867/19.11.2012 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind tratarea cu radiaţii ionizante a produselor de diferită origine

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Regulamentului privind tratarea

cu radiaţii ionizante a produselor de diferită origine

nr. 867  din  19.11.2012

 (în vigoare 21.02.2013) 

Monitorul Oficial nr.242-244 art.937 din 23.11.2012

* * *

În scopul executării prevederilor art.4 alin.(2), art.6, 43 şi 72 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), art.5, 6, 12, 14 şi 24 din Legea nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.83-87, art.431), cu modificările şi completările ulterioare, art.6, 12 şi 14 din Legea nr.111-XVI din 11 mai 2006 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.98-101, art.451), cu modificările ulterioare, precum şi în scopul asigurării unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii populaţiei, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind tratarea cu radiaţii ionizante a produselor de diferită origine (se anexează).

2. Se aprobă practica de tratare cu radiaţii ionizante a produselor şi a ingredientelor alimentare de diferită origine în calitate de metodă alternativă, opţională, care nu substituie în mod obligatoriu metodele de tratare existente şi aplicate în diferite sectoare ale economiei naţionale.

3. Supravegherea sanitară de stat în cadrul practicilor de tratare cu radiaţii ionizante a produselor şi a ingredientelor alimentare de diferită origine este efectuată de Ministerul Sănătăţii prin intermediul Centrului Naţional de Sănătate Publică.

4. Supravegherea de stat a desfăşurării în siguranţă a practicilor de tratare cu radiaţii ionizante a produselor şi a ingredientelor alimentare de diferită origine este efectuată de Ministerul Mediului prin intermediul Agenţiei Naţionale de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice.

5. Lista suplimentară a produselor şi ingredientelor alimentare de diferită origine care pot fi tratate cu radiaţii ionizante, stabilită de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Comitetul Naţional Codex Alimentarius, va fi aprobată de Guvern.

6. Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, prin actele departamentale emise în comun, vor asigura admiterea pe piaţă a produselor şi a ingredientelor alimentare de diferită origine pasibile tratării cu radiaţii ionizante, conform listelor aprobate de Guvern.

7. Prevederile prezentei hotărîri vor fi realizate din contul şi în limita mijloacelor financiare prevăzute anual în bugetele instituţiilor implicate şi din alte surse ce nu contravin legislaţiei.

8. Guvernul va pune în aplicare actele administrative necesare pentru a permite comercializarea şi utilizarea produselor alimentare tratate cu radiaţii ionizante.

9. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.867 din 19 noiembrie 2012

REGULAMENT

privind tratarea cu radiaţii ionizante a produselor de diferită origine

Regulamentul privind tratarea cu radiaţii ionizante a produselor de diferită origine (în continuare – Regulament) transpune parţial Directiva 1999/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislaţiilor statelor-membre privind produsele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene L66 din 13 martie 1999, precum şi transpune Directiva 1999/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 februarie 1999 de stabilire a unei liste comunitare cu produsele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene L66 din 13 martie 1999.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament are drept scop stabilirea cerinţelor specifice de bază privind tratarea cu radiaţii ionizante a produselor şi a ingredientelor alimentare, precum şi asigurarea inofensivităţii lor.

2. Prezentul Regulament cuprinde principiile şi procedurile generale necesare pentru desfăşurarea activităţilor de tratare cu radiaţii ionizante a produselor şi a ingredientelor alimentare.

3. Prevederile prezentului Regulament se aplică asupra proceselor de fabricare, etichetare, comercializare, import şi export al produselor şi ingredientelor alimentare, care sînt tratate cu radiaţii ionizante.

4. Procesul de tratare cu radiaţii ionizante a produselor trebuie efectuat în condiţii igienice şi tehnologice corespunzătoare realizării următoarelor obiective: prevenirea, reducerea, distrugerea cantitativă a microorganismelor ce cauzează alterarea produselor, extinderea duratei de viaţă a produselor, controlul perioadei de maturizare.

