Notă: În textul legii, cuvintele "instituţiile de reabilitare socială ale organelor afacerilor interne" se înlocuiesc cu cuvintele "instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar", iar cuvintele "judecătoria populară" se înlocuiesc cu cuvintele "instanţa judecătorească" conform Legii nr.1374-XIII din 19.11.1997, în vigoare 22.01.1998

Titlul I

DISPOZIŢII GENERALE.

Articolul 1. Alcoolismul cronic, narcomania, toxicomania şi tratarea lor

Alcoolismul cronic, narcomania şi toxicomania sînt afecţiuni ce apar pe baza patologico-biologică ca urmare a faptului că oamenii fac abuz de băuturi alcoolice, de substanţe narcotice şi toxice. Bolnavii de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie prejudiciază nu numai propria sănătate, dar şi sănătatea altor cetăţeni, împiedică afirmarea în societate a modului de viaţă sănătos, a normelor morale şi a ordinii de drept.

Statul garantează dreptul la asistenţă medicală, juridică şi socială persoanelor ce fac abuz de băuturi alcoolice, de substanţe narcotice sau toxice, precum şi persoanelor care suferă de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie.

Tratamentul bolnavilor de alcoolism cronic, de narcomanie sau toxicomanie se efectuează pe principii benevole (la dorinţă-anonim), ambulatoriu sau staţionar, în instituţiile curativ-profilactice ale Ministerului Sănătăţii al R.S.S. Moldova. La acordarea asistenţei medicale lor li se garantează apărarea juridică şi socială prevăzută de legislaţia în vigoare.

Bolnavii ce se eschivează de la tratamentul benevol urmează a fi trimişi la tratamentul obligatoriu în instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii al R.S.S. Moldova, iar bolnavii care suferă de alcoolism cronic, de narcomanie sau toxicomanie şi care încalcă în mod sistematic ordinea publică sau drepturile celorlalţi cetăţeni sînt trimişi la educaţia prin muncă şi tratament benevol în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar al Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova.

Regulamentul instituţiilor narcologice ale Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (ale organelor de ocrotire a sănătăţii) şi Regulamentul instituţiilor de reabilitare socială ale sistemului penitenciar al Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova se aprobă de Guvernul Republicii Moldova.

Tratamentul obligatoriu al bolnavilor de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii este o măsură medicală.

Trimiterea bolnavilor în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar este o măsură medicală şi de constîngere administrativă, ce se aplică în scopul educaţiei prin muncă şi tratamentului benevol al persoanelor ce suferă de alcoolism, de narcomanie sau de toxicomanie, în scopul preîntîmpinării infracţiunilor din partea acestor persoane şi al educaţiei lor în spiritul respectării legilor.

[Art.1 modificat prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.1997, în vigoare 22.01.1998]

Articolul 2. Reglementarea legislativă a relaţiilor de reabilitare socială a bolnavilor de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie

Modul şi condiţiile tratamentului obligatoriu, ale educaţiei prin muncă şi ale reabilitării sociale a persoanelor ce suferă de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii şi în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar, garanţiile statutului juridic al acestor persoane se reglementează prin prezenta Lege şi prin alte acte legislative ale R.S.S. Moldova ce nu contravin acestei Legi.

Articolul 3. Statutul juridic şi social al bolnavilor ce suferă de alcoolism, de narcomanie sau de toxicomanie şi sînt trimişi la tratament obligatoriu şi la reabilitare socială

Bolnavii de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie, trimişi la tratamentul obligatoriu în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii, precum şi la educaţie prin muncă şi tratament benevol în instituţiile de reabilitarea socială ale sistemului penitenciar, se bucură de drepturile de cetăţeni ai R.S.S. Moldova cu unele restricţii cauzate de necesitatea respectării regimului de reabilitare socială, stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative ale R.S.S. Moldova. Persoanelor respective, în scopul ocrotirii drepturilor şi intereselor lor legitime, li se garantează apărare juridică, supraveghere exercitată de procuror şi li se acordă de asemenea asistenţă juridică şi socială.

Limitarea drepturilor şi libertăţilor bolnavilor menţionaţi se face de către instanţa judecătorească concomitent cu pronunţarea hotărîrii cu privire la trimiterea persoanei concrete la educaţie prin muncă şi la tratament benevol în instituţia de reabilitare socială a organelor afacerilor interne.

