863/21.08.2000 Hotărîre pentru aprobarea Concepţiei naţionale a agriculturii ecologice, fabricării şi comercializării produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Concepţiei naţionale a agriculturii ecologice, fabricării

şi comercializării produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate

nr. 863  din  21.08.2000

 (în vigoare 31.08.2000) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.109-111 art.966 din 31.08.2000

* * *

Întru executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.1287-II din 29 decembrie 1999 privind constituirea Comisiei pentru elaborarea Concepţiei naţionale de producere a produselor agroalimentare după tehnologii ecologice şi de comercializare a acestor produse, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Concepţia naţională a agriculturii ecologice, fabricării şi comercializării produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate (se anexează).

2. Ministerul Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare, Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului, Ministerul Economiei şi Reformelor, în comun cu Ministerul Finanţelor:

vor elabora proiectele actelor normative necesare pentru realizarea Concepţiei naţionale a agriculturii ecologice, fabricării şi comercializării produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate şi le va prezenta Guvernului spre aprobare;

vor identifica sursele de finanţare a programelor şi proiectelor de implementare în practică a sus-numitei concepţii.

3. Ministerele, departamentele şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura realizarea măsurilor de dezvoltare a agriculturii ecologice, de fabricare şi comercializare a produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate.

Anexă

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.863 din 21 august 2000

CONCEPŢIA NAŢIONALĂ

a agriculturii ecologice, fabricării şi comercializării produselor alimentare ecologice

şi genetic nemodificate Concepţia naţională a agriculturii ecologice, fabricării

şi comercializării produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate

este elaborată în baza Decretului Preşedintelui Republicii Moldova

nr.1287-II din 29 decembrie 1999.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Spre deosebire de agricultura convenţională, agricultura ecologică se desfăşoară conform biotehnologiilor, prin excluderea tehnologiilor de origine industrială, bazîndu-se în exclusivitate pe procesele ecologice naturale.

Activitatea de producere în agricultura ecologică se desfăşoară prin folosirea îngrăşămintelor organice, cultivarea culturilor leguminoase în calitate de siderate în asolamente, combaterea bolilor şi dăunătorilor prin metode ecologice integrate, excluderea totală din tehnologii a substanţelor chimice, obţinute pe cale industrială (îngrăşăminte, pesticide, stimulenţi) şi renunţarea în totalitate la aplicaţiile ingineriei genetice.

2. Fertilitatea solurilor se menţine preponderent prin aplicarea cantităţilor necesare de îngrăşăminte organice (composturi), în baza armonizării fitotehniei cu zootehnia.

Existenţa premiselor favorabile şi a oportunităţilor de dezvoltare a agriculturii ecologice în ţara noastră a fost constatată de Grupul de experţi ai Organizaţiei Internaţionale Independente de Certificare, Expertize şi Inspecţii (SGS – Societe Generale de Surveillance, Geneva), care au efectuat în cadrul unui program iniţiat şi finanţat de SGS un studiu independent de evaluare şi fezabilitate privind promovarea exportului produselor ecologice şi genetic nemodificate din Republica Moldova. Studiul a cuprins evaluarea potenţialului practic şi ştiinţific al Moldovei, prelevarea probelor de sol, apă şi agroalimente din diverse zone ale Moldovei şi testarea lor în laboratoarele europene prestigioase.

Definiţii

3. Principalele noţiuni, utilizate în cadrul prezentei concepţii, au următoarele semnificaţii:

agricultură ecologică – agricultura bazată pe respectarea principiilor agricole, care asigură crearea unui agroecosistem echilibrat şi durabil, fără folosirea substanţelor chimice poluante sub formă de îngrăşăminte minerale şi de pesticide pentru protecţia plantelor, neadmise de standardele sistemului de certificare pentru întreg ciclul de fabricare a agroalimentelor ecologice;

produse ecologice – produse agroalimentare obţinute, fabricate, păstrate, prelucrate şi certificate în conformitate cu reglementările standardelor de producere ecologică şi cu legislaţia naţională, armonizată cu prescripţiile în domeniu ale Uniunii Europene;

producere ecologică – sistemul agriculturii ecologice, care prevede îmbinarea judicioasă a procedeelor de cultivare şi prelucrare, bazate pe conlucrarea echilibrată cu mediul înconjurător, respectarea legilor şi actelor normative privind gestionarea ecosistemelor naturale;

