904/24.09.2018 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei şi a ecosistemului pentru inovare digitală pe anii 2018-2023 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea  Strategiei de dezvoltare a industriei tehnologiei

informaţiei  şi a ecosistemului pentru inovare digitală pe anii 2018-2023

şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia

nr. 904  din  24.09.2018

 (în vigoare 09.12.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 416-422 art. 1114 din 09.11.2018

* * *

Notă: În tot textul anexelor nr.1 şi nr.2 cuvintele "Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii" se substituie cu cuvintele "Instituţia Publică Organizaţia pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului" conform Hot.Guv. nr.910 din 21.12.2022, în vigoare 29.12.2022

În scopul creării condiţiilor pentru sporirea competitivităţii, diversificării industriei tehnologiei informaţiei şi orientării acesteia spre inovare digitală în toate sectoarele economiei, Guvernul

 HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Strategia de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei şi a ecosistemului pentru inovare digitală pe anii 2018-2023, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei şi a ecosistemului pentru inovare digitală pe anii 2018-2023, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale responsabile de implementarea Strategiei de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei şi a ecosistemului pentru inovare digitală pe anii 2018-2023:

1) vor întreprinde măsurile necesare pentru realizarea prevederilor Strategiei;

2) vor informa anual, pînă la data de 1 martie, Ministerul Economiei şi Infrastructurii despre executarea Strategiei.

3. Ministerul Economiei şi Infrastructurii va prezenta Guvernului anual, pînă la data de 31 martie, raportul privind implementarea Strategiei.

4. Coordonarea şi controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei şi Infrastructurii.

5. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.254/2015 cu privire la aprobarea Strategiei de creştere a competitivităţii industriei tehnologiei informaţiei pe anii 2015-2021 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.124-130, art.291).

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului nr.904/2018

STRATEGIA

de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei şi a ecosistemului

pentru inovare digitală pe anii 2018-2023

I. INTRODUCERE

Strategia de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei şi a ecosistemului pentru inovare digitală pe anii 2018-2023 (în continuare – Strategie) este un document de planificare strategică ce stabileşte obiectivele şi priorităţile pentru creşterea şi diversificarea industriei tehnologiei informaţiei (în continuare – TI).

Prezentul document de politici vine să continue eforturile Guvernului pentru dezvoltarea sectorului TI, după ce Strategia de creştere a competitivităţii industriei tehnologiei informaţiei, aprobată în anul 2015, a fost realizată prin implementarea proiectelor prioritare cu impact major pentru această industrie. Strategia menţionată a reflectat pe deplin importanţa sectorului TI pentru economia naţională prin facilităţile fiscale orientate spre creşterea competitivităţii industriei TI şi acţiuni de susţinere a industriei TI.

Subiectul în cauză a fost abordat la reuniunea ministerială din cadrul "Moldova ICT Summit 2017", în cadrul căreia s-a exprimat părerea univocă că Guvernul trebuie să continue eforturile de sprijinire a unuia dintre cele mai promiţătoare sectoare ale economiei naţionale, ce oferă locuri de muncă de înaltă calificare şi cele mai mari salarii pentru tinerii talentaţi şi pasionaţi de inovare digitală.

Raportul de evaluare a Strategiei de creştere a competitivităţii industriei tehnologiei informaţiei pe anii 2015-2021 şi analizele efectuate, la solicitarea Ministerului Economiei şi Infrastructurii, de către experţii străini delegaţi de către Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor şi USAID Moldova au arătat că principalele intervenţii de politici prevăzute în Strategia de creştere a competitivităţii industriei tehnologiei informaţiei au fost realizate, totodată fiind identificate mai multe constrîngeri referitoare la ecosistemul pentru inovare digitală şi susţinerea startupurilor TI.

Actualmente, industria TI înregistrează o creştere constantă, în special ca efect al acţiunilor deja realizate. În acelaşi timp, cota TI nu este încă atît de semnificativă, deşi interesul investitorilor este unul foarte mare. Este nevoie de un nou impuls, de un nou set de acţiuni pentru a realiza obiectivul de consolidare a industriei TI şi pentru a oferi companiilor TI şanse reale de creştere şi dezvoltare.

Potrivit studiilor menţionate, Republica Moldova ar putea fi mai competitivă pe plan internaţional în domeniul TI datorită mobilităţii sale şi promovării anumitor produse pe diverse pieţe de nişă, poziţionării geografice şi interculturale avantajoase, diversităţii lingvistice, interesului creativ şi implementării unor tehnologii de ultimă generaţie, inclusiv în instruirea TI.

Startupurile şi, în general, micile companii TI au un impact transformator asupra economiei şi societăţii, dar în special companiile TI capabile să influenţeze modelele de consum datorită utilizării inovatoare a tehnologiei. Totodată, startupurile încep să aibă şi un impact major asupra creării locurilor de muncă înalt tehnologizate şi bine remunerate.

Principalul rol al Guvernului în această direcţie constă în facilitarea apariţiei unor ecosisteme dinamice prin colaborarea strînsă cu antreprenorii, investitorii, corporaţiile şi alţi actori interesaţi, precum şi multiplicarea soluţiilor TI pe orizontală.

În acest sens, Ministerul Economiei şi Infrastructurii şi-a propus actualizarea politicilor de susţinere a creşterii şi diversificării industriei TI printr-o nouă Strategie, axată pe dezvoltarea ecosistemului pentru inovare digitală şi pe susţinerea startupurilor.

II. DESCRIEREA SITUAŢIEI ŞI PROBLEMELE DIN INDUSTRIA TI

Dezvoltarea sectorului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (în continuare – TIC) din Republica Moldova a cunoscut o evoluţie ascendentă în ultimii ani, devenind un sector de o importanţă crescîndă pentru economia naţională, cu un volum de capital de 7,75 mld lei în anul 2016. Sectorul TIC a avut în ultimii 5 ani contribuţii constant pozitive la creşterea produsului intern brut, în 2016 acesta asigurînd 7,7% din avansul economic de 4,1%, graţie unei creşteri a volumului serviciilor prestate cu 4,6% în raport cu anul precedent.

Ratingurile internaţionale poziţionează Republica Moldova ca un stat cu o infrastructură optimă de comunicaţii electronice, favorabilă pentru dezvoltarea afacerilor în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

Sectorul TIC este factorul catalizator de construcţie a unei economii competitive pe plan regional şi global. Experienţa Republicii Moldova în domeniul TI îi oferă ţării o clasare bună pe plan global, fapt ce este confirmat de poziţia ţării în ratingurile internaţionale TIC.

Locul 59 din 175 – ICT Development Index

Locul 71 din 139 – Networked Readiness Index

Locul 65 din 193 – e-Government Readiness Index

Locul 46 din 128 – The Global Innovation Index

Figura 1. Republica Moldova în ratingurile internaţionale TIC

Secţiunea 1

Situaţia curentă

Datorită unor avantaje competitive – amplasarea geografică şi fusul orar echilibrat, potenţialul de aprofundare a relaţiilor cu Uniunea Europeană pe care îl oferă Acordul de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, inclusiv componenta ce ţine de Zona de liber schimb complex şi cuprinzător (ZLSAC), existenţa unui acces liber către o piaţă potenţială de peste 880 milioane de consumatori, capitalul uman multilingv şi creativ, facilităţile acordate de Guvern pentru industria TI, costul derulării afacerilor în domeniul TI inferioare celor din statele vecine, precum şi extinderea pieţei TIC autohtone – în ultimii 5 ani, ritmul de creştere din industria TI a depăşit alte sectoare economice.

