Hotărâre nr. 497 din 02.09.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului privind armonizarea legislaţiei

Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene

nr. 497  din  02.09.2026

 (în vigoare 22.09.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 466-469 art. 527 din 22.09.2026

* * *

În temeiul art.21 alin.(2) şi art.31 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.7-17, art.34), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene (se anexează).

2. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.1171/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.311-313, art.632).

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Cancelariei de Stat.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Proiectele actelor normative iniţiate şi aflate în procedură de promovare conform procedurilor de legiferare aplicate până la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri se promovează şi se prezintă spre examinare Guvernului potrivit respectivelor proceduri, dar nu mai târziu de 1 martie 2027.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.497/2026

REGULAMENT

privind armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene (denumit în continuare Regulament) stabileşte principiile, condiţiile, etapele, criteriile, metodele, tehnicile şi instrumentele de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene, precum şi modul de coordonare, monitorizare şi evidenţă a procesului de armonizare legislativă la nivel naţional.

2. Prezentul Regulament se aplică tuturor proiectelor actelor normative cu relevanţă UE, elaborate de către autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi de către autorităţile publice autonome.

3. În sensul prezentului Regulament se utilizează noţiunile definite la art.2 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative (denumită în continuare Legea nr.100/2017), precum şi următoarele noţiuni:

3.1. armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene - proces continuu de apropiere a legislaţiei naţionale de legislaţia Uniunii Europene, realizat, în funcţie de natura actului Uniunii Europene, prin transpunere, punere în aplicare prin măsuri naţionale sau prin aliniere, urmat de aplicarea efectivă a legislaţiei armonizate şi de asigurarea respectării acesteia;

3.2. transpunere - metodă de armonizare aplicabilă directivelor Uniunii Europene, prin care normele juridice cuprinse în directivă devin parte a legislaţiei naţionale, prin elaborarea actelor normative noi sau prin modificarea actelor normative existente, în conformitate cu Legea nr.100/2017 şi cu Regulamentul Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018;

3.3. punere în aplicare prin măsuri naţionale - metodă de armonizare aplicabilă regulamentelor şi deciziilor Uniunii Europene, anterior intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană (denumit în continuare Tratat de aderare), prin care se asigură aplicarea acestora în ordinea juridică naţională, prin preluarea fidelă a prevederilor materiale ale actului Uniunii Europene şi/sau prin stabilirea cadrului naţional de aplicare (desemnarea autorităţilor competente, atribuţiile, procedurile administrative, sancţiunile, mecanismele de coordonare şi control);

3.4. aliniere - metodă de armonizare aplicabilă actelor Uniunii Europene fără caracter obligatoriu (recomandări, comunicări, rezoluţii, concluzii şi alte instrumente similare), care constă în reflectarea, integrală sau parţială, în legislaţia naţională şi/sau în practica administrativă, a obiectivelor, a principiilor şi a standardelor formulate în acestea.

4. Prezentul Regulament reglementează aspectele normative ale procesului de armonizare, stabilind regulile aplicabile reflectării actelor juridice ale Uniunii Europene în legislaţia naţională, în conformitate cu natura juridică a fiecărui tip de act, astfel cum aceasta este definită la art.288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE).

5. Aplicarea efectivă a legislaţiei armonizate şi asigurarea respectării acesteia fac obiectul actelor normative care reglementează atribuţiile autorităţilor competente şi mecanismele de implementare în domeniile sectoriale corespunzătoare.

6. Armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene (denumită în continuare armonizarea legislaţiei) se realizează în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană, cu alte instrumente internaţionale relevante, precum şi cu Programul naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029 (denumit în continuare PNA). Sursele concrete şi ordinea de prioritate a acestora pentru planificarea procesului de armonizare sunt stabilite la pct.19.

7. În procesul de armonizare a legislaţiei se respectă următoarele principii:

7.1. transpunerea totală a directivelor Uniunii Europene;

7.2. armonizarea dinamică;

7.3. ireversibilitatea armonizării;

7.4. fidelitatea armonizării;

7.5. integrarea coerentă a prevederilor armonizate în ordinea juridică naţională;

7.6. interzicerea suprareglementării la transpunerea directivelor Uniunii Europene.

8. Transpunerea directivelor Uniunii Europene se realizează în totalitate, astfel încât obiectivele şi cerinţele acestora să fie pe deplin reflectate în legislaţia naţională. Transpunerea totală se poate realiza progresiv, pe etape planificate prin PNA sau prin alte instrumente de coordonare a procesului de aderare la Uniunea Europeană. Pentru fiecare directivă a Uniunii Europene supusă transpunerii, autoritatea responsabilă identifică toate actele normative necesare pentru asigurarea transpunerii totale (actul normativ de transpunere şi actele normative subsecvente sau de aplicare) şi le planifică simultan, urmând a fi elaborate şi promovate, pe cât posibil, concomitent.

9. Armonizarea legislaţiei este un proces dinamic şi progresiv care reflectă evoluţia legislaţiei Uniunii Europene şi se realizează luând în considerare cele mai recente modificări ale legislaţiei Uniunii Europene şi obligaţiile asumate de Republica Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

10. Ireversibilitatea armonizării legislaţiei presupune că niciun proiect al actului normativ nu poate contraveni legislaţiei Uniunii Europene, nu poate reduce nivelul de armonizare deja atins şi nu poate introduce prevederi incompatibile cu angajamentele asumate de Republica Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

11. Armonizarea legislaţiei asigură reflectarea fidelă, clară şi precisă a prevederilor actului Uniunii Europene, în conformitate cu metodele de armonizare prevăzute la subpct. 3.2-3.4, astfel încât să asigure atingerea obiectivelor acestuia, precum şi, ulterior, aplicarea efectivă a legislaţiei armonizate şi asigurarea respectării acesteia.

12. Integrarea coerentă a prevederilor armonizate în ordinea juridică naţională presupune adaptarea acestora la principiile, structura şi terminologia sistemului juridic naţional, fără a afecta sensul, scopul sau efectul juridic al prevederilor actului Uniunii Europene. Adaptarea minimă necesară pentru integrarea coerentă se realizează exclusiv în cadrul tehnicilor de armonizare prevăzute la pct.33.

13. La transpunerea directivelor Uniunii Europene, introducerea în actul normativ naţional a unor prevederi care depăşesc cerinţele minime ale directivei este interzisă, cu excepţia cazurilor în care aceasta este permisă în mod expres de directivă şi/sau este justificată de obiective de politică naţională şi este compatibilă cu obligaţiile care decurg din legislaţia Uniunii Europene.

Orice prevedere care depăşeşte cerinţele minime ale directivei Uniunii Europene, în condiţiile primului alineat al prezentului punct, se identifică explicit în textul actului normativ, se motivează în nota de fundamentare şi se supune analizei impactului de reglementare în conformitate cu Legea nr.100/2017.

14. Procesul de armonizare a legislaţiei se documentează în tabele de concordanţă, care reflectă realizarea obligaţiilor de armonizare, inclusiv în cadrul exerciţiului de evaluare de către Uniunea Europeană a gradului de compatibilitate a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene. Nivelul de armonizare a legislaţiei atins se apreciază prin intermediul clauzelor de armonizare incluse în actele normative relevante.

15. În sensul prezentului Regulament, izvoarele dreptului Uniunii Europene relevante pentru procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cuprind:

15.1. conţinutul, principiile şi obiectivele tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (Tratatul privind Uniunea Europeană şi TFUE);

15.2. conţinutul, principiile şi obiectivele Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice;

15.3. conţinutul şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

15.4. actele juridice ale Uniunii Europene cu caracter obligatoriu - directivele, regulamentele şi deciziile, precum şi actele delegate şi actele de punere în aplicare emise de către instituţiile Uniunii Europene;

15.5. actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu - recomandările, comunicările, rezoluţiile, concluziile, avizele, declaraţiile şi alte instrumente similare;

15.6. jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;

15.7. acordurile internaţionale încheiate de Uniunea Europeană.

16. De la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare, dreptul Uniunii Europene se aplică în ordinea juridică naţională în conformitate cu Tratatul de aderare şi prevalează asupra dispoziţiilor contrare din normele naţionale, în conformitate cu art.140¹ din Constituţia Republicii Moldova.

