486/05.07.2012 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru anii 2012-2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a serviciilor

de extensiune rurală pentru anii 2012-2022

nr. 486  din  05.07.2012

 (în vigoare 13.07.2012) 

Monitorul Oficial nr.143-148 art.537 din 13.07.2012

* * *

Notă: Pe tot parcursul textului hotărîrii, cuvintele “Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele “Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”, la forma gramaticală corespunzătoare conform Hot.Guv. nr.1143 din 21.11.2018, în vigoare 18.01.2019

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru anii 2012-2022 (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.486 din 5 iulie 2012

STRATEGIA

de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru anii 2012-2022

I. INTRODUCERE

Obiectivul definitoriu al Strategiei de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru anii 2012-2022 (în continuare – Strategie) îl constituie racordarea la valorile şi standardele europene, menită să contribuie la realizarea aspiraţiei şi a obiectivului strategic al Republicii Moldova – aderarea la Uniunea Europeană.

Întrucît existenţa şi funcţionarea serviciilor de extensiune rurală reprezintă un element indispensabil pentru sistemele agricole ale statelor membre ale Uniunii Europene, prin prezenta Strategie Republica Moldova şi-a propus să realizeze trecerea, într-un interval de timp rezonabil, la un model de organizare a serviciilor de extensiune rurală bine dezvoltat, modernizat, generator de valoare adăugată înaltă, bazat pe cunoaştere şi inovare şi orientat spre îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii în mediul rural.

Dezvoltarea serviciilor de extensiune rurală în Republica Moldova s-a consolidat odată cu implementarea Proiectului “Investiţii şi Servicii Rurale” (faza I – 2002-2005 şi faza a II-a – 2006-2012), finanţat de Banca Mondială şi Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională, a căror contribuţie la fortificarea şi extinderea serviciilor de extensiune rurală a fost una directă şi substanţială.

Mai mult decît atît, problema dezvoltării serviciilor de extensiune rurală a obţinut o dimensiune strategică, fiind abordată în documente de politici atît naţionale, cît şi sectoriale. Astfel, ea a fost inclusă în Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2012-2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.289 din 7 mai 2012, precum şi în Strategia naţională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015), aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.282 din 11 martie 2008.

Prezenta Strategie descrie situaţia curentă şi defineşte problemele din domeniu, stabileşte obiectivele şi măsurile necesare a fi întreprinse, precum şi aspectele legate de impactul implementării acesteia.

II. DESCRIEREA SITUAŢIEI CURENTE

2.1. Situaţia curentă în sectorul agricol

Analiza situaţiei din sectorul agricol denotă persistenţa unor factori care pun în dificultate procesul de dezvoltare a întregului sector. Aceşti factori sînt:

a) structura fragmentată a terenurilor agricole;

b) concurenţa slabă – lipsa tehnologiilor de înaltă calitate, precum şi a cunoştinţelor în acest domeniu;

c) vulnerabilitatea agriculturii la condiţiile climaterice;

d) depopularea mediului rural (migrarea în cadrul şi peste hotarele ţării);

e) creşterea importului de produse agricole;

f) lipsa structurilor organizate şi instituţionalizate în cadrul sistemului de administrare din sectorul agricol.

Modul în care aceşti factori influenţează asupra agriculturii este prezentat în figura nr.1, ce indică descreşterea producţiei agricole, calculată în produsul intern brut pentru anii 2005-2010.

Domeniul agroalimentar constituie veriga principală a economiei ţării, ponderea acestuia, la formarea produsul intern brut în anul 2010, constituind peste 18%, inclusiv agricultura – 11,9%.

Conform datelor estimative prezentate de Biroul Naţional de Statistică, volumul producţiei agricole, în anul 2010, a constituit 19,7 mlrd.lei, ceea ce atestă o creştere, în preţuri comparabile, cu 7,9% faţă de anul precedent şi o creştere de 10,0% faţă de anul 2005.

Ţinînd cont de aceste evoluţii, obiectivul principal al prezentei Strategii este asigurarea unei creşteri în domeniul agroindustrial, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în mediul rural prin sporirea concurenţei şi a productivităţii.

Fortificarea şi extinderea reţelei de extensiune rurală au început în anul 2002, fiind îmbinate finanţarea din bugetul de stat, în mărime de 25%, ceea ce constituie cca 4 mil.lei pe an (date relevante pentru anul 2010), şi finanţarea din granturi şi alte surse, în mărime de 75%, ceea ce a constituit cca 12 mil.lei. În această ordine de idei, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului se va implica în dezvoltarea serviciilor de extensiune rurală, din punct de vedere atît strategic, cît şi financiar, iar prezentul document de politici va crea condiţiile necesare pentru întreprinderea acţiunilor de rigoare.

2.2. Structura sectorului agrar din Republica Moldova

Sectorul agrar din Republica Moldova poate fi descris din punctul de vedere al capacităţii de producţie, precum şi din punctul de vedere al tipului de proprietate, datele cu privire la structura producţiei fiind disponibile în tabelul 1. Tendinţa de bază este sporirea producţiei de origine animalieră şi reducerea producţiei de origine vegetală, ceea ce solicită o atenţie sporită pentru problemele privind creşterea animalelor şi securitatea alimentară.

Din perspectiva serviciilor de extensiune rurală şi a orientării lor comerciale, tipul de proprietate este la fel de important. Exploataţiile agricole corporative, inclusiv societăţile cu răspundere limitată, societăţile pe acţiuni, cooperativele, întreprinderile individuale şi cu alte forme de proprietate sînt în număr de aproximativ 1550, acoperind 1360 mii de hectare de teren arabil.

Exploataţiile agricole corporative sînt specializate în producerea grînelor, florii-soarelui, a sfeclei de zahăr, fructelor şi strugurilor.

Gospodăriile ţărăneşti şi gospodăriile de pe lîngă casă numără aproximativ 390 mii de unităţi, cu o suprafaţă de 910 mii de hectare (în medie 2,3 ha), în timp ce gospodăriile ţărăneşti particulare sînt în număr de 600 mii, cu o suprafaţă de 240 mii de hectare (în medie 0,4 ha).

Din punctul de vedere al orientării comerciale a gospodăriilor, distingem trei grupe: gospodării de producţie pentru consum propriu (gospodării de subzistenţă), gospodării de producţie pentru comercializare, cu o mică parte pentru consum propriu, precum şi gospodării de producţie exclusiv pentru comercializare. Astfel, în tabelul 2 este prezentată distribuirea detaliată a exploataţiilor agricole pe grupe şi după suprafaţă.

Numărul total al gospodăriilor este de 765551, dintre care aproximativ 600 mii sînt gospodării de subzistenţă.

