BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins

cu privire la faliment

Lege nr. 786 din 26.03.1996

Notițele mele

Fișa documentului

Lege

Lege nr. 786 din 26.03.1996 «Cu privire la faliment»

Versiunea din 05.09.1996

Tipul documentului
Lege
Număr
786
Data adoptării
26.03.1996
Publicat
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.58/583 din 05.09.1996

L E G E

cu privire la faliment

nr. 786-XIII  din  26.03.1996

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.58/583 din 05.09.1996

* * *

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:

insolvabilitate – starea economico-financiară a debitorului, caracterizată prin incapacitatea lui de a-şi achita datoriile faţă de creditori ajunse la scadenţă şi în volumul stabilit, indiferent de cauzele, timpul şi locul provenienţei lor;

debitor – întreprinderea, cooperativa de consum sau organizaţia filantropică, care nu-şi onorează sau în timpul apropiat nu-şi va putea onora obligaţiile faţă de creditori;

proprietarul debitorului – organul de conducere al debitorului care are dreptul, în conformitate cu documentele de constituire a debitorului, să ia decizia de lichidare a acestuia;

conducătorul debitorului – conducătorul, managerul sau o altă persoană cu funcţii de răspundere, fie organul de conducere al debitorului, învestit cu împuterniciri de administrare a patrimoniului debitorului, de reprezentare (fără mandat) a intereselor debitorului în instanţa de judecată şi în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice şi de încheiere a tranzacţiilor în numele debitorului;

procedură concursuală – procesul de judecată pentru soluţionarea tuturor litigiilor privind executarea de către debitorul insolvabil a creanţelor creditorilor;

masă concursuală – patrimoniul şi drepturile patrimoniale (denumită în continuare patrimoniu ale debitorului, care urmează a fi distribuite între creditori şi care conform legii pot fi urmărite pe parcursul procedurii concursuale. Drepturile de gaj declarate de către creditori, precum şi bunurile ce se află în posesia nelegitimă a debitorului nu fac parte din masa concursuală;

creditor concursual – persoană fizică sau juridică care are cerinţe patrimoniale faţă de debitorul împotriva căruia a fost deschisă procedura concursuală şi nu are drepturi de gaj;

concordat – înţelegerea reciprocă dintre creditori şi debitor, conform căreia debitorul achită numai o parte a datoriilor sale, iar creditorii renunţă la cealaltă parte a datoriilor;

proceduri de reorganizare – proceduri de susţinere a activităţii şi de redresare a debitorului în scopul preîntîmpinării lichidării acestuia;

administrarea externă a patrimoniului debitorului (denumită în continuare administrare externă) – procedură de reorganizare, orientată spre continuarea activităţii întreprinderii debitoare şi executarea creanţelor creditorilor şi realizată prin transmiterea funcţiilor de administrare a patrimoniului debitorului către administratorul arbitral;

asanare (redresarea debitorului) – procedură de reorganizare, în cadrul căreia proprietarul debitorului, creditorul (creditorii) sau alte persoane acordă asistenţă financiară debitorului în scopul redresării acestuia şi al executării creanţelor creditorilor;

faliment – starea patrimonială a debitorului, în care acesta este în imposibilitatea de a executa creanţele creditorilor şi instanţa de judecată adoptă hotărîrea cu privire la distribuirea masei concursuale între creditori, stingerea creanţelor neexecutate ale creditorilor şi încetarea activităţii debitorului;

faliment intenţionat – crearea ori exagerarea premeditată de către conducătorul sau proprietarul debitorului a insolvabilităţii acestuia, cauzarea de către aceştia a unor daune debitorului în interesele proprii sau în interesele altor persoane, gestionarea vădit incompetentă a afacerilor;

faliment fictiv – declararea vădit falsă de către debitor a insolvabilităţii sale cu scopul de a induce în eroare creditorii pentru a obţine de la aceştia amînarea şi/sau eşalonarea plăţilor cuvenite creditorilor sau reducere la datorii.

Articolul 2. Reglementarea juridică

Procedura falimentară se reglementează prin prezenta lege, precum şi prin Codul de procedură civilă şi alte acte legislative, în măsura în care acestea nu sînt contrare prezentei legi sau nu sînt reglementate de ea.

Articolul 3. Sfera de aplicare a legii

Prezenta lege se aplică întreprinderilor, cooperativelor de consum şi organizaţiilor filantropice în stare de insolvabilitate, înregistrate în Republica Moldova, cu excepţia băncilor comerciale.

Notă: Vezi Rectificarea din Monitorul Oficial nr.81-82 din 19.12.1996, pag.64 (la articolul 3 după cuvintele  “Republica Moldova”, se introduce textul “, cu excepţia băncilor comerciale”)

Articolul 4. Procedurile aplicabile debitorului

Faţă de debitor se aplică următoarele proceduri:

a) reorganizarea;

b) lichidarea;

c) concordatul.

Articolul 5. Masa concursuală

(1) Debitorul răspunde în faţa creditorilor cu întregul său patrimoniu, care se stabileşte prin evaluarea lui şi estimarea tuturor creanţelor acestor creditori. Inventarierea patrimoniului se efectuează cu participarea debitorului şi cu antrenarea experţilor.

(2) Patrimoniul (activele) debitorului se constituie din mijloace fixe şi circulante, active financiare şi nemateriale, precum şi din bunurile obţinute după declararea deschiderii procedurii concursuale pînă la închiderea acesteia. Din acest patrimoniu fac parte:

a) mijloacele fixe: clădirile, construcţiile, instalaţiile de emisie, maşinile şi utilajul, tehnica de calcul şi mijloacele de programare, aparatele de măsurat şi de reglare, mijloacele de transport, instrumentele, inventarul de producţie şi gospodăresc, vitele de muncă şi productive, plantaţiile multianuale şi alte mijloace;

b) mijloacele circulante: rezervele de producţie (materie primă, materiale, combustibil, obiecte de mică valoare şi uzură rapidă, piese de completare, ambalaj ş.a.), producţia neterminată, produsele finite, mărfurile, inclusiv cele ce sînt pe parcurs spre destinaţie, şi alte mijloace;

c) activele financiare: mijloacele băneşti din casă şi de la conturile instituţiilor financiare, hîrtiile de valoare (acţiuni, obligaţii, certificate, cambii ş.a.), depunerile băneşti şi alte investiţii în bani pe termen scurt şi lung; datoriile debitorilor;

d) activele nemateriale: drepturile de folosinţă a pămîntului, apei şi altor resurse naturale, clădirilor, construcţiilor şi utilajului, precum şi drepturile asupra produselor activităţii intelectuale (brevete, licenţe ş.a.).

(3) Patrimoniu al debitorului mai sînt şi bunurile restituite în urma rezilierii tranzacţiilor sau considerării acestora nule.

(4) În patrimoniul debitorului persoană fizică se includ bunurile lui personale (proprietatea imobilă, obiecte preţioase, hîrtiile de valoare ş.a.), precum şi bunurile familiei lui, dacă acestea au fost procurate prin tranzacţii ilicite şi alte acţiuni ilegale, excepţie făcînd bunurile care în condiţiile legii nu pot fi urmărite.

