784/03.08.2000 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la ariile cu management multifuncţional, Regulamentului-cadru cu privire la rezervaţiile naturale, Regulamentului-cadru cu privire la rezervaţiile peisagistice şi Regulamentului-cadru cu privire la monumentele de arhitectură peisajeră

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la ariile cu management

multifuncţional, Regulamentului-cadru cu privire la rezervaţiile naturale,

Regulamentului-cadru cu privire la rezervaţiile peisagistice şi

Regulamentului-cadru cu privire la monumentele de

arhitectură peisajeră

nr.784  din  03.08.2000

 (în vigoare 17.08.2000) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.102-105 art.881 din 17.08.2000

* * *

Întru îndeplinirea prevederilor Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.66-68, art.442; 1999, nr.124-125, art.614), Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă:

Regulamentul-cadru cu privire la ariile cu management multifuncţional, conform anexei nr.1;

Regulamentul-cadru cu privire la rezervaţiile naturale, conform anexei nr.2;

Regulamentul-cadru cu privire la rezervaţiile peisagistice, conform anexei nr.3;

Regulamentul-cadru cu privire la monumentele de arhitectură peisajeră, conform anexei nr.4.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.784 din 3 august 2000

REGULAMENTUL-CADRU

cu privire la ariile cu management multifuncţional

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul-cadru cu privire la ariile cu management multifuncţional (în continuare - Regulament) este elaborat în temeiul art.20 alin.(3) al Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 şi stabileşte modul de organizare şi funcţionare a ariilor cu management multifuncţional.

2. Ariile cu management multifuncţional reprezintă suprafeţe terestre şi/sau acvatice în care, concomitent cu conservarea naturii, se efectuează valorificarea reglementată a florei, faunei, resurselor de apă şi păşunilor, se practică turismul reglementat.

3. Ariile cu management multifuncţional fac parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, au un regim de protecţie şi gospodărire conform legislaţiei în vigoare.

4. Ariile cu management multifuncţional se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.

5. Proiectele şi programele de reconstrucţie ecologică şi de amenajare, de edificare administrativă, de construcţie a reţelelor de comunicaţii în ariile cu management multifuncţional sînt supuse de către autoritatea centrală pentru mediu, expertizei ecologice de stat.

6. Retragerea terenurilor din ariile cu management multifuncţional este strict interzisă, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite. În astfel de situaţii, retragerea terenurilor din ariile cu management multifuncţional se face la propunerea autorităţii centrale pentru mediu şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în baza hotărîrii Parlamentului.

7. Autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, deţinători de terenuri în a căror administrare se află ariile cu management multifuncţional furnizează gratuit, în mod obligatoriu, autorităţii centrale pentru mediu datele necesare monitoringului ecologic.

8. Fondarea, reorganizarea şi lichidarea ariilor cu management multifuncţional se efectuează conform hotărîrii Parlamentului, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

II. GESTIONAREA ARIILOR CU MANAGEMENT MULTIFUNCŢIONAL

9. Ariile cu management multifuncţional rămîn în posesia deţinătorilor funciari, care sînt obligaţi să asigure regimul stabilit de administrare a suprafeţelor respective şi se iau în considerare în programele de dezvoltare a spaţiilor verzi urbane şi suburbane.

10. Ariile cu management multifuncţional se administrează în scopul conservării biodiversităţii prin ameliorarea condiţiilor de habitat şi asigurarea integrităţii, funcţionalităţii şi continuităţii speciilor faunistice şi floristice, fiind reprezentate în principal prin sectoare reprezentative cu vegetaţie forestieră, de stepă, de luncă acvatică şi palustră, perdele forestiere de protecţie.

11. Ariile cu management multifuncţional se află în gestiunea deţinătorilor funciari.

12. Principiile de bază ale gestiunii ariilor cu management multifuncţional sînt:

asigurarea unei folosiri durabile;

susţinerea activităţii orientate spre restabilirea şi folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea celor nerenovabile;

prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra ariilor cu management multifuncţional.

13. Deţinătorul funciar este obligat:

să asigure respectarea regimului de protecţie a ariilor cu management multifuncţional;

să instaleze la hotarele ariilor cu management multifuncţional borne, panouri de avertisment, indicatoare;

să realizeze măsurile de reconstrucţie ecologică;

să aplice măsurile de lichidare a surselor existente de poluare.