Tendinţa de creştere se prezintă prin următoarele:

1.1. Volumul exportului de servicii de informatică şi informaţionale a crescut în intervalul 2011-2016 cu o rată medie anuală de 10,6% pînă la valoarea de 79 mil. dolari SUA, ponderea acestora în totalul exporturilor de servicii majorîndu-se de la 5,6% în 2011 la 8,9% în 2016.

Sectorul TIC este integrat în economia globală şi depinde în mare măsură atît de regimul de import, cît şi de cel de export. Din punct de vedere cantitativ, exportul de servicii TIC este considerat mic, dar în creştere rapidă. După pieţele de desfacere, structura exporturilor acestor servicii este dominată de Europa de Vest cu o cotă de 45%, urmată de America (SUA, Canada) cu 21% şi Europa Centrală şi de Est cu 18%. După tipul serviciilor prestate,70% din exportul companiilor din Republica Moldova constituie serviciile TI, urmate de R&D (servicii de cercetare-dezvoltare) / servicii inginereşti – cu 15% şi serviciile BPO (Business process outsourcing) – cu o cotă de 10%. La rîndul lor, 70% din exporturile de servicii TI vizează dezvoltarea aplicaţiilor şi testări, în timp ce domeniul customizarea aplicaţiilor şi suport constituie circa 14% din serviciile respective. Este de notat că o parte importantă din exporturile TI nu sînt reflectate în balanţa de plăţi externe datorită freelancerilor, persoane fizice care activează individual pentru companii internaţionale.

Figura 2. Evoluţia exporturilor de servicii de informatică

şi informaţionale, mil. dolari SUA

1.2. Piaţa TI internă creşte continuu, cu o medie anuală a ultimelor 3 perioade de 6,8%, în anul 2016 valoarea estimată ajungînd la 27,5 mil. dolari SUA. Serviciile de bază precum achiziţionarea componentelor hardware, implementarea softurilor şi serviciile de suport prezintă circa ¾ din venituri, consultanţei TI revenindu-i o cotă estimativă de 10%. Sectorul public este cel mai mare consumator de servicii TI, printre clienţii privaţi numărîndu-se doar companiile mari din sectorul telecomunicaţiilor şi producere, precum şi băncile comerciale.

1.3. În perioada 2011-2017 sectorul TI a înregistrat creşteri remarcabile, înregistrînd o extindere atît cantitativă, cît şi calitativă:

1) în 7 ani, sectorul respectiv a reuşit dublarea cifrei de afaceri de la 1,3 mld lei în 2011 la 2,6 mld lei în 2015;

2) faţă de anul 2011, în 2015 sectorul TI avea cu 61% mai multe întreprinderi înregistrate, iar vînzările medii per companie au ajuns la 3,3 mil.lei;

3) în intervalul 2011-2016 acest sector a reuşit să creeze peste 3 mii locuri de muncă bine plătite (peste media naţională), numărul total de angajaţi fiind de 9 300 de persoane. În acelaşi timp, creşterea a fost şi una calitativă, întrucît a crescut nivelul de productivitate: vînzările per angajat din 2015 (279 mii lei) sînt cu aproape 40% mai mari faţă de anul 2011.

1.4. Creşterea simultană atît a salariilor, cît şi a efectivului de personal a avut un impact major asupra încasărilor la buget, astfel încît un studiu al PricewaterhouseCoopers (PwC) din anul 2016, ce a luat în calcul cele mai reprezentative companii din sector, arată că veniturile aferente componentelor impozitului unic din anul 2014 de 258,4 mil. lei erau de 2,3 ori mai mari faţă de indicatorul anului 2012. La fel, este de consemnat că facilităţile fiscale de plafonare a contribuţiilor de asigurări sociale şi de asigurări obligatorii de asistenţă medicală au avut o influenţă pozitivă asupra încasărilor bugetare, sporind gradul de conformare fiscală.

1.5. Rezultatele de mai sus au fost însoţite şi de creşteri robuste ale nivelului salariului mediu. Cei antrenaţi în activităţi de servicii în TI au beneficiat de creşteri medii salariale de peste 30% în 2014 şi peste 20% în 2015. Salariul mediu din această activitate (care concentrează circa 70% din numărul de angajaţi din sector) este în 2016 de 2,9 ori mai mare raportat la salariul mediu lunar pe economie.

1.6. Investiţiile în piaţa TI din Republica Moldova sînt în creştere, ceea ce demonstrează avantajele competitive ale ţării în această industrie. În anul 2016 cele 4 companii private din sector cu un număr al angajaţilor mai mare de 250 erau cu capital străin.

În acelaşi timp, numărul de companii în domeniul TI cu capital total sau parţial străin constituie 20% din numărul total al companiilor. Este de consemnat că nivelul de eficienţă al întreprinderilor cu capital străin, reflectat prin indicatori precum venitul mediu din vînzări per angajat, este net superior celor locale, fapt ce denotă utilizarea mai intensă a tehnologiilor inovative.

Conform ultimelor date existente, alocările investiţionale pentru informatizare constituie anual peste 800 mil. lei, dintre care circa 12% – din bugetul de stat. Ponderea investiţiilor TIC constituie circa 11% din totalul investiţiilor în economie.

Mediul de afaceri poate fi apreciat ca fiind imperfect. Gradul de atractivitate al ţării pentru dezvoltarea afacerilor este diminuat de barierele mediului de afaceri, în special povara administrativă (ex. timpul şi costuri monetare pentru etapa de intrare în afaceri, stimulente fiscale cu perioadă determinată, cadrul de reglementare imprevizibil).

În ultimii ani au fost realizaţi paşi importanţi în direcţia ameliorării climatului antreprenorial. În anul 2017, Republica Moldova şi-a îmbunătăţit poziţia în Raportul Doing Business, avansînd cu trei poziţii faţă de anul 2016 şi ocupînd poziţia 44 din 190 de ţări.

Secţiunea a 2-a

Problemele identificate

Industria TI are nevoie de un ecosistem favorabil pentru dezvoltarea afacerilor, inclusiv a afacerilor inovaţionale. Unele dintre mecanismele posibile sînt instaurarea unui regim fiscal şi economic special, fapt asigurat prin parcuri specializate în domeniul TI.