(5) Pensiile şi indemnizaţiile sociale, precum şi bunurile depuse ca gaj nu constituie masă concursuală.

Articolul 6. Competenţa

(1) Toate litigiile legate de cazurile cu privire la falimentul persoanelor fizice şi juridice se examinează de instanţele de judecată în conformitate cu competenţa stabilită de lege.

(2) Cazul cu privire la faliment nu poate fi examinat de judecata arbitrilor aleşi.

EXAMINAREA ACŢIUNII CU PRIVIRE LA FALIMENT

Articolul 7. Temeiul şi condiţiile introducerii cererii

(1) Temei pentru deschiderea procedurii falimentare îl constituie insolvabilitatea debitorului.

(2) Deschiderea procedurii falimentare se face numai la cererea creditorului, debitorului, procurorului sau a persoanei care se ocupă de lichidarea debitorului.

(3) Orice creditor poate să adreseze instanţei de judecată o cerere cu privire la deschiderea procedurii falimentare, dacă debitorul timp de 3 luni nu-i execută creanţele sau dacă pe parcursul a 2 luni nu a efectuat plăţile în bugetul public naţional.

(4) Creditorul este îndreptăţit să formuleze în una şi aceeaşi cerere cîteva revendicări faţă de debitor referitor la obligaţii diferite.

(5) Creditorii au dreptul să-şi unească revendicările faţă de debitor şi să adreseze în instanţa de judecată o singură cerere.

(6) Cererea debitorului cu privire la deschiderea procedurii falimentare se introduce în temeiul deciziei proprietarului debitorului, fiind semnată de către conducătorul debitorului sau de o altă persoană autorizată. În cerere poate fi solicitată administrarea externă sau asanarea.

(7) Procurorul este îndreptăţit să adreseze în instanţa de judecată, în condiţiile alin.(3) şi (4), o cerere cu privire la deschiderea procedurii falimentare:

a) în cazul în care el descoperă semne de faliment intenţionat;

b) dacă debitorul are datorii de plăţi obligatorii în bugetul public naţional;

c) în interesele Republicii Moldova sau a unei unităţi administrativ-teritoriale în calitatea lor de creditori;

d) în interesele cetăţenilor deponenţi;

e) în alte cazuri prevăzute de lege.

(8) Persoana care se ocupă de lichidarea debitorului introduce, în condiţiile alin.(6), o cerere cu privire la deschiderea procedurii falimentare, dacă în procesul lichidării s-a constatat că datoriile debitorului depăşesc activele acestuia.

(9) Cererea poate fi retrasă de către persoana care a introdus-o pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărîrii cu privire la declararea debitorului în stare de faliment.

Articolul 8. Actele ce se anexează cererii

(1) În cazul cînd creditorul se adresează cu o cerere cu privire la deschiderea procedurii falimentare, el prezintă instanţei de judecată dovezi în sprijinul legitimităţii revendicărilor sale: date privind valoarea creanţelor, existenţa gajului, incapacitatea debitorului de a-şi onora în termen obligaţiile.

(2) Dacă cererea cu privire la deschiderea procedurii falimentare este introdusă de către debitor, acesta prezintă dovezile ce confirmă insolvabilitatea sa: date privind valoarea creanţelor şi existenţa gajului, privind admiterea de către instanţele de judecată a acţiunilor faţă de el şi privind creanţele prezentate pentru a fi anulate în mod cert (fără acceptare), precum şi lista tuturor creditorilor şi debitorilor săi şi descifrarea sumelor creditoare şi debitoare, alte date despre situaţia sa financiară şi patrimonială.

(3) Cererea debitorului care este întreprindere individuală, societate în nume colectiv sau societate în comandită trebuie să cuprindă şi date referitoare la obligaţiile fondatorilor (asociaţilor) acestora, nelegate de activitatea lor de întreprinzător.

(4) La cererea debitorului se anexează următoarele acte:

a) decizia proprietarului debitorului, constituind temei pentru sesizarea instanţei de judecată de către debitor sau de către persoana care se ocupă de lichidarea debitorului;

b) darea de seamă şi copiile de pe documentele contabile curente;

c) lista tuturor bunurilor debitorului, inclusiv datele despre mijloacele băneşti aflate în bănci, numerele conturilor şi adresele băncilor; pentru imobile – datele din registrul bunurilor imobile;

d) lista numelor şi adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate, arătîndu-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;

e) lista numelor şi adreselor debitorilor;

f) raportul organizaţiei de audit asupra rezultatelor controlului activităţii economico-financiare a debitorului, care trebuie întocmit în termen de cel mult o lună de la data introducerii cererii la instanţa de judecată;

g) lista comanditarilor (asociaţilor cu răspundere limitată), pentru societăţile în comandită;

h) copia de pe anunţul despre lichidarea debitorului, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

i) o cerere pentru exercitarea administrării externe sau asanarea debitorului, conţinînd şi planul acestei reglementări;

j) alte documente conform legii.

Articolul 9. Referinţa la cerere

Debitorul este obligat să prezinte instanţei de judecată şi reclamantului, în decurs de 5 zile de la data primirii copiei de pe cererea creditorului, procurorului sau persoanei care se ocupă de lichidarea debitorului, o referinţă la această cerere în conformitate cu cerinţele stabilite de legislaţie.

Articolul 10. Garanţiile patrimoniale ale debitorului

(1) La cererea debitorului, instanţa de judecată poate obliga creditorii care au introdus cererea cu privire la declararea debitorului în stare de faliment să prezinte, în decurs de 5 zile, o cauţiune a unei bănci comerciale în proporţie de cel puţin 30% din suma indicată în cerere. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. În cazul respingerii cererii, cauţiunea va servi pentru acoperirea pagubelor cauzate debitorului. În cazul în care cauţiunea nu a fost prezentată în termen, cererea va fi respinsă.

(2) Orice furnizor de servicii debitorului – de asigurare cu energie electrică, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi alte servicii necesare procesului continuu de producţie, nu are dreptul, în perioada de pînă la deschiderea procedurii falimentare să schimbe, să refuze sau să întrerupă temporar prestarea unor asemenea servicii în baza primirii spre examinare de către instanţa de judecată a cererii de declarare a debitorului în stare de faliment. Instanţa de judecată îi poate cere debitorului, la insistenţa furnizorului, transferarea pe contul de depozit a unei sume în mărime de cel puţin 30% din valoarea serviciilor prestate debitorului şi neplătite, în calitate de garanţie a îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor sale faţă de furnizor.

Articolul 11. Garanţiile patrimoniale ale creditorilor

(1) Orice garanţii acordate de către debitor, cu excepţia celor prevăzute de prezenta lege, după introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentare sau după expirarea termenului de răspuns la cererea de chemare în judecată introdusă de către creditori, sînt considerate nevalabile.

