Hotărâre nr. 768 din 21.10.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de dezvoltare a apiculturii

în Republica Moldova pentru anii 2021-2025 şi a Planului de acţiuni

pentru anii 2021-2022 privind implementarea acestuia

nr. 768  din  21.10.2020

 (în vigoare 13.12.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 293-303 art. 933 din 13.11.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Programul naţional de dezvoltare a apiculturii în Republica Moldova pentru anii 2021-2025, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni pentru anii 2021-2022 privind implementarea Programului naţional de dezvoltare a apiculturii pentru anii 2021-2025, conform anexei nr.2.

2. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi instituţiile publice, în colaborare cu asociaţiile de profil, vor asigura, în limitele competenţelor atribuite, realizarea prezentei hotărâri şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional menţionat.

3. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de dezvoltare a apiculturii pentru anii 2021-2025 se va efectua de către autorităţile responsabile din contul şi în limitele mijloacelor bugetului de stat şi din alte surse financiare, conform legislaţiei.

4. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului va prezenta Guvernului, anual, până la data de 15 februarie, raportul de realizare a Planului de acţiuni.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.768/2020

PROGRAM NAŢIONAL

de dezvoltare a apiculturii în Republica Moldova

pentru anii 2021-2025

Capitolul I

IDENTIFICAREA PROBLEMEI

Secţiunea 1

Cadrul legal

1. În anul 2006 a fost făcut primul şi cel mai important pas pentru dezvoltarea sectorului apicol prin adoptarea de către Parlament a Legii apiculturii nr.70/2006, care a avut şi are un impact pozitiv asupra evoluţiei apiculturii în ţara noastră. Implementarea prevederilor legii menţionate a contribuit, în primul rând, la ameliorarea relaţiilor apicultorilor cu autorităţile publice locale, cu cele din silvicultură, protecţia mediului, autorităţile de supraveghere şi control în domeniile sanitar-veterinar şi zootehnic, direcţiile raionale agricultură şi alimentaţie, ceea ce a creat condiţii sociale favorabile pentru activitatea apicolă.

2. Ulterior, în scopul implementării prevederilor Legii apiculturii nr.70/2006, au fost întreprinse un şir de măsuri, precum:

1) adoptarea Programului naţional de dezvoltare a apiculturii pentru perioada 2006-2015, aprobat prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare nr.152/2006;

2) fondarea, în cadrul Instituţiei Publice "Centrul Republican de Diagnostic Veterinar", a unui laborator modern, dotat cu utilaj performant din import, în sumă de peste 2,0 mil. de euro, care efectuează testări de laborator ce permit certificarea produselor apicole conform cerinţelor Uniunii Europene. Acesta a deschis posibilităţile de export în UE al mierii de albine moldoveneşti;

3) elaborarea şi aprobarea Reglementării tehnice "Miere naturală", ajustată la normele UE, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.661/2007;

4) instituirea Consiliului pe filiera de produs "Miere de albine, alte produse apicole şi produse procesate", conform Legii nr.257/2006 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole şi agroalimentare;

5) elaborarea şi aprobarea Hotărârii Guvernului nr.306/2011 pentru aprobarea Normei zootehnice privind bonitarea familiilor de albine, creşterea şi certificarea materialului genitor apicol;

6) aprobarea şi editarea paşaportului stupinei şi a certificatului de rasă al mătcii de albine, desfăşurând, până în anul 2010, prin intermediul Asociaţiei Naţionale a Apicultorilor din Republica Moldova, iar ulterior prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, campania de paşaportizare a stupinelor, până în prezent fiind paşaportizate peste 7800 de stupine.

Secţiunea a 2-a

Efectivul de familii de albine, producţia şi productivitatea

3. Pe parcursul a nouă ani (2011-2019) producerea mierii în Republica Moldova a fost în creştere, cu mici fluctuaţii, înregistrând valori de la 2,8 la 5,7 mii de tone pe an (tabelul 1), conform datelor oficiale. Cota producerii mierii în producerea agricolă totală în Republica Moldova a atins valoarea de 0,5% în 2016.

Tabelul 1

Producţia de miere

4. Costul pentru producerea unui kilogram de miere în Republica Moldova depinde în mare măsură de cantitatea de miere obţinută, care este strâns legată de condiţiile climaterice, şi, de obicei, se situează în limita 1,65 – 1,80 dolari SUA în cazul unui an "normal". Potrivit unui studiu elaborat de Organizaţia de Atragere a Investiţiilor şi Promovare a Exportului din Moldova în anul 2012, costurile anuale de operare a unui stup sunt în jur de 58 dolari SUA.

5. Producţia anuală de miere şi alte produse apicole este în strânsă dependenţă de condiţiile meteorologice, care, în cazul când sunt nefavorabile, (ploi ciclonice, temperaturi scăzute, vânturi puternice persistente etc.), pot afecta semnificativ atât activitatea normală a albinelor lucrătoare, cât şi secreţia de nectar a florilor, ceea ce inevitabil conduce la diminuarea producţiei.

6. Productivitatea de miere-marfă a familiilor de albine se situează în jurul valorii de 24 kg/sezon, fiind în strânsă dependenţă de condiţiile climaterice anuale.

7. Conform estimărilor Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), volumul de producere în Republica Moldova ajunge la peste 4,4 mil. de dolari SUA anual şi este pe locul 54, calculat în baza mediei pentru anii 2009-2013 (tabelul 2).

Tabelul 2

Volumul mediu de producere pentru top 10 ţări

în perioada 2009-2013, mil. dol. SUA

8. Pe lângă produsul de bază – mierea, se pot recolta şi o serie de alte produse auxiliare, dar cu valoare adăugată: granule de polen, propolis, lăptişor de matcă, venin etc.

9. În prezent acestea nu sunt produse în masă şi nu există date cu privire la volumul de producere. Reprezentanţii sectorului au enunţat problema de certificare şi standardizare a producerii acestor produse auxiliare, inclusiv exportul acestora.

10. În urma măsurilor întreprinse, apicultorii au recunoscut schimbări în dezvoltarea ramurii şi au conştientizat unele oportunităţi de practicare a acestei activităţi. Ca rezultat, în ultimii 10 ani, numărul oficial al familiilor de albine în Republica Moldova, încet, dar stabil, se măreşte (tabelul 3).

Tabelul 3

Efectivul familiilor de albine înregistrate

(la sfârşitul anului)

11. La sfârşitul anului 2019, în ţară se numărau circa 182,1 mii de familii de albine, înregistrate conform actelor oficiale, aşa încât faţă de anul 2011, când efectivul era de doar 105,2 mii de familii de albine, acesta s-a majorat cu 73%.

12. Trebuie să ţinem cont că numărul oficial al familiilor de albine şi repartizarea acestora în teritoriu nu corespunde întotdeauna cu situaţia reală. Astfel, din cele relatate de apicultori în cadrul diverselor întruniri, sesiuni de informare şi alte şedinţe şi discuţii neformale, numărul de familii aflate în evidenţă oficială este rezultatul însumării numărului de familii de albine înregistrate de apicultori în paşaportul stupinei pentru întreaga perioadă de ţinere a evidenţei, cu verificări sporadice, care nu determină apicultorii să comunice cu stricteţe la începutul fiecărui sezon apicol numărul de familii cu care au ieşit din iarnă.

13. În aceste condiţii, există multe cazuri în care, deşi era înregistrat un număr anumit de familii de albine, în prezent apicultorul deţine mai puţine familii sau nu mai deţine nicio familie de albine, toate fiind pierite ca urmare a intoxicării sau în alte circumstanţe, şi există mult mai multe cazuri în care numărul real de familii este mai mare.

14. Pentru a reduce la minim discrepanţa dintre numărul real de familii de albine şi numărul înregistrat, sistemul de control de stat şi aplicarea sancţiunilor nereprezentând o abordare eficientă pentru soluţionarea problemei, este necesară încurajarea declarării voluntare a numărului de familii de albine prin construirea de beneficii pentru acest sistem de evidenţă statistică transparentă, cu oferirea unui rol semnificativ în acest proces structurilor asociative regionale şi naţionale ale apicultorilor, precum şi organelor de control ale acestora, fără a exclude participarea şi monitorizarea acestui proces de către organele publice competente.

15. Peste 99% din sectorul apicol din ţară este în proprietate privată, iar mărimea medie a unei stupine este de circa 27 de stupi. Producătorii cei mai mari deţin peste 400 de stupi, deşi numărul acestor producători este redus. Producerea medie locală de miere este de circa 27 kg pentru un stup pe an.

16. Tipurile principale de miere locală sunt mierea de salcâm, tei, floarea-soarelui, hrişcă, rapiţă şi amestec de flori (polifloră). Alte subproduse ale industriei, cum ar fi polenul şi propolisul, sunt utilizate de obicei de apicultori pentru necesităţile proprii. Ceara este de obicei schimbată pentru faguri noi.

17. În perioada rece a anului, familiile de albine sunt întreţinute în stupinele staţionare, care de fapt pot fi utilizate şi în perioada activă, însă în scopul obţinerii unor volume mai mari de producţie, apicultorii din ţară practică stupăritul pastoral. Aceştia exploatează cu succes culturile agricole (floarea-soarelui, rapiţa), culturile furajere, pomii fructiferi, dar şi flora spontană. Totodată, apicultorii întâmpină dificultăţi, deoarece baza meliferă este amplasată neuniform, iar acţiunile şi itinerarele în timpul stupăritului pastoral nu sunt coordonate.

18. În majoritatea lor, apicultorii utilizează stupi confecţionaţi din lemn după diferite standarde şi sub diferite cerinţe de tehnologie şi mentenanţă. Lemnul pentru confecţionarea acestora este atât de provenienţă locală, cât şi din import (Ucraina, România).

19. Există apicultori care utilizează stupi din polistiren sau poliuretan expandat. Avantajele care conving unii apicultori să folosească anume astfel de stupi constau în uşurinţa cu care sunt operaţi, dat fiind faptul că sunt mai uşori decât cei din lemn. Această categorie de stupi nu a căpătat răspândire universală la noi, chiar dacă tehnologia de utilizare a stupilor confecţionaţi din materiale sintetice există de cel puţin 30 de ani, ceea ce poate fi explicat prin tendinţa apicultorilor şi pieţelor spre creşterea calităţii mierii, eliminarea (diminuarea) impurităţilor şi tendinţa de a implementa standarde compatibile cu producerea ecologică.

20. Totodată, nu sunt aprobate cerinţe tehnice faţă de construcţia stupilor, actual existând la pct.12 din Reglementarea tehnică "Miere naturală", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.661/2007, doar o normă de trimitere inexactă la faptul că stupii trebuie să fie executaţi în conformitate cu cerinţele actelor normative şi legislative în vigoare, fără a specifica exact actele normative respective şi cerinţele tehnice exacte.

21. În consecinţă, au fost relatate practici când, deşi este utilizat lemn natural în calitate de materie primă, acesta nu este de calitate potrivită pentru construcţia stupilor, iar unele defecţiuni ale lemnului sunt remediate cu materiale şi/sau metode care afectează calitatea produselor apicole obţinute din astfel de stupi. Deseori stupii, deşi confecţionaţi din lemn natural, sunt vopsiţi sau îmbibaţi cu substanţe care pot afecta calitatea mierii.

22. Ceara folosită pentru confecţionarea de faguri artificiali este de origine locală. Calitatea este garantată în măsura în care producătorii garantează calitatea cerii materie primă care se oferă în schimb. În condiţiile în care pentru construcţia stupilor nu există standarde de calitate, calitatea cerii produse în stupi, executaţi din materiale şi cu metode neverificate, nu poate fi garantată şi, implicit, orice alte produse apicole care au fost în contact cu această ceară riscă să conţină impurităţi peste pragul admis.

23. La momentul actual nimeni nu face analiza substanţelor străine conţinute în ceara predată pentru prelucrare. Urmele de substanţe interzise migrează din ceară în miere şi sunt depistate de cumpărătorii din pieţele de export.

Secţiunea a 3-a

Selecţia şi reproducerea

24. O altă particularitate specifică pentru apicultura autohtonă este activitatea de selecţie şi reproducţie a familiilor de albine. Ameliorarea lor genetică are loc prin reproducerea, selectarea şi exploatarea reginelor cu potenţial genetic performant. Practica actuală presupune că fiecare apicultor îşi produce propriile regine pe cale naturală. În acelaşi timp, datorită mai multor factori, caracterele şi parametrii reginelor scad, ceea ce duce la diminuarea performanţelor generale ale familiilor şi, în consecinţă, la reducerea rezultatelor finale.

25. În general, regina productivă trebuie înlocuită o dată la 2-3 ani, ceea ce ar însemna că anual este necesar de înlocuit circa 40 mii de regine. La acest număr s-ar mai putea adăuga şi circa 20 mii de regine, care ar putea fi exportate cu succes. Ca rezultat, anual în ţară ar fi necesar să se producă peste 60 mii de regine.

