(1) Prezentul cod stabileşte cadrul normativ privind gestionarea durabilă a fondului forestier, conservarea şi restabilirea diversităţii biologice, indiferent de tipul de proprietate, precum şi folosirea raţională şi asigurarea cu resurse forestiere a necesităţilor actuale şi de viitor ale societăţii.

(2) Raporturile juridice silvice care apar în cadrul folosirii fondului forestier sunt reglementate de prezentul cod, de legislaţia civilă, funciară, de mediu şi de alte acte normative în domeniu.

(3) Obiectul raporturilor juridice silvice se constituie din conduita subiecţilor de drept în legătură cu pădurile, terenurile fondului forestier şi vegetaţia forestieră instalată în afara fondului forestier.

Articolul 2. Gestionarea durabilă a fondului forestier

(1) Gestionarea durabilă a fondului forestier prevede regenerarea, paza şi protecţia pădurilor, conservarea biodiversităţii, inclusiv asigurarea măsurilor de adaptare a sectorului forestier la schimbările climatice.

(2) Gestionarea durabilă a fondului forestier se bazează pe următoarele principii:

a) politica forestieră pe termen lung;

b) integritatea, sustenabilitatea şi continuitatea ecosistemelor;

c) integritatea fondului forestier, durabilitatea şi rezilienţa pădurilor;

d) diversitatea biologică a pădurii;

e) armonizarea raporturilor dintre silvicultură şi alte domenii de activitate;

f) sănătatea şi vitalitatea pădurilor;

g) teritorialitatea gestiunii pădurilor.

(3) Se stabilesc următoarele criterii de gestionare durabilă a fondului forestier:

a) menţinerea, conservarea şi ameliorarea diversităţii biologice din păduri;

b) menţinerea sănătăţii şi a vitalităţii pădurilor;

c) menţinerea şi intensificarea funcţiilor de protecţie a pădurilor;

d) menţinerea şi consolidarea capacităţii productive a resurselor forestiere, a contribuţiei lor în ciclurile mondiale de carbon;

e) menţinerea şi stimularea funcţiilor producătoare ale pădurilor (produse lemnoase şi nelemnoase);

f) menţinerea altor funcţii şi condiţii socioeconomice.

(4) Indicatorii pentru fiecare criteriu de gestionare durabilă a fondului forestier se aprobă de Guvern.

(5) Politicile forestiere se elaborează şi se implementează în baza principiilor stabilite la alin.(2) şi a indicatorilor pentru fiecare criteriu de gestionare durabilă a fondului forestier.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentului cod, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

administrare a fondului forestier – totalitatea activităţilor de planificare şi monitorizare cu caracter tehnic, economic şi juridic, menite să asigure gestionarea durabilă a pădurilor, cu respectarea regimului silvic, indiferent de tipul de proprietate;

amenajament silvic – studiu de bază în gestionarea pădurilor, cu conţinut tehnico-organizatoric, juridic şi economic, fundamentat ecologic;

amenajare a pădurilor – ansamblu de activităţi şi măsuri cu caracter permanent şi continuu, menite să asigure funcţiile ecologice, economice şi sociale ale pădurii;

entitate silvică – persoană juridică constituită în condiţiile legii, în scopul gestionării fondului forestier şi al implementării programelor şi a planurilor de dezvoltare în domeniul silviculturii;

exploatabilitate – stare de maximă eficacitate funcţională a unui arbore sau arboret de a fi recoltabil;

lignicultură – ansamblu de tehnologii silvice intensive şi industriale destinate obţinerii masei lemnoase;

management forestier durabil – administrare şi utilizare a pădurilor, a terenurilor cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier în scopul menţinerii, ameliorării biodiversităţii, a productivităţii, a capacităţii de regenerare, a vitalităţii, a sănătăţii, în aşa fel încât să se asigure, în prezent şi în viitor, capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale permanente la nivel local, regional, naţional şi global, fără a crea prejudicii altor ecosisteme;

ocol silvic – unitate silvică teritorială fără personalitate juridică, înfiinţată în scopul gestionării sau al asigurării pazei, supravegherii pădurilor şi al stabilirii anuale a lucrărilor silvice în conformitate cu amenajamentul silvic pentru terenurile din fondul forestier, indiferent de tipul de proprietate;

pădure – formă de vegetaţie naturală în care predomină arbori şi în care se realizează un climat propriu, specific ecosistemelor forestiere, cu suprafaţa de cel puţin 0,25 ha, acoperită cu arbori care ating o înălţime minimă de 5 metri la maturitate în condiţii normale de vegetaţie, indicele de acoperire a coronamentelor faţă de suprafaţa generală a terenului (consistenţa) fiind de cel puţin 30%;

plantaţie forestieră – plantaţie de specii de arbori şi arbuşti forestieri, creată prin plantări şi semănături în scopul realizării obiectivelor silvice;

posibilitate de recoltare – volumul de lemn care poate fi recoltat ca produse principale dintr-o unitate de producţie, în baza amenajamentului silvic, pe perioada de valabilitate a acestuia;

precomptare – acţiune de înlocuire a volumului de lemn prevăzut a fi recoltat din arboretele incluse în planurile decenale de recoltare a produselor principale cu volume rezultate din exploatarea masei lemnoase din arborete afectate integral de factori biotici sau abiotici ori din arborete cu vârste mai mari de 1/2 din vârsta exploatabilităţii tehnice, afectate parţial de factori biotici sau abiotici ori provenite din defrişări legale şi tăieri ilegale;

regim silvic – ansamblu de norme tehnice, economice şi juridice privind administrarea şi gestionarea fondului forestier în scopul asigurării gestionării durabile a ecosistemelor forestiere;

regim special de gospodărire şi protecţie a fondului forestier – ansamblu de reguli, norme şi măsuri stabilite prin acte normative sau planuri de management forestier, în scopul asigurării utilizării durabile a fondului forestier, al conservării biodiversităţii pădurilor, al protecţiei mediului şi menţinerii funcţiilor ecologice şi sociale ale pădurii;

servicii ecosistemice – totalitatea beneficiilor tangibile şi intangibile pe care ecosistemele naturale sau modificate de către oameni le furnizează societăţii şi care sunt vitale pentru bunăstarea oamenilor;

tăiere de produse principale – intervenţie radicală asupra arboretelor (pădurii) ajunse la vârsta exploatabilităţii în scopul recoltării lemnului şi asigurării regenerării pădurii;

tratament silvic – totalitatea măsurilor silvotehnice de regenerare, conducere, exploatare şi protecţie, indicate a fi aplicate de-a lungul vieţii arboretelor;

vegetaţie forestieră – vegetaţie constituită din arbori şi arbuşti forestieri care s-a instalat în mod natural sau artificial prin plantări şi semănături.

Articolul 4. Fondul forestier

(1) Fondul forestier include:

a) păduri (terenurile acoperite cu păduri);

b) terenurile cu păduri în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere;

c) terenurile destinate împăduririi şi reîmpăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpădurite, stabilite, în condiţiile legii, de a fi împădurite;

d) terenurile care servesc nevoilor de cultură forestieră: pepiniere, solarii, plantaje şi culturi de plante-mamă;

e) terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică: lignicultură, culturi de răchită, pomi de Crăciun, arbori şi arbuşti ornamentali şi fructiferi;

f) terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje, terenuri date în folosinţă temporară personalului silvic;

g) terenurile ocupate de construcţii şi terenurile aferente acestora, incluse în amenajamente silvice: sedii administrative, cabane, fazanerii, instalaţii şi amenajări speciale de creştere a peştelui, crescătorii de animale de interes cinegetic, drumuri forestiere, spaţii industriale de prelucrare a produselor pădurii, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier;

h) terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră şi al fâşiei de protecţie a frontierei de stat;

i) terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice;

j) iazurile, albiile râurilor şi ale pâraielor incluse în amenajamentele silvice şi în Cadastrul de stat al apelor;

k) terenurile din fondul forestier deţinute de persoanele fizice şi juridice în lipsa aprobărilor legale (ocupaţii şi litigii).

(2) Terenurile acoperite cu păduri, alte categorii de vegetaţie forestieră şi terenurile prevăzute la alin.(1), indiferent de tipul de proprietate, sunt incluse în amenajamentele silvice şi în cadastrul funciar ca terenuri acoperite cu păduri sau cu plantaţii forestiere.

(3) Includerea terenurilor în fondul forestier se face, în baza amenajamentelor silvice, prin delimitare şi înregistrare în registrul bunurilor imobile.

(4) Toate terenurile incluse în fondul forestier sunt terenuri cu destinaţie forestieră, fiind parte componentă a patrimoniului natural, şi reprezintă o resursă strategică naţională.

(5) Terenurile din afara fondului forestier cu vegetaţia forestieră plantată şi/sau instalată natural ce corespunde noţiunii de pădure de la art.3 se supun procesului de schimbare a destinaţiei şi se includ în fondul forestier.

(6) Modul de transmitere, de schimb, de schimbare a destinaţiei terenurilor menţionate la alin.(4) şi (5), precum şi modificarea hotarelor fondului forestier se aprobă de Guvern.

(7) Fondul forestier nu include:

a) perdelele forestiere de protecţie instalate pe terenurile cu destinaţie agricolă în conformitate cu prevederile planurilor generale de amenajare a teritoriului;

b) perdelele forestiere de protecţie, plantaţiile de arbori şi arbuşti instalate de-a lungul reţelelor edilitare;

c) perdelele forestiere de protecţie a apelor instalate pe terenurile fondului apelor, cu excepţia perdelelor instalate pe categoriile de terenuri incluse la alin.(1) lit.j);

d) perdelele forestiere, pâlcurile de vegetaţie forestieră, alte tipuri de plantări, efectuate pe pajiştile existente în scop de organizare, protecţie a acestora şi/sau în scop de creare a condiţiilor optime de creştere a învelişului ierbos, de sporire a bazei furajere;

e) alte tipuri de plantaţii cu specii forestiere instalate în scopuri energetice şi/sau pentru obţinerea masei lemnoase, a produselor alimentare, tehnice, aromatice etc. pe alte terenuri decât cele ale fondului forestier;

f) terenurile spaţiilor verzi ale localităţilor urbane şi rurale, ale grădinilor botanice, zoologice, dendrologice;

g) terenurile agricole, indiferent de tipul de proprietate, ocupate de vegetaţia forestieră plantată şi/sau instalată natural ce corespunde noţiunii de pădure de la art.3;

h) terenurile ocupate de plantaţii agroforestiere şi silvopastorale.

Articolul 5. Dreptul de proprietate asupra fondului forestier

(1) După tipul de proprietate, fondul forestier poate fi:

a) proprietate a statului;

b) proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale;

c) proprietate privată.

(2) Dreptul de proprietate este exercitat de către:

a) Guvern – asupra fondului forestier proprietate de domeniul public al statului;

b) consiliile locale – asupra fondului forestier proprietate de domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi;

c) persoanele fizice şi/sau juridice – asupra fondului forestier proprietate privată, în conformitate cu prevederile legislaţiei.

(3) Terenurile ce corespund prevederilor legii cu privire la formarea bunurilor imobile şi ale altor acte normative din acest domeniu, achiziţionate din resurse financiare publice în scop de consolidare, menţinere, conservare şi dezvoltare a fondului forestier, devin fond forestier proprietate publică a statului.

(4) Terenurile achiziţionate din resurse financiare publice locale în scopul consolidării sectorului forestier al unităţilor administrativ-teritoriale devin fond forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.

(5) Proprietatea privată asupra pădurilor se recunoaşte în cazul plantării şi/sau instalării naturale a vegetaţiei forestiere pe terenurile proprietate privată, în ordinea stabilită de legislaţie, prin schimbarea destinaţiei terenurilor.

(6) Fondul forestier proprietate a statului sau a unităţilor administrativ- teritoriale aparţine domeniului public al acestora şi este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil.

(7) Pentru gestionarea durabilă a terenurilor din fondul forestier, consolidarea proprietăţii, sporirea eficienţei economice a comercializării produselor şi serviciilor pădurii, constituirea ocoalelor silvice, creşterea capacităţii de absorbţie a resurselor financiare, indiferent de sursa acestora, proprietarii terenurilor din fondul forestier se pot asocia prin constituirea de asociaţii de proprietari de păduri şi alte forme asociative ce nu contravin legislaţiei.

Capitolul II

COMPETENŢA GUVERNULUI ŞI A AUTORITĂŢILOR

ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE ÎN

REGLEMENTAREA RAPORTURILOR SILVICE

Articolul 6. Competenţa Guvernului în domeniul reglementării raporturilor silvice

În procesul reglementării raporturilor silvice, Guvernul:

a) exercită funcţia de administrator al fondului forestier proprietate a statului;

b) aprobă şi înaintează Parlamentului documente de politici, alte acte normative în domeniul conservării şi dezvoltării durabile a fondului forestier şi a serviciilor forestiere;

c) organizează procesul de monitorizare şi control privind respectarea legislaţiei în domeniul silvic;

d) adoptă hotărâri pentru aprobarea volumului de recoltare a masei lemnoase în procesul tăierilor de produse principale;

e) adoptă hotărâri privind transmiterea, retragerea şi schimbul terenurilor din fondul forestier proprietate a statului pentru necesităţi publice;

f) adoptă hotărâri privind constituirea, reorganizarea şi încetarea structurilor organizaţionale pentru silvicultură şi cinegetică;

g) asigură colaborarea internaţională în domeniul silviculturii şi al cinegeticii;

h) exercită alte atribuţii prevăzute de prezentul cod.

Articolul 7. Competenţa autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale

(1) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale asigură elaborarea şi promovarea politicii de stat şi a cadrului normativ în domeniul silviculturii şi al conservării biodiversităţii, sprijină prin programe activitatea de educaţie, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, îndeplinind rolul de autoritate de stat cu funcţii de administrare, sinteză, coordonare, reglementare, monitorizare şi control.