tehnologii ecologice de prelucrare – fabricarea produselor alimentare prin metode ecologice ce comportă folosirea raţională a resurselor naturale şi industriale, pentru ameliorarea situaţiei economice şi menajarea sănătăţii populaţiei;

acreditare/omologare – procedură prin care o autoritate recunoaşte oficial faptul că un organism sau o persoană este competentă să realizeze sarcini speciale;

certificare – procedură prin care o terţă parte (o organizaţie independentă de furnizori sau consumatori) dă o asigurare în scris că un produs corespunde condiţiilor specificate;

inspecţie – examinarea unui produs agroalimentar biologic, a producţiei, a sistemului de prelucrare sau a sistemelor pentru controlul produselor alimentare, materiilor prime (prelucrate şi distribuite), inclusiv testarea produsului în procesul de prelucrare şi testarea produsului finit, în scopul verificării conformităţii lor cu cerinţele în domeniu;

monitorizare ecologică – control sistematic asupra produselor agroalimentare ecologice, proceselor de producere/prelucrare a acestora, colectarea, sistematizarea, păstrarea datelor şi asigurarea cu aceste informaţii a populaţiei şi organizaţiilor interesate;

operator (agroecoproducător) – persoana care produce, prelucrează şi comercializează produse agroalimentare ecologic pure.

II. PREMISELE DEZVOLTĂRII AGRICULTURII ECOLOGICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

A. Premisele dezvoltării agriculturii ecologice

4. Condiţiile ecologice ale Republicii Moldova sînt favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole valoroase (horticole, etero-oleaginoase etc.).

5. Învelişul de soluri cu un mare potenţial productiv şi o capacitate de autopurificare sporită asigură obţinerea recoltelor înalte şi calitative ale culturilor menţionate.

6. În legătură cu reducerea esenţială în ultimii 8 – 10 ani a aplicării mijloacelor chimice în agricultură, pe majoritatea suprafeţelor arabile ale Republicii Moldova starea ecologică a solurilor este satisfăcătoare.

7. Calitatea satisfăcătoare a resurselor acvatice permite aplicarea irigaţiei fără pericolul de a polua solurile şi recoltele sau de a provoca degradarea terenurilor şi asigură o înaltă calitate a producţiei agricole.

8. Protecţia culturilor agricole contra bolilor şi dăunătorilor poate fi asigurată prin aplicarea sistemelor integrate, preponderent ecologice.

9. Potenţialul tehnico-ştiinţific naţional este apt să asigure suportul ştiinţific necesar procesului de obţinere şi fabricare a produselor ecologice.

10. Experienţa agricolă şi forţele de muncă suficiente în mediul rural pot asigura dezvoltarea unei agriculturi ecologice durabile, chiar dacă aceasta impune preponderent munca manuală sau puţin mecanizată.

B. Principiile de bază ale agriculturii ecologice

11. Agricultura ecologică se bazează pe următoarele principii:

1) convingerea că obiectivele producerii produselor agroalimentare ecologice vor fi realizate în conformitate cu cerinţele agriculturii ecologice şi standardelor corespunzătoare, cu evitarea oricăror tehnologii poluante;

2) implicarea unei abordări integrate în obţinerea produselor agroalimentare ecologice – prin politici şi acţiuni armonioase între eşaloanele locale, regionale, naţionale şi internaţionale, adaptate la potenţialul şi limitele capacităţii solei;

3) elaborarea principiilor de amplasare în spaţiu a agriculturii ecologice ce asigură echilibrul ecosistemelor şi fac posibilă structurarea configuraţiei geografice astfel, încît să stimuleze procesele naturale de autopurificare şi revitalizare a solei, de reducere a concentrării poluanţilor în sol şi de evitare a trecerii acestora din sol în plante, ape şi atmosferă, ţinînd sub control sursele de poluare;

4) protecţia şi sporirea diversităţii prin alegerea tipurilor de culturi şi specii, precum şi a metodelor de creştere a animalelor, ce pot contribui la armonizarea agriculturii ecologice cu limitele naturale ale solei;

5) demararea de către operator a procesului de producere, prelucrare, etichetare şi comercializare a produselor alimentare ecologice numai cu confirmarea oficială prealabilă a organismului de certificare şi inspecţie, cu care operatorul stabileşte relaţii contractuale referitor la principiile de colaborare;

6) promovarea şi intensificarea cercetărilor în cadrul proiectelor-pilot în scopul implementării şi perfecţionării sistemului de agricultură ecologică care respectă legităţile echilibrului ecologic natural;

7) promovarea în practică a unui ansamblu de mecanisme economice şi de instrumente variate de reglementare şi stimulare atît la nivel naţional, cît şi local, pentru obţinerea şi fabricarea produselor ecologice;

8) reglementarea restrictivă a utilizării mijloacelor chimice poluante şi a practicilor agricole potenţial distructive: interzicerea prin lege a utilizării anumitor mijloace chimice, preparate hormonale etc.

