaţia Rusă a beneficiat, deseori, de susţinerea şi contribuţia interpuşilor locali – politicieni corupţi, oligarhi fugari şi reprezentanţi ai lumii criminale.

Republica Moldova va continua să reziste în faţa acestor provocări.

Un timp foarte îndelungat s-au tolerat o serie de vulnerabilităţi pe care Federaţia Rusă le-a exploatat împotriva Republicii Moldova: finanţarea ilegală a partidelor, cvasimonopolurile în economie şi pe piaţa media, corupţia în organele de drept şi în sistemul de justiţie, infrastructura de transport limitată, conectarea insuficientă la piaţa europeană de energie electrică, dependenţa semnificativă a sectorului agricol de piaţa rusă, lipsa unei politici coerente în privinţa minorităţilor naţionale şi a grupurilor etnice, precum şi instituţiile publice slabe.

Este evident că Federaţia Rusă nu va renunţa curând la acţiunile ostile la adresa Republicii Moldova. Prin urmare, va trebui să învăţăm să trăim în condiţiile unui război hibrid de lungă durată şi înaltă intensitate. Republica Moldova trebuie să dezvolte şi să îşi întărească în mod constant imunitatea faţă de ameninţările de tip hibrid.

De rând cu provocările de securitate la nivel regional şi naţional, Republica Moldova trebuie să rămână vigilentă faţă de un număr mare de ameninţări şi riscuri globale, cum ar fi schimbările climatice, pandemiile şi evoluţiile în domeniul tehnologiilor transformative. Acţiunile îndreptate spre înţelegerea şi pregătirea pentru aceste provocări trebuie incluse în planurile naţionale de contingenţă, inclusiv pentru a creşte rezilienţa statului în viitor.

Totodată, de imperativele strategice cele mai critice ale Republicii Moldova ţin combaterea corupţiei şi asigurarea statului de drept. Succesul în acest efort este esenţial pentru a recâştiga încrederea societăţii şi pentru a crea instituţii guvernamentale durabile şi eficiente.

De la viziune la realitate

Un sistem de apărare şi securitate puternic este esenţial pentru a proteja populaţia şi economia naţională, creând astfel precondiţii pentru creşterea economică. Fără capacităţi solide de apărare şi securitate nu pot fi garantate dezvoltarea economiei, furnizarea de servicii publice, protecţia infrastructurii şi rezilienţa entităţilor critice, nu pot fi atraşi şi menţinuţi în ţară investitorii străini sau readuşi acasă concetăţenii din diasporă. E nevoie de pace şi de stabilitate pentru a putea planifica, construi, investi şi obţine rezultate în muncă. Securitatea trebuie să fie recunoscută drept un bun comun, în care investim împreună şi de care beneficiem împreună.

Agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei evidenţiază nevoia esenţială de a creşte investiţiile în sectorul naţional de apărare, care, de prea mult timp, a fost prost gestionat, neglijat şi subfinanţat. Pentru a descuraja atacurile din exterior şi pentru a-şi asigura apărarea, Republica Moldova are nevoie de Forţe Armate moderne, echipate corespunzător, sustenabile, bine pregătite şi cu un grad ridicat al interoperabilităţii cu partenerii externi.

Pentru a proteja în mod adecvat ţara, Forţele Armate trebuie să fie finanţate în corespundere cu necesităţile asigurării permanente a suficienţei defensive a statului. Dezideratul respectiv va fi asigurat prin creşterea treptată a investiţiilor în apărare, astfel încât, în decursul acestui deceniu, bugetul de apărare să atingă 1% din PIB. Totodată, pe plan militar, trebuie să însuşim lecţiile oferite de războiul din Ucraina în vederea îmbunătăţirii pregătirii Forţelor Armate pentru acţiuni de apărare a ţării, în caz de necesitate. De asemenea, Forţele Armate trebuie să crească frecvenţa exerciţiilor militare desfăşurate împreună cu partenerii strategici.

Instituţiile din sectorul civil de securitate au menirea de a proteja şi servi cetăţeanul. În cadrul noii Strategii, sectorul civil de securitate va pune accentul, înainte de toate, pe nevoile cetăţenilor şi va urmări creşterea încrederii publicului în instituţiile respective.

În ultimul timp, Republica Moldova se confruntă cu un număr tot mai mare de ameninţări de origine eterogenă într-un mediu de securitate complex. Pentru a face faţă acestor provocări sunt necesare investiţii substanţiale în sectorul civil de securitate în vederea creşterii gradului de profesionalism al efectivului şi a dotării corespunzătoare cu tehnologii moderne. Caracterul complex al provocărilor de securitate, precum şi natura lor multidimensională solicită nu doar consolidarea şi mobilizarea instituţiilor statului, dar şi sinergia acestora. Trebuie să asigurăm coordonarea, schimbul de informaţii şi cooperarea rapidă şi eficientă dintre instituţii.

Rezolvarea conflictului transnistrean este un obiectiv important, care necesită efort conjugat pe plan diplomatic, economic, politic şi social. Reiterăm, în acest context, că nu există altă cale de soluţionare a conflictului transnistrean decât cea paşnică.

Trupele ruse aflate ilegal în ţara noastră trebuie să părăsească teritoriul suveran al Republicii Moldova. Se va lucra asupra reintegrării progresive şi paşnice a regiunii transnistrene în spaţiul legal, economic, social şi politic al Republicii Moldova. Este important ca beneficiile apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană să fie extinse şi pentru locuitorii regiunii transnistrene. Soluţia politică, identificată pe cale diplomatică şi cu participarea activă a Uniunii Europene şi a altor parteneri strategici, trebuie să fie sustenabilă, funcţională şi aliniată la aspiraţiile europene ale ţării noastre.