(2) În scopul asigurării acţiunii falimentare intentate, după deschiderea procedurii falimentare instanţa de judecată poate lua următoarele măsuri:

a) sechestrarea patrimoniului, conturilor şi documentelor debitorului;

b) transmiterea către procurist a dreptului de administrare a patrimoniului debitorului;

c) depunerea de către debitor a cauţiunii stabilite de instanţa de judecată, egală cu valoarea acţiunii pentru soluţionarea chestiunii menţinerii dreptului debitorului de a administra bunurile sale;

d) alte măsuri, în conformitate cu legea.

Articolul 12. Examinarea cererii şi adoptarea hotărîrii

(1) După introducerea cererii, instanţa de judecată verifică existenţa temeiurilor pentru deschiderea procedurii falimentare. Judecătorul, în special, audiază martorii şi experţii, debitorul, precum şi departamentele şi instituţiile financiare competente respective cu care debitorul întreţine relaţii de afaceri, coordonează cu creditorii candidatura administratorului arbitral (în cazul instituirii administrării externe) şi a administratorului procedurii concursuale (în cazul deschiderii procedurii concursuale) şi examinează demersurile depuse.

(2) La şedinţa instanţei de judecată se invită debitorul, proprietarul debitorului, organul fiscal de la locul înregistrării debitorului, băncile ce acordă debitorului servicii de decontări şi de credit, creditorii cunoscuţi de instanţa de judecată sau reprezentanţii lor, precum şi reprezentantul angajaţilor debitorului.

(3) În urma examinării cererii, instanţa de judecată pronunţă una din următoarele încheieri:

a) cu privire la declararea debitorului în stare de insolvabilitate şi deschiderea procedurii falimentare;

b) cu privire la respingerea cererii în cazul cînd în cadrul dezbaterilor judiciare se constată solvabilitatea reală a debitorului şi creanţele creditorilor pot fi executate şi cînd, după introducerea cererii, debitorul şi-a restabilit solvabilitatea, precum şi în temeiurile prevăzute la art.10 alin.(1).

(4) Instanţa de judecată poate pronunţa hotărîrea şi fără judecarea orală a cauzei.

(5) Instanţa de judecată va pronunţa hotărîrea cu privire la acţiunea intentată în termen de cel mult 30 de zile de la data introducerii cererii.

(6) Dacă a fost introdusă o cerere relativ la administrarea externă sau asanarea debitorului, instanţa de judecată pronunţă încheierea cu privire la suspendarea procedurii falimentare şi efectuarea administrării externe sau asanării debitorului. Pronunţarea acestei încheieri nu sistează acţiunea art.19-21.

PROCEDURILE DE REORGANIZARE

Articolul 13. Procedurile de reorganizare

(1) Procedurile de reorganizare au drept scop executarea creanţelor creditorilor şi menţinerea debitorului ca subiect de drept.

(2) Cererea cu privire la aplicarea procedurilor de reorganizare poate fi depusă de către debitor, proprietarul debitorului sau creditor. Cererea trebuie să cuprindă argumentarea oportunităţii efectuării acestor proceduri, planul acţiunilor de reorganizare, restructurare, refinanţare a debitorului şi de îndeplinire de către acesta a obligaţiilor sale, propunerea referitoare la candidatura administratorului arbitral. La cerere se anexează acordul în scris al debitorului cu privire la efectuarea procedurilor de reorganizare respective.

(3) Temei pentru aplicarea procedurilor de reorganizare îl constituie posibilitatea reală de a restabili solvabilitatea debitorului şi de a continua activitatea acestuia pe calea efectuării unor acţiuni de ordin organizatoric şi economic.

(4) Faţă de procedurile de reorganizare se aplică prevederile capitolului IV, în măsura în care ele nu sînt contrare prevederilor prezentului capitol.

Articolul 14. Administrarea externă

(1) Administrarea externă se aplică numai faţă de întreprinderea debitoare.

(2) Durata administrării externe nu va depăşi 12 luni pentru întreprinderile cu un număr de angajaţi de pînă la 50 şi 24 de luni pentru celelalte întreprinderi.

(3) Pentru perioada administrării externe poate fi declarat un moratoriu la executarea creanţelor creditorilor concursuali.

(4) Anunţul cu privire la administrarea externă ce conţine condiţiile acesteia va fi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în decurs de 10 zile după adoptarea hotărîrii respective.

(5) Pentru conducerea debitorului în cadrul administrării externe se desemnează un administrator arbitral, care exercită atribuţiile prevăzute la art.22 alin.(7) lit.a)–i). Condiţiile de desemnare a acestuia şi cerinţele de calificare faţă de el sînt specificate în art.22 alin.(3) şi (4).

(6) În cazul desemnării administratorului arbitral proprietarul debitorului este obligat să sisteze executarea de către conducătorul debitorului a atribuţiilor acestuia şi să-i asigure administratorului arbitral condiţii pentru efectuarea administrării externe.

(7) Remunerarea administratorului arbitral se efectuează în condiţiile art.23.

(8) În cazul în care cererea cu privire la efectuarea administrării externe a fost introdusă de proprietarul debitorului sau de creditori, iar ulterior instanţa de judecată adoptă hotărîrea cu privire la încetarea administrării externe sau pronunţă încheierea privind desemnarea unui nou administrator arbitral conform alin.(9), plata remuneraţiei sau a unei părţi a acesteia în folosul administratorului arbitral poate fi atribuită părţii care a introdus cererea cu privire la efectuarea administrării externe.

(9) Administratorul arbitral, în termen de cel mult o lună de la data desemnării sale, convoacă adunarea creditorilor pentru a coordona planul de administrare externă, care a fost expediat în prealabil participanţilor la adunare. Administratorul arbitral aduce la cunoştinţa instanţei de judecată decizia adunării creditorilor. În cazul în care adunarea creditorilor nu acceptă (cu o majoritate de 2/3 din valoarea creanţelor creditorilor) planul de administrare externă propus de administratorul arbitral, instanţa de judecată poate pronunţa încheierea cu privire la anularea administrării externe sau să o considere valabilă, desemnînd un nou administrator arbitral.

(10) Adunarea creditorilor:

a) aprobă planul de administrare externă şi, după caz, îl modifică, precum şi face propuneri privind realizarea acestuia care, după aprobare de către instanţa de judecată, devin executorii pentru administratorul arbitral;

b) îndeplineşte alte atribuţii care sînt prevăzute la art.25 alin.(5).

(11) Modul convocării adunării creditorilor şi a luării deciziilor în cadrul acesteia este stabilit la art.25.

(12) Asupra plîngerilor examinate în modul stabilit la art.29 instanţa de judecată poate pronunţa o încheiere privind încetarea administrării externe sau modifica planul acesteia.

(13) Achitarea în cadrul administrării externe cu creditorii concursuali o efectuează administratorul arbitral în conformitate cu planul administrării externe în modul stabilit la art.28.

(14) Dacă în procesul achitării cu creditorii concursuali din rîndul curent a fost înaintată o nouă creanţă a unui creditor concursual din rîndul precedent, executarea creanţelor rîndului curent se suspendă pînă la executarea în totalitate a creanţelor rîndului precedent.

(15) Dacă în procesul achitării cu creditorii concursuali din rîndul curent a fost înaintată o nouă creanţă a unui creditor concursual din acelaşi rînd, executarea creanţelor rîndului curent se suspendă pînă la executarea noii creanţe în acelaşi volum, în care au fost executate creanţele acestui rînd.

