426/04.04.95 Legea contabilităţii

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E A

contabilităţii

nr. 426-XIII  din  04.04.1995

 (în vigoare 25.05.1995) 

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.87-90 art.398 din 23.05.2003

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.28 art.321 din 25.05.1995

* * *

Abrogat: 01.01.2008

Legea R.Moldova nr.113-XVI din 27.04.2007

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – Prezenta lege stabileşte principiile metodologice unice ale contabilităţii şi rapoartelor financiare, modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmire şi prezentare a rapoartelor financiare.

Art.2. – Noţiunile utilizate în prezenta lege au următorul înţeles:

operaţiuni economice – cazuri ale activităţii de întreprinzător şi ale altor activităţi care influenţează asupra situaţiei financiare a agentului economic, instituţiei bugetare, adică asupra situaţiei patrimoniului, capitalului, obligaţiilor şi rezultatelor financiare ale acestora;

documente justificative – acte întocmite în scris, care adeveresc sau autentifică operaţiunile economice, inclusiv dispoziţiile şi permisiunile conducerii (proprietarului) agentului economic, instituţiei bugetare privind realizarea lor;

inventariere – controlul şi autentificarea documentară a existenţei şi situaţiei bunurilor materiale, altor bunuri, decontărilor şi obligaţiilor (datoriilor) agentului economic, instituţiei bugetare, precum şi evaluarea valorică a patrimoniilor;

cont contabil – unitate de bază, conform căreia se grupează şi se păstrează informaţia despre operaţiunile economice şi altă informaţie a contabilităţii;

conturi sintetice – reflectarea generalizată a operaţiunilor economice în valoare bănească;

conturi analitice – reflectarea detaliată a mijloacelor şi surselor atît în valoare bănească, cît şi numerică;

evidenţă sintetică şi analitică – evidenţă care se ţine respectiv pe conturile sintetice şi analitice;

plan de conturi contabile – totalitatea de conturi sintetice ale contabilităţii, stabilite în mod condiţionat conform anumitor criterii;

partidă dublă – înscriere a fiecărei operaţiuni economice în expresie bănească concomitent la debitul unui cont şi creditul altui cont în aceeaşi sumă;

partidă simplă – reflectare unilaterală a operaţiunii economice conform metodei "intrare-ieşire";

registre contabile – tabele întocmite în mod special (jurnal-order, situaţie, tabel de calcul), în care se efectuează înregistrările contabile despre operaţiunile economice pe conturi;

standard contabil – document normativ care stabileşte reguli obligatorii sau recomandări pentru ţinerea contabilităţii în dezvoltarea prevederilor prezentei legi;

obligaţie financiară şi creditară – obligaţiile (împrumuturile primite, hîrtiile de valoare de credit, cambiile acordate etc.) care trebuie plătite în decursul unui ciclu operaţional normal (obişnuit) sau al unui an, dacă acest ciclu este mai mare de un an. Obligaţiile cu termenul mai mare de un an se clasifică la obligaţii pe termen lung;

patrimoniu – totalitatea activelor circulante şi extracirculante ale întreprinderii;

raport financiar – informaţie financiară sistematizată privind factorii ce influenţează activitatea agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului, reflectînd datele evidenţei contabile, furnizînd utilizatorilor de informaţie date despre starea financiară, indicatorii activităţii şi fluxul mijloacelor băneşti pentru perioada de gestiune.

bilanţ contabil – formă a raportului financiar care caracterizează situaţia patrimonială şi financiară a agentului economic, instituţiei bugetare la finele ultimei zile a perioadei gestionare.