26. În prezent sunt atestate în categoria de stupină de prăsilă doar 10 gospodării apicole, din care trei atestate recent, care în ultimii 5 ani au acoperit cererea de regine de prăsilă în medie în volum de circa 3,0% din totalul necesar (tabelul 4).

27. Încercările anterioare de a stabili un program de menţinere a rasei carpatine nu au dus la un sistem ordonat de utilizare a materialului de prăsilă înalt productiv. În prezent apicultorii importă regine din Germania, Serbia şi Ucraina la preţuri ce depăşesc o sută de euro, deşi reginele autohtone sunt de o calitate asemănătoare, însă la preţuri rezonabile.

28. Reginele produse în afara stupinelor de prăsilă nu deţin un set recunoscut de caractere utile din punct de vedere economic, ci sunt folosite doar ca material de înlocuire de urgenţă de către apicultori.

29. Totodată, se constată ineficienţa sistemului de control existent în domeniul selecţiei şi reproducerii, lipsa unei surse stabile locale de material genetic pur al rasei carpatine, absenţa structurării distincte a sectorului de selecţie şi a celui de reproducere în apicultură, abordarea unificată a acestor două direcţii de dezvoltare a apiculturii fiind ineficientă.

Tabelul 4

Producerea şi comercializarea reginelor de prăsilă

Secţiunea a 4-a

Calitatea mierii

30. Mierea de origine moldovenească deţine indicatori de raport fructoză/glucoză de 1,1-1,12 şi depăşeşte parametrii mierii provenite din ţările europene şi alte ţări exportatoare de miere. Mierea moldovenească are aciditate scăzută, floră specifică, aromă originală.

31. Cu toate că mierea de origine moldovenească este cotată înalt de către cumpărătorii occidentali, inclusiv datorită naturaleţei sale, şi aceasta a devenit produs de export pe piaţa europeană, importatorii de miere moldovenească cer de la exportatorii locali rezultatele analizei la adulterare (amestec cu siropuri de zahăr) şi analizei la glyphosate.

32. Totodată, exportul recoltei de miere este distribuit între câţiva exportatori care au găsit acces la piaţa europeană sau internaţională. Mierea este ambalată în mare parte sub formă de miere de flori de vară (miere mixtă, polifloră) în recipiente de 300 kg şi vândută fără dovadă de origine sau calitate pentru un preţ mediu de la 2,30 euro la 2,80 euro pe kilogram.

33. Cea mai mare parte a exportului se duce în România, unde această miere este certificată şi comercializată mult mai scump în ţări precum Germania, Elveţia, Italia şi Franţa. Procesatorii români câştigă nu numai din diferenţa de preţ, dar primesc şi subvenţii sub formă de fonduri europene pentru această miere.

34. Mierea nu este selectată în funcţie de soi sau modul de producere (ecologică sau convenţională) şi, prin urmare, această miere valoroasă şi de înaltă calitate este adăugată în aceleaşi recipiente la acelaşi preţ cu mierea mixtă pentru vânzare sau export. Preţul scăzut la export este pus, desigur, pe umerii apicultorilor moldoveni. Preţul mediu de achiziţie al întreprinderilor de prelucrare oferit apicultorilor variază între 1,40 euro şi 1,60 euro pe kilogram (32 de lei în 2019), ceea ce reprezintă de 2,5 ori mai puţin decât preţul european.

35. Adesea acest preţ nu acoperă nici măcar cheltuielile apicultorilor şi, evident, nu este nici suficient pentru a-şi asigura un nivel minim de venit pentru trai. Din acest motiv, apicultorii nu sunt capabili să se dezvolte şi au un al doilea loc de muncă sau activitatea de apicultor devine un al doilea loc de muncă.

36. În acelaşi timp este de menţionat faptul că mierea care nu trece testele la export rămâne în ţară şi migrează pe căile comerţului spre consumatorul local, aceasta nefiind certificată şi conţinutul ei nefiind testat la substanţe toxice şi antibiotice.

Secţiunea a 5-a

Fondul melifer

37. Fondul melifer al Republicii Moldova are un potenţial enorm, fiind format din principalele culturi melifere, şi anume: culturile forestiere – salcâmul şi teiul, livezile de pomi fructiferi şi plantaţiile de floarea-soarelui, legume. Mai puţin sunt utilizate plantele perene, arbuştii meliferi ce au o productivitate înaltă la hectar.

38. Actualmente, fondul forestier naţional constituie 12,7% din teritoriul ţării, circa 374 mii ha.

39. Compoziţia pădurilor Republicii Moldova este predominată de specii de foioase (97,8%), inclusiv cvercinee – 39,6%, frăsinete – 4,6%, cărpinete – 2,6%, salcâmete – 36,1%, plopişuri – 1,6% etc., răşinoasele fiind prezentate doar în proporţie de 2,2%. Astfel, suprafaţa cu salcâm/tei este de circa 150 mii ha. La o productivitate de 1000 kg miere/ha se obţine un potenţial de circa 150 mii tone de miere din fondul forestier, dacă ar fi utilizat la 100%. Cu toate acestea, din motiv că o familie de albine colectează de pe o rază de maximum 2,5-3,0 km, accesul la fondul melifer forestier este limitat.

40. Cultura de floarea-soarelui este cultivată anual de persoane fizice şi juridice pe o suprafaţă de circa 360 mii ha. Respectiv, la o productivitate de 60 kg miere/ha se obţine un potenţial de circa 22 mii de tone de miere anual.

41. Suprafaţa cultivată de horticultori cu livezi de pomi fructiferi este de circa 135 mii ha, cu o productivitate medie de 37 kg/ha, astfel în medie se obţine un potenţial de 5 mii de tone anual.

42. Ca rezultat, potenţialul maxim al fondului melifer este de circa 180 mii de tone de miere anual, practic fiind utilizat în proporţie de 2,7%. Cu toate acestea, cea mai mare problemă este, pe de o parte, accesul la utilizarea fondului forestier, şi anume calea de acces în păduri, dat fiind faptul că albina zboară la o distanţă maximă de 3 km, şi, pe de altă parte, practicarea redusă a polenizării pastorale la plantaţiile de livezi şi floarea-soarelui în baza contractelor de prestări servicii.

43. Pentru utilizarea optimă a potenţialului melifer, se recomandă încărcături optime de familii de albine la hectar, după cum urmează:

1) salcâm: 15-30 de familii de albine/hectar;

2) tei: 10-15 familii de albine/hectar;

3) floarea-soarelui: 1-2 familii de albine/hectar;

4) pomi fructiferi: 2-3 familii de albine/hectar;

5) rapiţă, muştar: 2-3 familii de albine/hectar;

6) leguminoase perene: 4-6 familii de albine/hectar;

7) plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii de albine/hectar;

8) zmeuriş: 3-5 familii de albine/hectar.

44. Este de menţionat faptul că Agenţia "Moldsilva", autoritatea care monitorizează şi supraveghează suprafeţele forestiere şi care constituie o sursă meliferă puternică, deţine un efectiv de peste 850 de familii de albine.

Secţiunea a 6-a

Intoxicarea albinelor

45. Una dintre problemele existente în sectorul apicol este intoxicarea albinelor ca rezultat al tratării plantaţiilor agricole, viilor, livezilor etc. Intoxicarea albinelor este astăzi un fenomen inevitabil, luând în considerare tendinţa agricultorilor de a nu respecta regulamentele privind utilizarea preparatelor fitosanitare. Apicultorii se confruntă cu această problemă majoră, deşi legislaţia prevede un mecanism de preîntâmpinare a apicultorilor despre prelucrarea cu substanţe chimice a culturilor melifere şi altor culturi agricole, care în consecinţă afectează albinele.

46. Această problemă are mai multe cauze, pornind de la lipsa informaţiei şi a conştientizării agricultorilor privind efectele asupra albinelor ale tratării chimice a culturilor agricole, dezavantajele generale şi specifice ale intoxicării albinelor pentru productivitatea şi calitatea produselor agricole, pentru mediul în care activează producătorul agricol şi riscurile la care se expun agricultorii ca urmare a efectelor pe termen scurt, mediu şi lung ale intoxicării albinelor, şi terminând cu neaplicarea întocmai a mecanismului de preîntâmpinare a apicultorilor, lipsa resurselor administrative necesare pentru supraveghere, constatarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor, deficienţe în acumularea probatoriului pentru atragerea la răspundere civilă, contravenţională etc.

47. Deşi legislaţia prevede despăgubirea apicultorilor în urma pieirii albinelor, este foarte dificil de identificat sursa (agricultorul care se face vinovat), deoarece în ţară nu există un laborator care ar putea depista substanţa (preparatul) cu care s-au intoxicat albinele, prin urmare instanţa de judecată nu poate obliga agricultorul să acorde despăgubiri apicultorului.

48. În anul 2015 s-au desfăşurat seminare atât cu apicultorii, cât şi cu inspectorii Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, unde aceştia au fost instruiţi cum să acţioneze în cazurile de intoxicare a albinelor, cum să preleveze mostre de albină moartă, mostre de plante care au fost tratate şi ce acţiuni urmează să întreprindă în vederea conservării şi expedierii cât mai urgente a acestora către laborator. Toate aceste acţiuni însă sunt ineficiente atunci când laboratorul poate doar constata cauza pieirii albinelor, adică intoxicarea acestora, nu şi substanţa (preparatul) cu care s-au intoxicat, astfel apicultorii fiind în dificultate de a demonstra vinovăţia cuiva.

Secţiunea a 7-a

Mierea pe piaţa mondială

49. Volumul exporturilor mondiale de miere naturală în 2017 a fost de 682 792 de tone cu valoarea totală de 2,39 miliarde de dolari SUA. În 2011 această cifră a fost de 1,7 miliarde de dolari SUA. În perioada 2010-2014 valoarea exporturilor mondiale de miere a crescut cu peste 50%. Pe parcursul acestei perioade, liderii în ceea ce priveşte creşterea exporturilor de miere au fost: Ucraina (+ 367,1%), Vietnam (+ 150,9%), Noua Zeelandă (+ 140,4%) şi Brazilia (+ 79,2%). Exporturile de miere canadiană au scăzut cu 18,2% în termeni de valoare (tabelul 5).

Tabelul 5

Volumul exporturilor la nivel mondial

pentru top 10 ţări, mii dolari SUA

50. Potrivit COMTRADE, importurile totale de miere la nivel mondial în 2015 au fost de 648 084 de tone, în valoare de peste 2,3 miliarde de dolari SUA. Cei mai mari importatori sunt din Statele Unite ale Americii şi statele-membre ale UE. Valoarea ratei anuale de creştere a cererii la nivel mondial între 2011 şi 2015 a fost de 9%, iar creşterea anuală a cererii la cantitate în aceeaşi perioadă – de 7% (tabelul 6).

Tabelul 6

Valoarea importurilor de miere la nivel mondial

pentru top 10 ţări, mii dolari SUA

51. Principalii importatori de miere sunt Statele Unite ale Americii, Germania, Marea Britanie, Japonia şi Franţa. Cota Republicii Moldova în producţia mondială a mierii constituie 0,1%, în timp ce la nivelul comerţului mondial cota constituie 0,04% (2015), fiind în scădere comparativ cu anii precedenţi.

52. În 2010-2014, cererea mondială la miere naturală a fost ridicată în mod constant, iar preţurile au crescut cu 10-11% pe an. Cu toate acestea, începând din ianuarie 2015, preţurile de achiziţie la miere au început să scadă în medie cu 20-40%, iar la sfârşitul anului aproape la toate categoriile, inclusiv la cel mai solicitat – miere organică.

53. Printre cauzele globale ale acestui fenomen experţii indică scăderea preţului petrolului, stagnarea economică, pierderea puterii de cumpărare a populaţiei din China şi o serie de alte economii importante ale lumii, precum şi scăderea continuă a preţurilor din 2011 la produse alimentare de bază. Indicele Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO) pentru cele 5 grupe de alimente (cereale, uleiuri vegetale, produse lactate, carne şi zahăr) a fost de 229,9 în 2011, iar în decembrie 2015 – 153,4 unităţi. Prin urmare, tendinţa de scădere a preţurilor la produsele alimentare s-a reflectat şi asupra mierii.

54. Totodată, după cum este menţionat mai sus, preţul mediu de achiziţie al întreprinderilor de prelucrare din Republica Moldova oferit apicultorilor locali variază între 1,40 euro şi 1,60 euro pe kilogram, ceea ce reprezintă de 2,5 ori mai puţin decât preţul oferit pe piaţa europeană.

55. Rezultatele analizelor de laborator arată că mierea moldovenească este una de calitate înaltă şi, în majoritatea cazurilor, este mai bună decât mierea elveţiană şi austriacă. O parte esenţială din mierea locală satisface parametrii pentru produsul organic. Astfel, mierea moldovenească este de calitate, dar din cauza lipsei standardelor europene de control, de acreditare şi a procesului de certificare, a lipsei structurării pe intern a apicultorilor şi politicilor transparente ale sectorului asociativ din apicultură privind preţul mierii, mierea moldovenească nu este apreciată la un preţ corect şi dispune de un acces direct limitat pe piaţa europeană.

