Hotărâri
564/14.06.2000 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului Naţional de Atenuare a Sărăciei
HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA
cu privire la aprobarea Programului Naţional de Atenuare a Sărăciei
Nr.564 din 14.06.2000
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.70-72/649 din 22.06.2000
* * *
Abrogat: 19.08.2005
Hotărîrea Guvernului nr.851 din 15.08.2005
Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Programul Naţional de Atenuare a Sărăciei, conform anexei nr.1;
Lista actelor legislative şi normative necesare pentru realizarea
măsurilor Programului Naţional de Atenuare a Sărăciei pentru anii
2000-2001, conform anexei nr.2;
Măsurile organizatorice pentru realizarea Programului Naţional de
Atenuare a Sărăciei pentru anii 2000-2003, conform anexei nr.3;
Componenţa nominală a Consiliului de coordonare a realizării
Programului Naţional de Atenuare a Sărăciei, conform anexei nr.4.
2. Ministerele, departamentele şi autorităţile administraţiei
publice locale vor asigura realizarea, în termenele stabilite, a
prevederilor sus-numitului program.
3. Ministerul Economiei şi Reformelor:
va asigura organizarea, în primul semestru al anului 2000, a
monitoringului bunăstării populaţiei şi al cauzelor generatoare de
sărăcie;
în comun cu ministerele, departamentele şi instituţiile ştiinţifice
interesate, vor continua activitatea de elaborare şi implementare a
metodologiei de analiză a sărăciei şi a procedeelor noi de determinare a
acesteia;
în comun cu Ministerul Afacerilor Externe, vor iniţia negocieri cu
reprezentanţele organismelor financiare internaţionale şi ambasadele
ţărilor străine, acreditate în Republica Moldova, în vederea
implementării unor proiecte, cu atragerea investiţiilor străine, întru
realizarea prevederilor Programului Naţional de Atenuare a Sărăciei;
în comun cu Ministerul Finanţelor, vor analiza utilizarea resurselor
financiare destinate atenuării sărăciei.
4. Ministerul Finanţelor, în comun cu ministerele interesate, vor
crea un grup de lucru responsabil de formularea propunerilor privind
asigurarea financiară a măsurilor şi activităţilor expuse în sus-numitul
program la elaborarea proiectului de buget (de stat, local şi al
asigurărilor sociale de stat) pentru anul viitor.
5. Ministerul Economiei şi Reformelor, în comun cu ministerele
interesate şi organele administraţiei publice locale, vor examina anual
mersul realizării Programului Naţional de Atenuare a Sărăciei, informînd
Guvernul în termen de pînă la 1 martie a anului următor.
6. Departamentul Analize Statistice şi Sociologice va prezenta
datele statistice privind nivelul sărăciei în ţară, utilizînd cercetarea
bugetelor gospodăriilor casnice, în formă de buletin statistic
trimestrial.
Prim-ministru
al Republicii Moldova Dumitru BRAGHIŞ
Contrasemnată:
Viceprim-ministru,
ministrul economiei şi reformelor Andrei Cucu
Ministrul muncii, protecţiei
sociale şi familiei Valerian Revenco
Ministrul finanţelor Mihail Manoli
Chişinău, 14 iunie 2000.
Nr. 464.
Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr. 564 din 14 iunie 2000
PROGRAMUL NAŢIONAL DE ATENUARE A SĂRĂCIEI
INTRODUCERE
Tranziţia la relaţiile de piaţă, însoţită de declinul economic, a
acutizat situaţia socială a populaţiei, generînd scăderea nivelului ei
de trai. Creşterea bruscă a numărului de oameni nevoiaşi necesită
adoptarea unor măsuri, menite să protejeze păturile socialmente
vulnerabile ale populaţiei în această perioadă de timp.
La fundamentarea direcţiilor principale ale Programului naţional de
atenuare a sărăciei (în continuare - Programul) s-au luat în considerare
experienţa altor ţări privind reducerea amplorii şi profunzimii
sărăciei, specificul manifestării sărăciei şi consecinţele acesteia în
diversele grupuri sociale ale populaţiei, precum şi posibilităţile
economice şi financiare ale statului.
Prezentul Program este elaborat în concordanţă cu Programul de
activitate a Guvernului Republicii Moldova şi determină obiectivele,
sarcinile, etapele principale, precum şi măsurile concrete pentru
atenuarea sărăciei în ţară. Cele mai importante obiective ale
Programului sînt: formarea sistemului de standarde sociale minime de
stat şi implementarea lor; realizarea programului complex de creare şi
păstrare a locurilor de muncă; reformarea sistemului de protecţie
socială a populaţiei nevoiaşe; lichidarea şi neadmiterea în continuare a
datoriilor la plata salariului, pensiilor şi indemnizaţiilor. În
procesul promovării acestor măsuri accentul principal va fi pus pe
valorificarea eficientă a mijloacelor alocate pentru activităţile de
diminuare a sărăciei în ţară, intensificarea susţinerii sociale cu
adresă directă a persoanelor nevoiaşe, atragerea pe scară largă a
surselor financiare extrabugetare.
1. Amploarea şi profunzimea sărăciei în Republica Moldova
Prima estimare a sărăciei în Republica Moldova a fost efectuată în
anul 1997 de către Departamentul Statisticii cu susţinerea financiară şi
tehnică din partea Băncii Mondiale şi a Programului de Dezvoltare al ONU
prin folosirea rezultatelor cercetărilor bugetelor gospodăriilor
casnice. Evidenţierea tendinţelor specifice sărăciei ca fenomen social,
determinarea şi evaluarea cantitativă a caracteristicilor ei în cadrul
diverselor pături sociale ale populaţiei s-a efectuat pe baza
Metodologiei generale de analiză a nivelului sărăciei în Republica
Moldova, principiile căreia au fost aprobate la şedinţa Comisiei
republicane pentru negocieri colective.
Conform metodologiei adoptate, sărăcia se identifică cu ajutorul
indicatorului minimului de existenţă, cuantumul căruia a fost stabilit
la nivelul de 233,1 lei pe lună. Însă, din cauza situaţiei economice
dificile, această valoare a minimului de existenţă nu a putut fi
utilizată pentru stabilirea categoriilor de persoane, care au nevoie de
asistenţă socială primordială, deoarece în acest scop ar fi fost
necesare alocări de la stat în volum de circa 3 mlrd. lei anual.
Pentru analiză s-a folosit pragul de sărăcie, stabilit într-un
anumit raport cu minimul de existenţă. La evidenţierea şi analiza
bugetelor familiilor, care sînt afectate în cea mai mare măsură de
sărăcie şi au nevoie de asistenţă socială, s-a considerat raţional de a
aplica nivelul pragului sărăciei egal cu 30% din cuantumul minimului de
existenţă, ceea ce în expresie bănească constituie 70 lei pe lună.
Rezultatele reflectate în Program au fost actualizate în anul 1999
bazîndu-se pe datele cercetărilor bugetelor gospodăriilor casnice.
Conform investigaţiilor, în Republica Moldova sărăcia s-a extins
considerabil în anul 1999. Venitul global al 79,3% din populaţia
cuprinsă în acţiunea de studiere a bugetelor familiale nu a atins
nivelul minimului de existenţă, iar numărul celor mai sărace persoane,
al căror venit lunar global era mai mic de 70 lei, a constituit 20,7%,
adică, practic, fiecare al cincilea om se află în stare de sărăcie
extremă.
În republică predomină sărăcia curentă (imposibilitatea temporară de
a se autoasigura), în comparaţie cu sărăcia constantă, caracteristică
persoanelor fără domiciliu sau cu comportament asocial (alcoolicii,
narcomanii).
Sărăcia este dominantă mai mult în zonele rurale decît în cele
urbane sau 64,5% din cele mai anevoiaşe.
Situaţia se agravează din cauza distribuirii veniturilor în
defavoarea familiilor celor mai nevoiaşe în raport cu pragul sărăciei.
Veniturile de care dispun familiile aflate sub pragul sărăciei sînt în
medie cu 40% mai mic decît nivelul de referinţă. Această cifră a fost
utilizată în scopul evaluării obiective a sărăciei şi a servit drept
bază pentru determinarea volumului de mijloace necesare realizării în
practică a politicii de protecţie socială a populaţiei nevoiaşe. Conform
calculelor efectuate, eradicarea sărăciei prin majorarea veniturilor
familiilor (cu nivelul de trai sub pragul sărăciei) pînă la 70 lei pe
lună pentru un membru al familiei va necesita alocări în mărime de 228
mil. lei anual, ceea ce constituie 2,6% din PIB.
Analiza rezultatelor cercetărilor privind starea bugetelor
gospodăriilor casnice a scos în evidenţă grupurile sociale ale
populaţiei, care sînt cel mai mult ameninţate de sărăcie. Acestea sînt:
Familiile cu mulţi copii ce reprezintă grupul social cel mai
numeros, predispus mai mult ca oricare altul la sărăcie. Dintre toţi
membrii gospodăriilor casnice sînt foarte săraci: cei din familiile cu
patru şi mai mulţi copii - 29,5%, din familiile cu trei copii - 24,7%,
din familiile cu un singur copil - 21,6% şi din familiile care nu au
copii - 16,9%.
Familiile incomplete. Din gospodăriile casnice ce constituie familii
incomplete (de regulă, o mamă ce îşi educă copiii fără contribuţia
bărbatului) 17,3%, adică fiecare a patra, se află sub pragul sărăciei.
Familiile tinere. Riscul gospodăriilor casnice de a nimeri în
numărul celor sărace creşte odată cu apariţia în familiile tinere a
copiilor. Din totalul gospodăriilor celor mai sărace, conduse de oameni
tineri în vîrstă de pînă la 30 de ani, cele care nu au copii constituie
4,3%, pe cînd gospodăriile casnice cu un singur copil alcătuiesc 66,7%,
iar cele cu doi copii - 21,7%.
Şomerii. 33,1% din numărul total al şomerilor investigaţi se află în
stare de sărăcie extremă.
Invalizii. Existenţa invalizilor incapabili de muncă înrăutăţeşte
starea materială a familiilor. Concomitent, gradul de invaliditate
agravează starea lor de sărăcie. Dacă din numărul total al invalizilor
23,6% sau fiecare al patrulea sînt foarte săraci, această stare este
caracteristică pentru 26,8 % sau, practic, pentru fiecare al treilea
invalid de gradul I.