Gospodăriile orientate spre comercializare sînt cele mai relevante pentru dezvoltarea sectorului agrar din Republica Moldova. Din numărul total de 172500 de gospodării, circa 40000 au o suprafaţă de peste 4 ha, iar circa 5300 o suprafaţă de peste 10 ha. În funcţie de structura acestor gospodării, suprafaţa lor va determina concurenţa în viitor. Cu cît mai mare este gospodăria, cu atît mai mari sînt şansele de sporire a productivităţii şi a beneficiului economiei din creşterea producţiei prin specializare. Acest fapt va influenţa gospodăriile agricole de subzistenţă, precum şi gospodăriile comerciale, micşorînd numărul acestora pînă la 100 mii de gospodării agricole comerciale şi 450 mii de gospodării agricole de subzistenţă.

În perspectivă, piaţa va fi constituită, în special, din gospodării comerciale private, al căror număr este astăzi de 175 mii, iar în 2020 va constitui 100 mii, precum şi din gospodării de subzistenţă, care, la momentul actual, predomină în sectorul rural, fiind 600 mii la număr, iar spre anul 2020 numărul acestora va constitui 450 mii.

2.3. Situaţia curentă în sistemul de extensiune rurală din Republica Moldova

Serviciul de extensiune rurală din ţară tinde să fie în concordanţă cu principiile unui sistem modern de prestare a serviciilor de consultanţă. Cele mai importante două principii de funcţionare a unei reţele moderne de extensiune rurală sînt: pe de o parte, abordarea lanţului valoric, care aduce cunoştinţe şi informaţii la toate nivelurile, de la producători pînă la piaţă, şi, pe de altă parte, cererea şi orientarea comercială a serviciilor prestate. Reţeaua de extensiune rurală trebuie să furnizeze cunoştinţele şi informaţiile solicitate de clienţi, în cele patru domenii indicate mai jos şi, în consecinţă, sistemul trebuie să acţioneze interactiv, acordînd cunoştinţe noi clientului şi reacţionînd, concomitent, la solicitările acestuia.

Abordarea lanţului valoric este prezentată în figura 2.

Complexitatea sistemului de extensiune rurală este prezentată în figura 3.

Producătorii agricoli sînt impuşi în permanenţă să corespundă diverselor cerinţe ale verigilor lanţului valoric şi aceste cerinţe conduc la creşterea cererii de servicii din partea prestatorilor serviciilor de extensiune rurală. Implementarea acestei scheme este necesară şi pentru sectorul agricol al Republicii Moldova.

Experienţa şi tradiţia tergiversează încă dezvoltarea acestui sector noncomercial, pentru remedierea situaţiei fiind necesare activităţi de informare, stimulare şi cunoaştere, care sînt acordate de reţeaua de extensiune rurală, precum şi de alte instituţii şi organizaţii, cum sînt universităţile, instituţiile de cercetare, centrele educaţionale şi altele.

2.4. Reţeaua serviciilor de extensiune rurală

Dezvoltarea de mai departe a serviciilor de consultanţă în cadrul reţelei de extensiune rurală din Republica Moldova şi obţinerea de beneficii pe seama acestora trebuie să constituie priorităţi. Reţeaua de extensiune rurală a jucat un rol important în acordarea de asistenţă producătorilor agricoli şi companiilor de procesare la elaborarea planurilor de afaceri, necesare pentru accesarea subvenţiilor în anul 2010.

Existenţa unui sistem de extensiune rurală capabil să acorde producătorilor agricoli, precum şi locuitorilor spaţiului rural sprijin pentru accesarea unor surse de finanţare şi servicii din ce în ce mai profesioniste (înregistrarea gospodăriilor ţărăneşti, aplicarea principiilor de evidenţă contabilă, servicii de instruire etc.), are o importanţă majoră pentru dezvoltarea sectorului agrar.

Mai mult decît atît, îmbunătăţirea proceselor de transfer tehnologic de la instituţiile de cercetări ştiinţifice spre reţeaua de extensiune rurală şi utilizatori va fi inclusă în planul de acţiuni pentru implementarea prezentei Strategii.

Reţeaua serviciilor de extensiune rurală din Republica Moldova a fost creată în anul 2002, fiind finanţată din bugetul de stat, de Banca Mondială, precum şi de Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională. Gestionarea reţelei în cauză este realizată, la momentul actual, de către Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală (în continuare – Agenţia).

Obiectivele actualei reţele de extensiune rurală sînt următoarele:

a) acordarea serviciilor de asistenţă şi informare a producătorilor din sectorul agroalimentar în planificarea afacerilor şi atragerea investiţiilor, precum şi în domeniul legislaţiei relevante, inclusiv forme de organizare, marketing şi management financiar;

b) familiarizarea producătorilor cu cele mai performante practici de producţie;

c) facilitarea accesului producătorilor la tehnologiile avansate şi la pieţele de desfacere prin asigurarea cu informaţii despre prestatorii de servicii, cumpărătorii şi vînzătorii de diferite bunuri şi servicii;

d) facilitarea accesului la informaţii prin organizarea diferitelor seminare, cursuri de instruire, zile în cîmp şi diferite activităţi demonstrative, colectînd, sistematizînd şi distribuind datele necesare;

e) identificarea anumitor probleme cu care se confruntă producătorii agricoli, cu soluţionarea ulterioară a acestora la nivel local, regional sau naţional;

f) colaborarea cu toate structurile implicate în sistemul de extensiune rurală.

2.5. Activităţile de bază ale reţelei de extensiune rurală pentru perioada 2002-2010

În prezent, reţeaua serviciilor de extensiune rurală are incidenţă asupra a 340 mii de exploataţii agricole, care lucrează 670 mii ha de teren agricol. Peste 77,5% dintre acestea sînt gospodării de subzistenţă, care produc doar pentru consumul propriu, pe cînd gospodăriile corporative, care produc doar pentru comercializare, sînt în număr total de 2 mii, sau 0,5%.

Gospodăriile comerciale private care produc pentru comercializare, cu o mică parte pentru consumul propriu, alcătuiesc 75 mii, sau 22 % din numărul total de exploataţii agricole.

Astfel, peste 156 mii de exploataţii agricole, sau 46,6%, sînt gospodării cu o suprafaţă mai mică de 1 ha. Gospodăriile cu o suprafaţă de peste 10 ha alcătuiesc doar 0,7% şi sînt orientate în exclusivitate spre comercializare.

Tabelul 3 reprezintă gospodăriile agricole care au beneficiat de serviciile de extensiune rurală în anul 2008, distribuite după suprafaţă.

În prezent, reţeaua serviciilor de extensiune rurală are o acoperire de 44% din întreg teritoriul ţării, ceea ce constituie 350 de primării din localităţile rurale. De serviciile în cauză beneficiază aproximativ 49% dintre gospodăriile agricole de toate categoriile.