Acest spectru de oportunităţi presupune implementarea unui cadru de reglementare previzibil şi motivant prin simplificarea sistemului administrativ şi fiscal. Pentru a asigura în continuare o creştere constantă şi dinamică a industriei TI, este nevoie de o viziune inovativă şi de un plan de acţiuni ambiţios, dar realist pentru soluţionarea următoarelor provocări:

2.1. Capacităţile şi numărul specialiştilor TI nu corespund necesităţilor industriei TI locale şi potenţialelor proiecte investiţionale TI de anvergură – activul de bază al afacerilor TIC este capitalul uman. Cu toate că în cele circa 750 companii active din domeniul TI activează aproximativ 12,5 mii de angajaţi, dintre care nemijlocit în industria TI – circa 8 mii de persoane, se constată o insuficienţă de specialişti calificaţi estimată la 1000 persoane. Aceasta cu toate că doar în anul 2016 numărul absolvenţilor în acest domeniu a fost de circa 823 de persoane. Cauzele deficitului de angajaţi rezidă în metodele de instruire care nu satisfac exigenţele pieţei muncii.

După cum se poate conclude din rezultatele unor cercetări, angajatorii din sectorul TI cred că ar putea contribui mai mult la dezvoltarea economică, creşterea exporturilor şi crearea locurilor de muncă dacă ar avea acces la forţă de muncă mai calificată. Companiile întîmpină mari dificultăţi în recrutarea personalului experimentat. Cel mai frecvent acestea utilizează ca mecanism de selecţie stagiile de practică şi îşi dezvoltă personalul. Ariile unde există cele mai mari lipsuri privind competenţele angajaţilor sînt:

1) cunoaşterea limbajelor de programare modernă, în special Java şi JavaScript;

2) deţinerea cunoştinţelor privind mediul afaceri, problemele de comunicare şi lucrul în echipă;

3) cunoaşterea avansată a limbii engleze sau altor limbi de circulaţie internaţională;

4) existenţa abilităţilor practice, şi nu doar a cunoştinţelor teoretice.

În unele instituţii predau profesori angajaţi în companii TI, care îşi formează materialul didactic în baza problemelor reale. Însă angajarea mai multor practicieni nu este posibilă din cauza că aceştia nu deţin grade ştiinţifice. Or, conform Ghidului de evaluare externă a programului de studii de licenţă, elaborat de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educaţie şi Cercetare, instituţia trebuie să asigure ca cel puţin 80% din cadrele didactice care predau cursuri teoretice să deţină grade ştiinţifice şi titluri ştiinţifico-didactice.

O altă problemă în implicarea profesorilor din sector este restricţia ce prevede că, începînd cu 1 septembrie 2019, doar persoane cu grad ştiinţific de doctor pot fi profesori universitari. Problema e mult mai gravă, ţinînd cont de faptul că profesorii din domeniul TI sînt reticenţi în ceea ce priveşte susţinerea tezei de doctor. Salariile de două-trei ori mai mari pe care le oferă sectorul, indiferent de gradul ştiinţific al salariatului, duc la o descurajare şi mai mare a profesorilor valoroşi în a susţine teza şi a continua activitatea didactică la facultate.

2.2. Investiţiile limitate în training şi dezvoltare a specialiştilor TI, alături de emigrarea forţei de muncă calificate, creează un deficit permanent pe piaţa forţei de muncă în domeniul TI şi limitează posibilităţile de lansare de noi startupuri – estimările efectuate relevă un deficit de forţă de muncă calificată pe sector de circa 1000 de persoane, problema fiind mai mult în calitatea oamenilor decît în numărul acestora. Din cele 31 de universităţi şi 45 de colegii ce funcţionau în anul 2016, doar în 14 universităţi şi 6 colegii se predau specialităţi asociate cu sectorul TI. În anul 2016 au fost 823 absolvenţi de asemenea specialităţi, cu 601 mai puţini comparativ cu anul 2011. O jumătate dintre aceşti absolvenţi dispun de diplome cu profil pedagogic şi este puţin probabil ca aceştia să se înroleze în forţa de muncă din TI. Potrivit rezultatelor unui sondaj, aproximativ 45% dintre tinerii specialişti şi 34% dintre studenţi au afirmat că au fost "destul de nemulţumiţi" sau "foarte nemulţumiţi" de experienţa lor universitară. Curriculumul a fost cel mai criticat aspect. Peste jumătate dintre absolvenţi au declarat că au avut nevoie de instruire adiţională în programare şi alte tehnologii. Această situaţie denotă clar necesitatea luării unor măsuri de îmbunătăţire a relaţionării dintre universităţi şi mediul privat, precum şi a adaptării la realităţi a curriculumului universitar şi a tehnicilor de predare.

2.3. Industria TI locală fragmentată, axată pe segmente periferice (testing, software development, BPO etc.) cu valoare adăugată nesemnificativă în condiţiile unei economii digitale subdezvoltate – după cum arată datele agregate pentru anul 2015 ale companiilor cu genuri de activitate eligibile pentru activitatea în TI parcuri, deşi peste ¾ din numărul companiilor private sînt cu capital local, acestea generează doar circa 42% din cifra de afaceri pe sector şi înrolează doar 40% din angajaţi. Pe de altă parte, multe din companiile cu capital străin, fiind parte a unor grupuri internaţionale, utilizează filialele din Republica Moldova doar pentru elaborarea unor produse intermediare, şi mai puţin pentru produse finale.

2.4. Capacităţile limitate ale companiilor TI locale de inovare digitală – În prezent, în Republica Moldova inovaţiile sînt orientate spre crearea produselor pentru pieţele internaţionale, în general UE şi CSI, şi mai puţin sau deloc pentru piaţa locală. Aceste companii dezvoltă proiecte care nu au un impact substanţial, durabil sau care nu corespund nevoilor pieţei interne. Acest lucru, în parte, conduce la adoptarea lentă a produselor şi serviciilor inovative TIC în ţară, iar proiectele inovaţionale relevante sînt realizate doar pentru pieţele externe, reducînd în continuare valoarea percepută a TI pe intern.

2.5. Lipsa accesului la finanţare de risc şi business angel şi explorarea posibilităţilor de către startupuri de a atrage investiţii prin intermediul ofertei iniţiale de monede (ICO) – accesul la finanţe este considerat a fi una din cele 4 probleme critice în dezvoltarea social-economică a Republicii Moldova şi principala preocupare pentru IMM-urile din ţară. Conform Raportului global al competitivităţii 2016-2017, mediul de afaceri din Republica Moldova a indicat accesul la finanţare drept cel mai mare impediment în derularea afacerilor. Accesul limitat la finanţare al companiilor din industria TI a fost identificat ca una din problemele principale.

Accesul dificil la finanţare pentru companiile din industria TI afectează în mod special startupurile şi implementarea proiectelor inovaţionale în cadrul activităţii de întreprinzător, din cauza gradului înalt de risc investiţional pe care îl implică. De regulă, companiile din industria TI, la fel ca orice companie aflată la etapa iniţierii afacerii sau demarării unor activităţi de afaceri noi, nu dispun de active care ar putea servi ca garanţie (gaj) la obţinerea creditelor bancare şi împrumuturilor de la organizaţiile de microfinanţare.

Piaţa de capital nu oferă soluţii de finanţare. Emisiunile şi ofertele publice de instrumente financiare nu sînt considerate de companiile de Republica Moldova ca mecanism de atragere a investiţiilor.