Pensionarii. Ca nivel al bunăstării, această categorie de populaţie
se deosebeşte mult de celelalte grupuri sociale. Din numărul total al
pensionarilor, 21,3%, adică fiecare al cincilea, sînt foarte săraci. O
mare importanţă au condiţiile concrete de viaţă ale pensionarului, în
special posibilitatea de a-şi continua activitatea de muncă după
atingerea vîrstei de pensionare şi obţinerea, pe lîngă pensie, a
salariului, deţinerea unui sector de pămînt şi capacitatea de a-l
prelucra, adică starea lui de sănătate etc.
Lucrătorii din sectorul agricol au venituri mai mici decît celelalte
grupuri social-economice. Dintre agricultorii şi fermierii anchetaţi,
22,9% şi, respectiv, 20,2% sînt extrem de săraci.
În ultimii ani a scăzut accesibilitatea populaţiei la serviciile
social-culturale. Ramurile din infrastructura socială întîmpină
dificultăţi financiare substanţiale, deşi cheltuielile pentru
întreţinerea lor cresc an de an tot mai mult. Cauza principală rezidă în
faptul că aici reformele sînt promovate foarte lent.
În domeniul ocrotirii sănătăţii se produce o majorare esenţială a
preţurilor la medicamente, se extinde sfera de prestare a serviciilor cu
plată, ceea ce face ca tratamentul multor boli să fie inaccesibil pentru
o mare parte din populaţie. O consecinţă a acestei situaţii este faptul
că 60% din cazurile de deces şi 30% din decesele infantile se
înregistrează la domiciliu.
S-a redus numărul copiilor, care frecventează instituţiile
preşcolare. Sînt pregătiţi pentru şcoală doar 55% din numărul total al
copiilor în vîrstă de 5-6 ani. S-au înrăutăţit condiţiile de întreţinere
a copiilor în instituţiile preşcolare, din alimentaţia lor lipsesc
produsele biologice valoroase. Din cauza stării materiale precare, în
sistemul învăţămîntului a crescut esenţial nivelul abandonului şcolar,
copiii neavînd măcar studii medii incomplete (9 clase).
2. Sărăcia şi ineficienţa sistemului actual
de protecţie socială a populaţiei
În republică lipseşte un tip specializat de protecţie socială a
populaţiei nevoiaşe. Aceste funcţii revin într-o anumită măsură
sistemului actual de protecţie socială a populaţiei, care le exercită
prin intermediul instituţiilor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, ce
ocupă locul central în acest sistem, şi cele ale Fondului republican şi
a fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei, întreprinderilor
şi organizaţiilor cu diferite forme de proprietate. Finanţarea măsurilor
de protecţie socială a populaţiei se efectuează din contul bugetului (de
stat şi unităţilor administrativ-teritoriale), al mijloacelor bugetului
asigurărilor sociale de stat, precum şi al mijloacelor de care dispun
întreprinderile şi organizaţiile.
Sistemul de protecţie socială asigură cetăţenii cu pensii garantate
de stat, efectuează plata indemnizaţiilor pentru familiile puţin
asigurate cu mulţi copii şi pentru şomeri, acordă facilităţi sub formă
de reduceri de preţ la medicamente, la călătoria în transportul public,
la plata serviciilor locative şi comunale, asigură întreţinerea în
case-internat a bătrînilor şi copiilor, acordă servicii sociale
persoanelor singure şi asistenţă materială de o singură dată celor
nevoiaşi.
În prezent întregul sistem de protecţie socială trece printr-o criză
acută. În primul rînd, a scăzut brusc nivelul de protecţie socială a
cetăţenilor. Prin capacitatea ei de cumpărare, pensia medie s-a redus în
comparaţie cu anul 1990 de circa 4 ori. A diminuat raportul dintre
cuantumul mediu al pensiei şi mărimea salariului mediu lunar. A crescut
decalajul dintre pensii şi indemnizaţii şi mărimea minimului de
existenţă al beneficiarilor acestor pensii şi indemnizaţii. În al doilea
rînd, s-a cronicizat instabilitatea financiară a sistemului de protecţie
socială, condiţionată de diminuarea raportului dintre numărul
plătitorilor primelor de asigurare şi cel al beneficiarilor de pensii şi
indemnizaţii. În al treilea rînd, într-o măsură insuficientă se acordă
asistenţă socială cu adresă directă, din care cauză şi resursele
disponibile extrem de limitate sînt utilizate neefectiv: 1/5 din
gospodăriile casnice, veniturile cărora au fost examinate, beneficiază
doar de 5,1% din volumul total al plăţilor sociale destinate populaţiei,
în timp ce 37,3% din aceste plăţi completează bugetele a 1/5 din
gospodăriile casnice cu o situaţie materială mai bună.
Ineficienţa sistemului actual de protecţie socială a populaţiei este
condiţionată şi de faptul că numeroasele facilităţi, compensaţii, plăţi
sociale şi indemnizaţii s-au introdus fără a se ţine cont de starea
materială a familiei şi de posibilităţile reale ale statului.
Prin urmare, acest sistem nu-şi îndeplineşte funcţiile atribuite şi
se adaptează insuficient la condiţiile nou-create. El nu a fost în stare
să acţioneze mecanismele de care dispune pentru a preveni extinderea şi
aprofundarea sărăciei şi să acorde populaţiei nevoiaşe la momentul
oportun asistenţă socială eficientă. Pornind de la aceste considerente,
reformarea radicală a sistemului de protecţie socială a devenit un
imperativ al timpului.
3. Scopul Programului şi etapele de realizare
a sarcinilor lui principale
Scopul Programului îl constituie promovarea măsurilor de stopare a
pauperizării masive a populaţiei, iar ulterior - reducerea esenţială a
amplorii şi profunzimii sărăciei ca o condiţie obligatorie pentru
consolidarea procesului, care a început în ţară, de stabilizare
social-economică, precum şi adoptarea măsurilor de protejare a păturilor
puţin asigurate ale populaţiei contra sărăciei. Acest scop programatic
de atenuare a sărăciei se va realiza în două etape.
În prima etapă (anii 2000-2002), cînd resursele economice vor fi
încă destul de limitate, se prevede:
stoparea proceselor ce stimulează pauperizarea masivă;
intensificarea protecţiei sociale a populaţiei contra sărăciei;
neadmiterea evoluării formelor curente de sărăcie în forme stagnante.
În decursul celei de a doua etape (începînd cu anul 2003), cînd
creşterea economică se va stabiliza, va spori potenţialul material şi
financiar al ţării şi va fi creată baza pentru promovarea unei politici
active de atenuare a sărăciei, sarcina-cheie va deveni lichidarea
cauzelor generatoare de sărăcie. În această perioadă se prevede
consolidarea rezultatelor pozitive, obţinute prin soluţionarea
problemelor din prima etapă, urmînd ca principala atenţie să fie
acordată:
creării condiţiilor economice şi juridice pentru dezvoltarea
antreprenoriatului;
ridicării nivelului de protecţie şi deservire socială a
vîrstnicilor, copiilor, altor grupuri de populaţie inapte de muncă şi
socialmente vulnerabile;
asigurării din start a unor condiţii egale pentru toţi cetăţenii,
indiferent de locul de trai şi nivelul veniturilor, în ceea ce priveşte
realizarea drepturilor lor la asistenţa medicală şi la studii.
Soluţionarea principalelor sarcini ale Programului impune crearea
condiţiilor pentru înviorarea şi dezvoltarea economiei naţionale ca
fundament al soluţionării problemelor sociale, inclusiv a problemei
sărăciei, creşterea pe această bază a veniturilor reale ale populaţiei
şi instituirea mecanismelor de redistribuire a resurselor în beneficiul
cetăţenilor mai puţin asiguraţi.
Sistemul de protecţie socială a populaţiei va fi supus unor
modificări radicale, orientate spre eficientizarea funcţionării lui prin:
concentrarea eforturilor pentru soluţionarea celor mai acute
probleme, caracteristice sărăciei ca fenomen social;
intensificarea asistenţei sociale cu adresă directă pentru nevoiaşi;
dezvoltarea sistemului de asigurări sociale;
îmbinarea măsurilor adoptate la nivel republican cu măsurile
întreprinse de autorităţile administraţiei publice locale din contul
mijloacelor financiare proprii prin intermediul instituţiilor de
susţinere socială a populaţiei nevoiaşe;
crearea pentru fiecare tip de asistenţă socială a unui mecanism
adecvat de realizare, stabilind sursele concrete de finanţare.
Eficienţa sistemului de protecţie socială a populaţiei sărace va
creşte considerabil pe măsura reexaminării sistemului de înlesniri în
vigoare şi trecerea la principii noi de susţinere a păturilor
socialmente-vulnerabile ale populaţiei prin acordarea compensaţiilor
nominative. Astfel va fi realizat integral principiul echităţii sociale
şi vor fi disponibilizate mijloacele atît de necesare pentru acordarea
de ajutor celor mai nevoiaşe pături ale populaţiei.
Mecanismul de ajutorare a celor săraci se divizează în măsuri pe
termen lung şi măsuri pe termen scurt.
Măsurile pe termen lung prevăd:
a) elaborarea şi implementarea noului sistem de asistenţă socială ce
presupune optimizarea funcţiilor administrative ale organelor de
administrare, precum şi pregătirea lucrătorilor din această sferă;
b) promovarea şi realizarea etapizată a reformei sistemului de
asigurări sociale, ceea ce va permite îmbunătăţirea colectării
cotizaţiilor în bugetul asigurărilor sociale de stat, achitarea la timp
şi completă a plăţilor de asigurări sociale şi va determina sursele de
finanţare a acelor tipuri de plăţi sociale, care în prezent sînt
finanţate şi administrate de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi nu
au caracter asiguratoriu;
c) reforma continuă a sistemului de pensii, orientată spre
asigurarea unui nivel al pensiilor nu mai mic decît cel prevăzut în
convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM);
d) pregătirea şi ratificarea Convenţiei OIM nr.102 privind
instituirea unor norme minimale de securitate socială;
e) optimizarea sistemului de protecţie a şomerilor.