Timpul aflării la tratament obligatoriu de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii, precum şi la educaţie prin muncă şi tratament benevol în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar nu duce la întreruperea vechimii în muncă şi se include în vechimea de muncă neîntreruptă totală şi specială.

Bolnavilor trimişi la tratament obligatoriu de alcoolism cronic, de narcomanie sau toxicomanie în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii, precum şi la educarea prin muncă şi tratament benevol în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar li se menţine dreptul la spaţiul locativ la fostul loc de trai, rîndul la primirea lui la locul de trai sau la locul de muncă, iar persoanelor trimise la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii li se menţine de asemenea locul de muncă (postul) sau locul de studii.

Bolnavilor trimişi la tratament benevol în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii li se eliberează certificat medical pentru întreaga perioadă aflării lor în aceste instituţii, însă cel mult pe o perioadă de patru luni. Problema plăţii în baza certificatului medical este rezolvată de colectivul de muncă respectiv sau de consiliul lui.

Articolul 4. Modul de recunoaştere a persoanei ca bolnavă de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie

Persoana este declarată bolnavă de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie de organele corespunzătoare de ocrotire a sănătăţii în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii al R.S.S. Moldova.

Persoanele, în privinţa cărora există temeiuri suficiente de a considera că ele suferă de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie şi care se eschivează de la examenul medical, urmează, din iniţiativa rudelor, organizaţiilor obşteşti sau a instituţiilor medicale corespunzătoare, la cererea organelor de ocrotire a drepturilor, a fi spitalizate forţat pe un termen de cel mult 10 zile spre a fi supuse examenului în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii al R.S.S. Moldova. Rezultatele examenului medical sînt aduse la cunoştinţa persoanelor date ele confirmînd lucrul acesta prin semnătura proprie.

Raportul medical privind declararea persoanei supuse examenului ca bolnavă trebuie să conţină argumentarea atestării alcoolismului cronic, a narcomaniei sau a toxicomaniei.

În cazul în care persoana nu este de acord cu raportul medical privind declararea ei ca bolnavă de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie, hotărîrea respectivă poate fi atacată de ea în organul de ocrotire a sănătăţii ierarhic superior sau în instanţa judecătorească în modul stabilit.

Titlul II

TEMEIURILE ŞI MODUL DE TRIMITERE A BOLNAVILOR DE ALCOOLISM, DE NARCOMANIE

SAU DE TOXICOMANIE LA TRATAMENT OBLIGATORIU ÎN INSTITUŢIILE NARCOLOGICE

ALE ORGANELOR DE OCROTIRE A SĂNĂTĂŢII

Articolul 5. Temeiurile trimiterii la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii

Bolnavii de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie care se eschivează de la tratament benevol şi continuă să se dedea beţiei ori să consume substanţe narcotice sau toxice după cura de tratament la care au fost supuşi, urmează a fi trimişi la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii pe un termen de patru luni şi sînt aduşi aici cu ajutorul forţelor şi mijloacelor organelor de ocrotire a sănătăţii şi ale organelor afacerilor interne în termen de pînă la trei zile din momentul eliberării raportului medical.

Tratamentul obligatoriu al bolnavilor se efectuează în mod ambulatoriu sau staţionar în cabinetele, secţiile şi instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii al R.S.S. Moldova, fără a se atenta în acest scop mijloace de pază şi reprezentanţi ai organelor afacerilor interne, fără plată de ajutoare pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă.

Trimiterea iniţială la tratament obligatoriu şi schimbarea formei lui pe parcursul duratei stabilite a tratamentului se efectuează numai în baza raportului comisiei medicale a instanţei curativ-profilactice respective.

În cazul în care bolnavul nu are o orientare fermă spre abstinenţă sau se sustrag de la executarea prescripţiilor medicale, încalcă regimul de abstinenţă, termenul tratamentului obligatoriu ale acestor persoane în instituţiile narcologice poate fi prelungit în baza raportului comisiei medicale a acestor instituţii pe o durată de pînă la şase luni.

Articolul 6. Temeiurile întreruperii tratamentului staţionar obligatoriu al bolnavilor în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii

Termenul tratamentului obligatoriu al bolnavilor care îndeplinesc în mod conştiincios toate prescripţiile medicilor în perioada tratamentului în cazul în care ei au orientări stabilite spre un mod de viaţă treaz şi în condiţiile unui nivel suficient de adoptare socială a lor, poate fi redus în baza unui raport a comisiei medicale.

