Hotărâre nr. 4 din 14.01.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind condiţiile

de igienă pentru prestatorii de servicii medicale

nr. 4  din  14.01.2026

 (în vigoare 24.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 92-95 art. 74 din 24.02.2026

* * *

În temeiul art.6 alin.(2) din Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale (se anexează).

2. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.663/2010 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind condiţiile de igienă pentru instituţiile medico-sanitare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.131-134, art.746), cu modificările ulterioare.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.4/2026

REGULAMENT SANITAR

privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale (în continuare – Regulament) stabileşte cerinţele pentru amplasarea, amenajarea, utilarea, întreţinerea şi exploatarea edificiilor medicale, precum şi pentru controlul infecţiilor în cadrul acestora.

2. În sensul prezentului Regulament, se aplică definiţiile prevăzute în Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003, în Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, precum şi următoarele noţiuni:

2.1. edificiu medical – clădire şi spaţiu cu destinaţie nelocativă utilizată de către prestatorii de servicii medicale;

2.2. încăperi medicale de bază – spaţii în care se desfăşoară activităţi medicale directe, cum ar fi: cabinete de consultaţii, saloane, săli de tratamente, săli de proceduri, laboratoare, săli de intervenţii. Acestea trebuie să respecte normele igienico-sanitare şi funcţionale prevăzute în prezentul Regulament;

2.3. încăperi medicale auxiliare – spaţii de sprijin indispensabile pentru funcţionarea unui sector medical, care nu presupun contact direct cu pacientul, dar contribuie la asigurarea igienei, funcţionalităţii şi logisticii;

2.4. dispozitiv de unică folosinţă – dispozitiv destinat unei singure utilizări pe parcursul unei singure proceduri la un pacient; acesta este marcat cu simbolul pictogramă specifică (un cerc în care se află cifra 2 tăiată cu o linie oblică);

2.5. dispozitive medicale reutilizabile – dispozitive care sunt destinate utilizării multiple, necesită curăţare, dezinfecţie şi sterilizare înainte de fiecare reutilizare, trebuie întreţinute şi exploatate conform instrucţiunilor producătorului;

2.6. sală de curăţare/decontaminare – încăpere unde are loc curăţarea şi dezinfecţia instrumentarului după utilizare, înainte de procedura de sterilizare. Sala de curăţare/decontaminare este dotată cu chiuvete, cu mese de lucru şi cu soluţii dezinfectante aprobate de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (în continuare – Agenţie);

2.7. sală de pansamente – încăpere amenajată în conformitate cu normele sanitare pentru efectuarea pansamentelor şi pentru tratamentul leziunilor tegumentare. Aceasta este dotată cu mobilier medical, cu sursă de apă, cu trusă de pansamente sterilă şi cu recipiente pentru colectarea deşeurilor periculoase;

2.8. sală de proceduri – încăpere destinată desfăşurării procedurilor medicale minore (injecţii, perfuzii, sondaje, recoltări);

2.9. sală de sterilizare – spaţiu prevăzut în secţiile cu instrumentar reutilizabil, destinat procesului de sterilizare. Acesta trebuie să asigure fluxul unidirecţional murdar – curat – steril şi să fie dotat cu echipamente adecvate;

2.10. sală de vaccinare – încăpere amenajată pentru imunizări, cu spaţiu de triaj, cu zonă de vaccinare, cu frigider cu termometru pentru menţinerea lanţului frigorific şi cu trusă de prim ajutor pentru reacţii adverse;

2.11. salon – încăpere destinată internării pacienţilor în cadrul unei secţii spitaliceşti. Poate găzdui unul sau mai mulţi pacienţi, este echipat cu paturi medicale, cu mobilier adecvat, cu sursă de oxigen şi cu sistem de semnalizare medicală, precum şi trebuie să corespundă cerinţelor sanitare prevăzute de prezentul Regulament;

2.12. cabinet medical – unitate sanitară organizatorică de bază, înfiinţată în cadrul instituţiilor medico-sanitare publice sau private şi destinată acordării asistenţei medicale primare, specializate sau de urgenţă, într-un spaţiu amenajat corespunzător;

2.13. secţie – compartiment funcţional dintr-o instituţie medico-sanitară publică sau privată, organizat pentru acordarea îngrijirilor medicale de specialitate unui anumit grup de pacienţi (de ex., terapie intensivă, chirurgie generală, pediatrie etc.);

2.14. secţie de spital – unitate structurală în cadrul unui spital, organizată pentru acordarea asistenţei medicale într-un domeniu clinic (secţii de spitalizare) sau într-unul funcţional specific (secţie de diagnostic funcţional, laborator imagistic);

2.15. departament de spital – structură organizatorică ce reuneşte mai multe secţii cu profiluri înrudite;

2.16. staţionar de zi – formă de asistenţă medicală organizată în cadrul instituţiilor medicale de tip asistenţă medicală primară (AMP) sau asistenţă medicală specializată de ambulatoriu (AMSA), în care pacientul primeşte tratamente sau investigaţii într-un interval de până la 24 de ore, fără internare;

2.17. cabinet medical mobil – structură medicală mobilă, organizată pe un autovehicul special amenajat (autobuz, rulotă, tir, autoutilitară, furgon carosat, şasiu carosat, camion carosat, cap tractor cu semiremorcă carosată, container, navă, şalupă şi ponton mobil), cu dotări minime, care se deplasează în teritoriu împreună cu personalul medical, în vederea acordării serviciilor medicale populaţiei, în special în zonele rurale sau în zonele cu acoperire deficitară cu servicii medicale, atât adulţilor, cât şi copiilor, persoanelor aparţinând categoriilor defavorizate, precum şi celorlalte persoane;

2.18. unitate medicală mobilă – structură medicală mobilă, care cuprinde două sau mai multe cabinete medicale mobile care respectă cerinţele sanitare, organizate pe un autovehicul special amenajat (autobuz, rulota, tir, autoutilitară, furgon carosat, şasiu carosat, camion carosat, cap tractor cu semiremorcă carosată, container, navă, şalupă şi ponton mobil), cort mobil şi construcţie uşor demontabilă cu dotări minime, care se deplasează în teritoriu împreună cu personalul medical, în vederea acordării serviciilor medicale populaţiei, în special în zonele rurale sau în zonele cu acoperire deficitară cu servicii medicale, pe o perioadă determinată;

2.19. curăţare – etapă preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică în cadrul oricărei activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică şi anorganică) de pe suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operaţii automate sau manuale, utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici, care se efectuează în instituţiile medicale de orice tip, astfel încât activitatea medicală să se desfăşoare în condiţii optime de securitate;

2.20. decontaminare – proces de neutralizare/îndepărtare a unor substanţe periculoase sau radioactive, inclusiv a încărcăturii microbiene de pe un obiect, o suprafaţă sau o persoană; etapă importantă în dezinfecţie şi sterilizare;

2.21. dezinfecţie – procedură de distrugere a majorităţii microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici;

2.22. sterilizare – proces de eliminare completă a tuturor microorganismelor de pe un obiect sau de pe o suprafaţă, inclusiv a sporilor bacterieni de pe obiectele contaminate;

2.23. unităţi medico-balneare – instituţii medico-sanitare specializate, amplasate pe teritoriul staţiunilor balneare, climatice sau balneoclimatice, care acordă servicii de prevenire, tratament, recuperare şi reabilitare prin utilizarea factorilor naturali terapeutici;

2.24. zone cu semnificaţie epidemiologică – spaţii sau arii funcţionale în cadrul instituţiilor medicale în care riscul de transmitere a agenţilor infecţioşi este semnificativ crescut, fie din cauza tipului de activitate medicală desfăşurată, fie din cauza naturii patologice a pacienţilor sau a vulnerabilităţii acestora, care se determină prin procedura de cartografiere a acestor zone

2.25. zona mixtă – zonă urbanistică ce permite coexistenţa unor funcţiuni diverse, precum locuire, servicii şi activităţi nepoluante, compatibile între ele şi conforme cu documentaţia de urbanism.

3. Proiectele edificiilor medicale, inclusiv ale celor construite sau reconstruite, supuse replanificării, reprofilării, reutilării, se elaborează, se avizează şi se coordonează conform prevederilor Codului urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

4. Exploatarea edificiilor medicale, inclusiv a celor construite sau reconstruite, supuse replanificării, reprofilării, reutilării, folosirea temporară a clădirilor şi încăperilor pentru amplasarea prestatorilor, precum şi activitatea cabinetelor/unităţilor medicale mobile se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare adresă de desfăşurare a activităţii eliberate de către Agenţie.

5. Pentru nerespectarea prevederilor prezentului Regulament, angajatorii şi lucrătorii poartă răspundere disciplinară, contravenţională sau penală, conform legislaţiei.

Capitolul II

CERINŢE IGIENICO-SANITARE ŞI DE INFRASTRUCTURĂ PENTRU AMPLASAREA

ŞI ORGANIZAREA TERITORIULUI EDIFICIILOR MEDICALE

6. Edificiile medicale pot fi amplasate în zone publice, mixte sau de afaceri, cu condiţia respectării distanţelor minime faţă de sursele de poluare chimică, biologică, radioactivă sau fonică (de ex., căi ferate, aeroporturi, unităţi industriale), conform normativelor naţionale privind protecţia sănătăţii publice, respectând art.37 din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023, care reglementează modul de utilizare şi de ocupare a terenurilor în strictă conformitate cu documentaţia de urbanism a localităţii, a Documentului normativ NCM B.01.05 Urbanism. Sistematizarea şi amenajarea localităţilor urbane şi rurale (în continuare – NCM B.01.05) şi normativelor naţionale privind protecţia sănătăţii publice.

7. Amplasarea edificiilor medicale în spaţii cu destinaţie nelocativă din cadrul altor clădiri (publice sau locative) este permisă doar dacă sunt respectate cumulativ următoarele condiţii:

7.1. acces separat pentru pacienţi şi personal;

7.2. funcţionare exclusiv ambulatorie pentru specialităţile cu risc redus (stomatologie, medicină specializată: de familie, ginecologică, otorinolaringologie, neurologie, oftalmologie, investigaţii diagnostice, reabilitare, laborator);

7.3. interdicţie de a desfăşura activităţi de dermatovenerologie, infecţioase, tuberculoză, psihiatrie, precum şi tratamente pentru adicţii.

8. Este interzisă amplasarea pe teritoriul, în incinta sau pe acoperişurile edificiilor medicale a obiectivelor cu altă destinaţie socială, inclusiv de cult, locativă, comercială sau de producere, precum şi a staţiilor de radiocomunicaţii, cu excepţia cazurilor expres prevăzute la punctul 9.

9. Prin derogare de la prevederile punctului 8, se admit, cu respectarea cerinţelor de igienă, de siguranţă şi de funcţionalitate, următoarele obiective auxiliare:

9.1. unităţile comerciale pentru articolele de igienă personală, pentru produsele alimentare sau ale presei;

9.2. unităţile de alimentaţie publică amplasate strict în afara spaţiilor medicale;

9.3. automatele bancare (ATM);

9.4. farmaciile.

10. Este interzisă amplasarea edificiilor medicale pe terenuri traversate de magistrale inginereşti (de ex., reţele de apă, canalizare, termoficare, electricitate, oleo- şi gazoducte), indiferent de nivelul administrativ.

11. Edificiile medicale amplasate în incinta întreprinderilor industriale, în gările auto sau feroviare, în aeroporturi sau porturi, în cluburi, şcoli şi edificii sportive constituie parte integrantă a unităţilor respective şi sunt destinate exclusiv asistenţei medicale a persoanelor tangenţiale acestora; acestea se autorizează sanitar în conformitate cu Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

12. Edificiile medicale situate în clădiri publice şi cu destinaţie locativă dispun de acces separat pentru pacienţi, personal şi persoane cu dizabilităţi şi sunt dotate cu reţele edilitare conform normativelor aplicabile.

13. Deşeurile generate ca urmare a proceselor de amplasare, de construcţie şi de funcţionare a instituţiilor medicale, inclusiv cele periculoase, se colectează separat şi se gestionează în conformitate cu prevederile Legii nr.209/2016 privind deşeurile.

14. Activitatea de comercializare a produselor alimentare se organizată astfel încât să asigure un flux operaţional unidirecţional, evitând încrucişarea fazelor insalubre cu cele salubre.

15. În unităţile cu profil alimentar din cadrul instituţiilor medicale se permite comercializarea produselor doar dacă acestea sunt în ambalajul original al producătorului.

16. Este interzisă comercializarea produselor nealimentare în imediata apropiere de secţiile destinate vânzării produselor alimentare.

17. Prestatorii de servicii medicale asigură delimitarea clară a zonelor funcţionale: zone pentru pacienţi, zone pentru personal, zone tehnice şi logistice, astfel încât să se prevină interferenţa fluxurilor tehnologice "murdare" şi "curate".

18. Accesul în instituţie pentru pacienţi, pentru vizitatori, pentru personal şi pentru livrări se organizează pe circuite distincte şi semnalizate.

19. Edificiile medicale sunt dotate cu sisteme de detecţie, de alarmă şi de stingere a incendiilor, conforme cu normele de securitate la incendiu şi cu planurile de evacuare afişate vizibil pe fiecare nivel, conform cerinţelor documentelor normative în construcţii NCM C.01.06 – 2007 "Accesibilitatea clădirilor şi construcţiilor pentru persoanele cu dizabilităţi" (în continuare – NCM C.01.06) şi NCM C.01.12 "Clădiri şi construcţii publice" (în continuare – NCM C.01.12).

20. Instituţiile spitaliceşti prevăd curţi interioare care să contribuie la confortul psiho-emoţional al pacienţilor, în special pentru secţiile de recuperare, pediatrie şi psihiatrie.

21. Toate spaţiile spitalului sunt semnalizate vizibil, lizibil şi conform codurilor de culoare funcţionale, pentru facilitarea orientării pacienţilor, personalului şi vizitatorilor.

22. În proiectarea şi exploatarea spitalelor se aplică principii de eficienţă energetică, de reducere a consumului de apă şi de gestionare responsabilă a deşeurilor, în conformitate cu politicile naţionale de mediu şi de sănătate publică, conform prevederilor Legii nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică şi a documentului normativ NCM M.01.01 "Performanţa energetică a clădirilor. Cerinţe minime de performanţă energetică a clădirilor".

23. Construcţia şi reconstrucţia edificiilor medicale se efectuează cu respectarea integrală a normativelor tehnice în construcţie. Spaţiile utilizate sunt dotate cu ferestre prevăzute cu plase contra insectelor şi cu sisteme de blocare parţială sau totală a deschiderii.

24. Teritoriul instituţiei medicale este compartimentat funcţional în zone curate şi zone tehnico-funcţionale (pentru aprovizionare, pentru evacuarea deşeurilor şi pentru parcare), cu trasee separate pentru personal, pacienţi şi vizitatori, astfel încât să fie prevenită contaminarea încrucişată şi asigurate condiţiile optime pentru controlul infecţiilor.

25. În spaţiile verzi ale instituţiei medicale este interzisă plantarea speciilor vegetale care pot favoriza apariţia alergiilor, înţepăturilor, infestărilor cu insecte, păsări sau rozătoare. Proiectarea acestor spaţii se realizează cu utilizarea plantelor nealergene, uşor de întreţinut şi compatibile cu mediul spitalicesc.

26. Instituţiile medicale nou-construite sau extinse asigură accesul separat pentru urgenţe, vizitatori, personal medical şi aprovizionare logistică, precum şi zone de decontaminare pentru mijloacele de transport din secţiile cu risc epidemiologic crescut.

27. Accesul în instituţia medicală este amenajat astfel încât să respecte normele de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi, cu asigurarea rampelor, a traseelor tactile, a semnalizării vizuale şi acustice, în conformitate cu cerinţele normativelor tehnice în construcţii aplicabile pe domeniu şi cu cele ale standardului european EN 17210:2021.

28. Teritoriul unităţilor medicale este iluminat pe timp de noapte şi dotat cu sisteme de supraveghere video şi control al accesului, pentru a garanta securitatea pacienţilor, personalului şi vizitatorilor.

29. Teritoriul edificiilor medicale este îngrădit pe perimetrul teritoriului amenajat, iluminat şi întreţinut în stare de curăţenie permanentă.

30. În cazul instituţiilor medicale multidisciplinare, secţiile de boli infecţioase, dermatovenerologie, obstetrică, pediatrie, psihosomatică şi radiologie pot fi amplasate în aceeaşi clădire cu alte departamente, cu condiţia asigurării izolării funcţionale şi a ventilaţiei independente.

31. Secţiile de tuberculoză se amplasează exclusiv în clădiri sau blocuri separate şi dispun de zonă acoperită destinată dezinfectării mijloacelor de transport. Secţiile destinate pacienţilor cu TB MDR/XDR sunt amplasate preferabil la etajele superioare ale clădirii (ideal etajul 3 sau 4), pentru reducerea riscului transmiterii aerogene către alte secţii şi pentru optimizarea ventilaţiei naturale.

32. Controlul fluxurilor de aer şi ventilaţia în secţiile de tuberculoză:

32.1. secţiile asigură ventilaţie mecanică cu presiune negativă sau cu soluţii hibride (naturală + mecanică), pentru a asigura controlul direcţiei fluxului de aer şi pentru a reduce riscul de transmitere, conform standardelor de control al infecţiilor;

32.2. secţiile destinate pacienţilor cu TB MDR/XDR sunt dotate cu sisteme de ventilaţie care asigură presiune negativă, cu cel puţin şase schimburi de aer pe oră (ideal ≥12 ACH pentru spaţiile cu risc înalt), pentru a preveni răspândirea aerogenă a bacililor de tuberculoză. Aerul contaminat este evacuat direct în exterior sau filtrat prin sisteme HEPA.

33. Pentru secţiile destinate bolilor infecţioase sau cu risc biologic crescut, se asigură zonarea fizică a clădirii cu sistem de ventilaţie autonom, cu filtre HEPA şi cu posibilitatea de izolare rapidă în caz de focar.

34. În instituţiile medicale nou-construite sau reabilitate este prevăzută existenţa unui punct de monitorizare a calităţii aerului interior şi exterior (pulberi, umiditate, temperatură, CO₂) ca parte a sistemului de management al riscurilor sanitare.

35. În instituţiile medicale multidisciplinare, care includ atât staţionar, cât şi secţii de ambulatoriu, unităţile consultative sunt amplasate fie în clădiri separate, fie în cadrul acestora, având intrări proprii.

36. În cadrul edificiilor existente, reconstruite sau nou-construite, este interzisă amplasarea în apropierea ferestrelor saloanelor sau a secţiilor de internare a depozitelor, a expediţiilor sau a altor spaţii destinate accesului auto sau supuse generării de zgomot.

37. La proiectarea şi amenajarea teritoriului instituţiei medicale, este asigurată o zonă de triere epidemiologică separată, destinată primirii pacienţilor suspecţi de boli transmisibile, cu intrare şi circuite separate faţă de zonele generale de acces.

38. Instituţiile medicale dispun de spaţii pentru gestionarea deşeurilor medicale periculoase (inclusiv infecţioase şi chimice), amplasate în zone distincte, ventilate, cu acces auto restricţionat şi protejate împotriva accesului neautorizat.

39. Este prevăzută amenajarea unor platforme specializate pentru parcarea ambulanţelor în proximitatea secţiilor de urgenţă, cu acces direct şi rampă acoperită, conform normelor de siguranţă operaţională.

40. În unităţile care deţin secţii de radiologie sau de medicină nucleară, se respectă distanţele de protecţie radiologică conform Regulamentului cu privire la radioprotecţie, securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.451/2015, Regulamentului sanitar privind asigurarea radioprotecţiei şi securităţii radiologice în practicile de medicină nucleară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1210/2016, precum şi Regulamentului sanitar privind radioprotecţia şi securitatea radiologică în practicile de radioterapie, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.632/2011, cu delimitarea clară a zonelor de risc şi cu semnalizarea corespunzătoare a acestora.

41. În cazul unităţilor medicale cu heliport, acesta se amplasează astfel încât să nu afecteze zonele sensibile (bloc operator, ATI, secţii de recuperare), să dispună de căi de acces rapide şi să respecte standardele Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO) pentru transportul medical aerian.

Capitolul III

CERINŢE IGIENICO-SANITARE PRIVIND ORGANIZAREA

FUNCŢIONALĂ A CLĂDIRILOR ŞI A SECŢIILOR

42. Planificarea clădirilor şi a încăperilor din instituţiile medico-sanitare cu paturi asigură un regim igienico-sanitar şi antiepidemic corespunzător, precum şi condiţii adecvate pentru acordarea asistenţei medicale şi pentru desfăşurarea activităţii personalului medical.

43. Compartimentarea încăperilor previne interferenţa fluxurilor tehnologice "curat" şi "murdar" prin circuite funcţionale separate.

44. Nu se permite amplasarea echipamentelor generatoare de zgomot şi vibraţii (inclusiv ascensoare) în imediata apropiere a saloanelor, a cabinetelor de proceduri sau a spaţiilor curativ-diagnostice.

45. Nivelurile admise de vibraţie, de ultrasunet, de infrasunet şi de presiune sonoră sunt stabilite conform prevederilor Regulamentului sanitar privind normativele admise de emitere a zgomotului şi a vibraţiei la desfăşurarea activităţilor de comerţ interior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.181/2019; nivelurile de radiaţii electromagnetice şi laser – conform Regulamentului privind cerinţele minime de securitate şi de sănătate a lucrătorilor expuşi la riscurile generate de acţiunea radiaţiilor optice artificiale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.577/2024; cele de radiaţii în spectrul infraroşu şi ultraviolet – conform standardului ISO 15858:2016, iar nivelurile câmpului electrostatic – conform Cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrul la monitor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.819/2016, toate fiind respectate în limitele valorilor maxime admise.

46. În cazul prestatorilor de servicii medicale, este prevăzută o unitate de diagnostic funcţional, cu suprafaţă şi compartimentare stabilite în funcţie de capacitatea instituţiei. În cadrul acesteia, sunt asigurate două circuite distincte: unul pentru pacienţii internaţi şi unul pentru consultaţii de ambulatoriu. În lipsa acestei separări, fluxurile sunt delimitate fizic şi funcţional.

47. Secţia de transfuzie sangvină este amplasată la parterul clădirii. Componenţa şi suprafaţa acesteia sunt calculate în funcţie de volumul de activitate şi de specificul instituţiei.

48. În secţiile de boli infecţioase sunt prevăzute căi de acces separate pentru internarea şi pentru externarea pacienţilor.

49. Pentru internarea pacienţilor în secţiile infecţioase, sunt prevăzute boxe de primire şi examinare, după cum urmează: până la 60 de paturi – minimum două boxe; între 61 şi 100 de paturi – minimum trei boxe; mai mult de 101 paturi – cel puţin 3% din totalul paturilor.