Măsurile pe termen scurt preconizează:
a) acţiuni radicale, menite să stopeze creşterea datoriilor
salariale, neachitarea plăţilor sociale de către Casa Naţională de
Asigurări Sociale şi alte instituţii care stabilesc prioritatea plătirii
lor;
b) revizuirea sistemului actual de compensaţii şi facilităţi şi
plata lor în funcţie de venitul familiei;
c) crearea posibilităţilor pentru obţinerea venitului prin:
atragerea cetăţenilor în activitatea de prestare a serviciilor către
populaţie;
contribuirea la organizarea activităţii individuale;
susţinerea cetăţenilor care apelează la piaţa muncii (instruire,
consultaţii, angajare).
Se preconizează elaborarea măsurilor pentru susţinerea veniturilor
mici, cauzată de creşterea costului vieţii.
4. Consolidarea garanţiilor minime de stat
Formarea sistemului de garanţii sociale va constitui suportul pentru
satisfacerea necesităţilor minime ale întregii populaţii în ceea ce
priveşte sursele materiale de existenţă şi asigurarea accesului egal al
cetăţenilor la serviciile acordate de instituţiile din sfera socială.
Măsurile de ridicare a nivelului garanţiilor de stat vor fi orientate
spre creşterea bunăstării cetăţenilor săraci.
Sistemul de garanţii sociale include:
severizarea controlului de stat asupra utilizării conform
destinaţiei a mijloacelor alocate de la bugetul de stat la realizarea
măsurilor în domeniul politicii sociale;
plata la timp a salariului, pensiilor şi indemnizaţiilor finanţate
de la bugetele de diferite niveluri;
utilizarea mijloacelor extrabugetare pentru plata, în termenele
stabilite, a salariului, pensiilor şi indemnizaţiilor.
Mărimea garanţiilor minime de stat nu trebuie să fie inferioară
standardelor internaţionale respective. Nivelul acestor standarde se
prevede să fie atins la finele etapei a doua de realizare a Programului.
Majorarea cuantumurilor garantate ale salariului minim, pensiilor şi
ajutoarelor de şomaj va fi realizată prin apropierea treptată a
volumelor acestora de valoarea minimului de existenţă al anumitor
categorii de populaţie. Ritmul apropierii acestor două mărimi va depinde
în mod direct de situaţia economică din ţară. Se preconizează
restabilirea funcţiei economice a salariului minim în baza reformei
întregului sistem de salarizare.
Cu începere de la 16 mai 2000 în republică se introduce salariul
tarifar pentru prima categorie de calificare, în mărime de 115 lei, care
constituie garanţia de stat obligatorie pentru toţi agenţii economici cu
autonomie financiară şi orice tip de proprietate. Mărimea lui nu va
putea fi redusă nici prin contractul colectiv, nici prin contractul
individual de muncă. Se prevede aplicarea salariului minim pe ora de
muncă care, este menit să protejeze salariaţii cu regim de zi sau
săptămînă incompletă de muncă, precum şi pe cei care lucrează prin
contract de muncă pe termen scurt sau execută munci cu plata pe oră.
Va creşte rolul retribuţiei lunare minimale ca garanţie de stat
pentru plata muncii lucrătorilor din instituţiile şi organizaţiile
bugetare.
În condiţiile creşterii datoriilor salariale se preconizează
următoarele măsuri:
vînzarea la licitaţie a activelor, inclusiv a fondurilor fixe
lichide şi a mijloacelor circulante, cu alocarea unei părţi din
mijloacele obţinute pentru stingerea datoriilor la plata salariilor;
utilizarea mijloacelor extrabugetare pentru lichidarea datoriilor la
plata salariilor lucrătorilor;
creşterea responsabilităţii economice, administrative şi penale a
persoanelor oficiale, proprietarilor sau reprezentanţilor lor, care
exercită funcţiile patronului, pentru încălcarea drepturilor cetăţenilor
de a primi integral şi la timp plata pentru munca efectuată;
folosirea parteneriatului social la soluţionarea problemelor ce ţin
de îndeplinirea la timp a obligaţiunilor faţă de salariaţi şi buget;
stabilirea dreptului angajatului la compensarea prejudiciilor
materiale cauzate prin reţinerea salariului calculat;
extinderea practicii de examinare a acţiunilor judiciare, intentate
de angajaţi în cazurile de reţinere a salariului, şi simplificarea
acestei proceduri.
Ridicarea nivelului minimal de trai al pensionarilor se va realiza
în cadrul reformării sistemului de pensii prin aplicarea mecanismului
nou de calculare a pensiilor şi crearea sistemului nestatal de pensii
suplimentare. În prezent cuantumul pensiei minimale constituie circa
14,5% din minimul necesar pentru existenţă. Protecţia veniturilor
cetăţenilor aflaţi deja la pensie se va face prin punerea în aplicare a
mecanismului de indexare anuală a pensiilor, conform legislaţiei în
vigoare.
Protecţia socială a şomerilor se va intensifica prin perfecţionarea
sistemului existent de acordare a indemnizaţiei de şomaj. Dar nivelul
indemnizaţiei minimale de şomaj nu va fi prea înalt, astfel încît
cetăţeanului apt pentru muncă să-i fie mai convenabilă varianta
obţinerii de venituri prin prestarea muncii plătite.
În cadrul etapei a doua se preconizează introducerea protecţiei
garantate a populaţiei nu numai contra şomajului complet, ci şi a celui
parţial şi în acest scop se prevede consfinţirea legislativă a
statutului de şomer parţial.
Garantarea dreptului cetăţenilor de a avea acces egal la asistenţa
socială se va efectua prin adoptarea măsurilor respective, în primul
rînd în sferele ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului şi asistenţei
sociale.
Garanţiile în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei se realizează
conform Legii cu privire la minimul de asistenţă medicală gratuit,
garantat de stat. De cel mai mare volum de servicii medicale gratuite
vor beneficia categoriile cele mai sărace ale populaţiei.
Se prevede înfiinţarea unor structuri care să asigure aprecierea
obiectivă a calităţii asistenţei medicale, crearea cadrului legislativ
pentru reglementarea şi asigurarea protecţiei drepturilor pacienţilor şi
responsabilităţii agenţilor de asigurări medicale pentru calitatea
asistenţei medicale acordate populaţiei.
Garanţia socială de bază în domeniul învăţămîntului va fi crearea
condiţiilor pentru ca toţi cetăţenii Republicii Moldova să capete studii
medii fără plată în şcolile de cultură generală de stat, situate în
apropierea domiciliului elevului. Totodată, învăţămîntul de stat va
dispune de un anumit număr de programe şcolare şi metodici de predare
standard, care va asigura nivelul garantat de stat al cunoştinţelor
obţinute de elevi.
Accesul populaţiei la studiile superioare va fi asigurat prin
realizarea principiului social: condiţii egale din start pentru toţi
membrii societăţii. La aceasta va contribui şi atribuirea unui număr
acceptabil de locuri în instituţiile de învăţămînt superior şi în
colegiile finanţate de la bugetul de stat. Vor fi întreprinse măsuri de
susţinere a instruirii copiilor talentaţi şi a celor cu dereglări în
dezvoltare, proveniţi din familiile puţin asigurate.
O măsură ce va permite satisfacerea cererii declarate a populaţiei
pentru servicii preşcolare va fi acordarea acestor servicii în condiţii
avantajoase prin intermediul sistemului de instituţii ale statului.
Reducerea riscului pentru bătrîni, invalizi şi familiile cu mulţi
copii de a se situa sub pragul sărăciei se va obţine prin măsuri care le
va asigura atingerea normelor de existenţă, garantate de stat.
Ţinîndu-se cont de schimbările ce au avut loc în ţară, se preconizează
elaborarea şi aprobarea unor noi standarde de stat diferenţiate de
deservire socială, precum şi acordarea licenţelor de activitate în
această sferă.
5. Reforma sistemului de protecţie socială
a populaţiei nevoiaşe
Scopul reformei în cadrul prezentului Program este crearea unui
sistem eficient de protecţie a categoriilor socialmente vulnerabile ale
populaţiei, ţinîndu-se cont de posibilităţile bugetului ţării. Se
prevede elaborarea unor mecanisme de finanţare, care să asigure
realizarea măsurilor de consolidare a protecţiei sociale a populaţiei
nevoiaşe, evidenţiind persoanele cu cele mai acute necesităţi şi
acordîndu-le asistenţa socială necesară.
Intensificarea protecţiei sociale a populaţiei nevoiaşe se va
efectua în cadrul reformării actualului sistem de protecţie socială,
atribuind prioritate absolută problemei prevenirii sărăciei. În afară de
aceasta, se prevede crearea unui tip specializat de protecţie socială,
orientat în exclusivitate spre populaţia săracă.
Pentru susţinerea socială a păturilor socialmente vulnerabile ale
populaţiei aflate sub pragul sărăciei se prevede introducerea unui tip
special de indemnizaţii. Acestea vor fi acordate numai categoriilor de
populaţie ce corespund următoarelor criterii caracteristice ale
sărăciei: şomajul, bătrîneţea, invaliditatea şi existenţa copiilor în
familie. Dreptul de obţinere a numitelor indemnizaţii îl au cetăţenii,
venitul mediu global al familiilor cărora se situează sub pragul
stabilit al sărăciei. Nivelul garantat al asistenţei sociale se aprobă
de către Guvern într-un anumit raport al valorii minimului de existenţă
faţă de mărimea reală a produsului intern brut (PIB). În cazul în care
dispun de mijloace financiare şi resurse materiale necesare,
autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să stabilească
pragul regional al sărăciei la un nivel mai înalt decît cel oficial.
Indemnizaţia socială se va acorda de către autorităţile
administraţiei publice locale şi presupune verificarea obligatorie a
situaţiei materiale a cetăţenilor.
Indemnizaţiile nu fac parte din plăţile cu caracter permanent. Ele
se vor acorda în cazul în care existenţa persoanei sau familiei acesteia
nu este asigurată prin alte mijloace. Dreptul cetăţenilor la
indemnizaţia de sărăcie poate fi anulat în cazul în care ei beneficiază
de alte tipuri de asistenţă socială.