17. Procesul de armonizare a legislaţiei se diferenţiază în funcţie de:

17.1. tipul actului Uniunii Europene, prin aplicarea metodei corespunzătoare de armonizare prevăzute la subpct. 3.2-3.4;

17.2. particularităţile şi obiectul de reglementare al actului Uniunii Europene;

17.3. scopul urmărit.

Capitolul II

CONDIŢIILE, ETAPELE ŞI METODELE PROCESULUI

DE ARMONIZARE A LEGISLAŢIEI

Secţiunea 1

Aspectele generale ale procesului de armonizare a legislaţiei

18. Procesul de armonizare a legislaţiei se realizează prin:

18.1. adoptarea, aprobarea sau emiterea actelor normative noi, prin care se realizează una dintre metodele de armonizare prevăzute la subpct. 3.2-3.4;

18.2. modificarea actelor normative existente, în vederea reflectării prevederilor legislaţiei Uniunii Europene;

18.3. abrogarea prevederilor naţionale incompatibile cu legislaţia Uniunii Europene sau cu legislaţia naţională armonizată anterior;

18.4. stabilirea cadrului instituţional, procedural şi administrativ necesar pentru punerea în aplicare a legislaţiei Uniunii Europene, atunci când actul Uniunii Europene impune astfel de măsuri.

19. Planificarea procesului de armonizare se realizează pe baza următoarelor surse, în ordinea de prioritate indicată:

19.1. poziţiile de negociere asumate oficial de către Guvern în cadrul procesului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană;

19.2. poziţiile oficiale exprimate în cadrul reuniunilor bilaterale cu Comisia Europeană, inclusiv reuniunile Consiliului de asociere, ale Comitetului de asociere, ale subcomitetelor şi alte reuniuni bilaterale destinate monitorizării progresului Republicii Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană;

19.3. acţiunile planificate în PNA;

19.4. angajamentele asumate prin Acordul de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte;

19.5. Programul legislativ al Parlamentului;

19.6. Planul naţional de reglementări.

În cazul în care există neconcordanţe între documentele de planificare prevăzute la subpct. 19.1-19.6, angajamentele asumate în procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană prevalează asupra documentelor de planificare strategică.

20. Procesul de armonizare a legislaţiei se realizează cu respectarea următoarelor cerinţe:

20.1. proiectul actului normativ se elaborează şi se promovează în conformitate cu cerinţele prevăzute în Legea nr.100/2017 şi în Regulamentul Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018;

20.2. la elaborarea proiectului actului normativ se respectă terminologia legislaţiei Uniunii Europene, utilizându-se concepte şi noţiuni identice sau compatibile cu cele utilizate în legislaţia Uniunii Europene. Dacă este necesară preluarea unor termeni noi din alte limbi, se indică şi corespondentul acestora în limba română;

20.3. la elaborarea proiectului actului normativ se ia în considerare jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în special hotărârile care interpretează termenii legislaţiei Uniunii Europene, completează sau clarifică obiectivele şi scopul actului Uniunii Europene. Cerinţa privind luarea în considerare a jurisprudenţei este valabilă pentru toate metodele de armonizare prevăzute la subpct. 3.2-3.4;

20.4. proiectul actului normativ care realizează armonizarea legislaţiei:

20.4.1. conţine în mod obligatoriu clauza de armonizare, care indică metoda de armonizare, tipul actului Uniunii Europene şi gradul de compatibilitate atins, în conformitate cu modelele stabilite în anexa nr.1;

20.4.2. este marcat cu sigla "UE";

20.4.3. este însoţit de nota de fundamentare;

20.4.4. este supus în mod obligatoriu expertizei de compatibilitate, realizate de Centrul de armonizare a legislaţiei (denumit în continuare Centru), subdiviziune structurală a Cancelariei de Stat;

20.4.5. este însoţit de tabelul de concordanţă, întocmit conform modelului prevăzut în anexa nr.2.

21. Tabelul de concordanţă se întocmeşte atunci când armonizarea presupune reflectarea prevederilor actului Uniunii Europene în proiectul actului normativ naţional, indiferent de metoda de armonizare prevăzută la subpct. 3.2-3.4. În cazul stabilirii exclusive a cadrului naţional de aplicare a regulamentelor şi a deciziilor Uniunii Europene, în condiţiile subpct. 45.2 şi 50.2, sau în cazul alinierii la actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu, în condiţiile pct.56, funcţia de evidenţă se realizează doar prin clauza de armonizare.

22. Proiectele actelor normative fără relevanţă UE care urmăresc modificarea actelor normative armonizate anterior, fără a afecta gradul de compatibilitate atins, sau reglementarea unor aspecte conexe într-un domeniu cu relevanţă UE se prezintă în mod obligatoriu Centrului pentru efectuarea expertizei de compatibilitate. În aceste cazuri, proiectele nu conţin clauza de armonizare, nu se marchează cu sigla "UE" şi nu sunt însoţite de tabelul de concordanţă.

Secţiunea a 2-a

Etapele procesului de armonizare a legislaţiei

23. Procesul de armonizare a legislaţiei se realizează în următoarele etape:

23.1. determinarea obligaţiilor de armonizare a legislaţiei care rezultă din angajamentele asumate de Republica Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană, din alte instrumente internaţionale relevante, precum şi din măsurile planificate în PNA;

23.2. identificarea actului/actelor Uniunii Europene care urmează a fi armonizat(e) şi determinarea metodei de armonizare aplicabile, în funcţie de tipul actului Uniunii Europene;

23.3. analiza obiectivelor, a principiilor, a cerinţelor şi a standardelor actului/actelor Uniunii Europene care urmează a fi armonizat(e);

23.4. determinarea prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul reglementat şi stabilirea gradului de compatibilitate a acestora cu actul/actele Uniunii Europene;

23.5. identificarea actelor normative naţionale care urmează a fi modificate sau abrogate în scopul armonizării şi al asigurării compatibilităţii cu actul/actele Uniunii Europene;

23.6. determinarea necesităţii de a elabora unele proiecte de acte normative noi pentru reglementarea domeniilor în care nu există prevederi corespondente la nivel naţional;

23.7. identificarea tehnicilor de armonizare, în funcţie de metoda de armonizare selectată conform pct.33;

23.8. elaborarea versiunii iniţiale a proiectului actului normativ care realizează armonizarea legislaţiei;

23.9. întocmirea tabelului de concordanţă, concomitent cu elaborarea versiunii iniţiale a proiectului actului normativ, conform modelului prevăzut în anexa nr.2;

23.10. determinarea gradului de compatibilitate atins prin proiectul actului normativ, pe baza tabelului de concordanţă, şi indicarea acestuia în clauza de armonizare;

23.11. avizarea proiectului actului normativ şi efectuarea expertizei de compatibilitate de către Centru;

23.12. definitivarea proiectului actului normativ şi actualizarea tabelului de concordanţă în baza avizelor, a expertizei de compatibilitate şi a rezultatelor consultărilor publice;

23.13. efectuarea expertizei anticorupţie şi a expertizei juridice şi definitivarea proiectului actului normativ potrivit acestora;

23.14. transmiterea proiectului actului normativ şi a dosarului de însoţire spre aprobare Guvernului;

23.15. aprobarea proiectului actului normativ de către Guvern;

23.16. actualizarea şi ajustarea tabelului de concordanţă, după aprobarea sau adoptarea proiectului actului normativ, pentru reflectarea corectă a gradului de compatibilitate atins;

23.17. transmiterea către Centru a tabelului de concordanţă actualizat, după publicarea actului normativ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pentru a fi inclus în baza de date a legislaţiei naţionale armonizate.

24. Etapele referitoare la întocmirea, actualizarea şi transmiterea tabelului de concordanţă nu se aplică proiectelor actelor normative pentru care tabelul de concordanţă nu este obligatoriu, iar etapele referitoare la identificarea şi analiza actului juridic al Uniunii Europene nu se aplică proiectelor care nu realizează armonizarea legislaţiei cu un act concret al Uniunii Europene.

25. Coordonarea prealabilă cu Comisia Europeană a proiectelor actelor normative cu relevanţă UE se realizează prin intermediul Biroului pentru integrare europeană, cu notificarea Centrului.

26. Centrul asigură verificarea finală a proiectului actului normativ definitivat din perspectiva compatibilităţii cu legislaţia Uniunii Europene şi a corespunderii acestuia cu recomandările formulate de Comisia Europeană:

26.1. înainte de prezentarea proiectului actului normativ pentru examinare în şedinţa de lucru a membrilor Guvernului;

26.2. înainte de includerea proiectului actului normativ pe ordinea de zi a şedinţei Guvernului, în vederea aprobării.