50. Fiecare boxă sau semiboxă include salon, grup sanitar (WC şi baie) şi ecluză între salon şi coridor.

51. Saloanele din secţiile infecţioase sunt prevăzute cu ecluze şi grupuri sanitare proprii.

52. În secţiile de boli infecţioase destinate copiilor, în pereţii şi paravanele de separare faţă de coridor sau între saloane (pentru copiii sub şapte ani), sunt prevăzute ferestre de observaţie, dimensionate conform temei de proiectare.

53. Boxele, semiboxele şi saloanele din secţiile infecţioase sunt prevăzute cu ferestre de transfer dinspre coridor, pentru transmiterea alimentelor, a materialelor medicale şi a lenjeriei.

54. La intrarea în secţiile infecţioase sunt prevăzute, obligatoriu, o ecluză şi un filtru sanitar pentru personal.

55. În cazul boxelor prevăzute în secţiile infecţioase, sălile de proceduri au ieşire separată şi ecluză de acces dinspre coridor.

56. Suprafeţele saloanelor se conformează cerinţelor stabilite în normativele tehnice în construcţii aplicabile, precum şi prevederilor prezentului Regulament.

57. Secţiile curative, indiferent de profil, nu sunt utilizate ca spaţii de trecere sau de circulaţie generală.

58. Pentru pacienţii cu boli infecţioase, alimentaţia este asigurată în salon, evitând deplasarea în spaţiile comune.

59. Sunt prevăzute grupuri sanitare separate pentru pacienţi şi pentru personal. Grupurile sanitare includ ecluze şi lavoare cu dimensiuni conforme reglementărilor în construcţii.

60. Încăperile sanitare cuprind:

60.1. instalaţii pentru personalul secţiei – minimum două pentru femei şi una pentru bărbaţi;

60.2. cabine de duş conform următoarelor criterii: minimum o cabină la 10 persoane în secţiile de boli infecţioase şi de tuberculoză, iar în celelalte secţii – minimum o cabină funcţională pe durata programului complet. În cazul unui număr de personal redus, se admite o cabină de duş pe secţie.

61. În toate zonele de îngrijire a pacienţilor (inclusiv saloane, unităţi ATI, secţii chirurgicale) este prevăzut un număr adecvat de lavoare igienice cu apă caldă şi rece, cu robinete fără contact manual (cu senzor sau cu acţionare cu cotul) şi cu dozatoare pentru săpun şi dezinfectant, în conformitate cu cerinţele de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale.

62. Sistemul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi din edificiile şi teritoriile prestatorilor este determinat prin sarcina de proiectare, în conformitate cu Regulamentul sanitar privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.696/2018.

63. Instituţiile spitaliceşti dispun de farmacie spitalicească proprie pentru asigurarea pacienţilor cu medicamente. Componenţa, dotarea şi suprafeţele minime ale încăperilor sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.599/2024 cu privire la aprobarea Regulilor de bună practică de farmacie.

64. Zonele de pregătire a medicamentelor şi echipamentelor sterile sunt amplasate în proximitatea punctelor de îngrijire, în încăperi separate sau delimitate, ventilate corespunzător şi cu finisaje lavabile.

65. Pentru pacienţii cu dizabilităţi locomotorii sunt prevăzute saloane adaptate, dotate cu grupuri sanitare conform NCM C.01.06 – 2007 (dimensiuni, bare de sprijin, podele antiderapante) şi prevederilor Legii nr.60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.

66. Sunt prevăzute încăperi pentru depozitarea echipamentelor medicale portabile (de ex., injectomate şi defibrilatoare), amplasate strategic şi accesibile fără a obstrucţiona căile de circulaţie.

67. În clădirile etajate este asigurat accesul vertical pentru transportul pacienţilor prin ascensoare medicale, conform NCM C.01.12:2018 "Clădiri civile. Clădiri şi construcţii publice".

68. Planificarea spaţiilor permite delimitarea rapidă (izolarea temporară) a zonelor afectate în caz de focare nosocomiale sau de urgenţe epidemiologice (prin uşi de separare, filtre şi zone-tampon).

69. Instituţiile asigură stocuri strategice de echipamente individuale de protecţie, dezinfectanţi, materiale sanitare şi medicamente esenţiale pentru minimum 72 de ore de funcţionare autonomă în situaţii de urgenţă, în conformitate cu profilul instituţiei.

70. Prestatorii de servicii medicale asigură un sistem de alimentare electrică de rezervă (generator), dimensionat pentru menţinerea funcţionării zonelor critice (săli de operaţii, ATI, laboratoare, echipamente de ventilaţie, IT), testat şi întreţinut periodic conform reglementărilor tehnice pentru cazurile de urgenţă.

71. În cadrul secţiilor sunt stabilite proceduri operaţionale standard (SOP-uri) pentru evacuarea pacienţilor în caz de incendiu sau pentru alte incidente, cu planuri de evacuare afişate vizibil şi cu exerciţii periodice ale personalului.

Capitolul IV

CERINŢE IGIENICO-SANITARE PRIVIND ALIMENTAREA CU APĂ ŞI SISTEMUL DE CANALIZARE

72. Prestatorii de servicii medicale au obligaţia să asigure următoarele condiţii privind alimentarea cu apă şi evacuarea apelor uzate:

72.1. conectarea la reţeaua publică de alimentare cu apă potabilă sau, în lipsa acesteia, utilizarea unui sistem individual sigur care să garanteze furnizarea apei potabile conform Legii nr.182/2019 privind calitatea apei potabile;

72.2. respectarea parametrilor de calitate a apei potabile în conformitate cu prevederile Legii nr.182/2019 privind calitatea apei potabile;

72.3. conectarea la sistemul public de canalizare, cu respectarea cerinţelor Hotărârii Guvernului nr.355/2019 cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;

72.4. asigurarea continuităţii în distribuţia apei calde la toate punctele de consum prevăzute în instituţie;

72.5. echiparea instalaţiilor sanitare cu dispozitive antireflux şi cu supape de reţinere, pentru a preveni contaminarea încrucişată a reţelei de apă potabilă cu apa uzată sau contaminată;

72.6. respectarea parametrilor de calitate a apei conform standardului ISO 23500-3:2024 pentru prepararea şi managementul calităţii fluidelor pentru hemodializă şi terapii conexe.

73. Edificiile medicale sunt dotate cu un sistem de rezervă pentru alimentarea cu apă, inclusiv apă caldă, în următoarele condiţii:

73.1. în cazul edificiilor medicale nou-construite sau supuse reconstrucţiei, sistemul de rezervă este obligatoriu şi permite funcţionarea instituţiei în situaţii de avarie sau de lucrări de întreţinere la reţea;

73.2. pentru edificiile medicale existente, sursa de rezervă pentru apă caldă este asigurată prin instalaţii locale de încălzire, în special în spaţiile funcţionale cu risc epidemiologic ridicat: filtre sanitare, spălătorii, bufete, săli de distribuire, blocuri alimentare, sufragerii, săli preoperatorii, de naşteri, de proceduri şi pansament, secţii pentru nou-născuţi şi copii sub un an, băi şi alte încăperi cu funcţionalitate critică care necesită respectarea strictă a regimului cu risc înalt.

74. Spitalele dispun de rezervoare de apă potabilă, care asigură consumul zilnic în regim de avarie pentru cel puţin 24 de ore, conform debitului estimat în funcţie de numărul de paturi.

75. Conductele şi punctele de consum sunt etichetate vizibil (apă potabilă/apă tehnică/apă sterilă/apă caldă/apă rece), pentru a preveni utilizarea eronată.

76. În lipsa posibilităţii de racordare la sistemul public de canalizare, evacuarea apelor uzate este efectuată prin sisteme autonome conforme (staţii de epurare, fose septice conforme), autorizate sanitar.

77. Spaţiile medicale care necesită igienizarea frecventă a mâinilor, inclusiv saloanele de pacienţi, cabinetele de consultaţie, sălile de tratament, încăperile preoperatorii, blocurile sanitare şi alte încăperi care necesită respectarea unui regim de igienizare a mâinilor, sunt dotate cu lavoar amplasat în proximitatea imediată a intrării. Lavoarul va fi dimensionat astfel încât:

77.1. să prevină stropirea în afara zonei sanitare;

77.2. să fie echipat cu baterie de amestec pentru apă caldă şi rece şi dotat cu robinet manevrabil (preferabil cu acţiune nonmanuală);

77.3. să fie prevăzut dozator de săpun lichid şi, după caz, de loţiune pentru îngrijirea mâinilor personalului, în flacon individual sau în sistem fix;

77.4. să dispună de suport sau de dozator pentru prosoape de hârtie de unică folosinţă.

Capitolul V

CERINŢE IGIENICO-SANITARE PENTRU SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE

ŞI DE VENTILARE ŞI CONTROLUL MICROCLIMATULUI

78. Sistemele de încălzire, de ventilare şi de condiţionare a aerului asigură un microclimat optim, precum şi compoziţia chimică şi biologică adecvată a aerului din spaţiile prestatorilor.

79. Temperatura, umiditatea relativă, frecvenţa schimburilor de aer corespunde cerinţelor stabilite prin actele normative în domeniu.

80. Instituţia medicală elaborează o cartografiere internă care să identifice zonele cu risc epidemiologic ridicat, mediu şi scăzut.

81. Sistemele de termoficare respectă integral cerinţele de siguranţă prevăzute de producător.

82. Edificiile medicale sunt dotate cu sisteme de ventilare prin refulare şi aspiraţie mecanică şi/sau ventilaţie naturală, inclusiv prin deschiderea ferestrelor.

83. Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să împiedice circulaţia aerului din zonele "murdare" spre cele "curate".

84. Încăperile prestatorilor, cu excepţia sălilor de operaţii, sunt prevăzute cu ventilaţie naturală pe lângă cea mecanică, acolo unde este posibil.

85. Încăperile în care se degajă substanţe cu risc major pentru sănătatea umană şi pentru mediu în aer, cum ar fi laboratoarele şi zonele de preparare, sunt dotate cu sisteme locale de aspiraţie sau cu nişe de ventilare.

86. Utilizarea aparatelor de aer condiţionat de tip split este permisă doar în spaţiile administrative sau în încăperi fără risc epidemiologic, cu condiţia dotării acestora cu filtre standard de eficienţă adecvată şi efectuării întreţinerii regulate conform instrucţiunilor producătorului. Aceste aparate nu se utilizează în spaţiile medicale cu risc crescut de transmitere a infecţiilor.

87. Umiditatea relativă a aerului în încăperi nu trebuie să depăşească 60%, iar viteza de mişcare a aerului va fi de maximum 0,15 m/sec.

88. Conductele de aer, grilajele de distribuire şi recepţie, camerele şi echipamentele de ventilare sunt menţinute curate, fără defecte, coroziune sau pierderi de etanşeitate.

89. Dezinfecţia sistemului de ventilare şi condiţionare a aerului se efectuează de cel puţin o dată pe an sau ori de câte ori este necesar, conform recomandărilor epidemiologice sau ale producătorului.

90. Dispozitivele de dezinfecţie a aerului şi filtrele de ventilare sunt înlocuite în funcţie de gradul de uzură, dar nu mai rar decât recomandările producătorului.

91. Instalaţiile de ventilare sunt amplasate în spaţii special amenajate, separate pentru admisie şi evacuare, fără a fi fixate direct pe pereţii încăperilor utilizate de către pacienţi sau personal (de ex., cabinetele medicilor, sălile de operaţii, ATI), cu respectarea normelor de protecţie fonică.

92. Spaţiile tehnice pentru echipamentele de ventilare sunt utilizate exclusiv conform destinaţiei acestora.

93. În încăperi precum spălătorii, duşuri, grupuri sanitare, camere de curăţenie, depozite pentru lenjerie murdară, deşeuri şi produse dezinfectante este instalată ventilaţia mecanică de evacuare, fără recirculare.

94. Autocontrolul parametrilor de microclimat (umiditatea, temperatura şi frecvenţa schimbului de aer) se efectuează anual, inclusiv evaluarea eficienţei ventilaţiei în următoarele spaţii: sălile de operaţii şi postoperatorii, de naşteri, saloanele de terapie intensivă, oncohematologie, secţiile de combustii, sălile de pansamente, de tratamente, de vaccinare, încăperile pentru păstrarea substanţelor toxice, depozitele farmaceutice, încăperile pentru prepararea substanţelor medicamentoase, secţiile de chirurgie şi implantologie stomatologică, încăperile speciale ale secţiilor de imagistică şi alte încăperi, în cabinetele unde se lucrează cu compuşi chimici, de boli infecţioase, inclusiv secţiile de tuberculoză, laboratoarele bacteriologice, laboratoarele virusologice, cabinetele de imagistică şi alte încăperi unde se elimina substanţe care pot avea acţiune nocivă asupra sănătăţii omului. Amplasarea dispozitivelor se efectuează conform instrucţiunii producătorului.

95. Pentru dezinfecţia aerului sunt utilizate lămpi cu raze ultraviolete ecranate sau alte metode alternative moderne admise pentru utilizare în instituţii medico-sanitare (IMS), operate în conformitate cu normele igienice şi cu instrucţiunile în domeniu, precum şi cu cerinţele producătorului.

96. Recirculatoarele bactericide sunt utilizate doar complementar sistemului principal de ventilaţie şi se amplasează în încăperi cu semnificaţie epidemiologică.

97. În sălile de operaţii, în unităţile ATI, în laboratoarele de microbiologie şi în alte spaţii cu risc epidemiologic înalt, sistemele de ventilare sunt echipate cu filtre HEPA (filtru de aer cu eficienţă ridicată) şi asigură presiuni diferenţiate, conform destinaţiei funcţionale a încăperilor.

98. Spaţiile sterile (sălile de operaţii, camerele de pregătire pentru intervenţii) sunt menţinute sub presiune pozitivă faţă de zonele adiacente. Iar spaţiile cu risc de contaminare biologică (laboratoarele, izolatoarele, saloanele de tuberculoză) sunt menţinute sub presiune negativă.

99. Camerele curate din cadrul instituţiilor medico-sanitare, utilizate pentru activităţi critice precum prepararea citostaticelor, sterilizarea sau producerea preparatelor farmaceutice, respectă cerinţele de clasificare ISO corespunzătoare (de ex., ISO 14644-1 – clasele ISO 7 sau ISO 8), în funcţie de tipul activităţii desfăşurate. Clasificarea se stabileşte pe baza concentraţiei maxime admise de particule suspendate în aer.

100. Unităţile medicale mobile, containerele sanitare şi alte spaţii temporare utilizate pentru asistenţa medicală sunt dotate cu sisteme de ventilaţie adaptate şi conforme cu cerinţele minime privind schimburile de aer şi filtrarea, în funcţie de utilizare.

101. Prestatorii de servicii medicale efectuează anual o evaluare de risc pentru sistemele de încălzire şi de ventilare, pentru ajustarea cerinţelor în funcţie de specificul activităţilor medicale.

102. În instituţiile medicale nou-construite şi reconstruite care includ secţii pentru pacienţii cu boli infecţioase, inclusiv spaţii de izolare (boxe şi semiboxe), sistemul de ventilaţie mecanică este proiectat cu canale de ventilaţie individuale pentru fiecare încăpere. Acestea funcţionează cu presiune negativă şi sunt dotate cu dispozitive de dezinfecţie a aerului.

103. În blocurile separate, cu înălţime de maximum trei nivele, care includ secţii de internare sau secţii de boli infecţioase, este admisă utilizarea sistemului de aspiraţie naturală, cu condiţia asigurării refulării mecanice a aerului viciat.

104. Sistemul de ventilaţie este configurat astfel încât să limiteze la minimum circulaţia aerului între secţiile spitalului, între saloane şi între etajele adiacente, prevenind răspândirea agenţilor patogeni.

105. Debitul de aer refulat pentru fiecare pacient internat într-un salon va fi de cel puţin 20 m³/h, dar poate varia în funcţie de categoria de salon (izolare sau ATI).

106. Accesul în secţiile de boli infecţioase se realizează printr-o ecluză prevăzută cu sistem de ventilaţie de aspiraţie individuală, destinat fiecărei ecluze.

107. Pentru a preveni pătrunderea aerului potenţial contaminat din spaţiile comune (cum ar fi scările sau liftul) în secţiile spitaliceşti, în special cele cu risc crescut (de ex., terapie intensivă, chirurgie, neonatologie), sunt amenajate zone-tampon (sasuri) între aceste spaţii, concepute pentru a menţine un regim de presiune pozitivă faţă de încăperile adiacente. Aceste măsuri sunt stabilite prin proiectare, în conformitate cu cerinţele de control al infecţiilor.

108. Soluţiile arhitecturale, de compartimentare şi de ventilaţie sunt elaborate astfel încât să prevină transmiterea agenţilor infecţioşi între încăperi şi între secţii.

109. În spaţiile critice (sălile de operaţii, ATI, saloanele de izolare, laboratoarele microbiologice) sunt instalate sisteme de monitorizare continuă a calităţii aerului (temperatură, umiditate, presiune diferenţiată, particule în suspensie) cu alarmare automată în caz de depăşire a limitelor admise, cu controlul parametrilor standardului ISO 14644-1/2015.

110. Recircularea aerului în spaţiile cu risc crescut este permisă, cu excepţia sălilor de operaţii, doar dacă aerul este filtrat prin sisteme HEPA sau supus decontaminării prin radiaţii UV-C într-un sistem închis validat.

111. Sistemele de ventilare, de încălzire şi de aer condiţionat din spaţiile critice sunt conectate la surse alternative de energie electrică (generatoare), pentru a asigura continuitatea funcţionării în caz de urgenţă.

112. În blocurile operatorii nu este permisă utilizarea aparatelor de aer condiţionat de tip split sau a altor sisteme de recirculare locală a aerului care nu asigură filtrare HEPA şi presiune diferenţiată faţă de spaţiile adiacente.

113. Ventilarea blocurilor operatorii se realizează exclusiv prin sisteme centralizate de climatizare, dotate cu filtre de înaltă eficienţă (HEPA), cu asigurarea unui debit de aer proaspăt de minimum 20 schimburi/oră, cu menţinerea presiunii pozitive faţă de zonele adiacente şi cu asigurarea controlului temperaturii şi umidităţii în limitele stabilite de reglementările tehnice în domeniu.

Capitolul VI

CERINŢE IGIENICO-SANITARE PRIVIND

ILUMINATUL NATURAL ŞI ARTIFICIAL

114. Încăperile edificiilor medicale sunt dotate cu iluminat combinat, asigurat atât prin surse naturale, cât şi artificiale.

115. Toate instituţiile medicale dispun de un sistem de iluminat de rezervă, destinat funcţionării în caz de întrerupere a sursei principale de electricitate, pentru a garanta siguranţa pacienţilor şi continuitatea actului medical.

116. Toate corpurile de iluminat sunt uşor accesibile pentru întreţinere, precum şi protejate împotriva acumulării de praf şi umiditate.

117. Nivelul de iluminare corespunde cerinţelor specifice funcţiunii fiecărei încăperi medicale, astfel:

117.1. săli de operaţii: minimum 10 000 lux în câmpul operator şi 1 000 – 1 500 lux în zona periferică;

117.2. săli de tratamente, pansamente, ATI, laborator: minimum 500 lux;

117.3. saloane pentru pacienţi: minimum 200 lux;

117.4. coridoare, vestiare, depozite: minimum 100 – 150 lux.

118. Sursele de iluminat artificial asigură redarea fidelă a culorilor (indicele de redare cromatică Ra ≥ 80), în special în zonele medicale şi diagnostice, pentru interpretarea corectă a stării tegumentelor, a rănilor şi a fluidelor biologice.

119. În încăperile medicale cu lumină naturală, suprafaţa vitrificată (ferestrele) reprezintă cel puţin 1/8 din suprafaţa podelei, cu excepţia spaţiilor tehnice sau sterile.

120. Iluminatul natural este controlat prin sisteme de protecţie solară (jaluzele din PVC sau aluminiu uşor lavabile, rulouri textile tratate antibacterian, folii antireflex), pentru a preveni supraîncălzirea şi efectul de orbire.

121. În contextul prevenirii infecţiilor asociate asistenţei medicale, următoarele elemente se interzic a fi montate la ferestrele din instituţiile medicale, în special în spaţiile cu risc epidemiologic:

121.1. draperii textile grele (perdele din stofă, catifea);

121.2. perdele din materiale care nu permit decontaminarea frecventă (de ex., perdele decorative din poliester/textil netratat);

121.3. jaluzele orizontale cu lamele fixe (tip "venetian blinds") neetanşe;

121.4. folii sau materiale necertificate aplicate direct pe geamuri, care favorizează condensul.

122. Pentru zonele unde textilele sunt inevitabile, perdelele şi paravanele textile, dacă sunt utilizate, sunt confecţionate din materiale lavabile şi ignifuge, tratate antibacterian şi schimbate cel puţin lunar sau ori de câte ori sunt vizibil contaminate.

123. Sistemele de iluminat artificial sunt proiectate astfel încât să nu producă strălucire directă sau reflexii orbitoare pe suprafeţele de lucru medicale.

124. În secţiile cu regim special (pediatrie, psihiatrie, geriatrie), se va acorda atenţie iluminatului ambiental, cu temperatură de culoare adaptată (de ex., lumină caldă în saloanele de odihnă), pentru confortul psihosenzorial al pacienţilor.

125. Sistemul de iluminat de urgenţă acoperă toate traseele de evacuare, secţiile critice (blocul operator, ATI), coridoarele şi spaţiile de circulaţie, asigurând o luminanţă de minimum un lux la nivelul solului.

Capitolul VII

CERINŢE IGIENICO-SANITARE PRIVIND FINISAJELE INTERIOARE,

MOBILIERUL, ECHIPAMENTELE ŞI MATERIALELE TEXTILE

DIN SPAŢIILE MEDICALE

126. Edificiile medicale sunt amenajate cu finisaje, mobilier, echipamente şi inventar adecvat, însoţite de documente justificative care atestă conformitatea cu destinaţia funcţională.

127. Mobilierul medical are suprafeţe netede, confecţionate din materiale rezistente la acţiunea detergenţilor şi substanţelor dezinfectante, chimice şi medicamentoase.

128. Este interzisă utilizarea mobilierului, inventarului şi echipamentelor deteriorate, cu colţuri tăioase şi cu muchii periculoase.

129. Mobilierul şi echipamentele uzate, deteriorate sau imposibil de igienizat sunt retrase din utilizare şi eliminate în conformitate cu prevederile Legii nr.209/2016 privind deşeurile.