Reţeaua serviciilor de extensiune rurală este formată din 35 de oficii regionale (prestatori de servicii contractaţi pe un termen de doi ani, pe bază de concurs), care dispun de 75 de consultanţi regionali specializaţi şi 350 de consultanţi locali, ce activează preponderent în cadrul primăriilor. Suportul şi managementul reţelei sînt realizate de Oficiul central al Agenţiei, amplasat în mun.Chişinău.

În figura 4 este prezentată evoluţia numerică a consultanţilor regionali şi locali din cadrul reţelei de extensiune rurală pe parcursul anilor 2002-2011.

Tabelul 4 arată evoluţia numerică a serviciilor prestate pe parcursul anilor de referinţă.

Referitor la beneficiarii serviciilor de extensiune rurală, figura 5 prezintă modul în care a evoluat numărul de beneficiari ai acestor servicii, perioada de referinţă fiind 2002-2011.

Bugetul reţelei Agenţiei pentru anul 2011 este de 16,3 mil.lei, dintre care cea mai mare parte este distribuită prestatorilor de servicii şi consultanţilor locali şi regionali, inclusiv pentru instruiri – 14,5 mil.lei. Finanţarea este realizată în proporţie de 25% din bugetul de stat, ceea ce constituie 4,1 mil.lei, iar 75% – din partea Băncii Mondiale şi Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare Internaţională, constituind cca 12,2 mil.lei.

2.6. Pachetul minim al serviciilor de extensiune rurală oferite de prestatorii de servicii din cadrul reţelei de extensiune rurală

Reţeaua de extensiune rurală prestează servicii de consultanţă în patru domenii.

Domeniul tehnologic include servicii de informare şi consultanţă de ordin tehnologic, referitoare la tehnologiile de producţie şi elementele tehnologice:

a) material săditor;

b) protecţia plantelor;

c) fertilizarea solului;

d) rotaţia culturilor;

e) lucrarea solului;

f) irigarea culturilor;

g) recoltarea, păstrarea şi depozitarea;

h) utilizarea maşinilor agricole;

i) îngrijirea şi hrănirea animalelor.

Domeniul juridic include servicii de consultanţă de ordin juridic:

a) forme juridice şi de organizare a entităţilor economice agricole;

b) proprietatea funciară;

c) contracte comerciale, relaţii de arendă, vînzarea-cumpărarea pămîntului;

d) asistenţă în soluţionarea problemelor de natură funciară.

Domeniul marketing include servicii de consultanţă referitoare la:

a) produsele agricole, preţurile şi standardele de calitate pentru produsele agroalimentare;

b) procurarea materialului săditor, a pesticidelor, a îngrăşămintelor etc.;

c) procurarea tehnicii agricole şi a echipamentului de prelucrare;

d) organizarea grupurilor marketing ale asociaţiilor de producători, ale cooperativelor de prestări servicii etc.

Domeniul economic include servicii de consultanţă de ordin economic referitoare la:

a) accesul la împrumuturi şi linii de creditare;

b) administrarea întreprinderilor agricole;

c) managementul financiar;

d) elaborarea planurilor de activitate şi a bugetelor entităţilor economice agricole;

e) asistenţa în formarea organizaţiilor de fermieri;

f) elaborarea planurilor de afaceri.

Evoluţia sistemului de prestare a serviciilor de consultanţă este prezentată în tabelul 5. Componenţa acestuia a fost relativ stabilă în ultimii ani, cu o tendinţă slabă de reducere a serviciilor tehnologice şi de creştere a serviciilor în alte domenii.

Un studiu independent efectuat în august 2008, în vederea evaluării activităţii reţelei de extensiune rurală, prezintă structura producţiei, împărţită pe trei tipuri de producători, într-o manieră foarte apropiată celei prezentate mai sus. Cele trei grupe de proprietari ai gospodăriilor de fermieri sînt caracterizate în felul următor:

Clientul reţelei de extensiune rurală tipic primei grupe se caracterizează în felul următor:

a) producţia include 1,8 ha de grîne, 0,4 ha de culturi tehnice, 0,1 ha de legume de cîmp, 0,01 ha de sere, 0,1 ha de pomi fructiferi, 0,3 ha de viţă-de-vie;

b) produsele de origine animalieră nu sînt comercializate, animalele fiind crescute doar pentru consum propriu;

c) tehnica agricolă utilizată este luată în arendă;

d) venitul anual este mai mic de 10 mii lei;

e) nu există disponibilitate de plată pentru serviciile de consultanţă.

În această grupă se încadrează cca 725 mii de gospodării de fermieri, care dispun de pînă la 3 ha de teren agricol, conform datelor din tabelul 2.

Clientul reţelei de extensiune rurală tipic grupei a doua se caracterizează în felul următor:

a) producţia include 11 ha de culturi de cîmp, 5 ha de culturi tehnice, 1,8 ha de legume de cîmp, 0,5 ha de livezi, şi 1,2 ha de viţă-de-vie;

b) nu se ocupă de creşterea animalelor;

c) este utilizată în cea mai mare parte tehnica agricolă personală;

d) venitul anual este mai mic de 100 mii lei, o mare parte au un venit mai mic de 50 mii lei;

e) există disponibilitate de plată pentru serviciile de consultanţă, conform unui scheme stabilite – de la servicii gratis pentru consultaţii simple pînă la servicii cu plată pentru consultaţii mai complexe şi materiale.

Grupa a treia include cea mai mare parte a clienţilor reţelei de extensiune rurală şi se caracterizează în felul următor:

a) producţia include 170 ha de culturi de cîmp, 100 ha de culturi tehnice, 1,5 ha de legume, 18 ha de livezi, 16 ha de viţă-de-vie;

b) este utilizată în mare parte tehnica agricolă personală;

c) venitul anual este de aproximativ 500 mii lei;

d) există disponibilitate de plată pentru serviciile de consultanţă, conform unei scheme stabilite – de la servicii gratis pentru consultaţii simple pînă la servicii cu plată pentru consultaţii mai complexe şi materiale.

Grupele a doua şi a treia cuprind cca 5300 de gospodării de fermier în cadrul a 40000 de gospodării comerciale, cu o suprafaţă de peste 4 ha. Aceste gospodării pot fi considerate viitorii clienţi pentru serviciile de consultanţă cu caracter comercial, cu disponibilitatea de plată pentru serviciile descrise mai sus.

Conform unor sondaje recente, efectuate pe un eşantion de fermieri, clienţi ai reţelei de extensiune rurală, gradul de satisfacţie faţă de calitatea serviciilor, precum şi faţă de consultanţi este destul de mare. Mai mult decît atît, cca 90-100% dintre fermieri susţin că impactul serviciilor prestate de reţeaua de extensiune rurală este pozitiv.