În cazul bolnavilor care încalcă în mod sistematic regimul şi procedura stabilită a tratamentului obligatoriu în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotirea a sănătăţii, în pofida măsurilor de influenţă, luate de administraţia acestor institute cursul de tratament se suspendă în baza raportului comisiei medicale. Bolnavul ia cunoştinţă personal de raportul comisiei medicale, confirmînd lucrul acesta prin semnătura proprie.

Titlul III

TEMEIURILE, MODUL DE TRIMITERE ŞI CONDIŢIILE DE ÎNTREŢINERE A BOLNAVILOR

DE ALCOOLISM, DE NARCOMANIE SAU DE TOXICOMANIE ÎN INSTITUŢIILE DE

REABILITARE SOCIALĂ ALE SISTEMULUI PENITENCIAR

Articolul 7. Temeiurile trimiterii bolnavilor în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar

La educaţie prin muncă şi tratament benevol în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar se trimit prin hotărîrea instanţei de judecată persoanele care suferă de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie şi care încalcă în mod sistematic ordinea publică sau drepturile altor cetăţeni, în pofida măsurilor de influenţă obştească, disciplinară şi administrativă, luate faţă de ele.

Persoanele trimise pentru prima dată în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar sînt întreţinute în ele de la 6 luni pînă la un an, iar persoanele trimise repetat – pînă la doi ani.

În instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar nu se trimit următorii bolnavi de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie:

- persoanele care nu au fost supuse tratamentului obligatoriu în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii;

- persoanele care din motive de sănătate au nevoie de îngrijire din partea altei persoane;

- femeile gravide şi mamele care alăptează copii;

- bărbaţii care au depăşit vîrsta de 60 de ani şi femeile care au depăşit vîrsta de 55 de ani;

- persoanele care n-au atins vîrsta de 18 ani;

- Persoanele care au fost condamnate la privaţiune de libertate cu suspendarea pedepsei sau convenţional cu atragerea obligatorie la muncă, precum şi persoanele eliberate convenţional din locurile de recluziune ca atragerea obligatorie la muncă;

- invalizii de grupa I şi II;

- persoanele care au săvîrşit infracţiuni. Ele poartă răspundere penală în modul stabilit de lege şi urmează a fi supuse tratamentului benevol şi reabilitării sociale la locul de ispăşire a pedepsei;

- persoanele a căror stare a sănătăţii sau boli asociate împiedică educaţia prin muncă (terapia ocupaţională), tratamentul obligatoriu sau benevol de alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie.

Lista afecţiunilor care nu permit trimiterea bolnavilor în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar se aprobă de Ministerul Sănătăţii al R.S.S. Moldova.

[Art.7 modificat prin Legea nr.136-XV din 10.05.2001, în vigoare 09.06.2001]

[Art.7 modificat prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.1997, în vigoare 22.01.1998]

Articolul 8. Modul de trimitere a bolnavilor de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar

Demersul cu privire la trimiterea bolnavilor la educaţie prin muncă şi la tratament benevol în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar poate fi făcut de rudele apropiate ale persoanelor respective, de colective de muncă, de organele de stat, de organizaţii obşteşti, de instituţii, precum şi de administraţia instituţiilor narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii care efectuează tratamentul obligatoriu al bolnavilor sau de autorităţile administraţiei publice locale.

Materialele privind trimiterea bolnavilor la educaţie prin muncă şi la tratament benevol în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar se întocmesc în conformitate cu prevederile articolelor 241 – 245 din Codul R.S.S. Moldova cu privire la contravenţiile administrative şi se examinează de instanţa judecătorească la locul de aflare a lor în momentul cînd se face demersul conform procedurii prevăzute pentru cazurile de contravenţii administrative. Examinarea materialelor se face în termen de pînă la zece zile în şedinţă judiciară publică cu participarea persoanei în privinţa căreia s-a făcut demersul, iar la dorinţa acestea – şi cu participarea avocatului.

Dacă persoana în privinţa căreia s-a făcut demersul pentru trimiterea la educaţie prin muncă şi la tratament benevol în instituţia de reabilitare socială a organelor afacerilor interne refuză să compară în faţa judecăţii, la cererea instanţei judecătoreşti ea este adusă cu forţa de către lucrătorii poliţiei.