130. Suprafeţele încăperilor în care se desfăşoară activităţi medicale trebuie să fie:

130.1. lavabile;

130.2. rezistente la substanţe dezinfectante şi chimice;

130.3. rezistente la decontaminări radioactive (acolo unde este cazul);

130.4. fără fisuri sau rugozităţi care pot acumula praf;

130.5. realizate din materiale bactericide în zonele aseptice;

130.6. să nu genereze fibre sau particule volatile;

130.7. compatibile cu curăţarea şi decontaminarea frecventă.

131. Finisajele pereţilor şi tavanelor sunt realizate cu materiale lavabile, uşor de spălat şi de dezinfectat. Pardoseala se acoperă cu materiale dure rezistente la curăţare şi la dezinfectare şi adaptate pentru transportul pacienţilor cu brancarda.

132. Se interzice utilizarea materialelor de finisaj care, prin compoziţie sau prin modul de instalare, pot favoriza dezvoltarea organismelor parazite (artropode, acarieni, mucegaiuri) ori degajarea substanţelor toxice sau a poluanţilor radioactivi.

133. În încăperile cu semnificaţie epidemiologică, unghiurile dintre pardoseală şi pereţi sunt rotunjite (concave), pentru a facilita curăţarea.

134. Este interzisă montarea mochetei sau a altor materiale textile pe pardoseli în zonele clinice.

135. Dotările minime pentru un salon sunt următoarele:

135.1. pat medical reglabil (manual sau electric), prevăzut cu protecţii laterale, destinat facilitării mobilităţii pacientului şi manipulării de către personalul medical;

135.2. noptieră individuală, cu spaţiu de depozitare pentru obiectele personale şi consumabilele uzuale;

135.3. scaun pentru vizitatori, realizat din material lavabil;

135.4. suport mobil sau fix pentru perfuzii, uşor de deplasat şi stabil;

135.5. dulapuri individuale sau comune pentru obiectele personale ale pacienţilor, realizate din materiale uşor de curăţat;

135.6. iluminat localizat pentru fiecare pat, de tip lampă de citit sau reglabilă.

136. Saltelele sunt confecţionate din materiale impermeabile, lavabile, rezistente la dezinfectare şi fără deteriorări. Acestea sunt inspectate periodic şi înlocuite în caz de uzură sau de compromitere a integrităţii.

137. Cerinţele pentru lenjeria de pat (cearşafuri, feţe de pernă, huse pentru saltea) sunt următoarele:

137.1. material: 100% bumbac sau amestec bumbac – poliester (preferabil 50/50) – rezistent la spălări industriale;

137.2 culoare: de regulă albă sau culori deschise, care permit detectarea murdăriei.

137.3. densitate ţesătură: 145 – 160 g/m²;

137.4 rezistenţă la spălare: 60 – 90°C; suportă sterilizare termică sau chimică;

137.5. neinflamabilitate: conform standardelor (de ex., SM EN ISO 12952 pentru rezistenţă la aprindere);

137.6. fără închizători metalice (fermoare sau capse), pentru a evita deteriorarea în procesul de spălare;

137.7. husele pentru saltele: din material lavabil şi impermeabil;

137.8. lenjeria de pat se schimbă în mod regulat: cel puţin o dată pe săptămână; la fiecare externare, internare sau transfer al pacientului; zilnic în secţiile cu risc epidemiologic crescut (precum ATI şi neonatologie) sau pentru pacienţii imobilizaţi; precum şi imediat la constatarea contaminării cu fluide biologice;

137.9. fiecare prestator de servicii medicale asigură trasabilitatea lenjeriei curate şi utilizate, inclusiv identificarea vizibilă a loturilor (prin coduri sau etichete) şi păstrarea acestora în containere distincte, curate şi închise.

138. Cerinţele pentru pilote/plăpumi: husa exterioară este din bumbac 100% sau din microfibră tratată antibacterian şi de culoare deschisă; umplutura – din fibre sintetice siliconate, ignifuge, antialergice, lavabile integral, fără utilizarea pufului sau penelor.

139. Pernele sunt prevăzute cu husă din bumbac 100% sau din microfibră antibacteriană, cu cusături duble, iar umplutura este din poliester siliconat antialergic, lavabil la minimum 60°C, fără puf sau pene.

Capitolul VIII

CERINŢE PRIVIND CURĂŢENIA, DEZINFECTAREA ŞI

ÎNTREŢINEREA IGIENICO-SANITARĂ A SPAŢIILOR,

ECHIPAMENTELOR ŞI INVENTARULUI

140. Fiecare prestator de servicii medicale elaborează şi implementează un plan documentat de curăţenie şi dezinfecţie, care trebuie să conţină: frecvenţa, metodele, substanţele utilizate, zonele vizate (risc scăzut/mediu/înalt), precum şi persoanele responsabile. Acesta va fi revizuit anual şi aprobat de către conducerea instituţiei.

141. Persoana responsabilă de supravegherea activităţilor de igienizare şi dezinfectare asigură respectarea procedurilor aprobate, instruirea personalului şi verificarea periodică a eficacităţii, cu includerea într-un registru de evidenţă (fizic sau electronic), cu semnătura persoanei responsabile şi cu momentul efectuării, pentru asigurarea trasabilităţii şi adaptabilităţii.

142. În cadrul instituţiei se aplică reguli de codificare a echipamentelor şi de delimitare clară a spaţiilor (zone curate, intermediare şi contaminate), în special în blocurile operatorii, în laboratoare, în ATI şi în secţiile de spitalizare.

143. Produsele utilizate pentru curăţenie şi dezinfecţie sunt autorizate conform Regulamentului sanitar privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.344/2020, şi sunt adecvate pentru utilizarea în medii clinice, inclusiv cu eficacitate dovedită împotriva microorganismelor multirezistente.

144. Suprafeţele frecvent atinse (mânere, întrerupătoare, balustrade, paturi) din încăperile cu risc epidemiologic crescut sunt curăţate şi dezinfectate de cel puţin două ori pe zi sau după fiecare pacient, conform procedurii interne.

145. Sunt respectate frecvenţele minime de igienizare, după cum urmează:

145.1. săli de operaţie: înainte şi după fiecare intervenţie;

145.2. saloane de spitalizare: cel puţin o dată pe zi şi ori de câte ori este necesar;

145.3. grupuri sanitare: de cel puţin trei ori pe zi;

145.4. spaţii administrative: o dată pe zi.

146. Este asigurată mentenanţa şi igienizarea periodică a tuturor filtrelor şi componentelor cu risc din aparatura medicală şi de ventilaţie, conform indicaţiilor producătorului, cu evidenţierea documentară a acestor activităţi.

147. Sunt stabilite programe specifice pentru curăţarea zonelor greu accesibile (de ex., spatele echipamentelor medicale fixe, grilele de ventilaţie, rafturile înalte), lunar sau conform evaluării riscurilor.

148. În încăperile destinate pacienţilor izolaţi în funcţie de modul de transmitere a agentului patogen (contact, picături, aerogen), curăţenia şi dezinfecţia se efectuează în baza unor protocoale specifice, utilizând echipamente, materiale şi substanţe specifice, cu respectarea strictă a fluxului epidemiologic. Curăţenia finală se realizează obligatoriu după externarea pacientului, prin dezinfecţie completă a suprafeţelor, a echipamentelor şi a mobilierului, însoţită, după caz, de aerisire forţată sau de decontaminare cu raze ultraviolete.

149. Personalul auxiliar implicat în activităţile de curăţenie în zonele de izolare epidemiologică este instruit periodic şi dotat cu echipament individual de protecţie adecvat riscului. Colectarea lenjeriei şi a deşeurilor provenite din aceste spaţii se realizează în condiţii de siguranţă biologică, utilizând saci etanşi, etichetaţi corespunzător, şi trasee separate.

150. Inventarul utilizat pentru activităţile de curăţenie şi dezinfecţie (mopuri, lavete, găleţi, cărucioare, perii) este curăţat, dezinfectat şi uscat la sfârşitul fiecărei ture de lucru şi ori de câte ori este necesar.

151. Echipamentele de curăţenie sunt uşor de curăţat şi dezinfectat, codificate cromatic pentru a preveni contaminarea încrucişată şi alocate distinct pentru diferitele zone de risc, precum grupurile sanitare, saloanele, blocul operator sau spaţiile administrative.

152. În cadrul activităţilor de curăţenie şi dezinfecţie, prestatorii de servicii medicale utilizează lavete, mopuri, găleţi şi alte echipamente de curăţenie codificate pe culori, în funcţie de zona de risc şi de tipul suprafeţelor. Sistemul minim de codificare cromatică include:

152.1. roşu – pentru toalete, grupuri sanitare şi duşuri;

152.2. galben – pentru zonele cu risc biologic moderat (de ex., camere de tratamente şi saloane izolate);

152.3. albastru – pentru zonele generale (de ex., saloane şi coridoare);

152.4. verde – pentru spaţii curate/sterile (de ex., săli de tratamente, blocuri alimentare, farmacii interne şi bucătării).

153. Lavetele şi mopurile reutilizabile sunt spălate la temperaturi de minimum 60°C, uscate complet şi depozitate în spaţii curate, ventilate. Alternativ, se pot utiliza articole de unică folosinţă, acolo unde este justificat epidemiologic.

154. Materialele absorbante utilizate pentru curăţarea lichidelor biologice sunt tratate ca deşeuri medicale periculoase şi eliminate conform Regulamentului sanitar privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.696/2018. Suprafeţele sunt ulterior dezinfectate cu substanţe sporicide.

155. Este interzisă depozitarea echipamentului de curăţenie în grupurile sanitare pentru pacienţi sau în alte încăperi nesanitare. Spaţiile dedicate (camerele de depozitare) sunt prevăzute cu ventilaţie, lavoar şi rafturi separate pentru materialele curate şi pentru cele murdare.

156. Detergenţii şi dezinfectanţii se depozitează în spaţii închise, ferite de accesul neautorizat, în recipiente etichetate corespunzător, în conformitate cu reglementările privind prevenirea şi controlul infecţiilor şi cu cerinţele de clasificare, etichetare şi ambalare a substanţelor şi amestecurilor chimice.

157. Se întocmeşte un registru de evidenţă a întreţinerii şi igienizării echipamentelor de curăţenie, completat de personalul responsabil.

158. Personalul responsabil de curăţenie şi dezinfecţie este instruit periodic (cel puţin anual) privind procedurile, utilizarea în siguranţă a substanţelor chimice şi prevenirea contaminării încrucişate.

159. Personalul de curăţenie utilizează echipament individual de protecţie adecvat riscului (halat impermeabil, mănuşi, mască, ochelari de protecţie, încălţăminte dezinfectabilă) şi respectă protocoalele privind dezbrăcarea şi eliminarea acestuia.

160. Toate spaţiile, echipamentele, instalaţiile, inventarul medical şi nemedical din cadrul instituţiei medicale sunt menţinute în condiţii igienico-sanitare adecvate, prin curăţare şi dezinfecţie periodică, în conformitate cu planurile operaţionale aprobate şi cu procedurile standard de lucru.

161. Echipamentele mobile (de ex., tărgi, monitoare, pompe perfuzoare) şi inventarul reutilizabil sunt curăţate şi dezinfectate după fiecare utilizare conform instrucţiunilor producătorului şi procedurilor instituţionale.

162. Eficacitatea activităţilor de igienizare este verificată periodic prin metode directe (teste de suprafaţă, indicatori UV, audituri interne) şi corelată cu incidentele infecţiilor asociate asistenţei medicale (IAAM).

163. Prestatorii de servicii medicale au obligaţia să asigure controlul vectorilor (deratizare şi dezinsecţie).

164. La prestatorii care dispun de spălătorii proprii, spaţiile destinate dezinfecţiei şi dezinsecţiei lenjeriei sunt amplasate separat, într-o zonă delimitată funcţional în cadrul spălătoriei, cu respectarea fluxului tehnologic între zona "murdară" şi cea "curată". Activităţile din aceste spaţii se desfăşoară în conformitate cu cerinţele naţionale de prevenire şi control al infecţiilor asociate asistenţei medicale.

Capitolul IX

CERINŢE IGIENICO-SANITARE PENTRU SPAŢIILE, ECHIPAMENTELE ŞI

PROCESELE LEGATE DE MANIPULAREA ŞI DISTRIBUŢIA ALIMENTELOR

165. Spaţiile, echipamentele şi procesele aferente manipulării alimentelor în instituţiile medico-sanitare respectă prevederile legislaţiei naţionale privind siguranţa alimentelor, igiena produselor alimentare şi protecţia consumatorului, inclusiv Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor, Legea nr.296/2017 privind cerinţele generale de igienă a produselor alimentare, Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare şi actele normative conexe.

166. Distribuţia alimentelor către pacienţi se efectuează în porţii individuale, ambalate în recipiente închise, etichetate cu date de identificare şi transportate conform graficului aprobat de conducerea instituţiei. Este interzisă utilizarea recipientelor comune pentru mai mulţi pacienţi. În secţiile de boli infecţioase, livrarea alimentelor este realizată prin ferestre de transmitere sau prin alte sisteme care asigură lipsa contactului direct între personal şi pacienţi, în vederea prevenirii transmiterii agenţilor patogeni.

167. Prepararea alimentelor pentru pacienţi este realizată prin blocul alimentar propriu al instituţiei sau prin servicii de catering, cu respectarea aceloraşi cerinţe igienico-sanitare.

168. Suprafeţele, instalaţiile şi vesela utilizate în procesul de manipulare a alimentelor trebuie să fie confecţionate din materiale sigure, conforme cu legislaţia privind siguranţa alimentelor, care nu eliberează substanţă cu risc major pentru sănătatea umană şi pentru mediu şi permit curăţarea şi dezinfecţia corespunzătoare.

169. Mobilierul, instalaţiile şi echipamentele utilizate în spaţiile de gestionare a produselor alimentare sunt proiectate şi amplasate astfel încât să permită curăţarea şi dezinfecţia eficientă, să prevină contaminarea alimentelor şi acumularea murdăriei, precum şi să limiteze dezvoltarea microorganismelor. Materialele din care sunt fabricate acestea sunt rezistente la coroziune şi uzură, impermeabile, netoxice, neabsorbante şi conforme cu reglementările sanitare în domeniu.

170. Spaţiile pentru depozitarea produselor alimentare şi a ambalajelor sunt suficient dimensionate şi compartimentate, pentru a preveni contaminarea încrucişată şi degradarea alimentelor. Se va asigura un circuit clar pentru evacuarea deşeurilor alimentare.

171. Ustensilele folosite pentru manipularea materiilor prime şi a alimentelor preparate sunt diferenţiate şi identificate corespunzător. În lipsa acestei separări, ustensilele sunt curăţate şi dezinfectate corespunzător între utilizări. Materialele de ambalare respectă prevederile normative în domeniu.

172. Recipientele pentru reziduurile alimentare şi materiale necomestibile sunt realizate din materiale impermeabile, uşor de curăţat, rezistente la scurgeri şi identificate corespunzător.

173. Distribuţia produselor alimentare pacienţilor se realizează în condiţii care să asigure păstrarea calităţii, siguranţei şi integrităţii alimentelor, prevenind contaminarea sau alterarea acestora.

174. Produsele alimentare sunt păstrate şi utilizate în condiţii de temperatură şi termen de valabilitate stabilite de producător şi în conformitate cu prevederile Legii nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor.

175. Curăţarea şi dezinfectarea spaţiilor, suprafeţelor şi echipamentelor din blocul alimentar se efectuează zilnic, în baza unui plan aprobat, cu produse autorizate şi cu înregistrări privind efectuarea acestora.

Capitolul X

CERINŢE IGIENICO-SANITARE SUPLIMENTARE

ÎN FUNCŢIE DE PROFILUL SPITALICESC

Secţiunea 1

Secţiile curative

176. Încăperile secţiilor curative sunt, de preferinţă, amplasate pe un singur nivel. În cazul secţiilor de dimensiuni mari, care includ compartimente distincte, este permisă amplasarea pe mai multe niveluri, cu condiţia respectării circuitelor funcţionale.

177. Spaţiile curative sunt amenajate astfel încât să minimizeze riscul de transmitere a infecţiilor asociate asistenţei medicale, prin aplicarea principiilor de izolare funcţională şi de separare a fluxurilor, precum şi de respectare a precauţiilor standard şi suplimentare.

178. Componenţa minimă a unei secţii curative include următoarele categorii de spaţii:

178.1. saloanele pacienţilor şi dotările sanitare aferente;

178.2. încăperi pentru asistenţa medicală (de ex., sala de examinare, sala de tratament şi sala de pansament);

178.3. încăperi pentru deservirea pacienţilor (de ex., sufragerie);

178.4. încăperi pentru personalul medical;

178.5. încăperi pentru odihna personalului, inclusiv cameră de gardă cu grup sanitar şi duş;

178.6. spaţii auxiliare pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei.

179. Salonul pentru pacienţii adulţi respectă următoarele cerinţe:

179.1. capacitate maximă de 4 paturi;

179.2. suprafaţă minimă de 7 m²/pat;

179.3. volum minim de aer de 20 m³/pat, în cazul ventilaţiei naturale.

180. În spitalele nou-construite sau reconstruite, saloanele sau grupurile de saloane dispun de cel puţin un grup sanitar propriu (duş, WC, lavoar), care deserveşte maximum patru pacienţi.

181. Amenajarea salonului prevede următoarele cerinţe:

181.1. acces liber pe ambele părţi ale patului;

181.2. distanţă minimă de 1 m între două paturi;

181.3. distanţă minimă de 0,80 m între pat şi peretele exterior;

181.4. distanţă minimă de 1,30 m între pat şi peretele cu lavoarul.

182. Se asigură cel puţin un salon adaptat pentru persoane cu dizabilităţi, dotat cu grup sanitar propriu.

183. Încăperile necesare pentru deservirea pacienţilor din cadrul secţiei includ:

183.1. sufragerie sau bufet;

183.2. spaţiu pentru activităţi de zi şi pentru primirea vizitatorilor;

183.3. cameră de baie şi, după caz, grup de duşuri, dacă acestea nu sunt prevăzute în altă parte.

184. Fiecare secţie curativă include o zonă septică, care să permită, la necesitate, izolarea sau cohortarea pacienţilor contagioşi sau imunocompromişi. Aceasta include un salon separat cu grup sanitar propriu pentru pacienţii cu infecţii precum Clostridioides difficile.

185. În spitalele nou-construite sau reconstruite, inclusiv în unităţile de terapie intensivă, este amenajat cel puţin un salon de izolare cu grup sanitar propriu şi cu sistem de ventilaţie cu presiune negativă.

186. Componenţa şi suprafaţa tuturor încăperilor principale şi auxiliare se stabilesc în caietul de sarcini aferent actelor de proiectare, cu respectarea cerinţelor funcţionale şi igienico-sanitare prevăzute de reglementările în domeniu.

Secţiunea a 2-a

Secţiile de pediatrie

187. Îngrijirea pacienţilor pediatrici se efectuează obligatoriu în compartimente distincte, organizate pe grupe de vârstă: 0-1 an (sugari), 1-3 ani, 4-6 ani, 7-14 ani şi 15-17 ani.

188. Fiecare compartiment de vârstă constituie o unitate funcţională, care include:

188.1. spaţii de spitalizare adaptate vârstei;

188.2. spaţii pentru asistenţă medicală (examinare, tratament, supraveghere);

188.3. spaţii pentru deservirea pacienţilor, dimensionate conform vârstei;

188.4. spaţiu dedicat pentru curăţenie şi depozitarea inventarului sanitar;

188.5. 1-2 saloane izolate pentru pacienţii cu risc epidemiologic, dotate cu grup sanitar propriu şi organizate în funcţie de tipul de transmitere (aerogen, picături, contact).

189. Compartimentul destinat copiilor cu vârsta de peste 7 ani este organizat conform prezentului Regulament, aplicabil secţiilor pentru adulţi.

190. Fiecare compartiment pediatric include o zonă septică separată, cu 1-2 saloane cu grup sanitar propriu, pentru izolarea şi cohortarea pacienţilor contagioşi.

191. Compartimentul pentru copii între 4 şi 6 ani include grupuri de 3-4 saloane, fiecare cu 1-3 paturi, cu grup sanitar propriu sau comun, organizat pe sexe. Este asigurat un post de supraveghere permanent pentru asistenţii medicali.

192. Cerinţele specifice pentru saloanele destinate copiilor între 4 şi 6 ani sunt următoarele:

192.1. suprafaţa utilă minimă de 6 m²/pat;

192.2. mobilierul şi obiectele sanitare sunt adaptate vârstei copiilor.

193. În cadrul compartimentului se prevăd următoarele încăperi: sală de proceduri, oficiu pentru personalul mediu şi saloane special amenajate pentru copiii internaţi cu însoţitori/reprezentant legal.

194. Compartimentul include o zonă de joacă destinată copiilor.

195. Pentru grupa de vârstă 0-3 ani (sugari şi copii mici) sunt respectate următoarele cerinţe:

195.1. suprafaţa utilă de 4-5 m²/pat;

195.2. pereţii sunt prevăzuţi cu vitraj în partea superioară, pentru vizibilitate şi supraveghere;

195.3. saloanele dispun de cadă cu duş igienic;

195.4. pentru copiii care se internează cu mamele lor sunt prevăzute rezerve dotate cu instalaţii sanitare specializate pentru mamă şi pentru copil.

196. Departamentele de pediatrie includ următoarele spaţii funcţionale:

196.1. secţie de terapie intensivă pediatrică;

196.2. secţie pentru îngrijirea prematurilor (cu separare septic/nonseptic);

196.3. spaţii pentru consultaţii, investigaţii şi tratament;

196.4. cabinete medicale şi spaţii anexe pentru personalul medical auxiliar;

196.5. birouri administrative pentru conducerea departamentului.

197. Pentru prepararea alimentelor destinate sugarilor şi copiilor între 1şi 3 ani se organizează o bucătărie specializată, dimensionată în funcţie de capacitatea secţiei.

198. Spaţiile componente ale bucătăriei de lapte sunt dimensionate ţinând cont de echipamente; alcătuirea lor urmăreşte următorul flux tehnologic:

198.1. zonă pentru primirea, spălarea şi sterilizarea ustensilelor (biberoane, căniţe);

198.2. zonă pentru prepararea alimentelor (piureuri, lichide dietetice, lapte);

198.3. zonă pentru umplerea, răcirea şi distribuţia biberoanelor;

198.4. spaţii de depozitare;

198.5. cameră pentru asistentă dieteticiană.

199. Dotările obligatorii ale biberoneriilor includ: autoclavă, chiuvete, frigider, aragaz, mese separate pentru biberoane murdare şi sterile, casolete de transport.