2.7. Eficienţa reţelei serviciilor de extensiune rurală

Eficienţa reţelei de extensiune rurală a fost evaluată în 2010, în cadrul unui studiu comparativ al fermierilor care utilizau serviciile reţelei şi al celor care nu aveau acces la aceste servicii, rezultatele studiului fiind foarte încurajatoare pentru dezvoltarea de mai departe a reţelei în cauză.

Rezultatele demonstrează că fermierii beneficiari ai serviciilor de extensiune rurală au fost în stare să producă o valoare adăugată brută de 50 mil.lei, în comparaţie cu fermierii care nu au acces la serviciile de extensiune rurală. Aceasta reprezintă 0,25% din producţia agricolă (PIB-ul agricol) în 2010, sau 1% din valoarea adăugată brută agricolă. Creşterea valorii adăugate brute se datorează posibilităţilor de contractare a unor servicii, creşterii recoltei per hectar, precum şi îmbunătăţirii sistemului de vînzări.

Rezultatele sînt şi mai bune în sectorul tehnologic, unde se înregistrează o creştere de 3 şi chiar 4 ori a valorii adăugate brute pentru beneficiarii serviciilor de extensiune rurală, în comparaţie cu media producătorilor din ţară.

Costul total al procesului de gestionare a reţelei de extensiune rurală în anul 2009 a fost de 15 mil.lei. În baza acestor date, în raportul de evaluare a fost fixat că 1 leu cheltuit pentru monitorizarea reţelei de extensiune rurală a contribuit la formarea unei valori adăugate brute de cel puţin 3,26 lei (48,9 mil.lei/15,0 mil.lei).

2.8. Alţi prestatori de servicii

Ceilalţi prestatori de servicii joacă un rol nesemnificativ în prestarea serviciilor de consultanţă.

Uniunea Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din Republica Moldova “UNIAGROPROTECT” este o organizaţie-umbrelă pentru membrii săi – asociaţiile producătorilor agricoli, dar şi pentru alte entităţi economice din sectorul agroalimentar. “UNIAGROPROTECT” are 15 asociaţii regionale, care acordă consultaţii membrilor în domeniile financiar, contabilitate, administrare, pe cînd serviciile în domeniul tehnologic şi de producţie sînt reduse, comparativ cu extinderea reţelei de extensiune rurală. Grupurile-ţintă ale serviciilor prestate de această organizaţie sînt toate tipurile de gospodării, dar cea mai mare parte (80%) o constituie gospodăriile mari, cu o suprafaţă de 200-500 ha.

Federaţia Naţională a Agricultorilor din Moldova “AgroInform” dispune de o reţea de 22 de asociaţii regionale cu un număr total de 6000 de membri (companii agricole, gospodării private şi gospodării cooperative) şi aproximativ 100 de unităţi angajate permanent. Cele mai importante rămîn activităţile de lobby, asistenţă în domeniul marketing şi de analiză, dezvoltarea afacerii în agricultură, dar şi activităţi rurale şi sociale, de exemplu mobilizarea femeilor în activităţi generatoare de venituri alternative prin intermediul cercurilor de studii şi aşa-numitele activităţi în cadrul şcolilor de iarnă. Un sistem de creditare intern susţine dezvoltarea acestor acţiuni.

Alţi participanţi în procesul de consultanţă joacă un rol important în diseminarea cunoştinţelor în acest sector prin informarea cu privire la tehnologii, seminţe, echipament agricol, îngrăşăminte, produse pentru prevenirea şi tratarea bolilor, pesticide, erbicide etc. Beneficiarii sînt locuitorii din mediul rural.

Magazinele agricole locale comercializează produse agricole şi produse legate direct sau indirect de agricultură: seminţe, echipament agricol, îngrăşăminte, produse pentru tratarea şi prevenirea bolilor, pesticide, erbicide etc.

2.9. Cercetările ştiinţifice

Pe parcursul anilor 1950-1990 a fost creat un număr impunător de instituţii de cercetare în domeniul agroindustrial, asigurînd, astfel, implementarea pe scară largă a rezultatelor ştiinţifice în procesul de producţie. Începînd cu anii 1990 pînă în 2001 a fost înregistrată o scădere considerabilă (42%) a numărului de cercetători angajaţi în cadrul instituţiilor ştiinţifice din domeniul agroalimentar. În prezent, în cele 6 instituţii de cercetări în domeniu sînt angajaţi 349 de cercetători ştiinţifici.

Majoritatea acestora se apropie de vîrsta de pensionare, îngreunînd sarcina instituţiilor de a-şi menţine capacitatea de evaluare, extindere şi transfer tehnologic al inovaţiilor locale şi străine.

Cea mai importantă instituţie de cercetări ştiinţifice este Academia de Ştiinţe a Moldovei, iar de învăţămînt agricol – Universitatea Agrară de Stat. Universitatea pregăteşte specialişti pentru un număr impunător de domenii: financiar şi de management, pe de o parte, tehnic şi de producţie, pe de altă parte. Universitatea nu dispune de o organizaţie formală, care să fie responsabilă de transferul cunoştinţelor de la cercetător la utilizator, fiind un prestator de servicii la necesitate, cu încheierea contractelor individuale între cercetători şi prestatorii de servicii.

Impactul activităţii Universităţii rezidă în pregătirea specialiştilor în sectorul agrar.

III. DEFINIREA PROBLEMELOR CARE NECESITĂ IMPLICAREA

GUVERNULUI PRIN APLICAREA UNEI POLITICI DE RIGOARE

Principala problemă, la momentul actual, este nivelul scăzut al concurenţei în sectorul agrar. Pe măsură ce va creşte contribuţia sectorului agrar la procesul de dezvoltare economică, va spori şi competitivitatea. Utilizarea tehnologiilor învechite şi nivelul scăzut de mecanizare a procesului de producţie conduce la o productivitate scăzută şi impune necesitatea de îmbunătăţire a calităţii procesului de producţie. De asemenea, este extrem de necesară sporirea eforturilor pentru facilitarea procesului de consolidare a terenurilor. Sporirea productivităţii va fi realizată prin aplicarea tehnologiilor moderne. Aceasta va permite răscumpărarea investiţiilor efectuate în tehnologii şi utilaje.

În prezent, sistemul de extensiune din Republica Moldova nu satisface pe deplin necesităţile din acest sector, pentru sporirea productivităţii, calităţii şi a potenţialelor venituri. Reţeaua de extensiune rurală are o acoperire de cca 40% din sate, exploataţii agricole şi terenuri agricole. Pentru asigurarea sectorului agrar cu o reţea naţională, extinderea acesteia în următorii ani este absolut necesară. Totuşi extinderea în cauză va ţine cont de evoluţia structurală a sectorului, inclusiv reducerea preconizată a numărului de exploataţii agricole, de gospodării de subzistenţă, precum şi de gospodării comerciale.

Pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al locuitorilor din spaţiul rural, raza de acoperire a reţelei trebuie să includă atît gospodăriile comerciale, cît şi gospodăriile de subzistenţă. De aceea, pe viitor, serviciile trebuie să cuprindă nu numai domeniile tehnologic şi financiar (domeniile economic, juridic şi marketing), care predomină astăzi în cadrul reţelei de extensiune rurală, dar şi serviciile care stimulează diversificarea activităţilor economice, antreprenoriatul, serviciile orientate nemijlocit spre familii.

În cele din urmă, o posibilă aderare la UE va face obligatorie pentru Republica Moldova stabilirea unui sistem de consultanţă pentru fermieri, precum şi a unei Reţele Naţionale Rurale, care vor grupa organizaţiile şi administraţiile implicate în procesul de dezvoltare rurală. Reţeaua serviciilor de extensiune rurală poate juca un rol foarte important în înfiinţarea şi funcţionarea/conducerea acestei reţelei rurale.

În prezent serviciile prestate de reţea sînt gratuite, iar activitatea ei este dependentă în totalitate de bugetul de stat. Aceasta se datorează, în primul rînd, veniturilor scăzute ale locuitorilor din mediul rural şi ale fermierilor, iar în al doilea rînd, tradiţiei existente a serviciilor gratuite.

Extinderea reţelei şi menţinerea calităţii serviciilor prestate prin intermediul trainingurilor organizate pentru consultanţii locali şi regionali necesită majorarea resurselor financiare alocate. De aceea finanţarea activităţii reţelei este o problemă care necesită soluţionare urgentă.

IV. OBIECTIVELE STRATEGIEI

Acţiunile prevăzute în prezenta Strategie sînt în corespundere cu următoarele obiective generale şi specifice:

Obiective generale:

a) dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în agricultură;

b) contribuirea la sporirea competitivităţii sectorului agroindustrial prin prestarea serviciilor de extensiune rurală.

Obiective specifice:

a) dezvoltarea unei reţele de extensiune rurală de la 40% în anul 2011 pînă la 65% în anul 2022;

b) creşterea numărului de beneficiari cu 20% pînă în anul 2022;

c) sporirea veniturilor beneficiarilor serviciilor de extensiune rurală cu circa 15% anual.

V. MĂSURILE NECESARE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR

ŞI OBŢINEREA REZULTATELOR SCONTATE

5.1. Modelul de organizare a serviciilor de extensiune rurală după anul 2012

Modelul propus pentru organizarea serviciilor de extensiune rurală se bazează pe următoarele premise:

a) reţeaua de extensiune rurală va presta servicii de consultanţă nu numai în sectorul agrar, dar şi locuitorilor mediului rural care necesită asistenţă în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de trai;

b) modelul reţelei de extensiune rurală va fi implementat începînd cu 1 iulie 2012, atunci cînd va înceta finanţarea reţelei de către Banca Mondială şi Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională;

c) modelul trebuie să acopere o cotă adecvată din teritoriul ţării (cu excepţia localităţilor din stînga Nistrului), care este determinată de numărul gospodăriilor, şi nu de numărul satelor;

d) reţeaua de extensiune rurală nu poate la momentul actual sau pe viitor să dispună de o balanţă financiară pozitivă, dar se mizează pe subvenţii publice, care treptat vor fi micşorate;

e) va fi utilizată structura actuală a reţelei de extensiune rurală (oficii locale, regionale şi oficiul central).

Grupurile-ţintă ale reţelei de extensiune rurală sînt:

a) gospodăriile de subzistenţă, care activează doar pentru consum propriu şi fără potenţial comercial;

b) gospodăriile comerciale, care produc pentru comercializare, dar cu o mică parte pentru consum propriu; gospodării cu un potenţial în creştere, reprezentînd tipul cel mai important în dezvoltarea acestui sector;

c) gospodăriile corporative, care produc exclusiv pentru comercializare.

Vor fi prestate următoarele tipuri de servicii:

a) servicii de consultanţă agricole de subzistenţă, care includ serviciile de bază, racordate la aspectele ce ţin de utilitatea publică (protecţia mediului, securitatea alimentară, igienă, bunăstarea animalelor) şi orientate pentru a face gospodăriile de subzistenţă mai profitabile;

b) servicii de consultanţă tehnologice, concentrate asupra consultaţiilor specializate, inclusiv serviciile de utilitate publică acordate gospodăriilor comerciale private privind noile principii de organizare a gospodăriei, noile tehnologii, precum şi administrarea acestora;

c) servicii de consultanţă de ordin financiar, juridic şi marketing, concentrate asupra tuturor aspectelor managementului modern cu privire la planurile de afaceri şi de investiţii, contabilitate şi audit, legislaţie şi tehnici de comercializare a producţiei;

d) servicii de consultanţă cu privire la diversificarea activităţilor economice, antreprenoriat etc., prestate locuitorilor din spaţiul rural, concentrînd atenţia asupra necesităţii identificării şi utilizării unor posibilităţi alternative de realizate a veniturilor;

e) servicii de consultanţă sociale axate pe consultaţiile acordate fermierilor şi familiilor lor cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor de trai.

5.2. Organizarea reţelei de extensiune rurală după 2012

Modelul propus pentru reţeaua de extensiune rurală după 2012 va fi realizat de către o organizaţie nonguvernamentală independentă. Din punct de vedere administrativ, aceasta nu va fi subordonată Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, dar, din punct de vedere metodologic şi tehnic, va fi în coordonarea Ministerului, astfel încît serviciile prestate să corespundă obiectivelor de dezvoltare a sectorului agroindustrial.

Organizaţia respectivă îşi va onora obligaţiile în baza unui contract, care va descrie detaliat activităţile necesare a fi realizate, planurile de implementare, calitatea acestor activităţi, precum şi rezultatele scontate şi impactul.

Organizaţia care va presta serviciile de extensiune rurală va fi selectată prin intermediul procedurii de achiziţii publice.

