608/03.07.2018 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind asigurarea securităţii radiologice în activităţi cu surse de radiaţie ionizantă în exteriorul incintei special amenajate

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Regulamentului privind asigurarea securităţii

radiologice în activităţi cu surse de radiaţie ionizantă în

exteriorul incintei special amenajate

nr. 608  din  03.07.2018

 (în vigoare 06.07.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 246-254 art. 668 din 06.07.2018

* * *

În temeiul art.7 lit.a) din Legea nr.132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.229-233, art.739), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Regulamentul privind asigurarea securităţii radiologice în activităţi cu surse de radiaţie ionizantă în exteriorul incintei special amenajate (se anexează).

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.608 din 3 iulie 2018

REGULAMENT

privind asigurarea securităţii radiologice în activităţi cu surse

de radiaţie ionizantă în exteriorul incintei special amenajate

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind asigurarea securităţii radiologice în activităţi cu surse de radiaţie ionizantă în exteriorul incintei special amenajate (în continuare – Regulament) stabileşte cerinţele de asigurare a securităţii radiologice în activităţi radiologice cu implicarea surselor de radiaţie ionizantă în afara incintelor special amenajate pentru acest scop. Prezentul Regulament transpune parţial Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 13/1 din 17 ianuarie 2014.

2. Prezentul Regulament se aplică practicii de utilizare a surselor de radiaţii ionizante utilizate în afara incintei special amenajate care implică riscul expunerii la aceste surse şi reglementează expunerea profesională şi a populaţiei, inclusiv expunerea potenţială.

3. În sensul prezentului Regulament se utilizează următoarele noţiuni:

zonă controlată – zonă în care se află sursele de radiaţie ionizantă, care este supusă unor reglementări speciale destinate să protejeze împotriva radiaţiilor ionizante şi în care accesul este restricţionat şi controlat;

zonă supravegheată – zonă supusă supravegherii în vederea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante;

expunere potenţială – expunere care nu se aşteaptă să se producă cu certitudine, dar care poate rezulta dintr-un accident sau din cauza unui eveniment ori a unei serii de evenimente de natură probabilă, inclusiv defecţiuni ale echipamentului cu sursa de radiaţie ionizantă şi erori de operare.

Capitolul II

DOMENIUL DE APLICABILITATE ŞI RESPONSABILITĂŢI

ALE PERSOANELOR AUTORIZATE

4. Titularul autorizaţiei radiologice asigură aplicarea prezentului Regulament prin angajarea unor persoane calificate în radioprotecţie şi securitate radiologică, conform prevederilor Legii nr.132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.

5. Personalul admis la lucrul cu sursele de radiaţie ionizantă, în activităţi radiologice în exteriorul incintei special amenajate, conform prevederilor art.20 şi 23 din Legea nr.132 din 8 iunie 2012, va deţine calificări şi cunoştinţe în ceea ce priveşte:

1) măsurile de radioprotecţie în zona de lucru;

2) exploatarea corectă a instalaţiilor cu surse de radiaţie ionizantă;

3) măsuri de asigurare a protecţiei fizice a materialelor radioactive şi nucleare şi a instalaţiilor radiologice;

4) măsuri de reacţionare primară în cazuri de urgenţe radiologice şi nucleare.

Capitolul III

ASIGURAREA SECURITĂŢII RADIOLOGICE ÎN PRACTICA DE

RADIOLOGIE ÎN EXTERIROUL INCINTEI SPECIAL AMENAJATE

Secţiunea 1

Asigurarea securităţii radiologice a instalaţiilor

cu sursele de radiaţie ionizantă

6. În practicile radiologice în exteriorul incintei special amenajate se utilizează exclusiv instalaţiile cu surse de radiaţie ionizantă care:

1) au certificat de securitate valabil, emis de Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice (în continuare – Agenţia Naţională), în conformitate cu art.23 din Legea nr.132 din 8 iunie 2012;

2) sînt testate periodic, pentru verificarea încadrării în parametrii tehnici nominali, conform recomandărilor producătorului şi după fiecare reparare şi/sau schimbare de componente. Testările periodice şi cele de după reparare şi/sau schimbare de componente sînt efectuate de titularul autorizaţiei în conformitate cu art.20 din Legea nr.132 din 8 iunie 2012. În cazul utilizării surselor radioactive, efectuarea testelor de scurgere radioactivă se efectuează de titularul autorizaţiei cu periodicitatea şi metoda stabilită în documentaţia tehnică a producătorului.