200. În spitalele pentru copii cu profil multiplu, secţiile curative, inclusiv saloanele de tip mamă-copil pentru copiii cu vârsta sub 3 ani, sunt amplasate, de preferinţă, la parter sau la etajele inferioare (cel mult etajul 2), pentru a asigura acces facil, rapid şi sigur. Aceeaşi recomandare se aplică şi saloanelor destinate copiilor sub 7 ani şi secţiilor/saloanelor de psihiatrie pediatrică, cu excepţia cazurilor în care infrastructura permite accesul medicalizat sigur prin lifturi specializate şi prin circuite funcţionale conforme cu normele de securitate.

201. În secţiile de boli somatice pentru copii sunt prevăzute boxe – minimum 5% din totalul paturilor şi boxe pentru examinare şi internare – minimum 3% din numărul de paturi.

202. Capacitatea maximă a saloanelor pentru copiii de peste 1 an şi a celor pentru însoţitori nu trebuie să depăşească două paturi.

203. Saloanele pentru copiii sub 1 an şi saloanele de observaţie din secţiile obstetricale au maximum două paturi.

204. În secţiile pediatrice este amenajată o sufragerie pentru copiii de peste 3 ani.

205. În saloanele pentru copiii de peste 1 an, în camera de baie este instalat duş, iar pentru copiii sub 1 an este prevăzută o cadă în salon sau în încăperea asistentei de gardă.

206. Planificarea arhitecturală a spaţiilor pediatrice la etajele inferioare asigură posibilitatea evacuării rapide şi în siguranţă a copiilor şi a însoţitorilor în caz de urgenţă (incendiu, cutremur, urgenţă medicală), inclusiv prin rampe de acces, coridoare lărgite şi ieşiri de urgenţă marcate şi accesibile.

207. Secţiile amplasate la parter sau la etajele inferioare trebuie să dispună de căi de acces adaptate pentru transportul pacienţilor în scaun cu rotile, tărgi sau paturi mobile, precum şi pentru însoţitorii acestora.

Secţiunea a 3-a

Departamentele de obstetrică-ginecologie

208. Secţiile de obstetrică-ginecologie din spitalele poliprofilate sunt organizate distinct pentru obstetrică şi pentru ginecologie, fiecare dispunând de anexe medicale separate (săli de naştere, săli de operaţie), spaţii de deservire (saloane, grupuri sanitare) şi spaţii tehnico-gospodăreşti (depozite, lenjerii, deşeuri).

209. Organizarea funcţională a secţiilor poate urma unul dintre următoarele modele:

209.1. compartimente separate pentru mame şi nou-născuţi, fiecare cu anexe medicale, cu spaţii de deservire şi gospodăreşti proprii; între acestea este amplasată o zonă comună pentru alăptare;

209.2. secţii mixte pentru mame şi nou-născuţi, compuse din cel puţin două saloane pentru mame (cu 3-5 paturi fiecare), două saloane pentru nou-născuţi şi spaţiu de lucru pentru personalul medical;

209.3. rezerve individuale sau saloane comune pentru cazarea mamei împreună cu nou-născutul, dotate cu grupuri sanitare adaptate ambilor;

209.4. în cazul subpunctelor 209.1 şi 209.2 anexele medicale şi spaţiile de deservire sunt grupate distinct pentru fiecare categorie de pacienţi.

210. Indiferent de modelul organizatoric adoptat, se prevăd compartimente separate pentru mame şi nou-născuţi în cazurile cu risc epidemiologic sau medical.

211. Pentru cazurile de obstetrică patologică sunt amenajate saloane distincte, în compartimentele aseptic şi septic, conform indicaţiilor medicale.

212. Secţia de obstetrică este amplasată la acelaşi nivel cu blocul de naşteri şi cu sala de operaţii pentru cezariană, având un circuit separat de celelalte fluxuri ale spitalului.

213. În spitalele poliprofilate, blocul de naşteri poate fi integrat în cadrul departamentului de obstetrică-ginecologie.

214. Prestatorii de servicii obstetricale, fie ca unităţi independente, fie ca parte a unui spital poliprofilat, asigură zonarea clară a spaţiilor, respectarea fluxurilor igienico-sanitare, condiţii de muncă conforme cerinţelor cadrului normativ privind securitatea şi sănătatea în muncă pentru personal şi respectarea regulilor privind internarea şi externarea.

215. Încăperile din departamentul de obstetrică-ginecologie, cu excepţia vestiarelor, sunt compartimentate distinct pentru:

215.1. secţia fiziologică (flux curat) – gravide şi lăuze cu evoluţie normală;

215.2. secţia de observaţie (flux murdar) – paciente suspecte sau cu risc infecţios crescut.

216. Pentru toate secţiile curative şi de obstetrică este prevăzută o cameră de decontaminare (pentru igienizarea recipientelor şi echipamentelor reutilizabile), cu o suprafaţă minimă de 6 m², conform reglementărilor naţionale şi internaţionale privind controlul infecţiilor.

217. Este asigurat un punct de consiliere pentru alăptare şi nutriţie postpartum, dotat corespunzător şi deservit de personal instruit.

218. În structura departamentului este prevăzută conexiunea funcţională cu secţia de terapie intensivă pentru mame şi nou-născuţi, astfel încât să se asigure răspunsul rapid în caz de urgenţă maternă sau neonatală.

219. Sălile de naştere şi sălile de operaţie pentru cezariană sunt dotate cu sisteme de ventilaţie mecanică controlată, care să asigure:

219.1. un flux de aer unidirecţional (laminar) sau turbulent controlat, cu presiune pozitivă faţă de încăperile adiacente;

219.2. minimum 15 reîmprospătări ale aerului pe oră (ACH), dintre care cel puţin 3 cu aer proaspăt din exterior;

219.3. filtre de eficienţă înaltă (HEPA H13 sau H14) în zonele critice;

219.4. temperatură controlată între 20 şi 24°C şi umiditate relativă între 40 şi 60%.

220. Sistemele sunt monitorizate periodic şi întreţinute conform unui plan documentat de mentenanţă tehnică şi igienico-sanitară.

221. Ventilaţia în spaţiile pentru îngrijirea nou-născuţilor este reglată astfel încât să se evite curenţii de aer direcţi spre incubatoare sau spre zonele de examinare şi tratament, păstrând temperatura în intervalul 22-26°C şi umiditatea relativă în jur de 50%. În secţiile de prematuri, controlul climatizării este asigurat prin sisteme independente şi ajustabile.

Secţiunea a 4-a

Biroul de internare şi zonele de primire şi de aşteptare a pacienţilor

222. Biroul de internare şi zonele de primire şi de aşteptare sunt organizate astfel încât să asigure trierea eficientă a pacienţilor, separarea fluxurilor (urgenţă, programări, cazuri cu risc epidemiologic) şi prevenirea transmiterii infecţiilor.

223. Zona de aşteptare este compartimentată funcţional, cu delimitare vizibilă între spaţiile destinate pacienţilor suspectaţi de boli transmisibile şi celorlalţi pacienţi.

224. Se asigură circuite separate pentru pacienţii suspecţi/infecţioşi, cu posibilitatea izolării temporare a acestora într-o zonă-tampon sau într-un salon rezervat în mod special până la stabilirea diagnosticului.

225. Amplasarea serviciului de primire-internare se realizează în legătură directă cu accesul principal al spitalului, cu serviciul de urgenţă, precum şi, după caz, cu serviciile de spitalizare de zi (dializă, chimioterapie, întreruperi de sarcină).

226. În cadrul spitalelor, secţia de internare dispune obligatoriu de cel puţin câte un cabinet medical pentru următoarele profiluri medicale: pediatrie, obstetrică-ginecologie şi adulţi.

227. Este prevăzută o cameră de izolare temporară, dotată cu grup sanitar propriu, pentru pacienţii care prezintă simptome infecţioase la internare, cu ventilaţie naturală sau mecanică.

228. Numărul de cabinete medicale pentru internare în spitalele poliprofilate şi specializate este stabilit în funcţie de capacitatea secţiilor cărora li se adresează.

229. Pentru specialitatea pediatrie, numărul minim de cabinete este următorul:

229.1. până la 150 de paturi – 1 cabinet;

229.2. între 151 şi 300 de paturi – 2 cabinete;

229.3. peste 300 de paturi – 3 cabinete.

230. Pentru specialitatea obstetrică-ginecologie, numărul minim de cabinete se stabileşte astfel:

230.1. până la 50 de paturi – 1 cabinet cu două boxe;

230.2. între 51 şi 200 de paturi – 2 cabinete;

230.3. peste 200 de paturi – 3 cabinete.

231. Pentru secţiile destinate pacienţilor adulţi, numărul minim de cabinete este următorul:

231.1. până la 200 de paturi – 1 cabinet;

231.2. între 200 şi 400 de paturi – 2 cabinete;

231.3. peste 400 de paturi – 3 cabinete.

232. Spaţiul de aşteptare destinat pediatriei:

232.1. este separat fizic de spaţiul de aşteptare pentru adulţi;

232.2. este prevăzut cu următoarele amenajări: zonă de triaj epidemiologic; cel puţin o boxă de izolare pentru copiii depistaţi cu afecţiuni contagioase, fiecare dotată cu grup sanitar propriu şi cu acces direct către exteriorul clădirii.

233. La spitalele de pediatrie cu volum mare de activitate sunt amenajate minim 2-3 boxe de izolare.

234. În secţiile de internare, obstetrică şi pediatrie sunt amenajate filtre sanitare pentru personalul medical, dotate cu vestiar şi duşuri cu minimum o cabină de duş la fiecare cinci persoane.

235. Zonele de aşteptare sunt dotate cu afişaje informative privind igiena mâinilor, eticheta tusei şi regulile de comportament în incinta instituţiei.

Secţiunea a 5-a

Unitatea de primiri urgente

236. În funcţie de tipul instituţiei medico-sanitare spitaliceşti, serviciul de urgenţă se organizează sub forma unei Unităţi de primiri urgente (UPU). Aceasta constituie o subdiviziune structurală destinată acordării asistenţei medicale de urgenţă, aplicabilă inclusiv în spitalele generaliste şi în cele specializate (cu profiluri limitate).

237. Din punct de vedere funcţional şi igienico-sanitar, UPU include următoarele spaţii obligatorii:

237.1. zonă de triaj, organizată cu respectarea principiilor controlului infecţiilor şi separării fluxurilor;

237.2. zonă de resuscitare (zonă roşie), echipată conform necesităţilor clinice şi cu circuite igienico-sanitare corespunzătoare;

237.3. zonă de tratament pentru urgenţele majore (zonă galbenă);

237.4. zonă de tratament pentru urgenţele minore (zonă verde);

237.5. zonă de supraveghere (zonă albastră);

237.6. spaţiu de izolare pentru pacienţii cu risc infecţios crescut, dotat cu grup sanitar propriu şi, de preferinţă, cu ventilaţie cu presiune negativă;

237.7. spaţiu de documentare şi informare medicală;

237.8. sală destinată intervenţiilor minore şi procedurilor chirurgicale de urgenţă;

237.9. spaţiu pentru gipsare;

237.10. spaţiu pentru consultaţii specializate interdisciplinare;

237.11. spaţiu de depozitare pentru materiale sanitare, echipamente şi consumabile; spaţiu de aşteptare pentru pacienţi şi însoţitori, cu zone separate pentru adulţi şi copii, conform principiilor de control al infecţiilor;

237.12. spaţiu pentru igienizare şi deparazitare a pacienţilor, dotat cu duş şi echipamente corespunzătoare;

237.13. cameră de decontaminare a echipamentelor reutilizabile;

237.14. spaţii administrative pentru personalul medical şi auxiliar;

237.15. spaţiu pentru colectarea şi depozitarea temporară a lenjeriei murdare, a deşeurilor medicale şi a echipamentelor de curăţenie;

237.16. vestiare, grupuri sanitare şi zone de odihnă pentru personal;

237.17. UPU este amplasată în legătură directă cu accesul principal al spitalului şi permite conexiuni funcţionale rapide şi separate cu secţia de internare, cu blocul operator, cu unitatea de terapie intensivă, cu serviciile de radiologie şi investigaţii funcţionale şi cu laboratorul de analize medicale.

Secţiunea a 6-a

Secţia consultativă de ambulatoriu

238. Secţia consultativă de ambulatoriu este amplasată în proximitatea accesului principal al instituţiei medicale şi are circuite funcţionale distincte faţă de secţiile cu risc înalt (de ex., UPU, secţii de boli infecţioase, saloane de internare).

239. În structura funcţională a secţiei consultative sunt asigurate următoarele spaţii, în conformitate cu profilul instituţiei medicale:

239.1. cabinete de consultaţii medicale, organizate pe specialităţi corespunzătoare profilului spitalului, precum şi pe specialităţi conexe;

239.2. încăperi destinate efectuării pansamentelor şi tratamentelor curente;

239.3. spaţii de aşteptare corespunzătoare fiecărui cabinet;

239.4. birou pentru programarea, evidenţa şi înregistrarea pacienţilor;

239.5. spaţii anexe pentru personalul medical (vestiare, grupuri sanitare, spaţii de odihnă);

239.6. grupuri sanitare pentru pacienţi, nişe de curăţenie şi spaţiu pentru stocarea temporară a deşeurilor medicale.

240. Componenţa funcţională şi suprafeţele minime pentru cabinetele de consultaţii şi pentru sălile de proceduri se stabilesc în conformitate cu prevederile anexei.

241. Numărul cabinetelor de consultaţii, precum şi cel al spaţiilor anexe aferente este determinat în funcţie de volumul estimat de consultaţii pentru fiecare specialitate.

242. Spaţiile de aşteptare şi grupurile sanitare destinate copiilor sunt separate fizic de cele destinate adulţilor, cu respectarea cerinţelor privind accesibilitatea şi siguranţa.

243. Accesul în secţia consultativă se realizează astfel:

243.1. direct din exterior, caz în care se vor asigura spaţii specifice de primire, inclusiv garderobă, punct de informaţii şi controlul accesului;

243.2. prin holul principal al spitalului, caz în care pacienţii vor beneficia de infrastructura comună destinată vizitatorilor şi însoţitorilor.

244. Amplasarea secţiei consultative în cadrul spitalului permite conexiuni funcţionale directe cu serviciile de investigaţii şi explorări paraclinice, precum şi cu structura de spitalizare de zi, dacă există.

Secţiunea a 7-a

Blocul operator

245. Blocul operator este unitatea funcţională care reuneşte toate sălile de operaţie necesare desfăşurării intervenţiilor chirurgicale pentru diverse specialităţi medico-chirurgicale. În spitalele multiprofilate, profilurile care utilizează blocul operator includ: chirurgie generală (colorectală, hepatobiliopancreatică, toracică, vasculară, viscerală abdominală), chirurgie septică, ortopedie, traumatologie, vertebrologie, microchirurgie şi arsuri, neurochirurgie, chirurgie oro-maxilo-facială, chirurgie endoscopică, chirurgie cardiacă (pediatrie şi adulţi), urologie, obstetrică-ginecologie, oftalmologie, ORL, chirurgie pediatrică, chirurgie oncologică, precum şi intervenţiile de urgenţă.

246. În funcţie de numărul de paturi chirurgicale şi de specificul activităţilor medicale, anumite secţii pot dispune de săli de operaţii proprii, amplasate în afara blocului operator centralizat.

247. Blocul operator centralizat este alcătuit din sala de operaţii şi din încăperi auxiliare, organizate conform cerinţelor de igienă şi control al infecţiilor.

248. Blocul operator poate fi amplasat fie în clădiri independente (blocuri-anexă), fie în secţii izolate din cadrul clădirii principale. Dacă blocul operator este amplasat în afara clădirilor clinice, se asigură pasarele sau coridor de legătură încălzit şi protejat, care facilitează circulaţia personalului şi a pacienţilor în condiţii de siguranţă.

249. Accesul personalului în blocul operator se realizează prin filtre sanitare conforme, iar accesul pacienţilor se face prin spaţii de tip ecluză.

250. Organizarea funcţională a blocului operator se realizează pe baza principiului zonării stricte, după cum urmează:

250.1. zona "sterilă": include sălile de operaţie, spaţiul de spălare chirurgicală, zona de depozitare a materialelor sterile, vestiarele de echipare a echipei operatorii;

250.2. zona "curată": include spaţiile de transport al pacientului, trecerea personalului, pregătirea preoperatorie, camera de trezire postoperatorie;

250.3. zona murdară: include spaţiile pentru evacuarea deşeurilor medicale şi a lenjeriei utilizate.

251. Componenţa minimă a unui bloc operator include următoarele:

251.1. săli de operaţie cu filtru sanitar pentru personal (vestiar, grup sanitar, zonă de echipare/dezechipare, zonă pentru depozitare echipament individual uzat);

251.2. cameră de odihnă pentru personalul medical;

251.3. spaţii de curăţenie şi de colectare a materialelor murdare (rufe, deşeuri);

251.4. spaţii tehnice pentru instalaţiile aferente blocului operator, care sunt amplasate în afara blocului operator, dar în imediata vecinătate a acestuia, şi cuprind următoarele zone: staţie de preparare a apei sterile, staţie de gaz anestezic şi centrală de tratare şi de ventilare a aerului.

252. Uşile sălilor de operaţii au o lăţime de minimum 1,20 m, pentru a permite accesul facil al tărgilor şi al echipamentelor.

253. Sălile de operaţie sunt echipate cu sisteme de închidere automată (fotocelule, dispozitive automate de închidere), pentru menţinerea controlului microclimatului şi al presiunii aerului.

254. În sala de operaţii sunt instalate minimum două chiuvete cu robinete acţionate fără contact manual (cu senzori sau pedală), situate în zona de spălare chirurgicală, cu dispensare pentru săpun antiseptic şi dezinfectant pentru mâini.

255. Fiecare sală de operaţie este dotată, obligatoriu, cu sistem de iluminat de urgenţă şi cu sursă secundară de alimentare electrică (UPS sau generator automat), cu console funcţionale pentru gaze medicale (inclusiv oxigen, protoxid de azot, aer comprimat şi vacuum), cu sistem de comunicare internă (interfon sau panou digital) şi cu ceas sincronizat pentru documentarea precisă a duratei intervenţiilor chirurgicale.

256. Blocul operator este conectat funcţional cu secţiile de anestezie-terapie intensivă şi cu sterilizarea centrală, pentru asigurarea continuităţii şi siguranţei actului medical.

257. Aerul introdus în sălile de operaţii, de naştere, de reanimare, de terapie intensivă, în saloanele postoperatorii şi în spaţiile destinate pacienţilor cu arsuri sau cu imunosupresie este tratat prin sisteme de dezinfecţie a aerului, care asigură o eficienţă de filtrare de minimum 95%.

258. În cadrul blocului operator se asigură un spaţiu distinct pentru stocarea temporară a echipamentului steril, un spaţiu separat pentru depozitarea temporară a deşeurilor periculoase, precum şi un sistem funcţional de trasabilitate a materialelor şi dispozitivelor medicale, care include etichetarea, identificarea loturilor şi monitorizarea termenelor de valabilitate.

259. Accesul în zona "sterilă" se face doar prin filtre sanitare cu acces controlat.

260. Între două intervenţii chirurgicale succesive efectuate în aceeaşi sală de operaţie se asigură un interval de minimum de 20-30 de minute, destinat realizării curăţeniei şi dezinfecţiei.

261. Corpurile de iluminat operator sunt reglabile şi fără zone de umbră, conform standardelor SM EN 60601-2-41.

262. Separarea strictă a circuitelor funcţionale pentru personal, pacienţi, materiale sterile şi deşeuri este obligatorie, fiind asigurată prin amenajări fizice corespunzătoare (uşi dedicate, culoare separate) şi marcaje vizuale clare.

Secţiunea a 8-a

Departamentul de anestezie şi terapie intensivă (ATI)

263. Departamentul ATI asigură îngrijirea continuă şi supravegherea medicală permanentă (24/7) a pacienţilor în stare critică, care necesită tratamente intensive şi monitorizare specializată.

264. Structura funcţională a secţiei ATI include două compartimente distincte: unul pentru pacienţii transferaţi din alte secţii curative şi unul pentru cei internaţi direct în regim de urgenţă.

265. Componenţa şi suprafaţa încăperilor este stabilită în conformitate cu cerinţele din documentaţia tehnică de proiectare, cu respectarea normelor igienico-sanitare şi funcţionale.

266. Secţia ATI este organizată în spaţii special amenajate, care să permită:

266.1. izolarea compartimentului cu paturi faţă de alte unităţi funcţionale (bloc operator, punct transfuzional);

266.2. conexiunea rapidă cu UPU;

266.3. accesul separat pentru personal, pacienţi şi vizitatori;

266.4. prezenţa în proximitate a unui ascensor pentru paturi, în cazul amplasării la alt etaj decât parterul.

267. Traseele funcţionale între secţia ATI şi alte unităţi (bloc operator, laborator, imagistică, sterilizare) sunt cât mai scurte şi separate, pentru a permite transferul rapid şi sigur al pacienţilor.

268. Capacitatea secţiei ATI este de minimum 5% din totalul paturilor spitalului. Pentru spitalele de urgenţă, capacitatea poate ajunge până la 10-15% din totalul paturilor.

269. În spitalele în care serviciul ATI are mai puţin de 15 paturi sau în spitalele de specialitate cu secţii mari, spaţiile sunt zonate în compartimente aseptice şi septice, în funcţie de profilul pacienţilor şi de riscul infecţios.

270. Accesul vizitatorilor în secţia ATI este reglementat printr-un program afişat la intrare. Accesul este realizat doar cu acordul personalului, prin intermediul unui sistem de avertizare (sonerie, interfon).

271. Structura funcţională a secţiei ATI cuprinde următoarele zone:

271.1. zona administrativă – spaţiile pentru personalul medical şi auxiliar, inclusiv birouri, vestiare şi spaţii pentru activităţi didactice;

271.2. zona curativă – compartimentată cu paturi şi, după caz, cu un laborator;

271.3. zona tehnică – depozite pentru echipamente şi medicamente, cameră pentru igienizarea obiectelor, boxă pentru lenjeria curată şi murdară, spaţiu pentru colectarea deşeurilor;

271.4. vestiar-filtru pentru personalul medical, prevăzut cu grup sanitar şi duşuri;

271.5. în cadrul secţiei ATI este asigurată cel puţin o rezervă de un pat cu grup sanitar pentru cazurile care necesită izolare bazată pe tipul de transmitere a infecţiei.

272. Secţia ATI este, de obicei, amplasată la acelaşi nivel cu blocul operator. În cazul amplasării la un alt etaj, se asigură o legătură directă, prin scară şi ascensor special destinat transportului pacienţilor.