5. Produsele alimentare pasibile iradierii trebuie să fie produse sănătoase, care se află într-o stare corespunzătoare de salubritate. Aceste produse, precum şi ambalajul corespunzător urmează să fie compatibile cu procesul de iradiere.

6. Produsele alimentare pot fi tratate prin radiaţii ionizante numai dacă există o nevoie legată de igiena alimentară, această tratare este necesară din punct de vedere tehnologic şi este în beneficiul consumatorului.

7. Tratamentul prin radiaţii ionizante nu ar trebui folosit ca substituent al măsurilor de igienă sau sănătate sau al bunei practici de fabricaţie.

8. Cerinţele prezentului Regulament se extind asupra activităţilor de tratare cu radiaţii ionizante a produselor şi ingredientelor alimentare, incluse în listele aprobate de Guvern.

9. Prevederile prezentului Regulament sînt executorii pentru toţi operatorii surselor de iradiere ionizante utilizate în aceste scopuri, indiferent de forma lor de proprietate şi subordonarea departamentală.

10. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

producător – persoana fizică sau juridică responsabilă pentru fabricarea, ambalarea şi etichetarea unui produs alimentar înainte de a fi introdus pe piaţă sub numele său propriu, indiferent dacă aceste operaţii sînt efectuate de însăşi persoana respectivă sau de o terţă parte în numele ei;

introducerea pe piaţă – acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs, în vederea distribuirii şi/sau utilizării sale pe piaţă;

obiectiv pentru tratarea cu radiaţii ionizante – edificiu ce include sursa de iradiere, echipamentul, ansamblul de lucrări, laboratoarele proiectate şi autorizate, în modul stabilit, în scopul tratării produselor alimentare cu radiaţii ionizante;

tratarea produsului cu radiaţii ionizante – iradierea autorizată a produsului cu o doză suficientă, conform cerinţelor standardelor aprobate ca naţionale pe teritoriul Republicii Moldova şi tehnologiilor validate.

11. Prevederile prezentului Regulament nu se aplică:

a) produselor alimentare expuse radiaţiei ionizante generate de dispozitive de măsurare sau de inspectare, cu menţiunea că doza absorbită nu este mai mare de 0,01 Gy pentru dispozitivele de inspectare care utilizează neutroni şi de 0,5 Gy în alte cazuri, la un nivel maxim al energiei de radiaţie de 10 MeV, în cazul razelor X-14 MeV, în cazul neutronilor şi 5 MeV, în alte cazuri;

b) iradierii produselor alimentare preparate pentru bolnavii care au nevoie de o hrană sterilă ţinută sub supraveghere medicală.

Capitolul II

CERINŢE PRIVIND CONTROLUL PRODUSELOR

ŞI AL INGREDIENTELOR ALIMENTARE

12. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii, Comitetul Naţional Codex Alimentarius exercită controlul oficial al produselor şi al ingredientelor alimentare care sînt tratate cu radiaţii ionizante, cu respectarea cerinţelor stabilite în prezentul Regulament, în principal referitor la:

a) categoriile şi cantităţile de produse alimentare tratate prin iradiere, dozele administrate şi tehnologiile de iradiere;

b) comercializarea produselor alimentare iradiate, respectarea prevederilor pct.18 din prezentul Regulament cu privire la etichetarea produselor alimentare care pot fi tratate cu radiaţii ionizante;

c) respectarea limitelor de exceptare prevăzute în prezentul Regulament.

13. Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea tratării în procesul de iradiere a produselor şi a ingredientelor alimentare în vederea autorizării introducerii lor pe piaţă sînt stabilite în anexa nr.1 la prezentul Regulament. În momentul tratării, aceste produse trebuie să fie într-o formă corespunzătoare de salubritate.

14. Iradierea poate fi efectuată numai cu sursele de radiaţii ionizante specificate în anexa nr.2 la prezentul Regulament şi în conformitate cu prevederile prezentului Regulament. Doza medie totală absorbită se calculează în conformitate cu anexa nr.3 la prezentul Regulament.