7. Radioprotecţia în practicile radiologice în exteriorul incintei special amenajate se asigură prin:

1) existenţa şi urmarea procedurii de efectuare a lucrărilor cu surse radioactive, acceleratori sau cu generatori röntgen;

2) instruirea personalului în ceea ce priveşte reducerea dozelor şi utilizarea principiului ALARA (cea mai sigură şi eficientă, cu cheltuieli minime) de radioprotecţie;

3) controlul şi monitorizarea dozelor de iradiere individuală pentru personal;

4) estimarea şi monitorizarea dozelor de iradiere provenite din activitatea cotidiană pentru populaţie.

8. Procedura de efectuare a lucrărilor cu surse radioactive închise sau cu generatori röntgen va conţine informaţia necesară pentru a demonstra respectarea prevederilor legale şi evaluarea gradului de realizare a securităţii radiologice, inclusiv a securităţii fizice, şi va include următoarele:

1) justificarea şi optimizarea activităţilor cu surse de radiaţie ionizantă;

2) descrierea instalaţiilor cu surse de radiaţie ionizantă, cu indicarea datelor de identificare şi, pentru fiecare sursă radioactivă, indicarea radionuclidului şi a activităţii maxime în perioada de lucru propusă sau, dacă se utilizează instalaţia mobilă röntgen, tipul generatorului (direcţional sau panoramic), parametrii maximi pentru generatorii de radiaţii röntgen, filtrarea totală, geometria şi orientarea fasciculului de radiaţii ionizante;

3) descrierea regimurilor de lucru folosite;

4) metoda şi măsurile de delimitare a zonelor controlate şi supravegheate, în special măsurile care asigură respectarea limitelor de doză prevăzute de reglementările internaţionale şi modul de aplicare a acestora şi de prevederile Legii nr.132 din 8 iunie 2012 în scopul asigurării blocării accesului persoanelor neautorizate sau populaţiei în zona delimitată pentru desfăşurarea activităţii;

5) măsurile care asigură protecţia fizică a surselor sau materialelor radioactive;

6) evaluarea timpului de expunere, a dozelor individuale, monitorizarea dozelor individuale acumulate de personalul atribuit la categoria A;

7) lista echipamentului dozimetric şi radiometric utilizate, precum şi confirmarea verificării metrologice periodice;

8) mijloacele de radioprotecţie individuală şi colectivă;

9) planul de reacţionare în caz de incident/accident radiologic;

10) lista personalului implicat în desfăşurarea activităţii, atribuţiile şi responsabilităţile acestuia;

11) măsurile pentru asigurarea monitorizării radiologice a zonelor de lucru (zonele controlată şi supravegheată) după terminarea lucrărilor;

12) aranjamentele de transportare autorizată a surselor radioactive;

13) procedură privind evidenţa, transportarea şi depozitarea temporară a surselor de radiaţie ionizantă;

14) managementul deşeurilor radioactive rezultate din activitatea radiologică şi eliberarea autorizată de efluenţi radioactivi în mediu;

15) delimitarea exactă a zonelor în care apa, fluidele, materialele sau orice alte obiecte care au fost marcate radioactiv ar putea genera o expunere la radiaţii peste nivelul admis în conformitate cu prevederile Legii nr.132 din 8 iunie 2012 pentru populaţie, prin simpla lor prezenţă sau prin utilizarea lor ulterioară;

16) măsurile propuse şi descrierea modului de aplicare a acestora pentru interzicerea accesului populaţiei în zonele controlată şi supravegheată pentru desfăşurarea activităţii.