Secţiunea a 8-a

Mierea pe piaţa Uniunii Europene

 56. Uniunea Europeană este al doilea cel mai mare producător de miere din lume, fiind şi un importator net de miere. Contribuţia sa la importuri în 2017 a fost de 47% din totalul importurilor (327 819 tone de miere naturală). Importurile de miere către UE au depăşit exporturile, astfel balanţa comercială de miere este negativă. Statistic, consumul de miere în Europa este de aproximativ 0,7 kg/an per persoană. În ultimii ani, unul dintre cei mai mari furnizori pe piaţa europeană devine Ucraina. Astfel, pentru Republica Moldova piaţa Uniunii Europene prezintă în continuare un interes sporit.

57. Este cunoscut faptul că, spre exemplu, Germania este un exportator şi reexportator de miere pe piaţa europeană şi cea din Orientul Mijlociu. Ţările Nordului importă mierea din Germania şi nu sunt pregătite să cumpere mierea direct din Republica Moldova, invocând garanţiile pe care le oferă furnizorii germani pentru produsul lor (tabelul 7).

Tabelul 7

Cantitatea importului de miere în top 10 ţări

Secţiunea a 9-a

Exportul de miere din Republica Moldova

58. Maximum 15% din volumul total de miere produs în Republica Moldova este consumat la nivel local. Principalul canal de distribuţie este format din prieteni, vecini şi rude ale apicultorilor. Preţul mierii vândute persoanelor fizice este de două ori mai mare decât preţul angro, oferit de intermediarii mari. Cu toate acestea, preţurile mici pentru vânzarea angro, precum şi costurile înalte de producere stopează investiţiile în sectorul producerii mierii.

59. Celelalte circa 85% din volumul de producere, la momentul actual, sunt exportate. Pentru ţara noastră principala piaţă de desfacere este cea a Uniunii Europene, care asimilează peste 90% din mierea exportată, iar în anul 2015 raportul a fost de 98%. Principalele destinaţii ale mierii autohtone sunt Italia, Germania, Franţa, Slovacia, precum şi unele pieţe mai mici, dar totuşi considerabile cum sunt România, Polonia, Danemarca etc. (tabelul 8).

Tabelul 8

Exportul de miere din Republica Moldova

în tone şi mii dolari SUA

60. Republica Moldova a exportat cantitatea record de miere în valoare de 14,0 milioane dolari SUA în 2017. Exporturile au crescut de la 245 de tone în 2006 la 5010 tone în 2017. Mierea este singurul produs de origine animală care este exportat către UE, întrucât îndeplineşte cerinţele de import din ţări terţe UE pentru produsele de origine animală. Pentru a realiza acest lucru, este necesar să se demonstreze că ţara are un "mecanism de monitorizare a reziduurilor" stabilit pentru analiza de miere pentru reziduuri de antibiotice, sulfamide, pesticide şi metale grele, astfel cum sunt definite în Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.298/2011 (armonizată cu prevederile Directivei Consiliului nr.96/23/CE din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanţe şi a reziduurilor acestora în animalele vii şi produsele de origine animală (J.O. al UE din 23 mai 1996, L 125, pag. 10)).

61. Cu toate acestea, experţii din domeniu au menţionat problema certificării şi efectuării testărilor preliminare în laboratoarele existente, până la etapa de efectuare a exportului.

62. Comparativ cu ţările vecine, volumul exporturilor în Uniunea Europeană al Republicii Moldova este relativ mic (tabelul 9). Totodată, calitatea mierii locale este înaltă (raportul de glucoză/fructoză), deşi preţul ei nu este competitiv în comparaţie cu principalii concurenţi – Ucraina, China şi Argentina. Astfel, pentru Republica Moldova oportunitatea de a accede pe piaţă este vânzarea mierii de calitate, inclusiv ecologice.

Tabelul 9

Volumul importurilor Uniunii Europene din ţările

învecinate cu Republica Moldova

Secţiunea a 10-a

Sectorul asociativ

63. Asociaţia Naţională a Apicultorilor din Republica Moldova reprezintă interesele a peste 5500 de apicultori. Este o asociaţie-umbrelă la nivel naţional, care include 30 de asociaţii locale (raionale).

64. Vârsta medie a membrilor asociaţiei este de peste 55 de ani. Rolul tineretului şi femeilor este nedefinit. Deşi conducerea asociaţiei este receptivă şi organizează întruniri şi consfătuiri cu reprezentanţii ministerului, există încă multe subiecte nerezolvate, cum ar fi informarea insuficientă a membrilor pe teme apicole, drepturile şi obligaţiile membrilor. Asociaţia este în mare parte o organizaţie a acelora pentru care apicultura este un hobby, şi nu o sursă principală de venit.

65. În afară de aceasta, sunt câţiva lideri ai pieţei care s-au integrat pe verticală şi pe orizontală şi care, pe lângă faptul că sunt producători importanţi, de asemenea mai colectează mierea de la producătorii mai mici pentru export şi în acelaşi timp îi aprovizionează cu materiale de consum şi echipament. Există şi anumite exemple de prestare de servicii de polenizare a culturilor entomofile contra plată, însă acestea sunt mai mult o excepţie decât o practică de business stabilită.

66. Ţinând cont de problemele existente la exportul mierii şi de lipsa exporturilor altor produse apicole, 13 procesatori şi exportatori de miere s-au asociat şi în anul 2019 au fondat Asociaţia Exportatorilor de Produse Apicole din Moldova (AEPAM). În anul 2018, membrii acestei asociaţii au exportat peste 80% din cantitatea totală de miere exportată în această perioadă.

67. Ca scopuri strategice de activitate, Asociaţia Exportatorilor de Produse Apicole din Moldova a definitivat creşterea exportului de miere cu valoare adăugată, trecerea treptată de la exportul mierii în vrac la exportul mierii îmbuteliate, dezvoltarea relaţiilor cu furnizorii de produse apicole (apicultorii), pentru creşterea cantităţii de miere produse în ţară şi, în special, a mierii monoflore, care are o valoare mai mare, precum şi contribuirea la îmbunătăţirea bazei melifere a ţării.

Secţiunea a 11-a

Beneficiile apiculturii

68. Activitatea apicolă furnizează produse apicole care constituie materie primă pentru ramuri precum industria alimentară, farmaceutică, cosmetologică, însă produsul cu cea mai mare valoare economică şi care deseori trece neobservat este polenizarea florei entomofile.

69. Polenizarea culturilor agricole sporeşte recoltele la hectar cu 20-200%, în funcţie de culturile polenizate, însă cel mai important – calitatea produselor obţinute prin polenizare este net superioară celei obţinute prin autopolenizare sau polenizarea cu ajutorul vântului. O altă observaţie este că polenizarea făcută de albine scade riscul de malformaţii. Prin urmare, existenţa în ţară a unei ramuri a apiculturii slabe s-ar răsfrânge nu doar asupra consumatorilor de produse apicole, ci şi asupra producătorilor agricoli din fitotehnie, care ar înregistra recolte mai mici şi o calitate inferioară a acestora.

70. La etapa actuală, beneficiile economice directe din apicultură anual se estimează la circa 500 mil. de lei, iar această sumă este constituită din: peste 225 mil. de lei obţinuţi din achiziţia şi exportul mierii de albine, aproximativ aceeaşi sumă – din comercializarea produselor secundare din apicultură, inclusiv a materialului genitor apicol, iar circa 50 mil. de lei – din comercializarea ustensilelor şi consumabilelor.

71. Beneficiile statului din activitatea apicolă constau, pe de o parte, în încasări la bugetul de stat, iar pe de altă parte, în menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a cetăţenilor care consumă produse apicole. Întrucât producătorii de miere şi alte produse apicole sunt în proporţie de 90% persoane fizice, iar politica bugetar-fiscală pentru anul 2021 prevede că impozitul pe venit constituie 5% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti, pe veniturile obţinute de către acestea aferente livrării producţiei, înseamnă că defalcările la buget se estimează la peste 25 mil. de lei anual, şi aceasta în afară de alte taxe şi impozite locale care sunt achitate ca rezultat al activităţii în apicultură.

Secţiunea a 12-a

Programe de dezvoltare a sectorului.

Donatori şi proiecte internaţionale

72. La momentul actual, sectorul apicol este susţinut de stat prin acordarea subvenţiilor prin intermediul Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

1) Măsura privind extinderea numărului şi înnoirea efectivului animalelor de prăsilă în anii 2012-2018 (Stimularea procurării animalelor de prăsilă şi menţinerii fondului genetic al acestora) cu mătci de albine cu vârsta de cel mult 3 luni şi roiuri cu mătci (conform tabelului 10):

Tabelul 10

Subvenţionarea sectorului apicol la compartimentul

stimulării procurării animalelor de prăsilă şi

menţinerii fondului genetic al acestora

2) Măsura privind stimularea investiţiilor pentru utilarea şi renovarea tehnologică a fermelor zootehnice pentru domeniul apicol (conform tabelului 11).

Tabelul 11

Subvenţionarea sectorului apicol la compartimentul

stimulării investiţiilor pentru utilarea şi renovarea

tehnologică a fermelor zootehnice

3) Măsura privind stimularea investiţiilor pentru înfiinţarea, modernizarea şi dotarea tehnologică a unităţilor de procesare a mierii de albine. Această măsură financiară creează condiţii pentru achiziţia mierii de albine, condiţionarea acesteia şi pregătirea pentru export.

73. Programul de subvenţionare de stat prin Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură susţine aproape fiecare aspect al producţiei apicole – echipamente, centrifugi, omogenizatoare, echipamente de topire, inclusiv de laborator, la un nivel de până la 40% până în 2017. În 2017 acest sprijin a crescut la 50%, inclusiv cu subvenţii majorate cu 15% în cazul în care beneficiarii sunt femei sau tineri fermieri.

74. Totodată, mai multe organizaţii şi proiecte internaţionale contribuie la dezvoltarea sectorului, cum ar fi:

1) Fondul Internaţional de Dezvoltare a Agriculturii (FIDA) – finanţarea tinerilor antreprenori cu sume de până la 700 mii de lei cu element de grant 40%, inclusiv susţinerea creării grupurilor de producători;

2) Banca Mondială, programul MAC-P – finanţarea grupurilor de producători până la 350 mii de dolari SUA;

3) Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională, proiectul "Agricultura Performantă din Moldova" – dezvoltarea sectorului pe întreg lanţul valoric;

4) Asociaţia Obştească "Green Nations" – organizaţie necomercială, apolitică, care urmăreşte obiective de utilitate publică. Principalul domeniu de activitate al asociaţiei este dezvoltarea agriculturii în Republica Moldova, la etapa actuală accentul fiind pus pe dezvoltarea apiculturii prin intermediul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova (PEDAM). În acest sens Asociaţia Obştească "Green Nations" a încheiat în 2019 un acord de parteneriat şi cooperare cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

Capitolul II

ANALIZA SWOT A SECTORULUI PRIN PRISMA COMPETITIVITĂŢII

75. Puncte tari:

1) calitatea mierii locale este înaltă;

2) cadru normativ dezvoltat;

3) existenţa unui laborator modern;

4) existenţa asociaţiilor de profil;

5) sistem de subvenţionare de stat ce stimulează dezvoltarea sectorului.

76. Puncte slabe:

1) volumul de producere limitat şi în lipsa asocierii apicultorilor în vederea negocierii unor contracte de export pentru volumele solicitate;

2) costurile înalte pentru certificare la export, în special pentru producătorii mici;

3) 60-70% din mierea produsă este mierea polifloră, care are un preţ mai mic;

4) lipsa clusterelor şi cooperare limitată între apicultori, volumele minime de 20 de tone pentru export putând fi asigurate doar de minim 4-5 producători;

5) consumul local foarte scăzut – maxim 15% din volumul total de producere; calitatea mierii rămase în ţară, neexportate, este dubioasă;

6) existenţa unui număr insuficient de stupine apicole de prăsilă, care să asigure necesităţile apicultorilor cu material biologic valoros (regine, roiuri şi pachete);

7) nedezvoltarea rasei autohtone ca urmare a introducerii clandestine de material genetic aparţinând altor rase de albine;

8) concurenţa şi supraaglomerarea surselor melifere cu familii de albine în perioada de înflorire a plantelor entomofile;

9) utilizarea în profilaxia şi tratarea bolilor la familiile de albine a preparatelor veterinare inadmisibile (neautorizate), care lasă reziduuri de antibiotice în miere;

10) imposibilitatea efectuării analizelor în scopul determinării preparatelor fitosanitare utilizate la tratarea plantaţiilor agricole, care ca rezultat intoxică albinele;

11) productivitatea joasă a unui stup în comparaţie cu astfel de concurenţi cum ar fi Ucraina, China şi Argentina;

12) nivelul scăzut al tehnologiilor aplicate în apicultură;

13) sistemul educativ nedezvoltat şi un număr limitat de specialişti în sector;

14) majoritatea apicultorilor din Republica Moldova activează în afara cadrului legal, ca persoane fizice, şi sunt de o vârstă înaintată;

15) asortimentul limitat de produse secundare apicole şi produse din miere cu valoare adăugată;

16) accesul limitat la finanţare al operatorilor din sector.