15.Doza de radiaţie maximă pentru produsele alimentare poate fi aplicată în doze parţiale, dar nu trebuie depăşită. Tratarea cu iradiere nu poate fi utilizată în combinaţie cu alte metode de tratare chimică utilizate în acelaşi scop.

16. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Comitetul Naţional Codex Alimentarius înaintează Guvernului propuneri avînd ca scop stabilirea Listei suplimentare a produselor şi a ingredientelor alimentare de diferită origine care pot fi tratate cu radiaţii ionizante.

17. Tratarea produselor alimentare cu radiaţii ionizante şi doza medie totală de radiaţie absorbită trebuie să fie supuse avizului favorabil al Comitetului Naţional Codex Alimentarius.

Capitolul III

CERINŢE PRIVIND ETICHETAREA PRODUSELOR ŞI A INGREDIENTELOR

ALIMENTARE TRATATE CU RADIAŢII IONIZANTE

18. Etichetarea produselor şi a ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii ionizante trebuie să respecte următoarele dispoziţii în cazul produselor destinate consumatorului final şi operatorilor de catering:

a) în cazul în care produsele şi ingredientele alimentare sînt vîndute la bucată, pe etichetă trebuie să apară menţiunea “tratat prin ionizare” sau “tratat cu radiaţii ionizante”; în cazul produselor vîndute în vrac, această menţiune apare împreună cu denumirea produsului pe o plăcuţă sau pe o notă plasată deasupra sau alături de recipientul în care se află produsele;

b) în cazul în care un produs iradiat este utilizat ca ingredient, această menţiune trebuie să însoţească denumirea sa pe lista cu ingrediente; în cazul produselor vîndute în vrac, această menţiune apare împreună cu denumirea produsului pe o plăcuţă sau pe o notă plasată deasupra sau alături de recipientul în care se află produsele;

c) aceeaşi menţiune se aplică pentru a indica ingredientele iradiate utilizate în ingredientele compuse din produsele alimentare, chiar dacă acestea reprezintă mai puţin de 25% din produsul finit.

19. În cazul produselor şi ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii ionizante care nu sînt destinate consumatorului final şi colectivităţilor:

a) menţiunea prevăzută în punctul precedent trebuie utilizată pentru indicarea tratării cu radiaţii ionizante atît a produselor, cît şi a ingredientelor conţinute de un produs alimentar neiradiat;

b) se indică fie identitatea şi adresa unităţii care a efectuat iradierea, fie numărul de referinţă al acesteia.

20. Indicarea tratării să face în toate cazurile pe documentele care însoţesc sau se referă la produsele şi ingredientele alimentare iradiate.

Capitolul IV

CERINŢE PRIVIND APROBAREA UNITĂŢII DE IRADIERE

21. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului aprobă unitatea de iradiere, cu respectarea prevederilor prezentului Regulament.

Autorităţile menţionate vor efectua:

a) aprobarea prealabilă a unităţii de iradiere;

b) alocarea unui număr de referinţă oficial pentru unităţile de iradiere aprobate;

c) controlul şi inspecţia oficială a unităţii de iradiere;

d) retragerea sau modificarea aprobării.

22. Aprobarea se acordă numai în cazul în care instalaţia îndeplineşte următoarele condiţii:

a) întruneşte cerinţele codului internaţional de practică recomandate de Comisia comună a Codex Alimentarius, FAO/OMS privind funcţionarea instalaţiilor de iradiere utilizate în tratarea alimentelor;

b) a fost desemnată o persoană responsabilă de îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare pentru desfăşurarea procesului de iradiere a produselor.

1) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului vor transmite Comitetului Naţional Codex Alimentarius următoarele: denumirile, adresele şi numerele de referinţă ale unităţilor de iradiere aprobate, textul documentului de aprobare şi orice decizie referitoare la suspendarea sau retragerea aprobării.

2) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului înaintează Comitetului Naţional Codex Alimentarius în fiecare an următoarele:

a) rezultatele verificărilor efectuate asupra unităţii de iradiere cu ionizare, în special cu privire la categoriile şi cantităţile de produse tratate şi dozele administrate;

b) rezultatele verificărilor efectuate în stadiul de comercializare a produselor.