9. Nivelul de acţiune pentru doza efectivă individuală pentru personalul expus profesional este de 10 mSv/an. Depăşirea acestui nivel de acţiune impune verificarea procedurilor şi instrucţiunilor de lucru şi a sistemului de radioprotecţie operaţională de către un expert atestat în protecţie radiologică şi aplicarea măsurilor corective necesare.

Limita maximă admisă a dozei efective pentru delimitarea zonei supravegheate (pentru populaţie) este de 1 mSv/an, exclusiv componenta fondului gama natural.

10. Titularul autorizaţiei radiologice este responsabil de:

1) asigurarea instruirii corespunzătoare a personalului implicat în desfăşurarea practicii în ceea ce priveşte radioprotecţia şi securitatea radiologică, procedurile de lucru, reglementările în domeniu şi planul de reacţionare în caz de incident sau accident radiologic, cu menţinerea înregistrărilor respective;

2) organizarea şi înregistrarea rezultatelor monitorizării dozimetrice individuale pentru fiecare persoană expusă profesional categoriei A, ca urmare a desfăşurării activităţii radiologice, precum şi pentru toate persoanele supuse expunerii accidentale sau de urgenţă;

3) pregătirea planului propriu (coordonat cu Agenţia Naţională) de reacţionare în caz de incident sau accident radiologic;

4) asigurarea şi dotarea necesară pentru reacţionare în cazul instalaţiilor radiologice cu surse radioactive neexceptate de la regimul de autorizare;

5) asigurarea condiţiilor pentru transmiterea surselor radioactive uzate sau a deşeurilor radioactive formate către punctul de stocare a deşeurilor radioactive sau returnarea la furnizor/producător;

6) asigurarea supravegherii medicale, la angajare şi anual, a personalului expus profesional şi garantarea supravegherii şi asistenţei medicale speciale persoanelor care au fost expuse profesional la doze efective superioare dozei de 50 mSv/an;

7) angajarea lucrătorilor ca persoane expuse profesional doar cu condiţia deţinerii fişei de aptitudine medicală necesară pentru ocuparea funcţiei respective;

8) numirea, prin ordin, a responsabilului de radioprotecţie pentru organizaţie sau, în caz de necesitate, pentru fiecare zonă controlată;

9) permiterea reprezentanţilor Agenţiei Naţionale împuterniciţi de a exercita funcţia de control conform prevederilor aplicabile din Legea nr.132 din 8 iunie 2012 şi asigurarea participării la control a responsabilului de securitatea radiologică.

Secţiunea a 2-a

Cerinţe de securitate radiologică în utilizarea instalaţiilor cu sursele

de radiaţie ionizantă în exteriorul incintei special amenajate

11. Cerinţele privind stabilirea zonei controlate/supravegheate sînt:

1) stabilirea zonelor controlate şi supravegheate, după cum urmează:

a) zona controlată se delimitează şi se izolează la limita la care debitul dozei ambientale gama are valoarea maximă de 13,3 ľSv/h;

b) zona supravegheată se delimitează pînă la limita la care debitul dozei ambientale produse de practica radiologică are valoarea maximă de 0,13 ľSv/h (fără valoarea fondului radiologic gama natural). Accesul populaţiei în zona supravegheată este restricţionat;

2) amplasarea semnelor de avertizare şi a semnelor de delimitare (bande sau bariere) montate la toate punctele de acces va indica distinct şi transparent delimitarea zonei controlate de zona supravegheată;

3) permiterea accesului şi desfăşurării de lucrări în zona controlată următoarelor categorii de persoane:

a) persoanelor expuse profesional încadrate în desfăşurarea practicii cu radiaţii ionizante;

b) persoanelor neexpuse profesional asigurate cu un dozimetru individual cu indicaţie directă, desemnate în scris, pentru o perioadă strict determinată, numai după însuşirea de către acestea a instrucţiunilor de lucru specifice şi semnarea acestora într-un registru special.