Art.3. – Contabilitatea reprezintă un sistem complex de evidenţă, informare şi gestiune în baza căruia se determină indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor, altor documente utilizate în vederea calculării şi achitării impozitelor, efectuării decontărilor. Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului prelucrării, stocării şi analizei rezultatelor obţinute, contabilitatea trebuie să asigure:

a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire la patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, decontările, obligaţiile, drepturile şi rezultatele obţinute, utilizate atît pentru necesităţile proprii, cît şi în relaţiile cu acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane fizice şi juridice;

b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, procedeelor de prelucrare utilizate şi al exactităţii datelor contabile;

c) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului naţional, executării bugetului, precum şi întocmirii raportului financiar pe ansamblul economiei naţionale.

Art.4. – Obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie bunurile mobile şi imobile, reflectate în expresie naturală şi bănească, bunurile cu potenţial economic, mijloacele băneşti, hîrtiile de valoare, drepturile şi obligaţiile patrimoniale, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute, precum şi circulaţia şi modificările intervenite în urma efectuării operaţiunilor patrimoniale.

Art.5. – (1) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, denumite în continuare agenţi economici, instituţiile bugetare, avocaţii şi notarii sînt obligaţi să organizeze şi să ţină contabilitate proprie în modul stabilit de prezenta lege şi de actele normative respective.

(2) Conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul sînt obligaţi să numească prin ordin persoanele responsabile, în procesul exercitării funcţiilor lor, de organizarea, primirea, transmiterea şi păstrarea documentelor întocmite în cursul activităţii agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului, precum şi să determine tipurile de documente care se elaborează în cadrul activităţii ştiinţifice, tehnice şi de producţie.

Art.6. – Contabilitatea se ţine în limba de stat. Alte cazuri se reglementează conform legislaţiei în vigoare.

Art.7. – Contabilitatea se ţine în monedă naţională. Evidenţa stocurilor de producţie, mărfurilor şi altor valori materiale, în locurile păstrării lor, se ţine în expresie numerică. În anumite subdiviziuni structurale ale agenţilor economici din comerţ şi din alimentaţia publică se admite ţinerea evidenţei numai în expresie bănească.

Art.8. – Deţinerea de valori materiale şi mijloace băneşti sub orice formă şi cu orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţiuni patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate, sînt interzise.

Art.9. – Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă metodologia contabilităţii, planurile de conturi unice, modelele registrelor contabile şi formularele rapoartelor financiare, normele metodologice privind întocmirea acestora, precum şi standardele contabile, care constituie titluri executorii pentru persoanele menţionate la art.5.

Art.10. – În sistemul bancar planurile de conturi şi actele normative contabile se elaborează şi se aprobă de către Banca Naţională a Moldovei de comun acord cu Ministerul Finanţelor.

Art.11. – Departamentul Statisticii de comun acord cu Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă formele tip ale documentelor justificative şi modul lor de întocmire.

Art.12. – Actele normative, care reglementează modul ţinerii contabilităţii şi rapoartelor financiare, elaborate de autorităţile administraţiei publice şi de organizaţiile obşteşti, trebuie să fie coordonate cu subdiviziunea Ministerului Finanţelor, care coordonează metodologia contabilităţii şi rapoartelor financiare,, şi publicate în modul stabilit.

Art.13. – În scopul dezbaterii şi elaborării propunerilor privind chestiunile contabilităţii şi rapoartelor financiare cu caracter problematic, pe lîngă Ministerul Finanţelor activează Consiliul metodologic consultativ, atribuţiile şi componenţa căruia sînt aprobate de Guvern.

Capitolul II

REGULILE DE BAZĂ ALE CONTABILITĂŢII ŞI ÎNTOCMIRII

RAPOARTELOR FINANCIARE

Art.14. – (1) Agenţii economici, avocaţii, notarii sînt obligaţi să ţină contabilitatea în conformitate cu prezenta lege, cu standardele naţionale de contabilitate, cu politica de contabilitate acceptată.

(2) Agenţii economici, avocaţii, notarii pot utiliza, pentru ţinerea contabilităţii, partida simplă dacă:

a) activitatea lor este bazată pe munca individuală a membrilor unei familii, iar numărul mediu anual de angajaţi atraşi din exterior nu va depăşi numărul mediu anual al acestor membri;

b) volumul anual al vînzărilor nete sau valoarea totală de bilanţ a mijloacelor fixe nu va depăşi limita stabilită de Guvern.