(2) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale are următoarele funcţii de bază în domeniul administrării fondurilor forestier şi cinegetic:

1) elaborează cadrul normativ necesar pentru realizarea obiectivelor în domeniul forestier, asigurând compatibilitatea acestora cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu legislaţia Uniunii Europene;

2) efectuează, prin intermediul structurilor organizaţionale din subordine şi al instituţiilor în care are calitatea de fondator:

a) controlul de stat asupra respectării legislaţiei de mediu în fondul forestier;

b) reglementarea şi autorizarea activităţilor în domeniile ce ţin de utilizarea resurselor forestiere, importul, exportul, reexportul florei şi al faunei spontane, efectuarea monitoringului, a observaţiilor şi a studiilor de impact asupra fondului forestier;

c) evidenţa amenajamentelor silvice;

3) asigură colaborarea internaţională în domeniul folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei pădurilor;

4) prezintă propuneri pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu şi a proiectului legii bugetului de stat, asigură gestionarea alocaţiilor bugetare, administrarea patrimoniului public în conformitate cu principiile bunei guvernări.

Articolul 8. Competenţa instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică

Instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, creată în scopul gestionării fondurilor forestier şi cinegetic:

1) implementează documentele de politici şi cadrul normativ necesar pentru realizarea obiectivelor în domeniul silviculturii şi al cinegeticii;

2) participă la determinarea direcţiilor prioritare de dezvoltare, la elaborarea strategiilor şi a programelor din domeniul silviculturii şi al cinegeticii;

3) contribuie la analiza, monitorizarea, evaluarea documentelor de politici sectoriale, la estimarea impactului social, economico-financiar şi de altă natură al acestora;

4) contribuie la promovarea politicii de integrare europeană şi participă, în limitele competenţelor funcţionale, la realizarea activităţilor de cooperare în cadrul programelor internaţionale;

5) participă la elaborarea cadrului normativ necesar pentru realizarea obiectivelor în domeniul forestier şi îl propune spre aprobare, asigurând compatibilitatea acestuia cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu legislaţia Uniunii Europene;

6) efectuează lucrări de împădurire şi reîmpădurire pe terenurile fondului forestier, terenurile agricole, terenurile degradate, indiferent de tipul de proprietate;

7) realizează acţiuni de menţinere, conservare şi dezvoltare a biodiversităţii;

8) asigură regenerarea, paza şi protecţia ecosistemelor forestiere;

9) elaborează, aprobă şi implementează programe de dezvoltare a factorilor de producţie, precum şi de diversificare a strategiilor de marketing în vederea extinderii pieţelor de desfacere a produselor şi a serviciilor pădurii, inclusiv cinegetice;

10) participă la elaborarea regimului silvic şi îl propune spre aprobare;

11) implementează amenajamentele silvice elaborate şi aprobate pentru fondul forestier proprietate a statului, ţine evidenţa acestora;

12) elaborează şi prezintă autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale propuneri de buget, asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public;

13) identifică necesităţile de formare profesională şi contribuie la fortificarea capacităţilor resurselor umane;

14) asigură crearea, administrarea, mentenanţa şi dezvoltarea sistemelor şi a resurselor informaţionale deţinute în conformitate cu cadrul normativ din domeniul informatizării şi al resurselor informaţionale de stat;

15) asigură accesul la informaţia de interes public în domeniul silviculturii şi al cinegeticii;

16) cooperează cu mass-media, cu mediul academic, mediul de afaceri şi cel asociativ, precum şi cu publicul interesat în procesul de luare a deciziilor şi de realizare a acţiunilor în domeniile sale de activitate;

17) coordonează cercetările ştiinţifice şi alte activităţi de dezvoltare tehnologică în cadrul fondurilor forestier şi cinegetic, participă, după caz, la efectuarea acestora;

18) coordonează modul şi condiţiile de efectuare a folosinţelor silvice;

19) monitorizează efectuarea lucrărilor finanţate în fondurile forestier şi cinegetic;

20) asigură integritatea fondului forestier proprietate a statului şi a celui cinegetic;

21) participă la stabilirea şi aprobarea direcţiilor principale de dezvoltare a subdiviziunilor silvice subordonate, monitorizează îndeplinirea măsurilor privind folosirea, regenerarea, reconstrucţia ecologică, conservarea, paza şi protecţia pădurii;

22) participă la elaborarea şi implementarea în modul stabilit a evidenţei de stat a pădurilor şi a terenurilor din fondul forestier, la realizarea monitoringului forestier, la ţinerea inventarului forestier naţional şi a Cadastrului forestier de stat;

23) ţine Catalogul naţional al materialelor de bază pentru producerea materialului forestier de reproducere;

24) participă la elaborarea mecanismelor economice în domeniul regenerării, extinderii, pazei, protecţiei şi utilizării durabile a resurselor forestiere;

25) contribuie la promovarea politicii de reducere la minimum a riscului de utilizare a biomasei forestiere obţinute printr-un proces de producţie nedurabil;

26) participă la soluţionarea problemelor privind transmiterea terenurilor din fondul forestier proprietate a statului pentru necesităţi publice, construcţia şi exploatarea obiectelor energetice de importanţă naţională şi schimbul de terenuri din fondul forestier;

27) exercită şi alte funcţii stabilite prin statutul aprobat de Guvern.

Articolul 9. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de reglementare a raporturilor silvice

(1) În scopul reglementării raporturilor silvice, autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale şi a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia:

a) administrează fondul forestier aflat în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale;

b) transmite în folosinţă terenurile din fondul forestier aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale;

c) adoptă decizii privind schimbarea destinaţiei terenurilor aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale sau a destinaţiei terenurilor proprietate a persoanei fizice sau juridice, care se află pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, în temeiul cererii proprietarului;

d) aprobă programe locale privind dezvoltarea durabilă, folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor şi a altor terenuri cu vegetaţie forestieră, precum şi coordonează, organizează îndeplinirea programelor naţionale;

e) aprobă amenajamentele silvice, silvopastorale pentru terenurile aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale;

f) participă la soluţionarea problemelor privind transmiterea terenurilor din fondul forestier aflat în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale pentru necesităţi publice, construcţia şi exploatarea obiectelor energetice de importanţă naţională şi locală şi privind schimbul de terenuri din fondul forestier.

(2) În scopul reglementării raporturilor silvice, autoritatea executivă a administraţiei publice locale şi a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia:

a) elaborează propuneri de extindere a terenurilor cu vegetaţie forestieră, de stabilire a regimului special de gospodărire şi protecţie a fondului forestier, de ameliorare a managementului forestier;

b) acordă sprijin instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică, în limitele competenţelor stabilite de legislaţia privind administraţia publică locală, la crearea infrastructurii forestiere, inclusiv la efectuarea lucrărilor de amenajare a pădurilor în scop de agrement, de salubrizare a terenurilor din fondul forestier şi la realizarea măsurilor de protecţie contra incendiilor;

c) asigură colectarea şi furnizarea informaţiei necesare pentru ţinerea evidenţei de stat a fondului forestier şi a Cadastrului forestier de stat;

d) realizează gestionarea şi evaluarea rezultatelor activităţii economice în fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale;

e) în comun cu instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, elaborează programe locale privind dezvoltarea durabilă, folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, precum şi coordonează, organizează îndeplinirea programelor naţionale;

f) coordonează procesul de evidenţă şi asigură necesităţile de consum cu produse forestiere recoltate pe terenurile din fondul forestier aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale;

g) în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale, elaborează şi coordonează cu instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică şi autoritatea publică cu atribuţii în domeniul protecţiei populaţiei, teritoriului, mediului şi proprietăţii planurile de prevenire a incendiilor de vegetaţie, a altor dezastre naturale sau de origine tehnogenă şi de lichidare a consecinţelor acestora;

h) coordonează cu instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică şi autoritatea administrativă centrală responsabilă de implementarea politicilor statului în domeniul sanitar veterinar, zootehnic, al protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitare instituirea unui regim special de restricţii pentru anumite terenuri forestiere, pentru o perioada stabilită, limitarea şi/sau interzicerea accesului populaţiei şi a folosinţelor silvice în cazul apariţiei focarelor de boli transmisibile la animale şi om, de dăunători;

i) participă la soluţionarea problemelor privind transmiterea terenurilor din fondul forestier aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale pentru necesităţi publice şi privind schimbul de terenuri din fondul forestier.

Capitolul III

CONTROLUL, SUPRAVEGHEREA STĂRII FONDURILOR

FORESTIER ŞI CINEGETIC, A ALTOR TERENURI

ACOPERITE CU VEGETAŢIE FORESTIERĂ

Articolul 10. Controlul de stat asupra fondurilor forestier şi cinegetic, asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Controlul de stat asupra fondurilor forestier şi cinegetic, asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră are drept sarcină prevenirea încălcării şi asigurarea respectării de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, unităţile administrativ-teritoriale, persoanele fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a legislaţiei silvice, cinegetice şi de protecţie a mediului.

(2) Controlul de stat asupra fondurilor forestier şi cinegetic, asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră este exercitat de către autoritatea administrativă împuternicită să efectueze supravegherea şi controlul de stat în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale, în conformitate cu prevederile actelor normative în domeniu, inclusiv ale legislaţiei privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, şi include:

a) controlul privind implementarea amenajamentelor silvice şi a actelor permisive în domeniul silvic şi cel cinegetic;

b) controlul privind starea, folosirea, regenerarea, paza, protecţia fondurilor forestier şi cinegetic, a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră;

c) controlul privind respectarea limitelor (normelor/cotelor) de folosinţă a produselor pădurii;

d) controlul realizării programelor de extindere a fondului forestier, a lucrărilor de regenerare şi a modului de exploatare a pădurilor;

e) controlul privind respectarea regimului stabilit pentru ariile naturale protejate de stat, pentru reţeaua ecologică şi reţeaua Emerald.

(3) Funcţiile de gestionare a fondurilor forestier şi cinegetic, a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră nu pot fi cumulate cu funcţiile controlului de stat în domeniul respectiv.

Articolul 11. Supravegherea stării şi folosirii durabile a fondurilor forestier şi cinegetic

(1) Asigurarea managementului forestier durabil se realizează prin supravegherea stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

(2) Supravegherea stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră este asigurată de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, în baza criteriilor şi a indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor.

(3) Proprietarii şi gestionarii terenurilor din fondul forestier şi ai altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră sunt obligaţi să prezinte, la solicitare, instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică informaţiile şi datele statistice deţinute, precum şi să asigure accesul liber la ele.

(4) Surse primare de date pentru supravegherea stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră sunt:

a) amenajamentele silvice;

b) inventarul forestier naţional;

c) evidenţa de stat a fondului forestier şi Cadastrul forestier de stat;

d) sistemele de supraveghere tehnică şi intervenţie în starea şi calitatea pădurilor, precum şi ale altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră;

e) datele statistice, cadastrale şi evidenţele silvice.

(5) Rezultatele supravegherii stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră sunt incluse de instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, după caz, în raportul naţional, care se actualizează la fiecare 5 ani, şi/sau în studiul de impact al managementului forestier.

(6) Raportul naţional şi studiul de impact al managementului forestier constituie temei de sesizare şi investigare pentru autorităţile cu drept de control de stat în domeniul silvic şi cel cinegetic, inclusiv în cadrul procesului de iniţiere a încetării dreptului de gestiune asupra terenurilor din fondul forestier şi asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră.

(7) Procedura de supraveghere asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se aprobă de Guvern.

(8) Orice persoană interesată are dreptul să solicite de la autorităţile şi structurile responsabile de administrarea şi gestionarea fondurilor forestier şi cinegetic, a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră informaţia privind starea, folosirea, regenerarea, paza şi protecţia acestora, precum şi informaţia economico-financiară şi cea cu privire la controlul de stat.

Capitolul IV

ADMINISTRAREA ŞI GESTIONAREA FONDULUI FORESTIER

Articolul 12. Obiectivele administrării fondului forestier

(1) Administrarea fondului forestier asigură:

a) dezvoltarea durabilă a pădurilor şi menţinerea diversităţii biologice a acestora;

b) aducerea şi menţinerea pădurilor în starea corespunzătoare funcţiilor ecologice şi social-economice ale acestora;

c) consolidarea funcţiilor pădurilor de protecţie a apelor, igienico-sanitare, de reglare climaterică şi a altor funcţii, în scopul protecţiei sănătăţii publice şi a mediului;

d) regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii pădurilor, sporirea productivităţii acestora;

e) utilizarea eficientă a terenurilor din fondul forestier şi valorificarea raţională a produselor şi a serviciilor pădurii.

(2) Administrarea fondului forestier proprietate a statului este exercitată de Guvern prin intermediul autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Articolul 13. Gestionarea fondului forestier proprietate a statului

(1) Gestionarea fondul forestier proprietate a statului se exercită de instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică.

(2) Instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică are dreptul de a folosi terenuri din fondul forestier proprietate a statului pe care îl gestionează şi pentru înfiinţarea infrastructurii silvice şi cinegetice, în condiţiile legii.

Articolul 14. Administrarea şi transmiterea în gestiune a fondului forestier

(1) Administrarea fondului forestier, indiferent de tipul de proprietate, se realizează direct de către proprietar. Administratorul, după caz, transmite în gestiune fondul forestier persoanelor fizice sau juridice specializate şi calificate în domeniu, în baza actelor juridice încheiate între aceştia.

(2) Gestionarea fondului forestier proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale se realizează direct sau prin intermediul persoanelor fizice sau juridice specializate în domeniu, care deţin competenţe stabilite prin statutul de funcţionare sau certificate corespunzătoare, în baza actelor juridice încheiate între acestea.

(3) Gestiunea directă se realizează prin structuri ale autorităţilor administraţiei publice locale, înfiinţate prin deciziile consiliilor locale, după caz, care pot fi:

a) entităţi de specialitate fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local al autorităţilor administraţiei publice locale;

b) entităţi silvice cu personalitate juridică, organizate în subordinea consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale, având patrimoniu propriu, gestiune economică proprie şi autonomie financiară şi funcţională.

(4) Entităţile menţionate la alin.(3) lit.b) îşi desfăşoară activitatea având ca bază amenajamentele silvice ale terenurilor cu vegetaţie forestieră, inclusiv ale terenurilor din fondul forestier proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi programele locale şi naţionale de dezvoltare a resurselor forestiere.

(5) Transmiterea în gestiune a terenurilor din fondul forestier proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează pentru un singur beneficiar, prin decizia consiliului local, în modul stabilit de legislaţia privind administraţia publică locală şi în corespundere cu prevederile de la alin.(9).

(6) Transmiterea în gestiune a terenurilor din fondul forestier proprietate privată se efectuează prin actele juridice stabilite de legislaţia civilă.