12. Staţionarea în zona supravegheată este permisă categoriilor de personal specificate în pct.11 subpct. 3), cu recomandarea de a se lucra acolo unde nu se depăşeşte debitul de doză ambientală gama de 0,5 ľSv/h.

13. Accesul şi staţionarea în zona controlată a altor persoane decît a celor prevăzute în pct.11 subpct. 3) sînt permise, pentru un timp limitat, numai dacă, prin natura sarcinilor de serviciu, persoanele activează în zona controlată şi numai dacă persoana autorizată deţine o procedură scrisă, care stabileşte condiţiile de intrare şi staţionare, astfel încît să se demonstreze că persoanele care pătrund în zona respectivă nu vor fi expuse la doze superioare celor permise pentru populaţie (1 mSv/an).

14. Titularii autorizaţiei radiologice:

1) consemnează într-un registru propriu de evidenţă operaţiunile executate şi mişcarea (mutarea) surselor de radiaţii ionizante folosite la desfăşurarea activităţii radiologice în exteriorul unei incinte special amenajate;

2) includ în raportul anual şi transmit, pînă la data de 31 decembrie a fiecărui an, către Agenţia Naţională un extras din registrul de evidenţă a materialelor contaminate radioactiv sau a deşeurilor radioactive, prevăzut la subpct. 1). Forma raportului va fi perfectată conform cerinţelor anexei nr.2 la Regulamentul cu privire la managementul deşeurilor radioactive, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.388 din 26 iunie 2009;

3) raportează Agenţiei Naţionale, conform prevederilor art.39 lit.e) din Legea nr.132 din 8 iunie 2012, orice incident sau accident care a condus la răspîndirea materialelor radioactive, orice pierdere sau sustragere de instalaţie radiologică/sursă.

15. În cazul lucrului cu surse deschise radioactive, titularul autorizaţiei radiologice prezintă Agenţiei Naţionale o notificare conform anexei la prezentul Regulament.

Capitolul IV

ASIGURAREA RADIOPROTECŢIEI OPERAŢIONALE

Secţiunea 1

Responsabilităţi ale persoanelor autorizate

16. Titularul autorizaţiei radiologice asigură, personal sau prin contractarea unui laborator autorizat, monitorizarea dozimetrică individuală a persoanelor expuse profesional la radiaţii ionizante, prin înregistrarea valorilor dozelor efective într-un registru de evidenţă. Expunerea profesională la radiaţii ionizante se monitorizează pentru a nu depăşi următoarele limite: limita de doză efectivă individuală pentru expunerea profesională la radiaţii ionizante de 20 mSv/an. Cu toate acestea, în situaţii speciale, o doză efectivă individuală mai mare, de pînă la 50 mSv/an, poate fi acumulată, cu condiţia ca doza medie anuală pentru orice perioadă de cinci ani consecutivi, inclusiv anii pentru care limita a fost depăşită, să nu depăşească 20 mSv/an.

17. În afară de limitele de doză efectivă individuală prevăzute la pct.16, se aplică următoarele limite de doză echivalentă:

1) pentru cristalin – 20 mSv într-un singur an sau 100 mSv pentru orice perioadă de cinci ani consecutivi sub rezerva unei doze maxime de 50 mSv într-un singur an;

2) pentru piele – 500 mSv/an;

această limită se aplică dozei medii pentru orice suprafaţă de 1 cm², indiferent de suprafaţa expusă;

3) pentru extremităţi – 500 mSv/an.