27. Proiectele actelor normative cu relevanţă UE se elaborează în conformitate cu art.23 din Legea nr.100/2017 de către autorităţile publice abilitate să le iniţieze, în limitele competenţelor şi în conformitate cu atribuţiile şi domeniul de activitate ale acestora, ţinând seama de obiectul de reglementare al legislaţiei Uniunii Europene corespondente. În procesul de elaborare, autorităţile publice responsabile asigură integrarea organică a actului normativ în sistemul juridic naţional, cu respectarea principiilor, a cerinţelor, a etapelor şi a metodelor care guvernează procesul de armonizare a legislaţiei.

28. Proiectele actelor normative cu relevanţă UE care nu respectă cerinţele de formă ale dosarului de însoţire, inclusiv cele referitoare la tabelul de concordanţă, nu se înregistrează şi se restituie autorului, în conformitate cu pct.199 şi 201 din Regulamentul Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018.

29. Formularea propunerilor corespunzătoare de asigurare a compatibilităţii legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene, prin identificarea actelor normative care urmează a fi aprobate, adoptate, modificate sau abrogate şi planificarea elaborării acestora prin PNA, se realizează în cadrul grupurilor de lucru pentru negocierea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, instituite în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.180/2024 cu privire la mecanismul de coordonare a procesului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi modul de organizare şi funcţionare a echipei de negociere în cadrul acestui proces, precum şi/sau în cadrul grupurilor de lucru pentru elaborarea proiectului actului normativ, instituite în conformitate cu art.27 din Legea nr.100/2017.

30. În cazul în care elaborarea proiectului actului normativ este pusă în sarcina mai multor autorităţi publice, aceasta se organizează de către autoritatea publică abilitată de Guvern, care coordonează cu celelalte autorităţi publice implicate procesul de întocmire a tabelului de concordanţă.

Autoritatea responsabilă asigură identificarea metodei de armonizare aplicabile, precum şi definitivarea şi actualizarea tabelului de concordanţă al proiectului actului normativ în baza avizelor şi a rapoartelor de expertiză, inclusiv a celui de compatibilitate.

31. Dacă în temeiul planificării sau pe parcursul elaborării proiectului actului normativ de armonizare se identifică necesitatea modificării unor acte normative existente ori a elaborării unor acte normative noi pentru armonizarea integrală cu actul Uniunii Europene, autoritatea responsabilă indică în tabelul/tabelele de concordanţă proiectele actelor normative care urmează a fi elaborate, în conformitate cu documentele de planificare ale Guvernului.

Secţiunea a 3-a

Metodele şi tehnicile procesului de armonizare a legislaţiei

32. Modul de armonizare a legislaţiei se diferenţiază în funcţie de natura juridică a fiecărui tip de act al Uniunii Europene, astfel cum aceasta este definită la art.288 din TFUE, după cum urmează:

32.1. directivele Uniunii Europene se transpun în legislaţia naţională prin acte normative adoptate conform Legii nr.100/2017, Regulamentului Guvernului şi prezentului Regulament, în condiţiile prevăzute în subsecţiunea 1;

32.2. regulamentele Uniunii Europene devin direct aplicabile în ordinea juridică naţională de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare, conform art.288 paragraful al doilea din TFUE, şi nu se transpun. Anterior intrării în vigoare a Tratatului de aderare, armonizarea cu un regulament al Uniunii Europene se realizează prin punere în aplicare prin măsuri naţionale, în condiţiile prevăzute în subsecţiunea a 2-a;

32.3. deciziile Uniunii Europene se pun în aplicare prin măsuri naţionale atunci când impun obligaţii care necesită acţiuni din partea autorităţilor publice naţionale, conform art.288 paragraful al patrulea din TFUE, în condiţiile prevăzute în subsecţiunea a 3-a;

32.4. actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu se reflectă în legislaţia naţională şi/sau în practica administrativă prin aliniere la obiectivele, principiile şi standardele formulate în acestea, în condiţiile prevăzute în subsecţiunea a 4-a.

33. Armonizarea legislaţiei se realizează prin metodele definite la subpct. 3.2-3.4, utilizând următoarele tehnici de armonizare:

33.1. preluare fidelă - reflectarea în legislaţia naţională a prevederilor actului Uniunii Europene, cu păstrarea conţinutului, a structurii şi a formulării acestora, cu adaptările minime necesare pentru integrarea în ordinea juridică naţională;

33.2. reformulare - reflectarea prevederilor actului Uniunii Europene prin formulări proprii, adaptate tehnicii legislative naţionale, fără a afecta sensul, scopul sau efectul juridic al prevederilor actului Uniunii Europene şi păstrând conţinutul şi obiectivele acestuia;

33.3. tehnică mixtă - utilizarea combinată a preluării fidele şi a reformulării în diferite părţi ale aceluiaşi proiect de act normativ, în funcţie de specificul prevederilor armonizate.

34. Tehnicile de armonizare prevăzute la pct.33 se aplică în funcţie de metoda de armonizare, după cum urmează:

34.1. pentru transpunerea directivelor Uniunii Europene - oricare dintre cele trei tehnici de armonizare, în funcţie de specificul prevederilor directivei şi de rezultatul care trebuie atins, potrivit art.288 paragraful al treilea din TFUE. Reflectarea definiţiilor, a formulelor, a schemelor, a valorilor numerice, a diferitelor tipuri de limitări şi excepţii, precum şi a anexelor care conţin specificaţii tehnice, cerinţe sau metode de testare de laborator se realizează prin preluare fidelă;

34.2. pentru punerea în aplicare prin măsuri naţionale a regulamentelor şi a deciziilor Uniunii Europene - preluarea fidelă este obligatorie pentru reflectarea prevederilor materiale ale actului Uniunii Europene, care necesită aplicare efectivă până la intrarea în vigoare a Tratatului de aderare. Stabilirea cadrului naţional de aplicare (desemnarea autorităţilor competente, atribuţiile, procedurile administrative, sancţiunile şi mecanismele de coordonare şi control) se realizează prin formulări proprii ale legislaţiei naţionale, conform tehnicii legislative naţionale;

34.3. pentru alinierea la actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu - prin reflectarea obiectivelor, a principiilor şi a standardelor formulate în acestea în legislaţia naţională, prin tehnica adaptată specificului instrumentului Uniunii Europene şi domeniului reglementat.

Aspectele operaţionale privind aplicarea metodelor şi a tehnicilor prevăzute în prezentul punct se reglementează prin Metodologia privind armonizarea legislaţiei Republicii Moldova în legislaţia Uniunii Europene, publicată pe site-ul web oficial al Cancelariei de Stat.

35. Trimiterea la un act al Uniunii Europene nu poate substitui armonizarea prevederilor acestuia care necesită reflectare în legislaţia naţională.

35.1. Trimiterile la actele Uniunii Europene se includ în clauza de armonizare şi în documentele care însoţesc proiectul actului normativ.

35.2. În cazul proiectelor actelor normative care transpun directive ale Uniunii Europene, trimiterile directe la regulamentele şi deciziile Uniunii Europene pot fi făcute dacă termenul de intrare în vigoare a proiectelor respective este stabilit de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare.

35.3. În cazul proiectelor actelor normative care pun în aplicare regulamente şi decizii ale Uniunii Europene, trimiterile directe la regulamentele şi deciziile Uniunii Europene pot fi făcute dacă termenul de intrare în vigoare a proiectelor respective este stabilit de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare.

35.4. În cazul proiectelor actelor normative care transpun directive ale Uniunii Europene şi/sau care pun în aplicare regulamente şi decizii ale Uniunii Europene şi care intră în vigoare până la sau de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare nu se admit trimiteri directe la directivele Uniunii Europene. Trimiterile se operează la actul/actele normativ(e) naţional(e) care transpun(e) directiva respectivă.

36. Proiectele actelor normative care realizează transpunerea directivelor Uniunii Europene pot prevedea perioade de tranziţie pentru aplicarea anumitor prevederi, condiţionate de semnarea unor acorduri internaţionale, de aderarea la organizaţii internaţionale sau de intrarea în vigoare a Tratatului de aderare.