(7) Administratorul notifică, în termen de 30 de zile, autoritatea unităţii administrativ-teritoriale şi autoritatea administrativă pentru protecţia mediului despre încheierea actelor juridice de transmitere în gestiune a terenurilor din fondul forestier.

(8) Fondul forestier proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale nu poate fi concesionat.

(9) Procedura de transmitere în gestiune a fondului forestier se aprobă de Guvern.

Articolul 15. Gestiunea altor terenuri din fondul forestier

Gestiunea terenurilor din fondul forestier în zonele de frontieră şi a terenurilor împădurite cu regim special se exercită de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică şi/sau proprietarii acestor terenuri, cu acordul autorităţii care exercită atribuţii şi implementează politica statului în domeniul managementului integrat al frontierei de stat, în conformitate cu legea cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova.

Articolul 16. Gestiunea vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier

(1) Vegetaţia forestieră situată pe terenurile din afara fondului forestier se gestionează de către proprietarii acestor terenuri sau se transmite în folosinţă persoanelor fizice sau juridice specializate şi calificate în domeniu, în baza actelor juridice stabilite de legislaţia civilă.

(2) Plantarea, îngrijirea, folosirea şi paza vegetaţiei forestiere pe terenurile prevăzute la art.4 alin.(5) se efectuează conform actelor normative în domeniul silvic, sub responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, a proprietarilor privaţi şi a altor autorităţi ale administraţiei publice în a căror gestiune se află aceste terenuri.

(3) Gestiunea terenurilor prevăzute la art.4 alin.(5) se efectuează în scopul creării şi asigurării funcţionalităţii stabilite prin documentaţia de amenajare a teritoriului şi, după caz, documentaţia de proiect, conform actelor normative ce reglementează domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi construcţiilor.

Articolul 17. Divizarea pădurilor pe grupe, subgrupe şi categorii funcţionale

(1) Pentru pădurile din Republica Moldova se disting două grupe funcţionale:

a) grupa întâi funcţională cu funcţii speciale de protecţie – păduri ce sunt utilizate în principal pentru conservarea naturii, conservarea genofondului şi a ecofondului forestier, pentru cercetare ştiinţifică, protecţia patrimoniului istoric şi cultural, protecţia corpurilor de apă şi a solului, recreere şi turism ecologic; aceste păduri includ sistemul de arii protejate şi reţeaua Emerald, dar nu se limitează la ele;

b) grupa a doua funcţională cu funcţii de protecţie şi producţie – păduri polivalente ce asigură securitatea alimentară şi energetică a populaţiei, care sunt utilizate în principal pentru producţia de lemn, comerţul cu lemn şi produse nelemnoase, toate aceste păduri contribuind la protecţia mediului.

(2) Regulamentul privind clasificarea pădurilor pe grupe, subgrupe, categorii funcţionale şi tipuri de categorii funcţionale se aprobă de Guvern.

(3) Categoria funcţională şi tipul de categorie funcţională a pădurilor se stabilesc prin amenajamente silvice, cu determinarea măsurilor de gospodărire diferenţiată pentru îndeplinirea funcţiilor ce le revin.

(4) Pentru anumite categorii de păduri pot fi delimitate sectoare silvice cu un regim limitat de gospodărire şi de protecţie.

(5) Indiferent de clasificarea pădurilor pe grupe, subgrupe, categorii funcţionale şi tipuri de categorii funcţionale, toate pădurile au un caracter de protecţie şi un rol semnificativ în generarea de beneficii importante pentru asigurarea condiţiilor de trai ale populaţiei şi pentru alte servicii ecosistemice.

Articolul 18. Stabilirea vârstei exploatabilităţii şi a ciclului de producţie forestieră

(1) Vârsta exploatabilităţii şi ciclul de producţie forestieră se stabilesc în funcţie de destinaţia specială a acestora, productivitatea plantaţiilor silvice, condiţiile ecologice şi termenele de regenerare a pădurii, conform regulamentului aprobat de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

(2) Vârsta exploatabilităţii şi ciclul de producţie forestieră pentru fondul forestier proprietate publică se stabilesc la elaborarea amenajamentului silvic.

(3) Pentru plantaţiile forestiere aflate în proprietate privată, vârsta exploatabilităţii şi ciclul de producţie forestieră se determină de proprietarul acestora prin amenajament silvic.

Articolul 19. Certificarea forestieră

(1) La gestiunea fondului forestier se aplică certificarea proceselor şi a produselor forestiere, în scopul promovării unui management forestier durabil.

(2) Certificarea forestieră este un act voluntar şi benevol, efectuat de către o instituţie independentă şi acreditată, prin care se confirmă corespunderea managementului forestier cu cerinţele şi rigorile standardelor naţionale sau internaţionale aprobate.

(3) Regulamentul privind certificarea forestieră se aprobă de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Articolul 20. Transmiterea terenurilor din fondul forestier proprietate publică în alte scopuri decât cele silvice

(1) Retragerea terenurilor din fondul forestier în alte scopuri decât cele silvice se admite doar în caz de utilitate publică de interes naţional, stabilită de Guvern, sau în caz de utilitate publică de interes local, stabilită de consiliul local, cu schimbarea categoriei de destinaţie.

(2) Utilitate publică de interes naţional se consideră acţiunile de prevenire sau lichidare a consecinţelor dezastrelor naturale sau tehnogene, acţiunile ce vizează securitatea statului, precum şi construcţia reţelelor edilitare.

(3) În cazul declarării utilităţii publice de interes naţional/local a terenurilor din fondul forestier, Guvernul sau, după caz, consiliul local decide asupra conservării sau tăierii pădurilor, determină modul şi folosirea produselor lemnoase recoltate, decide asupra măsurilor de compensare a terenurilor, a vegetaţiei forestiere şi a habitatelor pierdute, precum şi a altor servicii ecosistemice.

Articolul 21. Infrastructura forestieră

(1) În vederea realizării managementului forestier şi cinegetic în temeiul actelor permisive în domeniul urbanismului şi construcţiilor sunt proiectate, amplasate, construite, recepţionate şi exploatate următoarele obiecte ale infrastructurii forestiere: drumurile forestiere de importanţă silvică şi de protecţie contra incendiilor, depozitele intermediare şi finale, platformele pentru încărcarea produselor forestiere, edificiile entităţilor silvice, ale ocoalelor şi ale cantoanelor silvice, unităţile de producţie, locuinţele pentru personalul silvic, liniile de comunicaţii, reţelele electrice, liniile parcelare, somierele, turnurile de observaţii, inclusiv cele pentru vânat, corpurile de apă, construcţiile biotehnice.

(2) Transmiterea terenurilor din fondul forestier proprietate a statului pentru edificarea obiectelor prevăzute la alin.(1) se efectuează de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, cu schimbarea modului de folosinţă.

(3) Instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică avizează proiectul de transmitere a terenului din fondul forestier cu autoritatea administrativă pentru protecţia mediului şi cu autoritatea administraţiei publice locale care, după caz, eliberează certificatul de urbanism.

(4) Transmiterea terenurilor din fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi pentru edificarea obiectelor prevăzute la alin.(1) se efectuează în baza deciziei consiliului local, cu respectarea legislaţiei funciare şi de protecţie a mediului şi cu notificarea prealabilă a autorităţii administrative pentru protecţia mediului.

(5) Obiectele edificate prevăzute la alin.(1) sunt inalienabile, imprescriptibile, insesizabile şi nu pot constitui obiect al privatizării, înstrăinării sau nu pot fi supuse altor acţiuni care ar schimba destinaţia acestora.

(6) Transmiterea terenurilor din fondul forestier proprietate privată pentru edificarea obiectelor infrastructurii forestiere se efectuează prin decizia proprietarului de teren, cu obţinerea actelor permisive în domeniul urbanismului şi construcţiilor.

(7) Proiectarea, amplasarea, construirea, recepţia şi exploatarea construcţiilor destinate traiului uman şi/sau a clădirilor rezidenţiale în fondul forestier se interzic.

(8) Terenurile de sub obiectele infrastructurii forestiere prevăzute la alin.(1), după finalizarea exploatării, sunt supuse recultivării şi reîmpăduririi de către gestionar, pe propria cheltuială, în termen de până la 3 ani.

Articolul 22. Cerinţe faţă de proiectarea, amplasarea, construirea, recepţia şi exploatarea obiectelor care pot afecta pădurile

(1) Activităţile care pot afecta starea şi regenerarea pădurilor se realizează cu condiţia respectării legislaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului şi a altor acte normative din domeniu, cu obţinerea acordului de mediu şi coordonarea în prealabil cu gestionarul fondului forestier.

(2) La proiectarea, amplasarea, construirea, recepţia şi exploatarea obiectelor noi şi a celor reconstruite, cu impact asupra stării şi regenerării pădurilor, se execută măsuri de protecţie a pădurilor, aprobate de Guvern, coordonate cu autoritatea administrativă pentru protecţia mediului şi instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, în conformitate cu legislaţia.

(3) Orice activitate planificată care, individual sau în combinaţie cu alte activităţi, are un impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de stat şi/sau asupra fondului forestier şi care nu este direct legată de gestionarea acestora se supune evaluării impactului asupra mediului şi/sau, după caz, evaluării biodiversităţii.

Articolul 23. Drepturile şi obligaţiile gestionarilor de terenuri din fondul forestier

(1) Gestionarii de terenuri din fondul forestier au dreptul:

a) să folosească fondul forestier şi să desfăşoare activităţi de gospodărire a fondului forestier;

b) să construiască obiecte ale infrastructurii forestiere necesare pentru gospodărirea şi folosirea terenurilor din fondul forestier;

c) să folosească produsele şi serviciile pădurii;

d) să transmită terenurile din fondul forestier pentru folosire şi activităţi de gospodărire, cu acordarea biletelor silvice.

(2) Gestionarii de terenuri din fondul forestier sunt obligaţi:

a) să asigure regenerarea, paza, protecţia, ameliorarea stării sanitare a pădurilor, îngrijirea şi sporirea productivităţii arboretelor, conservarea şi ameliorarea diversităţii biologice a pădurii, sporirea fertilităţii solurilor forestiere, organizarea folosirii şi ţinerea evidenţei pădurilor;

b) să folosească raţional produsele şi serviciile pădurii;

c) să execute lucrări prin metode ce asigură păstrarea funcţiilor de protecţie a pădurilor, condiţiile pentru regenerarea arboretelor, creşterea plantelor medicinale, alimentare şi tehnice;

d) să respecte zonele de protecţie a reţelelor edilitare.

Articolul 24. Drepturile şi obligaţiile beneficiarilor silvici

(1) Beneficiarii silvici au dreptul:

a) să primească în folosinţă terenuri din fondul forestier;

b) să recolteze produsele lemnoase/nelemnoase ale pădurii şi să folosească serviciile pădurii;

c) să construiască obiecte ale infrastructurii forestiere în conformitate cu legislaţia.

(2) Beneficiarii silvici sunt obligaţi:

a) să folosească raţional fondul forestier;

b) să achite în termen plata pentru folosirea terenurilor, a produselor şi a serviciilor pădurii;

c) să aplice în executarea lucrărilor metode ce nu afectează starea şi regenerarea pădurilor, precum şi starea corpurilor de apă şi a altor obiecte naturale;

d) să respecte regulile de apărare împotriva incendiilor, să ia măsuri de apărare împotriva incendiilor în locurile de executare a lucrărilor, iar în cazul apariţiei incendiilor de pădure, să le lichideze în cel mai scurt timp;

e) să aplice regimul silvic şi normele de folosire a fondului forestier;

f) să efectueze lucrările de regenerare conform proiectului de execuţie.

Articolul 25. Accesul pe terenurile fondului forestier

(1) Accesul persoanelor fizice pe terenurile fondului forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale este liber şi se realizează pe propria răspundere a acestora. Folosirea gratuită a pădurilor de către persoanele fizice are loc în scopuri de recreere, pentru recoltarea fructelor şi a pomuşoarelor sălbatice, a nucilor, a ciupercilor şi a altor produse ale pădurii pentru consum propriu, fără dreptul de comercializare a acestor produse şi de obţinere a beneficiilor economice.

(2) Recoltarea de către persoanele fizice a fructelor şi a pomuşoarelor sălbatice, a nucilor, a ciupercilor şi a altor produse ale pădurii pentru comercializare se efectuează în baza biletului silvic eliberat de către administratorul/gestionarul terenurilor din fondul forestier.

(3) Recoltarea de către persoanele fizice a fructelor şi a pomuşoarelor sălbatice, a nucilor, a ciupercilor şi a altor produse ale pădurii fie pe sectoare ameliorate sau artificiale, fie în locuri special amenajate se efectuează în baza biletului silvic eliberat de către administratorul/gestionarul terenurilor din fondul forestier.

(4) Accesul persoanelor fizice în păduri, inclusiv în pădurile cu regim special de protecţie, şi recoltarea produselor accesorii pot fi limitate sau interzise prin decizia administratorului/gestionarului, cu notificarea autorităţilor administraţiei publice locale, în scopul prevenirii incendiilor, apariţiei focarelor de boli infecţioase şi al protecţiei regenerărilor.

(5) Persoanele fizice sunt obligate să respecte în păduri regulile de apărare împotriva incendiilor, să nu comită tăierea şi vătămarea ilicită a arborilor şi arbuştilor, distrugerea şi deteriorarea vizuinilor, muşuroaielor şi a cuiburilor de păsări, să recolteze produsele accesorii ale pădurii în termene şi prin metode ce nu afectează regenerarea acestora, precum şi să nu admită şi alte acţiuni care ar putea afecta starea pădurilor şi a terenurilor din fondurile forestier şi cinegetic, care ar perturba liniştea lumii animale şi ar duce la poluare, inclusiv fonică.

(6) Activităţile, evenimentele de agrement cu caracter cultural-sportiv, de recreere, turism, organizate şi desfăşurate pe terenurile fondului forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie, sunt coordonate de către organizatori cu autorităţile administraţiei publice locale şi gestionarii de terenuri, cu încheierea contractului în condiţiile Regulamentului privind transmiterea în folosinţă a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreere, aprobat de Guvern.

(7) Persoanele fizice şi juridice a căror activitate poate duce la poluarea pădurilor şi a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier sunt obligate să ia măsuri de neadmitere a poluării mediului.