În egală măsură, leasingul nu poate fi considerat un instrument de susţinere a proiectelor inovaţionale ale companiilor din industria TI. Tradiţional, leasingul oferă resurse pentru mijloace fixe, pe cînd proiectele investiţionale şi cele inovaţionale, în mod special startupurile din industria TI, implică costuri de altă natură, cum ar fi cheltuieli administrative şi mijloace circulante. În aceste condiţii, crearea unor instrumente de finanţare adaptate şi destinate startupurilor şi proiectelor investiţionale în industria TI este imperativă.

2.6. Capacităţile de marketing insuficiente şi certificările de personal slab dezvoltate – Cadrele didactice ce asigură programele de studiu din domeniul TI nu percep disciplinele complementare, precum tehnicile de marketing, arta comunicării şi a negocierilor, managementul proiectelor, ca fiind la fel de importante ca cele ce ţin de specialitatea de bază. Astfel, disciplinele respective nu sînt predate deloc sau sînt predate superficial, fără a crea studenţilor deprinderi necesare pentru a iniţia şi dezvolta o afacere sau pentru a asigura activităţile de marketing sau relaţii publice într-o companie TI.

Cultura certificărilor în domeniul TI este încă slab dezvoltată în Republica Moldova. Certificarea este percepută de către specialiştii din sector mai degrabă ca un avantaj la angajare decît ca o valoare pe termen lung. Doar puţini dintre ei sînt disponibili să achite sume importante pentru a urma cursuri recunoscute internaţional şi a obţine certificatele corespunzătoare. Certificarea internaţională a personalului este finanţată doar de companii TI cu bugete mai importante sau cu suportul unor programe sau centre internaţionale.

2.7. Insuficienţa platformelor de co-working şi consultanţă în dezvoltarea afacerilor pentru startupuri TI – în Republica Moldova e foarte slab dezvoltată reţeaua de spaţii de co-working, ceea ce, pe de o parte, îngreunează procesul de transfer de cunoştinţe şi alte informaţii utile între potenţialii antreprenori din domeniu, iar pe de alta, îi lipseşte de avantajul partajării unor cheltuieli indirecte, cum ar fi: plata pentru locaţiune, acces la internet, softuri specializate.

Insuficienţa unor spaţii comune face dificil şi accesul la diverse activităţi sistematice de suport al întreprinderilor TI nou-create, inclusiv consultanţă în afaceri, suport în promovare, bugetare, management resurse umane.

2.8. Lipsa brandingului şi a strategiei de marketing şi atragere a investiţiilor pentru industria TI – sectorul TI din Republica Moldova duce o lipsă de sincronizare în promovarea investiţiilor. Deşi firmele din domeniul TI din ţară participă la diverse evenimente internaţionale şi au desfăşurat o serie de campanii de informare, din cauza lipsei unei strategii sectoriale coerente, aceste eforturi nu au fost foarte reuşite.

Se remarcă şi lipsa capacităţilor de dezvoltare a afacerilor, sectorul TI al Republicii Moldova fiind fragmentat, companiile mai mici dominînd peisajul. Companiile mici se confruntă cu provocări în construirea capabilităţilor strategice pe termen lung precum dezvoltarea afacerilor şi marketingul.

Lipsa vizibilităţii şi a notorietăţii brandului este o altă provocare. Sectorul TI al Republicii Moldova are nevoie de o poziţionare unică de brand, deoarece în prezent este eclipsat de ţările din Europa Centrală şi de Est, cu un sector TI mult mai mare şi diversificat, cum ar fi România, Ucraina etc. Problema facilitării accesului la pieţe este una stringentă, întrucît companiile din Republica Moldova nu dispun de resursele necesare pentru a investi în dezvoltarea şi construirea relaţiilor de afaceri globale pe termen lung.

Secţiunea a 3-a

Analiza SWOT

Din analiza problemelor, deducem următoarele puncte forte/slabe, oportunităţile şi ameninţările din sectorul industriei TI, care în formă generalizată sînt prezentate în tabelul de mai jos.

III. OBIECTIVELE ŞI DOMENIILE DE INTERVENŢIE

Prezenta Strategie are scopul de a fundamenta obiectivele, priorităţile şi direcţiile de acţiune într-o manieră coerentă şi unitară, în vederea dezvoltării ecosistemului pentru inovare digitală şi susţinere a startupurilor în TI.

Viziune: Industria TI competitivă orientată spre inovare digitală în toate sectoarele economiei şi crearea produselor şi serviciilor TI cu valoarea adăugată înaltă pentru piaţa internă şi export, bazîndu-se pe cercetare şi dezvoltare.

Obiectivul general: Dezvoltarea condiţiilor pentru sporirea competitivităţii, diversificarea industriei TI, stimularea startupurilor şi orientarea spre inovare digitală în toate sectoarele economiei.

În vederea atingerii obiectivului general, prin implementarea prezentei Strategii, Guvernul îşi propune realizarea măsurilor în următoarele domenii de intervenţie pentru perioada 2018-2023:

1) mediul de afaceri TI competitiv;

2) capitalul uman competitiv în domeniul TIC;

3) inovaţii bazate pe TIC;

4) suport pentru investiţii şi exporturi TI.

Secţiunea 1

Mediul de afaceri TI competitiv

Obiective specifice pînă în anul 2023:

– Sporirea numărului companiilor TI mari cu minimum 10 companii, cu specificaţia Biroului Naţional de Statistică: de la 250 de salariaţi;

– Sporirea numărului companiilor TI mici şi mijlocii pînă la 1000 de companii;

– Creşterea cifrei de afaceri a companiilor din sectorul TI pînă la 500 mil. dolari SUA;

– Existenţa a cinci centre de inovaţie în domeniul TI;

– Creşterea investiţiilor publice şi private în TI cu circa 250 mil. dolari SUA în următorii 5 ani;

– Crearea a minimum 50 mii m² infrastructură fizică pentru antreprenoriat IT.

1.1. Cu toate că Republica Moldova a urcat rapid în clasamentul indicelui de afaceri, percepţia ţării drept un mediu de corupţie şi instabilitate politică trebuie abordată prin elaborarea unor legi mai stricte. Agenda de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova conţine mai multe politici şi reforme pe termen scurt, care urmează să creeze un mediu de afaceri şi climat investiţional favorabil.

Dezvoltarea şi funcţionarea parcului TI ar trebui să fie element prioritar de acţiune pentru ca Guvernul să fie considerat un candidat serios pentru investiţii internaţionale în sectorul TI.

1.2. Deşi domeniul tehnologiilor informaţionale a avut o dinamică ascendentă în ultimii ani, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (actualmente Ministerul Economiei şi Infrastructurii) s-a pomenit deseori în situaţia de a nu avea suficiente instrumente de implementare a politicilor elaborate. Crearea unei entităţi publice ce s-ar ocupa de transpunerea în practică a diferitor proiecte/politici ar îmbunătăţi situaţia şi ar servi drept un bun liant între deţinătorii de interese din sector. De altfel, ideea creării unei asemenea structuri este promovată de mai mulţi ani şi se bucură de suport din partea comunităţii donatorilor, care sînt dispuşi să contribuie la fortificarea instituţiei. În viziunea Ministerului Economiei şi Infrastructurii şi a donatorilor (Proiectul de Competitivitate al USAID Moldova), unitatea de implementare ar trebui să fie o structură cu un număr minim de personal (2-3 persoane) şi, respectiv, cu un impact bugetar minim, dar cu capacităţi evidente de atragere a fondurilor externe pentru a putea amplifica efectele pozitive asupra sectorului TI.