(3) Agenţii economici, avocaţii, notarii pot utiliza, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat al partidei duble dacă numărul mediu anual de angajaţi, volumul anual al vînzărilor nete şi valoarea totală a bilanţului nu vor depăşi limitele stabilite de Guvern.

(4) Agenţii economici, avocaţii, notarii care nu cad sub incidenţa alin.(2) şi (3) vor utiliza, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul complet al partidei duble.

(5) Agenţii economici, avocaţii, notarii care au dreptul să utilizeze, pentru ţinerea contabilităţii, partida simplă pot opta pentru sistemul simplificat sau complet al partidei duble, iar cei care au dreptul să utilizeze, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat al partidei duble pot opta pentru sistemul complet al partidei duble.

(6) Condiţiile şi modul de ţinere a evidenţei activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) conform partidei simple se stabilesc de Guvern.

(7) Dacă agentul economic, avocatul, notarul care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, partida simplă sau sistemul simplificat al partidei duble vor depăşi, timp de 2 ani consecutivi, limitele prevăzute la alin.(2) sau (3), acest agent, avocat, notar vor fi obligaţi să schimbe modul de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a rapoartelor financiare pentru următoarele perioade.

(8) Dacă agentul economic, avocatul, notarul care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat sau complet al partidei duble nu va depăşi, timp de 2 ani consecutivi, limitele prevăzute la alin.(2) sau (3), acest agent, avocat, notar îşi va putea schimba modul de ţinere a contabilităţii şi de prezentare rapoartelor financiare pentru următoarele perioade.

Art.15. – (1) Pentru a ţine contabilitatea este necesar de a asigura:

a) confirmarea documentară, argumentarea juridică, plenitudinea şi continuitatea înregistrării în contabilitate a tuturor operaţiunilor economice în perioada gestionară;

b) corectitudinea atribuirii veniturilor la perioada gestionară, în care ele au fost obţinute, şi cheltuielilor incluse în componenţa cheltuielilor de fabricare şi circulaţie, la perioada gestionară, în care ele au fost efectuate, indiferent de perioada achitării lor;

c) identitatea datelor evidenţei analitice, totalurilor şi soldurilor pe conturile evidenţei sintetice, precum şi identitatea totalurilor şi soldurilor debitoare şi creditoare la data de întîi a fiecărei luni;

d) invariabilitatea politicii de contabilitate (metodologia de înregistrare a operaţiunilor economice) pe întreg parcursul anului gestionar.

(2) Modificările politicii de contabilitate pot fi posibile în cazurile:

a) modificărilor situaţiei economice, inclusiv ca urmare a adoptării unei noi legislaţii sau perfecţionării celei în vigoare (interzicerea sau limitarea unei sau altei activităţi, modificarea condiţiilor contractelor încheiate cu consumatorii, restructurarea surselor de formare a resurselor financiare, înăsprirea sau liberalizarea regimului de impozitare etc.);

b) modificărilor în sistemul normativ de reglare a contabilităţii;

c) elaborării unor noi procedee şi metode de ţinere a contabilităţii.

(3) Atît politica de contabilitate, cît şi modificările ei se legalizează prin dispoziţie (ordin), indicîndu-se data aplicării.

(4) Modificările politicii de contabilitate a agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului, care au intervenit pe parcursul anului gestionar, precum şi pe parcursul anului gestionar comparativ cu anul precedent celui gestionar, urmează să fie explicate în raportul financiar.

Capitolul III

DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE

Art.16. – Drept bază pentru înscriere în registrele contabile servesc documentele justificative, întocmite la momentul efectuării operaţiunii economice, iar dacă aceasta e imposibil – nemijlocit după sfîrşitul operaţiunii. Agenţii economici, instituţiile bugetare, avocaţii, notarii utilizează forme tip de documente justificative, aprobate de Departamentul Statisticii. Pentru unele cazuri se aplică forme elaborate de sine stătător.

