Lege nr. 67 din 26.07.2018
privind aprobarea Concepţiei naţionale de dezvoltare a mass-mediei din Republica Moldova
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
L E G E
privind aprobarea Concepţiei naţionale de dezvoltare
a mass-mediei din Republica Moldova
nr. 67 din 26.07.2018
(în vigoare 24.09.2018)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 321-332 art. 509 din 24.08.2018
* * *
Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
Art.1. – Se aprobă Concepţia naţională de dezvoltare a mass-mediei din Republica Moldova, cuprinsă în anexă.
Art.2. – Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va elabora şi va aproba programul de măsuri pentru implementarea concepţiei menţionate.
Art.3. – Guvernul, anual, va examina rapoartele autorităţilor publice responsabile de implementarea prevederilor concepţiei menţionate.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Andrian CANDU |
| Nr.67. Chişinău, 26 iulie 2018. | |
Anexă
CONCEPŢIA NAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE A MASS-MEDIEI
DIN REPUBLICA MOLDOVA
Preambul
Conştientizînd rolul major al mass-mediei în a informa publicul asupra problemelor de interes public, în formarea opiniei publice şi în dezvoltarea societăţii democratice;
Apreciind importanţa independenţei editoriale a mass-mediei şi, concomitent, a responsabilităţii juridice şi etice a acesteia faţă de cetăţeni şi faţă de societate în ansamblu;
Avînd convingerea că libertatea de exprimare şi asigurarea accesului liber la orice informaţie de interes public constituie fundamente esenţiale ale unei societăţi democratice;
Accentuînd că serviciile mass-mediei sînt în egală măsură servicii educative, culturale şi servicii economice;
Justificînd aplicarea unor norme specifice serviciilor mass-mediei, pornind de la importanţa lor crescîndă pentru societate şi democraţie, pentru educaţie şi cultură, în special prin asigurarea libertăţii de informare, a diversităţii de opinie şi a pluralismului mediatic;
Evidenţiind importanţa unui mediu concurenţial echitabil pe piaţa serviciilor mass-mediei;
Înţelegînd că apariţia de poziţii dominante în mass-media creează restricţii impuse pluralismului şi libertăţii informaţiei, precum şi întregului domeniu mediatic;
Subliniind importanţa competenţei şi a profesionalismului corpului de jurnalişti şi al managerilor mediatici pentru gestionarea şi funcţionarea domeniului mediatic pe principii democratice;
Avînd certitudinea că politica cadrului normativ în domeniul mediatic trebuie să fortifice dreptul la informare, diversitatea culturală, pluralismul de opinii, protecţia minorilor şi protecţia consumatorilor etc. ca valori sociale esenţiale;
Reliefînd importanţa rolului mass-mediei în fortificarea suveranităţii informaţionale naţionale;
Remarcînd importanţa transpunerii plenare în practică a normelor constituţionale în domeniul libertăţii presei şi al libertăţii de exprimare prin intermediul mass-mediei,
Parlamentul Republicii Moldova adoptă Concepţia naţională de dezvoltare a mass-mediei din Republica Moldova.
Noţiuni principale utilizate şi semnificaţia lor
Spaţiu mediatic – spaţiu în care operează mass-media tradiţională (presa scrisă, radio şi TV) şi new media (on-line) locală, regională, naţională şi internaţională.
Politică naţională – set de politici publice ce urmăresc realizarea unui scop de interes naţional prin armonizarea relaţiilor tuturor părţilor implicate în atingerea scopului.
Pluralism mediatic (intern şi extern) – stare a domeniului mediatic care întruneşte, cumulativ, următoarele caracteristici: a) diversitate de instituţii mediatice; b) diversitate de produse mediatice oferite de aceeaşi instituţie mediatică; c) prezenţa în produsele mediatice a opiniilor publicului larg; d) instituţii mediatice libere, autonome, independente economic şi editorial; e) acces al majorităţii publicului la gama de opinii prezente în produsele mediatice.
Instituţie mediatică – element constitutiv al sistemului mediatic, creat în condiţiile legii cu scopul declarat de a realiza şi a disemina în spaţiul public produse mediatice menite, preponderent, să informeze, să educe şi să distreze beneficiarii produselor mediatice.