1.3. Absolvenţii facultăţilor TI au abilităţi antreprenoriale reduse, iar cunoştinţele obţinute sînt orientate aproape în exclusivitate spre rezolvarea problemelor tehnice. Astfel, iniţierea unei afaceri nu este considerată ca o opţiune fezabilă de către majoritatea dintre ei. Pentru a spori numărul de companii noi, este indispensabil de a crea incubatoare TI, explicînd studenţilor încă de la ciclul I care sunt beneficiile acestora.

1.4. Potrivit unei cercetări a Biroului Naţional de Statistică, rata întreprinderilor active din sectorul Informaţii şi comunicaţii (TIC) este de 68,5%. În acelaşi timp, rata de creare de noi întreprinderi în anul 2016 în sectorul TIC a fost de 16,8%, în timp ce rata de desfiinţare – 4,5%, ceea ce a dus la o creştere a numărului total de companii.

Rata de supravieţuire după primul an pentru companiile din sectorul TIC, calculată după numărul de întreprinderi nou-create în anul 2015 şi care sînt active în anul de referinţă (2016), raportat la numărul întreprinderile nou-create în anul 2015 este de 51%, în timp ce rata de supravieţuire după 2 ani pentru întreprinderile din sector este de 54,4%. Aceste rezultate din sectorul TIC, deşi sînt mai bune faţă de mediile pe economia naţională (39,1, respectiv 36,4%), arată că există încă mult spaţiu pentru îmbunătăţiri cantitative şi calitative, iar atenţia sporită a Guvernului pentru startupuri în cadrul prezentei Strategii este una îndreptăţită. Mai mult, deşi cercetarea BNS nu face delimitare dintre sectorul TI şi cel al comunicaţiilor electronice, putem prezuma că indicatorii pentru TI sînt mai scăzuţi comparativ cu comunicaţiile electronice, respectiv, axarea pe startupurile locale din sectorul TI este absolut necesară.

1.5. Sectorul TI manifestă o evoluţie dinamică, iar adoptarea tehnologiilor noi este dificilă pentru companiile mici, atît din lipsa resurselor financiare, cît mai ales a celor umane. Centrele de excelenţă ar urma să faciliteze eforturile companiilor mici prin organizarea diverselor întîlniri, conferinţe, workshopuri pentru schimb de experienţă şi transferare de tehnologii.

Companiile mici nu dispun de resurse pentru finanţarea proiectelor cu perioadă de recuperare mai îndelungată, iar cele mari manifestă reticenţă faţă de investiţiile în proiecte cu risc ridicat de eşec. Astfel, multe oportunităţi rămîn nevalorificate. Crearea unui cadru de reglementare a finanţării venture sau business angel ar creşte considerabil numărul de proiecte promiţătoare valorificate în interiorul ţării.

1.6. Costurile tranzacţionale relativ înalte pentru achitările cu cardul (de 2-4% din suma cumpărăturilor) descurajează utilizarea cardurilor bancare ca mijloc de plată. Este slab dezvoltat şi comerţul online, în mare parte din cauza cunoaşterii insuficiente a procedurii respective de către mediul de afaceri. Ca urmare, o parte considerabilă din piaţa locală nu este valorificată de către companiile TI. În condiţiile penuriei de cadre pe piaţa locală, multe companii cheltuie resurse importante pentru activităţi de angajare.

Intervenţii planificate:

1) Crearea unei unităţi de implementare a proiectelor de dezvoltare a ecosistemului TI în limitele cadrului instituţional existent;

2) Stimularea atragerii companiilor TI locale la realizarea proiectelor în diverse sectoare ale economiei prin:

a) crearea unei platforme de comunicare a soluţiilor;

b) acordarea de către Instituţia Publică Organizaţia pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului a unor granturi mici pentru proiecte investiţionale de creştere a productivităţii cu ajutorul tehnologiilor TI;

3) Stimularea dezvoltării platformei de achiziţii electronice publice;

4) Crearea reţelei de huburi antreprenoriale TIC în baza centrelor de excelenţă TIC, a incubatoarelor de afaceri şi instituţiilor de învăţămînt de specialitate;

5) Extinderea parcurilor TI cu componenta infrastructurală ce oferă spaţii de co-working şi consultanţă în dezvoltarea afacerilor pentru startupuri TI;

6) Promovarea semnării cu alte state a acordurilor de recunoaştere reciprocă a semnăturilor electronice, conform Legii nr.91/2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic;

7) Efectuarea consultărilor cu sectorul asociativ din industria TI în vederea identificării problemelor şi soluţiilor pentru dezvoltarea ecosistemului TI;

8) Ajustarea datelor statistice relevante domeniului TI în vederea eficientizării monitorizării politicilor din domeniu.

Secţiunea a 2-a

Capitalul uman competitiv în domeniul TIC

Obiective specifice pînă la finele anului 2023:

– Creşterea numărului de persoane care aleg o carieră TI şi activează în domeniul TI cu cel puţin 25%;

– Atingerea unei rate de angajare a absolvenţilor TI de cel puţin 50% şi a gradului de retenţie a specialiştilor TI în industrie;

– Creşterea gradului de instruire pe parcursul vieţii a specialiştilor TI şi certificarea a cel puţin 2000 specialişti TI anual

– Crearea a minimum 10 mii m² de infrastructură fizică educaţională bazată pe inovaţie TIC.

2.1. Capacitatea TI este una dintre cele mai importante facilităţi pentru o ţară care se concentrează pe îmbunătăţirea exporturilor sale tehnologice. Disponibilitatea de talent de bună calitate asigură un flux bun de operaţiuni, expansiunea de afaceri şi alţi factori strategici esenţiali pentru creşterea industriei. Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă companiile din economia bazată pe cunoaştere este aceea de a asigura un număr adecvat de angajaţi cu competenţe necesare. Pentru a valorifica talentele locale, este necesar să fie adaptate programele de instruire a absolvenţilor.

Tot mai frecvent calitatea educaţiei forţei de muncă este menţionată în diverse contexte, în rapoarte şi studii realizate de partenerii de dezvoltare, societatea civilă drept o constrîngere pentru atragerea investiţiilor, pentru asigurarea unei noi calităţi a dezvoltării economice. Din cauza proceselor de emigrare, Republica Moldova se confruntă cu o micşorare a numărului forţei de muncă calificată.

Dat fiind nivelul prea general de cunoştinţe al absolvenţilor, companiile TI sînt mai puţin dispuse să-i angajeze în cîmpul muncii, fiind în căutare de specialişti deja instruiţi. Astfel, cei mai susceptibili de a părăsi ţara sînt anume absolvenţii în primele luni după absolvire. Pentru a nu-i pierde, este necesar, pe de o parte, să fie organizate pentru ei activităţi de consiliere în carieră, iar, pe de alta, să li se ofere instruire specializată care ar creşte şansele de a fi angajaţi.