18. Pentru stagiarii şi studenţii cu vîrste între 16 şi 18 ani care lucrează cu surse de radiaţie ionizantă în timpul studiilor, limita de doză efectivă este de 3 mSv/an. Pe lîngă limita de doză efectivă, pentru această categorie se aplică următoarele limite de doză echivalentă:

1) pentru cristalin – 15 mSv/an;

2) pentru piele – 150 mSv/an, calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 1 cm², indiferent de suprafaţa expusă;

3) pentru extremităţi – 150 mSv/an.

19. Condiţiile de lucru ale femeilor gravide expuse profesional la radiaţii ionizante se stabilesc astfel încît doza efectivă primită de făt să fie la cel mai scăzut nivel posibil şi să nu depăşească 1 mSv pe toată perioada de graviditate rămasă.

20. Valorile trimestriale de doză efectivă pentru personal care depăşesc 1,5 mSv conform dozimetrului purtat sînt investigate.

Titularul autorizaţiei radiologice efectuează o investigare ori de cîte ori:

1) o doză efectivă individuală a depăşit nivelul de investigare;

2) orice parametru operaţional legat de protecţie şi securitate a depăşit valoarea normală stabilită pentru condiţiile de exploatare;

3) s-a produs orice defecţiune a instalaţiei cu sursă de radiaţie ionizantă, accident sever sau eroare, care poate cauza o doză ce depăşeşte limita de doză efectivă anuală;

4) s-a produs orice alt eveniment sau circumstanţe neobişnuite care pot cauza o doză care depăşeşte limita de doză efectivă anuală sau restricţii operaţionale impuse instalaţiei.

21. Orice investigaţie se finalizează prin întocmirea, păstrarea şi transmiterea către Agenţia Naţională şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică a raportului scris cu privire la cauzele, determinarea sau verificarea oricărei doze primite, la acţiunile corective luate şi la instrucţiunile sau recomandările pentru evitarea reapariţiei evenimentului.

22. Monitorizarea dozimetrică individuală se efectuează de un laborator autorizat de Agenţia Naţională şi acreditat în sistemul naţional de acreditare în conformitate cu Legea nr.132 din 8 iunie 2012. Acest laborator eliberează pentru folosinţă dozimetre individuale, iar titularul autorizaţiei radiologice le prezintă pentru evaluare cu o periodicitate a monitorizării dozimetrice individuale de 3 luni. Se interzice activitatea radiologică fără monitorizarea dozei individuale, inclusiv în perioadele de citire a dozimetrelor individuale. Dozimetrul individual este eliberat persoanei expuse profesional la radiaţii ionizante şi va fi purtat numai de către această persoană. În caz de pierdere sau deteriorare a dozimetrului individual, laboratorul respectiv va efectua evaluarea şi înregistrarea dozei prin metode alternative (pornind de la calculele dozelor colaboratorilor aflaţi în condiţii de muncă similare sau de la aprecierea valorilor dozelor primite în perioadele anterioare). Despre pierderea (deteriorarea) dozimetrului individual şi estimarea dozei se raportează laboratorului autorizat, Agenţiei Naţionale şi Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică.

23. Datele despre dozele individuale ale persoanei expuse profesional la radiaţii ionizante sînt confidenţiale. Accesul la informaţia despre doze îl au persoana monitorizată, titularul autorizaţiei radiologice (responsabilul de radioprotecţie), laboratorul autorizat, Agenţia Naţională, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, serviciile medicale responsabile de patologia profesională şi medicină a muncii pentru estimarea implicaţiilor asupra sănătăţii umane, conform prevederilor Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal. Laboratorul autorizat şi acreditat în sistemul naţional de acreditare şi titularul autorizaţiei radiologice poartă răspundere pentru veridicitatea, confidenţialitatea şi raportarea datelor.

24. În caz de transfer sau concediere a persoanei expuse profesional la radiaţii ionizante, titularul autorizaţiei radiologice aduce la cunoştinţa persoanei datele privind doza totală efectivă şi se adresează la laboratorul autorizat acreditat în sistemul naţional de acreditare pentru eliberarea extrasului privind datele referitoare la dozele primite în perioada de activitate.