37. În proiectele actelor normative care pun în aplicare regulamente şi decizii ale Uniunii Europene, potrivit subpct. 44.1 şi 48.1, nu este admisă stabilirea unor perioade de tranziţie condiţionate de intrarea în vigoare a Tratatului de aderare, deoarece, de la această dată, regulamentele Uniunii Europene devin direct aplicabile, în conformitate cu art.288 paragraful al doilea din TFUE, iar deciziile Uniunii Europene devin obligatorii în toate elementele lor, în conformitate cu art.288 paragraful al patrulea din TFUE.

38. La data intrării în vigoare a Tratatului de aderare, când regulamentul devine direct aplicabil, iar decizia - obligatorie în toate elementele sale, actele normative naţionale adoptate pentru punerea în aplicare a regulamentelor şi a deciziilor Uniunii Europene anterior acestei date se tratează, în funcţie de tehnica de armonizare utilizată, după cum urmează:

38.1. actul normativ care asigură exclusiv preluarea fidelă a prevederilor materiale ale actului Uniunii Europene se abrogă în totalitate. Abrogarea poate fi prevăzută direct în acest act, cu efect de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare;

38.2. actul normativ care asigură aplicarea atât prin preluarea fidelă a prevederilor materiale, cât şi prin stabilirea cadrului naţional de aplicare se abrogă şi se înlocuieşte cu un act normativ nou care stabileşte cadrul naţional de aplicare, cu trimitere directă la actul Uniunii Europene, fără preluarea prevederilor materiale ale acestuia;

38.3. actul normativ care asigură aplicarea exclusiv prin stabilirea cadrului naţional de aplicare, fără preluarea prevederilor materiale, rămâne în vigoare. Dacă este necesar pentru asigurarea aplicării regulamentului sau a deciziei Uniunii Europene, acesta se modifică sau se completează.

Operaţiunile prevăzute la subpct. 38.1-38.3 se realizează de către autoritatea publică responsabilă de elaborarea politicilor publice în domeniile de activitate încredinţate.

După data intrării în vigoare a Tratatului de aderare, măsurile naţionale necesare pentru punerea în aplicare a regulamentelor şi a deciziilor Uniunii Europene se adoptă exclusiv prin stabilirea cadrului naţional de aplicare, cu trimitere directă la actul Uniunii Europene, fără preluarea prevederilor materiale ale acestuia.

Subsecţiunea 1

Directivele Uniunii Europene

39. Directivele Uniunii Europene care necesită transpunere în legislaţia naţională, în conformitate cu art.288 paragraful al treilea din TFUE, se transpun prin tehnicile de armonizare prevăzute la pct.33, cu respectarea principiului prevăzut la pct.8.

40. Prevederile directivelor Uniunii Europene, în special cele aplicabile exclusiv în relaţiile dintre statele membre şi instituţiile Uniunii Europene, se transpun în legislaţia naţională astfel încât să intre în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare.

41. Anexele care fac parte integrantă din directivele Uniunii Europene se transpun fidel în legislaţia naţională, dacă conţin specificaţii tehnice, valori numerice, tabele sau alte cerinţe tehnice necesare pentru transpunerea totală a directivei.

42. Pentru fiecare directivă a Uniunii Europene supusă transpunerii se întocmeşte tabelul de concordanţă conform modelului 1 prevăzut în anexa nr.2, care reflectă toate prevederile directivei.

Subsecţiunea a 2-a

Regulamentele Uniunii Europene

43. Regulamentele Uniunii Europene devin direct aplicabile în ordinea juridică naţională de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare, în conformitate cu art.288 paragraful al doilea din TFUE.

44. Anterior intrării în vigoare a Tratatului de aderare, armonizarea legislaţiei cu un regulament al Uniunii Europene se realizează prin aplicarea prevederilor acestuia prin măsuri naţionale, în funcţie de cerinţele specifice ale fiecărui regulament, în conformitate cu unul dintre următoarele scenarii:

44.1. regulamente care necesită aplicare efectivă anterior intrării în vigoare a Tratatului de aderare. În cazul în care angajamentele asumate sau cerinţele de aplicare a regulamentului, în această perioadă, impun reflectarea în legislaţia naţională a prevederilor materiale ale acestuia şi, după caz, stabilirea cadrului instituţional, administrativ sau procedural naţional, actul normativ naţional:

44.1.1. preia fidel prevederile materiale ale regulamentului Uniunii Europene, pentru aplicarea acestora pe perioada anterioară intrării în vigoare a Tratatului de aderare;

44.1.2. după caz, desemnează autorităţile competente şi defineşte atribuţiile, responsabilităţile şi relaţiile dintre acestea;

44.1.3. după caz, stabileşte capacităţile administrative, procedurile, sancţiunile şi mecanismele de coordonare şi control necesare pentru aplicarea regulamentului Uniunii Europene.

În sensul prezentului subpunct, prevederile materiale ale regulamentului Uniunii Europene includ, în special, definiţiile tehnice, regulile tehnice, specificaţiile, formatele de schimb de date şi parametrii sistemelor informaţionale ale Uniunii Europene, dacă acestea sunt necesare pentru funcţionarea cadrului naţional de aplicare;

44.2. regulamente care necesită exclusiv stabilirea cadrului naţional de aplicare, cu intrare în vigoare de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare. Dacă aplicarea regulamentului Uniunii Europene nu impune preluarea fidelă a prevederilor materiale, dar necesită stabilirea cadrului instituţional, administrativ sau procedural naţional, actul normativ naţional:

44.2.1. desemnează autorităţile competente;

44.2.2. defineşte atribuţiile, responsabilităţile şi relaţiile dintre acestea;

44.2.3. stabileşte capacităţile administrative, procedurile, sancţiunile, precum şi mecanismele de coordonare şi control necesare pentru aplicarea regulamentului Uniunii Europene de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare;

44.3. regulamente care nu necesită măsuri naţionale de aplicare anterior intrării în vigoare a Tratatului de aderare. Dacă regulamentul Uniunii Europene este direct aplicabil în toate elementele sale şi nu impune obligaţii statelor candidate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de aderare, nu se adoptă măsuri naţionale de aplicare.

45. În funcţie de scenariile prevăzute la pct.44, tabelul de concordanţă se întocmeşte după cum urmează:

45.1. pentru scenariul prevăzut la subpct. 44.1, tabelul de concordanţă este obligatoriu, conform modelului 2 din anexa nr.2, şi reflectă toate prevederile regulamentului Uniunii Europene, atât prevederile preluate fidel în legislaţia naţională, cât şi prevederile nepreluate, cu indicarea motivului pentru care acestea nu sunt reflectate;

45.2. pentru scenariul prevăzut la subpct. 44.2, tabelul de concordanţă nu este obligatoriu. În acest caz, clauza de armonizare indică regulamentul Uniunii Europene pentru care se stabileşte cadrul naţional de aplicare;

45.3. pentru scenariul prevăzut la subpct. 44.3 nu se adoptă măsuri naţionale de aplicare şi, prin urmare, cerinţele prezentului Regulament nu se aplică.

46. La data intrării în vigoare a Tratatului de aderare, actele normative care realizează armonizarea cu regulamentele Uniunii Europene se supun măsurilor prevăzute la pct.38.

Subsecţiunea a 3-a

Deciziile Uniunii Europene

47. Deciziile Uniunii Europene cu aplicare generală, care nu indică destinatarii, sunt obligatorii în toate elementele lor, în conformitate cu art.288 paragraful al patrulea prima teză din TFUE.

48. Anterior intrării în vigoare a Tratatului de aderare, armonizarea cu o decizie a Uniunii Europene cu aplicare generală se realizează prin punerea în aplicare prin măsuri naţionale:

48.1. atunci când aplicarea efectivă a deciziei pe perioada anterioară intrării în vigoare a Tratatului de aderare impune reflectarea prevederilor materiale ale acesteia şi/sau stabilirea cadrului naţional de aplicare;

48.2. atunci când, deşi nu necesită măsuri înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de aderare, este necesară stabilirea în avans a cadrului naţional de aplicare pentru a asigura aplicarea deciziei de la data aderării.

În cazul deciziilor care nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute la subpct. 48.1 şi 48.2 nu se adoptă măsuri naţionale.