Sistem mediatic – totalitatea instituţiilor mass-media, scrise, audiovizuale, on-line, care au menirea să satisfacă necesităţile informaţionale ale fiecărui cetăţean şi ale societăţii în întregime.
1. Descrierea situaţiei din domeniul mediatic şi identificarea problemelor existente
Starea generală a mass-mediei poate fi diagnosticată prin analiza factorilor dominanţi ce-i influenţează activitatea, şi anume:
a) cadrul juridic de reglementare a domeniului mediatic;
b) gestionarea domeniului şi a instituţiilor mediatice;
c) profesionalismul şi responsabilitatea mass-mediei.
Aceşti trei factori sînt în corelaţie directă şi se influenţează reciproc. Raportaţi la realităţile Republicii Moldova, ei pot oferi o imagine de ansamblu a mass-mediei, pot scoate în relief constrîngerile domeniului mediatic şi pot indica asupra unor posibile soluţii pentru asanarea situaţiei.
1.1. Cadrul juridic de reglementare a domeniului mediatic
Cadrul juridic vizînd mass-media poate fi evaluat pe cîteva filiere:
a) existenţa şi suficienţa reglementărilor în domeniul mediatic;
b) calitatea reglementărilor;
c) concordanţa cu legislaţia internaţională.
O evaluare a cadrului juridic naţional relevă două drepturi fundamentale: dreptul cetăţeanului de a fi informat obiectiv şi dreptul mass-mediei la libertatea de exprimare.
Cadrul juridic de reglementare a activităţii mass-mediei se dezvoltă, în mare parte, pe două căi: elaborarea şi adoptarea de noi legi conforme standardelor europene şi ajustarea conţinutului legilor adoptate anterior la rigorile legislaţiei europene.
Reglementările naţionale ale activităţii mass-mediei, în bună parte, răspund celor mai bune practici internaţionale. Totuşi, ele nu sînt nici suficiente, nici eficiente.
O retrospectivă a mai multe studii şi cercetări efectuate în ultimii ani permite a scoate în relief unele lacune ce necesită remediere, printre care sînt:
a) lipsa unei viziuni de ansamblu sau a unei concepţii generale de dezvoltare a mass-mediei, care ar fi bazată pe principii şi valori democratice şi care ar servi drept punct de referinţă pentru crearea/completarea/ajustarea legislaţiei menite să asigure evoluţia domeniului mediatic;
b) insuficienţa normelor juridice menite să asigure protecţia spaţiului informaţional naţional, în general, şi a spaţiului mediatic, în particular, de produsele mediatice cu caracter propagandistic şi manipulator, care generează surparea suveranităţii informaţionale a statului;
c) lipsa mecanismelor juridice care ar asigura independenţa reală a mass-mediei, precum şi a autorităţilor de reglementare şi de supraveghere din domeniu;
d) lipsa mecanismelor juridice de protecţie a mass-mediei de acţiuni subversive din interior sau din exterior;
e) lipsa în legislaţia în vigoare a noţiunilor şi definiţiilor cu referire la pluralismul mass-mediei, precum şi insuficienţa normelor legale ce ar stimula pluralismul mediatic;
f) lipsa în legislaţia în vigoare a noţiunilor şi definiţiilor cu referire la media on-line, precum şi lipsa reglementărilor minime necesare de funcţionare a acesteia;
g) lipsa unor reglementări separate sau diferenţiate pentru mass-media locală/regională;
h) intervenţia frecventă şi, uneori, inadecvată în conţinutul legilor în vigoare, fapt ce dinamitează stabilitatea necesară cadrului juridic.
În pofida unor realizări pe segmentul creaţiei legislative, sînt necesare eforturi conjugate pentru asigurarea funcţionării nestingherite a mass-mediei în conformitate cu uzanţele internaţionale în domeniul acesteia.
1.2. Gestionarea domeniului mediatic
Gestionarea domeniului mediatic urmăreşte scopul de a valoriza potenţialul de utilitate publică al acestuia, potenţial de care este interesat un sistem social democratic.
Mass-media reprezintă un agent economic specific, care acţionează pe o piaţă dublă – de mărfuri şi de servicii. Pe piaţa mărfurilor, mass-media oferă conţinut care formează un anumit auditoriu, iar pe piaţa serviciilor – acces furnizorilor de publicitate către auditoriul format. Anume formarea auditoriului, şi nu reproducerea ideologiei, este sarcina centrală a mass-mediei în condiţiile economiei de piaţă.