25. Pentru fiecare persoană expusă profesional la radiaţii ionizante se ţine evidenţa rezultatelor monitorizării, cu înregistrarea acestora în fişele de evidenţă a dozelor individuale şi în Registrul naţional al surselor de radiaţii ionizante şi al persoanelor fizice şi persoanelor juridice autorizate. Această evidenţă se ţine în mod centralizat de către laboratorul autorizat acreditat în sistemul naţional de acreditare, iar la nivel local – de către titularul autorizaţiei radiologice. Perioada de păstrare a datelor referitoare la fiecare persoană este de 30 de ani din momentul încetării activităţii acesteia în sfera radiaţiilor ionizante.

26. Titularul autorizaţiei radiologice prezintă, la solicitarea reprezentaţilor Agenţiei Naţionale şi Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, informaţia referitoare la rezultatele monitorizării dozimetrice individuale ale personalului expus profesional.

Secţiunea a 2-a

Monitorizarea radiologică a mediului de lucru

27. Titularul autorizaţiei radiologice asigură efectuarea monitorizării radiologice pentru zonele controlate şi supravegheate. Monitorizarea radiologică se realizează prin măsurarea debitelor de doză ambientale gama rezultate din expunerile externe, cu indicarea calităţii radiaţiilor röntgen sau gama şi înregistrarea valorilor parametrilor într-un registru special.

28. Titularul autorizaţiei radiologice asigură:

1) efectuarea monitorizării pentru zonele controlate şi supravegheate de către personalul propriu cu mijloacele de măsurare din dotare, verificate metrologic sau calibrate de către un laborator autorizat;

2) evidenţa în scris în registru a rezultatelor măsurărilor cîmpurilor de radiaţii din zonele controlate şi supravegheate, efectuate pentru punctele caracteristice, unde expunerea (debitul dozei radiaţiilor röntgen sau gama) este maximă. Evidenţa măsurării se ţine de către responsabilul de radioprotecţie şi conţine:

a) parametrii instalaţiei cu sursă de radiaţie ionizantă;

b) specificarea punctelor de măsurare;

c) debitul dozei ambientale gama sau röntgen în fiecare punct de măsurare;

d) denumirea şi numărul de serie a dozimetrului sau debitmetrului cu care s-a efectuat măsurarea;

e) data ultimei verificări metrologice a mijlocului de măsurare;

f) data efectuării măsurării;

g) nivelurile de referinţă şi acţiunile corective în caz de depăşire a acestor niveluri;

h) numele, prenumele şi calificarea în domeniu a persoanei care a efectuat măsurările sau datele de identificare ale laboratorului autorizat.

Secţiunea a 3-a

Supravegherea medicală a persoanelor expuse profesional

la radiaţii ionizante şi expunerea publică

29. Titularul autorizaţiei radiologice asigură implementarea prevederilor în termenele şi volumul stabilite de Hotărîrea Guvernului nr.1025 din 7 septembrie 2016 “Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea sănătăţii persoanelor expuse acţiunii factorilor profesionali de risc”.

30. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale asigură supravegherea medicală a personalului de categoria A în conformitate cu art.14 lit.g) din Legea nr.132 din 8 iunie 2012:

1) supravegherea asupra efectuării examenelor medicale anuale ale lucrătorilor expuşi profesional la radiaţii ionizante este asigurată de specialiştii Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică conform principiilor generale care reglementează medicina muncii. Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi profesional la radiaţii ionizante revine medicilor-clinicieni din instituţiile medicale cu competenţă în domeniul patologiilor profesionale. Aceasta urmează să permită stabilirea stării de sănătate a lucrătorilor supravegheaţi şi capacitatea lor de a-şi desfăşura activitatea;

2) titularul autorizaţiei radiologice va organiza şi va asigura supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi profesional la radiaţii ionizante în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1025 din 7 septembrie 2016 “Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea sănătăţii persoanelor expuse acţiunii factorilor profesionali de risc” şi reglementările stabilite de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale;