Modelul organizaţiei nonguvernamentale a fost selectat din mai multe motive:

a) situaţia curentă din sistemul de extensiune rurală din Republica Moldova demonstrează că reţeaua de extensiune rurală actuală desfăşoară o activitate satisfăcătoare şi este un punct logic de plecare pentru modelul de organizare a reţelei pe viitor;

b) la momentul actual nu este o altă alternativă de organizaţie implementatoare în Republica Moldova;

c) activitatea actualei reţele aduce un grad de mare satisfacţie în rîndul clienţilor;

d) actuala reţea de extensiune rurală este transparentă, fapt asigurat prin intermediul manualului de implementare, diferitor ghiduri ş.a., inclusiv prin monitorizarea şi evaluarea detaliată a activităţii reţelei prin intermediul consiliului de observatori;

e) eventual, va fi mai uşoară privatizarea pe viitor a reţelei de către asociaţiile producătorilor agricoli, precum se întîmplă în multe alte ţări, reţeaua de extensiune rurală avînd statut de organizaţie nonguvernamentală, ceea ce nu este aplicabil unei instituţii subordonate Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (agenţie etc.);

f) legislaţia UE în domeniul agrar prevede acordarea serviciilor de extensiune rurală de către organizaţiile private;

g) în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale procesul de recrutare a membrilor decurge mai uşor decît într-o instituţie subordonată Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului;

h) introducerea elementelor de plată va fi mai uşor acceptată de către producătorii agricoli, fiind vorba de o organizaţie nonguvernamentală, decît atunci cînd plata s-ar realiza în folosul unei instituţii subordonate Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului;

i) o organizaţie nonguvernamentală este mai abilă în atragerea altor surse de venituri (donatori internaţionali, granturi etc.), contribuind astfel la reducerea finanţării reţelei din fondurile publice.

Obligaţia primară a organizaţiei este să acopere gospodăriile de subzistenţă şi gospodăriile comerciale private, grupurile-ţintă 1 şi 2.

Grupul-ţintă 1 cuprinde gospodăriile de subzistenţă, care produc doar pentru consum propriu şi care nu au potenţial comercial, iar grupul-ţintă 2, care cuprinde gospodăriile comerciale private ce produc pentru comercializare, doar cu o mică parte pentru consum propriu, gospodării cu un potenţial în creştere, reprezentînd tipul cel mai important în dezvoltarea acestui sector.

5.3. Serviciile prestate

Serviciile vor fi divizate în două grupe, care sînt indicate în tabelul 6.

Serviciile prestate gratuit pentru gospodăriile de subzistenţă, precum şi pentru gospodăriile comerciale private vor include servicii în domeniul agriculturii şi horticulturii, în domeniul tehnologic, fiind concentrate asupra principiilor de desfăşurare a activităţilor agricole, precum şi servicii în domeniul economic, juridic şi marketing, cu includerea celor de utilitate publică (securitatea alimentară, condiţiile de igienă, protecţia mediului), în măsură să facă gospodăriile de subzistenţă mai profitabile, în special pentru grupul-ţintă 1.

Pentru grupul-ţintă 2, serviciile prestate plătite vor fi de ordin tehnologic, concentrate asupra consultaţiilor specializate cu privire la noile tehnologii şi management, precum şi servicii de ordin economic, juridic şi marketing, orientate asupra tuturor aspectelor managementului modern al gospodăriilor, cu privire la planurile de afaceri şi de investiţii, contabilitate şi audit, aspectele legale şi de marketing ale procesului de producţie. Serviciile de utilitate publică, precum şi serviciile specializate cu privire la diversificarea activităţilor economice şi antreprenoriat vor face parte din pachetul de servicii prestate pentru acest grup.

Serviciile vor fi disponibile şi pentru grupul-ţintă 3: gospodăriile corporative care produc exclusiv pentru comercializare. Se aşteaptă ca serviciile gratuite să nu fie relevante pentru acest grup-ţintă, dar serviciile specializate plătite vor fi acordate la cerere. Oricum, acest grup-ţintă nu va fi principalul. Gospodăriile corporative vor putea avea acces la know-how şi tehnologii prin intermediul furnizorilor, precum şi al personalului calificat din cadrul universităţilor, instituţiilor naţionale şi internaţionale de cercetări.

În cele din urmă, serviciile rurale şi sociale se vor focusa pe acordarea consultaţiilor locuitorilor din mediul rural cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor de trai, diversificarea activităţilor economice, antreprenoriat etc. şi vor fi disponibile pentru ambele grupe: servicii generale prestate gratuit şi servicii specializate prestate contra plată. Acest tip de servicii urmează a fi dezvoltat prin intermediul a două domenii noi: domeniul consultaţiilor de ordin social şi domeniul de diversificare a activităţilor economice şi antreprenoriat.

5.4. Extinderea reţelei de extensiune rurală

Se presupune extinderea reţelei de la 40% din localităţile rurale la 65% din localităţi, reprezentînd marea majoritate a gospodăriilor private şi a gospodăriilor corporative. Extinderea în cauză va ţine cont de faptul că procesul de ajustare structurală este în plină desfăşurare, în paralel cu programul de consolidare a terenurilor agricole, în următorii 10-15 ani, ca urmare reducîndu-se considerabil numărul gospodăriilor de subzistenţă şi al gospodăriilor private comerciale. Se aşteaptă o reducere de 100 mii de gospodării comerciale private în 2020, dintre care 40 – 50 mii vor avea o suprafaţă de peste 5 ha.

Reducerea numărului gospodăriilor comerciale private, concomitent cu micşorarea numărului gospodăriilor de subzistenţă, va elimina necesitatea prezenţei reţelei în fiecare sat. Vor fi fortificate capacităţile oficiilor regionale, ca acestea să fie capabile să acorde consultaţii specializate şi calificate.

Extinderea reţelei şi fortificarea oficiilor regionale vor fi implementate treptat, în conformitate cu procesul structural de evoluţie.

5.5. Sursele de finanţare a reţelei de extensiune rurală

Finanţarea reţelei de extensiune rurală va fi realizată prin combinarea mai multor surse. Alocaţiile din bugetul de stat vor constitui sursa principală de venit în perioada primilor 10-15 ani, din cauza numărului mare de gospodării de subzistenţă.

Pachetul de bază al serviciilor generale de ordin tehnologic pentru desfăşurarea activităţilor agricole şi de grădinărit, precum şi serviciile de utilitate publică vor fi disponibile gratuit pentru toate tipurile de gospodării, fiind orientate, în primul rînd, spre gospodăriile de subzistenţă şi cele comerciale private.

Plata pentru serviciile complexe şi specializate în cadrul tuturor domeniilor va constitui o altă sursă de venit, care va fi introdusă începînd cu anul 2013.

Cotizaţia de membru pentru toţi producătorii agricoli înregistraţi va fi voluntară pînă la luarea altei decizii şi pînă la constituirea unei alte surse de venit, care va susţine financiar pachetul minim de servicii de ordin tehnologic, financiar, juridic şi marketing. Aceasta va fi introdusă drept sursă de venit începînd cu anul 2018, în cazul în care noua reţea de extensiune rurală va realiza 5 ani de activitate, începînd cu anul 2012, şi îşi va demonstra capacităţile.