77. Oportunităţi:

1) penetrarea de noi pieţe de desfacere cu produse ambalate;

2) cooperarea dintre producătorii mici pentru a obţine un preţ de vânzare mai bun şi a deveni mai interesanţi pentru cumpărătorii internaţionali angro;

3) crearea clusterelor sau a grupurilor de producători pe lângă asociaţiile regionale;

4) dezvoltarea sistemului de informare mai bună a apicultorilor despre drepturile lor şi un acces mai bun la informaţie despre ultimele tehnologii;

5) promovarea sectorului cu un brand de ţară pe piaţa internaţională;

6) controlul de stat mai eficient;

7) promovarea sădirii plantelor melifere;

8) dezvoltarea şi promovarea tehnologiilor noi în producere;

9) dezvoltarea apiculturii organice;

10) dezvoltarea sistemului de servicii de polenizare în vederea creşterii roadei la hectar a fructelor şi creşterii veniturilor apicultorilor;

11) certificarea şi standardizarea producerii produselor auxiliare, inclusiv exportul acestora.

78. Riscuri:

1) scăderea preţurilor mondiale sub costurile de producere şi competiţie înaltă din partea ţărilor din regiune (Ucraina, România);

2) riscul valutar la importul de echipamente şi export al producţiei apicole;

3) accesul limitat la baza meliferă, în special la flora din păduri;

4) utilizarea în profilaxia şi tratarea bolilor la familiile de albine a preparatelor veterinare inadmisibile, care lasă reziduuri de antibiotice în miere.

Capitolul III

OBIECTIVELE PROGRAMULUI

79. Obiectivul general este majorarea efectivului de albine, sporirea productivităţii stupilor şi dezvoltarea sortimentului produselor apicole prin aplicarea tehnologiilor moderne şi promovarea practicării apiculturii profesioniste în vederea majorării volumului de producţie şi exportului până la 8,2 mii de tone în anul 2025.

80. Obiectivele specifice privind dezvoltarea sectorului apicol şi atingerea obiectivului general sunt:

1) sporirea patrimoniului apicol şi creşterea productivităţii stupinelor, astfel ca în următorii 5 ani numărul familiilor de albine să fie dublat până la 300 mii familii;

2) îmbunătăţirea fondului genetic apicol autohton şi a stării de sănătate a familiilor de albine, asigurând 50% din cererea anuală cu material genetic autohton până în 2025;

3) diversificarea producţiei apicole şi consolidarea capacităţilor de procesare şi producere a produselor apicole cu valoare adăugată prin cooperare şi creare de centre apicole regionale, ajungând ca până în 2025 circa 80% din volumul anual al producţiei apicole globale să fie produse apicole cu valoare adăugată (miere monofloră, ceară, polen, lăptişor de matcă, propolis, produse terapeutice ş.a.);

4) promovarea culturii consumului mierii şi stimularea comercializării locale şi exportului de miere, triplând consumul de miere pe cap de locuitor şi menţinând rata de 90% din producţie la export până în anul 2025;

5) stimularea practicării apiculturii profesioniste prin consolidarea capacităţilor apicultorilor şi creşterii numărului specialiştilor tineri în sector, ajungând ca cel puţin 15% dintre apicultori să deţină minimum 150 de familii şi să fie dublat numărul specialiştilor pregătiţi anual în sector până în 2025.

Capitolul IV

ACŢIUNILE CE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE PENTRU

REALIZAREA OBIECTIVELOR

Secţiunea 1

Sporirea patrimoniului apicol şi creşterea productivităţii stupinelor

(Obiectivul specific 1)

81. Elaborarea şi aprobarea regulamentului privind stimularea şi organizarea stupăritului pastoral

1) Stupăritul pastoral oferă avantaje nete faţă de stupăritul staţionar, prin obţinerea unor recolte mult mai bogate. Acesta cuprinde aspecte organizatorice, ştiinţifice, tehnice, economice etc. Deplasarea stupilor în pastoral trebuie pregătită din timp, stabilind numărul de stupi ce vor fi transportaţi, locaţiile vetrelor temporare (astfel încât sursele melifere să fie utilizate eficient şi coordonate cu autorităţile competente pentru eliberarea permiselor (autorizaţiilor de exploatare şi biletelor silvice), precum şi coordonate între apicultori, astfel încât să se evite supraaglomerarea stupinelor în pastoral, ceea ce constituie un risc pentru apariţia conflictelor dintre apicultori şi culesul ineficient al albinelor sau, dimpotrivă, neutilizarea ori utilizarea insuficientă a surselor melifere şi deficit de polenizare a culturilor), pregătind mijloacele şi documentele de transport cu respectarea legislaţiei, efectuând tratamentele antivarroa etc., ceea ce va asigura buna desfăşurare a stupăritului pastoral. În aceste condiţii, este recomandabilă utilizarea instrumentelor tehnologiei informaţionale şi comunicaţiilor propuse în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova, cum ar fi harta interactivă a surselor melifere, verificarea respectării amplasării în pastoral conform hărţii interactive prin intermediul Societăţii de Apărare a Albinelor "Apicprotect" (în continuare – SAA "Apicprotect"), cu suportul autorităţilor publice, organizarea şi asigurarea prin intermediul sistemului informaţional a altor condiţii sau opţiuni pentru desfăşurarea stupăritului pastoral.

2) Coordonarea nu se limitează doar la interacţiunea dintre apicultori, ci presupune şi implicarea activă în acest proces a autorităţilor publice, cum ar fi Agenţia "Moldsilva". Utilizarea instrumentelor moderne va permite evitarea birocratizării excesive, va elimina riscurile de corupţie, va automatiza unele procese, va transparentiza procedurile şi le va face accesibile. Totodată, se va asigura implementarea prevederilor art.12 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) din Legea apiculturii nr.70/2006, potrivit cărora atribuirea terenurilor de către autorităţile publice locale şi cele silvice pentru amplasarea stupinelor în pastoral este gratuită. În cazul nerespectării regulilor privind organizarea stupăritului pastoral, a normelor sanitar-veterinare, a Codului silvic nr.887/1996 şi a oricăror reglementări legale, este necesar să se aplice sancţiuni.

82. Dotarea cu stupi verticali multietajaţi, rame, echipament de protecţie, platforme moderne pentru pastoral şi unităţi mobile de extragere a mierii

1) În acest tip de stup dezvoltarea familiei de albine se face pe orizontală faţă de sol. Pe lângă ramele de cuib, în care albinele cresc puiet, stupul vertical are şi rame mici, puse în magaziile aşezate deasupra corpului, în care albinele pun exclusiv miere. Avantajul acestui tip de stup este, aşadar, diferenţierea clară între cuib şi ramele din care se extrage miere, uşurinţa cu care se poate extrage mierea şi faptul că familia de albine se deranjează la extracţie foarte puţin. Stupul vertical cu magazine este potrivit pentru stupăritul pastoral, deoarece permite luarea magazinelor de pe corp, transportul lor separat, deci este mai uşor decât stupul orizontal şi permite obţinerea de miere de calitate, pe sortimente distincte de floră.

2) Stupăritul pastoral cu stupii amplasaţi în pavilioane şi platforme mobile este o altă modalitate de practicare a stupăritului, cu mutarea coloniilor la culturile agricole entomofile, apărută din necesitatea de a acţiona rapid şi eficient pentru mutarea stupinelor de la masivele melifere, în cazul efectuării tratamentelor fitosanitare, pentru protejarea familiilor de albine împotriva efectelor imediate şi ulterioare ale substanţelor toxice folosite la stropiri. Transportul stupilor se face în pavilioane mobile închise, precum şi în rulote apicole special destinate acestui scop.

3) Ca avantaje ale practicării acestui tip de stupărit ar fi: mobilitatea ridicată prin deplasarea rapidă a pavilionului sau a platformei de la un masiv melifer la altul, reducerea cheltuielilor şi a efortului de încărcare-descărcare a stupilor pe mijloacele de transport, mărirea duratei de folosire a stupilor ca urmare a protejării acestora în incinta închisă a pavilionului, crearea în anotimpul de primăvară a unor condiţii bune de dezvoltare a familiilor de albine prin protejarea acestora în pavilion de curenţii de aer reci şi vânturi şi economisirea spaţiului necesar pentru aşezarea stupilor.

4) Folosirea pavilioanelor şi platformelor prezintă şi unele dezavantaje minore, însă aduc un plus important în producţia de miere şi polen.

5) Unităţile mobile de extragere a mierii reprezintă aceleaşi încăperi tradiţionale unde are loc descăpăcirea şi centrifugarea mierii, doar că sunt amplasate pe o rampă mobilă tractată de un automobil. Aceasta poate fi adusă în orice regiune a ţării. Avantajul utilizării unităţilor mobile de extragere a mierii constă în reducerea cheltuielilor pentru transportarea stupilor când este nevoie de a-i elibera de miere, precum şi minimizarea stresului pentru albine.

6) Programul European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova conţine proiecte ce prevăd oferirea posibilităţilor de achiziţionare a stupilor verticali de tip Dadant, conformi standardelor europene, cu posibilitatea achitării preţului la sfârşitul sezonului apicol cu mierea produsă din aceşti stupi, fără dobânzi, comisioane sau alte plăţi suplimentare. Totodată, în centrele apicole regionale, create în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova, vor fi oferite instrumente moderne pentru stupăritul pastoral, extragerea, prelucrarea şi ambalarea mierii fără deplasarea apicultorului sau a stupilor, platforme pentru pastoral şi ataşe moderne.

83. Elaborarea şi implementarea sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor conform politicilor UE

1) Mierea de albine este un produs foarte solicitat în ţările Uniunii Europene şi este singurul produs de origine animalieră din Republica Moldova care poate fi exportat în Uniunea Europeană. În acelaşi timp, pentru a accede pe piaţa Uniunii Europene producătorul trebuie să asigure inofensivitatea produsului, prezentând dovezi privind siguranţa alimentului prin trasabilitatea acestuia. Astfel, un element al trasabilităţii în cazul mierii de albine îl constituie identificarea atât a stupinelor, cât şi a stupilor, precum şi completarea şi ţinerea paşaportului stupinei cu toate înscrierile necesare despre tratamentele efectuate.

2) În acest sens, în scopul uniformizării acţiunilor şi activităţilor întreprinse, intervine necesitatea instituirii unui sistem al paşaportizării electronice (PES), care va asigura identificarea stupinei şi a stupilor, a apicultorului, a locului de amplasare, a tipului de producere şi alte informaţii relevante. Crearea soluţiei electronice PES şi integrarea acesteia într-un portal informaţional public, în calitate de sistem informaţional (registru electronic) de stat, presupune aprobarea unui concept şi a unui regulament al sistemului informaţional.

84. Dezvoltarea bazei melifere prin stimularea plantării de arbori, arbuşti şi plante melifere pe terenurile improprii agriculturii

1) Raza de zbor a albinei în jurul stupinei este de 1,5-2 km, ceea ce practic corespunde unei suprafeţe de circa 900-1250 ha. Din producţia totală de nectar se ia în calcul convenţional numai o treime, ştiut fiind că în cursul unui sezon apicol albinele nu pot valorifica mai mult din cauza timpului nefavorabil şi a concurenţei altor insecte (albine sălbatice, viespi, furnici).

2) Baza meliferă în Republica Moldova o constituie atât culturile agricole multianuale, pădurile de foioase şi culturile agrotehnice, cât şi fâşiile forestiere amplasate de-a lungul drumurilor publice şi fâşiile de protecţie a terenurilor agricole. Aceste fâşii însă, în ultimii ani, sunt tot mai des defrişate pentru lemn de foc ca rezultat al situaţiei financiare precare a populaţiei şi preţurilor usturătoare la combustibili.

3) Pădurile de foioase formate din amestecuri de arbori şi arbuşti sunt cele mai bogate în vegetaţie meliferă. Aici albinele au un cules aproape uniform şi de lungă durată, care începe din primăvară şi durează până în vară. La aprecierea pădurilor din punct de vedere melifer, totdeauna trebuie să ţinem seama că pădurea oferă un cules cu atât mai abundent cu cât are o vegetaţie mai variată.

4) Apicultorii exploatează cu succes sursele nectarifere de la culturile agrotehnice de câmp precum floarea-soarelui, rapiţa, hrişca etc., însă mierea obţinută de la aceste plante este de o calitate mai redusă şi este comercializată la un preţ mai mic în comparaţie cu mierea de salcâm sau de tei.

5) De aceea, în scopul obţinerii culesurilor mai bogate de nectar de calitate înaltă, este necesară plantarea spaţiilor şi fâşiilor adiacente drumurilor, precum şi împădurirea terenurilor care posedă o bonitate slabă şi/sau improprii agriculturii cu arbori şi arbuşti meliferi din specii valoroase, cum sunt teiul, salcâmul, salcia, arţarul etc. Acest obiectiv este în sinergie cu proiectul Planului naţional de extindere a suprafeţelor cu vegetaţie forestieră pentru anii 2020-2025.