Art.17. – Răspunderea pentru asigurarea controlului asupra operaţiunilor economice efectuate şi înregistrarea lor în documentele justificative o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul.

Art.18. – Documentele de casă, bancare şi de decontare, obligaţiile financiare şi creditare se semnează de două persoane cu drept de semnare conform listei specimenelor, semnate de conducătorul şi contabilul-şef ai agentului economic, instituţiei bugetare: prima semnătură – a conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare sau a adjuncţilor lui, a doua – a şefului serviciului contabil (adjuncţilor lui) sau a reprezentantului autorizat al unei firme de audit căreia, conform contractului, i s-au încredinţat funcţiile serviciului contabil al agentului economic, instituţiei bugetare. În fondurile de investiţii şi companiile fiduciare de tip trast, unde funcţiile serviciului contabil se încredinţează depozitarului, a doua semnătură pe documentele indicate revine persoanei responsabile autorizate a depozitarului. În gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi în cazul agenţilor economici cu statut de persoană fizică, în lipsa postului de contabil, ambele semnături pe documentele menţionate se efectuează de proprietar sau de persoanele autorizate prin hotărîre a fondatorilor şi se confirmă, de regulă, cu ştampila agentului economic. Avocaţii şi notarii, în lipsa funcţiei de contabil, efectuează ambele semnături pe documentele menţionate şi le certifică cu ştampila lor.

Art.19. – Documentele ce servesc drept bază pentru primirea şi eliberarea valorilor materiale, mijloacelor băneşti, precum şi pentru efectuarea operaţiunilor de decontare, îndeplinirea obligaţiilor creditare şi financiare, contractelor economice, a căror onorare urmează să se facă din contul fondurilor cu destinaţie specială şi altor surse de finanţare, fără semnătura şefului serviciului contabil, sînt considerate nevalabile pentru executori.

Art.20. – Operaţiunile ce ţin de primirea şi eliberarea valorilor materiale şi altor obiecte de patrimoniu, precum şi a mijloacelor băneşti, se întocmesc sub formă de document justificativ, iar persoanele fizice şi reprezentanţii persoanelor juridice participante primesc copia documentului justificativ pregătită conform legislaţiei. Obligaţia asigurării cu copii a participanţilor la operaţiunea economică revine agentului economic, instituţiei bugetare care efectuează operaţiunea.

Art.21. – (1) Documentele justificative, inclusiv purtătorii de informaţie pe hîrtie sau automată, trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului; data întocmirii; conţinutul operaţiunii economice; unităţile de măsură ale operaţiunii economice (în expresie naturală şi bănească); denumirea agentului economic, funcţia şi numele persoanelor responsabile pentru efectuarea operaţiunii economice şi întocmirea ei corectă; semnăturile personale şi lizibile ale acestora.

(2) În funcţie de natura operaţiunii economice şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei, în documentele justificative pot fi incluse elemente suplimentare în modul stabilit.

Art.22. – (1) Nu sînt admise corectări nestipulate în documentele justificative şi în registrele contabile. Corectarea greşelii trebuie să fie confirmată documentar prin semnătura persoanelor care semnează documentul, cu indicarea datei corectării.

(2) Nu se admit corectări în documentele băneşti de casă şi bancare.

Art.23. – Responsabilitatea pentru întocmirea la timp şi calitativă a documentelor justificative, pentru autenticitatea datelor ce se conţin în ele, precum şi pentru transmiterea lor în termenele stabilite în contabilitate, conform registrului de predare-preluare a documentelor, pentru înregistrare contabilă, o poartă persoanele care întocmesc şi semnează aceste documente.

Art.24. – Termenele de păstrare şi modul de transmitere a documentelor justificative se stabilesc prin ordinul conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare sau de către avocat, notar, în conformitate cu cerinţele stabilite de Serviciul de Stat de Arhivă.