(16) Administratorul arbitral introduce la instanţa de judecată o cerere de închidere a administrării externe în cazurile dacă:

a) scopul administrării externe, prevăzut la art.13 alin.(1), a fost atins;

b) după expirarea termenului, stabilit pentru administrare externă, administratorul s-a convins că atingerea acestui scop nu este posibilă.

(17) În decurs de 7 zile de la data încetării atribuţiilor sale, administratorul arbitral este obligat să prezinte instanţei de judecată o dare de seamă financiară detaliată şi un raport cu privire la măsurile întreprinse pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului şi executarea creanţelor creditorilor.

(18) În funcţie de rezultatele administrării externe şi de caracterul cererii administratorului arbitral, instanţa de judecată, în decurs de 15 zile de la data expirării termenului stabilit pentru exercitarea administrării externe, va pronunţa o încheiere cu privire la:

a) încetarea administrării externe, declararea debitorului în stare de insolvabilitate şi deschiderea procedurii concursuale;

b) finalizarea administrării externe şi închiderea procedurii falimentare;

c) prelungirea termenului de administrare externă în limitele termenului general stabilit la alin.(2).

(19) Instanţa de judecată, în decurs de 3 zile de la adoptarea hotărîrii, aduce la cunoştinţa tuturor creditorilor hotărîrea cu privire la rezultatele administrării externe şi la conţinutul dărilor de seamă ale administratorului arbitral.

Articolul 15. Asanarea

(1) Pentru asanarea debitorului instanţei de judecată i se prezintă:

a) lista persoanelor care solicită participarea la asanare;

b) date despre aceste persoane, inclusiv despre caracterul relaţiilor lor patrimoniale cu debitorul, şi acordul lor în scris de a participa la asanare.

(2) Dreptul prioritar de participare la asanare îl au proprietarul debitorului, creditorii, angajaţii debitorului. În cazul cînd candidaţi pentru participare la asanare sînt proprietarul şi/sau angajaţii debitorului, aceştia participă la asanare de sine stătător.

(3) În cazul satisfacerii cererii cu privire la efectuarea asanării, instanţa de judecată cu acordul proprietarului debitorului şi al creditorilor, anunţă un concurs pentru doritorii de a participa la asanare. Concursul se anunţă în mod obligatoriu, dacă la data pronunţării de către instanţa de judecată a încheierii cu privire la efectuarea asanării proprietarul şi angajaţii debitorului nu s-au folosit de dreptul lor prioritar de a participa la asanare. Debitorul publică din contul său anunţul despre organizarea concursului în ziarele ce se difuzează pe întreg teritoriul republicii.

(4) La concurs se admit persoane fizice şi juridice, inclusiv străine.

(5) Cererea de participare la concurs se introduce la instanţa de judecată, în decurs de o lună de la data publicării anunţului despre organizarea concursului.

(6) În cel mult 10 zile de la expirarea termenului de introducere a cererilor pentru participare la concurs, iar în cazurile cînd nu se anunţă concurs – în cel mult 10 zile de la data pronunţării încheierii cu privire la efectuarea asanării, instanţa de judecată examinează candidaturile solicitanţilor de a participa la asanare şi stabileşte cine va fi admis la asanare.

(7) Dacă după expirarea termenului de introducere a cererilor pentru participare la concurs nu vor fi doritori de a participa la asanare, instanţa de judecată pronunţă încheierea despre anularea asanării şi adoptă una din hotărîrile prevăzute la art.12 alin.(4).

(8) În termen de 7 zile de la data pronunţării încheierii indicate la alin.(7), participanţii la asanare sînt obligaţi să ţină o adunare, la care vor elabora un acord. Acordul trebuie să cuprindă obligaţia de a executa creanţele tuturor creditorilor în termenele coordonate cu aceştia, să prevadă durata probabilă a asanării, împărţirea, coordonată cu participanţii la asanare, între ei a răspunderii faţă de creditori, răspunderea unuia sau mai multor participanţi la asanare în cazul refuzului lor de a participa la asanare după începerea acesteia, precum şi alte condiţii. Acordul nu poate stipula transmiterea către participanţii la asanare a fondurilor fixe ale debitorului.

(9) Participanţii la asanare sînt obligaţi să îndeplinească în întregime obligaţiile asumate faţă de creditori şi răspund solidar pentru îndeplinirea lor, dacă acordul nu prevede altfel.

(10) După expirarea a 12 luni de la data începerii asanării trebuie să fie executate cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor creditorilor. Executarea creanţelor creditorilor se efectuează în ordinea stabilită la art.28.

(11) Acordul se transmite instanţei de judecată în termen de 3 zile de la data semnării. În baza lui instanţa de judecată pronunţă încheierea cu privire la începerea asanării în modul şi în condiţiile stabilite în acord şi efectuează controlul asupra desfăşurării ei.

(12) Durata asanării nu trebuie să depăşească 12 luni. Instanţa de judecată este îndreptăţită, în baza cererii participanţilor la asanare, cu excepţia cazurilor de asanare a întreprinderilor de stat şi municipale, să prelungească termenul asanării, dar cu cel mult 6 luni.

(13) Asanarea încetează în legătură cu:

a) atingerea scopului asanării;

b) expirarea termenului stabilit pentru efectuarea acesteia;

c) neexecutarea creanţelor indicate la alin.(10);

d) examinarea plîngerilor în modul prevăzut la art.29;

e) constatarea ineficienţei asanării. Ineficienţa asanării trebuie să fie confirmată prin calculele respective şi alte documente.

(14) În caz de încetare a asanării în legătură cu faptul că scopul ei nu a fost atins, instanţa de judecată pronunţă încheierea cu privire la declararea debitorului în stare de insolvabilitate şi deschiderea procedurii concursuale.

(15) Atingerea scopului asanării serveşte instanţei de judecată drept temei pentru pronunţarea încheierii cu privire la finalizarea acesteia şi închiderea procedurii falimentare. Totodată, participanţilor la asanare li se păstrează toate drepturile, stabilite de acord.

PROCEDURA CONCURSUALĂ LICHIDAREA DEBITORULUI

Articolul 16. Hotărîrea cu privire la deschiderea procedurii concursuale

(1) Procedura concursuală începe odată cu adoptarea hotărîrii respective, care va conţine:

a) interdicţia administrării de către debitor a patrimoniului său;

b) somaţia cu privire la administrarea patrimoniului debitorului şi desemnarea unui administrator al procedurii concursuale;

c) înştiinţarea tuturor creditorilor debitorului despre dreptul lor de a adresa instanţei de judecată, în termenele stabilite, o cerere privind revendicările lor financiare, cu argumentarea acestora, conţinînd menţiunea că, în caz contrar, la distribuirea sumei rezultate în urma procedurii concursuale revendicările lor nu vor fi luate în considerare;

d) adresarea către toate persoanele care au dreptul legitim de proprietate sau gaj asupra bunurilor aflate în posesia debitorului de a declara acest drept administratorului procedurii concursuale în decursul termenului stabilit;

e) cerinţa faţă de posesorii bunurilor ce constituie proprietate a debitorului sau faţă de persoanele care trebuie să efectueze anumite plăţi în folosul debitorului, de a transmite aceste bunuri şi de a efectua orice plăţi debitorului prin intermediul administratorului procedurii concursuale în baza împuternicirilor acestuia;

f) data şi ora deschiderii procedurii concursuale.