49. În funcţie de obiectul de reglementare concret al deciziei Uniunii Europene şi de obligaţiile pe care le impune, punerea în aplicare prin măsuri naţionale poate consta în una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

49.1. preluarea fidelă în legislaţia naţională a prevederilor materiale ale deciziei Uniunii Europene (specificaţii, parametri, valori-prag, formate, liste sau alte elemente normative), în cazul în care conţinutul concret al deciziei trebuie reflectat în legislaţia naţională pentru aplicarea acesteia pe perioada anterioară intrării în vigoare a Tratatului de aderare;

49.2. stabilirea cadrului naţional de aplicare (desemnarea autorităţilor competente, atribuţiile, procedurile administrative, sancţiunile şi mecanismele de coordonare şi control), în cazul în care aceasta este necesară pentru aplicarea efectivă a deciziei Uniunii Europene până la intrarea în vigoare a Tratatului de aderare;

49.3. stabilirea cadrului naţional de aplicare, fără preluarea prevederilor materiale, pentru a asigura aplicarea deciziei de la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare.

50. În funcţie de măsurile prevăzute la pct.49, tabelul de concordanţă se întocmeşte după cum urmează:

50.1. în cazul prevăzut la subpct. 49.1, tabelul de concordanţă este obligatoriu, conform modelului 2 din anexa nr.2. Tabelul reflectă toate prevederile deciziei Uniunii Europene, cu indicarea motivului pentru prevederile nereflectate. Dacă decizia Uniunii Europene nu este redactată în formă normativă articulată, tabelul de concordanţă foloseşte, în locul articolelor, elementele structurale ale deciziei Uniunii Europene (anexe, secţiuni, tabele, liste sau alte unităţi identificabile) şi indică, pentru fiecare element relevant, corespondenţa cu prevederile naţionale. Pentru anexele care conţin date factologice extinse, nu este obligatorie transcrierea integrală a conţinutului, fiind suficientă identificarea elementului structural al deciziei Uniunii Europene şi a prevederii naţionale corespondente;

50.2. în cazul în care armonizarea legislaţiei constă exclusiv în măsurile prevăzute la subpct. 49.2 şi 49.3, tabelul de concordanţă nu este obligatoriu, iar clauza de armonizare indică decizia Uniunii Europene pentru care se stabileşte cadrul naţional de aplicare.

51. Deciziile Uniunii Europene adresate unor destinatari determinaţi (anumite state membre, întreprinderi sau alte entităţi identificabile) sunt obligatorii numai pentru aceştia, conform art.288 paragraful al patrulea teza a doua din TFUE, şi nu fac obiectul punerii în aplicare prin măsuri naţionale, cu excepţia cazului în care impun în mod expres acţiuni din partea autorităţilor publice naţionale.

52. La data intrării în vigoare a Tratatului de aderare, actele normative care realizează armonizarea cu deciziile Uniunii Europene cu aplicare generală se supun măsurilor prevăzute la pct.38.

Subsecţiunea a 4-a

Actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu

53. Actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu (recomandările, comunicările, rezoluţiile, concluziile, avizele, declaraţiile şi alte instrumente similare) sunt actele adoptate de către instituţiile Uniunii Europene care nu creează obligaţii juridice imperative, dar constituie repere pentru interpretarea şi aplicarea legislaţiei Uniunii Europene.

54. Actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu se reflectă în legislaţia naţională sau în practica administrativă prin aliniere, dacă reflectarea acestora este relevantă pentru armonizarea legislaţiei.

55. În cazul actelor Uniunii Europene fără caracter obligatoriu, tabelul de concordanţă pentru aliniere se întocmeşte dacă acestea se reflectă în prevederi corespunzătoare ale legislaţiei naţionale şi produc, prin această reflectare, efecte juridice concrete, inclusiv drepturi, obligaţii, proceduri, standarde sau alte cerinţe aplicabile. În acest caz, tabelul de concordanţă se întocmeşte conform modelului 3 din anexa nr.2.

56. În cazul în care reflectarea actului Uniunii Europene fără caracter obligatoriu în legislaţia naţională nu produce efecte juridice concrete, având caracter exclusiv interpretativ, programatic sau de orientare, tabelul de concordanţă nu este obligatoriu, iar reflectarea actului se explică în nota de fundamentare a proiectului actului normativ.

Secţiunea a 4-a

Instrumentele specifice procesului de armonizare a legislaţiei

57. Instrumentele specifice procesului de armonizare a legislaţiei sunt:

57.1. clauza de armonizare;

57.2. sigla "UE";

57.3. tabelul de concordanţă;

57.4. nota de fundamentare, în partea care reflectă armonizarea legislaţiei.

58. Clauza de armonizare, sigla "UE" şi tabelul de concordanţă îndeplinesc funcţia de evidenţă şi de trasabilitate a armonizării legislaţiei, prin indicarea metodei aplicate, a actului Uniunii Europene armonizat şi a gradului de compatibilitate atins.

59. Nota de fundamentare completează aceste instrumente prin descrierea scopului intervenţiei normative, a sursei obligaţiei de armonizare şi a gradului de compatibilitate atins.

60. Obligativitatea fiecărui instrument se diferenţiază în funcţie de natura proiectului actului normativ şi se stabileşte conform subpct. 20.4, pct.21 şi 22.

Subsecţiunea 1

Clauza de armonizare

61. Clauza de armonizare reprezintă menţiunea obligatorie din proiectul de act normativ sau din actul normativ în vigoare privind armonizarea cu actul/actele Uniunii Europene şi are drept scop facilitarea evidenţei progresului de armonizare a legislaţiei, prin indicarea metodei de armonizare utilizate şi a gradului de compatibilitate atins.

62. Clauza de armonizare indică:

62.1. metoda de armonizare aplicată, în conformitate cu subpct. 3.2-3.4;

62.2. tipul, titlul, numărul, instituţia emitentă şi data adoptării actului Uniunii Europene, seria, numărul şi data publicării acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, numărul CELEX, precum şi cea mai recentă modificare a actului Uniunii Europene care constituie obiect al armonizării;

62.3. gradul de compatibilitate atins, stabilit conform pct.66.

63. Clauza de armonizare se redactează în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr.1, selectat în funcţie de tipul actului Uniunii Europene, şi se include după clauza de adoptare a proiectului actului normativ.

64. În cazul proiectelor actelor normative care conţin mai multe anexe ce realizează fiecare în parte armonizarea legislaţiei, clauza de armonizare poate fi plasată la începutul textului propriu-zis al fiecărei anexe corespunzătoare actului Uniunii Europene armonizat.

65. Pentru proiectele actelor normative care modifică un act normativ armonizat anterior şi prin care se realizează armonizarea legislaţiei, clauza de armonizare se inserează în proiectul actului normativ de modificare. La modificarea informaţiilor referitoare la gradul de compatibilitate sau la actele Uniunii Europene cu care se realizează armonizarea, clauza de armonizare a actului normativ de bază se completează cu actele Uniunii Europene cu care se realizează armonizarea suplimentară sau cu noi trimiteri la elementele structurale ale actului Uniunii Europene, în cazul avansării gradului de compatibilitate.

66. Clauza de armonizare utilizează grade de compatibilitate diferenţiate în funcţie de metoda de armonizare aplicată, după cum urmează:

66.1. pentru directivele Uniunii Europene:

66.1.1. "transpune", în cazul transpunerii totale a prevederilor directivei;

66.1.2. "transpune parţial", în cazul transpunerii parţiale a prevederilor directivei;

66.1.3. "transpune articolul/alineatul/litera/punctul/paragraful/anexa din directivă", în cazul transpunerii unor elemente structurale specifice ale directivei, cu menţionarea expresă a elementelor structurale transpuse;

66.2. pentru regulamentele şi deciziile Uniunii Europene:

66.2.1. "pune în aplicare", în cazul asigurării aplicării integrale a regulamentului sau a deciziei Uniunii Europene prin măsuri naţionale;

66.2.2. "pune în aplicare parţial", în cazul asigurării aplicării parţiale a regulamentului sau a deciziei Uniunii Europene prin măsuri naţionale;

66.3. pentru actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu:

66.3.1. "se aliniază", în cazul alinierii integrale la obiectivele, principiile şi standardele stabilite în actul Uniunii Europene;

66.3.2. "se aliniază parţial", în cazul alinierii parţiale la obiectivele, principiile şi standardele formulate în actul Uniunii Europene.

67. Gradele de compatibilitate prevăzute la pct.66 exprimă gradul de acoperire a actului Uniunii Europene prin măsuri naţionale, indiferent de tehnica de armonizare aplicată.