Secţiunea a 9-a

Centrul perinatal/blocul de naşteri

273. Blocul de naşteri reprezintă structura funcţională destinată asigurării centralizate a asistenţei medicale calificate pentru parturiente, pe întreg parcursul procesului de naştere – travaliu, expulzie şi postpartum imediat.

274. Blocul de naşteri include următoarele componente spaţio-funcţionale esenţiale:

274.1. zonă de acces cu filtru sanitar, prevăzută cu vestiare separate pe sexe pentru personal, grupuri sanitare şi duşuri igienice, precum şi grup sanitar pentru paciente;

274.2. săli de naştere dimensionate şi organizate pentru desfăşurarea celor trei faze – travaliu, expulzie şi postpartum;

274.3. cameră de resuscitare neonatală, amplasată în imediata vecinătate a sălii de naşteri;

274.4. opţional, sală de operaţie pentru intervenţii obstetricale urgente;

274.5. spaţii tehnico-gospodăreşti, inclusiv oficiu alimentar, spaţiu pentru depozitarea lenjeriei curate, cameră sanitară pentru lenjeria murdară şi spaţiu pentru colectarea temporară a deşeurilor medicale.

275. Blocul de naşteri (centrul perinatal) este organizat pe un circuit funcţional închis, controlat strict prin filtre de acces, în vederea prevenirii riscului de infecţii asociate asistenţei medicale.

276. Compartimentul de naştere este organizat astfel:

276.1. cameră de travaliu tip salon, cu 2-3 paturi (suprafaţă recomandată: 14-20 m²), conectată direct la sala de naşteri (minimum 25 m²), care include o zonă dedicată îngrijirii primare a nou-născutului;

276.2. cameră de supraveghere postpartum, cu 2-3 paturi, toate cele trei spaţii fiind interconectate prin uşi, în vederea asigurării continuităţii îngrijirilor şi fluidităţii circui-tului funcţional.

Secţiunea a 10-a

Laboratorul de analize medicale

277. Laboratorul de analize medicale poate deservi atât pacienţii internaţi în instituţia medicală, cât şi pacienţii trataţi în regim de ambulatoriu.

278. Organizarea, funcţionarea şi dotarea laboratorului este organizată în conformitate cu normele şi reglementările elaborate de către Ministerul Sănătăţii.

279. Încăperile destinate activităţilor cu risc ridicat (degajări de noxe, vapori toxici, aerosoli biologici, radiaţii) sunt izolate structural, iar zonele de lucru care implică aceste procese sunt compartimentate prin boxe sau nişe special amenajate.

280. Activităţile care necesită condiţii speciale (de ex., mediu aseptic sau steril) sunt desfăşurate în spaţii speciale, prevăzute cu echipamente şi cu măsuri corespunzătoare pentru menţinerea parametrilor critici de igienă şi siguranţă.

281. Încăperile laboratorului sunt protejate împotriva insolaţiei directe şi asigură iluminarea uniformă în zonele de lucru. Orientarea recomandată pentru ferestre este către nord, nord-est sau nord-vest.

282. În cazul în care orientarea faţadelor nu permite evitarea insolaţiei directe, se aplică măsuri de ecranare (geamuri termoabsorbante, parasolare, brise-soleil).

283. Laboratorul se organizează în circuit funcţional închis, cu acces permis exclusiv personalului calificat.

284. Pacienţii şi personalul medical din alte secţii au acces doar în spaţiile special destinate: zona de recoltare a probelor biologice, camera de primire a probelor şi ghişeul de eliberare a rezultatelor.

285. Fiecare încăpere de lucru din cadrul compartimentelor de bacteriologie, virusologie, microbiologie, biochimie şi alte tipuri de laboratoare existente este dotată cu sursă de apă potabilă rece şi caldă, cu iluminat şi cu acces la reţeaua de gaze (după caz).

286. Amplasarea laboratorului permite conexiuni directe cu serviciul de explorări funcţionale şi acces facil spre secţiile de spitalizare, ambulatoriu, serviciul de urgenţă şi structura de spitalizare de zi.

287. Laboratorul de microbiologie este izolat de celelalte compartimente de laborator, pentru a preveni contaminarea încrucişată.

288. În cazul în care compartimentele laboratorului sunt distribuite pe mai multe niveluri ale clădirii (organizare verticală), este obligatorie asigurarea unui circuit funcţional sigur şi separat pentru transportul probelor, materialelor şi personalului, prin intermediul ascensoarelor speciale, al scărilor tehnice sau al altor mijloace conforme cu cerinţele de igienă şi control al infecţiilor. Compartimentul de microbiologie este amplasat la ultimul nivel al clădirii, pentru a preveni riscul de contaminare încrucişată, şi este dotat cu un sistem separat de evacuare a aerului deasupra acoperişului clădirii.

289. Încăperile în care se procesează produse biologice cu risc infecţios crescut (bacteriologie, virologie, manipulare SARS-CoV-2) sunt echipate cu sisteme de ventilaţie mecanică şi filtrare HEPA, cu menţinerea presiunii negative acolo unde este necesar.

290. Este asigurată separarea clară între zona de recepţie şi triaj probe, zona de prelucrare analitică, zona de validare rezultate şi raportare şi zona administrativă.

291. Activitatea de recoltare se desfăşoară în încăperi special amenajate, separate de zonele administrative şi de laboratorul de analiză.

292. Probele biologice se păstrează în containere de transport conforme, etanşe şi dezinfectabile până la predarea în laborator.

293. Se asigură lanţul frigorific (2-8°C pentru majoritatea probelor) atunci când este necesară păstrarea până la procesare.

294. Laboratoarele care manipulează probe de la pacienţii cu boli transmisibile includ boxe de siguranţă biologică clasa II sau III (în funcţie de nivelul de risc), conform standardelor de biosecuritate.

295. Probele biologice contaminate sau expirate se consideră deşeuri periculoase şi se elimină conform procedurilor de biosecuritate.

296. Este obligatorie existenţa unui spaţiu distinct pentru spălarea, decontaminarea şi sterilizarea echipamentelor reutilizabile (pipete, suporturi) în afara fluxului de lucru principal.

297. Spaţiile de recoltare şi de păstrare sunt dotate cu recipiente speciale pentru deşeuri periculoase (cutii pentru ace, saci galbeni, containere etanşe).

298. Se interzice manipularea simultană a probelor provenite din surse diferite în acelaşi spaţiu fără măsuri de protecţie specifice (schimbare echipament, dezinfecţie, utilizare de echipamente separate).

299. Personalul de laborator urmează cursuri periodice de biosecuritate, igienă şi management al riscurilor. Este prevăzut un plan de instruire continuă şi audituri interne.

300. Laboratoarele care utilizează substanţe radioactive (de ex., pentru radioimunotestări) respectă reglementările privind protecţia radiologică (pereţi ecranaţi, semnalizare, monitorizare doze, personal autorizat).

301. Se asigură un spaţiu special pentru îmbrăcarea/dezbrăcarea echipamentului individual de protecţie în apropierea intrărilor în zonele de lucru cu material biologic contaminat.

302. Laboratorul are conexiune directă (informatizată) cu serviciile de urgenţă, de spitalizare, de ambulatoriu, pentru transmiterea rapidă a rezultatelor şi alertelor microbiologice.

303. În cadrul laboratorului de analize medicale este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi sau proceduri care nu fac parte din procesul autorizat de testare, de analiză, de recoltare şi de prelucrare sau de raportare a probelor biologice. Utilizarea spaţiilor de laborator în alte scopuri decât cele strict reglementate este interzisă, în vederea asigurării trasabilităţii, securităţii microbiologice şi calităţii actului medical.

Secţiunea a 11-a

Serviciul de radiologie de diagnostic şi radiologie

intervenţională, imagistică şi diagnostic funcţional

304. Serviciul de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională, imagistică medicală şi diagnostic funcţional cuprinde totalitatea investigaţiilor clinice efectuate prin utilizarea radiaţiilor ionizante (Roentgen), a altor tipuri de energii fizice (ecografie, RMN) şi a echipamentelor destinate diagnosticului funcţional.

305. Înfiinţarea, amplasarea şi funcţionarea acestor servicii se realizează cu respectarea reglementărilor privind securitatea electromagnetică şi radioprotecţia, precum şi a normelor de igienă aplicabile spaţiilor medicale, conform Legii nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, Legii nr.289/2022 cu privire la cerinţele de bază în securitatea radiologică şi Hotărârii Guvernului nr.451/2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la radioprotecţie, securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională.

306. Utilizarea radiaţiilor Röntgen în scopuri de radiodiagnostic medical, precum şi cerinţele privind echipamentele, instalaţiile, structura, dimensionarea şi protecţia radiologică a încăperilor în care acestea sunt instalate, se realizează cu respectarea strictă a normelor naţionale privind securitatea nucleară şi regimul de utilizare a surselor de radiaţii ionizante, conform Legii nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, Legii nr.289/2022 cu privire la cerinţele de bază în securitatea radiologică şi Hotărârii Guvernului nr.451/2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la radioprotecţie, securitate în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională.

307. La proiectare sau reamenajare, dimensionarea şi structurarea serviciului sunt dependente de numărul şi de tipul de aparate radiologice care se instalează, de cerinţele fluxului medical specific şi de considerentele de optimizare a măsurilor de radioprotecţie. Pentru fiecare aparat sunt stabilite exact necesarul de încăperi şi suprafaţa şi condiţiile tehnologice de montaj. Suprafaţa sălii unde urmează să fie amplasată instalaţia Röntgen este stabilită conform indicaţiilor producătorului privind suprafaţa minimă necesară montării instalaţiei respective. Nu se admite montarea instalaţiilor radiologice în săli cu o suprafaţă mai mică decât cea recomandată de producător sau limitarea capacităţilor tehnice ale instalaţiei din cauza suprafeţelor insuficiente. Nu se admite amplasarea sălilor de proceduri de radiodiagnostic general şi de radiologie intervenţională, a încăperilor laboratorului de medicină nucleară care utilizează preparate radiofarmaceutice, a cabinetelor de radioterapie cu surse de radiaţii ionizante în vecinătatea (pe orizontală şi verticală) saloanelor pentru copii şi gravide şi în instituţiile instructiv-educative pentru copii. Nu se admite amplasarea sălilor de proceduri de radiodiagnostic în incinta blocurilor locative. Se admite însă amplasarea sălilor de proceduri pentru radiodiagnostic dentar în blocurile locative.

308. Pentru fiecare echipament Röntgen utilizat individual sau pentru ansamblurile de aparate interconectate, este organizată o unitate funcţională distinctă de examinare, care asigură desfăşurarea în condiţii de siguranţă a investigaţiilor şi respectarea cerinţelor de radioprotecţie, conform Legii nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice şi Hotărârii Guvernului nr.451/2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la radioprotecţie, securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională.

309. Compartimentul de imagistică şi diagnostic funcţional cuprinde următoarele categorii de spaţii funcţionale, dimensionate corespunzător volumului de activitate şi specificului investigaţiilor realizate:

309.1. unităţi funcţionale de examinare, alcătuite din camere de investigaţie, posturi de comandă şi control, boxe pentru dezbrăcarea pacienţilor, precum şi spaţii sanitare şi tehnice aferente;

309.2. spaţii de aşteptare pentru pacienţi, dotate cu grupuri sanitare separate pe sexe şi adaptate persoanelor cu dizabilităţi;

309.3. spaţii medicale de suport pentru pacient, inclusiv zonă de înregistrare, cabinete de consultaţii şi zone pentru recepţia pacienţilor şi pentru eliberarea rezultatelor;

309.4. spaţii pentru personalul medical şi auxiliar, precum cabinete de lucru, camere de repaus, vestiare cu duşuri şi grupuri sanitare;

309.5. spaţii tehnice pentru procesarea şi arhivarea imaginilor medicale, inclusiv încăperi pentru developare, triere, uscare, citire depozitare şi arhivare a filmelor radiologice (dacă este utilizată tehnologie analogică);

309.6. spaţii destinate întreţinerii şi activităţilor gospodăreşti, cum ar fi camera tehnicianului de întreţinere, depozite pentru piese de schimb şi boxe pentru curăţenie şi igienizare.

310. Compartimentul de rx-scopie şi rx-grafie clasică, componentă standard în cadrul spitalelor, include următoarele încăperi funcţionale, dimensionate şi dotate în conformitate cu cerinţele de protecţie radiologică şi cu fluxul medical specific:

310.1. două camere de investigaţie, fiecare cu o suprafaţă minimă de 20 m² şi cu un raport între laturi de minimum 2:3, prevăzute cu ecranare adecvată nivelului de radiaţii emis de aparatura utilizată;

310.2. o cameră de comandă comună, cu suprafaţa minimă de 8 m², echipată cu vizoare din sticlă plumbată orientate spre camerele de investigaţie sau cu sistem de monitorizare video cu afişare în timp real;

310.3. boxe pentru îmbrăcarea şi dezbrăcarea pacienţilor, amplasate pe traseul de acces către camerele de investigaţie, pentru asigurarea intimităţii şi pentru respectarea circuitelor igienico-sanitare;

310.4. spaţiu de lucru pentru tehnicienii radiologi şi personalul mediu sanitar, destinat pregătirii materialelor de contrast şi a seringilor, cu o suprafaţă minimă de 6 m², în relaţie directă cu camerele de investigaţie;

310.5. grup sanitar pentru pacienţi, situat în proximitatea camerei de rx-scopie, accesibil direct de pe circuitul funcţional.

311. Zona de angiografie, destinată procedurilor de cateterism vascular, include cel puţin următoarele spaţii funcţionale: spaţiu de pregătire a pacientului, boxă separată pentru curăţarea şi igienizarea instrumentarului utilizat, camera de investigaţie cu o suprafaţă minimă de 25 m².

312. Zona de tomografie computerizată (CT) cuprinde următoarele încăperi funcţionale: cameră de investigaţie (minimum 30-35 m²), cameră de comandă (minimum 15 m²), dotată cu fereastră ecranată (plumbată) de vizualizare, cameră pentru echipamente informatice (10-12 m²), cameră pentru pregătirea pacientului, boxe pentru îmbrăcare-dezbrăcare, cameră pentru evaluarea pacientului, spaţii tehnice suplimentare, conform cerinţelor specifice ale furnizorului echipamentului.

313. Zona de radiografie a cutiei toracice în regim digital include: cameră de investigaţie (18 m²), cameră de comandă, care poate funcţiona şi ca spaţiu de operare pentru personalul tehnic, şi boxe de îmbrăcare-dezbrăcare pentru pacienţi.

314. Spaţiile pentru prelucrarea filmelor radiologice (developare, uscare, citire) sunt dimensionate în funcţie de volumul estimativ de filme prelucrate şi de tehnologia utilizată (manuală sau automată).

315. Depozitul pentru filmele radiologice neexpuse este protejat împotriva radiaţiilor termice şi Röntgen.

316. Departamentul de imagistică şi diagnostic funcţional este amplasat, preferabil, la nivelele inferioare ale clădirii (demisol, parter sau etajul 1), având în vedere greutatea aparaturii şi necesitatea implementării de elemente structurale pentru ecranarea radiologică (plumb, tencuieli baritate).

317. Amplasarea în vecinătatea unităţilor radiologice a altor servicii sau compartimente spitaliceşti este permisă doar dacă se aplică măsuri conforme cu normele naţionale privind radioprotecţia şi securitatea radiologică, prin elemente constructive corespunzătoare (pereţi, plafoane sau planşee ecranate) conform Legii nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice şi Hotărârii Guvernului nr.451/2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la radioprotecţie, securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională.

318. Serviciul de imagistică şi diagnostic funcţional este interconectat funcţional prin circuite directe şi scurte cu blocul operator, serviciul de urgenţă, secţiile medicale şi serviciul de explorări funcţionale.

319. În spitalele mari şi foarte mari, unităţile radiologice pot funcţiona şi ca unităţi satelit, amplasate în proximitatea blocului operator, în zona de urgenţă sau în alte secţii specializate, precum ortopedia, asigurând respectarea normelor de radioprotecţie, conform Legii nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, Hotărârii Guvernului nr.451/2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la radioprotecţie, securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională şi actelor normative aprobate în temeiul acestora.

320. Instalarea şi exploatarea echipamentelor care utilizează câmpuri electromagnetice (inclusiv RMN sau alte tehnologii avansate) se efectuează cu respectarea integrală a normelor sanitare şi a reglementărilor tehnice ale producătorului privind siguranţa electromagnetică şi protecţia personalului şi pacienţilor.

321. În spaţiul destinat iradierii cu raze ultraviolete artificiale se amenajează, obligatoriu, vestiare distincte pentru pacienţi, cabine de duş igienice, separate pe sexe, un post de lucru pentru asistenta medicului/operator, amplasat în proximitatea zonei de iradiere, cu vizibilitate directă asupra pacienţilor.

322. Echipamentele de fizioterapie se instalează în cabine individuale sau în zone delimitate prin paravane lavabile, care asigură intimitate şi protecţie. Cabinele se construiesc din materiale izolatoare (plastic, lemn tratat sau ţevi metalice inoxidabile), fără contact direct cu pardoseala sau cu pereţii, pentru a preveni propagarea electrică sau termică nedorită.

323. Fiecare cabină de fizioterapie este destinată utilizării unui singur aparat, în vederea respectării măsurilor de siguranţă şi evitării interferenţelor electromagnetice sau suprasolicitării spaţiului.

324. Aparatele pentru terapii cu frecvenţă înaltă sau foarte înaltă (de ex., unde scurte, microunde), inclusiv cele prevăzute cu plăci de condensator reglabile, se instalează în încăperi sau cabine special amenajate, ecranate cu materiale adecvate (de ex., ţesături cu microfibre conductoare), conform prevederilor tehnice ale producătorului.

325. În instituţiile medicale autorizate, inclusiv în structurile de tip staţionar de zi, se permite amplasarea instalaţiilor de radiodiagnostic pentru scopuri de diagnostic (de ex., mamograf, ortopantomograf, radiofiziograf), cu condiţia respectării prevederilor privind autorizarea şi controlul utilizării surselor de radiaţii, emise de autoritatea competentă în domeniul securităţii nucleare, conform Legii nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, Legii nr.289/2022 cu privire la cerinţele de bază în securitatea radiologică şi Hotărârii Guvernului nr.451/2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la radioprotecţie, securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională, precum şi actelor normative aprobate în temeiul acestora.

326. Spaţiile pentru iradiere UV şi fizioterapie sunt prevăzute cu sisteme de ventilaţie mecanică controlată, care să asigure un schimb de aer adecvat (minimum 6 schimburi/oră), menţinerea presiunii pozitive, acolo unde este necesar, şi evitarea acumulării de vapori sau de ozon (în cazul lămpilor UV).

327. Accesul personalului în zonele de tratament UV sau cu frecvenţă înaltă este reglementat prin:

327.1. semnalizare luminoasă "NU INTRAŢI – TRATAMENT ÎN CURS";

327.2. echipamente de protecţie individuală, inclusiv ochelari pentru protecţia UV sau pentru câmp electromagnetic;

327.3. instruire periodică privind riscurile şi utilizarea echipamentelor (cu documente doveditoare).

328. Fiecare cabină este dotată cu sistem de alertare rapidă (buton de panică sau sonerie) conectat la postul de supraveghere, pentru intervenţie imediată în caz de sincopă, de reacţie adversă sau de urgenţă medicală.

329. Pentru spaţiile destinate iradierii cu raze ultraviolete, se impune efectuarea periodică a măsurătorilor intensităţii radiaţiei emise, verificarea duratei de viaţă a lămpilor UV conform specificaţiilor tehnice ale producătorului, precum şi realizarea testelor de sterilitate sau a controalelor microbiologice de mediu, în funcţie de tipul activităţii desfăşurate (de ex., în scopul profilaxiei infecţiilor asociate asistenţei medicale).

Secţiunea a 12-a

Laboratorul de explorări funcţionale

330. Laboratorul de explorări funcţionale constituie o structură centralizată la nivelul instituţiei medicale, destinată efectuării unui spectru larg de investigaţii bazate pe echipamente medicale specializate de înaltă tehnologie, care permit evaluarea potenţialului funcţional al diferitelor organe şi sisteme ale organismului uman.

331. Amplasarea cabinetelor de profil radiologic şi a spaţiilor destinate manipulării substanţelor radioactive se realizează cu respectarea prevederilor în domeniu ale Normelor fundamentale de radioprotecţie, inclusiv NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27 februarie 2001.

332. La proiectarea sau reamenajarea laboratorului de explorări funcţionale se ţine cont de următoarele aspecte:

332.1. tipologia şi numărul laboratoarelor necesare, în funcţie de mărimea şi de profilul instituţiei;

332.2. organizarea funcţională generală a laboratorului, stabilită împreună cu proiectantul;

332.3. echipamentele medicale prevăzute pentru dotare, având în vedere cerinţele tehnice ale producătorilor, care influenţează direct configurarea şi dimensionarea spaţiilor.

333. În spitalele multifuncţionale de dimensiuni medii şi mari, în procesul de proiectare sau de reamenajare a laboratorului de explorări funcţionale, se respectă următoarele cerinţe:

333.1. se stabileşte tipul şi numărul laboratoarelor de explorări funcţionale necesare, în funcţie de mărimea, de profilul şi de complexitatea serviciilor medicale oferite de instituţie;

333.2. împreună cu proiectantul, se defineşte modul de organizare generală a laboratorului, inclusiv schema de compartimentare funcţională, adaptată circuitelor medicale şi cerinţelor de operare;

333.3. se indică echipamentul medical propus pentru dotarea fiecărui compartiment, ţinând cont de specificaţiile tehnice ale producătorilor, întrucât conformarea şi dimensionarea spaţiilor se realizează în funcţie de cerinţele tehnologice ale acestora.

334. În mod obişnuit, în spitalele generale de dimensiuni medii şi mari, unităţile de explorări funcţionale se organizează pe compartimente, în funcţie de organele şi de sistemele anatomofiziologice investigate. Structura recomandată include următoarele compartimente:

334.1. explorări cardiorespiratorii şi cardiovasculare;

334.2. explorări ale funcţiilor digestive;

334.3. explorări ale sistemului nervos;

334.4. explorări ale funcţiilor metabolice;

334.5. explorări ale funcţiilor renale;

334.6. explorări oftalmologice;

334.7. explorări imagistice generale.