Indemnizaţia se acordă dacă venitul calculat pe baza venitului
global al familiei este insuficient în virtutea următoarelor cauze:
întreţinerea unui membru de familie inapt pentru muncă, boală
îndelungată, survenirea invalidităţii;
lipsa rudelor care să poată întreţine persoane incapabile de a se
îngriji singure;
producerea unor prejudicii materiale esenţiale în urma calamităţilor
naturale şi catastrofelor;
agravarea stării de sănătate;
lipsa unui loc permanent de trai. În acest caz dreptul prioritar la
obţinerea indemnizaţiilor îl vor avea persoanele care participă la
lucrările publice.
Autorităţile administraţiei publice locale vor putea preciza şi
completa lista criteriilor ce oferă dreptul la obţinerea indemnizaţiei.
În acest caz condiţia obligatorie va fi ca ele să dispună de mijloace
financiare şi resurse materiale necesare.
La alegerea beneficiarului, indemnizaţia de asistenţă socială se va
acorda:
în bani, inclusiv pentru achitarea serviciilor locativ-comunale;
sub formă de ajutor în natură (tichete pentru alimentare gratuită,
pentru procurarea produselor alimentare, a combustibilului,
medicamentelor, îmbrăcămintei etc.);
prin prestarea fără plată a serviciilor sociale într-un volum
adecvat mărimii indemnizaţiei în expresie bănească.
Pe teren plata indemnizaţiilor poate fi îmbinată cu alte măsuri.
Printre acestea menţionăm:
acordarea unui loc provizoriu de muncă;
antrenarea cetăţenilor săraci în realizarea programului Fondului de
investiţii sociale, care finanţează diverse proiecte nu prea mari,
precum sînt cele pentru dezvoltarea economică şi socială a
infrastructurii sociale (drumuri locale, pieţe, şcoli, policlinici,
obiecte pentru aprovizionarea cu apă, construcţia locativă, instituţii
de cultură, ameliorarea condiţiilor sanitare, susţinerea producţiei)
prin acordarea de credite şi împrumuturi nerambursabile întreprinderilor
mici.
În condiţiile reformării sistemului de achitare a serviciilor
comunale şi stabilirii tarifelor unice pentru toate categoriile de
utilizatori se va aplica mecanismul de acordare cetăţenilor puţin
asiguraţi a compensaţiilor pentru plata serviciilor locativ-comunale.
Acordarea compensaţiilor se va efectua prin stabilirea de către Guvern a
unei cote (în venitul global al familiei) de cheltuieli pentru plata
serviciilor locativ-comunale, consumate de aceasta, calculate în
limitele normei sociale de spaţiu locativ şi ale normativelor de
utilizare a serviciilor comunale.
Administrarea şi finanţarea măsurilor de susţinere a familiilor
nevoiaşe se pune în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.
Totodată, se prevede că acolo unde bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale nu sînt în stare să asigure finanţarea
măsurilor în legătură cu creşterea preţurilor şi tarifelor vor fi
operate transferuri din surse centralizate.
6. Utilizarea eficientă a forţei de muncă
Una din direcţiile prioritare ale Programului o constituie
elaborarea unui complex de măsuri pentru protecţia socială a cetăţenilor
în condiţiile restructurării întreprinderilor. Se preconizează
implementarea planurilor sociale ale întreprinderilor pasibile de
restructurare, ce includ compartimente privind modificarea temporară a
condiţiilor şi regimului de muncă, pensionarea înainte de termen,
avantaje sociale suplimentare pentru cei disponibilizaţi. Proiectele de
restructurare a întreprinderilor nu pot fi aprobate, dacă în ele nu sînt
stipulate măsuri de ocupare a forţei de muncă disponibilizate.
Riscul pentru persoanele apte de muncă de a nimeri sub pragul
sărăciei se va reduce prin plasarea lor eficientă în cîmpul muncii şi,
în primul rînd, prin promovarea unei politici active de angajare. În
acest scop se prevede:
flexibilizarea pieţei muncii datorită utilizării posibilităţilor de
ocupare permanentă şi temporară, iniţierea unor afaceri, dezvoltarea
antreprenoriatului, lucrul la domiciliu etc.;
ridicarea nivelului calitativ al forţei de muncă, formarea
structurii ei dinamice, asigurînd în complex creşterea capacităţilor
competitive ale lucrătorilor pe piaţa muncii pe calea obţinerii
cunoştinţelor noi, aprofundării cunoştinţelor deja căpătate şi
perfecţionării deprinderilor lor profesionale;
adoptarea unor măsuri pentru menţinerea întreprinderilor în
funcţiune şi stimularea creării locurilor noi de muncă;
perfecţionarea modului de organizare a lucrărilor publice;
contribuirea la plasarea în cîmpul muncii a categoriilor slab
protejate ale populaţiei (invalizi, femei, tineret etc.);
optimizarea funcţionării fondului de şomaj (subdiviziune structurală
a Casei Naţionale de Asigurări Sociale) şi consolidarea bazei lui
financiare.
Crearea noilor posibilităţi de utilizare a forţei de muncă presupune
dezvoltarea antreprenoriatului, micului business, a activităţii
individuale de muncă în regiunile cu situaţie critică pe piaţa muncii
şi, în primul rînd, în localităţile rurale. Pentru plasarea în cîmpul
muncii a şomerilor capabili să iniţieze afaceri proprii, în cadrul
sistemului de stat pentru susţinerea micului antreprenoriat se prevede
orientarea profesională şi consultarea acestora, familiarizarea lor cu
bazele antreprenoriatului şi întocmirea business-planurilor. Susţinerea
financiară a şomerilor la stadiul de iniţiere a afacerilor proprii
prevede acordarea unor indemnizaţii unice şi a creditelor (rambursabile
sau nerambursabile, sub formă de granturi).
Viabilitatea întreprinderilor create de şomeri va fi asigurată prin
selectarea minuţioasă a candidaturilor dintre cei mai nevoiaşi,
estimarea business-planurilor prezentate, acordarea consultaţiilor de
ordin tehnic în domeniul businessului.
Avînd în vedere intensificarea migraţiei externe a forţei de muncă,
se prevede:
iniţierea încheierii cu ţările străine a contractelor (convenţiilor)
şi acordurilor interstatale, care să reglementeze problemele migraţiei
resurselor de muncă din Republica Moldova;
organizarea instruirii şi recalificării migranţilor potenţiali în
scopul reducerii perioadei de adaptare a lor la condiţiile de muncă şi
trai în ţările de emigrare;
crearea unui sistem sigur de protecţie socială a
lucrătorilor-migranţi în perioada aflării lor în străinătate.
Ridicarea calităţii forţei de muncă va fi asigurată prin următoarele
acţiuni: orientarea sistemului de învăţămînt general, profesional,
superior şi postuniversitar spre necesităţile economiei în perspectiva
modificării cererii şi ofertei pe piaţa muncii; susţinerea sistemului de
instruire în cadrul întreprinderii, inclusiv instruirea anticipată a
personalului care riscă să fie disponibilizat; dezvoltarea unui sistem
flexibil de instruire profesională a şomerilor şi persoanelor neocupate
în producţie.
Pentru organizarea locurilor noi de muncă urmează să fie pus în
aplicare mecanismul de finanţare a cheltuielilor agenţilor economici
legate de organizarea locurilor suplimentare de muncă. Aceasta se va
efectua în baza contractelor încheiate între agenţii economici şi
oficiile utilizării forţei de muncă pe calea selectării prin concurs a
proiectelor patronilor cu orice tip de proprietate şi formă
organizaţional-juridică. Sursele de finanţare vor fi mijloacele fondului
de şomaj (pînă la 20% din partea de cheltuieli a bugetului acestui
fond); creditele bancare contractate sub garanţia autorităţilor
administraţiei publice locale; defalcările benevole şi donaţiile de
binefacere pentru şomeri ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv
străine; mijloacele fondului de dezvoltare a micului business;
mijloacele bugetului de stat, inclusiv cele încasate de pe urma
restructurării şi lichidării întreprinderilor falimentare, alocate
pentru finanţarea proiectelor cu destinaţie specială pentru plasarea în
cîmpul muncii a categoriilor socialmente vulnerabile de populaţie.
Finanţarea cheltuielilor ce ţin de crearea locurilor suplimentare de
muncă pentru şomeri din contul fondului de şomaj se va efectua pe bază
de credite rambursabile sau nerambursabile (sub formă de granturi), în
funcţie de categoria şomerilor: invalizi, tineri pînă la 18 ani fără
profesii, cetăţenii care şomează mai mult de 12 luni, persoanele
eliberate din detenţie şi din instituţiile de reabilitare socială,
părinţii singuri şi cei cu mulţi copii, cei care educă copii de vîrstă
preşcolară sau copii handicapaţi.
Organizarea lucrărilor publice. În acest scop urmează să fie
elaborat un program naţional al lucrărilor publice şi instituit un fond
special pentru asigurarea financiară a acestor lucrări. Se prevede
extinderea volumului şi diversificarea tipurilor de lucrări publice, cu
antrenarea unor specialişti de înaltă calificare. Totodată, lucrările
publice vor asigura filtrarea şomerilor "aparenţi", care sînt ocupaţi în
sectorul tenebru al economiei şi care, concomitent, solicită
indemnizaţie de şomaj.
Se presupune că participarea periodică a fiecărui şomer la lucrările
publice se va transforma dintr-o ocupaţie benevolăRntr-o condiîie
obligatorie pentru obîinerea indemnizaîiei.
Proiectele de organizare a lucrărilor publice elaborate de
autorităţile publice locale se vor selecta prin concurs. Finanţarea
cheltuielilor în acest scop se va face din contul mijloacelor fondului
de şomaj, bugetului de stat şi bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi din alte surse.
Asistenţa privind ocuparea cetăţenilor din categoriile socialmente
vulnerabile ale populaţiei va consta în organizarea plasării lor
prioritare în cîmpul muncii. Concomitent, se prevăd măsuri diferenţiate
pentru anumite categorii socialmente vulnerabile:
pentru tineret - aplicarea mecanismului de cotare şi rezervare a
locurilor de muncă; crearea cu participarea organizaţiilor de tineret şi
organelor puterii executive a unor burse specializate de muncă pentru
tineret, centre de adaptare socială şi psihologică a absolvenţilor
instituţiilor de cultură generală; susţinerea antreprenoriatului şi
activităţilor individuale în rîndurile tineretului;
pentru invalizi - multiplicarea stimulentelor economice, care să-i
determine pe agenţii economici să stabilească cote de angajare a
invalizilor cu remuneraţie parţială şi crearea (păstrarea) din contul
mijloacelor fondului de şomaj a locurilor de muncă pentru invalizi.