(2) Hotărîrea cu privire la deschiderea procedurii concursuale se aduce la cunoştinţa reclamantului, tuturor creditorilor cunoscuţi, angajaţilor debitorului, Fondului Social, Camerei Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei, Băncii Naţionale a Moldovei, altor instituţii financiare şi inspectoratului fiscal care deservesc debitorul.

Articolul 17. Publicarea hotărîrii

(1) Hotărîrea de declarare a debitorului în stare de insolvabilitate şi deschidere a procedurii concursuale se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în termen de 10 zile, din contul mijloacelor reclamantului, transferate la contul de depozit al instanţei de judecată.

(2) Publicaţia trebuie să conţină:

a) denumirea instanţei în care cauza se află în curs de judecare;

b) denumirea şi sediul debitorului;

c) data şi ora adoptării de către instanţa de judecată a hotărîrii, în baza căreia se deschide procedura concursuală;

d) adresarea către creditori cu propunerea de a-şi prezenta creanţele asupra debitorului în termenul stabilit;

e) alte date importante.

Articolul 18. Acţiunile după adoptarea hotărîrii privind deschiderea procedurii concursuale

(1) De la data intrării în vigoare a hotărîrii privind deschiderea procedurii concursuale:

a) debitorul îşi pierde dreptul de folosinţă şi de administrare a masei concursuale, drepturile şi obligaţiile lui trecînd la administratorul procedurii concursuale;

b) scadenţa tuturor creanţelor debitorului se consideră începută;

c) în denumirea sa debitorul trebuie să folosească cuvintele "în cadrul procedurii concursuale".

(2) După deschiderea procedurii concursuale judecarea celorlalte cauze vizînd patrimoniul debitorului se suspendă, inclusiv executarea hotărîrilor adoptate anterior de instanţele de judecată. Toate pretenţiile de ordin patrimonial din acest moment pot fi formulate debitorului numai în cadrul procedurii concursuale, excepţie făcînd acţiunile intentate de creditorii, ale căror creanţe sînt asigurate prin gaj, precum şi acţiunile privind sechestrarea bunurilor ce se află în posesiunea nelegitimă a debitorului, şi executarea deciziilor judecătoreşti cu privire la acestea.

(3) Creditorii sînt obligaţi să-şi declare drepturile în faţa instanţei de judecată în termen de o lună de la data primirii înştiinţării cu privire la deschiderea procedurii concursuale, iar creditorii care nu au primit înştiinţarea – în termen de 2 luni de la data publicării anunţului respectiv, să explice valoarea creanţelor, existenţa gajului şi să prezinte documentele ce confirmă drepturile lor. În cazul în care creditorii nu şi-au declarat drepturile în termenele stabilite, se consideră că ei au renunţat la ele.

(4) Instanţa de judecată, în decurs de cel mult 5 zile după expirarea termenului de formulare a revendicărilor, va expedia persoanelor participante la proces înştiinţarea despre convocarea primei adunări a creditorilor, cu indicarea datei, orei şi locului.

(5) În decurs de cel mult 15 zile de la data expirării termenului de formulare a revendicărilor se convoacă şedinţa instanţei de judecată, în cadrul căreia se verifică toate creanţele asupra debitorului, corespunderea fiecărei creanţe rîndului ei şi valorii în cazul fiecărui creditor. Administratorului procedurii concursuale i se acordă la şedinţă dreptul de a-şi spune opinia în chestiunea discutată. Debitorul este obligat să se pronunţe asupra tuturor revendicărilor formulate faţă de dînsul.

(6) În funcţie de circumstanţele cazului judecat, instanţa de judecată poate lua măsuri faţă de proprietarul şi/sau conducătorul debitorului în conformitate cu legislaţia.

Articolul 19. Refuzul de a executa contractele

(1) Administratorul procedurii concursuale, în termen de o lună de la data intrării în funcţie, are dreptul să refuze executarea contractelor, înştiinţînd despre aceasta partenerii.

(2) Refuzul de a executa contractul poate fi declarat numai în cazul contractului care nu a fost executat în totalitate sau parţial, dacă:

a) executarea contractului va cauza prejudicii debitorului;

b) contractul stipulează pentru debitor condiţii împovărătoare, în comparaţie cu contractele similare, încheiate în circumstanţe comparabile;

c) contractul e încheiat pe termen lung (mai mult de un an) sau prevede obţinerea unor rezultate pozitive pentru debitor doar în perspectivă;

d) executarea contractului necesită din partea debitorului cheltuieli ce depăşesc 20% din suma totală a datoriilor de plată;

e) contractul stipulează favorizarea unor creditori în detrimentul celorlalţi.

(3) Creditorul este îndreptăţit să ceară debitorului repararea prejudiciilor reale provocate de rezilierea contractului.

(4) Litigiile în asemenea cazuri trebuie să fie examinate în cadrul procedurii concursuale în decurs de 2 săptămîni.

Articolul 20. Nulitatea tranzacţiilor încheiate de către debitor

(1) Dacă în momentul deschiderii procedurii concursuale creditorul a dispus de dreptul de a încheia tranzacţii în baza soldării (compensării reciproce a creanţelor), aceste tranzacţii se acceptă pentru examinare în cadrul procedurii concursuale. Dacă bunurile revendicate de creditor au fost procurate în circumstanţe în care obţinerea garanţiilor a fost îndoielnică, tranzacţia încheiată în baza soldării se consideră nulă.

(2) În temeiul adresării persoanelor interesate, pe parcursul procedurii concursuale pot fi declarate nule tranzacţiile efectuate în decursul anului precedent deschiderii procedurii concursuale, dacă ele au prejudiciat interesele debitorului, inclusiv: tranzacţiile legate de înstrăinarea patrimoniului sau de reducerea intenţionată a valorii acestuia; tranzacţiile încheiate în favoarea proprietarului, conducătorului debitorului soţiei (soţului) sau a rudelor acestuia (părinţi, copii, fraţi, surori, bunel, bunică, nepoţi); tranzacţiile soldate cu încasarea de către debitor a unor mijloace necorespunzătoare valorii reale a bunurilor înstrăinate; tranzacţiile în care debitorul a renunţat la drepturile sale de creditor.

(3) Donaţia sau alte tranzacţii, încheiate de către fondatorii întreprinderii individuale sau asociaţii societăţii în nume colectiv fie de un comanditat al societăţii în comandită, în cadrul relaţiilor obişnuite de drept civil, fără a avea scopul de a tăinui bunurile debitorului şi de a prejudicia interesele creditorilor, nu pot fi recunoscute nule.

(4) Tranzacţia încheiată între debitor şi unul dintre creditori sau altă persoană după deschiderea procedurii concursuale poate fi recunoscută nulă dacă are drept scop favorizarea acestui creditor în detrimentul celorlalţi.