III. SARCINILE ADMINISTRĂRII ARIILOR CU MANAGEMENT

MULTIFUNCŢIONAL

14. Sarcinile de bază ale ariilor cu management multifuncţional sînt:

organizarea şi desfăşurarea tuturor formelor de activitate în vederea asigurării protecţiei, păstrării şi restabilirii sectoarelor reprezentative cu vegetaţie forestieră, de stepă, luncă, acvatică şi palustră şi perdele forestiere de protecţie;

conservarea speciilor de plante şi animale rare sau pe cale de dispariţie prin crearea de condiţii optime de existenţă şi reproducere;

repopularea teritoriilor adiacente cu specii de plante şi animale anterior dispărute;

crearea de condiţii pentru turism şi agrement reglementat;

gospodărirea reglementată a resurselor naturale;

propaganda şi educaţia ecologică.

IV. ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ

15. Activitatea ştiinţifică în ariile cu management multifuncţional este coordonată de către Consiliul ştiinţific general al ariilor naturale protejate de stat.

16. În ariile cu management multifuncţional cercetările ştiinţifice se efectuează, în mod obligatoriu, în conformitate cu programele anuale, asigurîndu-se astfel continuitatea monitoringului ecologic.

17. În ariile cu management multifuncţional cercetările ştiinţifice se efectuează de către instituţii ştiinţifice de profil şi de organizaţii neguvernamentale cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.

18. La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări.

19. Direcţiile de bază ale cercetărilor ştiinţifice în ariile cu management multifuncţional sînt:

evaluarea sectoarelor reprezentative cu vegetaţie de stepă şi luncă în scopul evidenţierii factorilor acţiunea cărora creează starea vulnerabilităţii acestor ecosisteme;

studierea evoluţiei proceselor naturale în ecosisteme ferite de impactul ecologic şi în condiţiile unui presing antropic scarificat;

estimarea şi prognozarea situaţiei ecologice pentru elaborarea bazelor ştiinţifice de protecţie şi utilizare durabilă a resurselor naturale, restabilirea echilibrului ecologic şi conservarea biodiversităţii;

efectuarea cercetărilor ştiinţifice referitoare la: compoziţia, structura şi rezistenţa (speciilor) la vătămători, condiţii extremale, modul de îngrijire şi dirijare a arboretului din perdelele forestiere de protecţie;

efectuarea cercetărilor ştiinţifice în vederea împînzirii cîmpurilor agricole cu perdele forestiere de protecţie cu o importanţă ameliorativă.

V. ASIGURAREA FINANCIARĂ

20. Ariile cu management multifuncţional se finanţează de la bugetele locale, din fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor funciari, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice, inclusiv din străinătate, din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare.

21. Programele anuale de cercetări ştiinţifice ale ariilor cu management multifuncţional se finanţează prin intermediul comenzii de stat şi din mijloace bugetare speciale gestionate de Consiliul ştiinţific general al fondului ariilor naturale protejate de stat.

22. Recuperarea pierderilor suportate de deţinătorii terenurilor proprietate publică sau privată incluse în fondul ariilor naturale protejate de stat se efectuează de la bugetul de stat, bugetele locale, fondurile ecologice şi din mijloace extrabugetare.

VI. REGIMUL DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ

23. Paza şi protecţia teritoriilor ariilor cu management multifuncţional este asigurată de autorităţile în a căror subordine se află.

24. În ariile cu management multifuncţional se delimitează zone naturale cu regim special de protecţie, unde este interzisă orice activitate economică.

25. Pentru reducerea impactului antropic asupra ariilor cu management multifuncţional, pe teritoriul adiacent lor se stabilesc zone de protecţie cu lăţimea de 700-1000 m.

26. Limitele acestor zone sînt trasate în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului care se aprobă de Guvern.

27. Respectarea limitelor zonelor de protecţie este obligatorie pentru toate persoanele juridice şi fizice care activează sau locuiesc în zonele respective.

28. Suprafaţa şi configuraţia zonelor de protecţie se stabilesc pe teren, în mod diferenţiat, în funcţie de specificul ecologic şi de activitate a ariilor respective şi în funcţie de configuraţia hotarelor naturale ale localităţilor, terenurilor agricole, drumurilor etc.

29. În zona de protecţie se admite:

desfăşurarea activităţilor economice tradiţionale;

crearea condiţiilor optime de trai pentru animalele sălbatice;

tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;

organizarea unor zone de recreaţie reglementată.

VII. RĂSPUNDERI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

30. Încălcarea prezentului regulament atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.