Art.25. – Documentele justificative, registrele contabile, rapoartele financiare contabile se îndeplinesc cu stilou sau pix şi sînt supuse păstrării obligatorii în conformitate cu modul stabilit. Răspunderea pentru asigurarea păstrării lor în arhivă o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare.

Art.26. – Pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor contabile solicită reconstituirea acestora în termen de 2 luni de la constatare.

Capitolul IV

REGISTRELE CONTABILE

Art.27. – Informaţia care se conţine în documentele justificative, necesară pentru înregistrarea contabilă, este acumulată în documentele de stocare şi sistematizată în registrele contabile în baza formulelor contabile. Informaţia despre operaţiunile economice efectuate într-o perioadă anumită de timp se trece în raportul financiar.

Art.28. – Registrele contabile se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate, astfel încît să permită în orice moment identificarea şi controlul operaţiunilor economice efectuate.

Art.29. – Persoanele fizice şi juridice, inclusiv avocaţii şi notarii, care utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor sînt obligate să asigure respectarea normelor contabile, stocarea şi păstrarea sub forma suporţilor tehnici a datelor înregistrate în contabilitate, precum şi controlul lor. Informaţia rezultativă de la purtătorii de informaţie automată se întocmeşte sub formă de documente de ieşire.

Art.30. – Unităţile de informatică poartă răspundere pentru prelucrarea cu exactitate a datelor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.

Capitolul V

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

Art.31. – Organizarea contabilităţii ţine de împuternicirile agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului. Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul.

Art.32. – Conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul sînt obligaţi să creeze condiţii necesare pentru ţinerea corectă a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea la termen a raportului financiar, să asigure executarea riguroasă de către toate subdiviziunile şi serviciile, care au atribuţie la evidenţă, a cerinţelor şefului serviciului contabil privitor la modul de întocmire a documentelor şi furnizare a informaţiei pentru evidenţă.

Art.33. – (1) Persoanele fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător, precum şi instituţiile bugetare, organizează, ţin contabilitatea şi întocmesc rapoartele financiare prin intermediul şefului serviciului contabil, contabilului-şef, directorului financiar-contabil, care de regulă trebuie să aibă studii superioare sau medii de specialitate.

(2) La agenţii economici funcţiile contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare pot fi îndeplinite de o firmă de audit în bază de contract. În acest caz firma de audit nu poate confirma raportul financiar anual a agentului economic.

Art.34. – Şeful serviciului contabil asigură controlul înregistrării pe conturile contabile a tuturor operaţiunilor economice efectuate şi respectarea metodologiei contabilităţii.

Art.35. – Ordinele de angajare, transferare şi eliberare din funcţie a gestionarilor şi lucrătorilor contabilităţii se fac cu acordul serviciului contabil.

Art.36. – Şefului serviciului contabil i se interzice să primească spre executare documente privind operaţiunile economice ce contravin actelor normative, fapt despre care el informează în scris conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, avocatul, notarul. Astfel de documente se primesc spre executare numai cu indicaţiile suplimentare în scris ale conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului, cărora ulterior le revine răspunderea pentru aceasta.

Art.37. – Şeful serviciului contabil se supune nemijlocit conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului, iar în chestiunile privind metodologia contabilităţii şi rapoartelor financiare – organelor financiare raionale (municipale).

Art.38. – Cu eliberarea din funcţie a şefului serviciului contabil, toate dosarele se transmit şefului serviciului contabil nou-numit sau şefului serviciului contabil interimar, numit prin ordin de către conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare, de avocat, notar. Concomitent se efectuează controlul ţinerii contabilităţii, autenticităţii rapoartelor financiare, întocmindu-se un act, aprobat de conducătorul agentului economic instituţiei bugetare, de avocat, notar.