Republica Moldova nu poate face faţă singură provocărilor complexe, mai ales celor cu caracter transnaţional. Prin urmare, e nevoie de o reţea largă şi funcţională de parteneriate cu cele mai avansate şi prospere democraţii ale lumii.

Uniunea Europeană este şi va rămâne unul dintre pilonii de bază ai securităţii pe continentul european. De aceea, dezideratul statului nostru de aderare la Uniunea Europeană ţine nu doar de imperativele de modernizare şi de dezvoltare economică, dar şi de securitatea cuprinzătoare. Dezvoltarea parteneriatelor bilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene vine să completeze iniţiativele de cooperare la nivel comunitar.

Consolidarea parteneriatului strategic privilegiat, profund şi multidimensional cu România în domeniul securităţii şi apărării este esenţială pentru realizarea dezideratului naţional de aderare la Uniunea Europeană şi pentru asigurarea securităţii durabile pe termen lung.

Totodată, se vor aprofunda parteneriatele în domeniul securităţii şi al apărării naţionale cu Franţa, Germania, Polonia, Italia, Republica Cehă, Lituania, Letonia, Estonia, Ţările de Jos, Suedia, Spania. Republica Moldova este deschisă pentru iniţierea unor parteneriate similare cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, precum şi cu ţările membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS). În continuare se vor investi eforturi în parteneriatul strategic cu Marea Britanie şi cu Turcia.

Ucraina independentă şi membră deplină a familiei europene este un element-cheie al securităţii naţionale a Republicii Moldova. Prin urmare, se va dezvolta un parteneriat strâns multisectorial, de lungă durată, cu Ucraina. Republica Moldova este şi va rămâne solidară cu Ucraina. În măsura resurselor disponibile se va furniza ajutor pe cale bilaterală şi se vor sprijini diplomatic iniţiative regionale şi internaţionale care vin să întărească Ucraina în faţa agresiunii militare a Federaţiei Ruse.

Parteneriatul cu Statele Unite ale Americii este de asemenea unul strategic pentru securitatea naţională. Sarcina constă în extinderea şi aprofundarea acestui parteneriat în vederea valorificării sale integrale.

NATO rămâne a fi unul dintre pilonii de bază pentru securitatea din Europa. De aceea se va intensifica cooperarea cu această alianţă de apărare colectivă în scopul consolidării capabilităţilor Armatei Naţionale de a ne proteja ţara şi cetăţenii.

ONU este o instituţie multilaterală importantă pentru asigurarea ordinii mondiale. Republica Moldova va continua să fie un membru activ al ONU pentru a contribui la consolidarea rolului acestei organizaţii în cadrul sistemului internaţional bazat pe norme internaţionale.

Pentru a ne simţi în siguranţă trebuie să contribuim la securitatea regională şi internaţională. În acest scop ne propunem să acţionăm tot mai mult ca un stat de facto membru al Uniunii Europene:

– să participăm în continuare la culoarele de solidaritate, susţinând astfel securitatea alimentară la nivel global;

– să detaşăm în continuare echipe de salvatori pentru a ajuta statele lovite de incendii şi dezastre naturale;

– să sporim alinierea la politica externă şi de securitate comună a Uniunii Europene;

– să extindem participarea la misiunile şi operaţiunile Uniunii Europene pentru a contribui la asigurarea păcii şi a stabilităţii în vecinătatea Uniunii Europene;

– să cooperăm cu Uniunea Europeană în vederea combaterii ameninţărilor de tip hibrid;

– să ne aliniem la agenda Uniunii Europene pentru a combate schimbările climatice;

– să construim un profil de stat activ, participant responsabil al societăţii internaţionale.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Mediul de securitate regional şi global în care operează Republica Moldova trece printr-o perioadă de transformări fundamentale. În acest context schimbător, provocările de tip vechi la adresa securităţii naţionale coexistă cu ameninţările de tip nou, care sunt în continuă creştere. Totodată, schimbările profunde ce se produc în mediul de securitate oferă noi oportunităţi Republicii Moldova. Prin urmare, Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova (în continuare – Strategie) vine ca răspuns la tendinţele noi, cu impact negativ şi pozitiv, în domeniul securităţii.

2. Strategia oferă un ghid pentru adaptare la mediul de securitate, aflat în plină transformare, pentru a combate în mod eficient întreaga gamă de provocări, dar şi pentru a exploata oportunităţile pe plan regional şi global în vederea asigurării durabile a obiectivelor naţionale de securitate.

3. Strategia este un document de referinţă pentru toate autorităţile publice centrale şi locale cu abilităţi în domeniul securităţii şi apărării naţionale.

4. Strategia:

1) defineşte obiectivele naţionale de securitate;

2) stabileşte principiile ce călăuzesc efortul de promovare şi apărare a obiectivelor naţionale de securitate;

3) descrie elementele mediului de securitate global şi regional, relevante pentru securitatea naţională;

4) identifică spectrul de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi care periclitează securitatea naţională;

5) stabileşte metodele şi trasează direcţiile de acţiune în vederea prevenirii, minimizării sau neutralizării provocărilor la adresa securităţii naţionale.

5. Strategia abordează securitatea naţională în mod holistic şi multidimensional în ceea ce priveşte atât natura diversă a provocărilor de securitate cu care se confruntă Republica Moldova, cât şi varietatea acţiunilor coordonate pe mai multe planuri, necesare pentru combaterea sau pentru prevenirea acestora.