Instanţa judecătorească pronunţă decizia privind satisfacerea sau respingerea demersului pentru trimiterea bolnavului la educaţie prin muncă şi tratament benevol într-o instituţie de reabilitare socială a organelor afacerilor interne.

Decizia instanţei judecătoreşti poate fi fi atacată de persoana în privinţa căreia a fost pronunţată ori de avocatul acesteia în termen de zece zile în instanţa de judecată ierarhic superioară sau contestată de către procuror cu titlu de supraveghere.

Plîngerea persoanei în cauză sau protestul procurorului nu suspendă executarea deciziei instanţei de judecată.

În perioada atacării sau contestării deciziei instanţei de judecată cu privire la trimiterea persoanei într-o instituţie de reabilitare socială a organelor afacerilor interne persoana respectivă este deţinută în camera de carantină a acestei instituţii.

Decizia instanţei judecătoreşti privind trimiterea persoanei într-o instituţie de reabilitare socială a organelor afacerilor interne este adusă la îndeplinire de către lucrătorii organelor afacerilor interne în termen de şapte zile din ziua adoptării ei.

Trimiterea persoanei la educaţie prin muncă la educaţie prin muncă şi la tratament benevol într-o instituţie de reabilitare socială a organelor afacerilor interne nu poate fi considerată antecedent penal.

[Art.8 modificat prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.1997, în vigoare 22.01.1998]

[Art.8 modificat prin Legea nr.81-XIII din 28.04.1994, în vigoare 30.05.1994]

Articolul 9. Educaţia prin muncă şi tratament benevol al bolnavilor în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar

La baza educaţiei prin muncă şi a tratamentului benevol al bolnavilor în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar este pusă antrenarea bolnavilor la muncă social-utilă, aplicarea terapiei ocupaţionale, instruirea tehnică profesională, respectarea regimului întreţinerii şi muncii educative, precum şi aplicarea pe principiu benevol a unui complex de măsuri cu caracter curativ, care include tratament special antialcoolic, antinarcotic sau antitoxic, acordarea unei asistenţe medicale calificate bolnavilor care suferă de boli asociate, profilaxia acestor boli şi asigurarea unor condiţii sanitaro-epidemiologice normale în instituţiile.

În caz de necesitate, bolnavilor întreţinuţi în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar li se acordă asistenţa medicală în instituţiile curativ-profilactice ale organelor de ocrotire a sănătăţii.

Articolul 10. Organizarea activităţii de muncă şi a instruirii tehnice profesionale a bolnavilor în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar

Bolnavii întreţinuţi în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar sînt antrenaţi în mod obligatoriu la munca social-utilă sau la terapia ocupaţională, ţinîndu-se seama de vîrstă, de capacitate de muncă, de specialitatea (în măsura posibilităţilor) lor şi de recomandările comisiei medicale, în condiţiile respectării riguroase a legislaţiei muncii, a regulilor protecţiei muncii şi a tehnicii securităţii. În baza datelor medicale în perioada tratamentului benevol activ li se poate stabili ziua de muncă redusă.

Bolnavilor întreţinuţi în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar li se asigură instruirea tehnică profesională şi pregătirea profesională nemijlocit în producţie în scopul însuşirii specialităţii necesare muncii lor în instituţia respectivă sau plasarea lor în cîmpul muncii la ieşirea din ea.

Munca bolnavilor întreţiunuţi în instituţiile arătate se remunerează în funcţie de cantitatea şi calitatea ei, conform normelor şi tarifelor în vigoare în ramurile respective ale economiei naţionale.

Calcularea salariilor pe conturile personale ale bolnavilor se efectuează, ţinîndu-se seama de compensarea cheltuielilor efective pentru întreţinerea lor – costul tratamentului medicamentos special, al alimentaţiei, al îmbrăcămintei şi al încălţămintei, exceptînd îmbrăcămintea specială şi alimentaţia specială.

La conturile personale ale bolnavilor întreţinuţi în instituţiile de reabilitare socială, care îndeplinesc normele de producţie sau sarcinile stabilite, trebuie trecute, indiferent de toate reţinerile, cel puţin zece la sută din salariul lor lunar.

Bolnavii care sînt întreţinuţi şi lucrează în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar urmează să fie asiguraţi social în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lor li se acordă concedii anuale minime plătite, prevăzute de lege pentru muncitori şi slujbaşi, fără dreptul de a pleca din instituţia respectivă iar pentru cei caracterizaţi pozitiv – cu dreptul de a pleca.