Capitolul VI

INVENTARIEREA

Art.39. – (1) Agenţii economici, instituţiile bugetare, avocaţii, notarii sînt obligaţi să efectueze periodic inventarierea patrimoniului, decontărilor şi obligaţiilor pentru confirmarea veridicităţii şi autenticităţii datelor contabilităţii şi rapoartelor financiare.

(2) Obiectele şi termenele de efectuare a inventarierii se stabilesc de conducerea agentului economic, instituţiei bugetare, de avocat, notar.

Art.40. – Efectuarea inventarierii este obligatorie pentru agenţii economici, instituţiile bugetare, avocaţi, notari:

a) la începutul activităţii;

b) cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului. Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, la încheierea exerciţiului financiar. În cazul agenţilor economici cu activitate complexă, inventarierea poate fi efectuată şi pînă la data de 31 decembrie, cu condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii în bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv;

c) din iniţiativa conducătorului;

d) în caz de înlocuire a gestionarului – în ziua predării-preluării gestiunii;

e) în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum şi în caz de deteriorare a bunurilor – imediat după depistarea acestora;

f) în caz de incendiu sau calamitate naturală (inundaţie, cutremur de pămînt etc.) – imediat după stingerea incendiului sau după încetarea calamităţii naturale;

g) la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de mărfuri şi materiale etc.;

h) în cazul reorganizării, lichidării sau încetării activităţii;

i) în cazul modificării preţurilor;

j) în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărîrii altor organe prevăzute de lege;

k) ori de cîte ori sînt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, ce pot fi stabilite cu certitudine numai prin inventariere.

Art.41. – Modul de efectuare a inventarierii, precum şi excepţiile de la regulile de bază de inventariere, se aprobă de Ministerul Finanţelor, cu excepţia cazurilor cînd aceste reguli se stabilesc de alte organe abilitate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art.42. – Diferenţele, depistate în timpul inventarierii şi în timpul altor controale ale bunurilor şi mijloacelor băneşti, se reglementează şi se înregistrează în evidenţa contabilă în felul următor:

a) plusurile de bunuri şi mijloace băneşti, precum şi diferenţele valorice favorabile, obţinute în urma compensării lipsurilor cu plusuri, se înregistrează ca majorare a veniturilor sau a finanţărilor;

b) lipsurile de bunuri şi mijloace băneşti se trec la cheltuielile perioadei de gestiune sau la reducerea finanţării cu sumele respective;

c) lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilităţii naturale stabilite, precum şi prejudiciile cauzate de deteriorarea bunurilor, se atribuie persoanelor vinovate, fiind evaluate la preţurile de piaţă la data depistării lipsurilor;

d) în cazul cînd nu sînt identificate persoanele vinovate, prejudiciile cauzate de deteriorarea bunurilor sau lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilităţii naturale stabilite, se trec la cheltuielile perioadei de gestiune sau la reducerea finanţării cu sumele respective.

Capitolul VII

RAPORTUL FINANCIAR

Art.43. – (1) Raportul financiar anual include bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul capitalului propriu, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, anexele la rapoartele financiare, nota explicativă la rapoartele financiare.

(2) Raportul financiar trimestrial include bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti.

Art.44. – (1) Agenţii economici, avocaţii, notarii care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat sau complet al partidei duble sînt obligaţi să întocmească rapoartele  financiare trimestriale şi anuale.

(2) Persoanele fizice, inclusiv avocaţii, notarii, întocmesc declaraţia privind veniturile reale obţinute şi cheltuielile efectuate în anul care a expirat.

(3) Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, partida simplă prezintă rapoartele financiare în modul stabilit de Guvern.

Art.45. – Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an, cu excepţia primului an de activitate, cînd acesta începe la data înregistrării agentului economic, instituţiei bugetare, avocatului, notarului.

Art.46. – Modificările raportului financiar, care se referă atît la anul în curs, cît şi la anul trecut (după aprobarea raportului financiar), se includ în raportul financiar, întocmit pe perioada gestionară, în care au fost depistate denaturări ale datelor ei.