(8) Persoanele fizice pot avea acces liber pe terenurile din fondul forestier proprietate privată pentru a trece prin acestea şi/sau pentru recreere de scurtă durată, cu excepţia cazurilor de stabilire de către proprietar a regimului restricţionat de acces prin informarea în scris a autorităţilor administraţiei publice locale şi plasarea panourilor informative corespunzătoare.

(9) Recoltarea produselor nelemnoase ale pădurii, precum şi folosinţa pădurii pot avea loc cu acordul şi în condiţiile stabilite de proprietarul sau gestionarul terenurilor din fondul forestier proprietate privată.

(10) Accesul autovehiculelor, al altor mijloace de transport pe terenurile din fondul forestier şi pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se permite numai pe drumuri, în modul stabilit de gestionar. Parcarea autovehiculelor, a altor mijloace de transport pe terenurile din fondul forestier şi pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră este permisă numai în locuri special amenajate în acest scop.

(11) În scopul asigurării şi/sau al restabilirii zonelor de protecţie a reţelelor edilitare, operatorii de sistem pot avea acces pe terenurile din fondul forestier şi pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate publică sau privată, inclusiv cu autovehiculele şi alte mijloace de transport destinate efectuării lucrărilor de menţinere a zonei de protecţie, cu informarea în scris a administratorului/gestionarului acestora în conformitate cu actele normative din domeniu.

(12) Hotarele terenurilor din fondul forestier, indiferent de tipul de proprietate, se delimitează în natură prin borne, bariere, tranşee şi cu instalarea panourilor informative privind proprietatea, limitarea sau interzicerea accesului şi acţiunilor, după caz.

Articolul 26. Transmiterea în folosinţă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Terenurile din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră pot fi transmise în folosinţă persoanelor fizice şi juridice în condiţii de locaţiune, servitute şi superficie.

(2) Transmiterea în folosinţă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se efectuează de către gestionar şi proprietar. Modul şi condiţiile de transmitere în folosinţă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se stabilesc de Guvern.

(3) Transmiterea în folosinţă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se efectuează, pe o perioadă de până la un an, pentru recoltarea masei lemnoase, recoltarea ierbii şi a altor plante furajere, recoltarea produselor lemnoase auxiliare, recoltarea produselor nelemnoase, pentru păşunatul animalelor, loturile auxiliare, amplasarea stupilor şi a prisăcilor de albine, pentru turism şi activităţi agricole.

(4) Se interzice transmiterea de către persoanele fizice şi juridice menţionate la alin.(1) a dreptului de folosinţă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră unor terţe persoane.

Articolul 27. Încetarea dreptului de gestionare asupra terenurilor din fondul forestier şi asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Încetarea dreptului de gestionare asupra terenurilor din fondul forestier şi asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră poate avea loc în scopul asigurării managementului forestier durabil, al securităţii statului, al protecţiei mediului şi patrimoniului istorico-cultural, al apărării drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor şi în cazul:

a) încetării sau suspendării activităţii entităţii căreia i-au fost transmise în gestiune terenuri din fondul forestier;

b) folosirii terenurilor din fondul forestier în alte scopuri decât cele prevăzute de condiţiile de transmitere a acestora în gestiune;

c) încălcării de către gestionar a cerinţelor cadrului normativ privind folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor, alte componente ale managementului forestier durabil, precum şi privind protecţia mediului;

d) retragerii terenurilor din fondul forestier pentru utilitate publică de interes naţional sau local;

e) folosirii neraţionale a terenurilor din fondul forestier, fapt care condiţionează diminuarea funcţiilor de protecţie a pădurilor, înrăutăţirea stării şi calităţii lor, precum şi în cazul efectuării necorespunzătoare a pazei şi a regenerării pădurilor, al organizării necorespunzătoare a folosirii fondului forestier.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), dreptul de gestionare asupra terenurilor din fondul forestier şi asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a statului încetează la iniţiativa autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, prin hotărâre de Guvern, iar pentru terenurile din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale – prin decizia consiliului local comunicată gestionarului.

Articolul 28. Încetarea dreptului de folosinţă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Încetarea dreptului de folosinţă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră are loc în cazurile:

a) renunţării benevole la efectuarea folosinţelor silvice;

b) expirării termenului pentru care a fost oferit dreptul de folosinţă;

c) încetării sau suspendării activităţii persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma juridică de organizare, care beneficiau de folosinţele silvice;

d) folosirii terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră cu încălcarea prevederilor contractuale;

e) neachitării plăţii pentru folosinţele silvice la expirarea tuturor termenelor stabilite;

f) excluderii terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră pentru utilitate publică de interes naţional sau local.

(2) Încetarea dreptului de folosinţă nu scuteşte beneficiarii silvici de răspundere contravenţională sau penală pentru încălcarea cerinţelor regimului silvic privind folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor şi a mediului.

(3) În cazul dezacordului beneficiarului silvic cu decizia de încetare a dreptului de folosinţă a terenurilor fondului forestier şi altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, aceasta poate fi contestată în instanţa de judecată.

(4) Dreptul de folosinţă asupra terenurilor din fondul forestier şi asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a statului încetează la iniţiativa şi prin decizia instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică, iar asupra terenurilor din fondul forestier şi asupra altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale – prin decizia consiliului local.

Articolul 29. Drepturile proprietarilor de terenuri din fondul forestier proprietate privată

Proprietarii de terenuri din fondul forestier proprietate privată au dreptul:

a) să organizeze gospodărirea acestora în conformitate cu proiectele de amenajare, alte proiecte de organizare şi management forestier, elaborate de persoanele juridice specializate în silvicultură, cu respectarea regimului silvic;

b) să construiască drumuri, depozite silvice, blocuri administrative pentru păstrarea şi prelucrarea primară a materiei prime, clădiri de agrement, precum şi alte obiecte necesare pentru gospodărirea şi folosirea terenurilor din fondul forestier, în conformitate cu actele normative din domeniul urbanismului şi construcţiilor şi din domeniul mediului;

c) să desfăşoare activităţi şi lucrări pe terenurile din fondul forestier, să utilizeze aceste terenuri, precum şi produsele şi serviciile pădurii, în modul stabilit de regimul silvic şi alte acte normative.

Articolul 30. Regimul silvic pentru terenurile din fondul forestier proprietate privată

(1) Aplicarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi proprietarii şi gestionarii de terenuri din fondul forestier, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

(2) Regimul silvic pentru terenurile din fondul forestier proprietate privată este stabilit prin amenajamentele silvice, elaborate de persoanele juridice specializate şi calificate în domeniu, de comun acord cu proprietarii.

(3) Proprietarii de terenuri din fondul forestier proprietate privată au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:

a) întocmirea şi respectarea amenajamentelor silvice;

b) paza şi integritatea fondului forestier;

c) realizarea lucrărilor de regenerare a pădurii;

d) realizarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor;

e) executarea lucrărilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi a dăunătorilor pădurii;

f) asigurarea respectării măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;

g) exploatarea masei lemnoase numai după evaluarea acesteia şi autorizarea parchetelor de către autoritatea administrativă pentru protecţia mediului;

h) întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au în proprietate;

i) delimitarea proprietăţii forestiere în conformitate cu actele de proprietate şi menţinerea în stare corespunzătoare a semnelor de hotar;

j) notificarea în scris, în termen de 60 de zile, a subdiviziunilor silvice teritoriale ale instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Capitolul V

PRODUSELE PĂDURII ŞI SERVICIILE

ECOSISTEMICE FORESTIERE

Articolul 31. Produsele pădurii

(1) Produsele pădurii sunt considerate bunurile lemnoase şi/sau nelemnoase, obţinute direct prin gospodărirea terenurilor cu vegetaţie forestieră, inclusiv a pădurilor, alte beneficii rezultate de la prezenţa şi folosirea lor, precum şi rezultatele conservării, protecţiei şi utilizării durabile, exercitării funcţiilor social-economice ale acestora.

(2) Produse lemnoase sunt:

a) produsele principale, rezultate din tăieri de regenerare, de reconstrucţie şi de conservare a pădurilor;

b) produsele secundare, rezultate din tăieri de îngrijire a arboretelor (degajări, curăţări, rărituri);

c) produsele rezultate din tăieri de igienă necesare, efectuate în cazul uscării totale sau parţiale a arborilor;

d) produsele accidentale, rezultate din lichidarea efectelor dezastrelor naturale şi tehnogene (doborâri de vânt, rupturi de zăpadă etc.);

e) produsele rezultate din alte tăieri diverse;

f) produsele auxiliare (cioate, coji etc.).

(3) Produse nelemnoase sunt:

a) fauna de interes cinegetic;

b) peştele;

c) resursele melifere;

d) melcii de viţă-de-vie;

e) seminţele forestiere;

f) puieţii şi butaşii/sadele din specii forestiere;

g) produsele accesorii ale pădurii: fructe de pădure, nuci, ciuperci, plante medicinale, plante tehnice.

(4) Produsele pădurii aparţin proprietarilor sau gestionarilor.

(5) Produsele pădurii se supun certificării conform legii.

(6) Modul de identificare şi cuantificare a serviciilor ecosistemice forestiere se aprobă de Guvern.

Articolul 32. Tipurile de folosinţă a terenurilor cu vegetaţie forestieră, a pădurilor

(1) Terenurile cu vegetaţie forestieră, inclusiv pădurile, se folosesc în următoarele scopuri:

a) efectuarea tăierilor şi a tratamentelor şi obţinerea produselor lemnoase principale;

b) efectuarea lucrărilor de îngrijire şi conducere şi obţinerea produselor lemnoase secundare;

c) efectuarea lucrărilor de igienă;

d) efectuarea lucrărilor de lichidare a consecinţelor dezastrelor naturale/tehnogene şi obţinerea produselor lemnoase accidentale;

e) efectuarea tăierilor diverse, stabilite în urma evaluării stării pădurilor şi/sau a unor necesităţi statale;

f) recoltarea produselor lemnoase din plantaţii forestiere instalate în scopuri energetice;

g) recoltarea produselor lemnoase auxiliare;

h) recoltarea produselor nelemnoase;

i) recoltarea ierbii şi altor plante furajere;

j) amplasarea stupilor şi prisăcilor de albine (pastoral şi în staţionar);

k) păşunatul vitelor;

l) gospodărire cinegetică;

m) recreere, turism, în scop balneoclimateric şi de agrement;

n) recoltarea produselor auxiliare şi a materiei prime tehnice;

o) cercetare ştiinţifică;

p) activităţi religioase;

q) crearea şi utilizarea plantaţiilor-mamă, de plante medicinale, fructifere, pentru obţinerea materiilor prime tehnice;

r) activităţi agricole şi de zootehnie;

s) creşterea cabalinelor;

t) prelucrarea lemnului;

u) prelucrarea produselor nelemnoase ale pădurilor;

v) crearea şi exploatarea centrelor de producere a materialului forestier de reproducere (pepiniere silvice);

w) crearea şi exploatarea centrelor de reproducere a animalelor sălbatice.

(2) Decopertarea litierei, a păturii vii şi a stratului de sol fertil de pe terenurile din fondul forestier şi de pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră pentru folosirea acestora în alte scopuri decât cele silvice este interzisă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.20.

(3) Modul şi condiţiile de efectuare a folosinţelor silvice, inclusiv în zonele cu regim special, se aprobă de Guvern.

(4) Modul de efectuare a folosinţelor silvice în arii naturale protejate de stat, în reţeaua ecologică şi reţeaua Emerald este stabilit de regimul silvic şi alte acte normative.

Articolul 33. Actele ce confirmă dreptul de folosinţă a produselor şi a terenurilor din fondul forestier

(1) Folosirea produselor pădurii specificate la art.31 în scopurile prevăzute la art.32 alin.(1), cu excepţia faunei de interes cinegetic şi a cazurilor prevăzute la art.25, are loc în baza actelor permisive eliberate de către autoritatea administrativă pentru protecţia mediului, în modul stabilit de lege.

(2) În baza actelor permisive obţinute, precum şi pentru alte folosinţe silvice enumerate la art.31 şi 32, proprietarii/gestionarii de terenuri din fondul forestier şi de alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră vor emite dispoziţii de exploatare şi bilete silvice pentru efectuarea folosinţelor silvice. Se pot efectua numai tipurile de folosinţe silvice prevăzute în biletul silvic.

(3) Formularul actelor permisive se aprobă de către Guvern, iar formularul dispoziţiei de exploatare şi al biletului silvic se aprobă de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică.

(4) Persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care au în administrare/gestiune terenuri din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră dobândesc dreptul de folosinţă asupra produselor şi serviciilor pădurii pe principii generale.

Articolul 34. Normele de folosire a pădurii

(1) Folosirea pădurii se efectuează în limitele normativelor ştiinţific argumentate, determinate în baza amenajamentului silvic şi/sau inventarierii, precum şi a cercetării fondului forestier în cadrul unor studii efectuate de instituţii specializate în domeniul silvic şi cel cinegetic.

(2) Volumul anual de recoltare a masei lemnoase la produsele principale se stabileşte pe fiecare unitate de producţie, în limita posibilităţii prevăzute de amenajamentele silvice.

(3) Tratamentul tăierilor rase se permite pe parchete cu o suprafaţă de cel mult 2,0 ha, cu respectarea termenului de alăturare, numai în arboretele de specii răşinoase, salcâm, plop, salcie şi în zăvoaie, precum şi în cazul lucrărilor de substituire ori refacere a unor arborete în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente.

(4) Volumul anual de recoltare a masei lemnoase prin lucrări de îngrijire şi conducere, de igienă se stabileşte pe baza amenajamentelor silvice în vigoare şi/sau a studiilor îndeplinite de instituţiile specializate în domeniu şi include arboretele care necesită îmbunătăţirea compoziţiei, a stării sanitare şi a condiţiilor de creştere.

(5) Regulile şi modul de determinare a posibilităţii de recoltare a masei lemnoase la produsele principale se stabilesc de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

(6) În baza posibilităţii prevăzute de amenajamentele silvice, volumul de recoltare a masei lemnoase la produsele principale pentru pădurile fondului forestier proprietate a statului se aprobă prin hotărâre de Guvern, iar pentru cele ale fondului forestier proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale – prin decizia consiliului local în modul stabilit de lege.

(7) Volumul de recoltare a masei lemnoase la produsele principale în pădurile fondului forestier proprietate privată este stabilit de către proprietar şi/sau gestionarul acestora, în baza amenajamentului silvic şi/sau a studiilor efectuate de instituţiile specializate în domeniul silvic şi cel cinegetic.