23. În baza datelor furnizate în conformitate cu pct.22 subpct.1), Comitetul Naţional Codex Alimentarius publică următoarele în Monitorul Oficial al Republicii Moldova:

a) detalii privind instalaţiile de iradiere, precum şi modificările survenite în statutul acestora;

b) un raport bazat pe informaţiile furnizate în fiecare an de autorităţile naţionale de control.

Capitolul V

CERINŢE PRIVIND EVIDENŢA PARAMETRILOR PRODUSELOR

ŞI A INGREDIENTELOR ALIMENTARE TRATATE

CU RADIAŢII IONIZANTE

24. Unităţile de iradiere aprobate trebuie să ţină evidenţa următorilor parametri pentru fiecare sursă de radiaţii ionizante şi pentru fiecare lot de produse alimentare tratate:

a) natura şi cantitatea produselor alimentare iradiate;

b) numărul lotului;

c) persoana care a comandat tratarea prin iradiere;

d) destinatarul produselor alimentare tratate prin iradiere;

e) data iradierii;

f) materialele de ambalare utilizate în timpul tratării;

g) parametrii de control al procesului de iradiere prevăzuţi în anexa nr.3 la prezentul Regulament, verificările dozimetrice efectuate şi rezultatele obţinute, cu detalii privind mai ales limitele, inferioare şi superioare, ale dozei absorbite şi tipul radiaţiei ionizante;

h) trimiterea la măsurătorile de validare efectuate înainte de iradiere.

Evidenţa menţionată la pct.24 trebuie păstrată o perioadă de 5 ani.

25. Un produs alimentar tratat cu radiaţii ionizante nu poate fi importat dintr-o ţară terţă decît în cazul în care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) respectă condiţiile care se aplică acestor produse alimentare;

b) este însoţit de documente care indică denumirea şi adresa unităţii care a efectuat tratarea cu iradiere şi menţionează informaţiile prevăzute la pct.24 din prezentul Regulament;

c) a fost tratat prin iradiere într-o unitate autorizată în ţara de origine, inclusă în documentele menţionate la lit.b) din prezentul punct.

26. Materialele utilizate la ambalarea produselor şi ingredientelor alimentare ce urmează să fie iradiate trebuie să corespundă acestui scop.

27. Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct.25 din prezentul Regulament se poate face prin modalităţi de evaluare şi inspecţie convenite cu autorităţile competente din ţara de origine sau de experţi ai autorităţilor competente pentru executarea controlului oficial al produselor şi ingredientelor alimentare privind modalităţile de evaluare şi inspecţie convenite cu importatorul.

28. În cazurile în care există dovezi clare că iradierea anumitor produse şi ingredientelor alimentare pune în pericol sănătatea umană, deşi respectă prevederile prezentului Regulament, Ministerul Sănătăţii poate suspenda temporar sau restricţiona comercializarea respectivelor produse pe teritoriul ţării, justificîndu-şi decizia.

Capitolul VI

CERINŢE PRIVIND STABILIREA LISTEI PRODUSELOR ŞI INGREDIENTELOR

ALIMENTARE TRATATE CU RADIAŢII IONIZANTE

29. Lista produselor şi ingredientelor alimentare care pot fi tratate cu radiaţii ionizante suplimentar celor incluse în anexa nr.5 la prezentul Regulament va fi stabilită de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Comitetul Naţional Codex Alimentarius şi aprobată de Guvern.

30. Prezentul Regulament stabileşte o listă pozitivă iniţială a produselor şi a ingredientelor alimentare care pot fi tratate cu radiaţii ionizante, odată cu dozele maxime autorizate în acest scop.

31. Tratarea produselor în cauză cu radiaţii ionizante poate fi realizată numai în conformitate cu prevederile prezentului Regulament. În special, metodele de testare vor fi utilizate în conformitate cu pct.22 subpct.1) din prezentul Regulament.

32. Produsele şi ingredientele alimentare a căror tratare cu radiaţii ionizante este autorizată, precum şi dozele medii totale maxime ce pot fi aplicate sînt menţionate în anexa nr.5 la prezentul Regulament.

33. În Republica Moldova nu se poate interzice, restricţiona sau împiedica comercializarea produselor şi ingredientelor alimentare iradiate pe motiv că au fost supuse unei tratări prin ionizare.

Anexa nr.1

la Regulamentul privind tratarea

cu radiaţii ionizante a produselor

de diferită origine

CERINŢE

care trebuie îndeplinite în procesul de iradiere a produselor

şi a ingredientelor alimentare în vederea autorizării

introducerii lor pe piaţă

1. Iradierea produselor şi a ingredientelor alimentare poate fi autorizată doar în cazul în care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este justificată şi necesară din punct de vedere tehnologic;

b) nu prezintă riscuri pentru sănătate şi este realizată în condiţiile declarate în documentaţia de autorizare;

c) este în beneficiul consumatorului, cu o energie maximă mai mică sau egală cu 10 MeV;

d) nu este utilizată ca înlocuitor al măsurilor de igienă şi sănătate sau al bunelor practici de fabricaţie ori cultivare.

2. Iradierea produselor şi ingredientelor alimentare nu poate fi utilizată decît în următoarele scopuri:

a) reducerea incidenţei bolilor datorate produselor alimentare prin distrugerea organismelor patogene;

b) reducerea procesului de alterare a produselor alimentare prin întîrzierea sau stoparea proceselor de descompunere şi prin distrugerea organismelor responsabile de aceste procese;

c) reducerea pierderilor de produse alimentare, datorate procesului prematur de maturare, germinare sau încolţire;

d) îndepărtarea din produsele alimentare a organismelor care dăunează vegetalelor sau produselor vegetale.

Anexa nr.2

la Regulamentul privind tratarea

cu radiaţii ionizante a produselor

de diferită origine

SURSELE DE RADIAŢII IONIZANTE

Produsele pasibile tratării cu radiaţii ionizante pot fi supuse tratării respective cu următoarele surse de radiaţii ionizante:

a) radiaţii gama provenite de la radionuclizii ⁶⁰Co sau ¹³⁷Cs;

b) radiaţii X produse de aparate operate la o energie nominală (energie maximă a fotonilor) mai mică sau egală cu 5 MeV;

c) electroni produşi de aparate operate la o energie nominală (energie maximă a electronilor) mai mică sau egală cu 10 MeV.

Anexa nr.3

la Regulamentul privind tratarea

cu radiaţii ionizante a produselor

de diferită origine

1. Dozimetrie

Doza medie totală absorbită

În scopul determinării salubrităţii alimentelor tratate cu o doză totală medie mai mică sau egală cu 10 kGy, se poate presupune că toate efectele chimice ale radiaţiei din acest domeniu particular de doze sînt proporţionale cu doza.

Doza totală medie D este definită prin următoarea integrală pe volumul total de produse tratate:

unde:

M – masa totală a eşantionului tratat;

ρ – densitatea locală în punctul (x, y, z);

d – doza locală absorbită în punctul (x, y, z);

dV – dx, dy, dz, elementul de volum infinitezimal reprezentat în practică de fracţiile de volum.

Doza totală medie absorbită poate fi determinată direct pentru produsele omogene sau pentru produsele în vrac cu densitate aparent omogenă, prin distribuirea strategică şi aleatorie a unui număr corespunzător de dozimetre în tot volumul produsului. Pornind de la repartizarea dozelor astfel determinată, se poate calcula o valoare medie care este doza totală medie absorbită.

Dacă forma curbei de repartiţie a dozelor în produs este bine determinată, atunci se cunosc poziţiile dozelor minimă şi maximă. Repartiţia dozelor în aceste doua poziţii se poate măsura pe o serie de eşantioane ale produsului, pentru a se obţine o estimare a dozei totale medii.

În unele cazuri, media aritmetică a valorilor medii ale dozei lor minime (D_min) şi ale dozei maxime (Dmax) va fi o bună estimare a dozei totale medii.