Gestionarea mass-mediei ca domeniu (macronivel) asigură, prin infrastructura necesară, circuitul nestingherit al fluxurilor informaţionale în societate. Instrumentele utilizate sînt reglementările ce vizează regimul de proprietate, concurenţa loială pe piaţa media şi pe cea a publicităţii comerciale, prevenirea sau contracararea poziţiilor dominante în formarea opiniei publice, politica de cadre manageriale, precum şi mecanismele de susţinere economică a mass-mediei etc.
Gestionarea mass-mediei ca instituţie separată (micronivel) urmăreşte sporirea eficienţei şi a profitului, fapt ce reliefează, mai întîi de toate, motivaţia economică a instituţiei mediatice.
Pentru gestionarea domeniului mediatic autohton au fost create mecanisme juridice, organizatorice şi economice de activitate a mass-mediei. Au fost întreprinse acţiuni corelative menite să dezvolte domeniul mediatic. Dar, ca urmare a instabilităţii politice şi a crizei economice din ultimii ani, obiectivele trasate pe acest segment fie au fost ignorate, fie – implementate parţial. Situaţia s-a agravat şi din motivul deficitului acut de manageri mediatici calificaţi fie la macronivel, fie la micronivel. Drept consecinţă, ofertele mediatice autohtone sînt divizate, convenţional, în două categorii: conţinuturi ce urmăresc obţinerea efectului ideologic şi conţinuturi orientate spre obţinerea efectului economic. Condiţia economică a instituţiilor din prima categorie depinde nu de piaţă, ci de factorul politic. În acelaşi rînd, managementul instituţiilor care încearcă să aplice standardele jurnalismului democratic şi să se orienteze către interesele auditoriului se confruntă cu două mari handicapuri: piaţa subdezvoltată de publicitate şi abilităţile reduse ale managerilor.
Analiza modului de gestionare a domeniului mediatic, făcută sporadic şi de cele mai dese ori de organisme nonstatale, indică asupra zonelor vulnerabile pe acest segment, şi anume pe:
a) insuficienţa cadrului juridico-economic pentru gestionarea mass-mediei şi, în special, pentru presa scrisă şi on-line;
b) capacităţile instituţionale reduse de gestionare a domeniului mediatic, soldate cu o dezvoltare haotică a lui, inclusiv ponderea exagerată de instituţii mediatice în capitala ţării în raport cu cea din mediul rural;
c) condiţiile inadecvate pentru gestionarea corespunzătoare a radiodifuzorilor publici şi, drept consecinţă, exercitarea parţială a misiunii sociale ce le revine;
d) deficitul de competenţă în activitatea autorităţilor de gestionare a domeniului mediatic;
e) lipsa unei politici coerente de pregătire a cadrelor manageriale pentru domeniul mediatic;
f) imperfecţiunea prevederilor legislaţiei, care a generat precondiţii pentru apariţia practicilor anticoncurenţiale;
g) lipsa unui cadru legislativ adecvat şi a unui cadru instituţional funcţional care ar asigura o concurenţă onestă şi ar elimina poziţiile dominante în formarea opiniei publice;
h) lipsa politicilor de încurajare a investiţiilor interne şi externe în dezvoltarea domeniului mediatic;
i) deficitul de transparenţă în gestionarea domeniului mediatic, precum şi în activitatea economică a acestuia;
j) lipsa unor prevederi legale de susţinere a mass-mediei, mai cu seamă, a celei locale/regionale, fapt care, în condiţii de criză, generează dispariţia unor instituţii mediatice şi, deci, diminuează posibilităţile de informare a cetăţenilor;
k) lipsa mecanismelor de răspundere instituţională şi/sau personală pentru gestionarea domeniului mediatic;
l) ritmul lent şi existenţa unor carenţe în gestionarea procesului de tranziţie la televiziunea digitală terestră;
m) lipsa de resurse şi de interes pentru cercetări ştiinţifice ca o condiţie preliminară pentru elaborarea şi implementarea politicilor de gestionare a domeniului mediatic;
n) deficitul acut de date statistice pertinente ce vizează situaţia reală cu referire la piaţa mass-mediei, la piaţa publicităţii, la regimul juridic de proprietate etc., date fără de care este imposibil a elabora şi a implementa politici judicioase de intervenţie pe segmente problematice ale domeniului mediatic;
o) impactul redus al mecanismelor de autoreglementare în gestionarea domeniului mediatic;
p) lipsa unui organism naţional care ar coordona politicile de gestionare a întregului domeniu mediatic.