Subsecţiunea a 2-a

Sigla "UE"

68. Sigla "UE" marchează proiectul actului normativ care realizează armonizarea legislaţiei pe parcursul întregului proces de legiferare, precum şi actul normativ adoptat care realizează armonizarea legislaţiei, pentru a facilita identificarea proiectelor actelor normative şi a actelor normative cu relevanţă UE.

69. În cazul proiectului actului normativ, aplicarea siglei "UE" indică obligaţia includerii în dosarul de însoţire al proiectului a clauzei de armonizare, a tabelului de concordanţă (dacă este obligatoriu), precum şi a raportului expertizei de compatibilitate.

70. Sigla "UE" se aplică pe prima pagină a proiectului actului normativ sau a actului normativ, în colţul din dreapta sus, prin menţionarea literelor majuscule "UE", cu caractere aldine, în fontul Times New Roman, mărimea corpului de literă 16.

Subsecţiunea a 3-a

Tabelul de concordanţă

71. Tabelul de concordanţă este documentul explicativ care însoţeşte proiectul actului normativ şi care demonstrează, prin reprezentare structurată pe prevederile actului Uniunii Europene, modul de reflectare a acestuia în legislaţia naţională.

72. Tabelul de concordanţă ilustrează raportul dintre prevederile sau elementele structurale ale actului Uniunii Europene şi prevederile corespunzătoare ale proiectului actului normativ ori, după caz, ale actelor normative naţionale prin care s-a realizat sau se realizează armonizarea legislaţiei, utilizând, la compartimentul 3, următoarele grade generale de compatibilitate:

72.1. pentru directive:

72.1.1. "compatibil", în cazul transpunerii totale a directivei Uniunii Europene;

72.1.2. "parţial compatibil", în cazul transpunerii parţiale a directivei Uniunii Europene;

72.2. pentru regulamente şi decizii:

72.2.1. "pus în aplicare", în cazul punerii în aplicare totale a regulamentului sau a deciziei Uniunii Europene;

72.2.2. "pus în aplicare parţial", în cazul punerii în aplicare parţiale a regulamentului sau a deciziei Uniunii Europene;

72.3. pentru actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu:

72.3.1. "aliniat", în cazul alinierii totale a actelor Uniunii Europene fără caracter obligatoriu;

72.3.2. "aliniat parţial", în cazul alinierii parţiale a actelor Uniunii Europene fără caracter obligatoriu.

73. În cazul alinierii la actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu, tabelul de concordanţă ilustrează raportul dintre prevederile actului Uniunii Europene şi prevederile sau elementele corespunzătoare din legislaţia naţională, care pot include, de asemenea, instrumente administrative, documente de politici sau de planificare.

74. Tabelul de concordanţă se întocmeşte în baza actului Uniunii Europene, pentru fiecare act al Uniunii Europene armonizat, şi reflectă toate prevederile actului Uniunii Europene supus armonizării, cu indicarea gradului general de compatibilitate, prevăzut la pct.72, şi a calificativelor de compatibilitate corespunzătoare, prevăzute la pct.77-79, pentru fiecare prevedere sau element structural al actului respectiv.

75. Tabelul de concordanţă însoţeşte în mod obligatoriu proiectul actului normativ care realizează armonizarea legislaţiei, în condiţiile pct.21, pe întreg parcursul circulaţiei proiectului, până la aprobarea sau adoptarea finală de către autoritatea competentă.

76. Tabelul de concordanţă se întocmeşte conform unuia dintre cele trei modele prevăzute în anexa nr.2, după cum urmează:

76.1. modelul 1 - pentru documentarea transpunerii directivelor Uniunii Europene;

76.2. modelul 2 - pentru documentarea punerii în aplicare, prin măsuri naţionale, a regulamentelor şi a deciziilor Uniunii Europene, cu reflectarea distinctă a tehnicii aplicate;

76.3. modelul 3 - pentru documentarea alinierii la actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu.

77. Pentru proiectele actelor normative care transpun directivele Uniunii Europene, tabelul de concordanţă, întocmit conform modelului 1 din anexa nr.2, utilizează la compartimentul 9, următoarele calificative de compatibilitate:

77.1. "compatibil" - prevederile proiectului şi/sau ale altor acte normative naţionale transpun în totalitate prevederile directivei şi sunt conforme cu scopul şi principiile acesteia;

77.2. "parţial compatibil" - prevederile proiectului şi/sau ale altor acte normative transpun prevederile directivei, însă:

77.2.1. nu le transpun în totalitate, lipsind anumite elemente obligatorii ale normei Uniunii Europene;

77.2.2. există diferenţe între prevederile normei Uniunii Europene şi ale normei naţionale de transpunere;

77.2.3. prevederile directivei fac trimitere la alte acte ale Uniunii Europene care nu au fost transpuse/preluate sau au fost transpuse/preluate parţial în proiect ori în legislaţia naţională în vigoare;

77.3. "incompatibil" - prevederile proiectului şi/sau ale altor acte normative naţionale nu sunt conforme cu prevederile directivei, nici cu scopul şi principiile care decurg din aceasta, ori contravin acesteia;

77.4. "prevederi UE neaplicabile" - prevederi ale directivei care stabilesc obligaţii speciale doar pentru anumite state membre indicate nominal, se referă exclusiv la activitatea Comisiei Europene sau a altor instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii Europene, sunt expirate sau caduce ori sunt prevederi referitoare la intrarea în vigoare, transpunerea sau aplicarea directivei, precum şi alte dispoziţii finale şi tranzitorii;

77.5. "prevederi UE netranspuse" - prevederi ale directivei, altele decât cele neaplicabile, care nu sunt transpuse prin proiectul actului normativ şi nici prin alt act normativ, urmând a fi transpuse printr-un alt proiect al actului normativ naţional. În acest caz se menţionează măsurile normative preconizate sau modalitatea de asigurare a transpunerii acestora;

77.6. "prevederi UE opţionale" - prevederi ale directivei care lasă la discreţia statului alegerea uneia dintre mai multe opţiuni de reglementare, cu transpunerea totală a opţiunii alese, ori care permit neimplementarea motivată a opţiunii formulate.

78. Pentru proiectele care pun în aplicare regulamentele şi deciziile Uniunii Europene, tabelul de concordanţă, întocmit conform modelului 2 din anexa nr.2, utilizează la compartimentul 10, următoarele calificative de compatibilitate:

78.1. "compatibil" - prevederile proiectului actului normativ şi/sau ale altor măsuri naţionale asigură aplicarea integrală a prevederilor regulamentului sau ale deciziei Uniunii Europene, prin preluarea fidelă a prevederilor materiale şi, după caz, prin stabilirea cadrului naţional de aplicare;

78.2. "parţial compatibil" - prevederile proiectului actului normativ asigură doar parţial aplicarea regulamentului sau a deciziei Uniunii Europene, restul prevederilor nefiind preluate şi urmând a fi acoperite prin alte proiecte de acte normative;

78.3. "incompatibil" - prevederile proiectului actului normativ şi/sau ale altor măsuri naţionale nu sunt conforme cu prevederile regulamentului/deciziei ori contravin acestora;

78.4. "prevederi UE direct aplicabile la aderare" - prevederi ale regulamentului sau ale deciziei Uniunii Europene care nu necesită măsuri naţionale de preluare, devenind direct aplicabile în ordinea juridică naţională la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare;

78.5. "prevederi UE neacoperite de măsuri naţionale" - prevederi ale regulamentului sau ale deciziei Uniunii Europene care necesită punere în aplicare prin măsuri naţionale, însă care nu sunt acoperite prin proiectul actului normativ şi nici prin alte acte normative existente, urmând a fi acoperite ulterior. După caz, se menţionează măsurile normative preconizate sau modalitatea de asigurare a punerii în aplicare a acestora;

78.6. "prevederi UE neaplicabile" - prevederi ale regulamentului sau ale deciziei Uniunii Europene care, prin natura sau prin obiectul lor, nu necesită măsuri naţionale de punere în aplicare, în special, prevederile care se referă la anumite state membre, indicate nominal, prevederile expirate sau caduce, prevederile privind activitatea Comisiei Europene ori a altor instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii Europene, precum şi prevederile referitoare la intrarea în vigoare sau aplicarea actului Uniunii Europene şi alte dispoziţii finale şi tranzitorii.