335. În cadrul laboratorului de explorări funcţionale, organizarea spaţiilor se realizează astfel:

335.1. laboratoarele din cadrul aceluiaşi compartiment funcţional sunt grupate într-un circuit intern clar definit, care include, pe lângă cabinetele de examinare propriu-zisă, următoarele spaţii:

335.1.1. încăperi de lucru pentru personalul medical şi sanitar mediu;

335.1.2. camere pentru pregătirea pacienţilor, acolo unde este necesar;

335.1.3. anexe sanitare şi gospodăreşti;

335.1.4. spaţii tehnice aferente echipamentelor medicale;

335.2. pentru fiecare compartiment funcţional sau, după caz, în comun pentru 2-3 compartimente (în funcţie de dimensiunea şi structura organizatorică a serviciului), se amenajează:

335.2.1. spaţii de aşteptare pentru pacienţi, dotate cu grupuri sanitare aferente;

335.2.2. un ghişeu de relaţii cu pacientul, destinat informării, programării şi eliberării rezultatelor investigaţiilor.

336. Având în vedere progresul tehnologic în domeniul investigaţiilor endoscopice şi laparoscopice, care integrează tot mai frecvent proceduri terapeutice invazive (precum cauterizări, excizii, suturi), laboratoarele de endoscopie sunt organizate ca unităţi funcţionale autonome, distincte de celelalte compartimente de explorări funcţionale. Acestea sunt dotate corespunzător cu spaţii medicale, tehnice şi auxiliare necesare desfăşurării activităţilor în condiţii de siguranţă şi eficienţă, respectând cerinţele aplicabile blocurilor operatorii din punctul de vedere al organizării funcţionale, al circuitelor funcţionale, al igienei şi al controlului infecţiilor.

337. În cadrul spitalelor de dimensiuni mari şi foarte mari, anumite unităţi de explorări funcţionale pot fi amplasate şi în cadrul secţiilor medicale cu paturi, în completarea serviciului centralizat de profil, în funcţie de necesităţile specifice ale specialităţilor respective. Astfel de exemple includ, fără a se limita la acestea, cabinetul de ecografie integrat în secţia de obstetrică-ginecologie sau cabinetul de electrocardiografie (EKG) în secţia de cardiologie.

338. Laboratorul de explorări funcţionale este amplasat în proximitatea serviciului de radiodiagnostic şi a laboratorului de analize medicale, în vederea asigurării unui flux funcţional optim şi facilitării accesului pacienţilor şi personalului medical la serviciile diagnostice conexe.

339. Laboratorul de explorări funcţionale este conectat funcţional, prin circuite clare şi prin acces facil, cu serviciul de urgenţă, cu sectorul ambulatoriu şi cu structura de spitalizare de zi, în scopul asigurării continuităţii actului medical şi eficienţei în diagnostic.

340. Nu este permisă amplasarea, pe acelaşi nivel sau pe nivele adiacente (superioare sau inferioare), a saloanelor destinate internării copiilor şi gravidelor în imediata vecinătate a sălilor de proceduri aferente cabinetelor de radiodiagnostic, cabinetelor şi încăperilor de radioterapie care utilizează surse de radiaţii ionizante, încăperilor laboratorului de diagnostic radioizotopic în care se desfăşoară activităţi clasificate cu gradul I sau II de pericol, conform Regulamentului sanitar privind asigurarea radioprotecţiei şi securităţii radiologice în practicile de medicină nucleară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1210/2016.

341. Secţia de radiodiagnostic dispune de căi de acces separate pentru pacienţii internaţi şi pentru vizitatorii din ambulatoriu. Circulaţia între aceste zone se organizează astfel încât secţiile spitalului să nu fie utilizate ca traseu de acces către radiodiagnostic.

342. Se interzice accesul persoanelor neautorizate în spaţiile de examinare radiologică.

343. Circuitele pacienţilor, ale personalului medical şi ale materialelor (inclusiv echipamentele portabile radiologice) sunt clar delimitate şi marcate, pentru a se încrucişările şi aglomerările, în special în zonele de aşteptare şi de triaj.

344. Între zona de acces şi camerele de investigaţie există spaţii tampon (de ex., zone de triaj şi boxe de dezbrăcare) care previn contaminarea încrucişată şi permit respectarea măsurilor de protecţie individuală.

345. În cazul investigaţiilor pentru pacienţii cu boli transmisibile, este necesar un traseu separat sau planificarea distinctă a investigaţiilor, cu măsuri speciale de dezinfecţie după fiecare caz.

Secţiunea a 13-a

Laboratoarele de medicină nucleară

346. Procedurile medicale care implică utilizarea substanţelor radiofarmaceutice în scop diagnostic şi/sau terapeutic se desfăşoară exclusiv în cadrul unui compartiment specializat, izolat funcţional şi structural de celelalte activităţi medicale – denumit laborator de medicină nucleară. Acest compartiment se organizează în spitalele generale mari şi foarte mari, precum şi, după caz, în spitalele de specialitate, cum ar fi cele cu profil de oncologie, endocrinologie, reumatologie sau alte specialităţi care justifică utilizarea tehnologiilor specifice medicinii nucleare.

347. În structura serviciului de medicină nucleară pot fi incluse, în funcţie de specificul activităţii, următoarele compartimente funcţionale:

347.1. compartimentul de diagnostic radioizotopic, destinat efectuării investigaţiilor cu ajutorul echipamentelor de tip scaner sau Gamma-cameră;

347.2. compartimentul de radioterapie cu radioizotropi, organizat sub forma unei microunităţi de spitalizare pentru pacienţii supuşi tratamentelor cu preparate radiofarmaceutice;

347.3. laboratorul de analize medicale, pentru prelucrarea produselor biologice provenite de la pacienţii investigaţi sau trataţi cu izotopi;

347.4. laboratorul pentru prepararea, dozarea şi diluarea substanţelor radiofarmaceutice, cu respectarea normelor de siguranţă radiologică, conform Legii nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, Legii nr.289/2022 cu privire la cerinţele de bază în securitatea radiologică şi Regulamentului sanitar privind asigurarea radioprotecţiei şi securităţii radiologice în practicile de medicină nucleară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1210/2016, precum şi actelor normative aprobate în temeiul acestora;

347.5. anexele tehnico-funcţionale comune, necesare pentru asigurarea funcţionării în condiţii de securitate, care includ:

347.5.1. depozitarea surselor radioactive;

347.5.2. decontaminarea lenjeriei şi obiectelor de inventar;

347.5.3. decontaminarea personalului;

347.5.4. dezactivarea deşeurilor radioactive lichide şi solide;

347.5.5. tratarea şi filtrarea aerului.

348. Laboratorul de medicină nucleară se organizează şi funcţionează ca unitate nucleară pentru lucrul cu surse deschise, în conformitate cu definiţiile, cerinţele tehnice şi normele de securitate radiologică stabilite prin legislaţia naţională şi cu reglementările autorităţii competente în domeniul protecţiei radiologice, conform Regulamentului sanitar privind asigurarea radioprotecţiei şi securităţii radiologice în practicile de medicină nucleară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1210/2016.

349. Laboratorul de medicină nucleară se organizează în circuit închis, cu zone funcţionale (controlate şi supravegheate) delimitate şi protejate prin filtre şi ecluze, prevăzute cu puncte de control dozimetric la accesul în laborator şi la trecerile dintre compartimente.

350. Operaţiunile de transvazare a surselor radiofarmaceutice cu activitate ridicată se efectuează exclusiv în nişe sau boxe special amenajate, prevăzute cu sisteme de protecţie radiologică corespunzătoare.

351. Efluenţii şi deşeurile solide radioactive se colectează şi se stochează temporar în condiţii controlate pe durata necesară reducerii activităţii radioactive până la niveluri conforme cu reglementările în domeniu, în conformitate cu prevederile Legii nr.209/2016 privind deşeurile, Hotărârii Guvernului nr.1210/2016 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind asigurarea radioprotecţiei şi securităţii radiologice în practicile de medicină nucleară şi Hotărârii Guvernului nr.388/2009 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la managementul deşeurilor radioactive.

352. Aerul evacuat din zonele cu potenţial contaminant (nişe, boxe, camere de manipulare) este supus proceselor de filtrare şi de monitorizare radiologică înainte de eliberarea în atmosferă.

353. Laboratorul de medicină nucleară este amplasat, de preferinţă, la parterul sau la demisolul clădirii, dispunând de un spaţiu tehnic propriu situat sub acesta, separat constructiv şi funcţional de alte zone ale spitalului sau într-o aripă izolată de restul încăperilor.

354. Se interzice amplasarea laboratoarelor de medicină nucleară în clădiri locative şi în instituţii pentru copii. Nu se admite amplasarea în vecinătatea laboratorului de diagnostic radioizotopic, unde se efectuează lucrări de gradul I şi II de pericol (pe orizontală şi pe verticală), a saloanelor pentru copii şi gravide.

355. La amplasarea laboratoarelor de medicină nucleară în interiorul unor clădiri în care se desfăşoară şi alte activităţi, încăperile în care se desfăşoară activităţile specifice laboratorului sunt amplasate într-o singură parte a clădirii, separate de alte activităţi nenucleare, astfel încât să fie asigurat circuitul funcţional al laboratorului.

356. În laboratoarele în care se utilizează surse radioactive pentru diagnostic in vivo, unităţile de comandă ale instalaţiilor de încălzire, de alimentare cu gaze naturale, de alimentare cu apă şi a instalaţiilor electrice se amplasează în exteriorul încăperilor în care se desfăşoară activitatea.

357. La utilizarea simultană în cadrul laboratorului de medicină nucleară a surselor radioactive deschise de diagnostic in vitro şi in vivo, spaţiile de lucru specifice fiecărei categorii de amenajare sunt clar separate şi delimitate.

358. Laboratoarele de medicină nucleară în care se utilizează surse radioactive pentru diagnostic in vivo sunt prevăzute cu:

358.1. camere cu nişe, boxe sau alte incinte ventilate şi ecranate pentru prepararea radiofarmaceuticelor şi pentru efectuarea diluţiilor de substanţe radioactive;

358.2. încăpere destinată depozitării surselor radioactive şi/sau deşeurilor radioactive;

358.3. sală pentru injectarea pacienţilor sau pentru administrarea radiofarmaceuticelor;

358.4. cameră pentru efectuarea investigaţiilor diagnostice medicale in vivo;

358.5. cabinet de consultaţii pentru medicul practician;

358.6. săli de aşteptare separate pentru pacienţii cărora li s-au administrat produse radiofarmaceutice şi pentru cei cărora nu li s-au administrat radiofarmaceutice;

358.7. instalaţie de duşuri pentru personal;

358.8. punct de control dozimetric la ieşirea din zonele controlate;

358.9. spaţiu pentru decontaminarea şi sterilizarea instrumentarului tehnico-medical;

358.10. containere ecranate pentru colectarea şi depozitarea temporară a deşeurilor radioactive provenite din desfăşurarea practicii;

358.11. grup sanitar pentru pacienţii cărora li s-au administrat radiofarmaceutice, separat de grupul sanitar al personalului sau al pacienţilor cărora nu li s-au administrat radiofarmaceutice.

359. Laboratoarele de medicină nucleară în care se utilizează surse radioactive pentru diagnostic in vitro sunt prevăzute cu:

359.1. cameră pentru păstrarea şi prepararea soluţiilor;

359.2. nişe, dacă se efectuează lucrări în care este posibilă contaminarea aerului;

359.3. instalaţii de duş;

359.4. încăpere destinată depozitării surselor radioactive şi/sau deşeurilor radioactive;

359.5. spaţiu frigorific în depozitul de surse radioactive;

359.6. încăpere pentru prelucrarea produselor biologice radioactive;

359.7. spaţiu pentru efectuarea de teste in vitro;

359.8. spaţiu pentru radiometria in vitro a produselor biologice;

359.9. spaţiu pentru decontaminarea şi sterilizarea instrumentarului tehnico-medical;

359.10. spaţiu pentru recoltarea produselor biologice.

360. Pe lângă accesul din circulaţiile interioare ale unităţii sanitare, laboratorul are un acces separat, direct din exterior, destinat exclusiv aprovizionării cu surse radiofarmaceutice şi evacuării deşeurilor radioactive.

361. Amplasarea, componenţa şi suprafeţele încăperilor laboratoarelor de medicină nucleară, precum şi ale altor funcţiuni spitaliceşti situate în spaţiile adiacente acestora, se stabilesc de către laboratorul de medicină nucleară, cu respectarea integrală a cerinţelor de protecţie radiologică prevăzute de reglementările naţionale în domeniu, precum şi în conformitate cu Regulamentul sanitar privind asigurarea radioprotecţiei şi securităţii radiologice în practicile de medicină nucleară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1210/2016.

Secţiunea a 14-a

Serviciul de fizioterapie şi reabilitare medicală

362. Serviciul de fizioterapie şi reabilitare medicală poate include, în funcţie de profilul instituţiei medicale, următoarele compartimente funcţionale:

362.1. kinetoterapie (cultură fizică medicală);

362.2. electrofototerapie;

362.3. hidrotermoterapie;

362.4. masoterapie;

362.5. pneumoterapie;

362.6. crenoterapie;

362.7. balneoterapie;

362.8. climatoterapie;

362.9. psihoterapie şi terapie ocupaţională.

363. Compartimentul de kinetoterapie dispune de:

363.1. sală de gimnastică în grup (dimensionată pentru 10-12 persoane);

363.2. sală de gimnastică analitică (pentru 2-3 persoane);

363.3. sală de elongaţii;

363.4. sală de terapie pe trenajoare;

363.5. anexe: camere pentru instructori, depozit pentru materiale, vestiare pentru pacienţi şi grupuri sanitare.

364. Compartimentul de electrofototerapie se organizează pe subunităţi corespunzătoare tipurilor de proceduri:

364.1. terapie cu curenţi de frecvenţă joasă sau cu ultrasunete;

364.2. terapie cu curenţi de frecvenţă medie;

364.3. terapie cu curenţi de frecvenţă înaltă;

364.4. terapie cu câmpuri electromagnetice;

364.5. fototerapie.

365. Procedurile de electroterapie se aplică în boxe individuale, grupate în cadrul unui cabinet dotat cu spaţiu de lucru pentru personalul medical.

366. Procedurile care utilizează curenţi de frecvenţă înaltă şi câmpuri electromagnetice se efectuează în încăperi distincte, ecranate corespunzător.

367. Încăperea destinată terapiei cu radiaţii ultraviolete este închisă şi dispune de controlul ozonării aerului.

368. Compartimentul de electrofototerapie include următoarele spaţii auxiliare: cameră de odihnă pentru personal, boxe de dezbrăcare şi grupuri sanitare pentru pacienţi.

369. Compartimentul de hidroterapie include hidrotermoterapie, hidroelectroterapie şi hidrokinetoterapie.

370. Secţiile de hidrokinetoterapie se amplasează într-o sală comună, prevăzută cu filtre-vestiar la intrare, cu grupuri sanitare şi duşuri separate pe sexe, precum şi cu cameră cu grup sanitar pentru instructori. Bazinele trebuie să fie echipate cu scări şi rampe comode, precum şi cu balustrade de protecţie şi de susţinere.

371. Celelalte unităţi de hidroterapie se amplasează în boxe compartimentate, cu acces separat pentru pacienţi şi pentru personalul medical.

372. Zonele de tratament umed (hidroterapie, masoterapie) sunt prevăzute cu pardoseli antiderapante şi cu sisteme de ventilaţie adecvate.

373. Se asigură următoarele spaţii auxiliare: cameră de odihnă şi de lucru pentru personal, depozite pentru lenjerie umedă şi curată şi boxe pentru curăţenie.

374. Se asigură circuite distincte pentru lenjeria curată şi cea murdară, cu spaţii de depozitare separate.

375. Compartimentul de masoterapie se subdivide în:

375.1. unitate pentru proceduri umede – amplasată separat sau integrată în unităţile de hidroterapie;

375.2. unitate pentru proceduri uscate – amplasată între compartimentul de hidroterapie şi cel de cultură fizică medicală; procedurile se efectuează în boxe individuale, iar pentru personal se asigură cameră de odihnă cu grup sanitar.

376. Compartimentul de pneumoterapie poate avea în componenţă o unitate de aerosoli, o unitate de inhalaţii, barocameră şi o unitate de gimnastică respiratorie la aparate.

377. Unitatea de aerosoli se organizează fie într-o încăpere compartimentată în boxe pentru proceduri individuale, fie într-o sală comună pentru mai mulţi pacienţi, dacă se fac tratamente cu ultrasonoaerosoli.

378. Unitatea de inhalaţii se poate organiza similar celei pentru aerosoli.

379. Barocamera se dimensionează pentru a asigura condiţii optime de tratament unui grup de 18-20 de pacienţi, fiind dotată cu scaune individuale şi respectând cerinţele tehnice şi de siguranţă specifice utilizării în scopuri medicale.

380. În cadrul compartimentului de hidroterapie se asigură, suplimentar, următoarele spaţii funcţionale: staţii de lucru şi de odihnă pentru personalul medical, grupuri sanitare pentru personal şi pacienţi, boxe distincte pentru depozitarea lenjeriei curate şi murdare, precum şi, după caz, anexe tehnice necesare funcţionării şi întreţinerii echipamentelor specifice.

381. Compartimentul de psihoterapie şi terapie ocupaţională (ergoterapie) este destinat, cu prioritate, pacienţilor supuşi tratamentelor complexe de lungă durată, fiind organizat în cadrul spitalelor de boli cronice, al instituţiilor destinate persoanelor cu dizabilităţi, precum şi în spitalele generale mari şi foarte mari care dispun de secţii corespunzătoare.

382. Unitatea de psihoterapie este compusă din cabinete destinate tratamentelor individuale, dintr-o sală pentru desfăşurarea şedinţelor de psihoterapie de grup, precum şi din grupuri sanitare separate pentru pacienţi şi personalul medical.

383. Unitatea de terapie ocupaţională include săli-atelier specializate pentru desfăşurarea diverselor activităţi terapeutice, precum lucrul manual, desenul şi pictura, tâmplăria sau alte activităţi creative şi funcţionale, precum şi spaţii anexe, inclusiv camere pentru personal, depozite pentru materiale şi echipamente şi grupuri sanitare pentru pacienţi şi personal. Unităţile de crenoterapie se organizează în spaţii special amenajate, prevăzute cu puncte de distribuire a apei minerale medicinale şi cu spaţii de aşteptare pentru pacienţi.

384. Unităţile de balneoterapie se amplasează în încăperi separate, dotate pentru aplicarea nămolurilor terapeutice sub formă de băi sau împachetări şi echipate cu sisteme de colectare şi neutralizare a nămolului uzat. Încăperile destinate balneoterapiei vor fi prevăzute cu duşuri pentru pacienţi şi cu boxe de schimb. Zonele de climatoterapie se organizează în aer liber, pe teritoriul staţiunilor balneare, şi în spaţii amenajate pentru cure de expunere la factori climatici naturali. Spaţiile destinate climatoterapiei vor fi dotate cu mobilier adaptat şi cu elemente de umbrire.

385. În zona accesului în serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală se amplasează biroul pentru programare şi evidenţă a pacienţilor (secretariat), cabinetele pentru medici de specialitate şi pentru asistenta-şefă, garderoba pentru pacienţii trataţi ambulatoriu, vestiarele pentru personalul medical, spaţii de depozitare pentru lenjerie şi cele pentru păstrarea produselor farmaceutice utilizate în procedurile terapeutice.

386. Spaţiile de odihnă postratament pentru pacienţi pot fi amplasate centralizat (în zona intrării), în cazul unităţilor de dimensiuni mici, sau pe grupe de compartimente, în cazul serviciilor de fizioterapie şi recuperare medicală de capacitate extinsă.

387. Amplasarea serviciului în cadrul spitalului asigură legăturile directe cu secţiile medicale de spitalizare (prin intermediul nodului de circulaţie verticală) şi cu zona de acces în sectorul ambulatoriului.

388. Este interzis ca serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală să fie traversat de căile de circulaţie generală ale spitalului, în vederea asigurării protecţiei intimităţii pacienţilor, continuităţii actului medical şi respectării normelor de igienă şi siguranţă sanitară.

389. În cazul în care serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală include un compartiment de hidroterapie, se recomandă ca amplasarea acestuia să fie realizată la un nivel inferior (demisol sau parter), de preferinţă deasupra unui subsol tehnic, care să permită distribuirea instalaţiilor şi accesul facil pentru lucrări de întreţinere şi control.

390. Serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală poate fi organizat pe două nivele funcţionale, cu condiţia ca la nivelul superior să fie amplasate compartimentele care nu implică utilizarea apei (de ex., electroterapie, pneumoterapie, cultură fizică medicală, psihoterapie). Între cele două niveluri trebuie asigurată o circulaţie verticală proprie, separată de căile de acces general ale spitalului.

391. Componenţa funcţională a încăperilor şi dimensionarea suprafeţelor destinate secţiei de reabilitare pentru pacienţii internaţi se stabilesc în etapa de proiectare, în baza unui calcul estimativ al numărului de proceduri ce urmează a fi efectuate. Acest calcul va lua în considerare, în principal, numărul şi tipul procedurilor fizioterapeutice planificate, volumul de activitate aferent terapiei manuale şi culturii fizice medicale, inclusiv utilizarea piscinelor, a sălilor de kinetoterapie şi a facilităţilor de mecanoterapie.

Secţiunea a 15-a

Serviciul de anatomie patologică şi prosectură (autopsie clinică)

392. Serviciul este destinat realizării examinărilor anatomopatologice atât postmortem, inclusiv autopsii şi analize ale organelor, ţesuturilor şi produselor biologice, cât şi în scop diagnostic la pacienţii vii, prin prelucrarea şi evaluarea histopatologică a materialului biologic prelevat (biopsii, puncţii, piese chirurgicale).

393. Structura serviciului include două componente distincte, fiecare organizată cu circuite funcţionale interne relativ autonome, după cum urmează:

393.1. prosectura – destinată efectuării autopsiilor medico-legale şi anatomopatologice, precum şi manipulării şi depozitării temporare a cadavrelor;

393.2. laboratorul de anatomie patologică – destinat prelucrării, analizării şi interpretării probelor histopatologice şi citologice provenite din intervenţii chirurgicale, puncţii, biopsii sau din alte proceduri medicale.

394. Compartimentul de prosectură se instituie obligatoriu în cadrul tuturor tipurilor de spitale, indiferent de nivelul de complexitate sau de profilul acestora.

395. În spitalele de dimensiuni mici, serviciul de anatomie patologică nu se organizează ca structură distinctă. În acest caz, sala de autopsie este completată cu o încăpere anexă, destinată efectuării activităţilor elementare de laborator, necesare pentru procesarea probelor histopatologice.