(8) Volumul maxim de masă lemnoasă ce se recoltează din păduri nu poate depăşi posibilitatea stabilită de amenajamentul silvic.

(9) Posibilitatea anuală de recoltare poate fi depăşită în mărimea volumului de lemn nevalorificat din anii anteriori de aplicare a amenajamentului silvic.

(10) Volumul produselor accidentale rezultat în urma acţiunii factorilor biotici şi abiotici, precum şi cel rezultat în urma tăierilor ilegale în anul precedent, în unitatea de producţie şi protecţie, se precomptează din volumul aprobat de produse principale.

(11) În situaţia în care volumul arboretelor puternic afectate de dezastrele naturale sau tehnogene este mai mare decât posibilitatea anuală de recoltare, aceasta poate fi depăşită cu aprobarea Guvernului.

(12) Volumul prevăzut la alin.(11) se precomptează în anii următori de aplicare a amenajamentului silvic.

(13) Se interzice compensarea volumului de recoltat, prevăzut de amenajamentul silvic din unităţi amenajistice inaccesibile, cu volume echivalente din unităţi amenajistice situate în zone accesibile.

(14) Volumul anual de recoltare a masei lemnoase prin alte tăieri diverse se stabileşte, în funcţie de necesităţi, de proprietarii/gestionarii de terenuri din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră.

Articolul 35. Recoltarea şi transportul masei lemnoase

(1) Recoltarea masei lemnoase prin tăieri de regenerare (tăierea arboretelor exploatabile) se efectuează în toate pădurile, cu excepţia pădurilor menţionate la alin.(4).

(2) Recoltarea masei lemnoase prin tăieri de produse secundare, tăieri de igienă şi alte tăieri în legătură cu construcţia drumurilor, a clădirilor, cu trasarea parcursului conductelor, reţelelor electrice de transport etc., precum şi cu asigurarea şi/sau cu restabilirea zonelor de protecţie a reţelelor electrice, a conductelor de gaze naturale, a conductelor magistrale de apă şi a reţelelor termice pe terenurile de utilitate publică de interes naţional, se permite în toate pădurile.

(3) Tăierile de produse principale se efectuează în scopul ameliorării stării arboretelor, funcţiilor de protecţie a pădurii, precum şi în scopul folosirii raţionale şi oportune a volumului de masă lemnoasă exploatabilă.

(4) În ariile naturale protejate, în reţelele ecologice şi reţeaua Emerald, în pădurile de importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală, în plantaţiile silvice cu pomi fructiferi, în pădurile urbane, în pădurile-parc, în sectoarele de păduri-parc din zonele verzi ale localităţilor, în pădurile din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a surselor de alimentare cu apă şi a staţiunilor balneare, în pădurile antierozionale, tăierile de produse principale şi de regenerare se interzic.

(5) În cadrul unor arii naturale protejate de stat pot fi interzise orice tipuri de tăieri în conformitate cu regimul special de protecţie a acestora în condiţiile legii.

(6) În pădurile menţionate la alin.(4) se permit tăieri de produse secundare, tăieri de igienă, de reconstrucţie (inclusiv ecologică), de conservare şi tăieri diverse.

(7) Arborii destinaţi exploatării şi/sau extragerii sunt marcaţi, în prealabil, de către personalul silvic cu dispozitive speciale de marcat. Forma şi modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum şi modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulamentul aprobat de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale. Tiparele acestora se înregistrează de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică şi se legalizează notarial.

(8) Valorificarea masei lemnoase pe picior sau fasonată se efectuează de către entităţile silvice care au în gestiune terenurile fondului forestier ori acest drept, obţinut prin licitaţie, se realizează de către persoane fizice şi juridice, cu respectarea regimului silvic.

(9) Masa lemnoasă recoltată se ia în evidenţă contabilă, fiind marcată cu dispozitive speciale de marcat, şi se transmite spre păstrare şi eliberare personalului silvic.

(10) Colectarea, adunatul şi alte deplasări ale masei lemnoase de la locul de recoltare spre cel de depozitare, în cadrul proceselor tehnologice, au loc în baza bonurilor de lucru şi a actelor de evidenţă internă.

(11) Introducerea pe piaţă a masei lemnoase se realizează în punctul de punere pe piaţă, definit ca locul poziţionat geografic, raportat prin intermediul Sistemului informaţional de evidenţă a lemnului, unde se încheie exploatarea lemnului şi se asigură îndeplinirea condiţiilor necesare prevăzute de normele menţionate la art.64 alin.(2). Asigurarea trasabilităţii masei lemnoase de la locul de recoltare până la prima transformare se realizează prin intermediul Sistemului informaţional de evidenţă a lemnului.

(12) Transportul produselor lemnoase de la locul de recoltare sau de depozitare se efectuează numai fiind însoţite, pe toată durata transportului, de actele din care rezultă legalitatea provenienţei acestora.

(13) Primirea, depozitarea, prelucrarea, comercializarea şi încărcarea în orice mijloc de transport a produselor lemnoase fără acte de provenienţă legală a acestora se interzic. Transportatorul va refuza primirea produselor lemnoase pentru expediere dacă acestea nu vor fi însoţite de acte de provenienţă legală. Transportatorul identificat fără acte de provenienţă legală a produselor lemnoase este obligat să le transporte la locul de predare pentru păstrare pe propria cheltuială.

(14) Depozitarea şi prelucrarea lemnului rotund în cherestea şi alte semifabricate de către deţinătorii de instalaţii şi utilaje corespunzătoare fără acte de provenienţă legală a acestuia se interzic.

(15) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în calitate de organ de control, este autorizat să controleze circulaţia produselor lemnoase/obiectelor regnului vegetal şi să le reţină pe cele fără acte de provenienţă legală. În exercitarea acestor atribuţii, Inspectoratul are dreptul să solicite implicarea organelor de poliţie. Produsele lemnoase/obiectele regnului vegetal reţinute sunt transmise pentru păstrare provizorie entităţii silvice teritoriale care asigură depozitarea şi paza acestora.

(16) În cazul în care nu poate fi stabilită provenienţa produselor lemnoase reţinute, acestea vor fi confiscate în conformitate cu prevederile Codului contravenţional sau ale Codului penal, în modul stabilit. Pentru cazul în care este stabilită provenienţa legală a produselor lemnoase reţinute, acestea vor fi restituite proprietarului, care va suporta cheltuielile de depozitare.

(17) Regulile de eliberare a lemnului pe picior în păduri şi Regulamentul cu privire la circulaţia produselor lemnoase se aprobă de Guvern.

[Art.35 alin.(15) în redacţia Legii nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 26.04.2025]

Articolul 36. Recoltarea produselor lemnoase auxiliare şi a materiei prime tehnice

(1) Recoltarea cioatelor, a cojii, a altor produse lemnoase auxiliare şi a materiei prime tehnice pentru prelucrare industrială şi satisfacere a nevoilor populaţiei se permite fără afectarea pădurii.

(2) Modul de recoltare a produselor lemnoase auxiliare şi a materiei prime tehnice se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Articolul 37. Folosinţele silvice accesorii

(1) Folosinţa specială a obiectelor regnului vegetal (recoltarea fructelor şi a pomuşoarelor sălbatice, a nucilor, a ciupercilor, a plantelor medicinale şi a altor plante) pentru satisfacerea nevoilor de producţie sau ştiinţifice, precum şi pentru obţinerea beneficiilor de la vânzarea acestor resurse sau a produselor acestora se efectuează în baza actelor permisive emise de către autoritatea administrativă pentru protecţia mediului în condiţiile legii.

(2) Amplasarea stupilor şi a prisăcilor în pastoral şi staţionar, cositul ierbii şi păşunatul vitelor în anumite sectoare ale fondului forestier care nu sunt locuri de creştere şi de trai ale speciilor de plante şi animale rare şi pe cale de dispariţie se permit în conformitate cu actele normative în domeniul silvic şi cel cinegetic.

(3) Se interzic recoltarea sau nimicirea plantelor, capturarea sau nimicirea animalelor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, inclusiv a celor din anexele la tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Fâneţele şi păşunile aflate pe terenurile din fondul forestier şi pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, care nu sunt utilizate pentru nevoile gospodăririi silvice, pot fi date în folosinţă temporară persoanelor fizice şi juridice.

(5) Păşunatul caprinelor, ovinelor şi al porcinelor în păduri se interzice, cu excepţia cazurilor de obţinere a permisiunii de trecere a animalelor domestice prin fondul forestier către păşunile publice şi private pe trasee delimitate şi perioade precizate, aprobate de către entitatea silvică.

(6) Regulamentul cu privire la recoltarea ierbii şi păşunat în fondul forestier se aprobă de Guvern.

(7) Modul şi condiţiile de comercializare a produselor accesorii ale pădurii se stabilesc de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Articolul 38. Folosirea terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră în scopuri de gospodărire cinegetică

(1) Fauna sălbatică, inclusiv de interes cinegetic, terenurile de vânătoare din fondul forestier, precum şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră sunt parte componentă a fondului cinegetic.

(2) Folosirea terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră pentru nevoile gospodăririi cinegetice se efectuează fără afectarea pădurii.

(3) Modul şi condiţiile de folosire a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră pentru nevoile gospodăririi cinegetice sunt stabilite de cadrul normativ din domeniu.

Articolul 39. Folosirea terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră în scopuri de cercetare ştiinţifică

(1) Pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de forma juridică de organizare, li se stabilesc terenuri din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră. Pe aceste terenuri se limitează sau se interzic folosinţele silvice dacă acestea nu sunt conforme cu scopurile lucrărilor de cercetare ştiinţifică.

(2) Modul de folosire a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră în scopuri de cercetare ştiinţifică se stabileşte de Guvern.

Capitolul VI

MECANISMUL ECONOMIC ÎN DOMENIUL

ADMINISTRĂRII FONDULUI FORESTIER

Articolul 40. Mecanismul economic

(1) Folosirea resurselor forestiere şi cinegetice se efectuează contra plată.

(2) Plătitori pentru folosirea resurselor forestiere sunt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent de tipul de proprietate, care folosesc în activitatea lor resursele forestiere cu extragerea sau neextragerea acestora din mediul natural.

(3) Plăţile forestiere sunt constituite din plăţi:

a) pentru produsele lemnoase şi nelemnoase recoltate;

b) pentru dreptul de folosinţă;

c) pentru compensarea valorii terenurilor retrase din fondul forestier;

d) pentru alte servicii ecosistemice.

(4) Statul asigură dezvoltarea unui mecanism de tranzacţii de certificate de carbon pentru a recompensa serviciile de fixare a carbonului în vegetaţia forestieră.

(5) Metodologiile de calcul al valorii şi de formare a preţului pentru produsele şi serviciile pădurii specificate la art.31 se aprobă de către Guvern.

Articolul 41. Planificarea şi repartizarea alocaţiilor bugetare pentru activităţile forestiere

(1) Pentru inventarierea şi evidenţa resurselor forestiere la nivel naţional şi local, pentru menţinerea, conservarea şi dezvoltarea pădurilor, a terenurilor cu vegetaţie forestieră, a perdelelor forestiere de protecţie, pentru crearea şi extinderea reţelei ecologice şi a reţelei Emerald, a ariilor naturale protejate de stat, prin legea bugetară anuală se prevăd alocaţii bugetare pentru autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, care va repartiza aceste alocaţii autorităţilor/instituţiilor bugetare împuternicite cu dreptul de gestionare, în conformitate cu competenţele şi responsabilităţile prevăzute de legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, legislaţia funciară şi alte acte normative în domeniu, pentru următoarele:

a) amenajarea pădurilor proprietate publică şi a altor terenuri cu vegetaţie forestieră;

b) amenajarea cinegetică;

c) Cadastrul forestier de stat şi inventarul forestier naţional;

d) paza şi regenerarea pădurilor;

e) ameliorarea terenurilor, inclusiv degradate, prin împădurire, reabilitarea şi crearea perdelelor forestiere de protecţie;

f) protecţia pădurilor contra dăunătorilor defoliatori şi monitoringul forestier;

g) întreţinerea şi dezvoltarea ariilor naturale protejate de stat, a reţelei ecologice şi a reţelei Emerald, conservarea sectoarelor forestiere valoroase;

h) sporirea rezilienţei ecosistemelor forestiere la schimbările climatice prin reconstrucţii ecologice şi tratamente silvice;

i) finanţarea programelor de stat de extindere a suprafeţelor acoperite cu păduri şi vegetaţie forestieră pe terenurile altor proprietari.

(2) Instituţia bugetară împuternicită cu dreptul de gestionare a alocaţiilor bugetare repartizate pentru fondul forestier proprietate a statului este instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, în corespundere cu modul de repartizare şi utilizare a alocaţiilor, aprobat de Guvern.

(3) Pentru extinderea terenurilor cu păduri şi alte categorii de vegetaţie forestieră se vor prevedea anual alocaţii bugetare executanţilor de lucrări, în baza contractelor de prestare a serviciilor şi actelor de recepţie a lucrărilor.

(4) Statul asigură susţinerea financiară, prin subvenţii şi investiţii, inclusiv din Fondul Naţional pentru Mediu, pentru conservarea şi dezvoltarea durabilă a resurselor forestiere.

Articolul 42. Sursele de finanţare a activităţilor în domeniul fondurilor forestier şi cinegetic

(1) Sursele de finanţare a activităţilor în domeniul fondurilor forestier şi cinegetic se constituie din:

a) valorificarea produselor/serviciilor fondurilor forestier şi cinegetic, din alte activităţi economice specifice domeniului administrat/gestionat;

b) gestiunea altor păduri, prestări de servicii şi închirieri de bunuri, în condiţiile legii;

c) despăgubiri, în condiţiile prevăzute de actele normative în domeniu;

d) donaţii, sponsorizări şi alte mijloace intrate legal în posesie potrivit prevederilor legislaţiei finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale şi ale altor acte normative în domeniu;

e) contravaloarea efectelor funcţiilor de protecţie a pădurilor;

f) alocaţii bugetare, prevăzute în legea bugetară anuală, ce urmează a fi repartizate autorităţii/instituţiei împuternicite cu dreptul de gestionare, în conformitate cu competenţele şi responsabilităţile prevăzute de actele normative în domeniu;

g) plăţi percepute pentru serviciile prestate unor terţe persoane;

h) contravaloarea efectelor funcţiilor de protecţie a pădurilor;

i) credite şi împrumuturi obţinute în condiţiile legii şi valorificate pentru executarea lucrărilor de regenerare şi extindere a terenurilor acoperite cu păduri şi vegetaţie forestieră, pentru paza şi protecţia pădurilor, pentru lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale sau tehnogene etc.;

j) alte surse financiare ce nu contravin legislaţiei.