Lacunele reliefate pot servi la identificarea şi aplicarea măsurilor de remediere a situaţiei constatate.
1.3. Procesul de profesionalizare a domeniului mediatic
Profesia constituie un cîmp ocupaţional în interiorul căruia se regăsesc elementele comune tuturor profesiilor: corp de cunoştinţe, instituţii de formare, coduri deontologice, asociaţii profesionale etc.
În Republica Moldova procesul de reprofesionalizare a jurnalismului autohton are, actualmente, următoarele caracteristici de bază:
a) corp eterogen de cunoştinţe format dintr-o gamă largă de precepte teoretice asupra rolului şi rostului profesiei şi profesioniştilor;
b) sistem numeros şi diversificat de instituţii de formare a profesioniştilor;
c) coduri deontologice la nivel de breaslă, de tip de mass-media, şi la nivel de instituţii mediatice;
d) organe de supraveghere a respectării deontologiei profesionale;
e) asociaţii profesionale constituite la nivel naţional, regional şi ramural.
Totuşi, în procesul de profesionalizare sînt necesare îmbunătăţiri, mai ales, pe două filiere: cea formativă şi cea de autoreglementare.
Pe filiera formativă atestăm:
a) lipsa de instituţii formative care ar pregăti manageri mediatici;
b) lipsa unui centru de instruire continuă a cadrelor angajate în domeniul mediatic;
c) deficit de elaborări ştiinţifice cu aplicabilitate practică în domeniu, inclusiv pe dimensiunea pluralismului mediatic şi pe cea a securizării spaţiului mediatic;
d) decalaj între cererea reală pe piaţa mediei şi oferta de competenţe, generat de incapacitatea instituţiilor formative de a reacţiona operativ la nevoile pieţei;
e) competenţe şi abilităţi insuficiente de utilizare a noilor tehnologii;
f) disonanţă între competenţele cadrelor didactice şi provocările sistemului mass-media;
g) sistem ineficient de formare continuă a cadrelor didactice din facultăţile de profil.
Pe filiera de autoreglementare atestăm:
a) lipsa de norme autoasumate de conduită profesională în spaţiul on-line;
b) lipsa unui organism naţional care ar supraveghea respectarea Codului de conduită al radiodifuzorilor;
c) lipsa unui organism funcţional care ar supraveghea respectarea normelor profesionale de către radiodifuzorii publici;
d) lipsa cooperării între ombudsmanii de presă din ţară şi lipsa colaborării cu organisme similare de peste hotare, inclusiv cu Asociaţia Internaţională a Ombudsmanilor de Ştiri (Organization of News Ombudsmen – ONO).
Un sistem de autoreglementare profesională funcţional şi eficient poate şi trebuie să devină o garanţie suplimentară a libertăţii şi independenţei presei.
Constrîngerile ce vizează mass-media au la temelie aceleaşi cauze: imperfecţiunea cadrului juridic, ineficienţa gestionării domeniului mediatic şi carenţe în procesul de profesionalizare.
Eradicarea constrîngerilor necesită efort şi timp pentru reforme sistemice profunde. Concepţia naţională de dezvoltare a mass-mediei din Republica Moldova (în continuare – Concepţie) conţine deziderate pe termen mediu şi lung, menite să minimizeze efectele constrîngerilor. Implementarea adecvată a dezideratelor Concepţiei poate contribui semnificativ la consolidarea domeniului mediatic spre beneficiul întregii societăţi.
2. Scopul şi obiectivele Concepţiei
2.1. Scopul Concepţiei
Concepţia are scopul să servească drept punct de referinţă pentru politicile publice coerente în domeniul mediatic, menite să fortifice rolul sistemului mediatic în asigurarea dreptului constituţional la informaţie al cetăţenilor şi în consolidarea unei societăţi democratice.