Cotizaţia de membru va fi valabilă pentru reţeaua de extensiune în general şi nu pentru prestatorii de servicii regionali. Schimbarea /substituirea unui prestator de servicii regional nu va influenţa statutul de membru, ci doar va avea impact asupra direcţiei executive a reţelei.

Mai mult decît atît, statutul de organizaţie nonguvernamentală va face posibilă atragerea din exterior şi utilizarea surselor financiare alternative, care vor contribui la dezvoltarea reţelei serviciilor de extensiune rurală.

La fel, există şi multe alte mecanisme financiare disponibile, care includ diferite taxe de producţie, cofinanţarea serviciilor de către mai multe autorităţi publice etc., şi care vor fi utilizate după necesitate.

5.6. Organizarea internă

Organizarea internă a modelului va lua forma unui Consiliu, care va fi reprezentat de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (cu titlu de preşedinte), Ministerul Finanţelor şi alte ministere relevante. Donatorii vor putea participa în calitate de observatori. Consiliul va asigura transparenţa şi obiectivitatea în activitatea reţelei.

Implementarea va fi realizată prin intermediul actualei reţele de extensiune rurală. Fiecare prestator regional de servicii va fi independent şi, în acelaşi timp, responsabil de recrutarea consultanţilor locali. Aceşti prestatori de servicii trebuie să urmeze instrucţiunile şi manualele disponibile pentru toate domeniile reţelei.

Managementul reţelei va fi realizat potrivit managementului actual al acesteia, după parcurgerea procedurilor de achiziţii publice.

VI. ESTIMAREA IMPACTULUI ŞI A COSTURILOR

6.1. Impactul economic

Investiţiile în serviciile de extensiune rurală sînt necesare pentru dezvoltarea sectorului agricol. Nu există o alternativă de dezvoltare şi fortificare a reţelei de extensiune rurală în Republica Moldova, şi experienţa altor state indică asupra faptului că influenţa acestora asupra creşterii productivităţii şi generării venitului este de o importanţă crucială.

În Republica Moldova nu au fost efectuate estimări, în termeni economici, referitoare la impactul implementării Strategiei de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală. Totuşi datele din sondajele efectuate asupra beneficiarilor de servicii de extensiune rurală indică asupra faptului că fermierii care solicită servicii utilizează informaţiile obţinute, acestea avînd un impact pozitiv asupra activităţii lor. Aproape 100% din aceşti fermieri solicită servicii într-un domeniu specific de producţie, utlizînd informaţia obţinută în urma consultaţiei, iar 90% dintre fermieri relevă impactul pozitiv.

Mai mult decît atît, contractele speciale, implementate de reţeaua de extensiune rurală, înregistrează rezultate promiţătoare şi dau speranţe mari pentru rezultate semnificative, atunci cînd principiile (cunoştinţele) de producţie sînt diseminate în cadrul sectorului. Rata de diseminare scontată va fi una destul de înaltă şi implementarea noilor principii va fi rapidă.

După cum s-a menţionat, subvenţiile publice anuale vor avea o cotă medie de aproximativ 29,3 mil.lei, ceea ce reprezintă 0,15% din PIB-ul agricol în anul 2010. Dacă factorul productivităţii acestui sector este de doar 1%, datorită serviciilor de consultanţă prestate de reţeaua de extensiune rurală, investiţiile vor fi răscumpărate în fiecare an de 7 ori.

Analiza impactului serviciilor prestate de reţeaua de extensiune rurală asupra beneficiarilor, comparativ cu performanţele fermierilor care nu solicită serviciile reţelei, este în proces de elaborare; această analiză va contribui la crearea unei imagini mai detaliate şi specifice referitor la impactul serviciilor prestate de reţeaua de extensiune rurală.

6.2. Impactul asupra mediului

Impactul reţelei de extensiune rurală asupra mediului va fi dublu. Pe de o parte, intensificarea producţiei agricole şi de horticultură va fi strîns legată de creşterea presiunii asupra mediului şi a naturii, efectele acesteia fiind negative; pe de altă parte, reţeaua de extensiune rurală va presta servicii cu privire la protecţia mediului, bunăstarea animalelor, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi securitatea alimentară, contribuind astfel la dezvoltarea echilibrată a acestui sector. Armonizarea legislaţiei şi a principiilor de producţie la legislaţia UE va contribui la dezvoltarea echilibrată a sectorului agricol în întregime.

6.3. Impactul social

Un factor important este impactul social, care va fi unul considerabil. Pe de o parte, producătorii agricoli şi familiile lor, precum şi angajaţii din mediul rural vor beneficia de creşterea economică şi de capacitatea generatoare de venit a acestui sector.

Pe de altă parte, procesul de ajustare structurală a acestui sector va exclude un număr mare de producători agricoli şi angajaţii acestora. De aceea susţinerea şi acordarea serviciilor de consultanţă locuitorilor mediului rural cu privire la diversificarea activităţilor economice, precum şi în domeniul social sînt foarte importante, contribuind la îmbunătăţirea condiţiilor de trai.

6.4. Instrumentele financiare

Reţeaua actuală de extensiune rurală este finanţată în proporţie de 25% din bugetul de stat şi 75% – din partea Băncii Mondiale şi Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare Internaţională. Însă pentru viitor sînt necesare alte surse de venit, după ce finanţarea din partea donatorilor se va finaliza în anul 2012.

Principala sursă de venit a reţelei de extensiune rurală vor fi subvenţiile publice. Aceasta se datorează faptului că reţeaua va acorda consultaţii gospodăriilor de subzistenţă şi altor grupuri de locuitori din mediul rural, care au nevoie stringentă de ajutor, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi sporirea veniturilor. Acest grup-ţintă nu va fi în stare şi nici nu va dori să plătească pentru servicii. Mai mult decît atît, acest grup este cel mai numeros şi va solicita un număr impunător de servicii, deşi rata solicitărilor acestora va scădea de-a lungul anilor.

Practica cotizaţiei de membru nu este răspîndită şi nici cea mai bună în Republica Moldova, dar este bine cunoscută şi funcţionabilă în străinătate. Strategia prevede introducerea cotizaţiei de membru, drept o sursă de venit a reţelei de extensiune rurală în viitor, care va fi achitată de către producătorii agricoli înregistraţi în mod benevol.

Plata pentru serviciile de extensiune rurală va fi o altă sursă de venit. Potrivit datelor din evaluarea impactului serviciilor de consultanţă, realizată în cadrul unui studiu independent, disponibilitatea de plată a producătorilor a fost calculată în felul următor: disponibilitatea de plată pentru servicii a producătorilor şi preţul pe care aceşti producători îl găsesc acceptabil pentru fiecare tip de servicii. Preţul acceptabil pentru servicii va dicta complexitatea acestora. Rata medie pentru servicii este de 25 lei, în baza disponibilităţii de plată a beneficiarilor actualei reţele.