Ridicarea rolului fondului de şomaj prevede următoarele măsuri:
crearea unui sistem viabil de asigurare a cetăţenilor contra şomajului;
acordarea autonomiei (în primul rînd financiare) fondului de şomaj,
stabilirea unei cote de defalcări obligatorii de mijloace pentru a
asigura activitatea fondului de şomaj. Funcţiile fondului de şomaj vor
fi reorientate spre promovarea unei politici active în domeniul
utilizării forţei de muncă. Fondului de şomaj i se atribuie funcţiile de
coordonare a activităţii Serviciului de stat al utilizării forţei de
muncă şi sistemului de protecţie socială a şomerilor în scopul
integrării lor în piaţa muncii în curs de constituire.
7. Programul complex cu destinaţie specială
privind protecţia socială a copiilor
Cel mai numeros grup din categoriile socialmente vulnerabile ale
populaţiei, care este ameninţat sau afectat deja de sărăcie, îl
constituie cele peste 200 mii de familii cu mulţi copii. Pentru multe
dintre aceste familii unica sursă de venituri băneşti este indemnizaţia
pentru îngrijirea copiilor cu vîrste între 1,5-16 ani în mărime de 16,2
lei pe lună, acordată pentru fiecare copil. Situaţia se agravează şi din
cauza că această indemnizaţie se plăteşte deseori cu mari întîrzieri.
În republică există 11 mii de copii orfani şi copii rămaşi fără
protecţia părintească. Din ei, 5237 copii au fost înfiaţi, 3953 sînt
educaţi în condiţii de tutelă, 2380 se află la întreţinerea statului şi
226 locuiesc în case de copii de tip familial.
Sînt înregistraţi circa 14 mii de copii handicapaţi în vîrstă de
pînă la 16 ani.
În ultimii ani s-a înrăutăţit considerabil alimentaţia populaţiei.
Conform datelor cercetărilor efectuate cu suportul UNICEF, din cauza
alimentaţiei insuficiente a crescut numărul deceselor în rîndurile
copiilor de pînă la 1 an.
În raţia zilnică de alimentare a membrilor unei familii cu mulţi
copii lipsesc pînă la 16% proteine, 32% glucide, 64% vitamina A, 23%
vitamina C, 19% fosfor şi 40% calciu. Valoarea energetică a raţiei de
alimentare a copilului din aceste familii este cu circa 30% mai mică
decît normele stabilite. Extrem de nesatisfăcător este organizată
alimentaţia copiilor în instituţiile preşcolare, în care deficitul lunar
de carne şi produse lactate constituie mai mult de 50-60%. În şcolile de
cultură generală doar circa 40% din copii sînt asiguraţi cu hrană,
puterea ei calorică constituind doar 30-33% din norma stabilită, în
raţie predominînd pastele făinoase.
Toate acestea au condus la creşterea numărului de copii fizic
subdezvoltaţi. În anul 1995, în ansamblu pe republică numărul acestor
copii în vîrstă de pînă la 14 ani a constituit 9%, iar în 1996 a atins
nivelul de 19% din totalul lor.
Programul cu destinaţie specială privind protecţia socială a
copiilor are drept scop formarea unui sistem de protecţie socială în
primul rînd a copiilor din familiile sărace, copiilor orfani şi celor
handicapaţi.
Programul prevede soluţionarea următoarelor probleme:
formarea cadrului normativ şi legislativ, elaborarea şi
implementarea treptată a noilor forme de ajutor social;
acordarea de ajutor familiilor în situaţii critice şi copiilor din
atare familii;
implementarea standardelor de stat privind asistenţa socială a
familiilor şi copiilor.
Complexul de măsuri din cadrul programului cu destinaţie specială
cuprinde următoarele sfere de protecţie socială a copiilor: acordarea de
ajutoare materiale familiilor cu copii, asigurarea copiilor cu hrană
calitativă, ocrotirea sănătăţii copiilor, crearea condiţiilor pentru
obţinerea unor studii serioase, formarea şi consolidarea premiselor
juridice, economice şi organizaţionale pentru susţinerea civilă a
copiilor orfani şi copiilor rămaşi fără protecţia părinţilor,
soluţionarea în complex a problemelor copiilor handicapaţi şi ale
părinţilor acestora (tutorilor, îngrijitorilor), dezvoltarea sistemului
de asistenţă socială a familiilor şi copiilor.
Acordarea de ajutoare materiale familiilor cu copii se va efectua în
formă bănească şi naturală.
Măsurile privind extinderea proporţiilor susţinerii băneşti a
familiilor cu copii, precum şi altor măsuri privind protecţia socială a
copiilor, se vor realiza prin punerea în aplicare a strategiei de
protecţie socială a familiei şi copilului.
Ajutoarele materiale pentru familiile cu copii vor ocupa un loc
prioritar în sistemul de susţinere materială a familiilor sărace. Se
preconizează că distribuirea îmbrăcămintei, încălţămintei, manualelor,
rechizitelor şcolare şi altor mărfuri pentru copii se va face prin
intermediul instituţiilor şcolare.
Asigurarea copiilor cu hrană se va efectua prin elaborarea şi
realizarea programelor de asigurare a familiilor sărace cu alimente
pentru copii prin:
organizarea în cantinele şcolare a prînzurilor fără plată sau la
preţ redus şi eliberarea pentru cele mai sărace familii cu copii a
tichetelor de procurare a produselor alimentare;
implementarea mecanismelor de stimulare a activităţii agenţilor
economici privind fabricarea produselor alimentare destinate alimentării
copiilor;
stabilirea comenzii de stat la achiziţionarea produselor agricole
necesare fabricării alimentelor pentru copii, prevăzînd sumele
respective în bugetele locale.
Ocrotirea sănătăţii copiilor se va optimiza în cadrul reformării de
ansamblu a sistemului de ocrotire a sănătăţii. O măsură ce va contribui
la îmbunătăţirea deservirii medicale a copiilor va fi introducerea în
practica ocrotirii sănătăţii a institutului medicului de familie. Se
prevede asigurarea preferenţială cu medicamente (în conformitate cu
legislaţia în vigoare), atrăgîndu-se în acest scop mijloace din
ajutoarele umanitare şi resursele Crucii Roşii.
În sfera educaţiei şi învăţămîntului pentru copiii de vîrstă
preşcolară se preconizează măsuri de stimulare a educaţiei casnice. Se
prevede ca aceste măsuri să fie realizate în cea de a doua etapă a
Programului prin introducerea indemnizaţiilor pentru mamele care educă
în condiţii casnice copii cu vîrsta de pînă la trei ani.
Pentru obţinerea studiilor în colegii şi instituţiile de învăţămînt
superior va fi aplicat sistemul de credite preferenţiale.
Protecţia socială a copiilor orfani se va realiza în următoarele
direcţii:
prevenirea situaţiilor de abandon al orfanilor prin realizarea unui
complex de măsuri pentru ajutorarea copiilor din familiile socialmente
vulnerabile;
crearea unui sistem stabil de orientare profesională şi de
calificare iniţială a discipolilor caselor de copii;
perfecţionarea procesului de socializare psihopedagogică şi medicală
a copiilor orfani şi copiilor rămaşi fără tutela părintească, însuşirea
de către aceştia a dexterităţilor necesare unui mod de viaţă independent
şi a culturii juridice, dezvoltarea unei reţele de instituţii de
adaptare postinternat;
asigurarea angajării în cîmpul muncii a tinerilor discipoli ai
caselor de copii, antrenarea acestora în activităţile de afaceri
antreprenoriale.
Soluţionarea în complex a problemelor copiilor handicapaţi se va
efectua în următoarele direcţii:
profilaxia invalidităţii infantile. Se prevede elaborarea unor
metode moderne de diagnosticare timpurie, care va contribui la reducerea
cazurilor de naştere a copiilor cu dereglări fizice şi intelectuale şi a
copiilor infirmi, precum şi la prevenirea invalidităţii copiilor ce
suferă de boli cronice. Se preconizează efectuarea la scară naţională a
diagnosticului timpuriu al particularităţilor psihofizice şi individuale
ale copiilor cu dereglări în dezvoltare şi reabilitarea acestora;
consolidarea bazei tehnico-materiale şi utilarea cu mijloace tehnice
a instituţiilor de reabilitare a copiilor cu handicap intelectual şi
fizic şi a caselor-internat pentru aceşti copii;
formarea şi perfecţionarea cadrelor care lucrează cu copiii
handicapaţi. Va fi organizată pregătirea şi reciclarea specialiştilor în
domeniul asistenţei sociale pentru copiii handicapaţi, pregătirea
pedagogilor-conductori pentru munca cu copiii afectaţi de paralizii
cerebrale, a specialiştilor pentru munca cu copiii surdomuţi. Va începe
implementarea modelelor experimentale de întreţinere, instruire, educare
şi reabilitare a copiilor cu defecte intelectuale şi fizice.
Deservirea socială a familiilor şi copiilor se va efectua în
conformitate cu legislaţia asistenţei sociale a populaţiei, creîndu-se
premise pentru:
elaborarea şi implementarea standardelor de stat în domeniul
asistenţei sociale, care stabilesc cerinţele de bază privind volumul şi
calitatea serviciilor, modul şi condiţiile de prestare a acestora;
adoptarea măsurilor de stimulare a dezvoltării infrastructurii
ajutoarelor sociale în judeţe;
crearea condiţiilor de organizare a instituţiilor de tip nou, care
să presteze servicii sociale familiilor şi copiilor.