Articolul 21. Obligaţiile proprietarului şi ale conducătorului debitorului

După adoptarea hotărîrii cu privire la deschiderea procedurii concursuale, proprietarul şi conducătorul debitorului sînt obligaţi:

a) să acorde asistenţă administratorului procedurii concursuale în exercitarea atribuţiilor sale;

b) să transmită, în decurs de 10 zile, administratorului procedurii concursuale patrimoniul debitorului şi toată informaţia necesară, inclusiv actele referitoare la patrimoniul debitorului;

c) să asiste la adunarea (şedinţa comitetului) creditorilor, la şedinţa instanţei de judecată şi să răspundă la toate întrebările referitoare la procedura concursuală;

d) să execute toate hotărîrile instanţei de judecată referitoare la procedura concursuală, inclusiv cele vizînd limitarea drepturilor lor.

Articolul 22. Administratorul procedurii concursuale

(1) Administratorul procedurii concursuale (denumit în continuare administrator) se desemnează de către instanţa de judecată la propunerea adunării creditorilor.

(2) Instanţa de judecată desemnează de sine stătător administratorul în cazul în care:

a) adunarea creditorilor nu prezintă, în decurs de 10 zile de la data primirii cererii respective a instanţei de judecată, candidatura administratorului;

b) candidaturile propuse nu corespund cerinţelor stabilite la alin.(3) şi (4).

(3) Administratorul trebuie să fie cetăţean al Republicii Moldova cu studii economice sau juridice superioare care are experienţă de activitate administrativă la întreprindere de cel puţin 3 ani în ultimii 10 ani, nu are antecedente penale pentru infracţiuni contra proprietăţii, infracţiuni economice şi de serviciu şi dispune de licenţă de stat.

(4) Persoana fizică sau juridică, care desfăşoară activitate de întreprinzător şi este înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova, poate fi administrator în baza proprietăţii fiduciare. O asemenea persoană trebuie să aibă în statul de personal angajaţi care să corespundă cerinţelor alin.(3) şi să dispună de licenţă de stat.

(5) Condiţiile şi modul de eliberare a licenţei de stat pentru dreptul de desfăşurare a activităţii de administrator se stabilesc de Guvern.

(6) Administratorul îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract, semnat de către judecător şi legalizat cu ştampila instanţei de judecată. Clauzele contractului se stabilesc de instanţa de judecată.

(7) Administratorul:

a) dispune de patrimoniul debitorului în conformitate cu prezenta lege;

b) conduce activitatea debitorului;

c) are dreptul să conteste în instanţa de judecată tranzacţiile debitorului, încheiate de acesta în ultimele 12 luni precedente deschiderii procedurii concursuale;

d) angajează şi concediază lucrătorii în conformitate cu legislaţia muncii;

e) face analiza stării financiare a debitorului, studiază temeinicia creanţelor creditorilor, le recunoaşte sau le respinge;

f) formează masa concursuală, inclusiv desfăşoară munca de percepere a sumei debitoare;

g) întocmeşte şi modifică tabelul de creanţe ale creditorilor concursuali;

h) prezintă instanţei de judecată şi creditorilor informaţia necesară despre starea financiară a debitorului şi bunurile acestuia în momentul deschiderii procedurii concursuale;

i) convoacă adunarea (comitetul) creditorilor;

j) formează comisia de lichidare şi conduce activitatea acesteia;

k) întocmeşte şi prezintă instanţei de judecată spre aprobare bilanţul de lichidare a debitorului.

(8) Toate acţiunile administratorului vizînd gestionarea şi vînzarea masei concursuale trebuie orientate spre executarea maximă a creanţelor creditorilor.

(9) Administratorul are dreptul să atace în instanţa de judecată deciziile adunării creditorilor, care îi limitează împuternicirile sau au fost adoptate cu încălcarea competenţei adunării.

Articolul 23. Remunerarea administratorului

(1) Mărimea remuneraţiei administratorului se stabileşte de către adunarea creditorilor şi se aprobă de către instanţa de judecată.

(2) Remuneraţia administratorului se plăteşte în condiţiile art.28 alin.(1).

(3) Instanţa de judecată efectuează plata (inclusiv în avans) a remuneraţiei administratorului din mijloacele depuse în prealabil la contul de depozit al instanţei de judecată în limitele sumelor intrate în acest cont, cu compensarea lor ulterioară din masa concursuală.

Articolul 24. Subordonarea şi răspunderea administratorului

(1) Administratorul se supune hotărîrilor instanţei de judecată şi ale adunării creditorilor, adoptate în limitele competenţei lor.

(2) În cazul în care există motive întemeiate, instanţa de judecată are dreptul să destituie administratorul şi să desemneze un alt administrator.

(3) Administratorul răspunde de exercitarea obligaţiilor sale faţă de toţi participanţii la procedura concursuală şi poartă întreaga răspundere materială pentru pierderile pricinuite ca urmare a acţiunilor sale ilegale. Pentru acoperirea pierderilor posibile, administratorul, în conformitate cu hotărîrea instanţei de judecată, transferă la contul de depozit al acesteia mijloace băneşti de cinci ori mai mult decît remuneraţia ce i se cuvine sau îşi asigură obligaţiile prin alte garanţii.

Articolul 25. Adunarea creditorilor

(1) Toţi creditorii, drepturile cărora au fost recunoscute de instanţa de judecată, participă la adunarea creditorilor şi au drept de vot, cu excepţia acelor, drepturile cărora sînt garantate prin gaj şi care nu au renunţat la dreptul de a li se executa creanţele din contul gajului.

(2) Creditorul concursual are drept de vot în cadrul adunării creditorilor, în mod proporţional cu valoarea creanţelor sale, trecute la data convocării adunării în tabelul de creanţe ale creditorilor concursuali.

(3) Pe măsura achitării cu creditorii concursuali, administratorul va face modificări în tabelul de creanţe ale creditorilor concursuali. Datele cu privire la modificările în acest tabel se comunică de către administrator la deschiderea adunării ordinare a creditorilor.

(4) Divergenţele ce apar între creditorii concursuali şi administrator relativ la valoarea creanţelor, incluse în tabelul de creanţe ale creditorilor concursuali, se examinează de către instanţa de judecată la cererea creditorului concursual respectiv. În acest caz valoarea creanţelor creditorului concursual se stabileşte de către instanţa de judecată şi se introduce de către administrator în tabelul de creanţe ale creditorilor concursuali.

(5) Adunarea creditorilor:

a) constituie comitetul creditorilor şi stabileşte atribuţiile lui;

b) propune candidatura administratorului;

c) autorizează administratorul să încheie unele tranzacţii de înstrăinare a bunurilor debitorului;

d) decide în privinţa termenelor şi formei vînzării bunurilor debitorului, precum şi a preţului iniţial al acestor bunuri;

e) stabileşte mărimea remuneraţiei administratorului;

f) ia decizia cu privire la încheierea concordatului în condiţiile capitolului V;

g) exercită controlul asupra activităţii administratorului.