6. Având în vedere că Republica Moldova este stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană (UE), prezenta Strategie urmăreşte alinierea graduală a Republicii Moldova la prevederile "Busolei strategice pentru consolidarea securităţii şi apărării UE în următorul deceniu", aprobată de Consiliul Uniunii Europene în cadrul reuniunii sale din 21 martie 2022.

II. OBIECTIVE ŞI PRINCIPII DE SECURITATE

7. Promovarea şi apărarea obiectivelor naţionale de securitate au menirea să garanteze existenţa, independenţa, suveranitatea, stabilitatea şi dezvoltarea ţării, precum şi să asigure tuturor cetăţenilor, în mod egal, condiţii favorabile pentru realizarea aspiraţiilor individuale, cu respectarea normelor constituţionale.

8. Obiectivele naţionale de securitate ale Republicii Moldova sunt:

1) apărarea independenţei, suveranităţii, unităţii şi a integrităţii teritoriale a ţării;

2) protejarea democraţiei constituţionale;

3) garantarea drepturilor fundamentale ale omului, siguranţa cetăţenilor şi a proprietăţii lor;

4) dezvoltarea socioeconomică a ţării;

5) menţinerea păcii;

6) combaterea corupţiei;

7) aderarea la UE;

8) reintegrarea paşnică a regiunii transnistrene;

9) contribuţia la restabilirea păcii şi a stabilităţii în bazinul Mării Negre;

10) protejarea mediului ambiant.

9. Principiile politicii de securitate naţională sunt reperele care ghidează efortul organelor abilitate în domeniul securităţii statului pe plan intern, precum şi în relaţia cu partenerii externi.

10. În vederea realizării obiectivelor naţionale de securitate, Republica Moldova se conduce de următoarele principii:

1) Predictibilitate. Politica de securitate se bazează pe coerenţă şi pe transparenţă în privinţa obiectivelor naţionale de securitate, precum şi pe caracterul paşnic de promovare a acestora. Republica Moldova urmăreşte să fie un actor predictibil şi responsabil în raporturile cu partenerii externi.

2) Adaptabilitate. Republica Moldova se angajează să dezvolte un răspuns adaptat la schimbările actuale în mediul de securitate, prin identificarea şi evaluarea continuă a ameninţărilor şi a riscurilor, în cadrul unei abordări proactive şi preventive.

3) Sincronizare. Atingerea obiectivelor naţionale de securitate impune mobilizarea şi conlucrarea strânsă a organelor de menţinere a ordinii publice, a celor de asigurare a securităţii şi a celor ale apărării naţionale. Modelul 3C – comunicare, coordonare şi colaborare – trebuie să devină regula şi standardul naţional de securitate. Totodată, securitatea şi pacea regională necesită un efort conjugat şi coordonat între partenerii cu viziuni şi obiective similare. Republica Moldova va urmări să dezvolte sinergie în relaţiile de securitate şi apărare cu statele din vecinătatea imediată şi cu partenerii săi globali.

4) Parteneriat public-privat durabil. Autorităţile statului vor acţiona într-un spirit cooperant şi coordonat cu diferite entităţi neguvernamentale (cum ar fi societatea civilă, mediul academic, mass-media), cu sectorul privat şi cu diaspora în vederea dezvoltării culturii de securitate larg împărtăşite la nivelul societăţii şi a consolidării coeziunii societale. Doar printr-un efort comun, care implică toate segmentele sociale, poate fi asigurată continuitatea cursului strategic al ţării şi, prin urmare, securitatea naţională durabilă şi comprehensivă.

III. MEDIUL DE SECURITATE

11. Mediul global şi cel regional de securitate se află într-o perioadă de volatilitate şi de transformare accelerată. Această dinamică va necesita atenţia şi reevaluarea constantă din partea instituţiilor statului a politicilor de securitate şi apărare în vederea ajustării lor, astfel încât Republica Moldova să poată contracara, în timp real, ameninţările şi riscurile la adresa ei.

Nivelul global

12. La nivel global se disting următoarele tendinţe-cheie relevante pentru securitatea naţională:

1) Intensificarea competiţiei între marile puteri. Această tendinţă este alimentată de către puterile revizioniste, care încearcă să acrediteze ideea împărţirii lumii în sfere de influenţă. În consecinţă, intensificarea competiţiei contribuie la cursa de înarmare nucleară şi la slăbirea regimurilor de neproliferare a armelor de distrugere în masă, afectează funcţionalitatea formatelor de cooperare internaţională şi regională, reduce eficienţa cooperării multilaterale în lupta împotriva încălzirii globale, în prevenirea, pregătirea şi răspunsul la pandemii, în contracararea terorismului transnaţional şi a criminalităţii transfrontaliere.

2) Încetinirea globalizării economice. Ca urmare a pandemiei de COVID-19 şi a agresiunii militare a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, actorii majori îşi revăd strategiile economice pentru a reduce riscurile ce derivă din potenţiale întreruperi ale lanţurilor de aprovizionare, atacuri asupra infrastructurii critice, spionaj industrial, investiţii străine în sectoare economice de importanţă strategică, dependenţe economice profunde. Pentru a minimiza riscurile economice, actorii majori reduc expunerea faţă de pieţe, producători şi investitori ce reprezintă un pericol geopolitic înalt şi intensifică relaţiile economice cu ţările considerate prietene sau partenere. Astfel, relaţiile economice internaţionale sunt abordate tot mai mult prin prisma logicii de securitate, lucru care conduce la ajustarea legăturilor economice la nivel global.