79. Pentru proiectele actelor normative care realizează armonizarea cu actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu prin aliniere, tabelul de concordanţă, întocmit conform modelului 3 din anexa nr.2, utilizează la compartimentul 9, următoarele calificative de compatibilitate:

79.1. "aliniat" - prevederile proiectului actului normativ sau, după caz, prevederile altui instrument naţional aplicabil reflectă integral obiectivele, principiile şi standardele formulate în actul Uniunii Europene;

79.2. "aliniat parţial" - prevederile proiectului actului normativ sau, după caz, prevederile altui instrument naţional aplicabil reflectă parţial obiectivele, principiile şi standardele formulate în actul Uniunii Europene;

79.3. "nealiniat" - prevederile proiectului actului normativ nu reflectă obiectivele, principiile sau standardele formulate în actul Uniunii Europene ori sunt formulate în divergenţă cu acestea;

79.4. "neaplicabil" - prevederile actului Uniunii Europene care, prin natura sau prin obiectul lor, nu sunt aplicabile contextului naţional sau nu se supun reflectării prin aliniere.

Subsecţiunea a 4-a

Nota de fundamentare

80. Nota de fundamentare la proiectul actului normativ cu relevanţă UE se întocmeşte în conformitate cu cerinţele stabilite la art.30 din Legea nr.100/2017 şi potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1 la legea menţionată.

81. Informaţiile de la compartimentul 5.1 din nota de fundamentare privind compatibilitatea proiectului actului normativ cu directiva/directivele Uniunii Europene cuprind în mod obligatoriu următoarele elemente:

81.1. tipul, titlul, numărul şi data directivei/directivelor care se transpun(e), metoda de armonizare aplicată, precum şi menţiunea dacă actul Uniunii Europene este în curs de modificare, reformare sau codificare de către instituţiile Uniunii Europene;

81.2. obiectivele directivei/directivelor;

81.3. gradul general de compatibilitate atins, exprimat prin gradele de compatibilitate prevăzute la pct.66;

81.4. justificarea introducerii unor prevederi care nu sunt prevăzute în mod expres în directivă şi a reglementărilor care depăşesc cerinţele minime ale directivei, în conformitate cu pct.13;

81.5. în cazul transpunerii parţiale, termenul-limită şi modalitatea de transpunere totală în legislaţia naţională, inclusiv măsurile normative preconizate şi actele normative naţionale conexe care urmează a fi modificate;

81.6. dacă directiva Uniunii Europene nu a fost anterior transpusă în legislaţia naţională - menţiunea expresă a acestui fapt, iar dacă a constituit anterior obiect al transpunerii - enumerarea actelor normative naţionale relevante şi a prevederilor actului Uniunii Europene deja reflectate;

81.7. după caz, referirea la reglementările similare existente în legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene sau a statelor în curs de aderare;

81.8. menţiunea privind elaborarea şi actualizarea tabelului de concordanţă.

82. Pentru proiectele actelor normative care stabilesc cadrul naţional de aplicare a unui regulament sau a unei decizii a Uniunii Europene, cu sau fără preluarea fidelă a prevederilor materiale ale actului Uniunii Europene, nota de fundamentare se completează la compartimentul 5.2, după cum urmează:

82.1. în cazul proiectelor actelor normative care pun în aplicare un regulament sau o decizie a Uniunii Europene, cu preluarea fidelă a prevederilor materiale ale actului Uniunii Europene şi/sau stabilirea cadrului naţional de aplicare - se completează potrivit pct.81;

82.2. în cazul proiectelor de acte normative care pun în aplicare exclusiv un regulament sau o decizie a Uniunii Europene, fără preluarea fidelă a prevederilor materiale ale actului Uniunii Europene - se indică lista actelor Uniunii Europene pentru care se stabileşte cadrul naţional de aplicare, cu listarea prevederilor relevante (articole/alineate/anexe) din actul Uniunii Europene, cuprinzând, după caz, desemnarea autorităţilor competente, procedurile administrative, sancţiunile şi mecanismele de coordonare şi control, precum şi prezentarea argumentelor care justifică necesitatea măsurilor incluse în proiect.

83. Pentru proiectele actelor normative care se aliniază la actele Uniunii Europene fără caracter obligatoriu, compartimentul 5.2 din nota de fundamentare se completează cu informaţiile prevăzute la pct.81, cu excepţia subpct. 81.4.

84. Pentru proiectele actelor normative fără relevanţă UE, lipsa intenţiei de armonizare se indică expres la compartimentul 5 din nota de fundamentare.

85. Prin derogare de la pct.84, proiectele actelor normative prevăzute la pct.22, care, deşi sunt fără relevanţă UE, urmăresc modificarea unor acte normative armonizate anterior sau reglementarea unor aspecte conexe într-un domeniu cu relevanţă UE, cuprind la compartimentul 5 din nota de fundamentare următoarele informaţii:

85.1. enumerarea actelor Uniunii Europene cu care s-a realizat armonizarea anterioară a actului normativ modificat sau, după caz, identificarea legislaţiei Uniunii Europene aplicabile domeniului reglementat;

85.2. gradul de compatibilitate atins anterior, atunci când proiectul modifică un act normativ armonizat;

85.3. confirmarea expresă a faptului că proiectul actului normativ nu afectează gradul de compatibilitate atins anterior şi nu contravine legislaţiei Uniunii Europene aplicabile.

Subsecţiunea a 5-a

Coerenţa şi actualizarea instrumentelor

86. Gradul de compatibilitate indicat în nota de fundamentare şi în clauza de armonizare, precum şi gradul general indicat în tabelul de concordanţă se actualizează în funcţie de modificările aduse textului proiectului actului normativ până la aprobarea sau adoptarea finală a acestuia. Dacă, ulterior efectuării expertizei de compatibilitate, textul proiectului nu suferă modificări cu impact asupra compatibilităţii cu actul Uniunii Europene, gradul de compatibilitate indicat în cele trei instrumente corespunde celui stabilit în raportul de expertiză de compatibilitate.

87. Tabelul de concordanţă al actului normativ adoptat se actualizează ori de câte ori actul normativ este modificat, inclusiv atunci când modificările respective nu realizează armonizarea legislaţiei, şi se stochează la autoritatea responsabilă.

88. Autoritatea responsabilă transmite Cancelariei de Stat, prin intermediul Centrului, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data publicării actului normativ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum şi de la data publicării fiecărei modificări ulterioare a acestuia, versiunea electronică a tabelului de concordanţă actualizat în conformitate cu textul publicat, în vederea verificării şi includerii în baza de date a legislaţiei naţionale armonizate.

89. Pentru proiectele actelor normative care realizează armonizarea legislaţiei şi pentru actele normative adoptate care reflectă legislaţia Uniunii Europene, care reglementează un domeniu identificat ca prioritar de către Uniunea Europeană şi care se supun evaluării de către Comisia Europeană, autoritatea responsabilă asigură întocmirea tabelului/tabelelor de concordanţă actualizat(e) şi consolidat(e), potrivit modelului din anexa nr.2, cu traducerea acestuia/acestora în limba engleză.

În cazul în care Comisia Europeană solicită în mod expres un model specific pentru exerciţiul de evaluare, tabelul de concordanţă se întocmeşte, suplimentar, potrivit modelului solicitat.

90. Tabelul/tabelele de concordanţă prevăzut(e) la pct.89 se prezintă Biroului pentru integrare europeană pentru verificarea conformităţii traducerii, în baza metodologiei de traducere elaborate de acesta, şi se transmit Comisiei Europene în vederea efectuării exerciţiului de evaluare. O copie a tabelului/tabelelor de concordanţă se transmite Centrului, pentru includerea în baza de date a legislaţiei naţionale armonizate.

Capitolul III

EXPERTIZA DE COMPATIBILITATE

91. Proiectul actului normativ cu relevanţă UE este supus expertizei de compatibilitate, care se efectuează de către Centru concomitent cu procesul de avizare şi consultare publică, conform prevederilor art.34 alin.(2) şi art.35 din Legea nr.100/2017.

92. Sunt supuse în mod obligatoriu expertizei de compatibilitate:

92.1. proiectele actelor normative cu relevanţă UE, marcate cu sigla "UE", inclusiv cele ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome;

92.2. proiectele actelor normative fără relevanţă UE, care urmăresc modificarea actelor normative armonizate anterior sau reglementarea unor aspecte conexe într-un domeniu cu relevanţă UE.