Mulţi studenţi, ai căror părinţi au părăsit în trecut ţara, absolvesc peste hotare facultăţi în domeniul TI şi se angajează la firme din ţara respectivă. Pentru a-i face pe o parte din ei să revină în ţară e necesar de a promova intens sectorul TI în rîndurile diasporei, inclusiv prin prezentarea avantajelor pe care le-ar putea avea în caz de iniţiere a unei afaceri în domeniu: impozit pe venit redus, spaţii de co-working, costuri reduse de întreţinere, forţă de muncă mai ieftină, eventual suport în promovarea exportului de servicii TI, inclusiv în ţara din care a revenit.

2.2. Curriculumul academic nefiind aliniat la cerinţele industriei TI, după finalizarea studiilor, tinerii absolvenţi sînt nevoiţi să urmeze cursuri de formare profesională pentru perioade lungi de timp (pînă la 6 luni).

Angajatorii investesc prea puţin în educaţie şi formare profesională continuă, neavînd suport din partea statului şi siguranţa unei stabilităţi a personalului instruit.

2.3. Politicile publice îşi au rolul lor în depăşirea acestor bariere aflate în calea dezvoltării instruirii antreprenoriale continue. În prezenta Strategie, obiectivele specifice identificate, au drept scop promovarea competenţelor şi creşterea calităţii specialiştilor TI.

Conform Planului de admitere pentru anii 2015-2016, la specialităţile TIC au fost prevăzute aproape 2000 locuri, cu următoarea repartizare: învăţămîntul profesional tehnic postsecundar – 520 (informatică); studii superioare de licenţă (ciclul I) – 150 (informatică); 110 (cibernetică şi informatică economică); 175 (informatica); 85 (management informaţional); 155 (informatica aplicată); 105 (calculatoare); 290 (tehnologii informaţionale); 45 (automatică şi informatică); 60 (securitate informaţională); 15 (informatică, instituţiile de învăţămînt superior private); 40 (cibernetică şi informatică economică, instituţiile de învăţămînt superior private); 80 (informatică, management informaţional, informatică aplicată, instituţiile de învăţămînt superior private); 150 (calculatoare, tehnologii informaţionale, automatică şi informatică, instituţiile de învăţămînt superior private)

Figura 3. Repartizarea locurilor la specialităţile TIC,

conform Planului de admitere 2015-2016

Intervenţii planificate:

1) Facilitarea parteneriatelor între instituţiile de învăţămînt şi companiile TI private pentru perfecţionarea programelor de studii;

2) Organizarea anuală a campaniilor de promovare a atractivităţii specialităţilor TI;

3) Încurajarea companiilor TI private în furnizarea trainingurilor şi certificărilor pentru studenţii facultăţilor TI, precum şi pentru personalul angajat;

4) Introducerea în curriculum la specialităţile TI a cursurilor de marketing şi business management;

5) Excluderea cerinţei privind deţinerea calificării de nivelul 8 ISCED – studii superioare de doctorat pentru ocuparea unei funcţii ştiinţifico-didactice în domeniul TI;

6) Promovarea programelor alternative de creştere a abilităţilor digitale;

7) Includerea disciplinei "Educaţia digitală" în curriculumul şcolar;

8) Promovarea educaţiei STEAM (ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică) în instituţiile de învăţămînt preuniversitar (instrumente digitale, bibliotecă digitală, cursuri opţionale etc.);

9) Scutirea de la examenele de bacalaureat la informatică a deţinătorilor certificatelor internaţionale TI.

Secţiunea a 3-a

Inovaţii bazate pe TIC

Obiectiv specific:

– Sporirea numărului companiilor care aplică inovaţii digitale pentru eficientizarea business proceselor şi simplificarea administrării afacerilor;

– Crearea fondurilor de accelerare şi investiţii în inovaţii bazate pe TIC;

– Crearea reţelei naţionale de ateliere de inovaţii şi prototipare.

Inovarea este unul din cei 12 piloni care formează competitivitatea unei economii. Economiile cu un nivel înalt de dezvoltare al inovaţiilor sînt şi cele mai competitive. La acest capitol, nivelul de dezvoltare al Republicii Moldova este un rudimentar. O demonstrează şi datele ultimului raport privind Indicele global al competitivităţii, în care, la indicatorul Inovaţii, Republica Moldova ocupă abia poziţia 128 din 137 state analizate, cu un scor de 2,6 din 7.

3.1. Cele mai critice aspecte vizează lipsa investiţiilor efectuate de către companii pentru cercetare şi dezvoltare, colaborarea mediului universitar cu industriile, disponibilitatea oamenilor de ştiinţă şi a inginerilor, precum şi achiziţiile Guvernului de tehnologii avansate.

În industrie există unele companii cu capacităţi suficiente în generarea inovaţiilor, însă produsele/soluţiile generate sînt orientate spre piaţa externă, Uniunea Europeană sau CSI. Produsele inovative create pentru piaţa locală sînt puţine, iar soluţiile – departe de a fi adaptate la cerinţele businessului local. În mare parte, acest lucru este cauzat de incapacitatea sectorului privat de a adopta tehnologii TI. Necunoaşterea potenţialelor beneficii şi sarcinile tehnice formulate vag duc la o valoare percepută redusă a tehnologiilor TI.

Pentru ca tehnologiile TI să ducă la creşterea productivităţii sectorului privat este necesar de a stabili un cadru de cooperare între instituţiile de cercetare, mediul academic, companiile TI şi mediul privat. În acelaşi timp, potrivit unei cercetări a OCDE, rolul TI este vital în dezvoltarea inovaţiilor. Se constată că "abordarea sistemelor naţionale de inovare subliniază faptul că fluxurile de tehnologie şi informaţii între oameni, întreprinderi şi instituţii sînt esenţiale pentru procesul inovator".

Inovaţia şi dezvoltarea tehnologică sînt rezultatul unui set complex de relaţii dintre actorii din sistem, care includ întreprinderi, universităţi şi institute guvernamentale de cercetare. În acest context, instituţionalizarea unui cadru naţional al sistemelor de inovare este de o importanţă majoră.

3.2. Mediul privat este relativ sceptic la soluţiile TI de creştere a productivităţii. Această atitudine este generată de necesitatea unor investiţii considerabile fără a avea certitudinea că se va obţine efectul promis. Piaţa internă este una mică şi soluţiile dezvoltate pentru un număr nesemnificativ de beneficiari vor avea un cost ridicat.

Pentru factorii de decizie politică, înţelegerea sistemului naţional de inovare poate contribui la identificarea pîrghiilor pentru îmbunătăţirea performanţei inovatoare şi a competitivităţii globale. Acesta poate contribui la determinarea neconcordanţelor în cadrul sistemului, atît între instituţii, cît şi în ceea ce priveşte politicile guvernamentale care pot împiedica dezvoltarea tehnologică şi inovarea.