3) Accelerarea schimbărilor climatice. Încălzirea globală se accelerează, generând tot mai multe fenomene extreme – ploi abundente, secete prelungite, valuri de căldură peste normele observate anterior etc. Toate acestea au un impact negativ asupra resurselor de apă disponibile, a recoltelor pe plan global, a sectoarelor energetic şi de transport, precum şi asupra sănătăţii populaţiei. Fără a întreprinde o serie de măsuri la nivel naţional şi internaţional, încălzirea globală va pune în pericol existenţa umanităţii.

4) Progresul rapid în dezvoltarea şi utilizarea tehnologiilor transformative, precum inteligenţa artificială (AI), robotica, tehnologiile cuantice şi biotehnologiile. Acestea au potenţial de a îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii şi a serviciilor publice furnizate de stat. În acelaşi timp, tehnologiile transformative sporesc potenţialul distructiv al actorilor statali şi nonstatali agresivi în domeniile cibernetic, economic, informaţional, social şi militar.

Nivelul regional

13. La nivel regional se disting următoarele tendinţe-cheie relevante pentru securitatea naţională:

1) Revenirea războiului de înaltă intensitate în Europa. Invazia de proporţii a Federaţiei Ruse în Ucraina a declanşat în Europa un război cu o magnitudine şi intensitate fără precedent în ultimele şapte decenii. Această realitate destabilizează întreaga regiune, pune în pericol direct securitatea naţională a Republicii Moldova şi produce, pe termen scurt şi mediu, numeroase repercusiuni politice, sociale şi economice asupra ţării. O potenţială diminuare a independenţei şi suveranităţii Ucrainei, ca urmare a unei ipotetice înfrângeri militare a acesteia de către Rusia, reprezintă o ameninţare existenţială pentru supravieţuirea Republicii Moldova ca stat independent, suveran şi democratic.

2) Decuplarea economică a UE de Rusia. În contextul războiului din Ucraina, are loc destrămarea rapidă a relaţiilor economice bilaterale de lungă durată dintre UE şi Rusia. Cea mai rapidă decuplare a UE de Rusia are loc în domeniul energetic şi în cel al transferurilor de tehnologii avansate. Acest proces, pe de o parte, grăbeşte tranziţia de la resursele de energie fosilă la resursele de energie regenerabilă în UE, iar, pe de altă parte, măreşte decalajul tehnologic între UE şi Rusia.

3) Creşterea centralităţii UE şi NATO. Rolul acestor două instituţii în asigurarea securităţii în Europa a crescut şi va rămâne unul primordial, cel puţin în acest deceniu. Ambele organizaţii trec prin transformări interne care adâncesc integrarea şi cooperarea intra- şi interinstituţională. UE şi NATO demonstrează complementaritate sporită în domeniul asigurării securităţii în Europa. În acelaşi timp, NATO continuă să practice politica "uşilor deschise", iar UE revitalizează procesul de lărgire prin recunoaşterea Republicii Moldova şi a Ucrainei drept state candidate.

4) Tendinţa unor ţări de renunţare la neutralitate sau de revizuire a acesteia. Statele vecine cu Federaţia Rusă, cu o lungă tradiţie de neutralitate, renunţă la acest statut şi aderă la alianţa militară NATO pentru a-şi garanta securitatea naţională în format de apărare colectivă. Totodată, state neutre din centrul Europei, care nu se confruntă cu o ameninţare imediată din partea Federaţiei Ruse, sporesc alocările pentru modernizarea sectorului de apărare şi/sau se asociază, în premieră, la iniţiative comune de apărare sectorială, cum ar fi Iniţiativa pentru Scutul Cerului European. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este principalul stimulent al acestor procese.

5) Insecuritatea în bazinul Mării Negre. Agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei a sporit semnificativ nivelul de insecuritate în zona Mării Negre şi a afectat substanţial activităţile economice în spaţiul maritim, ceea ce are un impact direct asupra intereselor economice ale Republicii Moldova. Formatele regionale multilaterale de cooperare sunt slăbite, iar în prim-plan au ieşit problemele de securitate (conflicte armate, rivalităţi regionale, minarea unor sectoare în Marea Neagră, interceptări periculoase ale avioanelor în spaţiul aerian deasupra Mării Negre, trafic de arme şi droguri etc.).

IV. AMENINŢĂRI, RISCURI ŞI VULNERABILITĂŢI DE SECURITATE

14. Strategia identifică ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi ce afectează sau pot afecta securitatea naţională, cu scopul de a dezvolta o politică eficientă pentru combaterea sau prevenirea manifestării acestora.

15. Pentru a răspunde eficient la ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile identificate, Consiliul Suprem de Securitate va efectua periodic o analiză a situaţiei de securitate.

16. Republica Moldova se confruntă cu provocări la adresa securităţii sale, care se manifestă simultan pe mai multe dimensiuni. Aceste provocări, deseori, sunt interconectate, iar intensitatea lor şi gradul de risc evoluează permanent. Prin urmare, pentru contracararea acestora se impune o abordare holistică faţă de securitatea naţională.

17. Vectorii de proliferare a ameninţărilor şi a riscurilor la adresa securităţii naţionale se află atât în interiorul ţării, cât şi în afară. Deseori are loc o interacţiune simbiotică între cele două, fapt ce sporeşte gradul de pericol pentru siguranţa naţională.

18. Federaţia Rusă şi interpuşii săi în Republica Moldova reprezintă cea mai periculoasă şi mai persistentă sursă de ameninţare care, dacă nu este contracarată, poate avea efecte severe pentru statalitatea, democraţia şi prosperitatea ţării.