3) programele de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor expuşi profesional sînt destinate evaluării primare şi permanente a stării de sănătate a lucrătorilor pentru îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu;

4) supravegherea medicală include un examen medical obligatoriu al lucrătorului efectuat înainte de angajare în muncă în sfera acţiunii radiaţiilor ionizante, clasificarea lucrătorilor expuşi profesional şi un examen anual;

5) după aprobarea de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică a listelor lucrătorilor expuşi profesional şi efectuarea examenelor medicale la angajare şi periodice, comisia, în componenţa reprezentantului serviciului de patologie profesională, a reprezentantului subdiviziunii teritoriale a Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi a reprezentantului titularului autorizaţiei radiologice, semnează actul final al rezultatelor examenelor medicale;

6) concluziile referitoare la aptitudinea profesională (apt, apt cu anumite condiţii, inapt) după examenul medical se înregistrează în fişa medicală în forma aprobată de ministrul sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale. La transferul persoanei la altă activitate sau întreprindere, după încetarea activităţii fişa medicală se transmite instituţiei medicale respective;

7) se interzice activitatea cu surse de radiaţii ionizante a lucrătorilor care nu au efectuat examene medicale la angajare şi periodice şi nu deţin permis de activitate în condiţii nocive;

8) în cazul depistării devierilor indicatorilor de sănătate ai personalului, care nu îi permit acestuia continuarea activităţii, administraţia instituţiei medicale va studia fiecare caz individual şi va lua decizia de transfer temporar sau permanent la un loc de muncă în care se evită expunerea la radiaţii ionizante. În cazul rezultatului “inapt” persoana va fi scoasă din mediul cu radiaţii ionizante;

9) în cazul expunerii accidentale la doze efective mari (de ordinul 0,2-0,5 Sv sau mai mari) este necesară efectuarea examinării medicale speciale repetate, aplicarea măsurilor de decontaminare internă a corpului (dacă a fost stabilită prezenţa contaminării) şi a tratamentelor curative de urgenţă în legătură cu riscul asociat iradierii;

10) titularul autorizaţiei radiologice va păstra rezultatele supravegherii medicale ale lucrătorilor expuşi profesional la radiaţii ionizante, rapoartele şi înregistrările în urma depăşirii nivelurilor de investigare, a supraexpunerilor şi a expunerilor accidentale.

31. Titularul autorizaţiei radiologice este responsabil de controlul expunerii publice ca urmare a practicii radiologice în afara incintei special amenajate, astfel încît:

1) limita de doză efectivă pentru expunerea publică să nu depăşească 1 mSv/an;

2) limita de doză echivalentă pentru cristalinul ochiului să nu depăşească 15 mSv/an;

3) limita de doză echivalentă pentru piele să nu depăşească 50 mSv/an, calculată ca medie pentru orice suprafaţa de 1 cm², indiferent de dimensiunile suprafeţei expuse.

Capitolul V

REACŢIONAREA ÎN CAZ DE URGENŢĂ RADIOLOGICĂ

32. Titularul autorizaţiei radiologice elaborează şi aprobă o instrucţiune proprie cu privire la reacţionarea în caz de urgenţă radiologică, prin care stabileşte procedura de reacţionare şi informare a instituţiilor abilitate.

33. Instrucţiunea de reacţionare în caz de urgenţă conţine prevederi clare, concise şi neambigue, este afişată la un loc vizibil şi este contrasemnată de personal şi persoanele responsabile de reacţionare.

34. O instrucţiune de reacţionare în caz de incident sau accident cuprinde cel puţin următoarele:

1) incidente sau accidente previzibile şi măsurile corective necesare;

2) nominalizarea persoanelor responsabile de aplicarea măsurilor corective;

3) responsabilităţile individuale ale personalului;

4) pregătirea şi exerciţii de simulare periodice;

5) înregistrarea şi sistemul de raportare cu privire la incidente sau accidente, la măsurile corective întreprinse;

6) măsuri luate imediat pentru evitarea iradierii accidentale a personalului şi a publicului.