C. Obiectivele de realizare a principiilor agriculturii ecologice

12. Obiectivele de bază vizînd instaurarea agriculturii ecologice în Republica Moldova sînt:

1) efectuarea studiului de evaluare şi fezabilitate privind premisele Republicii Moldova de a implementa tehnologiile de obţinere a produselor agroalimentare ecologice şi genetic nemodificate;

2) elaborarea legislaţiei şi standardelor naţionale în conformitate cu standardele internaţionale în domeniu;

3) crearea sistemului instituţional privind managementul agriculturii ecologice şi fabricarea în Moldova a produselor agroalimentare ecologice şi genetic nemodificate;

4) elaborarea nomenclatorului agroalimentelor ecologice, producerea cărora poate fi organizată conform condiţiilor agropedoclimatice autohtone;

5) elaborarea indicatorilor ecopedologici necesari pentru delimitarea terenurilor ce se pretează la obţinerea şi fabricarea produselor agroalimentare ecologice;

6) cadastrarea eventualelor surse de poluare a terenurilor agricole şi elaborarea schemei amplasării acestora;

7) testarea terenurilor potrivite, bune şi pretabile pentru obţinerea producţiei agricole ecologice în baza analizei şi generalizării materialelor cercetărilor pedologice şi agrochimice precedente şi altor surse de informaţii;

8) evaluarea şi certificarea terenurilor pretabile la producerea ecologică în baza recentelor ridicări pedologice şi agrochimice la scara 1:5000 sau 1:10000;

9) elaborarea şi implementarea tehnologiilor de creştere a diferitelor culturi, inclusiv pe terenuri irigabile, în conformitate cu standardele agriculturii ecologice şi condiţiile zonale;

10) implementarea sistemelor de asolamente, fertilizare şi protecţie antierozională a solurilor conform standardelor agriculturii ecologice;

11) plantarea soiurilor şi hibrizilor cu plasticitate biologică, rezistenţi la boli şi dăunători;

12) elaborarea principiilor şi metodelor dezvoltării durabile a sectorului zootehnic, care să asigure necesarul de gunoi de grajd, utilizat pentru fertilizare în sistemul agriculturii ecologice;

13) elaborarea metodelor standardizate de colectare, păstrare, compostare şi utilizare a îngrăşămintelor organice în cadrul gospodăriilor, care practică agricultura ecologică;

14) elaborarea sistemului integrat de protecţie a plantelor prin măsuri preponderent ecologice;

15) crearea infrastructurii necesare pentru colectarea, păstrarea, prelucrarea şi comercializarea produselor agroalimentare ecologice;

16) organizarea sistemului de inspecţie şi certificare a produselor agroalimentare ecologice;

17) organizarea unui program de instruire a agroecoproducătorilor, care să le permită să-şi formeze noile abilităţi, necesare instaurării agriculturii ecologice;

18) elaborarea programului de finanţare preferenţială a agroecoproducătorilor;

19) asigurarea ştiinţifică a agriculturii ecologice şi a procesului de obţinere şi fabricare a produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate;

20) monitorizarea integrată a tuturor segmentelor sistemului agriculturii ecologice şi fabricării produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate;

21) identificarea standardelor, ghidurilor, instrucţiunilor şi reglementărilor europene şi internaţionale în domeniul producerii ecologice şi armonizarea cu acestea a legislaţiei Republicii Moldova.

D. Mecanismele de trecere la agricultura ecologică

13. Securitatea alimentară a Moldovei poate fi asigurată numai prin antrenarea preponderentă a terenurilor agricole într-o agricultură durabilă, bazată pe exploatarea raţională a factorilor naturali şi aplicarea factorilor intensivi.