396. Compartimentul de prosectură se organizează cu respectarea cerinţelor funcţionale, igienico-sanitare şi de securitate şi include următoarele spaţii obligatorii:

396.1. cameră frigorifică compartimentată în boxe, destinată depozitării temporare a cadavrelor;

396.2. sală de autopsie, dotată cu unul sau două posturi de lucru, în funcţie de capacitatea instituţiei medicale;

396.3. spaţiu pentru predarea cadavrelor către aparţinător, cu acces propriu sau exterior;

396.4. spaţiu destinat predării cadavrelor către aparţinători, cu acces separat, preferabil direct din exterior;

396.5. hol de aşteptare pentru aparţinători, prevăzut cu grup sanitar;

396.6. birou pentru întocmirea şi eliberarea documentelor de deces;

396.7. spaţiu de odihnă pentru personal, cu grup sanitar propriu şi duş;

396.8. laborator aferent activităţii de autopsie, acolo unde este necesar, în funcţie de nivelul spitalului şi de volumul activităţii.

397. Compartimentul de laboratoare de anatomie patologică se organizează în cadrul instituţiilor medicale care dispun de secţii clinice sau chirurgicale şi include, după caz, următoarele spaţii funcţionale:

397.1. spaţii special amenajate pentru prelucrarea şi prepararea probelor şi pieselor anatomice;

397.2. spaţii destinate efectuării de determinări histologice, histochimice, imunohistochimice, citologice şi alte tipuri de investigaţii specifice;

397.3. cameră pentru examinarea microscopică, dotată corespunzător, şi spaţiu pentru histotecă (arhiva lamelor şi blocurilor histologice);

397.4. spaţiu de depozitare şi, după caz, de expunere a pieselor anatomice de referinţă (muzeu anatomo-patologic);

397.5. boxe sau spaţii separate pentru depozitarea reactivilor chimici, cu respectarea normelor privind siguranţa chimică, Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice şi actelor normative aprobate în temeiul acestora;

397.6. birou pentru medicul-şef al compartimentului;

397.7. anexe destinate personalului (vestiare, grupuri sanitare, cameră de odihnă).

398. Activităţile desfăşurate în cadrul serviciului de anatomie patologică, în special autopsiile şi prelucrarea probelor biologice, generează noxe (mirosuri, vapori toxici) şi implică riscuri biologice semnificative. Prin urmare, este obligatorie dotarea spaţiilor cu nişe de laborator sau cu hotă cu ventilaţie locală, pentru captarea noxelor la sursă, şi cu sisteme de ventilaţie mecanică generală eficiente, cu asigurarea schimbului de aer conform standardelor de biosiguranţă şi sănătate ocupaţională, conform ISO15190:2020 "Cerinţe pentru siguranţă în laboratoarele medicale", ISO15189 "Calitate şi competenţă în laboratoarele medicale – complementar", ISO45001 "Managementul SSM – aplicabil întregii instituţii" şi ISO22367 "Managementul riscurilor în laboratorul medical".

399. Podeaua încăperilor utilizate pentru autopsie este prevăzută cu pantă de scurgere, conectată la sistemul de canalizare, iar reziduurile se dezinfectează corespunzător înainte de deversare. Spaţiile trebuie să fie echipate cu instalaţii de apă caldă şi rece, cu reţea electrică adecvată, precum şi cu duşuri şi facilităţi sanitare pentru personal.

400. Amplasarea serviciului este astfel concepută încât să asigure accesul direct şi separat din exterior pentru aparţinători şi pentru preluarea cadavrelor, iar în proximitatea acestui acces se amenajează un spaţiu destinat staţionării autovehiculelor funerare, ecranat vizual faţă de saloanele pacienţilor şi de spaţiile frecventate de aceştia.

401. Accesul intern dinspre spital către serviciul de anatomie patologică se realizează printr-un filtru igienico-sanitar, care asigură izolarea completă a circuitului personalului şi al materialelor faţă de celelalte zone funcţionale ale unităţii medicale. Acesta trebuie să permită legături directe cu blocul operator şi cu nodul de circulaţie verticală aferent sectorului de spitalizare.

402. Clădirea sau spaţiile serviciului de anatomie patologică, inclusiv zona destinată activităţilor cu caracter ritualic (de ex., pregătirea decedaţilor), nu sunt amplasate în câmpul vizual direct al ferestrelor secţiilor de spitalizare sau al clădirilor rezidenţiale şi publice din vecinătate. Se asigură o intrare separată şi discretă pentru accesul în zona rituală, în scopul protejării demnităţii pacientului şi a confortului psihologic al aparţinătorilor şi al pacienţilor internaţi.

403. Serviciul de anatomie patologică şi prosectură respectă cerinţele de biosiguranţă de nivelul minim BSL-2, cu dotări corespunzătoare pentru prevenirea expunerii la riscuri biologice şi chimice.

404. Spaţiile în care se desfăşoară activităţi de autopsie şi de prelucrare a probelor histopatologice sunt dotate cu sisteme de ventilaţie mecanică cu presiune negativă şi filtre HEPA, precum şi cu hote de laborator pentru lucrul cu substanţe volatile (de ex., formol).

405. Este obligatorie instalarea nişelor de laborator pentru operaţiunile generatoare de aerosoli sau vapori toxici, precum şi echipamente pentru neutralizarea mirosurilor şi substanţelor nocive.

406. Accesul în zonele de lucru cu cadavre sau probe anatomopatologice este controlat electronic, fiind permis doar personalului autorizat, echipat corespunzător.

407. Toate spaţiile utilizate în scopul autopsiilor sunt prevăzute cu instalaţii de apă caldă şi rece, cu scurgeri la podea cu pantă racordată la reţeaua de canalizare şi cu posibilitate de dezinfecţie a reziduurilor.

408. Încăperile sunt dotate cu echipamente şi mobilier specifice activităţii: mese de autopsie din inox, lămpi de examinare, instrumentar sterilizabil, microtoame, criostate, băi termostatate, precum şi sisteme de arhivare şi digitalizare.

409. În cadrul compartimentului de laborator de anatomie patologică se amenajează spaţii distincte pentru prepararea probelor, histochimie, citologie, microscopie, depozitarea reactivilor, precum şi cameră pentru medicul-şef şi anexe pentru personal.

410. Personalul medico-sanitar implicat în activităţile de anatomie patologică şi prosectură beneficiază de formare continuă privind măsurile de biosecuritate, manipularea substanţelor periculoase şi gestionarea riscurilor ocupaţionale.

Secţiunea a 16-a

Farmacia spitalicească

411. Farmacia spitalicească este o structură funcţională în cadrul spitalelor, responsabilă de asigurarea cu medicamente, dispozitive medicale, produse parafarmaceutice şi alte produse farmaceutice necesare activităţii medicale.

412. Farmacia spitalicească are responsabilitatea de a asigura recepţia cantitativă şi calitativă a medicamentelor şi a altor produse de uz uman, păstrarea acestora în condiţii corespunzătoare de conservare, precum şi eliberarea produselor farmaceutice conform condicilor de prescripţie. De asemenea, farmacia asigură prepararea şi eliberarea preparatelor magistrale şi oficinale, în conformitate cu reglementările în domeniu.

413. Farmacia spitalicească include următoarele încăperi funcţionale:

413.1. camera de recepţie, destinată preluării medicamentelor şi produselor de uz uman, urmată de distribuirea acestora în spaţiile de depozitare corespunzătoare;

413.2. acces în zona de recepţie asigurat direct din exterior şi dotat cu rampă pentru descărcare, pentru a facilita manipularea şi livrarea mărfurilor;

413.3. camere organizate distinct pentru depozitare, în funcţie de tipul produselor, după cum urmează:

413.3.1. medicamente tipizate şi produse fitofarmaceutice (din plante);

413.3.2. substanţe farmaceutice – separate în funcţie de tipul de ambalare (solid, lichid);

413.3.3. produse inflamabile (alcool, eter, acetonă) – în spaţii special amenajate, conform normelor de securitate la incendii;

413.3.4. dispozitive medicale – în încăperi distincte, adaptate cerinţelor de depozitare specifice.

414. Medicamentele termolabile sunt depozitate în frigidere omologate, amplasate în încăperi corespunzătoare, dotate cu sisteme de monitorizare continuă a temperaturii, pentru a asigura respectarea lanţului frigorific conform specificaţiilor producătorului şi reglementărilor în domeniu.

415. Într-o încăpere distinctă, separată de spaţiile de depozitare a medicamentelor, se asigură depozitarea ambalajelor returnabile, precum şi a altor materiale utilizate în activitatea tehnică a farmaciei spitaliceşti, cum ar fi flacoane, pungi, dopuri, etichete şi alte consumabile specifice. Această încăpere este amenajată astfel încât să permită păstrarea materialelor în condiţii igienice şi funcţionale.

416. În situaţia în care farmacia spitalicească include o secţie pentru prepararea produselor sterile injectabile, spaţiile aferente acestei activităţi se amenajează şi se exploatează în conformitate cu Regulile de bună practică de fabricaţie a medicamentelor (GMP), asigurând condiţiile de mediu, echipamentele, fluxurile şi controalele necesare menţinerii sterilităţii produselor.

417. Prepararea formulelor magistrale se realizează în încăperea denumită receptură, dotată cu mobilier şi echipamente corespunzătoare acestei activităţi.

418. Laboratorul farmaciei este încăperea destinată preparării produselor oficinale. În cazul în care spaţiul permite, receptura şi laboratorul pot fi organizate într-o singură încăpere multifuncţională, cu respectarea normelor de igienă şi de separare a fluxurilor.

419. Pentru asigurarea procesului de spălare, uscare şi depozitare a veselei şi a ustensilelor utilizate în prepararea medicamentelor, se amenajează o încăpere separată, denumită spălătorie, cu acces direct din receptură şi din laborator.

420. Oficina farmaciei este încăperea destinată gestionării documentelor, în special a condicilor de prescripţii medicale, şi a altor activităţi administrative specifice.

421. Secţia destinată preparării produselor sterile injectabile se proiectează în conformitate cu normele legale şi cu Regulile de bună practică de fabricaţie a medicamentelor (GMP), precum şi conform Legii nr.153/2025 cu privire la medicamente, Legii nr.1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică, Hotărârii Guvernului nr.599/2024 cu privire la aprobarea Regulilor de bună practică de farmacie şi actelor normative aprobate în temeiul acesteia. Aceasta include un ansamblu de încăperi tehnologice, dispuse într-un circuit închis, separat de restul spaţiilor farmaciei.

422. Accesul personalului în camera de preparare a soluţiilor sterile se realizează exclusiv printr-un filtru care asigură respectarea cerinţelor de igienă şi de control al contaminării. Comunicarea cu celelalte spaţii din fluxul de producţie se face prin ghişee speciale de transfer.

423. Spaţiul destinat primirii şi eliberării registrelor de prescripţii medicale constituie interfaţa farmaciei cu restul spitalului. În acest spaţiu, personalul spitalului transmite registrele de prescripţii şi primeşte medicamentele şi produsele solicitate. Restul secţiei de farmacie este accesibil exclusiv personalului farmaciei, constituind un circuit închis.

424. Structura farmaciei spitaliceşti este în conformitate cu cerinţele prevăzute în Regulamentul sanitar privind dotarea şi exploatarea farmaciei şi depozitelor farmaceutice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.504/2012.

425. Farmacia spitalicească se amplasează în spaţii corespunzătoare, astfel încât să fie evitată vecinătatea cu secţiile sau compartimentele care ar putea contamina sau influenţa negativ calitatea medicamentelor şi a altor produse farmaceutice.

426. Farmacia trebuie să fie conectată cu toate serviciile medicale ale spitalului, motiv pentru care amplasarea sa se face în proximitatea unui nod de circulaţie verticală, pentru a facilita accesul rapid şi eficient.

427. Amplasarea optimă a farmaciei este la parterul clădirii sau, alternativ, la etajul 1, cu asigurarea accesului direct din exterior.

428. În situaţia în care farmacia este amplasată la etajul 1, se prevede o legătură tehnologică proprie şi directă între spaţiul de recepţie a produselor (accesibil din exterior) şi restul farmaciei, prin intermediul unui ascensor pentru materiale şi a unei scări dedicate.

429. Spaţiile destinate farmaciei sunt prevăzute cu sisteme de control al temperaturii, umidităţii şi ventilaţiei, pentru a asigura condiţii optime de păstrare a medicamentelor, în conformitate cu reglementările farmaceutice şi cu Regulile de bună practică de fabricaţie a medicamentelor (GMP), precum şi conform Legii nr.153/2025 cu privire la medicamente, Legii nr.1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică cu privire la activitatea farmaceutică şi actelor normative aprobate în temeiul acestora.

430. Farmacia spitalicească este inclusă într-un sistem informatic integrat cu celelalte structuri medicale ale instituţiei, pentru gestionarea trasabilităţii medicamentelor, pentru eliberarea pe bază de prescripţii, precum şi pentru stocuri şi raportări către autorităţile competente.

431. Accesul în zonele sensibile ale farmaciei (receptură, laborator, depozit de substanţe periculoase, secţie de produse sterile) este limitat doar la personalul calificat, cu implementarea unor sisteme de control al accesului.

432. În cazul spitalelor cu unităţi de terapie intensivă, oncologie, chirurgie sau alte specializări care presupun utilizarea preparatelor personalizate, farmacia include spaţii sau linii de preparare individualizate, adaptate profilului instituţiei.

433. Pentru situaţii de urgenţă sau pentru întreruperi ale lanţului de aprovizionare, farmacia dispune de un stoc minim de medicamente esenţiale şi produse de urgenţă, stabilit prin regulament intern, în conformitate cu necesităţile spitalului.

434. Transportul intern al medicamentelor din farmacie către secţiile spitalului se face în condiţii controlate (inclusiv termic, pentru produsele sensibile), cu utilizarea cărucioarelor sau containerelor specializate şi trasabile.

435. Spaţiile pentru păstrarea deşeurilor farmaceutice sunt separate de cele de depozitare a medicamentelor, marcate clar, dotate cu ventilaţie adecvată şi conforme cu normele privind managementul deşeurilor periculoase.

436. Produsele medicamentoase termolabile se păstrează în frigidere sau în camere reci, echipate cu sisteme de monitorizare continuă a temperaturii şi cu alarme în caz de deviere de la parametrii prescrişi.

437. Substanţele toxice, psihotrope, stupefiante, precum şi alte medicamente aflate sub regim special se depozitează în spaţii încuiate, cu acces restricţionat, conform reglementărilor legale privind circulaţia substanţelor stupefiante, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe, a precursorilor, a substanţelor psihoactive noi şi a substitutelor de droguri.

438. Produsele inflamabile (alcool, eter, acetonă) se păstrează într-un spaţiu separat, ventilat natural sau mecanic, marcat corespunzător şi dotat cu echipamente de prevenire a incendiilor.

439. Zona de depozitare este situată departe de sursele de căldură, umiditate, raze solare directe şi de zonele expuse la contaminare biologică (de ex., laboratoare microbiologice, grupuri sanitare, spălătorii).

440. Produsele farmaceutice cu termen de valabilitate scurt sau cu condiţii speciale de păstrare se amplasează în zone uşor accesibile şi etichetate clar, cu respectarea sistemului "primul intrat – primul ieşit" (FIFO) şi, dacă e cazul, "primul expirat – primul ieşit" (FEFO).

441. Ambalajele deteriorate sau produsele expirate se izolează imediat într-un spaţiu special desemnat şi etichetat, până la eliminarea lor conform procedurilor legale privind deşeurile farmaceutice, în conformitate cu Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi cu actele normative aprobate în temeiul acesteia.

442. Depozitarea directă a medicamentelor, a ambalajelor sau a materialelor farmaceutice pe podea este strict interzisă. Toate produsele se păstrează pe rafturi, etajere, paleţi igienici sau în dulapuri, la o distanţă minimă de 10-15 cm faţă de podea, pentru a permite curăţarea şi pentru a evita contaminarea.

Secţiunea a 17-a

Serviciul de sterilizare

443. În cadrul instituţiilor medico-sanitare se organizează serviciul de sterilizare centralizată, a cărui suprafaţă şi componenţă se determină în funcţie de numărul de paturi din secţiile cu internare continuă deservite. Serviciul de sterilizare va funcţiona în regim de circuit închis, cu un singur punct de acces din circuitele generale ale spitalului.

444. Serviciul de sterilizare este compartimentat în trei zone funcţionale:

444.1. zona "murdară", care include încăperi pentru primirea, pretratarea şi curăţarea dispozitivelor medicale;

444.2. zona "curată", care include încăperi pentru ambalarea, echiparea şi încărcarea materialelor în sterilizatoare;

444.3. zona "sterilă", care include jumătatea sterilă a camerei de sterilizare (în care se află autoclavele), spaţii pentru depozitarea materialelor sterile şi zona de livrare către utilizatori.

445. De asemenea, se amenajează un sector de anexe comune, care include biroul de evidenţă, vestiarele pentru personal şi grupul sanitar dotat cu duş.

446. Prelucrarea primară a materialelor nesterile se realizează diferenţiat, în funcţie de natura acestora (instrumentar metalic, articole din cauciuc, textile), în spaţii separate (boxe, alveole, nişe), dotate cu echipamente şi mobilier adecvat.

447. Zona "curată" include fronturi de lucru pentru spălare, pregătirea materialului moale (pliaj, ambalare), aşezarea pe tăvi, în casolete sau containere, conform cerinţelor tehnologice prevăzute pentru aparatele de sterilizare utilizate.

448. Zona sterilă poate fi organizată într-o cameră de sterilizare (sau două camere distincte pentru sterilizarea umedă şi pentru cea uscată), plasată pe linia fluxului între zona "curată" şi cea "sterilă". Aceasta include echipamentele de sterilizare şi mese pentru descărcarea materialelor sterilizate.

449. Sterilizarea materialelor se realizează conform prevederilor ghidurilor şi protocoalelor naţionale. Echipamentele se aleg în funcţie de tipul de agent sterilizant utilizat (abur, aer cald, oxid de etilenă, plasmă).

450. Organizarea şi dimensionarea serviciului de sterilizare se stabileşte în funcţie de:

450.1. capacitatea totală a instituţiei (numărul de paturi şi de săli de operaţie);

450.2. tipul şi capacitatea echipamentelor de sterilizare;

450.3. durata ciclurilor de sterilizare pentru fiecare tip de aparat.

451. Este recomandată dotarea cu câte un aparat de rezervă pentru fiecare categorie de echipamente critice, în scopul asigurării continuităţii activităţii în caz de defecţiune tehnică.

452. Serviciul de sterilizare centrală este amplasat cât mai aproape de blocul operator, asigurând, totodată, conexiuni funcţionale directe cu secţia Anestezie şi terapie intensivă (ATI), cu blocul de naşteri, cu serviciul de urgenţă, cu laboratoarele de explorări funcţionale şi cu secţiile medicale cu paturi.

453. Este obligatorie utilizarea indicatorilor biologici şi chimici pentru validarea fiecărui ciclu de sterilizare, în conformitate cu procedurile standardizate şi cu ghidurile de bună practică.

454. Fiecare etapă a procesului de sterilizare (curăţare, ambalare, sterilizare, depozitare, distribuţie) trebuie documentată într-un sistem de trasabilitate care să permită identificarea produsului sterilizat, a ciclului de sterilizare şi a operatorului responsabil.

455. Materialele sterile se depozitează în condiţii controlate de mediu (ventilaţie, temperatură, umiditate) şi protejate de contaminare, cu asigurarea unei perioade de valabilitate documentate.

456. Accesul în zonele de lucru ale serviciului de sterilizare este permis doar personalului autorizat, în conformitate cu zona de lucru ("murdară", "curată", "sterilă"), cu respectarea echipării corespunzătoare şi a circuitului funcţional.

457. În cazul externalizării serviciilor de sterilizare, prestatorii de servicii medicale contractează aceste servicii cu respectarea aceloraşi cerinţe privind calitatea, trasabilitatea, controlul infecţiilor şi validarea proceselor.

458. Se prevede un plan de întreţinere preventivă şi de calibrare a echipamentelor de sterilizare, inclusiv revizii periodice autorizate de către producător sau de către un organism competent.

459. În cazul sterilizării unor produse reutilizabile critice (endoscoape rigide, instrumentar chirurgical), este obligatorie respectarea protocoalelor privind dezinfecţia de nivel înalt înainte de sterilizare.

460. Personalul care activează în cadrul serviciului de sterilizare deţine pregătirea profesională necesară şi este instruit periodic în domeniul controlului infecţiilor şi al protocoalelor de sterilizare, conform reglementărilor naţionale şi internaţionale în domeniu.

461. Nu este permisă organizarea activităţii de sterilizare în cadrul sălilor de proceduri medicale sau în proximitatea imediată a acestora. Activitatea de sterilizare se realizează în spaţii distincte, cu circuit funcţional separat, conform cerinţelor de bună practică şi normelor sanitare în domeniu şi Regulamentului sanitar privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.696/2018.

462. Prelucrarea instrumentarului contaminat nu este permisă în sălile de proceduri. Sterilizarea propriu-zisă se realizează exclusiv în serviciul de sterilizare centralizată.

463. Etapa de curăţare şi dezinfecţie (etapa de presterilizare) a instrumentarului reutilizabil poate fi organizată în cadrul secţiei medicale doar în următoarele cazuri:

463.1. nu există posibilitatea organizării unei încăperi distincte de presterilizare, conform structurii arhitecturale a instituţiei;

463.2. activitatea se desfăşoară într-un spaţiu separat fizic sau prin delimitare funcţională, destinat exclusiv acestei activităţi;

463.3. spaţiul este dotat cu chiuvetă cu două cuve din inox, cu robinet acţionat fără mâini, cu masă de lucru rezistentă la dezinfectanţi, cu sistem de ventilaţie adecvat cu evacuarea aerului viciat, cu surse de apă caldă şi rece, cu suprafeţe lavabile, uşor de dezinfectat, precum şi cu recipiente conforme pentru colectarea instrumentarului murdar şi a deşeurilor medicale;

463.4. activitatea este realizată numai de personalul instruit conform procedurilor operaţionale standard;

463.5. transportul materialelor prelucrate se face în recipiente închise, către serviciul de sterilizare centralizată, prin circuite separate faţă de cele curate.

464. Este interzisă desfăşurarea activităţilor de presterilizare în sălile de tratamente sau de proceduri care nu dispun de condiţii igienico-sanitare separate şi dotări conforme.

Secţiunea a 18-a

Spălătoria

465. În cadrul unităţii sanitare cu paturi se organizează o spălătorie centralizată, destinată următoarelor activităţi: primirea, dezinfecţia, spălarea, uscarea, călcarea, repararea, depozitarea şi distribuirea rufelor.