(6) Adunarea creditorilor se convoacă la iniţiativa administratorului sau a creditorilor concursuali, valoarea creanţelor cărora constituie mai mult de 1/4 din valoarea creanţelor înscrise în tabelul de creanţe ale creditorilor concursuali, fie la iniţiativa a mai mult de 1/3 din creditorii concursuali, în termenele stabilite de instanţa de judecată.

(7) Adunarea creditorilor este deliberativă dacă la ea participă creditorii concursuali, valoarea creanţelor cărora constituie peste 50% din valoarea totală a creanţelor creditorilor.

(8) Hotărîrile adunării creditorilor se adoptă cu votul majorităţii creditorilor concursuali, valoarea creanţelor cărora constituie peste 50% din valoarea totală a creanţelor creditorilor.

(9) Hotărîrea adunării creditorilor privind stabilirea unor noi termene de îndeplinire a obligaţiilor se adoptă de către creditorii concursuali, valoarea creanţelor cărora constituie mai mult de 2/3 din valoarea totală a creanţelor creditorilor.

(10) Orice hotărîre a adunării creditorilor trebuie să fie adusă la cunoştinţa instanţei de judecată care examinează cazul falimentului, tuturor creditorilor cunoscuţi, debitorului şi altor persoane interesate.

(11) Hotărîrile adunării creditorilor sînt obligatorii pentru toţi creditorii.

(12) Comitetul creditorilor se constituie conform principiului reprezentării proporţionale a tuturor creditorilor (grupelor de creditori) şi se aprobă de instanţa de judecată.

(13) Comitetul creditorilor este îndreptăţit să ceară administratorului prezentarea informaţiilor respective şi explicaţiilor.

(14) Comitetul creditorilor acordă administratorului consultaţii relativ la chestiunile procedurii concursuale şi îi dă recomandări referitoare la executarea obligaţiilor lui.

Articolul 26. Drepturile reprezentantului angajaţilor debitorului

Reprezentantul angajaţilor debitorului, împuternicit de adunarea generală (conferinţa) a angajaţilor, are dreptul să participe la examinarea cazului falimentului, să efectueze în comun cu creditorii verificarea valorii creanţelor în partea ce se referă la obligaţiile debitorului faţă de angajaţii săi, precum şi să controleze actele prezentate pentru a argumenta insolvabilitatea acestuia.

Articolul 27. Vînzarea bunurilor debitorului din masa concursuală

(1) Vînzarea bunurilor debitorului din masa concursuală se face la licitaţii publice în modul stabilit de Codul de procedură civilă, dacă acordul încheiat între debitor şi creditori nu stipulează altfel.

(2) Bunurile, inclusiv ansamblurile patrimoniale ale debitorului care, în conformitate cu legislaţia, nu pot fi proprietate privată sau obiect de posesiune, se înstrăinează întreprinderilor (organizaţiilor) de stat în modul stabilit.

(3) Terenurile ce aparţin debitorului cu drept de proprietate sau gestiune economică se înstrăinează în condiţiile legislaţiei.

Articolul 28. Repartizarea masei concursuale şi executarea creanţelor creditorilor concursuali

(1) Cheltuielile judiciare, cheltuielile legate de procedura concursuală, de plata remuneraţiei administratorului, de vînzarea şi distribuirea bunurilor se acoperă din averea debitorului în mod prioritar.

(2) După acoperirea cheltuielilor indicate la alin.(1) creanţele creditorilor concursuali se sting în următoarea ordine:

a) în primul rînd, creanţele cetăţenilor, faţă de care debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate sănătăţii lor şi creanţele în legătură cu decesul acestor cetăţeni – pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;

b) în al doilea rînd, creanţele privind plata salariului, incluzînd perioada de pînă la 6 luni precedente deschiderii procedurii concursuale;

c) în al treilea rînd, creanţele Fondului Social, Fondului de pensii şi Fondului utilizării forţei de muncă;

d) în al patrulea rînd, creanţele privind achitarea restanţelor de plăţi obligatorii (impozite şi taxe) în buget pentru anul precedent deschiderii procedurii concursuale;

e) în rîndul al cincilea, alte creanţe.

(3) Creanţele următorului rînd se execută după stingerea în totalitate a creanţelor rîndului precedent.

(4) În cazul în care suma percepută este insuficientă pentru executarea în totalitate a creanţelor creditorilor concursuali de acelaşi rînd, aceste creanţe vor fi executate proporţional sumei ce revine fiecărui creditor.

(5) Administratorul prezintă lunar instanţei de judecată datele referitoare la plăţile efectuate. Pentru plătirea ultimei sume în mărime de cel puţin 2% din masa concursuală, administratorul trebuie să obţină autorizaţia instanţei de judecată.

(6) Creanţele creditorilor concursuali neexecutate din cauza insuficienţei masei concursuale se consideră stinse. Sînt considerate de asemenea stinse creanţele creditorilor nerecunoscute de administrator, dacă creditorii nu contestă acţiunile lui la instanţa de judecată, şi creanţele neexecutate conform hotărîrii instanţei de judecată.

(7) Mijloacele băneşti rămase după executarea creanţelor creditorilor concursuali administratorul le depune la contul de depozit al instanţei de judecată care a deschis procedura concursuală. Aceste mijloace băneşti se transmit proprietarului debitorului sau debitorului în conformitate cu legea, cu alt act normativ sau cu documentele de constituire a debitorului.

(8) Creanţele cetăţenilor, în faţa cărora debitorul, întreprindere persoană fizică, răspunde pentru prejudiciile cauzate sănătăţii lor, creanţele în legătură cu decesul acestor cetăţeni, precum şi alte creanţe cu caracter personal, nestinse în cadrul executării hotărîrii instanţei de judecată, rămîn în vigoare şi pot fi formulate faţă de fondatorul (asociatul) debitorului în modul prevăzut de legislaţie. Cuantumul acestor creanţe se reduce proporţional cu gradul de executare a lor în procesul falimentului debitorului.

Articolul 29. Examinarea cererilor administratorului şi a plîngerilor creditorilor concursuali

Cererile administratorului, inclusiv cele cu privire la divergenţele dintre dînsul şi creditorii concursuali, precum şi revendicările creditorilor şi debitorului, depuse pe parcursul procedurii concursuale sau al procedurilor de reorganizare, se examinează de instanţa de judecată în termen de cel mult 2 săptămîni de la data primirii cererilor şi revendicărilor respective.

Articolul 30. Hotărîrea relativ la declararea falimentului şi la lichidarea debitorului

(1) După stingerea tuturor creanţelor creditorilor concursuali în condiţiile art.28, administratorul prezintă spre aprobare instanţei de judecată dare de seamă, la care se anexează bilanţurile de lichidare, tabelul de creanţe ale creditorilor concursuali cu indicarea valorii creanţelor executate, actele despre utilizarea mijloacelor băneşti rămase după executarea creanţelor creditorilor şi cere în numele adunării creditorilor declararea debitorului în stare de faliment.

(2) După audierea debitorului, instanţa de judecată pronunţă hotărîrea declarativă de faliment, care conţine:

a) data şi ora survenirii falimentului;

b) avizul cu privire la executarea tuturor creanţelor creditorilor concursuali şi aprobarea bilanţului de lichidare;

c) darea de seamă a administratorului.