8. Programul complex cu destinaţie specială
"Bătrîneţe asigurată"
Actualmente în componenţa populaţiei este evident procesul de
creştere a cotei cetăţenilor de vîrstă înaintată (a femeilor trecute de
55 ani şi a bărbaţilor trecuţi de 60 ani). În anul 1980 aceştia
constituiau 13,6%, în 1990 - 15,4%, în 1995 - 15,8%, în 1998 - 16%. În
prezent numărul pensionarilor, luaţi la evidenţa organelor de asistenţă
socială, a atins cifra de 728 mii de persoane sau 20% din numărul total
al populaţiei. Sursa principală de venit a majorităţii oamenilor în
vîrstă o constituie pensia. În anul 1998 cuantumul mediu al pensiei
lunare de vîrstă, stabilite de organele de asigurări sociale, a fost de
85,4 lei sau 28,2% din salariul mediu.
Pe parcursul ultimilor ani nivelul de trai al pensionarilor s-a
redus esenţial. Astfel, cuantumul mediu al pensiei în anul 1997, prin
capacitatea lui de cumpărare, în ansamblu faţă de nivelul anului 1990,
s-a redus de peste 4 ori. Scăderea nivelului de trai al pensionarilor se
explică prin creşterea preţurilor la o parte considerabilă din produsele
alimentare, precum şi la serviciile cu plată. Asupra nivelului de trai
al pensionarilor are un impact negativ şi neachitarea la timp a
pensiilor.
Conform datelor obţinute în cadrul studierii bugetelor gospodăriilor
casnice, numărul pensionarilor aflaţi sub minimul de existenţă de 233,1
lei constituie 85,4%, iar al celor aflaţi sub pragul sărăciei (de 70
lei) este de 18,7% din totalul pensionarilor. În structura cheltuielilor
celor mai sărace gospodării casnice, în componenţa cărora există
pensionari, cota cea mai mare de cheltuieli (72,6% sau 51,6 lei) revine
alimentaţiei şi băuturilor nealcoolice.
Cea mai dificilă este situaţia pensionarilor cu vîrste între 61-65
ani, fapt explicat prin scăderea nivelului veniturilor în legătură cu
ieşirea la pensie a bărbaţilor, şi cu vîrste între 71-75 ani, deoarece
creşte brusc numărul persoanelor singure de vîrstă înaintată. S-a redus
numărul pensionarilor angajaţi în cîmpul muncii. Activismul oamenilor în
vîrstă, aflaţi în căutarea unor surse suplimentare de completare a
bugetelor, este limitat din cauza dereglărilor sănătăţii specifice
vîrstei, de lipsa proprietăţii, din care ar putea obţine careva
venituri. Doar o parte neînsemnată a pensionarilor dispun de venituri,
sursele cărora sînt dividendele, închirierea locuinţelor, automobilelor
şi altor bunuri.
Scăderea calităţii asistenţei medicale acordate oamenilor în etate a
contribuit la creşterea în rîndurile lor a morbidităţii şi deceselor.
Nivelul morbidităţii oamenilor în vîrstă este de 2 ori, iar al
bătrînilor - de 6 ori mai mare în comparaţie cu nivelul morbidităţii în
rîndurile cetăţenilor de vîrste mai tinere. Pînă la 80% din pensionarii
bătrîni necesită asistenţă medico-socială. Mai mult de 70% din această
categorie suferă de 4-5 maladii cronice, inclusiv cardiovasculare, ale
sistemului nervos, circulator şi endocrin, ale aparatului respiratoriu
şi digestiv şi ale sistemului dento-maxilar. Cu toate acestea, starea
sănătăţii oamenilor în etate nu este protejată în măsură deplină.
O atenţie deosebită necesită persoanele fără un anumit loc de trai
şi fără ocupaţie, 15-20% dintre care sînt oameni în vîrstă.
Problema protecţiei sociale a oamenilor de vîrstă înaintată se va
complica, dată fiind tendinţa agravării în perspectivă a situaţiei
demografice în ansamblu. Începînd cu anul 2005, situaţia în acest
domeniu se va acutiza substanţial şi va atinge apogeul în anul 2022,
acest fenomen urmînd să se repete în anul 2047. În aceste condiţii
intensificarea protecţiei sociale a persoanelor vîrstnice nu este
posibilă fără reformarea radicală a sistemului de asigurare cu pensii şi
fără optimizarea generală a sistemului de protecţie socială.
Scopul principal al programului complex "Bătrîneţe asigurată" va fi
crearea unor premise corelate organizaţionale, economice, juridice şi
sociale, care vor asigura eradicarea celor mai grave forme de sărăcie ce
au afectat cetăţenii de vîrstă înaintată. Programul va constitui o
componentă a politicii sociale a statului. Direcţiile principale de
realizare a programului vor cuprinde toate sferele de activitate vitală
a cetăţenilor de vîrsta a treia: reformarea sistemului de asigurare cu
pensii, îmbunătăţirea deservirii sociale a persoanelor ce necesită
îngrijire permanentă şi intensificarea susţinerii sociale a bătrînilor
singuri.
Reforma complexă a sistemului de asigurare cu pensii are drept scop
crearea unor condiţii adecvate pentru ameliorarea vieţii pensionarilor,
implementarea noului sistem de pensionare pentru cetăţenii care au atins
vîrsta respectivă, elaborarea programului de tranziţie de la actualul
sistem la un nou sistem de pensionare.
Pentru a le crea pensionarilor condiţii mai bune de viaţă se prevede
adoptarea măsurilor necesare în vederea achitării integrale şi la timp a
pensiilor (şi a compensaţiilor cuvenite) tuturor pensionarilor,
indiferent de locul lor de trai. Date fiind dificultăţile financiare,
mărimea pensiei va rămîne deocamdată aceeaşi pînă la achitarea
restanţelor faţă de pensionari şi pînă se va acumula în acest scop o
rezervă suficientă la Fondul asigurărilor sociale de stat.
După ce vor fi achitate integral datoriile la plata pensiilor şi vor
fi acumulate rezervele necesare, suficiente pentru plata lunară a
pensiilor, se va reveni la practica de indexare a pensiilor în funcţie
de creşterea preţurilor.
Continuitatea vechiului şi noului sistem de pensionare şi
neadmiterea reducerii nivelului de trai al cetăţenilor care au obţinut
dreptul la pensie vor fi atinse prin elaborarea programului de trecere
de la actualul sistem de asigurare cu pensii la un nou sistem.
Pentru ridicarea nivelului de trai al pensionarilor se prevede:
a) la prima etapă:
stingerea restanţelor la plata pensiilor şi asigurarea achitării
integrale şi în termen a pensiilor către toţi pensionarii, indiferent de
locul lor de trai;
revenirea la practica de indexare a pensiilor în funcţie de
creşterea preţurilor;
b) la etapa a doua:
susţinerea dezvoltării fondurilor profesionale şi ramurale nestatale
de pensii, finanţate din contul patronilor şi al angajaţilor înşişi, cu
condiţia protecţiei şi susţinerii de către stat a plătitorilor de
cotizaţii;
trecerea treptată la noul sistem de pensionare, bazat pe principiul
asigurărilor de pensii, prin evidenţa personificată a plătitorilor
primelor de asigurare şi crearea unor bănci de date ce reflectă
drepturile lor la pensie. Se prevede introducerea răspunderii materiale
solidare a patronului şi angajatului pentru formarea mijloacelor
destinate asigurării cu pensii, stimularea interesului pentru colectarea
şi acumularea acestor mijloace, crearea mecanismelor de control public
asupra utilizării lor juste.
La îmbunătăţirea deservirii sociale a oamenilor în vîrstă vor
contribui următoarele măsuri:
reducerea deficitului de locuri în instituţiile staţionare de
deservire socială;
satisfacerea necesităţilor de servicii sociale ale tuturor
solicitanţilor prin acordarea acestora în condiţii semistaţionare şi la
domiciliu;
dezvoltarea în continuare a reţelei de instituţii de diverse tipuri
(centre de servicii sociale complexe, secţii specializate de asistenţă
socială, inclusiv la domiciliu etc.), raţionalizarea amplasarii lor în
oraşele mici şi localităţile săteşti;
implementarea unor tehnologii sociale avansate, extinderea listei de
servicii sociale acordate şi îmbunătăţirea esenţială a calităţii lor;
pregătirea profesională a lucrătorilor în domeniul asistenţei
sociale conform unor principii calitativ noi.
Se prevede adoptarea legilor cu privire la asistenţa socială a
populaţiei şi cu privire la serviciile sociale prestate cetăţenilor de
vîrstă înaintată şi invalizilor, elaborarea standardelor de stat de
asistenţă socială a populaţiei, care stabilesc cerinţele principale faţă
de volumul şi calitatea serviciilor sociale şi determină modul şi
condiţiile lor de prestare.
Susţinerea socială a cetăţenilor solitari de vîrstă înaintată va fi
realizată prin:
introducerea institutului de tutelă asupra cetăţenilor în etate
solitari. În acest scop, o organizaţie de stat special creată îşi va
asuma grija pentru bătrînii solitari de la oraşe, cu condiţia
întreţinerii lor viagere. Susţinerea socială va fi acordată în baza
legii privind asistenţa socială a persoanelor vîrstnice;
proiectarea experimentală şi construcţia clădirilor şi complexelor
cu destinaţie locativ-civilă, ţinîndu-se cont de necesităţile
persoanelor în vîrstă, de noile forme de asistare socială a acestora.
Pentru întreţinerea permanentă şi provizorie a persoanelor în vîrstă, va
fi renovat fondul existent de clădiri şi încăperi.
Finanţarea obiectivelor programului complex "Bătrîneţe asigurată" va
fi efectuată din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de
stat, ale bugetelui de stat şi bugetului unităţilor
administrativ-teritoriale, mijloacelor obţinute din privatizarea contra
mijloace băneşti sau donate de sponsorii autohtoni şi străini, precum şi
din mijloacele organizaţiilor neguvernamentale şi ale Fondului de
investiţii sociale.
Programul va contribui la crearea în republică a serviciului
gerontologic pentru cetăţenii de vîrsta a treia, la înlăturarea
consecinţelor social-economice negative ale perioadei de tranziţie
asupra persoanelor în vîrstă şi a familiilor din care fac parte, la
reducerea riscului de situare a persoanelor de vîrstă înaintată sub
pragul sărăciei.