2.2. Obiectivele Concepţiei
Concepţia are drept obiective principale:
I. Un cadru normativ suficient şi eficient de reglementare a activităţii mass-mediei care să asigure funcţionarea acesteia pe principii democratice şi într-un spaţiu mediatic securizat.
II. Un cadru juridico-economic suficient şi eficient care să asigure gestionarea domeniului mediatic, ca agent economic specific, în condiţiile economiei de piaţă şi ale concurenţei loiale, menit să fortifice sustenabilitatea economico-financiară a mass-mediei şi, drept consecinţă firească, independenţa ei editorială.
III. Un proces de profesionalizare a domeniului mediatic care să răspundă necesităţilor mass-mediei, dar şi provocărilor la care este supusă în noile condiţii şi realităţi.
3. Instrumente şi căi de soluţionare a problemelor identificate
Problemele identificate pot fi soluţionate prin:
a) perfecţionarea continuă a cadrului juridic naţional în domeniul mediatic şi în domeniile conexe (publicitate, fiscalitate, educaţie etc.), luînd în calcul prevederile prezentei Concepţii, normele, standardele şi bunele practici europene şi internaţionale, îndreptate către crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea sistemului mass-media care să răspundă adecvat la nevoile informaţionale, educaţionale şi de recreere ale întregii societăţi;
b) elaborarea şi punerea în aplicare a unei strategii, a unui program şi plan de acţiuni în vederea realizării obiectivelor Concepţiei şi atingerii scopului ei;
c) luarea în consideraţie a obiectivelor prevăzute de Concepţie la elaborarea şi implementarea de programe naţionale, regionale, locale de dezvoltare social-economică;
d) luarea în consideraţie a obiectivelor prevăzute de Concepţie la elaborarea bugetelor publice naţionale şi locale, la formarea bugetelor fondurilor extrabugetare;
e) asigurarea surselor financiare şi materiale, atragerea resurselor suplimentare extrabugetare pentru atingerea scopului Concepţiei;
f) sprijin corespunzător activităţii organelor publice de toate nivelurile, îndreptată spre realizarea obiectivelor Concepţiei;
g) monitorizarea şi analiza permanentă a procesului de implementare a Concepţiei şi, la necesitate, ajustarea unei strategii, unui program sau plan de acţiuni în vederea realizării corespunzătoare a obiectivelor Concepţiei;
h) dezvoltarea cercetării în domeniul mediatic;
i) dezvoltarea şi actualizarea permanentă a statisticii referitoare la domeniul mediatic.
4. Acte normative de reglementare şi de autoreglementare a domeniului mass-mediei (elaborate/modificate)
4.1. Realizarea obiectivului nr.I – Un cadru normativ suficient şi eficient de reglementare a activităţii mass-mediei care să asigure funcţionarea acesteia pe principii democratice şi într-un spaţiu mediatic securizat, necesită:
4.1.1. Elaborarea şi adoptarea de noi legi în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să corespundă normelor comunitare şi bunelor practici internaţionale în domeniul mediatic;
b) să garanteze şi să asigure independenţa editorială şi autonomia instituţională a tuturor subiecţilor reglementaţi, inclusiv a serviciilor publice de radio şi TV, în primul rînd, printr-o finanţare garantată şi suficientă;
c) să asigure independenţa reală a autorităţii de reglementare a domeniului audiovizualului şi a autorităţilor de supraveghere a serviciilor publice de radio şi TV;
d) să asigure respectarea de către toţi subiecţii reglementaţi a principiilor de comunicare audiovizuală şi de comunicare comercială audiovizuală;
e) să consacre juridic şi să asigure realmente pluralismul mediatic intern şi extern;
f) să asigure crearea şi funcţionarea instituţiilor mass-media în zonele geografice în care acestea sînt lipsă, precum şi un echilibru relativ numeric între tipurile de instituţii mediatice (locale, regionale, naţionale, internaţionale; informative, educative, distractive; generaliste şi tematice);
g) să prevadă un sistem eficient de sancţiuni care să demotiveze încălcarea legislaţiei de către subiecţii reglementaţi;
h) să consacre noţiunea şi definiţia de “mass-media on-line” şi să prevadă reglementări minime pentru activitatea acesteia;
i) să consacre juridic noţiunile şi definiţiile de “spaţiu mediatic” şi “securizare a spaţiului mediatic”;
j) să prevadă mecanisme eficiente de securizare a spaţiului mediatic, care să fortifice suveranitatea informaţională a Republicii Moldova;
k) să prevadă norme diferenţiate de reglementare a mass-mediei locale/regionale, naţionale şi internaţionale;
l) să prevadă în atribuţiile factorilor decidenţi obligaţia de a evalua şi a reflecta în raportul anual de activitate situaţia cu referire la spaţiul mediatic, la instituţiile şi la angajaţii din mass-media din perspectiva securităţii lor.