19. Republica Moldova se confruntă cu următoarele ameninţări la adresa securităţii naţionale:

1) agresiunea militară a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei şi ambiţia guvernului rus de a crea, pe căi militare, un coridor terestru spre Republica Moldova, ceea ce ar duce la condiţii pentru schimbarea violentă a ordinii constituţionale şi lichidarea statalităţii ţării noastre;

2) operaţiunile de tip hibrid desfăşurate de Federaţia Rusă împotriva Republicii Moldova în domeniile politic, economic, energetic, social, informaţional, cibernetic etc., cu scopul subminării ordinii constituţionale, deraierii cursului european al ţării şi/sau dezintegrării statului;

3) prezenţa militară ilegală a Federaţiei Ruse în regiunea transnistreană şi controlul exercitat asupra entităţii separatiste;

4) corupţia şi practicile cleptocratice;

5) criminalitatea organizată şi/sau transfrontalieră, în special în domeniul infracţiunilor financiare şi al traficului ilicit de arme, droguri şi fiinţe umane;

6) accelerarea schimbărilor climatice ca urmare a încălzirii globale.

20. Securitatea Republicii Moldova poate fi expusă următoarelor riscuri:

1) militare:

a) reescaladarea conflictelor cronice în statele vecine din regiunea Mării Negre;

b) utilizarea armelor de distrugere în masă în vecinătatea ţării;

c) proliferarea armelor de distrugere în masă şi contrabanda cu elemente componente ale acestora;

2) economice:

a) crize economice regionale sau globale;

b) infiltrarea crimei organizate în economia naţională;

3) cibernetice:

a) atacuri cinetice sau cibernetice lansate de către actori statali externi asupra infrastructurii critice naţionale şi regionale;

b) atacuri cibernetice lansate asupra instituţiilor publice sau private de către structuri specializate în crime cibernetice;

c) riscuri asociate evoluţiilor din domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, cum ar fi tehnologia blockchain şi criptomoneda, inteligenţa artificială, învăţarea automată, internetul obiectelor, tehnologia 5G, big data, tehnologiile cuantice, internetul ascuns;

4) ecologice:

a) incidente sau dezastre industriale majore în ţară sau în vecinătate, care implică substanţe chimice, biologice, radiologice sau nucleare;

b) fenomene naturale cu impact transfrontalier în ţară sau în vecinătate, precum cutremure, secete, vijelii, inundaţii şi incendii de proporţii;

5) agroalimentare:

a) proiecte de infrastructură în vecinătate care limitează accesul la resursele de apă;

b) întreruperea lanţurilor de aprovizionare alimentară;

6) medicale:

a) pandemii şi epidemii;

b) multiplicarea şi răspândirea patogenilor rezistenţi la antibiotice;

7) alte tipuri de risc:

a) apariţia şi amplificarea unor manifestări radicale, iredentiste sau extremiste;

b) activităţi teroriste.

21. Republica Moldova se confruntă cu mai multe vulnerabilităţi, care sunt sau pot fi exploatate de actori distructivi interni şi externi, după cum urmează:

1) în domeniul securităţii militare şi apărării naţionale:

a) dotarea insuficientă a Forţelor Armate;

b) sprijin redus pentru apărarea ţării în rândul populaţiei;

2) în domeniul ordinii şi securităţii publice:

a) lipsa controlului autorităţilor centrale asupra unei părţi a teritoriului suveran;

b) lipsa unui mecanism de gestionare integrată a crizelor;

c) lipsa unui sistem de avertizare timpurie a populaţiei;

d) capacitatea redusă de reacţie în cazul unui accident nuclear, chimic, biologic sau radiologic;

3) în domeniul politicii sociale:

a) capacitatea administrativă redusă a instituţiilor publice;

b) sistemul de aplicare a legii şi de justiţie reformat incomplet;

c) integrarea slabă a minorităţilor naţionale şi a grupurilor etnice;

d) nivelul înalt de sărăcie în rândul populaţiei;

e) disparităţile economico-sociale;

4) în domeniul economic:

a) infrastructura limitată de transport şi de conectivitate cu vecinii imediaţi;

b) dependenţa (asimetrică) a producătorilor agricoli autohtoni faţă de piaţa Federaţiei Ruse;

c) declinul demografic precipitat;

5) în domeniul energetic:

a) interconectarea directă insuficientă cu piaţa energetică europeană;

b) capacităţile autohtone insuficiente pentru generarea energiei electrice şi termice;

c) dependenţa persistentă de energia electrică din regiunea transnistreană;

d) intensitatea energetică ridicată, cu mult peste media europeană;

e) valorificarea redusă a energiei din surse regenerabile;

6) în domeniul informaţional:

a) concentrarea excesivă a activelor pe piaţa media;

b) expunerea societăţii, pe o durată lungă de timp, la dezinformarea răspândită de actorii agresivi prin intermediul mass-mediei tradiţionale şi digitale;

c) lipsa culturii de securitate şi nivelul redus de educaţie mediatică în rândul cetăţenilor, precum şi capacităţile instituţionale slabe de a combate dezinformarea;

7) în domeniul cibernetic:

a) baza învechită de dotare IT a instituţiilor publice;

b) nivelul scăzut al igienei cibernetice în rândul funcţionarilor publici şi al populaţiei;

8) în domeniul ecologic:

a) degradarea mediului ambiant ca urmare a activităţii economice, în special a celei care afectează calitatea apei, a solului şi a aerului;

b) nivelul scăzut de educaţie ecologică a populaţiei;

c) degradarea calităţii şi poluarea continuă a resurselor de apă;

d) rezilienţa scăzută la schimbările climatice;

e) capacitatea redusă de gestionare a deşeurilor.