În legătură cu unele circumstanţe excepţionale (moartea sau afecţiunea gravă a unei rude apropriate, calamitate naturală ce a pricinuit daune considerabile familiei bolnavului, alte motive întemeiate), persoanelor aflate în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar li se poate acorda un concediu suplimentar fără menţinerea salariului pe o durată de pînă la şapte zile, exceptînd timpul necesar pentru a se deplasa la punctul de destinaţie şi a se reîntoarce. Drept temei pentru acordarea unui asemenea concediu servesc telegramele, adeverinţele şi alte documente autentificate în modul stabilit. Concediul este autorizat de administraţia instituţiei de reabilitare socială. Costul deplasării dus-întors este suportat de bolnavul căruia i s-a acordat un asemenea concediu sau de rudele lui.

Articolul 11. Condiţiile şi regimul de întreţinere a bolnavilor în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar

În instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar se stabilesc condiţiile şi regimul de întreţinere a bolnavilor, necesare efectuării eficiente a procesului educaţiei lor prin muncă (terapia ocupaţională), tratamentul benevol, exercitării controlului asupra conduitei lor, precum şi reabilitării sociale şi prevenirii infracţiunilor.

Controlul asupra conduitei, precum şi asupra aflării persoanelor în locurile stabilite de administraţia instituţiei de reabilitare socială, se asigură prin supraveghere.

Paza bolnavilor aflaţi în instituţiile de reabilitare socială, supravegherea, plasarea lor în afara teritoriului pentru muncă şi în alte scopuri se efectuează în modul stabilit de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, mod ce nu trebuie să contravină principiilor şi normelor prezentei Legi.

În cazul în care există motive suficiente de a-i bănui pe bolnavii aflaţi în instituţiile de reabilitare socială de intenţia de a aduce pe teritoriul acestor instituţii sau de a primi băuturi alcoolice, substanţe ce conţin spirt, substanţe narcotice sau toxice, alte lucruri sau obiecte interzise, se permite controlul lucrurilor bolnavilor, controlul personal şi sechestrarea lucrurilor şi obiectelor interzise.

Nu se admite controlul corespondenţei bolnavilor, exceptînd cauzele prevăzute de legislaţia de procedură penală.

Faţă de persoanele care, în perioada aflării în instituţiile de reabilitare socială, în mod sistematic încalcă ordinea stabilită în ele, din care cauză măsurile de influenţă cu efect de reabilitare nu se soldează cu rezultate pozitive, faţă de persoanele care în mod samavolnic au părăsit instituţia de reabilitare socială sau locul de muncă, precum şi faţă de persoanele care fără motive întemeiate s-au reîntors cu întîrziere în instituţia de reabilitare socială, inclusiv din orice fel de concediu, administraţia instituţiei de reabilitare, după caz, intervine în instanţa judecătorească din raza teritorială a instituţiei cu un demers privind prelungirea termenului de reabilitare a acestora pînă la un an, totodată, termenul total de reabilitare nu va depăşi doi ani. Bolnavilor care se află în căutare un an şi mai mult li se fac formele de plecare din instituţia de reabilitare socială, iar materialele referitoare la căutarea şi reţinerea lor se transmit organelor de poliţie de la fostul loc de trai, despre ce sînt informate instanţele judecătoreşti şi procuratura.

Cheltuielile legate de căutarea acestei categorii de bolnavi se compensează din contul lor prin acţiune de regres în baza hotărîrii pronunţate de judecată de la locul de aflare a instituţiei de reabilitare socială.

Bolnavii întreţinuţi în instituţiile de reabilitare sociale ale sistemului penitenciar se asigură cu condiţiile locative de trai necesare, corespunzătoare normelor sanitare şi normelor de igienă, precum şi cu îmbrăcăminte, albituri şi încălţăminte în funcţie de anotimp şi potrivit normelor stabilite, iar în caz că se află în staţionar – cu îmbrăcăminte de spital şi cu hrană. Lor li se permite să poarte îmbrăcăminte de mod civil. Pentru el se organizează vînzarea de produse alimentare şi de mărfuri industriale.

Munca de educaţie a bolnavilor are drept scop să le formeze orientarea spre un mod de viaţă treaz, spre o atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi tratament, spre respectarea legilor. În munca de educare a persoanelor aflate în instituţiile de reabilitare socială pot participa reprezentanţi ai organizaţiilor obşteşti, ai colectivelor de muncă, ai instituţiilor de cultură, ai celor de cultură fizică şi sport, lucrători ai organelor de ocrotire a drepturilor, rude ale bolnavilor, precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor religioase.