4.1.2. Completarea şi ajustarea legislaţiei naţionale de reglementare a mass-mediei cu norme care să fie conforme legislaţiei comunitare şi bunelor practici internaţionale în domeniu.
4.1.3. Completarea cadrului normativ al instituţiilor responsabile de implementarea prevederilor Concepţiei, care:
a) să asigure elaborarea şi punerea în aplicare a unei strategii, a unui program şi plan de acţiuni în vederea realizării obiectivului Concepţiei;
b) să asigure monitorizarea, evaluarea şi raportarea sistematică a activităţilor realizate;
c) să asigure transparenţa modului de implementare a obiectivului respectiv.
4.2. Realizarea obiectivului nr.II – Un cadru juridico-economic suficient şi eficient care să asigure gestionarea domeniului mediatic, ca agent economic specific, în condiţiile economiei de piaţă şi ale concurenţei loiale, menit să fortifice sustenabilitatea economico-financiară a mass-mediei şi, drept consecinţă firească, independenţa ei editorială, necesită:
4.2.1. Ajustarea legislaţiei în conformitate cu prezenta Concepţie, astfel încît:
a) să asigure transparenţa proprietăţii, finanţării şi activităţii economice a subiecţilor reglementaţi;
b) să asigure respectarea regimului juridic de proprietate de către toţi subiecţii reglementaţi;
c) să asigure o măsurare credibilă a audienţei serviciilor de programe radio/TV transmise pe teritoriul Republicii Moldova;
d) să prevadă norme de cooperare între autoritatea de reglementare în audiovizual şi autoritatea în domeniul concurenţei în vederea prevenirii/contracarării poziţiilor dominante în formarea opiniei publice.
4.2.2. Elaborarea şi adoptarea proiectului de lege privind completarea Legii concurenţei nr.183/2012, în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să interzică expres, în mass-media, apariţia poziţiilor dominante în formarea opiniei publice, prin instituirea limitelor speciale fie în cotele de audienţă, fie în cifrele de afaceri, fie în accesarea publicităţii comerciale (nu mai mult de 25–35% pentru un proprietar beneficiar final);
b) să prevadă norme pentru instituţiile mass-media, aflate în dificultate, care ar putea beneficia de ajutoare de stat;
c) să prevadă atribuţia autorităţii în domeniul concurenţei de a include în raportul anual de activitate un compartiment în care să fie evaluată piaţa mass-mediei din perspectiva concurenţei pe piaţa media şi pe piaţa publicităţii comerciale.
4.2.3. Elaborarea şi adoptarea proiectelor de acte normative, inclusiv ale legislaţiei fiscale şi vamale, în conformitate cu prezenta Concepţie, cu scopul susţinerii/promovării mass-mediei, a producţiei audiovizuale, care:
a) să prevadă facilităţi fiscale temporare (în primii 3 ani de activitate) pentru instituţiile mediatice nou-create;
b) să prevadă facilităţi fiscale pentru mass-media care produce şi/sau publică/difuzează gratuit mesaje de interes public;
c) să prevadă facilităţi fiscale temporare (pentru o perioadă de 1–3 ani) pentru radiodifuzorii care constituie aşa-zisul “pachet social” de canale difuzate prin multiplexul digital naţional A şi prin multiplexurile digitale regionale;
d) să prevadă facilităţi fiscale pentru investitorii din ţară şi de peste hotare care investesc în mass-media;
e) să prevadă facilităţi fiscale pentru coproducţii, pentru producătorii independenţi şi pentru sponsorii produselor mass-media;
f) să prevadă facilităţi vamale la importul de utilaje şi echipamente pentru industria mass-mediei.