V. METODE ŞI DIRECŢII DE ACŢIUNE

PE DOMENII DE SECURITATE

22. Ţinând cont de gama largă şi diversă de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi, Republica Moldova trebuie să îmbrăţişeze o abordare integrată şi anticipativă pentru a-şi asigura securitatea şi rezilienţa naţională.

23. Abordarea integrată presupune capacitatea instituţiilor statului de a combina informaţiile colectate şi de a analiza întregul spectru de provocări, precum şi capacitatea de acţiune complementară şi/sau simultană pentru prevenirea sau minimizarea efectelor negative. Abordarea integrată trebuie să sporească esenţial capacitatea instituţiilor statului de a trata în mod holistic ameninţările de tip hibrid.

24. Abordarea anticipativă presupune capacitatea instituţiilor statului de a prevedea varii scenarii cu privire la felul în care ameninţările şi riscurile se pot manifesta, precum şi capacitatea de a acţiona proactiv pentru prevenirea sau minimizarea costurilor unor scenarii negative.

25. Abordarea integrată şi cea anticipativă au drept scop protejarea mai eficientă a cetăţenilor, precum şi ridicarea nivelului de rezilienţă naţională. În cazul unor crize sau şocuri, Republica Moldova trebuie să fie pregătită să depăşească rapid efectele lor şi să restabilească funcţionalitatea serviciilor esenţiale dacă acestea au fost întrerupte.

26. Fără a dezvălui informaţii cu accesibilitate limitată, acţiunile în vederea asigurării securităţii şi rezilienţei naţionale trebuie să fie însoţite de campanii de comunicare cu publicul, care să explice, în mod facil şi pe înţelesul tuturor, raţionamentul acţiunilor, ameninţările sau riscurile care sunt contracarate, rezultatele intermediare sau cele scontate la finalul acţiunii ori al unei serii de măsuri întreprinse. Aceste campanii de comunicare trebuie să aibă un caracter continuu, iar finalitatea lor să implice cultivarea şi promovarea conceptului de cultură de securitate în Republica Moldova atât în instituţiile publice, cât şi în rândul societăţii civile.

27. Aderarea la UE este un proces multidimensional, care vizează majoritatea domeniilor publice, de o importanţă strategică pentru consolidarea democraţiei, dezvoltarea economică, întărirea securităţii şi pentru creşterea rezilienţei naţionale.

28. În vederea realizării obiectivelor naţionale de securitate şi apărare, implicit pentru combaterea ameninţărilor, a riscurilor şi a vulnerabilităţilor, Strategia stabileşte următoarele direcţii de acţiune:

1) securitatea militară şi apărarea naţională:

a) dezvoltarea potenţialului de apărare al Republicii Moldova prin construcţia unor Forţe Armate moderne, profesioniste, înzestrate cu echipament modern şi tehnologii avansate;

b) consolidarea credibilităţii strategice a Republicii Moldova prin asigurarea creşterii graduale a alocărilor bugetare pentru apărarea naţională, cu scopul de a atinge nivelul de 1% din PIB în cursul deceniului curent;

c) adaptarea documentelor de politici, a actelor normative în domeniul securităţii militare şi apărării, a structurii sistemului naţional de apărare şi a sistemului de instruire în baza lecţiilor învăţate din agresiunea militară a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei;

d) pregătirea şi integrarea graduală a ţării în structurile şi iniţiativele de apărare ale UE;

e) consolidarea parteneriatului privilegiat strategic multidimensional în domeniul securităţii şi apărării cu România;

f) dezvoltarea şi aprofundarea parteneriatelor în domeniul securităţii şi apărării cu Franţa, Germania, Polonia, Italia, Republica Cehă, Lituania, Letonia, Estonia, Ţările de Jos, Suedia, Spania;

g) dezvoltarea şi consolidarea parteneriatelor în domeniul securităţii şi apărării cu Statele Unite ale Americii, cu Marea Britanie şi cu Turcia;

h) dezvoltarea şi aprofundarea parteneriatului în domeniul securităţii şi apărării cu Ucraina;

i) avansarea şi consolidarea cooperării cu NATO;

2) ordinea şi securitatea publică:

a) reformarea instituţiilor de aplicare a legii;

b) armonizarea legislaţiei şi a politicilor naţionale cu normele europene în domeniul combaterii criminalităţii financiare, a celei organizate şi a corupţiei;

c) alocarea resurselor, a mijloacelor materiale şi financiare adecvate pentru dezvoltarea infrastructurii şi procurarea echipamentelor specializate necesare în lupta împotriva criminalităţii organizate, a crimelor cibernetice şi a corupţiei;

d) dezvoltarea sistemului de protecţie civilă la nivel naţional în conformitate cu standardele şi politicile UE;

e) dezvoltarea capacităţilor şi a instrumentelor de protejare a persoanelor vătămate;

f) integrarea deplină în mecanismele şi iniţiativele de securitate şi de ordine publică ale UE;

g) întărirea capacităţii administrative a instituţiei responsabile de analiza operaţională şi strategică a informaţiei financiare şi de combaterea spălării banilor, în vederea identificării ameninţărilor transfrontaliere şi a fluxurilor financiare aferente crimei organizate;

h) fortificarea instituţiilor responsabile de efectuarea investigaţiilor financiare şi de confiscarea şi recuperarea activelor ilicite, precum şi întărirea procedurilor de urmărire, îngheţare şi confiscare a acestor active;

i) securizarea frontierelor de stat în vederea prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale, a traficului de persoane şi de armament, a contrabandei şi a altor forme de manifestare a criminalităţii transfrontaliere;

j) crearea şi dezvoltarea mecanismului naţional de gestionare integrată a crizelor;

k) consolidarea capacităţii naţionale pentru atenuarea riscurilor chimice, biologice, radiologice şi nucleare şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă;

l) eficientizarea activităţii personalului operativ, prin elaborarea procedurilor şi a standardelor aliniate la conceptul de ordine publică europeană, în vederea îmbunătăţirii capacităţii de prevenţie şi de intervenţie în timp util;

m) dezvoltarea şi aplicarea programelor de informare şi de educaţie a populaţiei pentru a creşte gradul de conştientizare şi de implicare a cetăţenilor în prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi a corupţiei;