Politicile care urmăresc să îmbunătăţească crearea de reţele între actorii şi instituţiile din sistem şi care vizează îmbunătăţirea capacităţii inovatoare a întreprinderilor, în special abilitatea lor de a identifica şi absorbi tehnologiile, sînt cele mai valoroase în acest context.

3.3. Cele mai bune practici din experienţa internaţională ale unor state care au progresat substanţial în domeniul TI (China, India, Coreea de Sud, Malaezia, Singapore) scot în evidenţă 3 tipuri de intervenţii ale statului pentru susţinerea politicilor inovaţionale în sfera TI, şi anume:

a) suport pentru cercetare şi dezvoltare – prin oferirea spaţiului liber companiilor implicate în R&D avansat, împreună cu instrumentele software necesare, o serie de stimulente legate de cercetare şi dezvoltare, programe de granturi pentru susţinerea companiilor ce investesc în R&D;

b) protecţia drepturilor de proprietate intelectuală – ajustarea legislaţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe în concordanţă cu Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ (TRIPS) al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. În ţări precum China sau Malaezia legislaţia privind drepturile de autor a fost revizuită pentru a include "software-ul/ programele de calculator" în conformitate cu definiţia "operelor" care se bucură de drepturi de autor;

c) furnizarea de facilităţi şi servicii de incubare – prin reţele de centre de incubare şi/sau prin intermediul parcurilor TI care posedă facilităţi de incubare susţinute de instituţii guvernamentale şi academice.

Ţinînd seama de exemplele de mai sus, este evident că pentru a îmbunătăţi politicile inovaţionale bazate pe TI şi a produce efecte vizibile, Republica Moldova trebuie să întreprindă măsuri ce s-au dovedit a fi viabile în alte state.

Potrivit datelor Academiei de Ştiinţe a Moldovei, finanţarea activităţilor de cercetare constituie doar 0,35% din produsul intern brut al ţării, iar cheltuielile bugetare în 2016 pentru întreg domeniul au constituit 275,3 mil. lei, dintre care 48,2 mil. lei (17,5%) au constituit surse extrabugetare.

Intervenţii planificate:

1) Crearea unui cadru propice pentru dezvoltarea ecosistemului pentru inovare digitală în Republica Moldova prin elaborarea propunerilor şi intervenţiilor legislative;

2) Realizarea activităţilor din cadrul "EU4Digital: ICT Innovation Network" al Panelului pentru Armonizarea Pieţei Digitale (HDM) din cadrul Parteneriatului Estic;

3) Efectuarea unui studiu privind digitizarea şi automatizarea tehnologică a întreprinderilor mici şi mijlocii, promovarea modelelor de inovare;

4) Elaborarea/aprobarea unui set de stimulente financiare pentru încurajarea companiilor care investesc în digitizarea business – proceselor;

5) Crearea mecanismelor alternative de colectare de fonduri şi finanţare a proiectelor de dezvoltare a inovaţiilor şi afacerilor bazate pe TIC;

6) Lansarea, cu suportul partenerilor de dezvoltare, a programelor de accelerare pentru startupuri TI;

7) Dezvoltarea reţelei naţionale de ateliere de inovaţii şi prototipare.

Secţiunea a 4-a

Suport pentru investiţii şi exporturi TI

Obiective specifice pînă în anul 2023:

– Extinderea pieţelor de export pentru produsele şi serviciile TI din Moldova, precum şi atragerea investiţiilor în industria TI locală;

– Creşterea exporturilor de servicii TI de la 80 mil. dolari SUA în 2016 la 200 mil. dolari SUA;

– Creşterea prezenţei pe piaţa locală cu 100 a numărului de companii cu capital străin (străin, mixt) din sectorul TI.

Deşi în ultimii ani se observă o creştere uşoară a cheltuielilor companiilor pentru tehnologii informaţionale, nivelul acestora este încă departe de a fi unul optim şi concentrat doar în dreptul cîtorva sectoare economice.

4.1. În anul 2016, întreprinderile private şi cele publice au investit în TI suma totală de 1,55 mld lei, cu 7,7% mai mult faţă de anul precedent. După direcţiile de utilizare a cheltuielilor, cea mai mare parte revine la Alte cheltuieli (37%), urmate de Produse de program (30,2%) şi Proiectări şi elaborări ale sistemelor informatice (22,8%).

Pe sectoare economice (tabelul 3), companiile din sectorul TIC asimilează peste 1/3 din cheltuielile pentru TI (34,7%), urmate de administraţia publică şi apărare; asigurări sociale obligatorii, învăţămînt (20,7%) şi activităţi financiare şi de asigurări (19,5%).

Este de menţionat că din suma de 538,5 mil. lei cheltuite de companiile din sectorul TIC pentru tehnologii informaţionale, cea mai mare parte a fost direcţionată pentru Proiectări şi elaborări ale sistemelor informatice (36,1%) şi Alte cheltuieli (29,2%).

Figura 4. Cheltuielile persoanelor juridice pentru tehnologiile

informaţionale, mil. lei şi direcţiile de utilizare a acestora

4.2. Studiul realizat de Compania de consultanţă "Avasant" pe baza evaluării pieţei de outsourcing TI din Republica Moldova, a interviurilor şi a discuţiilor cu diferiţi actori şi a analizei pieţei globale de outsourcing TI, recomandă ca Republica Moldova să îşi menţină şi să îşi extindă domeniile de capacităţi tradiţionale puternice (dezvoltarea de aplicaţii, servicii de mentenanţă şi testare pentru pieţele din Europa de Vest şi din SUA). Industria TI ca o prioritate ar trebui să se concentreze pe pieţele-ţintă cu soluţii inovatoare, iar profilul serviciilor şi al pieţelor-ţintă unde Republica Moldova poate explora un bun potenţial de creştere a exporturilor este prezentat în tabelul 4.

4.3. Însă pentru explorarea acestui potenţial, sectorul TI are nevoie de eliminarea vulnerabilităţilor interne legate de insuficienţa capitalului uman competitiv, politici limitate în domeniul inovaţiilor, dar şi cadru ineficient de promovare a ţării. Acest ultim aspect urmează a fi ameliorat prin sprijinirea companiilor TI locale pentru participarea în programele globale de incubare, organizarea evenimentelor de matchmaking cu potenţiali investitori, facilitarea participării la evenimente pe pieţele-ţintă, precum şi definirea Propunerii Unice de Valoare, Propunerii de Servicii (Unique Value Proposition, Service Proposition).

Intervenţii planificate:

1) Conceptualizarea brandului şi dezvoltarea campaniei "Procură produse TI moldoveneşti";

2) Implementarea Foii de parcurs pentru promovarea produselor TI pe pieţele-ţintă;

3) Dezvoltarea unei reţele de ambasadori digitali ai Republicii Moldova pentru promovarea industriei TI locale pe plan internaţional;

4) Organizarea, în comun cu partenerii de dezvoltare a evenimentelor de promovare pentru industria TI, cu invitarea potenţialelor investitori;

5) Facilitarea participării companiilor TI locale la conferinţe, summit-uri, hackaton-uri pe pieţele-ţintă;

6) Utilizare oportunităţilor oferite de platforma web "EU4Digital: ICT innovation" pentru promovarea companiilor TI locale;

7) Facilitarea şi sprijinirea companiilor TI locale pentru selecţia şi participarea în programele globale de incubare şi maturizare;

8) Promovarea parcurilor TI pe plan extern şi atragerea rezidenţilor şi investitorilor străini.