(2) Sursele de finanţare se utilizează pentru:

a) finanţarea costurilor şi a cheltuielilor aferente gestiunii fondurilor forestier şi cinegetic, inclusiv în scopul asigurării pazei, protecţiei, regenerării şi extinderii pădurii, menţinerii şi conservării biodiversităţii, sporirii rezilienţei ecosistemelor forestiere la schimbările climatice;

b) finanţarea cheltuielilor ce ţin de amenajarea pădurii, inginerie şi lucrări de proiectare în silvicultură;

c) finanţarea cheltuielilor în domeniul combaterii dăunătorilor defoliatori ai pădurii şi a incendiilor de vegetaţie;

d) finanţarea cheltuielilor ce ţin de construcţia, reparaţia şi întreţinerea infrastructurii forestiere;

e) construcţia, întreţinerea şi dezvoltarea pepinierelor silvice;

f) ţinerea Cadastrului forestier de stat şi monitoringul forestier;

g) evidenţa de stat a fondului forestier;

h) efectuarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul silviculturii şi al cinegeticii;

i) administrarea fondului cinegetic;

j) monitorizarea şi ţinerea evidenţei evoluţiei efectivelor populaţiilor şi a recoltelor speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic din fondul forestier;

k) crearea şi ţinerea registrului de stat al fondurilor cinegetice;

l) întreţinerea şi gospodărirea bazei semincere;

m) efectuarea inventarului forestier naţional;

n) dotarea şi asigurarea gratuită a personalului angajat cu echipament de serviciu, arme, îmbrăcăminte de uz profesional, îmbrăcăminte specială de lucru şi accesorii;

o) remunerarea muncii, acordarea de garanţii şi plăţi sociale, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi trai ale corpului silvo-ingineresc, alte cheltuieli administrative;

p) procurarea unităţilor de transport, a echipamentului şi utilajului specializat, a maşinăriilor pentru valorificarea masei lemnoase, a utilajelor şi consumabilelor durabile, atribuite la categoria mijloacelor fixe şi cheltuielilor pentru întreţinerea lor;

q) procurarea mijloacelor tehnice de comunicaţii electronice, întreţinerea lor, plata serviciilor de comunicaţii electronice;

r) instruire, formare profesională şi asigurarea accesului la educaţie ecologică şi forestieră.

(3) Finanţarea cheltuielilor în domeniul amenajării, extinderii şi dezvoltării ariilor naturale protejate de stat, a reţelei ecologice şi a reţelei Emerald se efectuează în cadrul programelor de stat anuale, în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat.

(4) Programele privind paza, protecţia, regenerarea şi extinderea pădurii, menţinerea şi conservarea biodiversităţii fondului forestier proprietate publică a statului pot fi finanţate şi din Fondul Naţional pentru Mediu.

Articolul 43. Finanţarea activităţilor de administrare a fondului forestier proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale şi proprietate privată

(1) Activităţile de administrare şi gestiune a fondului forestier proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale se finanţează de la bugetele locale, în condiţiile stabilite de acestea, şi din alte surse ce nu contravin legislaţiei.

(2) Activitatea de administrare a fondului forestier proprietate privată este finanţată de către proprietari în condiţiile legii.

Capitolul VII

REGENERAREA, EXTINDEREA ŞI RECONSTRUCŢIA

ECOLOGICĂ A PĂDURILOR

Articolul 44. Regenerarea pădurii

(1) În raport cu metoda de efectuare, regenerarea pădurilor poate fi: naturală, artificială şi mixtă (semiartificială).

(2) În funcţie de natura materialului forestier de reproducere utilizat, regenerarea pădurilor poate fi realizată pe cale: generativă (din seminţe), vegetativă (din lăstari) şi mixtă.

(3) Natura lucrărilor de regenerare a pădurilor se diferenţiază în raport cu categoria de teren, tipul de staţiune şi tipul natural de pădure, însuşirile speciilor de arboret care urmează să fie regenerate, zonarea funcţională a pădurilor etc. şi se determină conform amenajamentelor silvice.

(4) Compoziţia, schemele şi tehnologiile de regenerare a pădurii se stabilesc conform normelor tehnice speciale, aprobate de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, fiind executorii pentru toţi deţinătorii de terenuri forestiere.

(5) Lucrările de regenerare a pădurilor se execută în termen de cel mult doi ani de la tăierea unică sau definitivă.

(6) Lucrările de regenerare, întreţinere a seminţişului şi a plantaţiilor trebuie executate astfel încât să fie realizată starea de masiv, stabilită prin amenajamentele silvice şi/sau prin studiile de specialitate.

(7) Producerea, comercializarea şi utilizarea materialului forestier de reproducere se reglementează prin lege.

Articolul 45. Regenerarea naturală a pădurilor

(1) Regenerarea naturală este metoda de bază utilizată în practica de gospodărire a pădurilor.

(2) La regenerarea naturală se va acorda prioritate regenerărilor din seminţe, speciilor autohtone, incluse în Catalogul naţional al materialelor de bază pentru producerea materialului forestier de reproducere, urmărindu-se obţinerea arboretelor de calitate superioară, conservarea biodiversităţii forestiere specifice, a genofondului valoros şi asigurarea continuităţii funcţiilor atribuite pădurilor.

(3) Semănăturile directe sub masiv, efectuate cu respectarea cerinţelor înaintate faţă de acestea, sunt echivalate cu regenerările naturale.

Articolul 46. Regenerarea artificială a terenurilor fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Administratorii/gestionarii fondului forestier şi ai altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră sunt obligaţi să asigure împădurirea şi reîmpădurirea tuturor terenurilor destinate regenerării, incluse în amenajamentele silvice.

(2) Lucrările de regenerare se execută cu material forestier de reproducere de origine cunoscută sau provenit din sectoarele bazei semincere şi plantaţiile-mamă de butaşi.

Articolul 47. Dezvoltarea fondului forestier şi extinderea suprafeţelor de pădure. Reconstrucţia ecologică a pădurilor şi ameliorarea terenurilor degradate

(1) Dezvoltarea fondului forestier şi extinderea suprafeţelor de pădure constituie o obligaţie a statului şi o prioritate naţională în vederea asigurării echilibrului ecologic la nivel local, naţional şi global şi se realizează prin programe şi proiecte naţionale.

(2) Dezvoltarea fondului forestier şi extinderea suprafeţelor de pădure se realizează prin lucrări de împădurire/reîmpădurire a terenurilor din afara fondului forestier, indiferent de tipul de proprietate, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi a optimizării peisajului, a asigurării şi creşterii recoltelor agricole, a prevenirii şi combaterii eroziunii solului, a protejării căilor de comunicaţie, a digurilor şi a malurilor, a localităţilor şi a obiectivelor economice, sociale şi strategice.

(3) Împădurirea terenurilor degradate este obligatorie atât pentru persoanele fizice, cât şi cele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

(4) Terenuri degradate sunt considerate terenurile care, prin eroziune, poluare sau prin acţiunea distructivă a unor factori antropici, şi-au pierdut definitiv capacitatea de producţie agricolă, dar care pot fi ameliorate prin împădurire şi prin alte lucrări pentru restabilirea ecosistemelor. Terenurile degradate includ:

a) terenurile cu eroziune de suprafaţă foarte puternică şi excesivă;

b) terenurile cu eroziune de adâncime – ogaşe, ravene;

c) terenurile afectate de alunecări active, prăbuşiri şi surpări;

d) terenurile nisipoase expuse erodării de către vânt sau apă;

e) terenurile sărăturate;

f) terenurile poluate cu substanţe chimice sau petroliere;

g) terenurile ocupate cu cariere deschise, cu halde miniere, cu deşeuri de producţie sau menajere etc.;

h) terenurile cu biocenoze afectate sau distruse;

i) terenurile cu pietriş, bolovăniş, stâncării şi depozite de aluviuni torenţiale;

j) terenurile neproductive.

(5) Identificarea terenurilor degradate, a celor agricole, inclusiv a celor aflate în proprietate privată, şi propunerea de transmitere a lor pentru realizarea activităţilor de împădurire şi reîmpădurire se efectuează prin decizia consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea şi, respectiv, prin hotărârea Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.

(6) Transmiterea terenurilor degradate şi a celor agricole pentru realizarea activităţilor de împădurire şi reîmpădurire se efectuează numai după schimbarea categoriei de destinaţie, cu includerea acestora în fondul forestier, prin decizia consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea şi, respectiv, prin hotărârea Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Schimbarea categoriei de destinaţie a terenurilor agricole şi degradate, cu includerea acestora în fondul forestier, se efectuează fără studiul pedologic şi fără compensarea pierderilor cauzate de excluderea din circuitul agricol.

(7) Terenurile agricole şi terenurile degradate vor fi împădurite prin intermediul entităţilor specializate şi în conformitate cu art.41 alin.(3).

(8) Documentaţia tehnico-economică pentru lucrările de împădurire a terenurilor agricole şi a terenurilor degradate se execută de persoane fizice şi juridice specializate şi calificate.

(9) Proprietarii de terenuri degradate şi terenuri agricole împădurite prin programe şi proiecte naţionale vor asigura cu continuitate, din mijloace financiare proprii, lucrările de îngrijire, pază şi protecţie, respectând normele tehnice silvice.

(10) Regulamentul privind extinderea suprafeţelor de pădure şi a altor categorii de vegetaţie forestieră se aprobă de Guvern.

(11) Reconstrucţia ecologică a pădurilor se realizează prin metode şi tehnologii care asigură refacerea, substituirea şi ameliorarea arboretelor slab productive, derivate, degradate şi necorespunzătoare, urmărindu-se păstrarea nealterată a mediului intern al pădurii.

(12) Complexul de lucrări de reconstrucţie ecologică este aplicabil cu prioritate în păduri, în care, conform prevederilor art.35 alin.(4), se interzic tăierile de regenerare.

(13) Modul de efectuare a reconstrucţiei ecologice a pădurilor este aprobat de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Capitolul VIII

PROTECŢIA ŞI CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII PĂDURILOR

Articolul 48. Supravegherea stării de sănătate a pădurilor

(1) Supravegherea stării de sănătate a pădurilor şi stabilirea lucrărilor de prevenire şi combatere a bolilor şi a dăunătorilor se realizează de instituţia publică pentru cercetări şi amenajări silvice.

(2) Măsurile dispuse de instituţia publică prevăzută la alin.(1) sunt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri din fondul forestier şi de alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră.

Articolul 49. Măsuri de protecţie a fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră împotriva bolilor şi a dăunătorilor

(1) Menţinerea stării de sănătate a fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră este obligaţia deţinătorilor de terenuri forestiere prin efectuarea măsurilor de supraveghere, de prevenire a răspândirii şi de combatere a bolilor şi a dăunătorilor vegetaţiei forestiere.

(2) Proprietarii de terenuri forestiere şi de alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră realizează următoarele măsuri de protecţie a pădurilor:

a) amenajarea sanitară a fondului forestier în conformitate cu actele normative;

b) identificarea sectoarelor de păduri din fondul forestier degradate şi vătămate de boli şi dăunători;

c) ţinerea evidenţei şi prognozarea dezvoltării focarelor de boli şi dăunători ai vegetaţiei forestiere;

d) efectuarea măsurilor de protecţie a pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor vegetaţiei forestiere;

e) efectuarea măsurilor de protecţie a faunei şi florei silvice.

(3) Măsurile de protecţie a pădurilor împotriva bolilor şi a dăunătorilor se stabilesc prin regulamentul aprobat de Guvern.

(4) Controlul privind asigurarea şi realizarea măsurilor de protecţie a pădurilor de către proprietarii şi gestionarii de terenuri din fondul forestier şi de alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră este exercitat de către autoritatea administrativă împuternicită să efectueze supravegherea şi controlul de stat în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale şi autoritatea administrativă centrală responsabilă de implementarea politicii statului în domeniul fitosanitar şi al protecţiei plantelor.

Articolul 50. Sarcini privind protecţia pădurilor

(1) Protecţia pădurilor se efectuează în baza programelor privind folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor şi include un complex de măsuri organizatorice, economice etc., care se realizează ţinându-se cont de starea diversităţii biologice şi care asigură protecţia acesteia de distrugere, degradare sau de alte acţiuni dăunătoare.

(2) Menţinerea stării de sănătate a pădurilor se efectuează de instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică şi de către deţinătorii de terenuri din fondul forestier şi de alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, prin efectuarea măsurilor de prevenire a răspândirii şi de combatere a bolilor şi a dăunătorilor vegetaţiei forestiere.

Articolul 51. Combaterea bolilor şi a dăunătorilor

(1) În scopul protecţiei florei şi faunei şi al asigurării echilibrului ecologic în păduri se aplică măsuri biologice şi complexe de combatere a bolilor şi dăunătorilor.

(2) Administratorii/gestionarii fondului forestier, ai altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră realizează lucrările de depistare şi prognoză a atacurilor bolilor şi dăunătorilor în conformitate cu normele tehnice privind protecţia pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor.

(3) Instituţia publică pentru cercetări şi amenajări silvice desfăşoară anual lucrări privind evidenţa statistică şi prognoza răspândirii bolilor şi dăunătorilor pădurii şi propune măsuri de prevenire a răspândirii şi de combatere a acestora.

(4) Lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor pădurii, indiferent de tipul de proprietate, se realizează în mod unitar sub coordonarea instituţiei publice pentru cercetări şi amenajări silvice, cu înştiinţarea prealabilă a autorităţii administrative centrale responsabile de implementarea politicii statului în domeniul fitosanitar şi al protecţiei plantelor.