31. Se consideră contravenţii următoarele fapte:

folosirea ariilor cu management multifuncţional în alte scopuri decît cele prevăzute în prezentul regulament;

organizarea fără expertiză ecologică a activităţilor economice în ariile cu management multifuncţional, precum şi în zonele de protecţie;

nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;

efectuarea neautorizată a lucrărilor de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrărilor hidroameliorative şi hidrotehnice, a săpăturilor geologice, a lucrărilor de amenajare şi construcţie, de extragere a pietrei, prundişului, pămîntului sau alte lucrări;

aratul şi păşunatul sectoarelor reprezentative cu vegetaţie de stepă, luncă şi plante medicinale;

tăierile rase;

tăierea sau scoaterea neautorizată din rădăcină a arborilor, arbuştilor, puieţilor, altor plante sau părţi de plante;

distrugerea sau vătămarea arborilor, puieţilor, lăstărişului sau seminţişului;

introducerea plantelor şi animalelor străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton;

încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;

pescuitul, împuşcarea sau capturarea animalelor sălbatice, distrugerea vizuinilor, cuiburilor, altor ascunzişuri;

recoltarea neautorizată a plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor, ciupercilor, seminţelor, frunzelor şi a organismelor acvatice;

arderea pajiştilor, a stufului şi a papurei, aprinderea rugurilor;

amplasarea deşeurilor industriale şi menajere, în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile cu management multifuncţional şi în zonele de protecţie, amplasarea gunoiştilor;

folosirea chimicalelor;

strămutarea neautorizată a hotarelor ariilor cu management multifuncţional;

deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice, topografice, a panourilor de avertizare sau a indicatoarelor;

intrarea persoanelor neautorizate, cu/sau fără autovehicule, în limitele ariilor cu management multifuncţional sau în zonele de protecţie;

desecarea luncilor şi mlaştinilor, sau alte lucrări care duc la schimbarea regimului hidrologic;

camparea în zonele interzise;

organizarea şi desfăşurarea neautorizată a activităţilor economice, de turism şi agrement.

32. Persoanele vinovate de încălcarea regimului de activitate şi protecţie a ariilor cu management multifuncţional sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

33. Prejudiciile materiale cauzate ariilor cu management multifuncţional de către persoane juridice şi fizice sînt compensate conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

34. Repararea prejudiciilor cauzate ariilor cu management multifuncţional se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească.

VIII. DISPOZIŢII FINALE

35. Prezentul regulament serveşte drept bază pentru elaborarea, în caz de necesitate, a regulamentelor concrete ale unor arii cu management multifuncţional.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.784 din 3 august 2000

REGULAMENTUL-CADRU

cu privire la rezervaţiile naturale

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul-cadru cu privire la rezervaţiile naturale (în continuare - Regulament) este elaborat în temeiul art.20 alin.(3) al Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 şi stabileşte modul de organizare şi funcţionare a rezervaţiilor naturale.

2. Rezervaţiile naturale reprezintă spaţii naturale, valoroase din punct de vedere ştiinţific, destinate păstrării şi restabilirii unui sau mai multe componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic.

3. Rezervaţiile naturale se administrează în scopul conservării biodiversităţii prin ameliorarea condiţiilor de habitat şi asigurarea integrităţii şi continuităţii speciilor floristice şi faunistice.

4. Rezervaţiile naturale rămîn în posesia deţinătorilor funciari, care sînt obligaţi să asigure regimul stabilit de administrare a suprafeţelor respective şi se iau în considerare în programele de dezvoltare a spaţiilor verzi urbane şi suburbane.

5. Rezervaţiile naturale se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale pe teritoriul cărora acestea sînt amplasate.

6. Proiectele şi programele de reconstrucţie ecologică şi de amenajare, de edificare administrativă, de construcţie a reţelelor de comunicaţii în rezervaţiile naturale sînt supuse, de către autoritatea centrală pentru mediu, expertizei ecologice de stat.

7. Retragerea terenurilor din rezervaţiile naturale este strict interzisă, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite. În astfel de situaţii, retragerea terenurilor din rezervaţiile naturale se face la propunerea autorităţii centrale pentru mediu şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în baza hotărîrii Parlamentului.

8. Autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, deţinătorii de terenuri în a căror administrare se află rezervaţii naturale furnizează gratuit, în mod obligatoriu, autorităţii centrale pentru mediu datele necesare monitoringului ecologic.

9. Fondarea, reorganizarea şi lichidarea rezervaţiilor naturale se efectuează conform hotărîrii Parlamentului, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

II. GESTIONAREA REZERVAŢIILOR NATURALE

10. Rezervaţiile naturale se află în gestiunea deţinătorilor funciari.

11. Principiile de bază ale gestiunii rezervaţiilor naturale sînt:

asigurarea unei folosiri durabile;

susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea celor nerenovabile;

prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale.