9. Asigurarea financiar-organizaţională
a măsurilor de acordare a ajutorului social
Măsurile prevăzute în prezentul Program se vor realiza în paralel cu
elaborarea unor noi legi fundamentale şi perfecţionarea actelor
legislative şi normative în vigoare privind acordarea ajutorului social
către populaţie (anexa nr.2). Cadrul juridic pentru funcţionarea
sistemului de ajutor social îl vor constitui legile cu privire la
minimul de existenţă şi cu privire la asistenţa socială ce vor stabili
cercul de persoane care necesită un atare ajutor, modul de acordare şi
sursele de finanţare ale acestuia, precum şi organele abilitate să-l
acorde.
Autorităţile administraţiei publice locale vor purta principala
povară a acordării ajutorului social către categoriile de cetăţeni
săraci. Ele îşi vor asuma funcţiile de verificare a solicitanţilor de
ajutor social şi de decizie privind susţinerea concretă a cetăţenilor
săraci în funcţie de situaţia lor materială şi cauzele ce le-au provocat
starea de sărăcie.
În cadrul sistemului instituit de protecţie socială contra sărăciei,
organele administraţiei publice locale:
vor crea instituţiile de ajutor social, abilitate cu acordarea de
ajutor operativ persoanelor nevoiaşe la nivel local, şi vor organiza
activitatea acestora, reieşind din posibilităţile financiare reale;
vor asigura finanţarea, din contul mijloacelor bugetului unităţilor
administrativ-teritoriale, a măsurilor de acordare a ajutorului social
către săraci.
Organizarea întregii activităţi de protecţie socială a categoriilor
sărace de cetăţeni se pune în sarcina unui organ specializat - Fondul
republican şi a fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei,
care dispune de structuri la nivel republican, judeţean şi municipal. În
acest scop se preconizează revizuirea funcţiilor acestui fond,
ţinîndu-se cont de faptul că atribuţiile subdiviziunilor lui structurale
vor include plata indemnizaţiilor finanţate din mijloacele bugetului
autorităţilor administrativ-teritoriale.
Fenomenele de criză din economie şi posibilităţile limitate ale
statului nu permit să fie asigurată finanţarea integrală a măsurilor
orientate spre reformarea sistemului de ajutor social. Pentru a reduce
riscul pauperizării populaţiei şi a proteja categoriile socialmente
vulnerabile se prevede realizarea următoarelor măsuri primordiale:
asigurarea alocărilor stabile de mijloace pentru realizarea
programelor de stat aprobate privind susţinerea socială a familiei şi
copiilor, a persoanelor handicapate şi cetăţenilor în vîrstă, ocrotirea
sănătăţii populaţiei, clasificîndu-le drept prioritare;
introducerea modificărilor necesare în structura bugetelor de toate
nivelurile şi delimitarea, prin poziţii distincte, a mijloacelor
destinate asigurărilor sociale de stat şi Fondului republican şi a
fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei pentru efectuarea
plăţilor sociale, finanţate de la buget;
concentrarea resurselor financiare, disponibilizate în procesul
reformei ramurilor din sfera socio-culturală, în direcţiile prioritare
de dezvoltare a acestor ramuri;
adoptarea unor măsuri pentru perfecţionarea actualului sistem de
reglementări interbugetare. Sistemul de transferuri interbugetare va
evolua în direcţia reducerii esenţiale a volumului achitărilor prin
compensări reciproce şi dezvoltarea sistemului de transferuri cu
destinaţie specială. Se prevede operarea de modificări în mecanismul de
transferuri în scopul revizuirii schemei de grupare a teritoriilor în
funcţie de potenţialul lor economic, aşezarea georgafică şi condiţiile
naturale;
reexaminarea şi stabilirea sursei de finanţare în vederea achitării
pentru fiece tip de indemnizaţie socială;
revizuirea şi delimitarea obligaţiunilor statului şi ale
autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte
acordarea ajutorului social, reieşind din posibilităţile financiare
reale;
statuarea funcţiilor Fondului republican şi a fondurilor locale de
susţinere socială a populaţiei ca autoritate unică de organizare a
întregii activităţi de acordare a ajutorului social către păturile
nevoiaşe ale populaţiei.
Drept surse de finanţare a asistenţei sociale servesc mijloacele:
bugetului de stat;
bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale;
vărsămintele persoanelor fizice şi juridice, făcute sub formă de
sponsorizări, acţiuni filantropice, ajutoare ale investitorilor străini,
alocate pentru realizarea anumitor programe sociale.
Din mijloacele bugetului de stat vor fi finanţate programele sociale
de stat, orientate spre protecţia socială a categoriilor socialmente
vulnerabile ale populaţiei.
Din mijloacele bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale vor fi
finanţate măsurile preconizate pentru susţinerea familiilor nevoiaşe
prin achitare în numerar sau în natură a ajutorului stabilit prin
deciziile autorităţilor administraţiei publice locale.
Compensaţiile nominative stabilite în proiectul legii cu privire la
protecţia socială specială a unor categorii de populaţie vor fi
finanţate din contul alocaţiilor bugetului de stat prin intermediul
Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
Realizarea reuşită a măsurilor prevăzute în Program var favoriza
proiectul cu privire la reforma sectorului social, implementarea căruia
se pune în seama Ministerului Finanţelor, şi proiectul de reformare a
sistemului de protecţie socială, întocmit de către Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei. Ambele proiecte sînt finanţate din
contul granturilor şi de creditul Băncii Mondiale alocate în aceste
scopuri.
10. Costurile măsurilor prevăzute în Program
pentru anul 2000
Pentru realizarea măsurilor pe termen scurt de protecţie socială a
păturilor nevoiaşe ale populaţiei în bugetul de stat pe anul 2000 sînt
preconizate circa 228,8 mil.lei, dintre care circa 93,0 mil.lei - pentru
majorarea salariului angajaţilor sferei sociale şi circa 10,8 mil.lei -
pentru finanţarea măsurilor de protecţie a copiilor consacrate Anului
Copilului.
În scopul revizuirii mecanismului de reglementare şi acordare a
tuturor tipurilor de compensaţii ce se plătesc şi trecerii la un nou
mecanism de acordare a acestora, cu anularea concomitentă a
facilităţilor acordate anumitor categorii de cetăţeni, în bugetul de
stat sînt preconizate circa 125 mil.lei pentru protecţia socială
specială a unor categorii de populaţie.
Revizuirea sistemului actual de facilităţi, valoarea cărora
depăşeşte 600 mil. lei, va permite introducerea unui nou mecanism de
acordare a ajutorului social şi va crea posibilitatea de a finanţa
compensaţiile nominative sau va contribui la revizuirea sistemului
actual de salarizare, indexarea pensiilor, acordarea compensaţiilor la
plata serviciilor locativ-comunale.
Sus-numita măsură va permite ameliorarea situaţiei materiale a circa
50% din populaţia ţării.
Cuantumurile concrete ale mijloacelor financiare stipulate în
prezentul Program vor fi examinate anual la formarea bugetului de stat
şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi vor fi alocate pentru
realizarea măsurilor concrete.
11. Monitoringul sărăciei
În lipsa bazei normative de identificare a sărăciei, determinarea
proporţiilor, profunzimii şi acuităţii ei, precum şi desfăşurarea
monitoringului vor fi precedate de un şir de activităţi privind:
perfecţionarea metodologiei de analizare a impactului reformelor
economice asupra bunăstării cetăţenilor, care să permită estimarea
obiectivă a nivelului de trai al populaţiei în ansamblu pe republică şi
separat, în fiecare din zonele ei. Metodologia trebuie să înglobeze
recomandările ONU şi experienţa mondială a cercetărilor din acest
domeniu;
elaborarea criteriilor, metodelor şi procedeelor de determinare a
gradului de sărăcie;
elaborarea metodologiei de calculare a minimului de existenţă pentru
familii cu diverse componenţe;
perfecţionarea metodologiei de identificare a sărăciei şi
determinarea parametrilor cantitativi şi calitativi ai sărăciei pentru
diverse pături şi categorii ale populaţiei;
elaborarea şi implementarea indicatorilor sociali şi modului de
desfăşurare a monitoringului sărăciei;
întocmirea pronosticurilor privind indicatorii bunăstării populaţiei.
Pentru organizarea monitoringului impactului reformelor economice
asupra bunăstării populaţiei se prevede crearea pe lîngă Ministerul
Economiei şi Reformelor, cu susţinerea organismelor internaţionale, a
unui grup interdepartamental de lucru.
Procesul de monitorizare va permite:
estimarea eficienţei politicii sociale de stat şi a măsurilor
întreprinse pentru reducerea sărăciei în ţară la nivel naţional, precum
şi la nivel de judeţe, municipii;
evidenţierea celor mai acute probleme, care necesită soluţii urgente
şi neordinare;
elaborarea măsurilor care să diminueze amploarea şi profunzimea
sărăciei şi fundamentarea asigurării lor financiar-organizaţionale;
organizarea colaborării strînse între organele publice centrale şi
locale în promovarea şi realizarea măsurilor preconizate pentru
îmbunătăţirea bunăstării populaţiei şi reducerea sărăciei;
crearea reţelei informaţionale unice privind realizarea politicii
sociale.
Rezultatele monitoringului sărăciei vor fi prezentate cu
regularitate organizaţiilor interesate, implicate în procesul de
studiere a nivelului de trai al populaţiei şi în luarea deciziilor
privind modificarea direcţiilor în domeniul politicii sociale.