[Art.11 modificat prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.1997, în vigoare 22.01.1998]

Articolul 12. Condiţiile avantajoase de întreţinere a bolnavilor în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar

În condiţiile unei atitudini conştiincioase faţă de muncă şi a unei conduite bune, unui efect curativ căpătat prin muncă, în cazul formării orientării spre un mod de viată treaz, bolnavii întreţinuţi în instituţiile de reabilitare socială pot fi trecuţi în condiţii avantajoase de întreţinere, însă nu mai devreme de patru luni de aflare în instituţia de reabilitare. În acest caz li se poate permite:

- să locuiască în afară teritoriului păzit al instituţiilor, în încăperi repartizate special în acest scop;

- să se deplaseze în afara teritoriului instituţiei respective fără escortă;

- să lucreze neizolaţi la obiectele muncii;

- să poarte îmbrăcăminte proprie;

- să folosească la voia lor banii luaţi din conturile persoanele;

- să li se acorde un concediu de scurtă durată (pînă la douăsprezece ore) în localitatea în care se află instituţia respectivă.

Înlesnirile enumerate se aplică în volum deplin sau parţial, în funcţie de rezultatele influenţei de reabilitare.

Bolnavilor trecuţi în condiţii avantajoase de întreţinere, cu locuirea în afara teritoriului păzit al instituţiei de reabilitare socială, indiferent de toate reţinerile, trebuie să li se plătească cel puţin cincizeci la sută din suma totală cîştigată. Această regulă nu se extinde asupra bolnavilor care plătesc pensie alimentară pentru copiii minori.

Termenul aflării bolnavului în instanţia de reabilitare socială a organelor afacerilor interne se calculează din ziua sosirii lui în această instituţie. În termenul aflării bolnavului în instituţia de reabilitare socială nu intră timpul în care el a lipsit din această instituţie fără motive întemeiate.

Articolul 13. Temeiurile şi modul de eliberare a bolnavilor din instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar

Bolnavii întreţinuţi în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar se eliberează în următoarele cazuri:

- înainte de termen, în legătură cu reabilitarea eficientă, în baza hotărîrii instanţei de judecată;

- la expirarea termenului de aflare în instituţia respectivă;

- în legătură cu constatarea unei boli asociate sau cu apariţia unor devieri în starea lor fizică, care împiedică aplicarea, în baza hotărîrii instanţei de judecată, a măsurilor de reabilitare;

- în legătură cu împlinirea vîrstei de 60 ani – în cazul bărbaţilor şi de 55 ani – în cazul femeilor;

- în baza altor temeiuri, printr-o hotărîre a instituţiei de judecată.

La expirarea a jumătate din termenul stabilit de aflare a bolnavului în instituţia de reabilitare socială, dar nu mai devreme decît peste şase luni, în funcţie de rezultatele influenţei de reabilitare, persoana respectivă este supusă examenului comisiei medicale cu scopul de a rezolva chestiunea posibilităţii eliberării acesteia înainte de termen din instituţia în cauză.

Lista de specialişti şi de alte persoane ce se includ în componenţa comisiei respective este stabilită de administraţia instituţiei de reabilitare socială.

În cazul în care comisia prezintă un raport pozitiv despre gradul de reabilitare, administraţia instituţiei prezintă materialele în instanţa judecătorească de la locul de aflare a instituţiei pentru soluţionarea chestiunii eliberării înainte de termen a persoanei respective din instituţia de reabilitare socială.

Hotărîrea comisiei cu privire la refuzul de a-l elibera înainte de termen pe bolnav din instituţia de reabilitare socială poate fi atacată de acesta sau de avocatul ce-i prezintă interesele în instanţele ierarhic superioare respective sau în instanţa judecătorească de la locul de aflare a instituţiei de reabilitare în termen de zece zile.

În cazul în care la persoana aflată în instituţiile de reabilitare socială se constată simptome ale unei afecţiuni care împiedică întreţinerea ei de mai departe în instituţia de reabilitare, administraţia acestei instituţii, pe baza raportului comisiei medicale, adresează instanţei judecătoreşti de la locul de aflare a instituţiei de reabilitare socială un demers în favoarea eliberării bolnavului.

La eliberarea bolnavilor arătaţi mai sus administraţia instituţiei de reabilitare asigură transportarea lor în instituţia medicală corespunzătoare, dacă se impune acest lucru, sau la locul de trai.