93. Expertiza de compatibilitate are ca scop:

93.1. asigurarea corespunderii proiectului actului normativ cu legislaţia Uniunii Europene;

93.2. constatarea gradului de compatibilitate al proiectului actului normativ cu legislaţia Uniunii Europene, exprimat prin gradele de compatibilitate prevăzute la pct.66;

93.3. identificarea prevederilor legislaţiei Uniunii Europene omise sau reflectate deficient;

93.4. prevenirea armonizării deficiente a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene.

94. Expertiza de compatibilitate se realizează de către Centru pe baza dosarului de însoţire al proiectului actului normativ, în conformitate cu metodologia aprobată de acesta.

95. Pentru proiectele actelor normative care sunt însoţite în mod obligatoriu de tabelul de concordanţă, expertiza de compatibilitate se realizează pe baza tabelului de concordanţă.

96. Dacă tabelul de concordanţă nu corespunde modelului şi nu este completat potrivit instrucţiunilor din anexa nr.2, proiectul actului normativ, împreună cu materialele anexate, se restituie autorului pentru modificarea sau completarea tabelului de concordanţă.

97. Dacă tabelul de concordanţă nu conţine informaţii esenţiale pentru realizarea expertizei de compatibilitate, Centrul consemnează aceste deficienţe în raportul de expertiză de compatibilitate.

98. Proiectele actelor normative cu relevanţă UE elaborate de către Preşedintele Republicii Moldova, de către deputaţii în Parlament şi de către Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se transmit Guvernului pentru efectuarea expertizei de compatibilitate, însoţite de tabelul/tabelele de concordanţă.

99. Definitivarea proiectului actului normativ supus expertizei de compatibilitate, pe baza rezultatelor consultărilor publice, ale avizelor şi ale expertizei, se realizează fără a afecta compatibilitatea proiectului cu legislaţia Uniunii Europene. Constatările expertizei de compatibilitate se reflectă în sinteza proiectului, întocmită potrivit anexei nr.2 la Legea nr.100/2017.

100. Proiectul actului normativ este prezentat autorităţii publice cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere, împreună cu dosarul de însoţire, care conţine toate materialele stabilite la art.40 din Legea nr.100/2017.

Capitolul IV

COORDONAREA, MONITORIZAREA ŞI EVIDENŢA

PROCESULUI DE ARMONIZARE A LEGISLAŢIEI

101. Coordonarea, monitorizarea şi evidenţa procesului de armonizare a legislaţiei, la nivel naţional, se efectuează de către Cancelaria de Stat, prin intermediul Centrului.

102. Centrul reprezintă subdiviziunea structurală a Cancelariei de Stat care elaborează şi promovează politicile publice în domeniul armonizării legislaţiei, asigură coordonarea şi expertiza procesului de armonizare a legislaţiei şi contribuie la respectarea procedurilor de bună guvernanţă în procesul de elaborare şi de promovare a proiectelor actelor normative, în condiţiile prevăzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.

103. În domeniul armonizării legislaţiei, Centrul, în calitate de structură de expertiză în domeniul dreptului Uniunii Europene, îşi exercită misiunea prin îndeplinirea următoarelor funcţii:

103.1. asigurarea compatibilităţii legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene;

103.2. coordonarea, monitorizarea şi evidenţa procesului de armonizare a legislaţiei;

103.3. asigurarea asistenţei metodologice şi de specialitate în domeniul dreptului Uniunii Europene şi al procesului de armonizare a legislaţiei.

104. Expertiza de compatibilitate se efectuează de către Centru cu independenţă funcţională, iar rapoartele de expertiză de compatibilitate emise de acesta se referă exclusiv la compatibilitatea proiectelor actelor normative şi a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene şi nu vizează oportunitatea politicilor publice promovate sau alegerea soluţiilor normative.

105. În exercitarea funcţiei de asigurare a compatibilităţii legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene, Centrul exercită următoarele atribuţii:

105.1. efectuează expertiza de compatibilitate a proiectelor actelor normative prevăzute la pct.92, inclusiv a celor elaborate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, de autorităţile publice autonome, de Preşedintele Republicii Moldova, de deputaţii în Parlament şi de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, şi emite raportul de expertiză de compatibilitate;

105.2. verifică respectarea rigorilor şi a procedurilor stabilite prin prezentul Regulament pentru proiectele actelor normative cu relevanţă UE, la etapele-cheie ale procesului decizional, inclusiv la prezentarea proiectelor pentru examinare în şedinţa secretarilor generali ai ministerelor, în şedinţa de lucru a membrilor Guvernului şi pentru includerea pe ordinea de zi a şedinţei Guvernului;

105.3. monitorizează calitatea procesului de armonizare a legislaţiei, sub aspectul respectării principiilor, a metodelor şi a instrumentelor de armonizare prevăzute de prezentul Regulament;

105.4. formulează propuneri pentru prevenirea deficienţelor în procesul de armonizare a legislaţiei şi pentru asigurarea calităţii proiectelor actelor normative cu relevanţă UE, în colaborare cu autorităţile responsabile.

106. În exercitarea funcţiei de coordonare, monitorizare şi evidenţă a procesului de armonizare a legislaţiei, Centrul exercită următoarele atribuţii:

106.1. monitorizează nivelul de armonizare a legislaţiei, în acord cu angajamentele asumate şi cu documentele de planificare aplicabile, inclusiv PNA;

106.2. monitorizează evoluţiile şi tendinţele legislaţiei Uniunii Europene şi informează autorităţile responsabile cu privire la iniţiativele legislative ale Uniunii Europene cu impact asupra obligaţiilor de armonizare;

106.3. participă, pe dimensiunea armonizării legislaţiei, la mecanismele interne şi bilaterale de pregătire a aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi de implementare a angajamentelor asumate faţă de aceasta;

106.4. participă la procesul de elaborare şi de actualizare a planurilor de reglementări ale Guvernului şi a programelor legislative ale Parlamentului, sub aspectul acţiunilor de armonizare a legislaţiei;

106.5. coordonează, organizează şi sistematizează evidenţa nivelului de armonizare atins prin intermediul instrumentelor de monitorizare gestionate, inclusiv al bazei de date a legislaţiei naţionale armonizate cu legislaţia Uniunii Europene, asigurând plasarea acesteia pe site-ul web oficial al Guvernului, precum şi prin intermediul platformei e-Monitorizare;

106.6. prezintă Guvernului, Parlamentului şi Biroului pentru integrare europeană, la solicitare sau periodic, informaţii şi rapoarte privind nivelul de armonizare a legislaţiei.

107. În exercitarea funcţiei privind asigurarea asistenţei metodologice şi de specialitate în domeniul dreptului Uniunii Europene şi al procesului de armonizare a legislaţiei, Centrul exercită următoarele atribuţii:

107.1. elaborează şi actualizează instrucţiunile metodologice privind procesul de armonizare a legislaţiei, inclusiv metodologia de efectuare a expertizei de compatibilitate;

107.2. acordă asistenţă metodologică subiecţilor cu drept de iniţiativă legislativă privind aspectele dreptului Uniunii Europene, metodele şi tehnicile de armonizare şi modalitatea de întocmire a tabelelor de concordanţă;

107.3. oferă suport autorităţilor publice în procesul de examinare comparativă a legislaţiei Uniunii Europene în raport cu legislaţia naţională, în scopul identificării necesităţilor de armonizare, prin furnizarea informaţiilor actualizate privind legislaţia naţională existentă şi perspectivele de armonizare;

107.4. organizează şi/sau, după caz, participă la activităţi de instruire privind dreptul Uniunii Europene şi mecanismul naţional de armonizare a legislaţiei pentru reprezentanţii autorităţilor publice, ai Parlamentului şi ai altor entităţi interesate;

107.5. cooperează cu instituţiile şi organizaţiile internaţionale, inclusiv cele care oferă asistenţă tehnică şi expertiză, cu organizaţiile neguvernamentale şi cu alţi parteneri de dezvoltare pe aspecte privind armonizarea legislaţiei;

107.6. examinează adresările formulate de către autorităţile publice, precum şi de către persoanele fizice şi juridice în domeniul dreptului Uniunii Europene.

108. Centrul participă, pe dimensiunea armonizării legislaţiei, la procesul de negociere privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, la reuniunile mixte ale reprezentanţilor Republicii Moldova şi ai Uniunii Europene la nivel guvernamental şi parlamentar, la lucrările comitetelor şi subcomitetelor de asociere, precum şi la procesele de negociere, încheiere şi revizuire a acordurilor şi a altor instrumente juridice care guvernează relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană.