945/13.12.2011 Hotărîre privind aprobarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei

medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015

nr. 945  din  13.12.2011

 (în vigoare 23.12.2011) 

Monitorul Oficial nr.227-232 art.1032 din 23.12.2011

* * *

În temeiul prevederilor Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.34, art.373), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Programul naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015, conform anexei nr.1;

Planul de acţiuni privind realizarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015, conform anexei nr.2.

2. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să elaboreze programe teritoriale de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015 şi să contribuie la realizarea lor.

3. Autorităţile şi instituţiile responsabile vor asigura realizarea coordonată a Programului naţional şi a Planului de acţiuni nominalizate, informînd Ministerul Sănătăţii semestrial, pînă la data de 5 a lunii ce urmează după semestrul gestionar, despre măsurile întreprinse.

4. Ministerul Sănătăţii va monitoriza îndeplinirea Programului naţional, prezentînd semestrial Guvernului, pînă la data de 15 a lunii ce urmează după semestrul gestionar, informaţia generalizată privind măsurile realizate în cadrul Programului.

5. Finanţarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015 se va efectua din contul şi în limita mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.945 din 13 decembrie 2011

PROGRAMUL NAŢIONAL

de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015

I. INTRODUCERE

1. Programul naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015 (în continuare – Program) este un document de planificare a politicilor Guvernului, pe termen mediu, trasate spre consolidarea şi modernizarea continuă a serviciului de urgenţă, extinderea accesului populaţiei la servicii de asistenţă medicală urgentă de calitate, în scopul diminuării impactului urgenţelor medico-chirurgicale asupra sănătăţii populaţiei.

2. Programul a fost elaborat în temeiul prevederilor Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995, Legii nr.295-XVI din 21 decembrie 2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011, Hotărîrii Guvernului nr.1471 din 24 decembrie 2007 “Cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017”, Programului de activitate al Guvernului “Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” pe anii 2011-2014, recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pe termen scurt şi lung vizînd fortificarea sistemelor de medicină de urgenţă din 3-4 decembrie 2007 şi ale Declaraţiei privind Politica Europeană în Medicina de Urgenţă, aprobată de Consiliul UEMS la 17 octombrie 2009.

II. ANALIZA SITUAŢIEI ŞI IDENTIFICAREA PROBLEMELOR

3. În pofida eforturilor întreprinse în Republica Moldova în cadrul programelor naţionale şi de stat de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pe anii 1999-2003, 2006-2010, există mulţi factori obiectivi, cum ar fi: densitatea înaltă a populaţiei (117,2 locuitori pe 1 km²), tranziţia demografică şi îmbătrînirea populaţiei (coeficientul îmbătrînirii populaţiei în 2009 constituie 13,7%), tranziţia epidemiologică cu modificarea semnificativă a profilului morbidităţii şi creşterii ponderii bolilor cronice nontransmisibile cardiovasculare, digestive, respiratorii şi, respectiv, a urgenţelor cauzate prin acutizarea sau decompensarea lor, care condiţionează dezvoltarea şi consolidarea asistenţei medicale de urgenţă.

4. Apariţia unor noi urgenţe de sănătate publică, ca gripa aviară şi pandemică, recurenţa tuberculozei, creşterea incidenţei traumatismelor, precum şi amplasarea Republicii Moldova într-o zonă seismică care, în comun cu seceta, inundaţiile, ploile torenţiale şi alte calamităţi, determină sistemul de asistenţă medicală urgentă drept o prioritate importantă pentru sănătatea publică din Republica Moldova.

5. Conform investigaţiilor epidemiologice efectuate în 2010, în mijlocul populaţiei zonelor de Nord, Centru şi Sud ale Republicii Moldova, incidenţa urgenţelor medico-chirurgicale în rîndul populaţiei este în creştere, constituind în medie 628,6±14,2 la 1000 de locuitori. Ponderea urgenţelor ce ţin de competenţa Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă a crescut de la 250 la 297±12,9 în medie pe republică la 1000 de locuitori. În structura nozologică a urgenţelor este în creştere ponderea urgenţelor cardiovasculare, pediatrice, traumatologice şi a urgenţelor cauzate de factorii de mediu, situaţie care impune şi o revizuire a planificării capacităţilor pentru anii 2011-2015.