14. Agricultura ecologică, practicată din raţiuni economice, urmează să fie amplasată pe suprafeţe care să asigure cu producţie ecologică atît populaţia ţării, cît şi cererea pieţei externe.

III. FABRICAREA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

ÎN BAZA TEHNOLOGIILOR ECOLOGICE

15. Pentru a obţine şi fabrica produse agroalimentare ecologice şi genetic nemodificate în baza tehnologiilor ecologice, Republica Moldova va realiza următoarele măsuri:

1) elaborarea şi implementarea tehnologiilor performante de fabricare a produselor agroalimentare ecologice în baza utilizării noilor soiuri şi hibrizi cu rezistenţa sporită la boli, dăunători şi diverşi factori anabiotici;

2) perfecţionarea tehnologiilor şi procedeelor tehnologice de fabricare a produselor agroalimentare în baza utilizării aditivilor alimentari conform standardelor internaţionale;

3) perfecţionarea regimurilor tehnologice de fabricare a produselor agroalimentare ecologice cu utilizarea adjuvanţilor ecologic puri, admişi de autorităţile sanitare ale ţărilor CEE;

4) elaborarea tehnologiilor ecologice de fabricare a produselor agroalimentare în baza concepţiei alimentaţiei pozitive, excluderea pericolului ecologic şi genetic, promovarea tehnologiilor biosferocompatibile;

5) asigurarea maximă a calităţii naturale a produselor agroalimentare ecologice prin utilizarea tehnologiilor, utilajelor şi ambalajelor performante;

6) optimizarea metodelor instrumentale performante de depistare şi determinare a contaminanţilor şi indicilor de falsificare a produselor alimentare; asigurarea procesului tehnologic de fabricare a produselor agroalimentare ecologice cu documentaţia normativă tehnică şi tehnologică;

7) elaborarea documentaţiei tehnice normative şi tehnologice pentru organizarea producţiei alimentare ecologice şi controlul calităţii ei;

8) elaborarea şi organizarea sistemului de inspecţie şi certificare a produselor alimentare ecologice, armonizat cu cerinţele şi reglementările internaţionale.

IV. CERTIFICAREA INDEPENDENTĂ ŞI PROMOVAREA EXPORTULUI

16. Republica Moldova dispune de un enorm potenţial de exportare a produselor agroalimentare ecologice şi genetic nemodificate. Consumatorii de astăzi, în special cei de pe pieţele Uniunii Europene şi ale altor ţări din lume, nu cer numai garanţii de conformitate a produselor şi de inofensivitate în consum, ci solicită şi confirmări suplimentare asupra calităţii lor, inclusiv asigurări că produsele pe care ei le consumă sînt ecologic pure şi genetic nemodificate. Fără certificatele imparţiale ale organismelor independente de certificare cu experienţă, recunoscute pe plan internaţional de către Federaţia Internaţională a Mişcării Agriculturii Organice în baza standardelor pentru producţia ecologică şi acceptate oficial de Serviciul Internaţional de Certificare Organică, nu se va putea demonstra calitatea excepţională a produselor moldoveneşti. Pentru promovarea activă a exportului produselor ecologice şi genetic nemodificate moldoveneşti şi recunoaşterea prestigiului lor internaţional este necesar ca autorităţile Republicii Moldova să încheie un acord de colaborare în domeniul managementului sistemelor de calitate şi certificare independentă a produselor agroalimentare ecologice cu un asemenea organism internaţional cum este SGS. În acest scop, este necesar să se elaboreze programul naţional de inspecţie şi certificare a produselor agroalimentare ecologice, care să fie omologat de organismele internaţionale de resort.

V. MANAGEMENTUL ŞI SUSŢINEREA ECONOMICĂ A PRODUCERII ECOLOGICE

17. Managementul şi susţinerea economică a producerii ecologice va prevedea:

• subvenţionarea dobînzilor la creditele bancare, utilizate pentru implementarea tehnologiilor de fabricare a produselor agroalimentare ecologice;

• stimularea măsurilor de protecţie a solurilor şi de ameliorare a fertilităţii lor – prin reducerea impozitului funciar cu mărimea cheltuielilor utilizate pentru aceste măsuri;

• susţinerea financiară de stat a programelor de plantare a fîşiilor forestiere de protecţie a terenurilor agricole şi proiectelor de amenajare a teritoriului;

• susţinerea financiară preferenţială a acreditării organizaţiilor naţionale de certificare de către organismele internaţionale;

• acordarea de către stat a unui suport financiar pentru gospodăriile care practică agricultura ecologică în perioada de tranziţie;

• formarea Asociaţiei Naţionale a Operatorilor de Produse Alimentare Ecologice şi Genetic Nemodificate.