35. În cazul nerespectării condiţiilor de autorizare sau din alte cauze care au dus la producerea unei urgenţe radiologice, titularul autorizaţiei radiologice trebuie:

1) să investigheze cauzele, împrejurările şi consecinţele evenimentului, înregistrînd într-un registru special cauzele producerii şi măsurile întreprinse pentru reducerea riscului repetării unor astfel de evenimente;

2) să întreprindă acţiunile necesare pentru eliminarea cauzelor şi limitarea consecinţelor;

3) să decidă şi să aplice măsurile preventive şi corective necesare pentru a micşora probabilitatea de apariţie a unor situaţii similare;

4) să aplice măsurile dispuse de Agenţia Naţională şi alte organe cu atribuţii.

36. Titularii autorizaţiei radiologice informează în termen de 24 de ore Agenţia Naţională şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică referitor la producerea accidentului, cu prezentarea informaţiei care va include:

1) descrierea cît mai detaliată a accidentului;

2) identificarea instalaţiilor şi a personalului implicat şi dozele individuale de expunere la radiaţii ionizante;

3) cauzele producerii accidentului, acolo unde acestea se cunosc;

4) măsurile luate pentru restabilirea situaţiei şi remedierea mediului în cazul afectării şi organizarea supravegherii medicale.

Capitolul VI

ASIGURAREA PROTECŢIEI FIZICE A MATERIALELOR RADIOACTIVE

37. Titularul autorizaţiei radiologice asigură, independent sau prin contractarea organizaţiei specializate, o pregătire completă a personalului care activează cu surse sau materiale radioactive referitor la:

1) cerinţele legislaţiei privind asigurarea protecţiei fizice a materialelor şi surselor radioactive;

2) securitatea fizică a materialelor radioactive în timpul transportării;

3) operaţiunile posibile ale intruşilor;

4) tipurile de bariere fizice;

5) tipurile de alarme;

6) evaluarea şi răspunsul în caz de alarmă;

7) protejarea informaţiilor referitoare la sistemul de securitate fizică;

8) sisteme de întîrziere în jurul zonelor supravegheate şi controlate;

9) funcţionarea staţiei centrale de alarmă;

10) sisteme de comunicaţie, inclusiv în timpul transportării de materiale radioactive;

11) organizarea, misiunea şi modul de acţionare a forţei de răspuns;

12) răspunsul la tulburări sociale;

13) vulnerabilităţile şi consecinţele sustragerii materialelor radioactive în timpul transportării;

14) tehnici şi proceduri folosite pentru securizarea mijlocului de transport în timpul unei ameninţări.

38. Pentru realizarea obiectivelor securităţii fizice în timpul transportării materialelor nucleare şi radioactive, se vor asigura următoarele măsuri:

1) reducerea la minimum a duratei transportului materialelor nucleare şi radioactive;

2) reducerea numărului şi duratei operaţiunilor de transportare a materialelor nucleare şi radioactive, cum ar fi:

a) transferul dintr-un mijloc de transport în altul;

b) transferul la şi de la locurile de depozitare în tranzit;

c) depozitarea temporară pentru aşteptarea sosirii mijlocului de transport;

3) asigurarea protecţiei fizice a materialelor radioactive pe durata depozitării în tranzit într-un mod adecvat categoriei de securitate fizică căreia îi aparţine respectivul material;

4) evitarea efectuării transporturilor cu periodicitate regulată;

5) selectarea adecvată a persoanelor implicate în transportul materialelor nucleare şi radioactive conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1268 din 23 noiembrie 2016 “Pentru aprobarea Regulamentului privind securitatea fizică în activităţi nucleare şi radiologice”.

39. Transportarea materialelor nucleare şi radioactive se efectuează în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.434 din 16 iulie 2015 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive”.