Art.47. – În caz de încetare a activităţii persoanele fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător, precum şi instituţiile bugetare, sînt obligate, în termen de 2 luni de la data încheierii operaţiunilor de lichidare, să prezinte raportul financiar de lichidare, confirmată de o organizaţie de audit în conformitate cu legea, iar rapoartele financiare, registrele şi celelalte documente, care justifică operaţiunile economice, să le predea la arhivele statului.

Capitolul VIII

MODUL DE PREZENTARE A RAPOARTELOR FINANCIARE

Art.48. – (1) Agenţii economici, avocaţii, notarii care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat sau complet al partidei duble prezintă raportul financiar:

a) organelor financiare raionale (municipale) conform locului de înregistrare;

b) proprietarului în conformitate cu documentele constitutive (întreprinderile de stat prezintă raportul financiar organelor autorizate să administreze proprietatea de stat la cerinţa lor).

(2) Raportul financiar poate fi prezentat altor autorităţi publice, băncilor care acordă credite şi altor organizaţii interesate în baza acordului cu agentul economic.

Art.49. – (1) Agenţii economici, avocaţii, notarii care utilizează, pentru ţinerea contabilităţii, sistemul simplificat sau complet al partidei duble sînt obligaţi să prezinte:

a) raportul financiar trimestrial la termen de la data de 15 şi pînă la 25 ale lunii următoare, după trimestrul gestionar;

b) raportul financiar anual la termen de la 25 ianuarie pînă la 31 martie ale anului următor, după anul gestionar.

(2) Termenul concret de prezentare a raportului financiar se stabileşte de către organele financiare raionale (municipale), în funcţie de mărimea agentului economic.

Art.50. – Organele financiare raionale (municipale) primesc, verifică şi generalizează rapoartele financiar de la toate persoanele juridice situate în raion (municipiu), cu excepţia instituţiilor bugetare, şi prezintă Ministerului Finanţelor rapoartele financiare centralizatoare în termenele şi modul stabilite de acesta.

Art.51. – Ministerul Finanţelor asigură întocmirea raportului financiar pe ansamblul economiei naţionale şi o prezintă Guvernului în modul stabilit.

Art.52. – Obiectul principal al bilanţului pe ansamblul economiei naţionale îl constituie patrimoniul naţional, care se află în proprietate publică şi privată.

Art.53. – Raportul financiar anual a agentului economic se examinează în conformitate cu documentele constitutive şi se confirmă de o organizaţie de audit conform legislaţiei în vigoare.

Art.54. – Instituţiile bugetare şi agenţii economici ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite bugetare prezintă la organul ierarhic superior un exemplar al raportului financiar trimestrial şi anual, în termenele stabilite de acesta.

Art.55. – Ministerele, departamente şi autorităţile administraţiei publice locale prezintă rapoartele financiare trimestriale şi anuale centralizatoare, în termenele şi modul stabilite de Ministerul Finanţelor.

Capitolul IX

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI

Art.56. – Persoanele vinovate de încălcarea prezentei legi, care se eschivează de la ţinerea contabilităţii, care aplică incorect standardele şi alte acte normative privind contabilitatea, precum şi cele care falsifică premeditat raportul financiar, sînt trase la răspundere, după caz, disciplinară, materială, de avere, administrativă sau penală conform legislaţiei în vigoare.

Art.57. – Încheierea asupra corespunderii ţinerii contabilităţii standardelor aprobate şi altor acte normative sînt în drept să o facă numai organele cărora le sînt încredinţate funcţiile de organizare a contabilităţii şi de coordonare a metodologiei ei.

________________

* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial, 1998, nr.26-27, art.176.

Modificată prin:

1) Legea nr.757-XV din 21.12.2001 – Monitorul Oficial, 2002, nr.17-19, art.58;

2) Legea nr.1276-XV din 25.07.2002 – Monitorul Oficial, 2002, nr.117-119, art.958.