VI. MARKETINGUL PRODUSELOR ECOLOGICE

18. Marketingul produselor ecologice va include următoarele compartimente:

• politica de sortiment;

• selectarea pieţelor;

• managementul desfacerilor;

• politica preţurilor;

• volumul şi promovarea vînzărilor;

• cucerirea noilor pieţe;

• conjunctura pieţei/concurenţa.

Nomenclatorul elaborat al produselor ecologice va determina sortimentul mărfurilor agricole ecologice şi genetic nemodificate, ce vor fi propuse pe pieţele internă şi externă.

19. Sortimentul de produse ecologice constituie strategia de bază a marketingului şi presupune studierea minuţioasă a corespunderii caracteristicilor de consum ale mărfurilor cu cererea (comandamentul social), precum şi testarea preventivă de acceptabilitate a produsului pe piaţă înainte de a fi luată decizia privind producerea lui în masă.

20. Selectarea şi segmentarea pieţei produselor ecologice se va efectua luînd în considerare următorii factori: cultura ecologică a populaţiei, starea materială a consumatorilor şi interesul lor pentru produsele ecologice, contingentul adepţilor produselor ecologice, spiritul de concurenţă loială a exportatorilor.

Pe piaţa internă produsele ecologice se vor lansa în urma studierii pieţei. Conform cererii acesteia, prototipurile produselor ecologice vor fi studiate şi îmbunătăţite permanent.

Exportul produselor ecologice va fi canalizat preponderent spre debuşeurile europene, fiind livrate în special pe pieţele tradiţionale.

21. Managementul desfacerii produselor ecologice nu se va deosebi de managementul tradiţional. Prin reţelele speciale de colectare, stocare şi comercializare, asociate în unităţi economice speciale (ecologice), mărfurile vor fi supuse operaţiunilor tradiţionale de prelucrare pînă vor fi livrate consumatorului.

22. Politica preţurilor la produsele ecologice trebuie să fie dură şi să determine competitivitatea lor. Evident, preţul de cost al produselor ecologice va fi cu 30-50% etc. mai mare decît al altor produse, dat fiind că producerea lor implică cheltuieli suplimentare (mai multă muncă manuală, mecanizată, tehnologii costisitoare, ambalaje speciale etc.).

Formarea preţurilor la produsele ecologice necesită intervenţia directă a statului prin acordarea anumitor facilităţi şi anume: subvenţii bugetare, facilităţi fiscale/vamale şi investiţii pe termen lung, în conformitate cu legislaţia naţională şi internaţională.

23. Promovarea vînzărilor trebuie să înceapă cu instituirea unui simbol (logotip) naţional al produsului autohton ecologic. Marcarea, etichetarea şi informarea consumatorilor se va face conform documentului normativ, care va permite identificarea parametrilor produsului, ce se vor indica potrivit autorizaţiei organelor competente. Pentru o reuşită masivă, produsele ecologice vor fi expuse la expoziţii şi tîrguri internaţionale şi autohtone în aspecte evidenţiate special.

VII. ASIGURAREA ŞTIINŢIFICĂ, PREGĂTIREA ŞI ÎNCADRAREA PERSONALULUI

ÎN DOMENIUL AGRICULTURII ECOLOGICE ŞI COMERCIALIZĂRII

PRODUSELOR ECOLOGICE ŞI GENETIC NEMODIFICATE

24. Programul de cercetare, organizat în baza cooperării ştiinţifice interdisciplinare şi implementat consecvent în gospodăriile selectate, va include următoarele direcţii prioritare de investigaţie:

• determinarea pretabilităţii terenurilor agricole pentru agricultura biologică prin derularea cercetărilor ecologice şi pedologice la scara mare sau detaliată, aprecierea nivelului fertilităţii solurilor prin cercetări agrochimice, testarea lor la substanţe nocive;

• crearea noilor soiuri şi hibrizi selectaţi preponderent în baza fondului genetic autohton pur cu calităţi fiziologice durabile, adecvate organismului uman, cu rezistenţă (toleranţă) la boli şi dăunători, cu o capacitate biologică sporită de inhibare a buruienilor, care să permită excluderea din folosinţă a pesticidelor;