3) rezilienţa democratică:

a) desfăşurarea campaniilor de comunicare strategică pentru promovarea democraţiei;

b) consolidarea încrederii în instituţiile statului prin promovarea transparenţei;

c) accelerarea reformei justiţiei;

d) consolidarea capacităţilor Comisiei Electorale Centrale;

e) îmbunătăţirea mecanismelor legale de combatere a finanţării ilegale a partidelor şi a corupţiei electorale;

f) îmbunătăţirea mecanismelor de protejare a sistemului financiar de fluxurile financiare ilicite menite să exploateze şi să submineze statul de drept şi ordinea constituţională;

g) consolidarea regimului de sancţiuni financiare care au scopul minimizării impactului influenţelor externe şi al corupţiei;

h) îmbunătăţirea calităţii şi reducerea duratei fazei de urmărire penală în cazurile de crimă organizată, crime economice şi de corupţie;

i) creşterea, în rândul mediului de afaceri, a nivelului de conştientizare privind riscurile de implicare (involuntară) şi de facilitare a activităţilor ilicite ale grupurilor criminale;

j) îmbunătăţirea măsurilor de protejare a activiştilor şi a avertizorilor de integritate;

k) îmbunătăţirea politicilor de integrare în societate a minorităţilor naţionale şi a grupurilor etnice;

l) creşterea eficienţei mecanismelor de combatere a sărăciei şi de reducere a decalajelor economice;

4) securitatea şi rezilienţa informaţională:

a) dezvoltarea şi consolidarea instituţiei naţionale responsabile de comunicarea strategică şi combaterea dezinformării;

b) asigurarea competitivităţii, a transparenţei de proprietate şi a sustenabilităţii presei independente;

c) dezvoltarea cooperării dintre instituţiile publice, societatea civilă şi mass-media în vederea contracarării influenţelor informaţionale ameninţătoare;

d) reducerea influenţelor cleptocratice interne şi externe în spaţiul mediatic autohton;

e) consolidarea capacităţilor de comunicare a instituţiilor statului;

f) realizarea măsurilor de protejare a presei de investigaţie;

g) dezvoltarea alfabetizării mediatice şi a gândirii critice prin programe educaţionale formale şi nonformale;

h) asigurarea unor oportunităţi de informare obiectivă şi de integrare în spaţiul informaţional autohton a minorităţilor naţionale şi a grupurilor etnice;

i) desfăşurarea campaniilor de comunicare pentru promovarea procesului de aderare la UE, a coeziunii sociale şi a securităţii naţionale;

5) securitatea şi rezilienţa economică:

a) promovarea politicii fiscal-bugetare prudente;

b) integrarea activă în infrastructura şi piaţa europeană de transport;

c) armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a UE în domeniul rezilienţei entităţilor critice;

d) dezvoltarea infrastructurii şi multiplicarea punctelor de trecere a frontierei de stat;

e) ajustarea managementului integrat al frontierei la standardele UE;

f) modernizarea infrastructurii de cale ferată în vederea măririi vitezei trenurilor şi a volumelor de transport;

g) modernizarea amplă a infrastructurii rutiere, ceea ce ar crea oportunităţi pentru creşterea, în condiţii de siguranţă, a vitezei de circulaţie a transportului rutier de mărfuri şi de persoane;

h) obţinerea accesului la pieţele globale pentru producătorii agricoli autohtoni;

i) îmbunătăţirea transparenţei activelor financiare;

6) securitatea şi rezilienţa energetică:

a) armonizarea legislaţiei naţionale cu normele europene în domeniul energetic;

b) consolidarea securităţii energetice, prin creşterea capacităţii de interconectare cu statele UE în sistemul energetic european, pentru a asigura continuitatea şi multiplicarea aprovizionării cu energie, precum şi pentru a garanta crearea anuală a rezervelor strategice de combustibili şi de gaze naturale;

c) asigurarea continuă a unei rezerve strategice de gaze naturale, produse petroliere şi alţi combustibili;

d) modernizarea şi adaptarea infrastructurii energetice naţionale pentru transportul de gaze naturale şi alte tipuri de combustibili;

e) modernizarea şi extinderea capacităţilor de producţie a energiei termice şi electrice, inclusiv din surse regenerabile;

f) dezvoltarea şi implementarea unor proceduri de gestionare a crizelor energetice;

g) implementarea programelor de eficientizare a consumului de energie, de educaţie şi de conştientizare în domeniul eficienţei energetice;

h) dezvoltarea şi consolidarea parteneriatelor energetice cu statele membre ale UE, precum şi cu cele ale Comunităţii Energetice;