6) Suplimentar, în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova se propune realizarea, în cooperare cu autorităţile publice locale, a proiectelor privind plantarea păşunilor neutilizate ale localităţii cu plante melifere (entomofile) multianuale, care vor putea fi utilizate în scopuri apicole de către apicultori şi care vor îngriji aceste terenuri şi culturi, iar după sezonul de înflorire, terenurile vor putea fi utilizate în mod durabil pentru păşunat, astfel încât să se realizeze o îmbinare armonioasă a intereselor localităţii, apicultorilor şi crescătorilor/deţinătorilor de animale. În acest context, menţionăm că acţiunea albinelor asupra plantelor entomofile determină creşterea producţiei şi calităţii plantelor care pot fi culese/păşunate de pe acele terenuri. În aşa mod se obţine un mecanism de câştig reciproc pentru toate părţile interesate, inclusiv pentru localităţi, datorită creşterii potenţialului economic al acestora.

85. Elaborarea hărţii interactive pentru monitorizarea mişcării familiilor de albine în perioada pastoralului

1) Exploatarea raţională a bazei melifere constituie una dintre condiţiile de obţinere a volumelor sporite de miere. Deşi oamenii de ştiinţă din domeniul apiculturii au întocmit calendare apicole şi harta meliferă a ţării, iar apicultorii le urmează cu stricteţe deplasându-se în pastoral exact la momentul înfloririi unei sau altei culturi, nicio instituţie, de stat sau privată, nu coordonează acţiunile acestora. Prin urmare, se atestă situaţii când terenurile mai mari acoperite cu plante melifere sunt suprapopulate, iar cele mai mici nu sunt valorificate în niciun fel.

2) O consecinţă mai gravă sunt conflictele izbucnite între apicultori care nu pot împărţi vatra pentru amplasarea stupinei pastorale. Pentru optimizarea utilizării fondului forestier în calitate de sursă importantă a fondului melifer, se propune implementarea Proiectului privind utilizarea eficientă a surselor melifere (UESM), element component în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova. Acţiunea în cauză va asigura utilizarea eficientă a surselor melifere din Republica Moldova, inclusiv a celor din cadrul fondului forestier naţional, datorită creării şi utilizării eficiente, în cooperare cu Agenţia "Moldsilva", Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor şi asociaţiile apicultorilor, a unei hărţi interactive a surselor melifere ale fondului silvic, care va fi dezvoltată ulterior prin integrarea celorlalte surse melifere disponibile în ţară.

3) Soluţionarea acestei probleme constă în crearea unei hărţi interactive, care va reflecta situaţia la zi a amplasării stupinelor în pastoral, adică apicultorul, prin intermediul sistemului informaţional care oferă acces la harta interactivă, are posibilitatea să se înregistreze electronic la primăria localităţii, în conformitate cu art.7 lit.b) din Legea apiculturii nr.70/2006, şi informaţia despre acesta (locul amplasării, numărul de stupi, altă informaţie relevantă) va apărea pe harta interactivă, iar alţi apicultori, înainte de a se deplasa, consultând această hartă, vor decide să meargă în regiunea învecinată sau să identifice o altă regiune mai puţin aglomerată. În aşa mod, vor fi valorificate atât sursele melifere mari, cât şi cele mai puţin importante. Totodată, acţiunea respectivă presupune crearea în cadrul acestei hărţi interactive a sectoarelor de amplasare optimală a stupinelor în pastoral, crearea posibilităţii înregistrării electronice pentru amplasarea stupinei în pastoral, efectuarea supravegherii cu ajutorul serviciului SAA "Apicprotect" a respectării amplasărilor aprobate şi/sau înregistrate pentru stupinele pastorale.

4) Astfel, harta interactivă nu se limitează doar la afişarea grafică a amplasării stupinelor în pastoral, însă, nu mai puţin important, urmăreşte să se debirocratizeze/simplifice procedurile existente prin oferirea instrumentelor electronice de înregistrare a stupinelor în pastoral, excluderea factorului/riscurilor coruptibil/de corupţie în/din procesul decizional al autorităţilor publice locale. Aceasta se poate obţine prin includerea autorităţilor publice locale, Agenţiei de Mediu şi Agenţiei "Moldsilva" în sistemul de gestiune a hărţii interactive, cu reguli a căror respectare sunt asigurate de sistemul informaţional conform protocolului prestabilit (regulament aprobat), cu participarea autorităţilor publice competente. Conceptul şi regulamentul acestuia vor fi aprobate de Guvern, deoarece se propune ca portalul web, împreună cu componentele sale, printre care şi harta interactivă, să fie proprietate a statului, în administrarea, pentru o perioadă de 5 ani, a unităţii de implementare a Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova. Astfel, conform art.35 şi 38 din Codul silvic nr.887/1996 şi art.62 din Codul funciar nr.828/1991, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au în gestiune terenuri din fondul forestier permit, de comun acord cu organele de stat pentru ocrotirea naturii, folosirea terenurilor din fondul forestier în baza autorizaţiei de exploatare sau a biletului silvic. Astfel, repartizarea locaţiilor (vetrelor) în pastoral se va face cu intervenţia minimă a factorului uman sau în lipsa acestuia, ţinând cont de ordinea înregistrării, numărul familiilor de albine ale apicultorului, regiunea, aria vetrei şi alte criterii obiective, stabilite în mod transparent. Se va ţine cont că, potrivit art.12 din Legea apiculturii nr.70/2006, atribuirea terenurilor silvice şi altor terenuri pentru amplasarea stupinei în pastoral se realizează în mod gratuit. Norma în cauză este de aplicabilitate specială prin raportare la normele din Codul silvic nr.887/1996 şi Codul funciar nr.828/1991, prin urmare are prioritate faţă de acestea din urmă. Sistemul va permite evidenţa electronică automatizată a înregistrării stupinelor în pastoral, la care vor avea acces autorităţile publice locale, Agenţia "Moldsilva" şi alte autorităţi competente. Ca rezultat, se vor evita aglomerările, conflictele dintre apicultori, se va asigura utilizarea eficientă şi efectivă a fondului melifer, debirocratizarea procedurii, eliminarea factorilor coruptibili, economia resurselor autorităţile publice locale şi ale apicultorilor.

86. Promovarea serviciilor de polenizare în vederea creşterii roadei la hectar a fructelor şi creşterii veniturilor apicultorilor

1) Albina meliferă are o importanţă colosală pentru agricultură. Fiind una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului, apicultura furnizează materie primă către ramuri precum industria alimentară, farmaceutică, cosmetologică, iar principalul produs este polenizarea florei entomofile. Potrivit unor date statistice, valoarea produselor apicole obţinute constituie doar 20% din beneficiul activităţii albinelor, restul fiind producţie agricolă obţinută în plus ca rezultat al polenizării de către albine.

2) Ca orice afacere, polenizarea plătită, pentru a avea succes, trebuie să aducă beneficii ambelor părţi implicate, atât fermierilor, cât şi apicultorilor.

3) Culturile agricole polenizate cu ajutorul albinelor îşi măresc productivitatea cu 10-30% pe hectar. Asta înseamnă că polenizarea poate aduce în plus circa 200 kg de floarea-soarelui, 200 kg de rapiţă şi, în acelaşi timp, poate spori calitatea producţiilor. Valoarea financiară a volumelor de producţie nominalizate depăşeşte mult mărimea taxelor contractuale achitate apicultorilor pentru serviciile de polenizare.

4) Sarcina de dirijare a procesului de polenizare a culturilor agricole se propune a fi gestionată în mod eficient şi modern prin intermediul unui sistem informaţional de management al cererilor, ofertelor şi informaţiilor cu privire la serviciile de polenizare. Astfel, se propune încorporarea în portalul web, creat şi realizat în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova, a funcţiei de înregistrare a cererilor de polenizare, a ofertelor de polenizare, interacţiunea cu SAA "Apicprotect" pentru monitorizarea procesului, realizarea interacţiunii dintre ofertanţi şi solicitanţi ai serviciilor de polenizare etc. Această funcţie va fi promovată activ printre deţinătorii de culturi entomofile şi printre apicultori. Aceste acţiuni vor permite polenizarea culturilor agricole în termene optime, ceea ce va da un efect economic pe măsură, astfel vor spori atât veniturile agricultorilor, cât şi ale apicultorilor, prin încasarea plăţii pentru serviciile de polenizare, pe de o parte, şi prin creşterea calităţii şi volumului producţiei agricole, pe de altă parte. Totodată, acest serviciu poate fi inclus în măsurile de subvenţionare.

Secţiunea a 2-a

Îmbunătăţirea fondului genetic apicol autohton

şi a stării de sănătate a familiilor de albine

(Obiectivul specific 2)

87. Majorarea numărului stupinelor de prăsilă autohtone pentru menţinerea purităţii rasei Apis melifera carpatica şi stimularea producerii materialului biologic apicol înalt productiv

1) Producerea materialului biologic apicol în Republica Moldova este reglementată prin Norma zootehnică privind bonitarea familiilor de albine, creşterea şi certificarea materialului genitor apicol, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.306/2011, aşa încât are loc sub supravegherea unor instituţii ale statului. La noi în ţară cererea de material biologic apicol de reproducere este foarte mare. Regina (matca) poate fi exploatată cu succes 2-3 ani, ceea ce ar însemna că anual urmează a fi înlocuite de la 30 până la 50% din tot efectivul de regine existent în ţară. Ţinând cont de faptul că în total există 150 mii de familii de albine în ţară, rezultă că anual sunt necesare 50-75 mii de regine, ceea ce constituie de circa 14-17 ori mai mult decât capacitatea de producere a celor şapte stupine de prăsilă atestate în prezent, care pot produce circa 4 mii de regine anual. Având în vedere aceste aspecte, apare necesitatea înfiinţării a cel puţin 10-15 stupine de reproducţie, care ar acoperi deficitul de material biologic apicol de prăsilă.

2) Această majorare a numărului de stupine de prăsilă va fi stimulată de mai multe acţiuni ale instituţiilor de resort, după cum urmează:

a) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului va acorda sprijin metodologic privind implementarea Normei zootehnice privind bonitarea familiilor de albine, creşterea şi certificarea materialului genitor apicol, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.306/2011;

b) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor va intensifica controalele stupinelor apicole care încalcă legislaţia privind producerea şi comercializarea materialului genitor apicol, prin aceasta eliminând atât cazurile de comercializare a roiurilor şi reginelor necertificate, cât şi concurenţa neloială pentru stupinele legal atestate;

c) Asociaţia Naţională a Apicultorilor din Republica Moldova va identifica potenţialii pretendenţi pentru atestarea în categoria de prăsilă, precum şi va acorda suport la comercializarea şi distribuirea materialului genitor apicol.

Totodată, în implementarea acestei acţiuni trebuie să se ţină seama de principiul separării activităţii de selecţie, cea de reproducere şi cea de producere, precum şi de faptul că în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova se planifică selectarea a 4-5 stupine anual, dintre care o parte de prăsilă şi altă parte de reproducere, care vor fi asistate în procesul de perfecţionare a activităţii conform standardelor europene, instruire şi schimb de experienţă în cooperare cu Asociaţia "Carnica", Austria (ACA), introducerea materialului genetic pur al rasei raionate, fortificarea capacităţilor stupinei de a menţine şi îmbunătăţi calităţile materialului genetic, de a îmbunătăţi modelul de afaceri al stupinelor de prăsilă şi al celor de reproducere. Pentru următorii ani (2021-2024) numărul stupinelor de prăsilă şi de reproducere asistate în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova se va majora în fiecare an, prin identificarea voluntară a apicultorilor care doresc să se profesionalizeze în această activitate. De asemenea, Programul European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova include un proiect prin care va ajuta persoanele cu dizabilităţi să dezvolte afaceri în domeniul stupinelor de prăsilă şi de reproducere.

3) Înfiinţarea stupinelor de prăsilă în număr de 10-15 unităţi va permite asigurarea stupinelor de producţie din ţară cu material biologic de reproducţie cu valoare înaltă, ceea ce va condiţiona ameliorarea valorii genetice a familiilor de albine şi, respectiv, reducerea cheltuielilor de întreţinere a acestora (datorită rezistenţei la diferiţi factori), precum şi sporirea productivităţii de miere şi alte produse apicole.

88. Fortificarea capacităţilor Centrului Republican de Diagnostic Veterinar privind efectuarea analizelor în scopul determinării preparatelor fitosanitare utilizate la tratarea plantaţiilor agricole, care ca rezultat intoxică albinele

Existenţa unui laborator care ar putea elibera rezultate privind cauzele (substanţele) intoxicării albinelor ar da posibilitatea de a implementa prevederile Legii apiculturii nr.70/2006 privind despăgubirea apicultorului în valoarea costului albinelor şi a profitului ratat până la sfârşitul anului, precum şi ar responsabiliza agricultorii în vederea respectării legislaţiei fitosanitare în scopul evitării litigiilor în raport cu apicultorii.