12. Deţinătorul funciar este obligat:

să asigure respectarea regimului de protecţie a rezervaţiilor naturale;

să instaleze la hotarele rezervaţiilor naturale borne, panouri de avertisment, indicatoare;

să realizeze măsuri de lichidare a surselor existente de poluare;

să realizeze măsuri de reconstrucţie ecologică.

III. SARCINILE REZERVAŢIILOR NATURALE

13. Sarcinile de bază ale rezervaţiilor naturale sînt:

conservarea speciilor de plante şi animale endemice, rare sau pe cale de dispariţie prin crearea de condiţii optime de existenţă şi reproducere, inclusiv pentru speciile de păsări migratoare în perioada de cuibărire şi iernat, a locurilor de concentrare a peştelui şi de depunere a icrelor;

repopularea teritoriilor adiacente cu specii de plante şi animale anterior dispărute din zonele respective, care vor fi reaclimatizate (reproduse) în rezervaţie;

propaganda şi educaţia ecologică.

IV. ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ

14. Activitatea ştiinţifică în rezervaţiile naturale este coordonată de către consiliul ştiinţific general al fondului ariilor naturale protejate de stat.

15. În rezervaţiile naturale cercetările ştiinţifice se efectuează, în mod obligatoriu, în conformitate cu programele anuale, asigurîndu-se astfel continuitatea monitoringului ecologic.

16. În rezervaţiile naturale cercetările ştiinţifice se efectuează de către instituţii ştiinţifice de profil şi de organizaţii neguvernamentale, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.

17. La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări.

18. Direcţiile de bază ale cercetărilor ştiinţifice în rezervaţiile naturale sînt:

studierea evoluţiei proceselor naturale ferite de impactul antropic şi în condiţiile unui impact antropic sacrificat;

estimarea şi prognozarea situaţiei ecologice pentru elaborarea bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului, restabilirea echilibrului ecologic şi conservarea biodiversităţii.

V. ASIGURAREA FINANCIARĂ A REZERVAŢIILOR NATURALE

19. Rezervaţiile naturale se finanţează de la bugetele locale, din fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor funciari, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice, inclusiv din străinătate, din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare.

20. Programele anuale de cercetări ştiinţifice ale rezervaţiilor naturale se finanţează prin intermediul comenzii de stat şi din mijloace bugetare speciale gestionate de Consiliul ştiinţific general al fondului ariilor naturale protejate de stat.

21. Recuperarea pierderilor suportate de deţinătorii terenurilor proprietate publică sau privată incluse în fondul ariilor naturale protejate de stat se efectuează de la bugetul de stat, bugetele locale, fondurile ecologice şi din mijloace extrabugetare.

VI. REGIMUL DE PROTECŢIE ŞI PAZA REZERVAŢIILOR NATURALE

22. Paza şi protecţia teritoriilor rezervaţiilor naturale este asigurată de autorităţile în a căror subordine se află, prin intermediul deţinătorilor funciari.

23. Pentru reducerea impactului antropic asupra rezervaţiilor naturale, pe teritoriul adiacent lor se stabilesc zone de protecţie cu lăţimea de 700-1000 m.

24. Limitele acestor zone sînt trasate în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, care se aprobă de Guvern.

25. Respectarea limitelor zonelor de protecţie este obligatorie pentru toate persoanele juridice şi fizice care activează sau locuiesc în zonele respective.

26. Suprafaţa şi configuraţia zonelor de protecţie se stabilesc pe teren în mod diferenţiat, în funcţie de specificul ecologic şi de activitate a rezervaţiilor respective. Pentru rezervaţiile în care obiectul de activitate îl constituie preponderent sectoarele de vegetaţie forestieră, sau de luncă, zonele de protecţie pot avea o lăţime de 1000 m, iar în jurul habitatelor mlăştinoase şi acvatice lăţimea lor este stabilită în funcţie de apropierea aşezărilor umane, de sursele de alimentare cu apă, de activitatea economică practicată în zonă, de alţi factori, dar nu poate fi mai mică de 700 m.

27. În zona de protecţie se admite:

desfăşurarea activităţilor economice tradiţionale;

crearea condiţiilor optime de trai pentru animalele sălbatice;

tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;

organizarea unor zone de recreaţie reglementată.

VII. RĂSPUNDERI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

28. Încălcarea prezentului regulament atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.