466. Organizarea spaţial-funcţională a serviciului de spălătorie respectă următoarele cerinţe:

466.1. separarea strictă a circuitului rufelor murdare faţă de cel al rufelor curate;

466.2. separarea şarjelor de rufe în funcţie de provenienţa acestora (secţii de spitalizare, profiluri diferite);

466.3. diferenţierea fluxurilor tehnologice şi a echipamentelor pentru rufele pacienţilor copii faţă de cele ale pacienţilor adulţi.

467. Pentru rufele provenite din secţiile de boli transmisibile şi tuberculoză, se organizează un circuit complet separat de cel al celorlalte secţii, cu delimitarea clară a spaţiilor pe întreg parcursul fluxului tehnologic.

468. În cazul în care secţia de boli transmisibile este situată într-un pavilion separat, se organizează o spălătorie proprie în acel pavilion.

469. Dimensionarea spălătoriei şi echiparea acesteia cu utilaje se realizează în funcţie de capacitatea secţiilor cu paturi şi de volumul serviciilor tehnico-medicale.

470. Necesarul zilnic de rufe se calculează astfel:

470.1. minimum 2,5 kg de rufe/zi/pat pentru spitalele generale;

470.2. între 3 şi 4 kg de rufe/zi/pat pentru spitalele cu profil chirurgical sau de obstetrică-ginecologie.

471. Organizarea spaţiilor în cadrul spălătoriei respectă un flux tehnologic continuu, care include următoarele zone:

471.1. cameră de primire şi de triere a rufelor murdare;

471.2. spaţiu pentru dezinfecţia rufelor, dotat cu căzi de înmuiere în soluţii dezinfectante; alternativ, dezinfecţia poate fi realizată în utilaje automate, dacă acestea dispun de programe de dezinfecţie conforme cerinţelor sanitare;

471.3. spaţiu de spălare, cu utilaje pentru spălare şi centrifugare;

471.4. spaţiu pentru uscare şi călcare, organizat în sală comună sau compartimentată, separată de spaţiul de spălare;

471.5. cameră pentru repararea rufelor, amplasată între zona de călcare şi depozitul de rufe curate;

471.6. depozit de rufe curate, unde se realizează sortarea şi ambalarea;

471.7. cameră de eliberare a rufelor către secţiile şi serviciile spitalului;

471.8. spaţii destinate personalului propriu al spălătoriei, care cuprind vestiar cu grup sanitar şi duş, cameră de odihnă, biroul responsabilului, cu vizibilitate asupra zonelor de primire şi de eliberare.

472. Circuitul interior al spălătoriei este complet separat de celelalte circuite funcţionale ale spitalului. Amplasarea echipamentelor şi instalaţiilor se face astfel încât să se permită întreţinerea, curăţarea şi reparaţia în condiţii optime.

473. Spălătoria poate fi amplasată:

473.1. la parterul sau demisolul clădirii principale, deasupra subsolului tehnic, cu luarea tuturor măsurilor pentru prevenirea propagării aburului şi mirosurilor în spaţiile medicale;

473.2. într-un pavilion separat, eventual în asociere cu alte funcţiuni gospodăreşti, cu asigurarea unei legături protejate cu clădirea principală prin coridor de legătură.

474. Toate suprafeţele din spaţiile spălătoriei trebuie să fie netede, lavabile, rezistente la agenţi chimici şi uşor de dezinfectat. Podelele sunt prevăzute cu pantă spre rigolele de scurgere, racordate la canalizare cu sifon de pardoseală şi cu clapetă antiretur.

475. Eficienţa procesului de spălare şi dezinfecţie este verificată periodic prin teste microbiologice ale rufelor curate şi ale suprafeţelor de lucru, conform procedurilor aprobate.

476. Ambalarea rufelor curate se realizează în saci/folii de protecţie curate, de unică folosinţă sau refolosibile, dezinfectate şi etichetate corespunzător cu data spălării şi cu secţia de destinaţie.

477. Transportul rufelor curate şi murdare se realizează cu cărucioare speciale, diferenţiate vizual, confecţionate din materiale uşor de curăţat şi de dezinfectat.

478. Spălătoria dispune de proceduri documentate pentru controlul eficacităţii ciclurilor de spălare şi dezinfectare, inclusiv monitorizarea parametrilor de temperatură, a duratei şi concentraţiei dezinfectanţilor, conform instrucţiunilor producătorului.

479. Personalul din cadrul serviciului de spălătorie este echipat cu îmbrăcăminte de protecţie adecvată (halate impermeabile, mănuşi, măşti, încălţăminte de protecţie, ochelari, după caz), diferenţiată în funcţie de zona de lucru (rufe murdare/rufe curate), pentru a preveni contaminarea încrucişată şi pentru a asigura siguranţa individuală. Echipamentele se schimbă ori de câte ori este necesar şi se dezinfectează conform protocoalelor interne.

480. Spălătoria este dotată cu sistem de ventilaţie separat, cu extracţie mecanică, care asigură evacuarea aburului şi a mirosurilor, fără a afecta zonele adiacente sau alte spaţii medicale.

481. Echipamentele din spălătorie sunt supuse igienizării regulate, iar spălătoria deţine registrul de mentenanţă tehnică şi de igienizare a utilajelor.

482. În cazul în care prestatorul de servicii medicale nu dispune de spălătorie proprie, activităţile de spălare, dezinfectare, uscare, călcare, reparare şi livrare a rufelor se asigură prin contractarea unor servicii specializate.

483. Prestatorul de servicii medicale are responsabilitatea de a monitoriza calitatea serviciilor externalizate prin proceduri interne de evaluare şi audit.

Secţiunea a 19-a

Depozitul central

484. În cadrul prestatorilor de servicii medicale se organizează un spaţiu centralizat pentru depozitarea materialelor.

485. Depozitul central este conceput şi amenajat în conformitate cu cerinţele de siguranţă, de funcţionalitate şi de igienă sanitară.

486. Se recomandă ca depozitul central de materiale să fie amplasat într-o construcţie separată faţă de clădirea principală a unităţii sanitare.

487. În cazul utilizării unor spaţii existente, acestea sunt amenajate astfel încât să respecte integral cerinţele funcţionale şi de siguranţă specifice activităţii de depozitare.

488. Pentru spaţiile amenajate în subsoluri tehnice se asigură hidroizolarea eficientă şi termoizolarea corespunzătoare a conductelor care le traversează.

489. Depozitarea materialelor se realizează într-o singură încăpere de dimensiuni adecvate sau în mai multe încăperi specializate, dotate cu mobilierul corespunzător categoriilor de materiale.

490. Materialele sanitare se depozitează distinct faţă de cele nesanitare, în spaţii separate.

491. Spaţiile de depozitare se echipează cu utilaje frigorifice pentru păstrarea materialelor care necesită temperaturi controlate.

492. Se implementează măsuri pentru protecţia materialelor sensibile la radiaţii solare.

493. Temperatura şi umiditatea se monitorizează şi se menţin în limite adecvate, în funcţie de specificul materialelor depozitate.

494. Spaţiile sunt prevăzute cu sisteme de ventilaţie naturală şi/sau mecanică, care asigură calitatea aerului interior.

495. Depozitul central este prevăzut cu sistem de control al accesului, permiţând intrarea doar a personalului autorizat.

496. Se implementează proceduri standardizate pentru recepţia, înregistrarea, inventarierea şi distribuţia materialelor către compartimentele/unităţile solicitante.

497. Se asigură evidenţa clară a termenelor de valabilitate pentru materialele sanitare, cu un sistem de rotaţie a stocurilor conform principiului "primul intrat – primul ieşit" (FIFO).

498. Spaţiile sunt prevăzute cu sisteme de protecţie împotriva incendiilor, inclusiv detectoare de fum, stingătoare şi sisteme de alarmă, conform reglementărilor naţionale privind securitatea la incendiu.

499. Materialele periculoase (de ex., substanţele inflamabile, toxice sau corozive) se depozitează separat, în spaţii special amenajate şi semnalizate corespunzător, cu respectarea prevederilor Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice.

500. Depozitul este prevăzut cu rampă de încărcare-descărcare şi cu zonă-tampon pentru recepţia şi verificarea mărfurilor livrate.

501. Pentru a preveni contaminarea, rafturile şi materialele nu se amplasează direct pe podea, ci pe suporţi metalici sau palete, lăsând un spaţiu de minimum 10-15 cm faţă de pardoseală.

502. În depozit se asigură un sistem periodic de igienizare şi deratizare/dezinsecţie conform unui plan de igienă aprobat.

503. Se prevăd spaţii auxiliare, după caz, cum ar fi birou pentru gestionarul depozitului, spaţiu pentru arhivarea documentelor de gestiune, grup sanitar pentru personalul tehnic.

Secţiunea a 20-a

Calculul suprafeţelor în saloanele cu două şi mai multe paturi

504. Calculul suprafeţelor în saloanele cu două şi mai multe paturi pentru instituţiile de asistenţă medicală spitalicească se face în conformitate cu tabelul 1.

Tabelul 1

505. Suprafeţele încăperilor în secţiile cu saloane ale prestatorilor sunt menţionate în tabelul 2.

Tabelul 2

Secţiunea a 21-a

Norme privind asigurarea condiţiilor generale de igienă în cadrul

prestatorilor de servicii de asistenţă medicală primară şi specializată

506. Spaţiile destinate prestării serviciilor de asistenţă medicală primară vor include în mod obligatoriu: sală de examinare ginecologică, sală de imunizări, registratură, arhivă, grup sanitar, spaţiu pentru stocarea deşeurilor medicale, inclusiv spaţiu tehnic/spălătorie şi de depozitare.

507. Sala (holul) de aşteptare este amenajată astfel încât să asigure un spaţiu de minimum 1,5-2 m² pentru fiecare loc de şedere. Holul poate fi comun pentru mai multe cabinete de medicină de familie.

508. Cabinetul de consultaţii al medicului de familie are o suprafaţă de minimum 9 m² şi este dotat cu chiuvetă racordată la reţeaua de apă caldă şi rece.

509. Sala de tratamente din cadrul asistenţei medicale primare, cu o suprafaţă de minimum 9 m², este amenajată special şi dotată cu chiuvetă cu apă caldă şi rece, lampă bactericidă, psihrometru, dulap pentru medicamentele destinate urgenţelor medicale, boxe pentru colectarea deşeurilor periculoase şi menajere. În cazul utilizării comune a mai multe cabinete de medicină de familie, suprafaţa minimă este suplimentată cu câte 3 m² pentru fiecare cabinet în plus, fără a depăşi 21 m² în total.

510. Cabinetul medicului de familie dispune de un grup sanitar destinat pacienţilor, cu acces din sala (holul) de aşteptare, distinct de cel destinat personalului medical, dotat cu bare pentru persoanele cu handicap locomotor. Mai multe cabinete pot utiliza în comun grupuri sanitare, cu condiţia asigurării unei capacităţi corespunzătoare.

511. În localităţile rurale în care nu este posibilă racordarea la reţeaua publică de canalizare, grupul sanitar este conectat la o fosă septică, conform reglementărilor în domeniu.

512. În cadrul prestatorilor de asistenţă medicală primară se amenajează sală de vaccinări cu suprafaţă de minimum 10 m².

513. Prestarea serviciilor de asistenţă medicală primară şi specializată are loc în încăperi distincte, cu suprafeţe minime prevăzute în anexă.

514. Cabinetul de proceduri în care se efectuează prelevări de probe biologice (sânge, secreţii) în scop diagnostic dispune de un spaţiu separat, racordat la apă şi canalizare, fiind prezente paravane/separatoare pentru asigurarea intimităţii persoanelor.

515. Personalul medical beneficiază de spaţii amenajate pentru vestiare, cu dotările corespunzătoare; numărul şi dimensiunea vestiarelor se stabilesc în funcţie de numărul personalului activ simultan.

516. În măsura posibilităţilor, în spaţiile destinate cabinetelor medicului de familie se asigură circuite separate pentru pacienţii adulţi şi pentru copii, prin programarea acestora la ore diferite.

517. Accesul în incinta cabinetului medicului de familie este asigurat şi pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii, conform reglementărilor privind accesibilitatea.

518. Spaţiile administrative ale prestatorului de asistenţă medicală primară sunt separate fizic de cele destinate activităţilor medicale.

519. Cabinetele în care se efectuează proceduri minim invazive, proceduri parenterale sau tratamente care necesită supraveghere medicală de scurtă durată se completează cu o încăpere destinată supravegherii pacienţilor, dotată cu paturi, cu suprafaţa de minimum 7 m²/pat.

520. Componenţa şi suprafeţele recomandate ale încăperilor specializate din cadrul instituţiilor medicale respectă prevederile anexei.

521. Cabinetele medicale specializate, indiferent de forma de proprietate (publice sau private), includ următoarele spaţii: sală de aşteptare, cabinet de consultaţii, sală de tratamente, grup sanitar pentru vizitatori, vestiar şi grup sanitar pentru personalul medical, cameră sanitară, precum şi, după caz, spaţiu pentru sterilizare şi spaţiu pentru stocarea temporară a deşeurilor medicale.

Secţiunea a 22-a

Staţionarul de zi

522. Staţionarul de zi reprezintă o formă de internare prin care se asigură asistenţă medicală specializată, curativă şi de recuperare, în regim de zi, pe durata a maximum 12 ore. În acest interval se efectuează, sub supraveghere medicală, examinări, investigaţii, tratamente şi alte acte terapeutice. Aceste structuri sunt destinate pacienţilor care nu necesită internare continuă, dar ale căror afecţiuni nu pot fi tratate în ambulatoriu.

523. În cadrul spitalelor, staţionarele de zi pot fi organizate unitar şi/sau pe grupe de specialitate (medicale şi chirurgicale), având sau nu legătură cu secţiile de spitalizare continuă, cu respectarea următoarelor cerinţe:

523.1. amplasarea separată faţă de zona de spitalizare continuă, cu acces facil la ambulatoriu, la serviciul de urgenţă şi la laboratoarele de investigaţii şi de tratamente;

523.2. organizarea unei zone de aşteptare pentru pacienţi şi însoţitori;

523.3. respectarea cerinţelor spaţial-funcţionale prevăzute în prezentul Regulament.

524. În cazul spitalelor pavilionare, staţionarul de zi poate fi organizat la parterul sau etajul I al clădirilor în care funcţionează secţiile corespunzătoare, cu separare clară faţă de zona de spitalizare continuă.

525. Staţionarul de zi include, în funcţie de profil şi de capacitate, următoarele spaţii:

525.1. cabinet(e) pentru consultaţii medicale;

525.2. săli de aşteptare distincte pentru adulţi şi copii;

525.3. post de lucru pentru asistenţii medicali;

525.4. saloane şi rezerve pentru tratament;

525.5. sală de tratamente şi pansamente;

525.6. sală pentru mici intervenţii sau operaţii (după caz);

525.7. salon ATI/postanestezic (după caz);

525.8. acces la structuri paraclinice proprii sau prin conexiuni directe;

525.9. punct de recoltare pentru probele biologice;

525.10. spaţiu cu hotă cu flux laminar pentru oncologie medicală (după caz);

525.11. bloc alimentar;

525.12. grupuri sanitare pentru pacienţi;

525.13. grupuri sanitare pentru personal;

525.14. spaţii pentru materiale sanitare şi consumabile;

525.15. spaţii pentru depozitarea lenjeriei curate şi murdare;

525.16. spaţiu pentru depozitarea temporară a deşeurilor periculoase;

525.17. spaţiu pentru ustensilele de curăţenie;

525.18. vestiare pentru pacienţi, dacă saloanele nu includ aceste facilităţi;

525.19. serviciu pentru internarea şi externarea pacienţilor;

525.20. dotări minime pentru acordarea primului ajutor şi, după caz, contract cu o unitate de profil pentru situaţii de urgenţă.

526. În cazul în care staţionarul de zi este parte integrantă a unei unităţi sanitare cu paturi de spitalizare continuă, următoarele spaţii pot fi utilizate în comun: sala de tratamente, salonul ATI, punctul de recoltare, blocul alimentar, spaţiile pentru materialele sanitare şi spaţiile pentru lenjerie.

527. Staţionarele de zi trebuie dotate cu spaţii şi echipamente care asigură condiţii igienico-sanitare şi antiepidemice optime, cu separarea fluxurilor "curate" şi "murdare".

528. Capacitatea maximă a unui salon în staţionarul de zi nu trebuie să depăşească patru paturi.

529. Componenţa şi suprafeţele spaţiilor se stabilesc în funcţie de profilul serviciilor oferite, de capacitatea totală şi de specificul local.

530. Staţionarele de zi din cadrul centrelor de îngrijiri paliative (hospice) pot avea o organizare flexibilă, neconvenţională, inclusiv fără saloane, dacă profilul activităţii o permite.

531. În hospice-uri se prevăd spaţii rezervate pentru vizite, pentru dialog între pacienţi şi familiile acestora şi pentru interacţiunea cu personalul medical.

532. Secţia de fizioterapie poate fi utilizată în comun atât de pacienţii staţionarului de zi, cât şi de cei ai ambulatoriului.

533. Intrările către secţia de reabilitare sunt separate pentru pacienţii staţionarului de zi şi pentru cei ai ambulatoriului, pentru evitarea intersectării fluxurilor.

Secţiunea a 23-a

Normele privind asigurarea condiţiilor generale de igienă în cadrul

prestatorilor de servicii medicale prin asistenţă medicală mobilă

534. Prestarea serviciilor de asistenţă medicală prin cabinete şi unităţi medicale mobile este permisă în scopul asigurării accesului populaţiei, în special în zonele rurale, izolate, slab deservite medical sau în contexte de mobilizare pentru intervenţii de sănătate publică. Aceste servicii se realizează cu respectarea normelor igienico-sanitare prevăzute de prezentul Regulament, precum şi a cadrului normativ privind organizarea şi funcţionarea prestatorilor de servicii medicale.

535. Cabinetele şi unităţile medicale mobile pot fi organizate şi operate de către instituţii medicale publice sau private, în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare eliberate de Agenţie, cu respectarea cerinţelor minime de dotare, de igienă şi de siguranţă pentru pacienţi şi personal.

536. Cabinetele şi unităţile medicale mobile pot suferi adaptări structurale ale circuitelor şi ale racordării la utilităţi, în scopul asigurării unei funcţionalităţi optime, cu respectarea legislaţiei în domeniu şi în limitele posibilităţilor tehnico-constructive ale spaţiului. Agenţia poate acorda, la cerere, asistenţă tehnică de specialitate privind organizarea circuitelor funcţionale. Orice modificare a structurii spaţiilor autorizate anterior trebuie notificată Agenţiei cu minimum 30 de zile înainte de efectuare.

537. Cabinetul medical mobil trebuie să dispună de un spaţiu de minimum 7 m², iar unitatea medicală mobilă (cu minimum două cabinete) – de cel puţin 13 m². Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de acces pentru persoanele cu dizabilităţi (rampă, elevator, platformă), conform prevederilor legale. Amplasarea se face în zone accesibile populaţiei, neexpuse riscurilor de inundaţii sau alunecărilor de teren.

538. Componenţa minimă a unui cabinet sau a unei unităţi medicale mobile trebuie să includă:

538.1. sală de tratamente – minimum 6 m²;

538.2. spaţiu de depozitare – minimum 1 m²;

538.3. compartiment pentru recoltarea probelor biologice, dacă este cazul;

538.4. aparatură pentru sterilizarea instrumentarului, dacă este cazul;

538.5. instrumentar medical corespunzător;

538.6. chiuvetă cu apă curentă caldă şi rece;

538.7. sistem pentru lanţul frig: geantă izotermă cu termometru pentru transportul vaccinurilor şi ladă frigorifică cu termometru pentru probele biologice, dacă este cazul.

539. Dotarea minimă obligatorie se stabileşte în funcţie de specialitatea medicală desfăşurată, cu respectarea prevederilor prezentului Regulament.

540. Sala de tratamente trebuie să fie organizată astfel încât să permită amplasarea echipamentelor specifice.

541. Compartimentul pentru recoltarea probelor trebuie:

541.1. să asigure spaţiul necesar echipamentelor şi personalului;

541.2. să permită desfăşurarea activităţii simultane a două persoane în poziţie verticală;

541.3. să reducă riscurile de rănire;

541.4. să fie dotat cu sistem de climatizare şi cu ladă frigorifică conectabilă la sursă de 220 V.

542. În cazul în care nu se utilizează purificator de aer cu UV, sterilizarea trebuie efectuată într-un spaţiu distinct. Dacă spaţiul este minim, sterilizarea se efectuează doar când cabinetul este închis şi decontaminat. În lipsa spaţiului propriu de sterilizare, se permite contractarea unei unităţi autorizate, cu obligativitatea asigurării unui spaţiu separat de depozitare pentru instrumentarul contaminat.

543. Autovehiculul utilizat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

543.1. etanşarea eficientă a tuturor deschiderilor împotriva infiltrării apei;

543.2. suprafeţele interioare lavabile, rezistente la dezinfectanţi, acizi, radiaţii, fără asperităţi;

543.3. interdicţia utilizării mochetelor şi tavanelor false poroase;

543.4. podele cu scurgeri şi margini rotunjite la îmbinările cu pereţii;

543.5. ventilaţie asigurată cu cel puţin 20 de înlocuiri de aer pe oră, în regim staţionar;

543.6. sistem de răcire eficient pentru compartimentul de recoltare;

543.7. pentru cabinetele dotate cu echipamente radiologice, se vor obţine avizele necesare privind amplasarea şi funcţionarea, respectând normele de radioprotecţie şi control individual al expunerii.

544. Cabinetele şi unităţile medicale mobile trebuie să respecte următoarele cerinţe igienico-sanitare:

544.1. asigurarea cu apă potabilă din surse conforme, verificată periodic;

544.2. asigurarea apei calde conform standardelor în domeniu;

544.3. racordarea la reţeaua de canalizare sau, în lipsa acesteia, dotarea cu rezervor pentru apele uzate;

544.4. colectarea, depozitarea şi evacuarea deşeurilor medicale în conformitate cu Regulamentul sanitar privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.696/2018, şi cu un plan de minimizare a deşeurilor;

544.5. ventilaţie naturală şi/sau artificială eficientă;

544.6. iluminare naturală şi/sau artificială corespunzătoare;

545.7. limitarea zgomotului şi asigurarea antifonării;

544.8. dotarea cu materiale pentru curăţenie;

544.9. utilizarea exclusivă a dezinfectanţilor, antisepticelor şi decontaminanţilor înregistraţi/autorizaţi conform reglementărilor în vigoare;

544.10. asigurarea echipamentului de protecţie pentru întregul personal, în conformitate cu Reglementarea tehnică privind echipamentele individuale de protecţie, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.108/2022.

Anexă

la Regulamentul sanitar privind condiţiile

de igienă pentru prestatorii de servicii medicale

Componenţa şi suprafeţele recomandate

pentru încăperile specializate