7) reintegrarea ţării:

a) întreprinderea acţiunilor diplomatice pentru a obţine retragerea trupelor Federaţiei Ruse staţionate ilegal pe teritoriul suveran al Republicii Moldova şi transformarea mecanismului de pacificare existent într-o misiune civilă internaţională;

b) întreprinderea acţiunilor diplomatice în vederea finalizării procesului de evacuare a muniţiilor din regiunea transnistreană şi/sau distrugerea, după necesitate, a acestora sub supraveghere internaţională;

c) elaborarea şi implementarea acţiunilor necesare în vederea reintegrării graduale a regiunii transnistrene în spaţiul economic, legal, informaţional, politic şi social al Republicii Moldova;

d) utilizarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova pentru creşterea, în rândul populaţiei din regiunea transnistreană, a atractivităţii pentru reintegrarea paşnică a ţării;

e) sporirea rolului UE şi al altor parteneri strategici în procesul de soluţionare a conflictului;

8) securitatea şi rezilienţa cibernetică:

a) crearea unei instituţii naţionale competente în domeniul securităţii cibernetice, precum şi elaborarea în acest sens a cadrului normativ, strategic şi de cooperare instituţională care să delimiteze responsabilităţile şi contribuţia fiecărei instituţii;

b) dezvoltarea formelor de cooperare public-privată pentru asigurarea securităţii cibernetice;

c) îmbunătăţirea sistemelor de comunicaţii securizate de stat;

d) modernizarea bazei tehnice IT a instituţiilor publice, introducerea sistemului de verificare biometrică a identităţii în conformitate cu standardele europene şi implementarea proceselor de protecţie şi de securizare a datelor;

e) dezvoltarea planurilor de securitate şi apărare cibernetică a infrastructurii şi entităţilor critice;

f) organizarea, la scară naţională, a programului de educaţie privind igiena cibernetică în rândul funcţionarilor publici, al studenţilor şi al elevilor;

g) organizarea şi participarea la exerciţii de securitate şi apărare cibernetică;

h) consolidarea dialogului şi a cooperării în domeniul cibernetic cu UE;

i) participarea şi/sau alinierea la normele UE în domeniul reglementării tehnologiilor transformative;

9) securitatea şi rezilienţa agroalimentară:

a) adoptarea unor politici publice de protecţie a solurilor, a apelor şi a biodiversităţii pentru a asigura utilizarea durabilă a resurselor agricole;

b) promovarea cultivării unor varietăţi de plante pentru a asigura diversitatea de alimente şi a minimiza riscurile asociate cu dependenţa de o singură cultură;

c) consolidarea infrastructurii agricole şi a sistemelor de stocare a produselor alimentare strategice;

d) dezvoltarea unui sistem eficient de monitorizare şi de alertă timpurie pentru identificarea şi gestionarea rapidă a situaţiilor de criză alimentară;

e) colaborarea cu alte ţări şi organizaţii internaţionale pentru schimbul de informaţii, expertiză şi sprijin în dezvoltarea şi implementarea politicilor şi a programelor de securitate agroalimentară;

10) securitatea şi rezilienţa ecologică:

a) implementarea legislaţiei şi a politicilor UE de protecţie a mediului;

b) extinderea ariilor protejate şi îmbunătăţirea măsurilor de protecţie a acestora;

c) implementarea Programului naţional de împădurire;

d) dezvoltarea unui sistem de management integrat al deşeurilor şi al substanţelor chimice;

e) îmbunătăţirea calităţii apelor de suprafaţă şi a celor subterane, protecţia şi gestionarea durabilă a resurselor acvatice;

f) protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile a biodiversităţii şi a ecosistemelor naturale;

g) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

h) promovarea cooperării regionale şi internaţionale pentru abordarea colectivă a provocărilor legate de încălzirea globală, precum şi a schimbului de bune practici şi de expertiză în domeniul protecţiei mediului;

11) securitatea regională şi internaţională:

a) participarea la misiunile şi operaţiunile UE în cadrul politicii de securitate şi apărare comune;

b) alinierea la poziţiile UE în domeniul politicii externe şi de securitate comune;

c) acordarea sprijinului bilateral şi multilateral Ucrainei în scopul restabilirii păcii durabile şi al reconstrucţiei ţării;

d) participarea la misiunile şi operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii sub egida NATO şi ONU;

e) participarea şi sprijinirea activităţii multilaterale a ONU în vederea promovării ordinii mondiale fundamentate pe normele dreptului internaţional;

f) participarea la eforturile regionale pentru readucerea păcii şi a stabilităţii în zona Mării Negre;

g) participarea la organizaţiile şi iniţiativele internaţionale pentru combaterea crimei transfrontaliere.

VI. DISPOZIŢII FINALE

29. Strategia serveşte drept bază pentru elaborarea, completarea sau modificarea legilor şi a altor acte normative în domeniul securităţii şi apărării naţionale. Totodată, Strategia reprezintă un document de referinţă pentru elaborarea, inclusiv modificarea, strategiilor şi a programelor sectoriale care conţin reglementări ce vizează domeniul de securitate şi apărare naţională.

30. Strategia se adoptă pentru o perioadă de 6 ani. În funcţie de amploarea şi de viteza evoluţiilor pe plan global, regional sau naţional, Strategia este susceptibilă de revizuire şi adaptare ulterioară în vederea îmbunătăţirii şi eficientizării politicilor în domeniul de securitate şi apărare.

31. Coordonarea aplicării unitare şi monitorizarea implementării Strategiei îi revine Consiliului Suprem de Securitate. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor informa Consiliul Suprem de Securitate cu privire la punerea în aplicare a Strategiei. Consiliul Suprem de Securitate, la rândul său, va informa anual Parlamentul despre progresele atinse în realizarea Strategiei.