În acest caz:

Doza medie totală este de aproximativ

D_max + D_min

––––––

2

2. Proceduri

2.1. Înainte de începerea procesului obişnuit de iradiere pentru o categorie anumită de produse alimentare se determină poziţiile dozelor minimă şi maximă prin efectuarea de măsurări de doză în tot volumul produsului. Aceste măsurări de validare urmează să fie efectuate într-un număr suficient (de exemplu de 3-5 ori), pentru a permite luarea în considerare a variaţiilor în densitatea sau geometria produsului.

2.2. Măsurările urmează să fie repetate de fiecare dată cînd se modifică produsul, geometria sau condiţiile de iradiere.

2.3. În timpul procesului de iradiere se efectuează măsurări de rutină pentru a se asigura nedepăşirea dozelor-limită. Pentru efectuarea acestor măsurări se plasează dozimetre în poziţiile de minimum şi maximum ale dozei sau într-o poziţie de referinţă. Doza în poziţia de referinţă urmează să fie corelată cantitativ de dozele minimă şi maximă. Poziţia de referinţă urmează să fie situată într-un loc convenabil din sau de pe produs, unde variaţiile de doză sînt scăzute.

2.4. Măsurările de rutină ale dozei urmează să fie efectuate pentru fiecare lot şi la intervale regulate în timpul producţiei.

2.5. În cazul în care sînt iradiate produse fluide şi neambalate, poziţiile dozelor minimă şi maximă nu pot fi determinate. În acest caz, este preferabil să se efectueze sondaje dozimetrice în vederea determinării dozelor extreme.

2.6. Măsurările de doză urmează să fie efectuate în baza normei de metrologie legală, aprobate de Autoritatea Centrală de Metrologie a Republicii Moldova, cu sisteme dozimetrice legalizate şi urmează să fie trasabile la etaloane primare.

2.7. În timpul iradierii, anumiţi parametri ai instalaţiei de iradiere, conform normei de metrologie legală, urmează să fie controlaţi şi înregistraţi în mod continuu. Pentru instalaţiile utilizînd radionuclizii, parametrii includ viteza de transport a produsului sau timpul petrecut în zona de iradiere şi indicaţiile confirmînd poziţia corectă a sursei. Pentru instalaţiile acceleratoare de particule, parametrii includ viteza de transport a produsului şi nivelul de energie, curentul de electroni şi lărgimea de bariere a instalaţiei.

Anexa nr.4

la Regulamentul privind tratarea

cu radiaţii ionizante a produselor

de diferită origine

CERINŢELE

privind metodele de control al produselor şi al ingredientelor

alimentare pentru detectarea tratării cu radiaţii ionizante

a acestora

1. Metodele de analiză care pot fi utilizate pentru monitorizarea produselor în scopul detectării tratării cu radiaţii ionizante a acestora urmează să îndeplinească, după caz, criterii referitoare la:

a) specificitate;

b) corectitudine;

c) exactitate;

d) precizie – variabilitatea pentru repetabilitatea în cadrul laboratorului şi variabilitatea pentru reproductibilitatea în cadrul laboratorului şi între laboratoare;

e) prag de detecţie;

f) sensibilitate;

g) practicabilitate şi aplicabilitate;

h) alte criterii alese în funcţie de necesităţi.

2. Valorile-limită pentru variabilităţile prevăzute la pct.1 lit.c) din prezenta anexă urmează să fie obţinute în baza unui proces de colaborare desfăşurat în conformitate cu un protocol recunoscut internaţional. Aceste variabilităţi urmează să fie exprimate într-o formă recunoscută internaţional (cum ar fi incertitudinea măsurărilor cu nivelul de încredere de ≥95%). Rezultatele procesului de colaborare urmează să fie disponibile gratuit.

Anexa nr.5

la Regulamentul privind tratarea

cu radiaţii ionizante a produselor

de diferită origine

Produse alimentare autorizate pentru tratarea

prin iradiere şi dozele de radiaţii maxime