89. Crearea organului independent al sectorului asociativ de monitorizare, informare şi coordonare a acţiunilor de interes apicol – Societatea de Apărare a Albinelor "Apicprotect" (SAA "Apicprotect"), cu consolidarea eforturilor comune ale apicultorilor şi autorităţilor publice

1) Pornind de la exemplele altor ţări (de exemplu Germania), drept element al Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova, implementat de Asociaţia Obştească "Green Nations", şi în vederea unirii eforturilor societăţii civile cu cele ale statului, este relevantă crearea unui organ de monitorizare al sectorului asociativ din domeniu – SAA "Apicprotect", cu susţinerea financiară a donatorilor, care să dispună de personal calificat, echipament, mijloace de transport, în scop de monitorizare rapidă pe teren a cazurilor de morbiditate a albinelor, astfel încât să suplimenteze eforturile Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor în acest domeniu. Personalul de specialitate (specialişti, experţi) al SAA "Apicprotect" va asista din punct de vedere logistic specialiştii Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor. De asemenea, SAA "Apicprotect" va acumula informaţii care vor putea servi drept probe în eventuale procese civile sau proceduri disciplinare. SAA "Apicprotect" va asista apicultorii şi autorităţile publice în procesul de constatare a cazurilor de intoxicare a albinelor, inclusiv prin oferirea informaţiilor privind procedurile care trebuie aplicate şi prin supravegherea modului în care acestea sunt realizate, va sistematiza informaţiile relevante şi va sensibiliza părţile vizate, inclusiv va interacţiona cu agricultorii. SAA "Apicprotect" va conlucra cu reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, Agenţiei "Moldsilva", Asociaţiei Naţionale a Apicultorilor din Republica Moldova şi Asociaţiei Obşteşti "Green Nations" în calitate de autor al propunerii şi unitate de implementare a Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova.

2) Programul European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova presupune oferirea sarcinilor specifice SAA "Apicprotect" de aplicare a mecanismelor eficiente privind prevenirea intoxicării albinelor, care încep cu asigurarea unei comunicări intensive între părţile implicate în evitarea intoxicării albinelor, inclusiv autorităţile publice locale, asigurarea unui mecanism eficient de schimb de informaţii despre locul aflării stupinelor şi despre tratamentul cu substanţe fitosanitare, încheierea de memorandumuri (acorduri de cooperare) între agricultori, apicultori, autorităţile publice locale şi alte autorităţi implicate, asigurarea mecanismelor eficiente/automatizate de interacţiune dintre subiecţii implicaţi, informarea corectă a autorităţilor publice locale şi a agricultorilor despre rolul şi beneficiile comunităţii şi ale agricultorilor în cazul prezenţei stupinelor pe teritoriul acestora, despre riscurile şi efectele juridice în cazul intoxicării albinelor, oferirea consultaţiilor juridice necesare apicultorilor prejudiciaţi, realizarea, după caz, a acţiunilor necesare astfel încât SAA "Apicprotect" să acţioneze în calitate de organ al societăţii apicultorilor destinat să faciliteze constatarea faptelor de intoxicare, acumularea probelor, obţinerea rezultatelor de laborator, monitorizarea situaţiei, realizarea campaniilor de mediatizare despre această problemă şi despre cazurile concrete de intoxicare a albinelor, crearea şi administrarea unui fond pentru compensarea prejudiciilor apicultorilor etc.

3) De asemenea, SAA "Apicprotect" va asigura verificarea respectării amplasării în pastoral conform hărţii interactive, monitorizarea informaţiei despre stupine, stupi şi amplasarea acestora, monitorizarea procesului de management al serviciilor de polenizare, precum şi alte eventuale funcţii relevante scopului acestui organ.

90. Dezvoltarea de noi linii de albine cu productivitate înaltă, inclusiv produse apicole noi şi/sau medicamente bazate pe produse apicole, prin consolidarea capacităţilor de cercetare şi inovare a sectorului, cu susţinerea instituţiilor de cercetare-dezvoltare publice sau private

1) Analiza situaţiei din ultimii ani în ţară demonstrează că potenţialul productiv al ramurii apicole este valorificat sub nivelul posibil. Astfel, de la o familie de albine se obţine pe an doar 16-18 kg de miere, faţă de 30-50 kg – potenţialul rasei. Aceasta se explică prin faptul că tehnologia tradiţională de creştere şi ameliorare genetică a efectivelor de albine se limitează în prezent doar la unele metode de selecţie fenotipică, fără determinarea purităţii rasei. În tehnologia apicolă lipsesc metodele şi procedeele eficiente de selecţie genotipică a populaţiilor de albine, selecţia familiilor de albine se efectuează fără a se ţine cont de unele însuşiri biologice ale familiilor de albine, extrem de importante, cum ar fi rezistenţa la bolile specifice albinelor, viabilitatea puietului, indicii comportamentali etc. Din cauza vacuumului ştiinţific şi inovaţional în ameliorarea genetică a efectivelor de albine, în ţară persistă un mare deficit de material genitor apicol de prăsilă (în special mătci) cu valoarea genetică înaltă. În timp ce sunt necesare 60 mii de mătci pe an, se produc oficial la stupinele de prăsilă doar 1,0-2,0 mii mătci de prăsilă, iar calitatea genetică şi morfoproductivă a acestora lasă mult de dorit. Progresul ameliorării genetice a efectivelor de albine nu poate fi asigurat decât cu familii de rasă pură, sănătoase şi puternice, cu o rezistenţă ridicată la bolile specifice, cu o desfăşurare viguroasă a ciclului biologic de reproducere şi creştere a puietului.

2) O problemă deosebită reprezintă alimentaţia albinelor în perioadele deficitare de cules. Consolidarea puterii şi vigorii acestora cu suplimente nutritive îmbogăţite cu substanţe biologic active are o importanţă majoră. Influenţa substanţelor biologic active, în special a microelementelor rare din compuşii organici coordinativi, asupra activităţii albinelor melifere constituie o problemă ştiinţifică cercetată insuficient.

3) De asemenea, întrucât condiţiile climaterice la noi în ţară sunt deseori instabile şi nefavorabile pentru apicultură, elaborarea unor suplimente nutritive energo-mineralo-proteice uşor digestibile pentru albine devine o problemă ştiinţifică extrem de importantă şi actuală. Intervenţia în hrana albinelor cu astfel de suplimente în perioadele deficitare de cules în natură ar permite atenuarea efectelor climaterice negative şi dezvoltarea succesivă a familiilor de albine şi, ca rezultat, obţinerea unei productivităţi performante, ce ar asigura venituri economice suplimentare apicultorilor.

4) În acest context, îmbunătăţirea programelor de ameliorare a populaţiilor de albine omologate (A.m. carpatica), realizarea şi optimizarea unor tehnologii, procedee, tehnici şi metode performante pentru întreţinerea şi exploatarea familiilor de albine, cercetarea factorilor poluanţi şi identificarea impactului acestora asupra albinei melifere şi produselor apicole, studierea hrănirii familiilor de albine în conformitate cu rigorile apiculturii organice, punerea în evidenţă a eficienţei polenizării culturilor agricole cu ajutorul albinelor în condiţiile diferitelor ecosisteme antropizate autohtone constituie probleme actuale şi trebuie monitorizate împreună cu specialiştii din apicultură, inclusiv din cadrul Institutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară şi Universităţii Agrare de Stat din Moldova, iar prin soluţionarea acestora poate fi asigurată eficienţa economică şi dezvoltarea durabilă a ramurii apicole în Republica Moldova.

5) În cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova se va realiza, în cooperare cu asociaţiile apicole europene şi Asociaţia "Carnica", Austria, schimb de experienţă şi informaţii, instruiri în vederea dezvoltării capacităţilor de cercetare şi inovare, ameliorare genetică a rasei omologate, metodelor de hrănire a albinelor, tratării bolilor etc.

91. Subvenţionarea apicultorilor pentru achiziţionarea de medicamente pentru tratarea varoozei, nosemozei şi bolilor puietului

1) Varooza, fiind o ectoparazitoză ce afectează puietul şi albinele adulte produsă de acarianul Varroa jacobsoni, cauzează pierderi economice importante prin mortalitate şi slăbirea familiilor de albine afectate. Acţiunea spoliatoare a femelelor de varroa asupra albinei melifere europene duce la iritări, la infecţii cu virusuri, bacterii sau fungi, puietul iese cu disfuncţii şi malformaţii cu disfuncţii ale organelor interne, sensibilitate mărită la toate bolile apărute în stupină. Se perturbă inclusiv comunicarea feromonală în cadrul coloniei, în roire etc.

Există mai multe metode de combatere. Se aplică acaricide prin fumigaţii, aspersări, aerosolizări, pudraj, evaporare.

2) Preparatele sunt pe bază de Amitraz pentru fumigaţii cu aplicarea picăturilor pe o bandă fumigenă, care se aprinde şi se lasă circa 15 minute în stupul închis, făcându-se două tratamente de primăvară şi două de toamnă la interval de 7 zile, iar la necesitate, se pot aplica şi vara. Alte substanţe folosite sunt Coumaphos – emulsie repetată la 7 zile, şi Fluvalinat – aplicat pe benzi de plastic lăsate în colonie, albinele intrând în contact cu substanţa activă. Se mai foloseşte acidul acetic şi formaldehida în concentraţii uzuale în lipsa albinelor, pentru stupii infestaţi şi goliţi.

3) Totuşi, mijloacele terapeutice nu dau rezultate sută la sută şi întrucât acarienii varroa pot distruge în totalitate stupina, apicultorii trebuie susţinuţi de stat în lupta contra varoozei prin subvenţionarea unei părţi din costul preparatelor utilizate în acest scop.

92. Promovarea bunelor practici privind utilizarea medicamentelor fitoterapeutice bazate pe plante, în vederea consolidării produselor apicole ecologice

1) Albinele, ca orice organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli. Mortalitatea pe care o provoacă bolile în rândul indivizilor coloniei reduce numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive. În multe cazuri, se pierd familii sau chiar stupine întregi, deci se produc pagube însemnate atât pentru apicultori, cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile). De aceea, depistarea bolilor albinelor, prevenirea şi combaterea lor au o importanţă deosebită în apicultură.

2) La fel de important este să se ţină cont ce fel de preparate se utilizează în prevenirea şi combaterea bolilor la albine, acestea de multe ori fiind surse de reziduuri în miere. Astfel, apare necesitatea promovării în rândurile apicultorilor atât a metodelor tradiţionale de luptă, cât şi a utilizării preparatelor farmaceutice atestate.

3) O cale eficientă este mediatizarea metodelor naturiste de prevenire şi combatere a bolilor la albine, prin editarea şi distribuirea către apicultori a broşurilor şi a pliantelor informative.

4) Cunoaşterea şi conştientizarea de către apicultori a bunelor practici de producere şi de utilizare a medicamentelor de uz veterinar recomandate vor îmbunătăţi considerabil calitatea mierii obţinute prin reducerea volumelor de miere depistate cu reziduuri de antibiotice, ceea ce va facilita exportul acestui produs în ţările Uniunii Europene. În acest sens, în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova, poate fi realizată implementarea standardelor şi ghidurilor Demeter, în cooperare cu societatea Demeter din Germania. Aceste standarde promovează şi ghidează apicultorii în utilizarea metodelor avansate de tratare a albinelor, a stupinei, a terenurilor şi a surselor de apă, astfel încât acestea să fie în deplină armonie cu natura şi să respecte cele mai înalte standarde ecologice.

93. Instruirea medicilor veterinari privind cerinţele de sănătate a albinelor şi cerinţele de calitate pentru produsele apicole

1) Apicultura se prezintă ca un subsector specific al sectorului zootehnic, albina având particularităţi fiziologice distincte în comparaţie cu principalele specii de animale de fermă (bovine, porcine, ovine, păsări de curte) pe care la studiază elevii şi studenţii de profil zootehnic-veterinar. O bună parte atât de ingineri zootehnişti, cât şi de medici veterinari nu cunosc suficient de bine bolile şi agenţii patogeni care atacă familiile de albine, astfel se dovedesc a fi puţin utili în stupină. Aceeaşi situaţie se atestă în rândurile funcţionarilor Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor: având şi funcţii de control sau de eliberare a unor acte permisive, aceştia nu întotdeauna cunosc cum să implementeze legislaţia din domeniul apiculturii. Instruirea personalului, organizarea seminarelor, meselor rotunde, atelierelor de lucru cu tematică apicolă, mai cu seamă privind problemele profilaxiei şi combaterii bolilor la albine, pot redresa situaţia şi ridica nivelul de competenţă al specialiştilor din domeniu.

2) Cunoaşterea mai profundă a apiculturii de către medicii veterinari de liberă practică, precum şi de către ceilalţi angajaţi ai Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor va facilita atât obţinerea unor produse apicole de calitate mai înaltă, prin respectarea cerinţelor şi normelor existente, în urma monitorizării mai persistente din partea serviciului veterinar, cât şi extinderea sectorului apicol în întregime, ca rezultat al promovării unei activităţi mai sigure.