(3) Copia de pe hotărîrea instanţei de judecată se expediază la Camera Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei.

(4) Debitorul se consideră lichidat din momentul excluderii lui din Registrul comercial de stat în baza încheierii privind declararea debitorului în stare de faliment, pronunţate de instanţa de judecată.

Articolul 31. Publicarea hotărîrii declarative de faliment şi a hotărîrii de concordat

Hotărîrile adoptate în conformitate cu art.30 şi art.34 urmează să fie publicate în condiţiile art.17 alin.(1).

CONCORDATUL

Articolul 32. Scopurile concordatului

(1) Debitorul poate încheia un concordat cu oricare creditor concursual, în baza hotărîrii proprietarului debitorului, în orice etapă a procedurii concursuale.

(2) Concordatul are drept scop reglementarea creanţelor creditorilor şi menţinerea de către debitor a dreptului de a-şi administra şi conduce afacerile.

(3) Încheierea concordatului presupune restabilirea integrală în condiţiile anterioare a tranzacţiilor, reziliate în temeiurile indicate la art.19 şi art.20.

(4) Cererea de concordat trebuie să conţină:

a) posibilităţile de încheiere a acordului cu privire la îndeplinirea parţială a obligaţiilor;

b) acordul despre stabilirea unor termene noi de îndeplinire a obligaţiilor.

Articolul 33. Condiţiile încheierii concordatului

(1) Concordatul poate fi încheiat numai în ce priveşte creanţele prevăzute la art.28 alin.(2) lit.e).

(2) Concordatul nu poate fi încheiat şi/sau executat, dacă proprietarul debitorului este tras la răspundere penală pentru o infracţiune comisă în cadrul procedurii concursuale.

(3) Pentru creditorii concursuali care nu doresc să încheie concordatul nu pot fi stabilite condiţii mai rele decît pentru creditorii care au acceptat concordatul.

(4) La încheierea concordatului amînarea şi/sau eşalonarea plăţilor cuvenite creditorilor concursuali sau reducerea la datorii, precum şi anularea restanţelor la plăţile obligatorii în buget şi restituirea sumelor încasate în plus se admite doar în cazurile şi modul stabilite de legislaţie.

Articolul 34. Încheierea concordatului şi intrarea lui în vigoare

(1) Concordatul se încheie în scris.

(2) Concordatul urmează să fie omologat de către instanţa de judecată şi se consideră adoptat, dacă pentru încheierea lui s-au pronunţat cel puţin 2/3 (din valoarea creanţelor) din creditorii concursuali din rîndul al cincilea.

(3) Concordatul intră în vigoare la data omologării lui de către instanţa de judecată şi este obligatoriu pentru creditorii concursuali din rîndul al cincilea.

Articolul 35. Examinarea concordatului şi omologarea lui de către instanţa de judecată

(1) Debitorul este obligat să trimită instanţei de judecată concordatul, bilanţul contabil, lista tuturor creditorilor concursuali din rîndul al cincilea, indicînd adresele lor şi valoarea creanţelor asupra cărora concordatul nu se extinde.

(2) Instanţa de judecată aduce la cunoştinţa părţilor interesate data examinării concordatului. Neprezentarea uneia din părţi nu împiedică examinarea cazului.

(3) Instanţa de judecată este obligată să audieze fiecare creditor concursual prezent la şedinţă, care se pronunţă împotriva omologării concordatului, chiar dacă la adunarea creditorilor el a votat pentru încheierea acestuia.

Articolul 36. Nulitatea concordatului şi rezilierea acestuia

(1) La cererea oricărui creditor concursual concordatul poate fi recunoscut nul de către instanţa de judecată, dacă debitorul a reflectat incorect bunurile sale în bilanţul contabil.

(2) Concordatul poate fi reziliat conform înţelegerii dintre părţi sau prin hotărîrea instanţei de judecată în caz de:

a) neîndeplinire a condiţiilor lui;

b) agravare continuă a stării financiare a debitorului;

c) săvîrşire de către debitor a unor acţiuni ce prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale creditorilor concursuali.

(3) După rezilierea concordatului instanţa de judecată redeschide procedura concursuală.

(4) În caz de recunoaştere a nulităţii concordatului sau de reziliere a acestuia, creanţele creditorilor concursuali, a căror plată a fost amînată şi/sau eşalonată sau datoriile au fost reduse, se restabilesc integral în partea lor neexecutată.

ACŢIUNILE NELEGITIME ALE DEBITORULUI, PROPRIETARULUI DEBITORULUI,

Articolul 37. Acţiunile nelegitime ale debitorului sau proprietarului debitorului pînă la deschiderea procedurii concursuale

(1) La acţiunile nelegitime ale debitorului sau proprietarului debitorului pînă la deschiderea procedurii concursuale se referă acţiunile ce sînt calificate ca faliment intenţionat sau fictiv.

(2) La acţiunile nelegitime ale debitorului sau proprietarului debitorului se referă de asemenea acţiunile întreprinse prevăzînd insolvabilitatea debitorului şi care cauzează prejudicii intereselor tuturor sau ale unor creditori, inclusiv:

a) tăinuirea unei părţi din patrimoniul debitorului sau din obligaţiile acestuia;

b) tăinuirea, nimicirea, falsificarea oricărui act de evidenţă privind activitatea debitorului;

c) netrecerea notificărilor necesare în documentele contabile;

d) nimicirea, vînzarea sau gajarea unei părţi din averea debitorului, luate în credit şi neachitate.

Articolul 38. Acţiunile nelegitime ale debitorului sau proprietarului debitorului după deschiderea procedurii concursuale

Acţiuni nelegitime ale debitorului sau proprietarului debitorului după deschiderea procedurii concursuale se consideră:

a) acţiunile prevăzute la art.37 alin.(2);

b) tăinuirea de administrator a informaţiei cui, cînd şi sub ce formă a fost transmisă o parte din averea debitorului;

c) neprezentarea la cererea administratorului a bunurilor aflate la debitor în folosinţă sau la păstrare;

d) neprezentarea de către debitor a documentelor contabile administratorului;

e) tăinuirea de administrator de către debitor a informaţiei privind săvîrşirea de către acesta a acţiunilor arătate la art.20.

Articolul 39. Acţiunile nelegitime ale creditorilor şi altor persoane

(1) Acţiunile creditorului se consideră nelegitime, dacă el, ştiind despre executarea preferenţială a creanţelor sale în detrimentul celorlalţi creditori, a acceptat o asemenea executare.

(2) Se consideră că a săvîrşit acţiuni nelegitime orice persoană care, ştiind despre insolvabilitatea survenită a debitorului sau care va urma, contribuie vădit la tăinuirea întregului lui patrimoniu sau a unei părţi din el.

Articolul 40. Consecinţele săvîrşirii acţiunilor nelegitime

Persoanele care au săvîrşit acţiunile nelegitime arătate la art.37-39 sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia.

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 41.

Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

Articolul 42.

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.851-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la faliment.