29. Se consideră contravenţii următoarele fapte:

folosirea rezervaţiilor naturale în alte scopuri decît cele prevăzute în prezentul regulament;

organizarea fără expertiză ecologică a activităţilor economice în rezervaţiile naturale, precum şi în zonele de protecţie;

nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;

efectuarea neautorizată a lucrărilor de amenajare şi de construcţie, a lucrărilor de extragere a pietrei, prundişului, solului sau alte lucrări;

introducerea plantelor şi animalelor străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton;

încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;

recoltarea neautorizată a plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor, ciupercilor, seminţelor, frunzelor şi a organismelor acvatice;

amplasarea deşeurilor industriale şi menajere, în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în rezervaţiile naturale şi în zonele lor de protecţie, amplasarea gunoiştilor;

folosirea chimicalelor;

strămutarea neautorizată a hotarelor rezervaţiilor naturale;

deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice, topografice, a panourilor de avertizare sau a indicatoarelor;

intrarea persoanelor neautorizate, cu/sau fără autovehicule, în limitele rezervaţiilor naturale sau în zonele de protecţie;

păşunatul în zonele interzise;

camparea în zonele interzise;

organizarea şi desfăşurarea neautorizată a activităţilor economice, de turism şi agrement.

30. Persoanele vinovate de încălcarea regimului de activitate şi protecţie a rezervaţiilor naturale sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

31. Prejudiciile materiale cauzate rezervaţiilor naturale de către persoanele juridice şi fizice sînt compensate conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

32. Repararea prejudiciilor cauzate rezervaţiilor naturale se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească.

VIII. DISPOZIŢII FINALE

33. Prezentul regulament serveşte drept bază pentru elaborarea, în caz de necesitate, a regulamentelor concrete ale rezervaţiilor naturale.

Anexa nr.3

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.784 din 3 august 2000

REGULAMENTUL-CADRU

cu privire la rezervaţiile peisagistice

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul-cadru cu privire la rezervaţiile peisagistice (în continuare - Regulament) este elaborat în temeiul art.20 alin.(3) al Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 şi stabileşte modul de organizare şi funcţionare a rezervaţiilor peisagistice.

2. Rezervaţiile peisagistice se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.

3. Rezervaţiile peisagistice sînt create în scopul:

armonizării relaţiilor dintre om şi natură, conservării peisajelor geografice pentru generaţia actuală şi generaţiile viitoare;

studierii proceselor naturale şi stabilirii echilibrului ecologic;

menţinerii fondului genetic în limitele capacităţilor biologice ale rezervaţiilor peisagistice;

respectării convenţiilor şi acordurilor internaţionale cu privire la conservarea landşafturilor, diversităţii biologice şi peisagistice.

4. Terenurile rezervaţiilor peisagistice sînt terenuri proprietate publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, în care se respectă un regim special de protecţie şi administrare în conformitate cu legislaţia în vigoare.

5. Retragerea terenurilor din rezervaţiile peisagistice este strict interzisă, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite. Retragerea terenurilor se face la propunerea autorităţii centrale pentru mediu şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în baza hotărîrii Parlamentului.

6. Reorganizarea sau lichidarea rezervaţiilor peisagistice se efectuează conform hotărîrii Parlamentului, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

II. REGIMUL DE ADMINISTRARE A REZERVAŢIILOR PEISAGISTICE

7. Rezervaţiile peisagistice se administrează de deţinătorii funciari.

8. Deţinătorii funciari sînt obligaţi:

să asigure paza şi protecţia rezervaţiilor;

să delimiteze teritoriul rezervaţiei şi a zonei ei de protecţie cu borne de hotar;

să instaleze indicatoare şi panouri de avertisment;

să realizeze măsuri de lichidare a surselor aparente de poluare;

să realizeze măsuri de reparare şi reconstrucţie în cadrul rezervaţiilor.

9. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, deţinătorii de terenuri în a căror administrare se află rezervaţiile peisagistice furnizează gratuit, în mod obligatoriu, autorităţii centrale pentru mediu datele necesare monitoringului ecologic.

10. Principiile de bază ale administraţiei rezervaţiilor peisagistice sînt:

asigurarea dezvoltării durabile a rezervaţiilor peisagistice;

prevenirea efectelor negative ale activităţii economice, de turism şi agrement asupra rezervaţiilor peisagistice.

11. Autorităţile administraţiei publice centrale sau locale sînt obligate:

să asigure controlul asupra regimului de protecţie a rezervaţiilor;

să asigure controlul asupra respectării în teritoriu a legislaţiei ecologice.

III. ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ŞI SARCINILE REZERVAŢIILOR

PEISAGISTICE

12. În cadrul rezervaţiilor peisagistice se efectuează cercetări ştiinţifice în scopul studierii evoluţiei proceselor naturale ferite de impactul antropic şi în condiţiile unui impact antropic scarificat, pentru estimarea şi prognozarea situaţiei ecologice, pentru conservarea diversităţii biologice şi peisagistice, restabilirea echilibrului ecologic, utilizarea durabilă a resurselor naturale, pentru monitoringul ecologic.