94. Elaborarea regulamentului privind organizarea stupinelor pentru practicarea apiculturii ecologice

1) Consumatorii moderni doresc garanţii în ceea ce priveşte produsele cumpărate, în sensul ecologizării acestora. Acesta este motivul pentru care instituţiile statului încearcă să reglementeze problema în cauză.

2) Odată ce apicultorii vor produce miere ecologică, piaţa de desfacere se va mări considerabil, iar preţul va creşte cu 20-30%. Acest lucru va fi posibil numai dacă producătorii vor respecta întocmai cerinţele obţinerii mierii ecologice şi vor deţine un certificat.

3) Produsul ecologic alimentar este, în primul rând, obţinut din materie primă (ingrediente) provenită (provenite) din agricultura ecologică. Acest tip de agricultură trebuie să respecte următoarele principii şi reguli:

a) eliminarea oricărei tehnologii poluante într-o zonă nepoluată;

b) utilizarea de soiuri şi specii cu rezistenţă sporită la condiţiile de mediu;

c) ameliorarea şi menţinerea fertilităţii naturale a solului;

d) utilizarea de fertilizanţi şi amelioratori ai solului, pesticide, materii prime pentru cultivarea plantelor melifere în conformitate cu lista produselor permise în agricultura ecologică;

e) absenţa organismelor modificate genetic şi a iradierii plantelor;

f) absenţa aditivilor chimici de sinteză: conservanţi, coloranţi, arome, emulgatori, acidifianţi, întăritori de gust, agenţi de îngroşare etc.

4) Producţia ecologică are drept scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate, echilibrate şi asigurarea protejării resurselor naturale şi a sănătăţii consumatorilor.

5) Impactul procesului de producţie ecologică asupra mediului este minim.

6) Cel mai important factor care condiţionează consumul de produse ecologice este preţul acestora, mulţi consumatori, deşi doresc, nu îşi permit să consume aceste produse din cauza veniturilor mici.

Secţiunea a 3-a

Diversificarea producţiei apicole şi consolidarea capacităţilor

de procesare şi producere a produselor apicole cu valoare

adăugată prin cooperare şi creare de clustere

(Obiectivul specific 3)

95. Elaborarea şi aprobarea cerinţelor de calitate pentru produsele apicole, altele decât mierea (ceară, propolis, polen şi lăptişor de matcă)

1) În prezent, având în vedere imposibilitatea plasării pe piaţă, se produc cantităţi reduse de produse apicole, ceea ce reduce considerabil veniturile apicultorilor şi stagnează în general dezvoltarea sectorului apicol. Totodată, luând în considerare valoarea biologică şi curativă a produselor apicole şi cererea manifestată de către consumatori, aceste produse sunt puse la dispoziţia acestora, însă pe o cale mai puţin legală, fără acte de provenienţă, fără un certificat de conformitate care ar atesta inofensivitatea produsului, dar şi fără vreo oarecare evidenţă din partea organelor fiscale.

2) Lipsa documentelor de trasabilitate a produsului şi de inofensivitate a lui supune riscului sănătatea şi bunăstarea consumatorului. Unele produse apicole, fiind perisabile (de exemplu lăptişorul de matcă), necesită a fi fabricate şi păstrate în condiţii speciale, iar neglijarea acestor norme poate atenta la sănătatea consumatorului. În ceea ce priveşte bunăstarea, consumatorul poate fi indus în eroare, aruncând în lada de gunoi produsul contrafăcut şi de calitate proastă sau consumându-l riscând să nu obţină efectele scontate.

3) Prin aprobarea de către Guvern a cerinţelor de calitate pentru produsele apicole, vor fi create premise pentru dezvoltarea ramurii apicole, asigurarea unor condiţii optime de activitate a apicultorilor din ţară, majorarea veniturilor apicultorilor autohtoni, reglementarea activităţii de producere, păstrare şi plasare pe piaţă a produselor apicole salubre, inofensive şi de calitate şi protejarea consumatorilor acestor produse.

96. Subvenţionarea grupurilor de producători agricoli în vederea asigurării cu echipament modern de capacitate corespunzătoare pentru extragerea, procesarea, ambalarea şi etichetarea mierii şi altor produse apicole

1) Apicultura poate fi o îndeletnicire profitabilă, însă doar în cazul gestionării eficiente a afacerii. Livrarea producţiei în vrac este o acţiune mai puţin complicată, dar pripită şi nefondată. Pentru obţinerea unui profit dorit, produsele apicole necesită a fi procesate şi livrate către consumatorul final ca produs cu valoare adăugată.

2) Procesarea produselor apicole se efectuează prin utilizarea unor instalaţii moderne, care de obicei sunt destul de costisitoare, dar care dau un randament foarte înalt.

3) Dat fiind că apicultorii deseori nu îşi permit achiziţionarea individuală a echipamentelor moderne de extragere şi procesare, aceasta poate fi efectuată în grup prin asocierea sub diferite forme (cooperative, SRL etc.). Achiziţionarea prin intermediul cooperativelor a echipamentelor cum ar fi: maturator, centrifugă, topitor de ceară cu abur din inox pentru eficientizarea procesului de extragere, inclusiv echipament de procesare şi producere a produselor apicole, ambalare, etichetare, va permite creşterea eficientizării şi profitabilităţii sectorului. Totodată va fi asigurată lărgirea sortimentului de produse şi calitatea acestora.

97. Dezvoltarea centrelor apicole regionale

1) Iniţiativele de creare a centrelor apicole regionale reprezintă eforturi pentru creşterea bunăstării şi a competitivităţii dintr-o anumită regiune, incluzând servicii de procesare a produselor, depozitare, management, cercetare, instruire teoretică şi practică.

2) Formarea centrelor regionale şi dezvoltarea acestora sunt văzute în prezent ca nişte piloni centrali ai dezvoltării apiculturii şi ai colectivităţilor locale. Ineficienţa rezultatelor actuale în domeniul procesării produselor apicole este datorată de cele mai multe ori faptului că politicile guvernamentale, locale şi cele ale asociaţiilor apicole nu sunt focalizate asupra asocierii producătorilor şi procesatorilor în "clustere" economice regionale.

3) Principala caracteristică a clusterului este organizarea (structurarea) şi sistematizarea eforturilor (capacităţilor economice) ramurii, fiecare element al acestuia îndeplinind anumite activităţi în funcţie de cerinţele pieţei şi de strategia clusterului. Centrele apicole regionale reprezintă cadrul ideal de a reuni mai multe servicii/companii sub acelaşi brand, conform unei politici comune de marketing, de a valorifica resurse şi competenţe comune. De asemenea, în cadrul unui cluster, participanţii au şansa de a învăţa şi face schimb de experienţă şi servicii, participând împreunǎ la activităţi de informare, instruire, cumpărare de servicii, mijloace fixe sau mobile, producţie, marketing, vânzări, construire de infrastructură comună.

98. Subvenţionarea investiţiilor pentru procesarea mierii şi produselor apicole în vederea obţinerii produselor cu valoare adăugată (inclusiv ambalaj operativ pentru transportarea şi păstrarea mierii)

1) Procesarea produselor apicole pentru producerea produselor cu valoare adăugată, care de obicei sunt destul de costisitoare, dar care dau un randament foarte înalt.

2) În scopul susţinerii mediului de afaceri, statul vine în sprijinul apicultorilor şi îşi propune subvenţionarea parţială a investiţiilor efectuate în înfiinţarea secţiilor de procesare a mierii şi altor produse apicole. În acelaşi timp, pentru păstrarea calităţii mierii în timpul transportului de la locul de extragere până la secţiile de procesare a mierii, precum şi în timpul păstrării temporare a acesteia până la momentul procesării, sunt necesare recipiente (vase) speciale pentru uz alimentar, care ar asigura aceste condiţii. Existenţa unor asemenea secţii de procesare va permite obţinerea şi plasarea pe piaţă a unor produse de calitate mai înaltă şi mai competitive, ambalate în recipiente de diferite volume, care sunt tocmai pe placul consumatorului şi care aduc un profit mult mai mare.

99. Acordarea suportului în implementarea sistemelor de management al calităţii şi siguranţei alimentelor în unităţile de procesare şi producere

Un sistem de management al calităţii este ansamblul proceselor manageriale între care sunt interferenţe, al documentelor asociate acestora şi al elementelor de natură structurală ale întreprinderii, ansamblu al cărui scop este orientarea şi controlul întreprinderii în ceea ce priveşte calitatea. Implementarea unui asemenea sistem permite nu doar asigurarea trasabilităţii, ci şi obţinerea produselor apicole salubre, sigure şi de o calitate garantată.

Secţiunea a 4-a

Promovarea culturii consumului mierii şi stimularea

comercializării locale şi a exportului de miere

(Obiectivul specific 4)

100. Elaborarea şi înregistrarea unui brand unic pentru mierea din Republica Moldova în scopul promovării produselor apicole naţionale

1) Promovarea şi brandingul sunt esenţiale pentru succes, pentru a te impune pe piaţă. Produsele apicole sunt un potenţial real al economiei Republicii Moldova. Brandul, promovarea şi comunicarea identităţii atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional sunt foarte importante pentru dezvoltarea durabilă a sectorului. Produsele apicole moldoveneşti sunt cunoscute pentru calitatea lor înaltă, dar sunt puţin promovate. Astfel, trebuie să ai o identitate competitivă şi trebuie să o comunici competitiv. Elaborarea unui brand naţional va permite identificarea producătorilor şi produselor de calitate, inclusiv comercializarea pe piaţa externă sub un brand de ţară. Acest model poate fi dezvoltat similar după exemplul altor sectoare, cum este cel vitivinicol.

2) Apicultura moldovenească poate fi un veritabil vector pentru brandul de ţară, prin care putem redescoperi sănătatea, apreciind calitatea.

101. Organizarea evenimentelor de promovare a apiculturii şi produselor apicole (expoziţii, târguri, festivaluri)

1) În pofida faptului că produsele apicole sunt foarte folositoare organismului uman, iar consumul regulat al acestora are efecte benefice pentru sănătate, nu toţi cetăţenii cunosc aceste informaţii şi, respectiv, nu întrebuinţează aceste produse.

2) Mierea de albine omogenizată nu este singurul produs util al stupului, acesta furnizând o gamă foarte variată de produse, atât derivate ale mierii, cum sunt mierea în faguri, miere cu miez de nucă, cu miez de floarea-soarelui, cu stafide etc., cât şi produse apicole unitare, cum este polenul, propolisul, lăptişorul de matcă etc.

3) Desfăşurarea diferitor evenimente publice, organizarea expoziţiilor, târgurilor şi festivalurilor cu tematică apicolă extind mult viziunea şi cunoştinţele vizitatorilor, care au posibilitatea să savureze produsele expuse, astfel fiind îndemnaţi să le procure în continuare.

102. Promovarea turismului apicol prin stimularea înfiinţării agropensiunilor apicole

1) Turismul apicol este o direcţie nouă, dar care poate fi integrată cu succes în strategia de dezvoltare a turismului. În ţări precum Slovenia acesta are un loc special şi dă rezultate înalte. Republica Moldova fiind o ţară verde şi în special rurală, dezvoltarea acestei direcţii poate aduce noi perspective sectorului apicol.

2) Turiştii pot vizita stupinele pentru ca să vadă familiile de albine, să vadă regina, albinele, mierea care stă în faguri, cum se formează fagurii, să guste mierea. Toate aceste servicii pot fi promovate ca turismul creşterii albinelor, inclusiv asigurând la necesitate cazare şi alimentaţie.

103. Organizarea campaniei de sensibilizare a populaţiei privind consumul mierii şi produselor apicole

Consumul intern pe cap de locuitor în Republica Moldova este foarte mic comparativ cu ţările Uniunii Europene. Aceasta se datorează şi promovării limitate a sectorului şi efectelor mierii, precum şi calităţii mierii comercializate pe piaţa locală. Organizarea campaniilor de promovare a mierii, a efectului mierii pentru sănătatea populaţiei şi a efectelor terapeutice poate contribui la creşterea consumului local. Totodată se vor organiza diferite evenimente şi vizite la stupine, începând din instituţiile preşcolare şi şcolare. Asociaţia Naţională a Apicultorilor din Republica Moldova va contribui la implicarea mai activă a membrilor în activităţile de promovare şi, împreună cu Asociaţia Obştească "Green Nations", va asigura implementarea eficientă a acestei acţiuni.

104. Subvenţionarea investiţiilor pentru crearea şi modernizarea laboratoarelor de analiză a produselor apicole cu scopul de a-i ajuta pe apicultori să îşi comercializeze şi să îşi valorifice produsele

1) Produsele apicole contribuie la întărirea organismului, astfel încât persoanele care le consumă reuşesc să-şi fortifice sistemul imunitar slăbit în urma diverselor afecţiuni de zi cu zi. Totodată, produsele apicole pot constitui o sursă de diferite reziduuri de antibiotice care ar putea afecta starea de sănătate a consumatorilor. De aceea apicultorii trebuie să se asigure că produsele apicole pe care le plasează pe piaţă sunt salubre şi nu conţin reziduuri de antibiotice sau alte substanţe toxice. În acest context, este necesară existenţa unei reţele de laboratoare, care să ofere posibilitatea tuturor apicultorilor să efectueze analize ale mierii şi altor produse apicole, în scopul plasării pe piaţă doar a produselor corespunzătoare.