În consecinţă, pachetul financiar va fi alcătuit din diverse surse de venit. Totuşi introducerea cotizaţiei de membru şi a serviciilor cu plată, precum şi a altor instrumente de plată, în afara subvenţiilor publice, va fi realizată prin reducerea treptată a fondurile publice de la 100%, în prezent, la 50%, în anul 2022.

În cele din urmă, distribuirea financiară a fondurilor publice şi a altor surse de venit urmează a fi în proporţie de 50 la 50 pînă în anul 2022.

Extinderea reţelei cu 60% va conduce la creşterea bugetului cu 100%, datorită noilor recrutări, proceselor de instruire, precum şi menţinerii acestui nivel de acoperire prin consultanţii locali şi regionali.

Finanţarea publică necesară a fi efectuată în perioada anilor 2012-2022 este estimată la cca 230,5 mil.lei, finanţarea anuală constituind cca 23 mil.lei, iar în anul 2017 suma maximă necesară pentru finanţare va constitui 23,3 mil lei. Dacă factorul productivităţii în acest sector va creşte cu un punct, graţie activităţii reţelei de extensiune rurală, ceea ce este real şi predictibil, reieşind din experienţa producătorilor agricoli care utilizează serviciile de consultanţă, atunci investiţiile publice vor fi răsplătite de peste 9 ori în fiecare an.

În tabelul 7 este prezentată modalitatea de finanţare a serviciilor de extensiune rurală, cu indicarea surselor de provenienţă a mijloacelor financiare necesare, pentru perioada anilor 2012-2022, anul 2011 fiind an de referinţă.

Plăţile pentru serviciile de extensiune rurală vor fi introduse succesiv.

Pe parcursul anului 2012 va fi desfăşurată o campanie de informare, care va avea drept ţintă fermierii şi care va pregăti terenul pentru introducerea principiului de plată, începînd cu anul 2013. Se preconizează că, în anul 2013, cca 100 mii de servicii vor fi achitate la preţul de 25 lei per serviciu. Numărul de servicii cu plată va creşte pe parcursul perioadei de extindere a reţelei de extensiune rurală şi plata pentru anumite servicii va fi obligatorie, de la 100 mii de servicii în anul 2018 la 400 mii în anul 2022. Aceste estimări se bazează pe extinderea reţelei şi sporirea solicitărilor de servicii specializate din partea gospodăriilor comerciale private şi a celor corporative.

Principiul cotizaţiei de membru se va implementa treptat. Pe parcursul anului 2018 va fi iniţiată recrutarea membrilor din rîndurile producătorilor agricoli înregistraţi, astfel se prognozează achitarea de către circa 20 mii de membri a cotizaţiei în valoare de aproximativ 50 lei. Pînă în anul 2022 se preconizează o creştere a numărului de membri pînă la 100 mii de producători agricoli înregistraţi, care vor achita o cotizaţie de 50 de lei. După anul 2022 se aşteaptă o descreştere a numărului membrilor, în condiţiile în care va fi realizată ajustarea structurală a sectorului, care va conduce la înregistrarea a mai puţine gospodării comerciale private, dar, în schimb, mai mari, astfel fiind condiţionată şi creşterea profitului şi, respectiv, a cotizaţiei de membru după anul 2022.

VII. REZULTATELE SCONTATE ŞI INDICATORII DE PROGRES

Implementarea prezentei Strategii va fi monitorizată prin intermediul rezultatelor obţinute şi a indicatorilor de progres. Ca urmare a realizării Strategiei, vor fi obţinute următoarele rezultate:

a) extinderea reţelei de extensiune rurală;

b) elaborarea cadrului legislativ şi de reglementare privind organizarea serviciilor de extensiune rurală;

c) contractarea unei organizaţii nonguvernamentale ce va gestiona reţeaua de extensiune rurală;

d) instruirea continuă a consultanţilor din cadrul reţelei, precum şi a beneficiarilor serviciilor de extensiune;

e) organizarea şi implementarea loturilor demonstrative;

f) crearea locurilor noi de muncă;

g) diversificarea gamei serviciilor prestate de reţeaua de extensiune etc.

Indicatorii de progres privind implementarea Strategiei vor fi următorii:

a) extinderea reţelei de extensiune rurală pînă la 65%;

b) majorarea numărului beneficiarilor serviciilor de consultanţă cu 20%;

c) sporirea veniturilor beneficiarilor serviciilor de extensiune rurală cu circa 15% anual;

d) creşterea valorii adăugate brute în agricultură;

e) sporirea exporturilor de produse agroalimentare;

f) reducerea numărului populaţiei din mediul rural aflate sub pragul sărăciei etc.

VIII. ETAPELE DE IMPLEMENTARE

Implementarea Strategiei se va efectua în două etape.

Etapa I de implementare se referă la perioada 2012-2017 şi este expusă detaliat în Planul de acţiuni pentru anii 2012-2017, conform anexei la prezenta Strategie.

Planul de acţiuni serveşte drept mecanism de bază pentru implementarea Strategiei, stabileşte obiectivele specifice şi acţiunile necesare pentru atingerea lor, rezultatele /beneficiile scontate, termenele-limită, instituţiile responsabile şi indicatorii pentru verificarea implementării rezultatelor.

După realizarea Planului de acţiuni pentru anii 2012-2017, în baza recomandărilor, precum şi a rezultatelor evaluate, va fi elaborat şi aprobat un Plan nou de acţiuni, ce vizează a II-a etapă de implementare, care va cuprinde perioada 2018-2022.

IX. PROCEDURA DE RAPORTARE ŞI MONITORIZARE

Indicatorii de monitorizare propuşi vor fi utilizaţi pentru stabilirea punctelor de referinţă, potrivit situaţiei din anul 2011. Situaţia curentă cu privire la indicatorii propuşi este sistematizată şi monitorizată de către Unitatea Servicii de Extensiune Rurală din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

În particular, procedura de monitorizare a serviciilor de extensiune rurală privind indicatorii de performanţă este bine determinată şi va progresa şi mai mult atunci cînd reţeaua de extensiune rurală va fi computerizată, fiind instalată o bază de date.

Instrumentul de monitorizare şi evaluare a fost elaborat şi constă dintr-un sistem informaţional (bază de date) cu diferite niveluri de acces (de ex. nivelul consultantului local, nivelul prestatorilor de servicii şi nivelul oficiului central).

Anexă

la Strategia de dezvoltare a serviciilor de

extensiune rurală pentru anii 2012-2022

PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Strategiei de dezvoltare a serviciilor

de extensiune rurală pentru anii 2012-2017