IV. ESTIMAREA IMPACTULUI ŞI A COSTURILOR AFERENTE IMPLEMENTĂRII

Există o corelaţie clară, pozitivă între companiile care activează în domeniu TI şi veniturile generate de acestea. Acest lucru sugerează că calitatea produselor livrate generează creşterea volumului exportului IT. Survenirea impactului pozitiv va fi posibil doar cumulativ, prin atingerea obiectivelor stabilite în prezenta Strategie.

Este de menţionat că în cadrul prezentei Strategii, industria TI semnifică activităţile eligibile din Legea nr.77/2016 cu privire la parcurile pentru tehnologia informaţiei (conform CAEM Rev. 2):

1) activităţi de realizare a softului la comandă (software orientat spre client) (62.01);

2) activităţi de editare a jocurilor de calculator (58.21);

3) activităţi de editare a altor produse software (58.29);

4) activităţi de management (gestiune şi exploatare) al mijloacelor de calcul (62.03);

5) prelucrarea de date, administrarea paginilor web şi activităţile conexe (63.11);

6) activităţi ale portalurilor web (63.12);

7) activităţi de consultanţă în tehnologia informaţiei (62.02);

8) alte activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (62.09).

Respectiv, indicatorii măsurabili luaţi drept reper ca bază pentru 2016 şi prognozaţi în timp au în vedere anume aceste genuri de activitate.

Prezenta Strategie îşi propune atingerea următoarelor rezultate măsurabile:

Rezultatele scontate în urma implementării prezentei Strategii vor fi estimate în conformitate cu principalii indicatori de progres privind realizarea obiectivelor stabilite:

1) numărul absolvenţilor TI;

2) numărul proiectelor finanţate din bugetul public şi cel privat pentru promovarea inovaţiei, cercetării/dezvoltării şi educaţiei în domeniul TI;

3) numărul companiilor TI;

4) numărul companiilor TI cu capital străin;

5) numărul angajaţilor în industria TI;

6) suma investiţiilor străine directe în industria TI;

7) cifra de afaceri în industria TI;

8) volumul exportului produselor şi serviciilor TI;

9) cota industriei TI în produsul intern brut.

Impactul economic şi social indirect în urma implementării prezentei Strategii se va manifesta prin:

1) sporirea competitivităţii şi a productivităţii economiei;

2) dezvoltarea capitalului uman prin promovarea competenţelor şi culturii antreprenoriale;

3) creşterea nivelului de viaţă al populaţiei;

4) creşterea volumului activităţilor de cercetare, dezvoltare şi inovaţii;

5) crearea locurilor de muncă bine remunerate în industria TI;

6) sporirea calităţii educaţiei şi cercetării în domeniul TI.

Costurile

Prezenta Strategie presupune atragerea unui volum important de finanţare pentru întreaga perioadă de implementare (2018-2023). Costul estimativ pentru implementarea Strategiei constituie circa 240 mil. lei, care vor fi alocaţi în mare parte de către parteneri de dezvoltare, şi includ costurile pentru implementarea acţiunilor, cele fondurile atrase din partea partenerilor de dezvoltare şi mediul de afaceri, precum şi cele în formă de parteneriate, programe şi proiecte de investiţii sau de asistenţă tehnică.

V. IMPLEMENTAREA, MONITORIZAREA ŞI RAPORTAREA

Procedura de implementare şi monitorizare

Cadrul de dezvoltare a ecosistemului pentru inovare digitală şi susţinere a startupurilor TI cuprinde două instrumente interdependente:

a) Strategia de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei şi a ecosistemului pentru inovare digitală pentru anii 2018-2023, care stabileşte viziunea, direcţiile strategice şi obiectivele operaţionale;

b) Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei şi a ecosistemului pentru inovare digitală pentru anii 2018-2023, care stabileşte activităţile, responsabilităţile, termenele şi resursele necesare pentru realizarea acesteia. Fiecare autoritate antrenată în dezvoltarea şi implementarea prezentei Strategii va aloca din bugetul propriu mijloacele necesare pentru finanţarea tuturor măsurilor şi intervenţiilor particulare planificate spre realizare, conform Planului de acţiuni menţionat.

Unele estimări sînt incluse prin determinarea exactă a costurilor de implementare, fiind posibilă estimarea concretă a necesarului de mijloace financiare la etapa înaintării propunerilor. În alte cazuri, costurile financiare reprezintă estimări aproximative, care au fost elaborate în faza de prevedere a acţiunilor, atunci cînd aprecierea volumului finanţării nu era posibilă din motive justificate.

Fiind imperativă realizarea unor măsuri ce nu au acoperire financiară, urmează a fi iniţiată identificarea surselor de finanţare suplimentară, inclusiv prin apelarea la suportul partenerilor externi şi partenerii de dezvoltare.

Ministerul Economiei şi Infrastructurii va coordona punerea în aplicare a politicii de stat aprobate prin prezenta Strategie, va asigura disponibilitatea mecanismelor corespunzătoare de management centralizat pentru a spori eficienţa politicii implementate.

Responsabilitatea implementării prezentei Strategiei le revine ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale. Competenţele şi responsabilităţile sînt stabilite atît de prezenta Strategie, cît şi de Planul de acţiuni menţionat.

Implementarea prezentei Strategii în concordanţă cu Planul de acţiuni presupune implicarea autorităţii de reglementare, conform competenţei acestora, precum şi a agenţilor economici, mediului academic şi universitar, a organizaţiilor neguvernamentale, mass-media şi a cetăţenilor.

Activităţile de coordonare şi monitorizare vor fi desfăşurate pe toată perioada de implementare şi vor include atît colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau a efectelor neprevăzute, cît şi eventuale rectificări de conţinut şi de formă ale măsurilor şi activităţilor planificate.

Raportarea

În baza indicatorilor de progres, Ministerul Economiei şi Infrastructurii va elabora şi va prezenta Guvernului, pînă la data de 31 martie, rapoartele anuale de progres, precum şi va elabora raportul final de evaluare, după ultima etapă de implementare.

Evaluarea finală va implica atît parteneri-cheie, cît şi constituenţii principali ai organului central de specialitate, pentru a asigura un proces obiectiv şi comprehensiv.

Transparenţa proceselor de implementare a prezentei Strategii se va asigura prin publicarea pe pagina web oficială a Ministerului Economiei şi Infrastructurii a rapoartelor anuale de progres şi a raportului final de evaluare, după implementarea acesteia. Organul central de specialitate va asigura mediatizarea largă a procesului de implementare a prezentei Strategii şi va oferi informaţii relevante partenerilor din ţară şi de peste hotare.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului nr.904/2018

PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Strategiei de dezvoltare a industriei tehnologiei informaţiei

şi a ecosistemului pentru inovare digitală pentru anii 2018-2023