• lărgirea spectrului de soiuri cultivate, introducerea noilor culturi, perfecţionarea metodelor de cultivare a acestora, inclusiv cultivarea intercalată a cîtorva specii;

• folosirea noilor metode de prelucrare de bază a solului fără întoarcerea brazdei, a metodelor mecanice de combatere a buruienilor pînă la semănat şi pe parcursul vegetaţiei;

• elaborarea noilor metode de prelucrare a solului, adaptate la procesele de schimbare a climei şi de deşertificare, pentru optimizarea regimului hidric din sol;

• aprecierea capacităţii simbiotice şi nesimbiotice de fixare a azotului în sistemul agriculturii ecologice;

• elaborarea sistemelor integrate de protecţie a plantelor contra bolilor, dăunătorilor şi buruienilor prin aplicarea preponderentă a metodelor ecologice, mecanice şi agrotehnice;

• metode de preparare şi folosire a composturilor;

• metode raţionale de irigare cu consum redus de energie şi apă;

• determinarea dimensiunilor optime ale gospodăriilor agricole ecologice;

• elaborarea criteriilor de apreciere a dezvoltării durabile a sectorului agrar şi rural;

• elaborarea sistemelor de agricultură cu consum redus de energie şi evaluarea dinamicii nivelului de producţie şi fertilităţii solului în cadrul experimentelor de lungă durată din sistemul agriculturii ecologice;

• elaborarea tehnologiilor de fabricare a produselor alimentare ecologice şi metodelor de apreciere a calităţii lor.

Aceste probleme vor fi studiate şi monitorizate în gospodăriile-pilot din sistemul agriculturii ecologice, amplasate în diferite zone pedoclimatice ale Moldovei, cu monitorizarea concomitentă a schimbărilor indicilor agronomici şi socioeconomici.

Gospodăriile-pilot din agricultura ecologică vor servi concomitent şi ca obiecte de studiu, demonstrare şi instruire.

25. Crearea reţelei centrelor de cercetare şi extensiune va include şi organizarea şcolilor permanente pentru fermieri. Munca de cercetare se va îmbina cu pregătirea specialiştilor şi reciclarea cadrelor, fiind coordonată de Centrul Naţional de Agroecologie şi Dezvoltare Rurală şi desfăşurată împreună cu Academia Naţională de Ştiinţe Ecologice.

26. În cursurile universitare şi şcolile învăţămîntului mediu specializat se va introduce un curs de agroecologie, iar pentru cursurile de reciclare a cadrelor şi pentru şcolile de profil general - un ciclu de prelegeri privind bazele ecologizării agriculturii în Republica Moldova.

Pentru propagarea cunoştinţelor ecologice în rîndurile populaţiei se vor edita periodic cărţi, broşuri şi articole în ziare şi reviste. Materiale cu o tematică similară vor fi difuzate prin intermediul televiziunii şi radioului.

Instituţiile ştiinţifice vor organiza conferinţe şi seminare ştiinţifico-practice pentru discutarea rezultatelor obţinute şi evidenţierea posibilităţilor de implementare a acestora.

27. Cercetările se vor efectua cu asistenţa financiară a statului, fiind subvenţionate dintr-un fond special destinat promovării agriculturii ecologice. Programele ştiinţifice se vor finanţa din acest fond pe bază de concurs. Reieşind din caracterul sistemic al investigaţiilor, finanţarea cercetărilor în agricultura ecologică se va efectua iniţial pe perioada unei rotaţii depline a asolamentului.

VIII. ASIGURAREA LEGISLATIVĂ ŞI TEHNICO-NORMATIVĂ A CONCEPŢIEI

28. Activitatea în domeniul obţinerii, fabricării şi comercializării produselor ecologice se va reglementa prin legea privind agricultura ecologică care urmează a fi elaborată şi adoptată, Legea privind protecţia consumatorilor, Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, Legea privind protecţia mediului înconjurător, Legea cu privire la certificare, Legea privind reglementarea producerii şi comercializării alimentelor, precum şi prin standardele naţionale pentru produsele ecologice, armonizate cu cerinţele standardelor Federaţiei Internaţionale a Mişcării pentru Agricultura Organică (IFOAM) din cadrul Comisiei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii "Codex Alimentarius", precum şi prin alte acte normative.