Articolul 52. Conservarea şi ameliorarea biodiversităţii pădurilor

(1) Conservarea şi ameliorarea biodiversităţii pădurilor se realizează prin:

a) adoptarea de măsuri specifice silviculturii apropiate de natură;

b) adoptarea de măsuri pentru crearea şi/sau menţinerea peisajului forestier mozaicat;

c) asigurarea conectivităţii ecologice, inclusiv prin coridoare ecologice;

d) menţinerea lemnului mort pe picior şi pe sol în limite ecologice necesare;

e) menţinerea şi protejarea arborilor-habitat;

f) constituirea de insule de îmbătrânire ca arborete sau părţi de arborete;

g) menţinerea unui procent cât mai ridicat de păduri regenerate natural din sămânţă;

h) menţinerea sau, după caz, crearea unor perdele de vegetaţie forestieră în lungul cursurilor de apă;

i) menţinerea unui nivel ridicat de diversitate a speciilor de floră şi faună sălbatică.

(2) Măsurile cu caracter obligatoriu necesare pentru conservarea biodiversităţii se stabilesc prin norme tehnice aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale. Măsurile cu caracter voluntar se stabilesc în ghiduri de bune practici.

(3) Realizarea obiectivelor de gospodărire a pădurilor şi de conservare a biodiversităţii şi funcţiilor acestora se monitorizează cu ajutorul unor indicatori de stare fundamentaţi ştiinţific şi reglementaţi prin normele tehnice din silvicultură.

(4) Conservarea şi ameliorarea biodiversităţii pădurilor se realizează în concordanţă cu obiectivele de conservare, în mod unitar la nivel naţional, în baza măsurilor de gestionare aprobate prin normele tehnice.

(5) Obiectivele de conservare pentru pădurile situate în arii naturale protejate se stabilesc având ca prioritate menţinerea sau restabilirea stării de conservare favorabilă a habitatelor naturale. Amenajamentul silvic al acestor păduri este instrument de planificare pentru atingerea obiectivelor ariilor naturale protejate de stat, ale reţelelor ecologice şi reţelei Emerald.

(6) În procesul de amenajare a pădurilor situate în ariile naturale protejate de stat, în reţelele ecologice şi reţeaua Emerald, prevederile planurilor de management sau, după caz, setul de măsuri minime de conservare a ariilor naturale protejate cu care acestea se suprapun sunt prioritare în raport cu prevederile normelor tehnice.

Capitolul IX

PAZA FONDULUI FORESTIER ŞI A ALTOR TERENURI

ACOPERITE CU VEGETAŢIE FORESTIERĂ

Articolul 53. Prevenirea şi stingerea incendiilor în fondul forestier şi pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Persoanele fizice şi juridice a căror activitate se desfăşoară în cadrul fondului forestier şi pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, precum şi pe teritoriile aferente, sunt obligate să respecte regulile de prevenire şi stingere a incendiilor de pădure.

(2) Regulile de prevenire şi stingere a incendiilor în cadrul fondului forestier şi pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se aprobă de Guvern.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale, subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne sunt obligate să sprijine administratorii/gestionarii de terenuri în acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor din pădurile fondului forestier şi pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră.

(4) Persoanele fizice aflate în zonele în care s-au produs incendii de pădure sunt obligate să anunţe imediat serviciile specializate şi/sau autorităţile statului despre apariţia lor şi să părăsească zona de pericol.

Articolul 54. Personalul silvic

(1) Personalul silvic îl constituie persoanele cu pregătire de specialitate silvică.

(2) Personalul silvic asigură paza şi gestiunea fondurilor forestier şi cinegetic.

(3) Activităţile de amenajare, proiectare, folosire, regenerare, protecţie şi pază a pădurilor, precum şi de gospodărire cinegetică se organizează şi se efectuează nemijlocit de către:

a) personalul silvic din cadrul instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică;

b) personalul silvic din cadrul instituţiilor publice pentru cercetări şi amenajări silvice;

c) personalul silvic din cadrul ariilor naturale protejate de stat;

d) personalul silvic al altor administratori/gestionari de terenuri din fondul forestier.

(4) Activitatea personalului silvic este reglementată de Guvern.

Articolul 55. Sarcinile personalului silvic. Drepturile şi responsabilităţile personalului silvic

(1) Sarcinile personalului silvic sunt următoarele:

a) prevenirea, depistarea şi suprimarea încălcării legislaţiei silvice şi cinegetice;

b) organizarea şi efectuarea nemijlocită a pazei fondurilor forestier şi cinegetic;

c) intentarea acţiunilor în justiţie pentru repararea prejudiciului cauzat fondurilor forestier şi cinegetic;

d) folosirea raţională a resurselor silvice şi cinegetice.

(2) Personalul silvic are dreptul:

a) să efectueze revizii şi controlul intern asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic;

b) să sesizeze autorităţile competente sau organul de urmărire penală în privinţa contravenţiilor/infracţiunilor stabilite în cadrul activităţii desfăşurate;

c) să perceapă plata pentru păstrarea şi depozitarea temporară, pentru paza provizorie a produselor silvice (lemnoase/nelemnoase) şi cinegetice obţinute ilegal, a uneltelor reţinute cu care s-a comis încălcarea şi/sau a celor sechestrate de către organele de control abilitate;

d) să poarte şi să folosească arma din dotare (arme de apărare şi pază, arme utilitare, arme de vânătoare) şi muniţii aferente, precum şi mijloace speciale.

(3) Personalul silvic:

a) este obligat să aibă pregătirea profesională minimă, atestată prin acte de absolvire recunoscute în Republica Moldova şi care corespund cerinţelor de calificare stabilite, după cum urmează: pentru pădurari şi pădurari de vânătoare – şcoala profesională de profil silvic, pentru tehnicieni şi maiştri – colegiul de profil silvic, pentru ingineri – instituţiile de învăţământ superior de profil silvic, studii superioare de licenţă;

b) este supus asigurării de stat obligatorii;

c) este asigurat în mod gratuit cu echipament de serviciu;

d) în exerciţiul funcţiunii poartă uniformă de serviciu de model stabilit, care se atribuie gratuit;

e) este asigurat cu norma de foc, al cărei cost este stabilit prin convenţiile colective, cu loturi auxiliare de serviciu, cu fâneţe şi păşuni (inclusiv veteranii, pensionarii şi văduvele foştilor angajaţi);

f) are alte drepturi şi înlesniri.

(4) Personalului silvic i se eliberează dispozitive speciale de marcat pentru exercitarea funcţiilor de evidenţă şi verificare, precum şi pentru marcarea arborilor destinaţi extragerii în conformitate cu art.35 alin.(7).

(5) Sarcinile, obligaţiile şi drepturile personalului silvic de stat se extind şi asupra personalului silvic al altor administratori/gestionari de terenuri din fondul forestier.

Capitolul X

CERCETAREA, DEZVOLTAREA TEHNOLOGICĂ ŞI TRANSFERUL

TEHNOLOGIC ÎN DOMENIUL FORESTIER

Articolul 56. Lucrări de cercetare şi dezvoltare în domeniul forestier

(1) Activitatea de cercetare, dezvoltare tehnologică şi transfer tehnologic în domeniul forestier şi cel cinegetic constituie prioritatea ramurii, susţinută de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, fiind organizată şi coordonată în modul stabilit.

(2) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale susţine prin programe activitatea de cercetare, dezvoltare tehnologică şi transfer tehnologic în domeniul forestier şi cel cinegetic şi urmăreşte folosirea eficientă a rezultatelor obţinute, în vederea fundamentării tehnico-ştiinţifice a măsurilor de gestionare a pădurilor.

(3) Cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi transferul tehnologic în domeniul forestier şi cel cinegetic se realizează prin instituţiile de cercetare, dezvoltare de ramură, precum şi prin alte persoane juridice de drept public şi privat care au ca obiect de activitate cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi transferul tehnologic în domeniu.

(4) Instituţiile de cercetare, dezvoltare tehnologică de ramură gestionează prin baze experimentale fondul forestier proprietate a statului deţinut, în care se efectuează cercetări în vederea generalizării rezultatelor în practica silvică şi cea cinegetică.

Articolul 57. Educaţie

(1) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru educaţie şi cercetare, cu consultarea autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, include în conţinutul curriculei de la formele de învăţământ obligatoriu tematici cu privire la păduri, conservarea acestora, rezilienţa climatică a pădurilor, utilizarea produselor pădurii şi a serviciilor ecosistemice, precum şi cu privire la rolul şi importanţa pădurilor în cadrul biosferei şi în viaţa omenirii, în general. Aceste tematici urmează să fie tratate diferenţiat şi progresiv, în funcţie de forma de învăţământ.

(2) Statul promovează şi susţine gestionarea durabilă a terenurilor din fondul forestier prin asigurarea transferului de cunoştinţe specifice de natură tehnică, juridică, economică, socială şi de mediu.

(3) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale şi instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică încheie parteneriate cu furnizori de servicii din educaţie şi cercetare pentru implementarea unor programe de stimulare a perfecţionării profesionale continue pentru personalul silvic.

Capitolul XI

AMENAJAREA FONDURILOR FORESTIER ŞI CINEGETIC.

INVENTARUL FORESTIER NAŢIONAL. EVIDENŢA DE STAT A

FONDULUI FORESTIER ŞI CADASTRUL FORESTIER

DE STAT. MONITORINGUL FORESTIER

Articolul 58. Amenajamentul silvic

(1) Modul şi scopurile de gospodărire a fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice, precum şi cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor.

(2) Amenajamentul silvic constituie instrumentul de baza al regimului silvic şi este obligatoriu pentru tot fondul forestier, indiferent de tipul de proprietate.

(3) Amenajamentul silvic constituie baza cadastrului de specialitate şi a emiterii titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate a statului.

(4) Amenajamentul silvic include un sistem de măsuri pentru asigurarea managementului forestier durabil al terenurilor din fondul forestier şi a realizării folosinţelor silvice, pentru regenerarea eficientă, paza şi protecţia pădurilor, promovarea unei politici tehnico-ştiinţifice unice, bazată pe concepţia de dezvoltare durabilă a pădurilor şi silviculturii.

Articolul 59. Conţinutul lucrărilor de amenajare silvică

Lucrările de amenajare silvică includ:

a) delimitarea hotarelor şi organizarea internă a teritoriilor persoanelor juridice, în a căror gestiune se află terenuri din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră;

b) executarea de lucrări topografico-geodezice şi de cartografiere specială a pădurilor;

c) inventarierea fondului forestier şi altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră prin determinarea compoziţiei şi vârstei arboretelor, a stării lor, a caracteristicilor calitative şi cantitative ale resurselor silvice;

d) identificarea terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, care necesită efectuarea lucrărilor de îngrijire şi conducere, de igienă, de reconstrucţie, a tratamentelor, a măsurilor de regenerare, împădurire, ameliorare, pază şi protecţie a pădurilor şi a altor măsuri, precum şi determinarea ordinii şi a modalităţilor de executare a acestora;

e) argumentarea divizării pădurilor pe grupe, subgrupe şi categorii funcţionale, prezentarea de propuneri privind schimbarea grupelor, subgrupelor sau a categoriilor funcţionale ale pădurilor;

f) determinarea posibilităţii de recoltare a masei lemnoase prin tăieri de produse principale rezultate din tăieri de regenerare, de reconstrucţie şi de conservare, de îngrijire şi conducere, de igienă, precum şi a altor tipuri de folosinţe silvice;

g) stabilirea volumului de măsuri destinate regenerării pădurilor, protecţiei pădurilor împotriva incendiilor, bolilor şi dăunătorilor, precum şi a volumelor altor măsuri silvice;

h) cercetări şi explorări biologice ale pădurilor;

i) controlul asupra executării proiectelor elaborate în cadrul amenajamentului silvic, precum şi asupra altor măsuri de amenajare a pădurilor.

Articolul 60. Modul de amenajare a pădurilor

(1) Amenajarea pădurilor se efectuează conform unui sistem unic, nu mai rar decât o dată la 10 ani.

(2) Amenajamentele silvice se elaborează de către persoane juridice specializate şi calificate şi se supun evaluării strategice de mediu conform actelor normative din domeniu.

(3) Avizarea tehnică a amenajamentelor silvice se efectuează de către Comisia de avizare pentru silvicultură şi cinegetică. Regulamentul de constituire şi funcţionare a acestei comisii se aprobă de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

(4) Amenajamentele silvice se elaborează în concordanţă cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate în modul stabilit.

(5) Amenajamentul silvic se elaborează pe unităţi de producţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare.

(6) Întocmirea de amenajamente silvice este obligatorie pentru proprietăţile de fond forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră mai mari de 10 ha.

(7) Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani. Pe perioada de valabilitate a unui amenajament silvic este interzisă elaborarea altui amenajament silvic pentru pădurea respectivă sau pentru o parte din aceasta, cu excepţia cazurilor prevăzute în normele tehnice.

(8) Verificarea modului de aplicare a prevederilor amenajamentelor silvice este obligatorie cel puţin o dată la jumătatea perioadei de valabilitate a acestora, conform metodologiei aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

(9) În situaţia în care amenajamentul silvic include mai multe proprietăţi, la solicitarea proprietarilor, instituţia specializată de amenajament silvic eliberează un extras de amenajament, cu informaţiile corespunzătoare fiecărei proprietăţi.

(10) În baza amenajamentului silvic se apreciază în ansamblu folosirea terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, precum şi folosinţele silvice pe perioada anterioară, şi se elaborează regulile de bază cu privire la organizarea administrării gospodăriei silvice pe perioada următoare.

(11) Amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate a statului sunt aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

(12) Amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă prin deciziile consiliilor locale.

(13) Amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate privată se aprobă de proprietarii acestuia.

(14) Amenajamentele silvice aprobate sunt puse în aplicare şi sunt obligatorii pentru implementare în strictă corespundere cu regimul silvic.

Articolul 61. Inventarul forestier naţional

(1) Inventarul forestier naţional este un instrument de evaluare a resurselor forestiere naţionale, aliniat la standardele europene, în scopul obţinerii de informaţii actualizate despre starea şi evoluţia vegetaţiei forestiere de pe întreg teritoriul ţării.

(2) Inventarul forestier naţional este efectuat continuu şi se actualizează periodic de către entitatea silvică specializată. Acesta include date de teren (despre arbori, arborete, soluri forestiere etc.), fotogrammetrie digitală, analize de laborator şi prelucrarea statistică a datelor.