Instituţia de reabilitare socială se achită completamente cu bolnavii eliberaţi, lor li se restituie lucrurile personale, actele şi banii.

În cazuri necesare bolnavul ce se eliberează din astfel de instituţie poate primi o indemnizaţie unică în sumă de cel mult două salarii minime din fondul de ajutor material format pe baza defalcărilor din salariu.

Dacă la data eliberării din instituţia de reabilitare socială bolnavul aflat în ea nu are posibilitate să achite complet costul bunurilor primite în folosirea personală, suma neachitată este făcută la pierderi. Datoria pentru hrană se achită din mijloacele aflate la contul personal al bolnavului.

În carnetul de muncă al bolnavului se face o menţiune privind timpul şi caracterul muncii prestate de muncă i se eliberează o adeverinţă.

Administraţia instituţiei de reabilitare socială acordată bolnavilor eliberaţi ajutor pentru plasarea în cîmpul muncii şi pentru organizarea traiului lor.

Administraţia instituţiei de reabilitare socială expediază autorităţii administraţiei publice locale la locul de trai (în cazul bolnavilor fără domiciliu permanent – la locul de trai ales) o înştiinţare despre bolnavii eliberaţi din instituţiile, înainte de eliberarea acestora, spre a le acorda sprijin în plasarea în cîmpul muncii şi în organizarea traiului lor, precum şi instituţiei narcologice a organelor de ocrotire a sănătăţii pentru a le acorda în caz de necesitate asistenţă medicală.

[Art.13 modificat prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.1997, în vigoare 22.01.1998]

Articolul 14. Respectarea regimului de lucru al instituţiilor de reabilitare socială şi răspunderea pentru încălcarea lui

Bolnavul întreţinut în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar sînt datori să respecte cu stricteţe regimul de lucru stabilit al acestora sî să execute indicaţiile reprezentanţilor administraţiei instituţiei.

În cazurile de nesupunere în grup sau în masă a bolnavilor (acţiuni huliganice, refuzul de a presta munci şi alte acţiuni nelegale cu caracter de masă) cerinţelor legitime ale administraţiei instituţiei de reabilitare socială, conducătorul acestei instituţii ia măsuri pentru a curma încălcările regimului de reabilitare socială în faza lor iniţială şi pentru a nu le admite pe viitor, folosind forţele şi mijloacele puse la dispoziţia lui în modul stabilit de lege.

Acţiunile nelegate ale bolnavilor întreţinuţi în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar sînt aduse neîntîrziat la cunoştinţa nemijlocit şefului instituţiei, precum şi procurorului.

Bolnavii întreţinuţi în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar, în cazul în care săvîrşesc acte de nesupunere în grup şi de masă, alte acţiuni nelegale, însoţite de deteriorare premeditată a utilajelor, a încăperilor, a sculelor a altor bunuri şi care aduc prejudicii materiale atît instituţiei respective, cît şi organizaţiilor care îşi desfăşoară activitatea împreună cu ea pe bază contractuală, poartă răspundere materială şi penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Titlul IV

CONTINUAREA TRATAMENTULUI, PLASAREA ÎN CÎMPUL MUNCII ŞI ORGANIZAREA

TRAIULUI PERSOANELOR SUPUSE REABILITĂRII ÎN INSTITUŢIILE DE

REABILITARE ALE SISTEMULUI PENITENCIAR

Articolul 15. Evidenţa şi tratamentul de întreţinere

Bolnavii care au fost supuşi educaţiei prin muncă şi tratamentul benevol de alcoolism, narcomanie sau toxicomanie în instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar, după ieşirea lor din aceste instituţii, sînt datori să se înregistreze în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii de la locul de trai şi să urmeze în ele un tratament de întreţinere în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii al R.S.S. Moldova.

Articolul 16. Plasarea în cîmpul muncii şi organizarea traiului

Plasarea în cîmpul muncii şi organizarea traiului persoanelor ieşite din instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii, precum şi instituţiile de reabilitare socială ale sistemului penitenciar se face la locul de trai şi, de regulă, la vechiul loc de muncă şi se pune pe seama autorităţilor administraţiei publice locale.

[Art.16 modificat prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.1997, în vigoare 22.01.1998]

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA	M.SNEGUR
or.Chişinău, 7 februarie 1991.
Nr.487-XII.