4.2.4. Elaborarea şi adoptarea proiectului de lege privind completarea Legii comunicaţiilor poştale nr.36/2016, în conformitate cu prezenta Concepţie, care să prevadă expres obligaţia operatorului poştal naţional – ÎS “Poşta Moldovei” – de a coopera cu editorii publicaţiilor periodice şi/sau reprezentanţii acestora în vederea stabilirii şi implementării unor mecanisme eficiente care să asigure desfăşurarea procesului de abonare la publicaţiile periodice, distribuţia şi vînzarea cu amănuntul a publicaţiilor periodice în condiţii egale şi echitabile în baza unor contracte elaborate în comun.
4.2.5. Elaborarea şi adoptarea proiectelor de acte normative pentru modificarea cadrului legal actual, în conformitate cu prezenta Concepţie, în scopul subvenţionării indirecte a distribuţiei publicaţiilor periodice cu impact social (cu excepţia celor cu conţinut de erotică şi a celor, în care publicitatea comercială depăşeşte 50% din conţinut). Identificarea mecanismului de susţinere a distribuitorilor publicaţiilor periodice prin acoperirea potenţialelor majorări ale tarifelor de distribuţie.
4.2.6. Elaborarea şi adoptarea proiectului de lege cu privire la ajutoarele de stat pentru publicaţiile periodice şi on-line, în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să prevadă măsuri de susţinere financiară directă sau indirectă a mijloacelor de comunicare în masă din sectoarele presei scrise şi presei on-line, în special la nivel regional şi local, conform cu Recomandarea nr.R(99)1 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la măsurile de promovare a pluralismului mijloacelor de comunicare în masă;
b) să prevadă acordarea unor subvenţii dintr-un fond special, autonom instituţional şi finanţat parţial din bugetul de stat, administrat de către un consiliu selectat de organizaţiile reprezentative de media, pentru activităţi specifice de dezvoltare economică a publicaţiilor periodice şi on-line, de stimulare a concurenţei în acest domeniu, de instruire şi modernizare etc.
4.2.7. Elaborarea şi adoptarea unei noi legi cu privire la publicitate, în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să fie ajustată la standardele şi bunele practici internaţionale;
b) să asigure o concurenţă loială pe piaţa de publicitate;
c) să prevadă drepturile şi responsabilităţile tuturor părţilor implicate în industria publicităţii: furnizori, producători, distribuitori şi difuzori de publicitate;
d) să consacre juridic noţiuni şi definiţii ale tipurilor de publicitate, actualmente lipsă în legislaţie, cum ar fi “publicitatea politică”, “publicitatea de stat”, “mesajele de interes public” etc., precum şi norme de reglementare ale acestora;
e) să prevadă dreptul statului de a cumpăra spaţii pentru publicitate de la mass-media, în special, de la cea locală, ca modalitate de sprijin financiar indirect;
f) să stimuleze autoreglementarea domeniului mediatic.
4.2.8. Elaborarea şi adoptarea proiectelor de legi privind completarea altor legi, în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să identifice un organism naţional care ar coordona politicile de gestionare a întregului domeniu mediatic;
b) să prevadă mecanisme eficiente de generare şi actualizare a datelor statistice cu referire la situaţia mass-mediei;
c) să prevadă mecanisme de încurajare a cercetărilor ştiinţifice care ar viza gestionarea domeniului mediatic;
d) să urmărească fortificarea sustenabilităţii economico-financiare a mass-mediei, în special, a celei locale.
4.3. Realizarea obiectivului nr.III – Un proces de profesionalizare a domeniului mediatic care să răspundă necesităţilor mass-mediei, dar şi provocărilor la care este supusă în noile condiţii şi realităţi, necesită:
4.3.1. Ajustarea programelor de instruire în instituţiile formative în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să prevadă pregătirea managerilor mediatici pentru toate tipurile de mass-media (scrisă, audiovizuală, on-line);
b) să lichideze neconcordanţa actuală între cererea şi oferta de competenţe pe piaţa media;
c) să ofere suficiente competenţe şi abilităţi de utilizare a noilor tehnologii.