13. Cercetările se efectuează de către instituţiile ştiinţifice de profil conform programelor anuale, de organizaţii neguvernamentale cu avizul autorităţii centrale pentru mediu în scopul asigurării monitoringului ecologic.

14. La realizarea programelor de cercetări ştiinţifice pot participa organizaţii ştiinţifice din alte ţări.

15. Sarcinile de bază ale rezervaţiilor peisagistice sînt:

realizarea măsurilor de protecţie a peisajelor geografice;

asigurarea utilizării reglementate a resurselor rezervaţiilor peisagistice în scopuri economice;

asigurarea dezvoltării durabile a rezervaţiilor în scopuri recreative, estetice şi culturale.

IV. ASIGURAREA FINANCIARĂ A REZERVAŢIILOR PEISAGISTICE

16. Rezervaţiile peisagistice se finanţează de la bugetele locale, din fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor funciari, din donaţiile persoanelor juridice şi fizice, inclusiv din străinătate, din alte surse financiare neinterzise de legislaţie.

17. Programele anuale de cercetări ştiinţifice ale rezervaţiilor peisagistice se finanţează prin intermediul comenzii de stat şi din mijloace bugetare speciale gestionate de Consiliul ştiinţific general al fondului ariilor naturale protejate de stat.

18. Recuperarea pierderilor suportate de deţinătorii terenurilor proprietate publică sau privată incluse în fondul ariilor naturale protejate se efectuează de la bugetul de stat, bugetele locale, fondurile ecologice şi din mijloace extrabugetare.

V. REGIMUL DE PAZĂ ŞI PROTECŢIE A REZERVAŢIILOR PEISAGISTICE

19. Paza şi protecţia teritoriilor rezervaţiilor peisagistice este asigurată de deţinătorii funciari.

20. Toţi lucrătorii din cadrul activităţii economice, precum şi vizitatorii rezervaţiilor peisagistice sînt obligaţi să contribuie la reducerea impactului antropic şi la protecţia şi paza teritoriilor rezervaţiilor peisagistice.

21. Pentru reducerea impactului antropic asupra rezervaţiilor peisagistice, pe teritoriul adiacent lor se stabileşte zona de protecţie cu lăţimea de 700-1000 m.

22. La stabilirea zonelor de protecţie a rezervaţiilor peisagistice se iau în considerare hotarele naturale ale localităţilor, terenurilor agricole, drumurilor.

23. Terenurile din zonele de protecţie rămîn la dispoziţia deţinătorilor. Hotarele ei se marchează în natură cu borne de reprezentanţii autorităţilor publice locale.

24. Limitele acestor zone sînt trasate în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, care se aprobă de Guvern.

25. În zonele de protecţie se admite:

desfăşurarea de activităţi economice tradiţionale ce nu conduc la schimbări esenţiale în evoluţia proceselor naturale;

crearea de condiţii optime de conservare a rezervaţiilor peisagistice;

tăieri de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor.

26. În zonele de protecţie sînt interzise:

efectuarea fără autorizaţie a vînatului, pescuitului şi capturării de animale;

tăierile rase;

construirea de obiecte şi depozite pentru păstrarea de chimicale şi îngrăşăminte minerale, alte obiecte auxiliare;

staţionarea vehiculelor în alte locuri decît cele indicate.

27. Respectarea limitelor zonelor de protecţie este obligatorie pentru toate persoanele juridice şi fizice, care activează sau locuiesc în zonele respective.

VI. RĂSPUNDERI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

28. Încălcarea prevederilor prezentului regulament atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.

29. Se consideră contravenţii următoarele fapte:

folosirea rezervaţiilor peisagistice în alte scopuri decît cele prevăzute de Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat;

organizarea fără expertiză ecologică a activităţii economice în rezervaţiile peisagistice, precum şi în zonele lor de protecţie;

deteriorarea sau distrugerea rezervaţiilor peisagistice;

nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;

introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton;

încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;

executarea neautorizată a oricărei lucrări de amenajare şi construcţie;

deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în rezervaţiile peisagistice şi în zonele lor de protecţie;

folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;

recoltarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale, seminţelor şi a organismelor acvatice;

strămutarea nesancţionată a hotarelor rezervaţiilor peisagistice;

deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a panourilor de avertizare sau a indicatoarelor;

intrarea persoanelor neautorizate, cu/sau fără autovehicule, în zonele de protecţie integrală;

camparea în zonele interzise;

păşunatul în zonele interzise;

organizarea şi desfăşurarea neautorizată de activităţi economice, de turism şi agrement;

fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea taxelor.