Anexa nr.2
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr. 564 din 14 iunie 2000
LISTA
ACTELOR LEGISLATIVE ŞI NORMATIVE NECESARE PENTRU
REALIZAREA MĂSURILOR PROGRAMULUI NAŢIONAL
DE ATENUARE A SĂRĂCIEI PENTRU ANII 2000-2001
-------------------------------------------------------------------------
Denumirea actelor normative | Termenele | Executorii
|de executare|
------------------------------------+------------+-----------------------
1 | 2 | 3
-------------------------------------------------------------------------
Legi:
Cu privire la protecţia socială spe- trimestrul Ministerul Economiei şi
cială a unor categorii de populaţie I 2000 Reformelor în comun cu
ministerele de resort
Cu privire la asistenţa socială semestrul Ministerul Muncii, Pro-
I 2000 tecţiei Sociale şi Fa-
miliei în comun cu mi-
nisterele de resort
Cu privire la minimul de existenţă semestrul Ministerul Economiei şi
II 2000 Reformelor în comun cu
ministerele de resort
Hotărîri guvernamentale:
Cu privire la modul de acordare a semestrul Ministerul Economiei şi
compensaţiilor nominative pentru II 2000 Reformelor în comun cu
unele categorii de populaţie ministerele de resort
Cu privire la modul de calculare a semestrul Ministerul Economiei şi
cuantumului minimului de existenţă II 2000 Reformelor în comun cu
şi de determinare a pragului sără- ministerele de resort
ciei
Cu privire la modul şi condiţiile semestrul Ministerul Economiei şi
de finanţare a agenţilor economici I 2000 Reformelor în comun cu
pentru crearea locurilor noi de mun- ministerele de resort
că în scopul angajării şomerilor
Programe:
Programul de acţiuni consacrate semestrul Ministerul Economiei şi
Anului Copilului I 2000 Reformelor
"Alocaţii pentru locuinţă" 2002 Ministerul Economiei şi
Reformelor în comun cu
ministerele de resort
şi organele publice lo-
cale
"Lucrări publice" 2002 Ministerul Economiei şi
Reformelor în comun cu
ministerele de resort.
[Anexa nr.2 modificată prin Hot. Guv. nr.639 din 12.07.2001]
Anexa nr. 3
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr. 564 din 14 iunie 2000
MĂSURILE ORGANIZATORICE PENTRU REALIZAREA PROGRAMULUI
NAŢIONAL DE ATENUARE A SĂRĂCIEI PENTRU ANII 2000-2003
-------------------------------------------------------------------------
Denumirea măsurilor |Termenele| Executorii
| de |
|realizare|
---------------------------------+---------+-----------------------------
1 | 2 | 3
-------------------------------------------------------------------------
I. Consolidarea garanţiilor minime de stat
Reforma sistemului de retribuire
a muncii:
punerea în aplicare a măsurilor 2001- Ministerul Muncii, Protecţiei
prevăzute în Legea salarizării 2002 Sociale şi Familiei în comun
(în redacţie nouă) cu ministerele de resort
stabilirea salariului minim (lu- 2000 Ministerul Muncii, Protecţiei
nar) pe ora de muncă Sociale şi Familiei în comun
cu ministerele de resort
Reforma sistemului de asigurare
cu pensii:
punerea în aplicare a Legii cu 2000- Ministerul Finanţelor în co-
privire la fondurile nestatale 2001 mun cu ministerele de resort
de pensii
implementarea a două tipuri de 2001 Ministerul Muncii, Protecţiei
asigurări: obligatorii (generale Sociale şi Familiei, Ministe-
şi individuale) şi facultative rul Economiei şi Reformelor,
(suplimentare) Ministerul Finanţelor
II. Protecţia socială a populaţiei nevoiaşe:
introducerea noilor principii şi 2001- Ministerul Economiei şi Re-
mecanisme de asigurare de către 2002 formelor în comun cu ministe-
stat a minimului garantat de pro- rele de resort
tecţie socială a populaţiei
determinarea venitului global mi- 2000- Ministerul Economiei şi Re-
nim al familiei, ţinîndu-se cont 2001 formelor în comun cu ministe-
de scara echivalentelor, calcula- rele de resort
tă pentru Moldova, ce oferă drep-
tul la obţinerea ajutorului so-
cial
elaborarea şi implementarea noi- 2000- Ministerul Economiei şi Re-
lor mecanisme de finanţare a mă- 2001 formelor în comun cu ministe-
surilor de asistenţă socială rele de resort
implementarea a două proiecte la 2000 Ministerul Economiei şi Re-
nivelul primăriilor, selectate formelor în comun cu PNUD
prin concursul din anul 1999, ce
vor contribui la crearea locuri-
lor de muncă şi la asigurarea de
venituri suplimentare
elaborarea standardelor de stat 2000- Ministerul Economiei şi Re-
în sfera prestării serviciilor 2001 formelor, Ministerul Muncii,
sociale către populaţie Protecţiei Sociale şi Fami-
liei în comun cu ministerele
de resort
elaborarea măsurilor de stimula- 2000- Ministerul Muncii, Protecţiei
re a dezvoltării infrastructurii 2001 Sociale şi Familiei în comun
asistenţei sociale în cadrul ju- cu autorităţile administra-
deţelor ţiei publice locale
III. Stimularea ocupării forţei de muncă:
punerea în aplicare a mecanismu- semestrul Ministerul Muncii, Protecţiei
lui de finanţare a agenţilor II 2000 Sociale şi Familiei în comun
economici pentru crearea noilor cu ministerele de resort
locuri de muncă în scopul anga-
jării şomerilor
elaborarea şi implementarea Pro- 2001 Ministerul Economiei şi Re-
gramului de lucrări publice, or- formelor în comun cu autori-
ganizate prin concurs la nivel tăţile administraţiei publice
de judeţ, municipii şi primării locale
IV. Intensificarea protecţiei sociale a
familiilor cu copii:
organizarea unui sistem de susţi- per- Ministerul Muncii, Protecţiei
nere materială permanentă a celor manent Sociale şi Familiei, Ministe-
mai sărace familii, prin interme- rul Educaţiei şi Ştiinţei,
diul căruia se va repartiza îmb- instituţiile şcolare, autori-
răcăminte, încălţăminte, manuale tăţile administraţiei publice
şi alte mărfuri necesare familii- locale
lor
elaborarea acţiunilor consacrate semestrul Ministerul Economiei şi Re-
Anului Copilului I 2000 formelor în comun cu ministe-
rele de resort
studierea şi stabilirea, în măsu- 2000- Ministerul Sănătăţii, Minis-
ra posibilităţilor reale, a nor- 2001 terul Educaţiei şi Ştiinţei,
melor de alimentare a copiilor în Ministerul Finanţelor, auto-
cadrul instituţiilor de stat pen- rităţile administraţiei pub-
tru copii, ţinîndu-se cont de ne- lice locale şi alte structuri
cesităţile fiziologice ale copi- interesate
lului
organizarea, în caz de necesitate 2002- Autorităţile administraţiei
şi în măsura posibilităţii, a 2003 publice locale
centrelor de zi pentru pensionari
crearea, în caz de necesitate şi 2001- Ministerul Finanţelor, Minis-
în măsura posibilităţii, a unui 2002 terul Economiei şi Reforme-
sistem de creditare pe termen lor, Ministerul Educaţiei şi
lung a copiilor din familiile pu- Ştiinţei, autorităţile admi-
ţin asigurate în vederea obţine- nistraţiei publice locale
rii studiilor
elaborarea programelor "Copiii 2001- Ministerul Educaţiei şi Şti-
orfani" şi "Copiii handicapaţi" 2002 inţei,Ministerul Muncii, Pro-
tecţiei Sociale şi Familiei
crearea premiselor pentru inst- per- Ministerul Educaţiei şi Şti-
ruirea profesională obligatorie manent inţei,Ministerul Muncii, Pro-
şi angajarea în cîmpul muncii a tecţiei Sociale şi Familiei,
copiilor orfani şi a celor ră- Oficiul forţei de muncă, Fe-
maşi fără tutela părinteas- deraţia Generală a Sindicate-
că, acordarea ajutorului pentru lor din Republica Moldova
adaptarea lor
în scopul repartizării copiilor 2000- Ministerul Educaţiei şi Şti-
orfani în plasamente familiale, 2002 inţei, Ministerul Finanţelor
în caz de necesitate şi în măsu-
ra posibilităţii, va fi lărgită
reţeaua caselor de copii de tip
familial, în care acestora li se
va asigura minimul garantat de
trai
V. Monitorizarea sărăciei
Introducerea, revizuirea indica- 2000- Departamentul Analize Statis-
torilor statistici privind cer- 2001 tice şi Sociologice
cetarea şi aprecierea nivelului
de sărăcie în republică
Introducerea indicatorilor sta- 2000 Departamentul Analize Statis-
tistici privind nivelul de trai tice şi Sociologice
al populaţiei
Prezentarea şi publicarea datelor 2001 Departamentul Analize Statis-
statistice privind nivelul de bu- tice şi Sociologice
năstare a populaţiei
Editarea buletinului statistic 2001 Departamentul Analize Statis-
privind nivelul sărăciei în re- tice şi Sociologice
publică
Anexa nr.4
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr. 564 din 14 iunie 2000
COMPONENŢA NOMINALĂ
a Consiliului de coordonare a realizării
Programului Naţional de Atenuare a Sărăciei
Cucu Andrei - viceprim-ministru, ministrul economiei,
preşedintele Consiliului
Timciuc Iacob - prim-viceministru al economiei,
vicepreşedintele Consiliului
Tomciac Ana - şefa grupului de monitorizare a sărăciei şi
evaluare a programului de atenuare a sărăciei
al PNUD Moldova în cadrul Ministerului
Economiei, secretarul Consiliului
Membrii Consiliului:
Ţurcanu Gheorghe - prim-viceministru al sănătăţii
Apostol Anghelina - viceministru al muncii şi protecţiei sociale
Carpov Eugen - viceministru al afacerilor externe
Grecianîi Zinaida - viceministru al finanţelor
Iasinschi Tudor - viceministru al agriculturii şi industriei
alimentare
Stratan Nicolae - viceministru al ecologiei, construcţiilor şi
dezvoltării teritoriului
Pînzaru Vasile - vicedirector general al Departamentului
Statistică şi Sociologie
Pasecinic Ion - şef-adjunct al direcţiei probleme sociale a
Cancelariei de Stat
Axenti Adrian - director general executiv al Confederaţiei
Naţionale a Patronatului din Republica
Moldova
Precup Galina - director al Centrului Naţional de Studii şi
Informare pentru Problemele Femeii
Slonovschi Margalina - şefa Departamentului protecţie economică şi
socială al Consiliului Confederaţiei Generale
a Sindicatelor din Republica Moldova
Suruceanu Nicolae - secretar general al Confederaţiei
Sindicatelor Libere din Republica Moldova
"Solidaritate"
Zidu Dumitru - preşedintele Consiliului Organizaţiilor
Veteranilor din Republica Moldova
[Anexa nr.4 în redacţia Hot. Guv. nr.639 din 12.07.2001]