2) Ţinând cont de costurile şi cheltuielile necesare pentru înfiinţarea şi dotarea unui asemenea laborator, chiar şi de capacitate mică, statul trebuie să-şi asume sprijinul în această direcţie prin intermediul Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural.

105. Facilitarea comercializării şi exportului de miere prin simplificarea procedurilor şi suport producătorilor privind accesul pe alte pieţe

1) Simplificarea la maxim a procesului de export, inclusiv informarea apicultorilor privind exportul şi procedurile de export prin organizarea de seminare, tipărire de ghiduri, cu implicarea Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova. Acordarea asistenţei tehnice apicultorilor din Republica Moldova să participe la expoziţiile europene şi din Federaţia Rusă pentru a prezenta mierea din Republica Moldova şi alte produse de stup.

2) Totodată este necesară susţinerea exportului de miere atât în recipiente de capacitate mare (butoaie), cât şi recipiente de capacitate mică (borcănaşe), destinate consumatorului final. Accentul însă trebuie să fie pe exportul mierii omogenizate, gata pentru consum, ambalate în recipiente mici. Astfel, se preconizează ca treptat cantitatea de miere exportată în borcănaşe să se majoreze de la 10% din cantitatea totală de miere exportată în anul 2019 la 50% până în anul 2023 şi în continuare.

Secţiunea a 5-a

Stimularea practicării apiculturii profesionale prin

consolidarea capacităţilor apicultorilor şi creşterii

numărului specialiştilor tineri în sector

(Obiectivul specific 5)

106. Consolidarea capacităţilor asociaţiilor de apicultori şi a cooperării în sector

Acordarea asistenţei tehnice asociaţiilor de apicultori pentru a creşte capacitatea acestora de lucru cu membrii, de promovare şi susţinere, de organizare de seminare şi instruiri, de facilitare a trecerii apicultorilor de la stadiul de amatori la practicarea apiculturii profesioniste.

107. Sensibilizarea practicării apiculturii profesioniste în rândul apicultorilor şi promovarea acesteia în rândul tinerilor

Organizarea unor serii de seminare şi şcoli de câmp pentru creşterea competitivităţii apicultorilor şi promovarea aplicării noilor tehnologii. Înfiinţarea unor stupine-model în gospodăriile cu potenţial turistic şi apicol, care să asigure produse de calitate şi o alimentaţie sănătoasă, în vederea instruirii. Crearea unor programe de promovare a apiculturii în rândul tinerilor. În acest sens, în cadrul Programului European de Dezvoltare a Apiculturii în Moldova, Asociaţia Obştească "Green Nations" va dezvolta proiecte pentru tinerii (16-35 de ani) rămaşi fără părinţi şi cei care sunt în conflict cu legea (subiecţi ai programelor probaţionale) pentru a-i instrui în domeniul apiculturii şi a le oferi echipamente şi material de bază pentru a demara o afacere în domeniul apiculturii, pentru a oferi consultanţă pe parcursul dezvoltării afacerii, asistenţă în procesele de marketing şi în relaţii cu autorităţile publice. Programul poartă denumirea sugestivă "Budy" şi presupune ca tinerii apicultori să beneficieze de asistenţa şi supravegherea unui apicultor mai experimentat. Programul va fi implementat în cooperare cu autorităţile interesate, cum ar fi Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

108. Dezvoltarea serviciilor de consultanţă şi şcolarizare în apicultură

Stimularea dezvoltării unor centre de training, şcolarizare şi consultanţă în domeniul apicol pentru creşterea competenţelor apicultorilor, inclusiv organizarea serviciului veterinar privind consultarea profesionistă a apicultorilor în vederea reducerii riscurilor.

109. Consolidarea capacităţilor instituţiilor de învăţământ, inclusiv promovarea învăţământului profesional dual, în domeniul apicol

1) Consolidarea capacităţilor sistemului de învăţământ universitar prin asistenţă în dezvoltarea curriculumului şi dotare cu echipament profesionist pentru pregătirea specialiştilor de înaltă calificare.

2) Învăţământul profesional dual combină educaţia primită într-o unitate de învăţământ cu învăţarea la locul de muncă în cadrul unei companii.

Acest sistem de învăţământ are următoarele caracteristici: este organizat la cererea agenţilor economici interesaţi în calitate de potenţiali angajatori; asigură oportunităţi sporite de educaţie şi formare profesională de calitate, în relaţie cu un potenţial loc de muncă, prin pregătirea practică organizată la unităţile de producţie/procesare; elevii beneficiază de susţinere financiară din partea acestora.

Capitolul V

ETAPELE ŞI TERMENELE DE IMPLEMENTARE A ACŢIUNILOR

110. Perioada de implementare a Programului este de până în anul 2025, adică 5 ani, însă ţinând cont de prevederile pct.9 din Regulamentul cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.386/2020, Planul de acţiuni a fost întocmit pe un termen scurt – de 2 ani, urmând ca după epuizarea acestuia să fie elaborat un nou plan, care va asigura o continuitate a implementării Programului.

111. Conform rezultatelor scontate, pentru realizarea fiecărui obiectiv prognozat anual, fiecare instituţie responsabilă îl va detalia pentru atingerea rezultatelor planificate.

Capitolul VI

RESPONSABILII PENTRU IMPLEMENTAREA OBIECTIVELOR

112. Pentru implementarea acţiunilor vor fi stabiliţi responsabilii în funcţie de direcţia de activitate.

113. În mare parte, instituţiile de stat responsabile de implementarea obiectivelor Programului şi organizaţiile nonguvernamentale partenere sunt:

1) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului;

2) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

3) Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură;

4) Agenţia "Moldsilva";

5) Instituţia Publică "Agenţia de Investiţii";

6) Instituţia Publică "Centrul Republican de Diagnostic Veterinar";

7) Universitatea Agrară de Stat din Moldova;

8) Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară;

9) autorităţile publice locale;

10) instituţii de învăţământ profesional tehnic.

Capitolul VII

ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR

114. La elaborarea Planului de acţiuni privind realizarea Programului (anexa nr.2) s-a ţinut cont, în primul rând, de factorii şi tendinţele de dezvoltare a apiculturii pe plan mondial, precum şi de direcţiile prioritare de dezvoltare şi de rezultatele analizei situaţiei actuale în sectorul vizat la noi în ţară.

În acest context, Planul menţionat prevede un şir de instrumente şi mecanisme care vor permite implementarea şi realizarea prezentului Program.

115. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni poate fi efectuată din granturi, asistenţă financiară din partea partenerilor de dezvoltare, investiţii, bugetul de stat, în limitele bugetelor instituţiilor implicate în realizarea prezentului Program, bugetele autorităţilor publice locale, precum şi din sursele proprii ale întreprinderilor din domeniu, obţinute sub formă de profit sau din activitatea economică.

116. Costurile estimative de implementare a Programului sunt expuse în tabelul 12.

Tabelul 12

Costurile estimative de implementare a Programului

117. Este de menţionat că o parte din aceste investiţii tangenţial soluţionează şi alte probleme ale altor sectoare ale economiei şi societăţii. O parte din acţiuni vor îmbunătăţi imaginea ţării prin crearea infrastructurii, sporind atractivitatea pentru turişti şi vizitatori, altele vor contribui la ameliorarea stării de sănătate a populaţiei, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, diminuarea eroziunii terenurilor etc.

118. Intervenţia statului este comparabilă cu beneficiile obţinute atât pe perioada implementării prevederilor Programului, cât şi după acest termen. Odată cu dublarea numărului familiilor de albine, precum şi a volumelor de miere şi produse apicole secundare, după cum se menţionează la capitolul VIII, suma de 445,1 mil. de lei/an obţinută de la comercializarea producţiei, de asemenea, va creşte esenţial, astfel că în anul 2025 se preconizează ca beneficiile economice din apicultură să depăşească suma de 675 mil. de lei/an. Concomitent, se vor majora şi defalcările la bugetul de stat şi vor constitui peste 35 mil. de lei anual, şi aceasta fără a ţine cont de faptul că ponderea mai mare a producţiei albinelor o constituie recoltele majorate ale culturilor agricole polenizate.

119. Per ansamblu, în perioada de implementare a Programului (5 ani), cheltuielile totale vor constitui 1 148,5 mil. de lei, din care 781,46 mil. de lei de la bugetul de stat, iar beneficiile directe de la activitatea apicolă vor constitui peste 3 400 mil. de lei (surse obţinute de la comercializarea produselor apicole, precum şi a roiurilor şi a reginelor), ceea ce constituie de circa 4,3 ori mai mult faţă de investiţiile de la buget.

120. Suplimentar, de la fiecare kilogram de miere exportat, veniturile sectorului se majorează cu circa 10 lei, aşa încât beneficiile în aceşti 5 ani se vor majora cu încă circa 394 mil. de lei.

Capitolul VIII

REZULTATELE SCONTATE

 121. Implementarea Programului va crea condiţiile necesare pentru dezvoltarea durabilă a sectorului apicol în Republica Moldova. Majorarea numărului de stupine profesionale şi stupine de prăsilă, inclusiv dezvoltarea clusterelor apicole, va asigura implementarea metodelor moderne de întreţinere şi reproducere a albinelor, producere a produselor apicole şi creşterea volumului producţiei apicole globale.

122. În general, implementarea tuturor acţiunilor va permite majorarea volumului producţiei de produse apicole şi eficientizarea activităţii, iar evoluţia estimativă este expusă în tabelul 13.

Tabelul 13

Evoluţia indicatorilor în apicultură şi costurile

estimative de implementare

123. Prin urmare, dezvoltarea sectorului apicol va avea impact pozitiv:

1) impactul economic – cifra de afaceri se va dubla faţă de cea din prezent şi va depăşi valoarea de un miliard de lei anual;

2) impactul fiscal – încasările la bugetul de stat de la achitarea impozitelor în urma comercializării produselor apicole, preparatelor medicamentoase şi de stimulare a albinelor, precum şi a consumabilelor va depăşi suma de 50 mil. de lei anual;

3) impactul social – practicarea apiculturii profesioniste presupune o afacere de succes, cu obţinerea veniturilor decente, iar cel puţin 1200 de apicultori profesionişti înseamnă cel puţin 1200 de familii ale apicultorilor asigurate, precum şi alte câteva mii de salariaţi;

4) impactul administrativ – desfăşurarea expoziţiilor şi târgurilor cu tematică apicolă, crearea infrastructurii şi modernizarea zonelor rurale, oportunitatea de a consuma produse apicole de calitate etc. creează ţării o imagine pozitivă şi sporesc atractivitatea pentru vizitatori şi turişti;

5) impactul de mediu – plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi pe terenurile improprii agriculturii, polenizarea culturilor entomofile, inclusiv din parcuri şi păduri, contribuie considerabil la extinderea suprafeţelor împădurite şi reducerea alunecărilor de teren.

Capitolul IX

INDICATORII DE PROGRES ŞI PERFORMANŢĂ

124. Pentru evaluarea performanţelor în procesul de implementare a Programului va fi utilizat un set mixt de indicatori de performanţă, reflectaţi în tabelul 14. Indicatorii de performanţă utilizaţi pentru monitorizarea progresului în implementarea Programului acoperă un spectru vast de domenii şi aspecte care influenţează asupra rezultatelor dezvoltării sectorului: creşterea şi multiplicarea albinelor, procesarea şi producerea produselor apicole, promovarea consumului şi comercializarea.

125. Performanţa va fi evaluată prin compararea valorilor curente ale indicatorilor cu valoarea lor iniţială, precum şi la ţ̧intele intermediare şi finale.

Tabelul 14

Ţintele intermediare şi finale ale Programului

pe parcursul perioadei de implementare a acestuia

Capitolul X

PROCEDURILE DE RAPORTARE ŞI EVALUARE

126. Responsabil pentru monitorizarea implementării Programului este Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, care va colecta datele cu privire la indicatorii de performanţă şi rezultate la sfârşitul fiecărui semestru. Datele de facto vor fi comparate cu datele planificate, fiind analizate prin comparaţie.

127. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, instituţiile publice, asociaţiile de profil, în limitele competenţelor atribuite, vor asigura realizarea prezentului Program şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia, raportând semestrial, până la data de 10 iulie şi, respectiv, 10 ianuarie, Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

128. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, în baza rapoartelor autorităţilor responsabile, va generaliza şi va prezenta Guvernului anual, până la data de 15 februarie, raportul integral privind realizarea Planului de acţiuni.

129. În urma evaluării gradului de implementare a Programului, precum şi a situaţiei existente la momentul expirării Planului de acţiuni aprobat, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului va elabora şi va promova un nou Plan de acţiuni privind implementarea Programului.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.768/2020

PLAN DE ACŢIUNI

pentru anii 2021-2022 privind implementarea Programului

naţional de dezvoltare a apiculturii pentru anii 2021-2025