4.3.2. Elaborarea, adoptarea şi implementarea de politici educaţionale în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să prevadă crearea şi funcţionarea centrelor de instruire continuă a tuturor categoriilor de angajaţi în sistemul mass-media;
b) să prevadă crearea şi funcţionarea eficientă a unui centru de formare continuă a cadrelor didactice din facultăţile de profil;
c) să prevadă un curs obligatoriu de instruire în instituţiile de învăţămînt preuniversitar în materie de educaţie mediatică;
d) să prevadă un curs obligatoriu de instruire în instituţiile de învăţămînt universitar, cu excepţia facultăţilor de profil, în materie de educaţie mediatică;
e) să asigure pregătirea adecvată a cadrelor didactice care să elaboreze curriculumuri corespunzătoare şi care să ţină respectivele cursuri.
4.3.3. Ajustarea programelor de cercetare, în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să lichideze deficitul de elaborări ştiinţifice cu aplicabilitate practică în domeniul mediatic;
b) să stimuleze cooperarea între toate instituţiile din ţară şi de peste hotare care au ca activitate de profil cercetarea domeniului mediatic.
4.3.4. Elaborarea, adoptarea şi implementarea de politici în conformitate cu prezenta Concepţie, care:
a) să completeze, să ajusteze şi să actualizeze normele deontologice ale jurnalistului în funcţie de evoluţiile domeniului mediatic;
b) să asigure supravegherea respectării normelor deontologice şi să sancţioneze fiecare derogare atestată, care va fi adusă mai apoi la cunoştinţa publicului;
c) să prevadă acţiuni de stimulare a jurnalismului de calitate şi de descurajare a jurnalismului de mercenariat;
d) să încurajeze crearea şi funcţionarea serviciilor ombudsmanilor de presă;
e) să sprijine crearea şi funcţionarea asociaţiilor de profesionişti în domeniul mediatic, inclusiv a patronatelor;
f) să prevadă acţiuni eficiente de contracarare a fenomenelor negative din domeniul mediatic, inclusiv: propaganda internă şi externă, dezinformarea şi manipularea, înstrăinarea de standardele profesionale universal acceptate;
g) să stimuleze participarea asociaţiilor de profesionişti la elaborarea, implementarea şi monitorizarea implementării politicilor publice în domeniul mediatic.
5. Rezultatele implementării Concepţiei
Implementarea corespunzătoare a Concepţiei trebuie să se soldeze cu:
a) un cadru juridic suficient şi implementat eficient;
b) concurenţă loială, onestă, echitabilă pe piaţa mass-mediei şi pe cea a publicităţii comerciale;
c) cadre manageriale competente care asigură o gestionare adecvată a instituţiilor mediatice;
d) un grad înalt de independenţă economică şi editorială a instituţiilor mediatice;
e) transparenţă şi previzibilitate în activitatea mass-mediei şi în cea a autorităţilor publice responsabile de dezvoltarea mass-mediei;
f) securizare sesizabilă a spaţiului mediatic naţional;
g) un pluralism mediatic real;
h) un sistem eficient de autoreglementare a mass-mediei;
i) un sistem pus la punct de educaţie mediatică obligatorie în învăţămîntul preuniversitar şi universitar;
j) cercetări, analize, expertize care pun diagnostic exact stării domeniului mediatic;
k) suficienţă de date statistice pe măsură să faciliteze gestionarea adecvată a mass-mediei;
l) condiţii optime care asigură dezvoltarea durabilă a mass-mediei pe principii democratice.
În cazul în care problemele identificate nu îşi vor găsi soluţionare, mass-media din Republica Moldova va stagna sau, mai mult, va degrada, dacă luăm în calcul evoluţia vertiginoasă a tehnologiilor informaţionale utilizate masiv şi în mass-media. Astfel, eventualele pericole majore pot fi:
a) ieşirea frecventă a mass-mediei din cîmplul legal în cazul unui cadru juridic insuficient şi ineficient;
b) practici anticoncurenţiale şi, drept consecinţă, dispariţia multor instituţii mediatice, mai ales, de nivel local/regional;
c) decredibilizarea şi, în definitiv, delegitimizarea mass-mediei ca institut social.
Concepţia, implementată în integralitatea ei, va avea rezultatul scontat datorită faptului că cei trei factori determinanţi pentru starea mass-mediei – cadrul juridic, condiţia economică şi procesul de profesionalizare – corelează direct şi se influenţează reciproc.