30. Persoanele vinovate de încălcarea regimului de activitate şi protecţie a rezervaţiilor peisagistice sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

31. Prejudiciile materiale cauzate rezervaţiilor peisagistice de către persoanele juridice sau fizice sînt compensate conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

32. Repararea prejudiciilor cauzate rezervaţiilor peisagistice se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească.

VII. DISPOZIŢII FINALE

33. Prezentul regulament serveşte drept bază pentru elaborarea regulamentelor concrete ale rezervaţiilor peisagistice.

Anexa nr.4

la Hotărîrea Guvenului

Republicii Moldova

nr.784 din 3 august 2000

REGULAMENTUL-CADRU

cu privire la monumentele de arhitectură peisajeră

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul-cadru cu privire la monumentele de arhitectură peisajeră (în continuare - Regulament) este elaborat în temeiul art.20 alin.(3) al Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 şi stabileşte modul de organizare şi funcţionare a monumentelor de arhitectură peisajeră.

2. Categoria monumentelor de arhitectură peisajeră include obiecte şi ansambluri de obiecte: parcuri vechi, parcuri silvice, alei, grădini cu valoare istorică, culturală, ştiinţifică, estetică, economică şi recreativă, care reprezintă mărturii ale evoluţiei peisajere şi dezvoltării spirituale şi sociale, care fac parte din patrimoniul cultural şi natural şi sînt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.

3. Monumentele de arhitectură peisajeră reprezintă suprafeţe terestre şi/sau acvatice în limitele cărora au fost create, în mod artificial, colecţii de arbori şi arbuşti, specii de plante autohtone şi exotice, ce reprezintă interes ştiinţific aplicativ, semnificative din punct de vedere naţional prin valoarea lor ecologică, ştiinţifică, estetică şi recreativă, combinate în diverse modele scenice, care conferă teritoriului respectiv un aspect deosebit de atractiv.

4. Monumentele de arhitectură peisajeră se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale pe teritoriul cărora acestea sînt amplasate.

5. Autorităţile administraţiei publice locale, deţinătorii de terenuri în a căror administrare se află monumentele de arhitectură peisajeră furnizează gratuit, în mod obligatoriu, autorităţii centrale pentru mediu datele necesare monitoringului ecologic.

6. Suprafeţele terestre şi acvatice din componenţa monumentelor de arhitectură peisajeră rămîn în posesia deţinătorilor funciari, se iau în considerare la elaborarea documentaţiei de urbanism şi de amenajare a teritoriului, în programele de dezvoltare a spaţiilor verzi urbane şi suburbane şi se exclud din circuitul economic.

7. Toate proiectele şi programele de reconstrucţie ecologică şi de amenajare, de edificare administrativă, de construcţii, sînt supuse de către autoritatea centrală pentru mediu, expertizei ecologice de stat.

8. Retragerea terenurilor monumentelor de arhitectură peisajeră este strict interzisă, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite. În astfel de situaţii, retragerea terenurilor se face la propunerea autorităţii centrale pentru mediu şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în baza hotărîrii Parlamentului.

9. Pe teritoriul monumentelor de arhitectură peisajeră se pot efectua cercetări ştiinţifice de către instituţiile ştiinţifice de profil şi de organizaţii neguvernamentele cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.

II. REGIMUL DE ADMINISTRARE AL MONUMENTELOR

DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ

10. Regimul de administrare al monumentelor de arhitectură peisajeră reprezintă un ansamblu unitar de măsuri de protecţie, ecologice şi tehnico-organizatorice, care reglementează activitatea de conservare, optimizare şi dezvoltare durabilă.

11. Monumentele de arhitectură peisajeră se află în gestiunea deţinătorilor funciari, care sînt obligaţi să aplice regimul stabilit de administrare.

12. Principiile de bază ale gestiunii resurselor naturale pe teritoriul monumentelor de arhitectură peisajeră sînt:

protecţia în scopul conservării anumitor specii de plante;

asigurarea unei folosiri durabile;

prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale din teritoriu.

13. Autorităţile publice locale, deţinătorii funciari sînt obligaţi:

să asigure măsuri antiincendiare;

să ia măsuri de pază şi protecţie, de refacere şi reconstrucţie ecologică a monumentelor;

să întreprindă măsuri de salubrizare în scopul ameliorării situaţiei sanitare;

să respecte prevederile legislaţiei în domeniu şi ale prezentului regulament;

să creeze condiţii optime pentru odihnă şi turism;

să instaleze la hotarele monumentelor borne de hotar, panouri de avertisment, indicatoare;

să realizeze măsuri de lichidare a surselor aparente de poluare;

să îngrădească zonele de protecţie ale arborilor seculari şi ale monumentelor hidrologice;

să creeze în zona de protecţie condiţii pentru conservarea monumentului.