(3) Sarcinile principale ale inventarului forestier naţional sunt:

a) desfăşurarea la nivel naţional a activităţilor de colectare, gestionare şi analiză a informaţiilor privind resursele forestiere;

b) publicarea rezultatelor analizelor privind resursele forestiere;

c) întocmirea studiilor/scenariilor privind dezvoltarea sectorului forestier, care sunt utilizate în procesele de elaborare a politicii forestiere şi de cooperare intersectorială;

d) furnizarea de date pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, conform angajamentelor internaţionale asumate de ţară;

e) furnizarea de date indispensabile raportărilor naţionale pentru Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, pentru Convenţia privind diversitatea biologică şi pentru alte structuri silvice ale organizaţiilor internaţionale.

(4) Metodologia de inventariere statistică a resurselor forestiere, indiferent de tipul de proprietate, pe baza căreia se realizează inventarul forestier naţional se aprobă de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Articolul 62. Amenajarea fondului cinegetic şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Amenajarea fondurilor cinegetice se efectuează conform unui sistem unic, nu mai rar decât o dată la 10 ani, din contul mijloacelor bugetului de stat.

(2) Amenajamentul cinegetic se elaborează pentru fiecare fond cinegetic, cu respectarea normelor tehnice de amenajare, şi se supune evaluării strategice de mediu conform actelor normative din domeniu.

(3) Amenajarea fondurilor cinegetice include următoarele măsuri care asigură folosirea raţională a resurselor cinegetice şi sporirea eficacităţii gestionării lor:

a) stabilirea hotarelor fondurilor cinegetice (inclusiv marcarea cu borne de hotar);

b) evaluarea productivităţii (bonităţii) fondurilor cinegetice pentru principalele specii cinegetice;

c) stabilirea efectivelor reale, a efectivelor optime şi a modului de calculare a cotelor de recoltare;

d) dotarea fondurilor cinegetice cu construcţii şi instalaţii cinegetice;

e) stabilirea regimului optim de protecţie şi folosire raţională a resurselor cinegetice;

f) stabilirea măsurilor de protecţie şi îngrijire a vânatului;

g) stabilirea măsurilor de combatere a incendiilor şi epizootiilor la vânat;

h) planuri de cultură cinegetică.

(4) Amenajarea fondurilor cinegetice se efectuează de gestionarii acestora.

(5) Amenajamentele cinegetice se supun avizării şi aprobării de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

(6) Amenajamentele cinegetice aprobate se pun în aplicare şi sunt obligatorii pentru implementare.

(7) Modul de amenajare a fondului cinegetic, inclusiv a pădurilor şi a altor tipuri de vegetaţie forestieră, se stabileşte în conformitate cu legislaţia în domeniul vânătorii şi gospodăririi cinegetice şi cu alte acte normative conexe.

Articolul 63. Evidenţa fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Ţinerea evidenţei fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră are drept scop organizarea folosirii raţionale a fondului forestier, a regenerării, pazei şi protecţiei eficiente a pădurilor, exercitarea controlului sistematic al schimbărilor calitative şi cantitative ale pădurilor, asigurarea autorităţilor administraţiei publice locale, a persoanelor fizice şi juridice cu informaţii despre fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră.

(2) Evidenţa fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se efectuează de către deţinătorii acestor terenuri pe baza amenajamentelor silvice, inventarierilor şi a cercetărilor fondului forestier, conform unui sistem unic.

(3) Evidenţa terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră este una obligatorie şi se efectuează anual. Persoanele fizice şi juridice care au în proprietate terenuri din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră sunt obligate să prezinte autorităţii pentru relaţii funciare, monitoring funciar şi cadastru, instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică, precum şi instituţiei responsabile de statistică informaţia necesară pentru ţinerea evidenţei în modul stabilit de Guvern.

Articolul 64. Sistemul informaţional de evidenţă a lemnului

(1) Sistemul informaţional de evidenţă a lemnului (SIEL) reprezintă totalitatea de resurse şi tehnologii informaţionale interdependente, de metode şi de personal, destinat păstrării, prelucrării şi furnizării de informaţii referitoare la procesele de trasabilitate a masei lemnoase, la provenienţa, circulaţia şi comercializarea masei lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a masei lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrare, precum şi la provenienţa şi circulaţia produselor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului.

(2) Normele privind procedurile de evidenţă şi trasabilitate a masei lemnoase, provenienţa, circulaţia şi comercializarea masei lemnoase, regimul spaţiilor de depozitare a masei lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrare, precum şi cele privind provenienţa şi circulaţia produselor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului, conceptul Sistemului informaţional de evidenţă a lemnului şi regulamentul resursei informaţionale formate de acesta se aprobă de Guvern.

Articolul 65. Cadastrul forestier de stat

(1) Cadastrul forestier de stat reprezintă o resursă informaţională referitoare la regimul juridic al fondului forestier şi al altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, la clasificarea pădurilor pe grupe, subgrupe şi categorii funcţionale, aprecierea lor sub raport economic, la altă informaţie necesară pentru gospodărirea fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, evaluarea rezultatelor activităţii economice în fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră.

(2) Cadastrul forestier de stat se bazează pe:

a) amenajamentul silvic;

b) evidenţa fondului forestier;

c) inventarul forestier naţional;

d) estimarea valorică a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, după caz.

Articolul 66. Monitoringul forestier

(1) Monitoringul forestier reprezintă un sistem de observaţii şi prognozări pentru relevarea schimbărilor stării pădurilor, descoperirea şi prevenirea proceselor şi a tendinţelor negative din păduri.

(2) Modul de efectuare a monitoringului forestier se stabileşte de autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, schimbări climatice şi gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Capitolul XII

ASIGURAREA INTEGRITĂŢII ŞI DEZVOLTĂRII

FONDULUI FORESTIER ŞI A ALTOR TERENURI

ACOPERITE CU VEGETAŢIE FORESTIERĂ

Articolul 67. Interdicţia reducerii suprafeţelor fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate publică

(1) Reducerea şi fragmentarea suprafeţelor fondului forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate publică se interzic.

(2) În cazuri excepţionale, pentru prevenirea sau lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale sau tehnogene, precum şi pentru soluţionarea problemelor ce vizează securitatea statului şi construcţia reţelelor edilitare, retragerea definitivă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră cu sau fără tăieri rase se aprobă de Guvern.

Articolul 68. Compensarea terenurilor retrase din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Retragerea definitivă a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră se efectuează pe baza compensării pierderilor valorii economice şi de mediu a vegetaţiei forestiere, a habitatelor pierdute, a altor servicii ecosistemice ale terenurilor utilizate, cu alte suprafeţe de terenuri utile pentru împădurire şi cel puţin echivalente ca suprafaţă.

(2) În cazul în care din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră sunt retrase terenuri acoperite cu pădure, valorificarea masei lemnoase de pe terenurile înstrăinate se face de către proprietar, iar beneficiarul este obligat să repare prejudiciul adus factorilor de mediu, în conformitate cu reglementările în domeniul protecţiei mediului.

(3) În cazul când terenurile care au fost excluse din circuitul silvic pentru necesităţi publice îşi pierd utilităţile respective, acestea sunt restituite fondului forestier.

Articolul 69. Nulitatea actelor juridice care au ca obiect terenurile din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră

(1) Includerea valorii terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate publică în calitate de cotă-parte în capitalul statutar al gestionarilor, grevarea în orice mod a acestor terenuri, alte acţiuni care pot avea drept consecinţă schimbarea regimului juridic al terenurilor din fondul forestier şi al altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate publică se interzic.

(2) Actele prin care are loc schimbarea regimului juridic al terenurilor din fondul forestier şi al altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se constată nule din oficiu de instanţa de judecată.

Capitolul XIII

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI SILVICE

Articolul 70. Încălcări ale legislaţiei silvice

(1) Constituie încălcări ale legislaţiei silvice:

a) tăierea ilicită şi/sau vătămarea arborilor şi arbuştilor până la gradul de încetare a creşterii;

b) vătămarea arborilor şi/sau arbuştilor care nu întrerupe starea de creştere;

c) distrugerea şi/sau vătămarea culturilor silvice, a arboretelor tinere provenite prin regenerări naturale, a seminţişului natural şi preexistent de pe suprafeţele de teren destinate împăduririi şi reîmpăduririi;

d) distrugerea şi/sau vătămarea puieţilor şi butaşilor din pepiniere şi plantaţii silvice;

e) cositul şi recoltarea neautorizată a ierbii şi/sau păşunatul ilicit pe terenurile din fondul forestier, pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră;

f) distrugerea şi/sau deteriorarea fâneţelor şi a păşunilor pe terenurile din fondul forestier, pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră;

g) decopertarea şi/sau distrugerea neautorizată a litierei, păturii vii şi a stratului de sol fertil în fondul forestier, pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră;

h) încălcarea şi/sau neglijarea regimului silvic de gospodărire a pădurilor de către beneficiarii silvici;

i) folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier, a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră pentru defrişare şi/sau executare a lucrărilor de construcţie, pentru dobândirea de resurse naturale, în alte scopuri;

j) recoltarea neautorizată şi/sau în afara termenului autorizat, distrugerea (nimicirea) a obiectelor regnului vegetal şi/sau animal, inclusiv a celor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi în anexele la tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

k) distrugerea şi/sau deteriorarea muşuroaielor de furnici pe terenurile din fondul forestier, pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră;

l) poluarea fondului forestier, a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră cu deşeuri, inclusiv periculoase, cu substanţe chimice sau substanţe nocive de altă natură;

m) distrugerea şi/sau deteriorarea semnelor de restricţie, a indicatoarelor de amenajament silvic, a bornelor silvice şi stâlpilor de hotar, a obiectelor de agitaţie şi informaţie vizuală, a îngrădirilor de interdicţie şi a construcţiilor de agrement;

n) distrugerea şi/sau deteriorarea sistemelor de drenaj, a drumurilor şi instalaţiilor inginereşti de pe terenurile din fondul forestier, de pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră;

o) amplasarea neautorizată a stupilor şi/sau a prisăcilor pe terenurile din fondul forestier, pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, inclusiv nerespectarea prescripţiilor din biletul silvic în cazul amplasării acestora;

p) circulaţia şi/sau parcarea autovehiculelor, a altor mijloace de transport în locurile interzise de pe terenurile fondului forestier, de pe alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră amplasate în afara drumurilor publice;

q) nimicirea şi/sau vătămarea pădurilor ca rezultat al incendierii sau folosirii neglijente a focului;

r) încălcarea regulilor de apărare împotriva incendiilor şi/sau a regulilor sanitare în pădure;

s) încălcarea termenelor de restituire a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră şi/sau neonorarea obligaţiunilor de aducere a terenurilor în stare utilă de folosire;

t) încălcarea normelor privind evidenţa şi/sau trasabilitatea masei lemnoase, provenienţa, circulaţia şi comercializarea masei lemnoase, privind regimul spaţiilor de depozitare a masei lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrare, precum şi a celor privind provenienţa şi circulaţia produselor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului;

u) transportul şi/sau primirea, depozitarea, prelucrarea, comercializarea produselor lemnoase fără acte de provenienţă legală;

v) încălcarea de către beneficiarii silvici a Regulilor de eliberare a lemnului pe picior în fondul forestier;

w) încălcarea modului şi a termenelor de împădurire a parchetelor exploatate şi a terenurilor neîmpădurite din fondul forestier, precum şi a parchetelor exploatate de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia;

x) încălcarea cerinţelor faţă de proiectarea, amplasarea, construirea, recepţia şi exploatarea obiectelor care pot afecta pădurile.

(2) Modul şi tarifele de calcul al cuantumurilor despăgubirilor prejudiciului cauzat pentru încălcări ale legislaţiei silvice stabilite la alin.(1) se aprobă de Guvern.

(3) Sumele despăgubirilor prejudiciului cauzat prin încălcarea legislaţiei silvice se achită:

a) la bugetul de stat – pentru terenurile din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a statului;

b) la bugetul local – pentru terenurile din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale;

c) deţinătorului – pentru terenurile din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate privată.

Articolul 71. Restituirea producţiei lemnoase, a altor produse ale pădurii dobândite ilicit

Producţia lemnoasă, alte produse ale pădurii dobândite ilicit urmează a fi restituite întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei respective care administrează gospodăria silvică sau proprietarului. Dacă restituirea producţiei silvice dobândite ilicit este imposibilă, se încasează contravaloarea ei, în ordinea stabilită.

Articolul 72. Compensarea pierderilor producţiei silvice

(1) Pierderile producţiei silvice, cauzate de retragerea terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a statului pentru folosirea lor în alte scopuri decât cele silvice, de limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră proprietate a statului şi de înrăutăţirea stării calitative a pădurilor, ca rezultat al activităţii persoanelor fizice şi juridice, urmează a fi compensate. Compensarea acestor pierderi se efectuează concomitent cu repararea prejudiciilor.

(2) Pierderile se recuperează de către persoanele fizice şi juridice cărora li se repartizează terenuri din fondul forestier şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, precum şi de către persoanele fizice şi juridice care, în jurul obiectelor lor, au stabilite zone de protecţie, sanitare şi de pază, fapt care conduce la retragerea terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră din ciclul de producţie silvică.

(3) În cazul încălcării termenelor de restituire a terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, date în folosinţă temporară persoanelor fizice şi juridice, acestea le compensează proprietarilor şi administratorilor de terenuri din fondul forestier şi de alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră pierderile producţiei silvice şi venitul ratat pe perioada folosirii terenurilor din fondul forestier şi a altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, cu depăşirea termenelor stabilite.

(4) Pierderile producţiei silvice se recuperează integral, conform normativelor aprobate de Guvern.

Articolul 73. Litigiile silvice

(1) Litigiile intervenite între gestionarii de terenuri din fondul forestier, de alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră şi autorităţile publice se soluţionează în condiţiile Codului administrativ.

(2) Litigiile patrimoniale privind raporturile silvice se soluţionează pe cale judiciară.

Capitolul XIV

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 74. Intrarea în vigoare a prezentului cod

(1) Prezentul cod intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) La data publicării prezentului cod în Monitorul Oficial al Republicii Moldova se abrogă articolele 5, 7 şi 8 din Legea nr.1041/2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.141–143, art.1015).

(3) La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

a) Codul silvic nr.887/1996 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.4–5, art.36);

b) Legea nr.1041/2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.141–143, art.1015).

Articolul 75. Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului cod

Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod, va modifica actele sale normative în conformitate cu prezentul cod şi va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acestuia.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.69. Chişinău, 28 martie 2024.