III. OBIECTIVUL ŞI SARCINILE MONUMENTELOR

DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ

14. Monumentele de arhitectură peisajeră au ca obiectiv păstrarea şi dezvoltarea compoziţiilor arhitectonice peisajere şi servesc ca depozit al genofondului de plante.

15. Sarcinile de bază ale monumentelor de arhitectură peisajeră sînt:

conservarea edificiilor arhitecturale, peisajelor naturale, semnificative din punct de vedere naţional;

conştientizarea ecologică a populaţiei;

asigurarea interacţiunii armonioase dintre om şi natură;

crearea modelelor scenice atractive sau unice din punct de vedere estetic în scopuri recreative;

protejarea colecţiilor de plante, îndeosebi a speciilor lemnoase arborescente şi arbustive rare.

IV. REGIMUL DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ PE TERITORIUL MONUMENTELOR

DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ

16. Pe teritoriul monumentelor de arhitectură peisajeră se permit lucrări de amenajare a aleilor şi gazoanelor, construirea havuzurilor, reconstrucţiile edificiilor arhitecturale, alte lucrări şi activităţi ce nu vin în contradicţie cu destinaţia şi sarcinile monumentelor de arhitectură peisajeră.

17. Lucrările de reconstrucţie a monumentelor de arhitectură peisajeră se efectuează, respectîndu-se structura lor iniţială.

18. Pe teritoriul monumentelor de arhitectură peisajeră se interzice orice activitate nelegată de destinaţia lor, care ameninţă integritatea configuraţiilor arhitectonice peisajere şi dereglează evoluţia proceselor naturale:

lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrările hidroameliorative şi hidrotehnice, săpăturile geologice;

distrugerea învelişului de sol sau vătămarea arborilor, arbuştilor, puieţilor, lăstărişului sau semitufişului, altor plante;

împuşcarea sau capturarea păsărilor, distrugerea muşuroaielor de furnici;

aprinderea rugurilor, arderea frunzelor, aruncarea chibriturilor, ţigărilor şi altor obiecte în afara locurilor special amenajate.

prezenţa surselor care emit zgomote ce depăşesc limitele stabilite.

19. Orice lucrare de reconstrucţie şi restabilire a monumentelor de arhitectură peisajeră se efectuează după un proiect aprobat de autoritatea centrală pentru mediu.

20. Pentru reducerea impactului antropic asupra monumentelor de arhitectură peisajeră pe teritoriul adiacent lor se stabileşte zona de protecţie. Lăţimea zonei de protecţie pentru monumentele de arhitectură peisajeră este de 100-150 m în funcţie de specificul ecologic, de configuraţia hotarelor naturale ale localităţilor, terenurilor agricole, drumurilor etc.

21. Zona de protecţie pentru monumentele de arhitectură peisajeră se stabileşte în funcţie de configuraţia hotarelor naturale ale localităţilor, terenurilor agricole, drumurilor etc.

22. În zona de protecţie se admite:

desfăşurarea de activităţi economice ce nu sînt în detrimentul monumentului;

tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare.

23. În zona de protecţie se interzice:

construirea de obiecte şi depozite pentru păstrarea de chimicale şi îngrăşăminte minerale, alte obiecte auxiliare;

staţionarea vehiculelor în alte locuri decît cele indicate special.

V. ASIGURAREA FINANCIARĂ A MONUMENTELOR

DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ

24. Finanţarea lucrărilor de gestionare şi protecţie a monumentelor de arhitectură peisajeră se face din bugetele locale, din fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor de terenuri, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare.

25. Recuperarea pierderilor suportate de deţinătorii monumentelor de arhitectură peisajeră se efectuează de la bugetul de stat, bugetele locale, fondurile ecologice şi din mijloace extrabugetare.

VI. RĂSPUNDERI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

26. Persoanele vinovate de încălcarea regimului de activitate şi protecţie a monumentelor de arhitectură peisajeră sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

27. Repararea prejudiciilor cauzate monumentelor de arhitectură peisajeră de către persoanele fizice şi juridice se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească.

28. În caz de dezacord cu decizia autorităţii administraţiei, persoana fizică sau juridică este în drept să o atace în instanţa ierarhic superioară sau în instanţa de judecată.

VII. DISPOZIŢII FINALE

29. Prezentul regulament serveşte drept bază pentru elaborarea, în caz de necesitate, a regulamentelor concrete ale monumentelor de arhitectură peisajeră.