6. În anul 2010 Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă a deservit 1 mil. 006 mii 839 solicitări, incidenţa solicitărilor populaţiei la asistenţa medicală de urgenţă a crescut de la 168,8 în 2003 la 282,7 în anul 2010 la 1000 de locuitori. În localităţile rurale, incidenţa solicitărilor a crescut de la 104,5 în 2003 la 250,5 solicitări la 1000 de locuitori.

În funcţie de gradul de urgenţă, urgenţele majore au constituit 37,5%, urgenţele de gradul II – 59,4% şi urgenţele de gradul III – 3,1%.

7. În anul 2010 Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă a spitalizat 271 801 bolnavi, ceea ce constituie 66,5% din numărul integral de pacienţi spitalizaţi cu urgenţe medico-chirurgicale, inclusiv 187 668 adulţi şi 84 133 copii. Ponderea solicitărilor deservite în localităţile rurale constituie 52,7 %, fiind în creştere permanentă, fapt ce atestă o sporire a accesibilităţii populaţiei rurale la asistenţa medicală de urgenţă.

8. Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă, fiind organizat după principiul regional, include staţiile zonale de asistenţă medicală urgentă Nord, Centru, Sud, UTA Găgăuzia şi Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă, precum şi punctele de asistenţă medicală urgentă din localităţile rurale, ceea ce asigură eficienţa activităţii acestui Serviciu. În acelaşi timp, există localităţi unde raza de deservire depăşeşte normativele stabilite de Ministerul Sănătăţii, creînd dificultăţi în asigurarea accesului populaţiei la asistenţă medicală urgentă.

9. Secţiile operative cu servicii de dispecerat medicale, care constituie elementul-cheie în asigurarea operativităţii echipelor de asistenţă medicală urgentă, nu dispun de tehnologiile necesare, nu sînt dezvoltate capacităţile de intervenţie în cazuri de urgenţă integrate la nivel naţional cu Serviciul de pompieri şi descarcerare.

10. Conform situaţiei din 1 ianuarie 2011, în dotarea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă se află doar 333 de autosanitare, normativul constituind 455,5, acestea fiind o componentă obligatorie în asigurarea operativităţii intervenţiilor.

11. Spre regret, unităţile de transport existente nu corespund standardelor Comunităţii Europene, acestea nu asigură posibilităţi de acordare a asistenţei medicale urgente la nivelul cuvenit.

12. Rata asigurării cu transport sanitar a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă constituie doar 73,11%, inclusiv 162 unităţi (48,6%) atestă un coeficient de uzură mai mare de 50%, dintre care 102 au coeficientul de uzură mai mult de 100%.

13. Nu este elaborat un mecanism de procurare şi reînnoire anuală a 20% din parcul de transport sanitar, în corespundere cu cerinţele în vigoare.

14. Echipamentele şi dispozitivele medicale din dotarea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă nu corespund exigenţelor tehnologiilor din domeniu. Echipele de asistenţă medicală urgentă sînt dotate insuficient cu defibrilatoare, pompe de perfuzie, aparate de respiraţie artificială, capnometre, pulsoximetre, aparate pentru oxigeno-terapie, aspiratoare, ceea ce creează impedimente majore la stabilizarea şi menţinerea funcţiilor vitale ale pacienţilor critici.

15. Din cauza lipsei transportului sanitar, asigurarea populaţiei cu echipe de asistenţă medicală urgentă este insuficientă şi alcătuieşte în medie pe republică 0,5 echipe faţă de normativul stabilit de 0,8 echipe la 10 mii locuitori.

16. Asigurarea cu cadre a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă este nesatisfăcătoare, la nivel de numai 56,5% din necesar.

17. Mecanismele de motivaţie materială şi de protecţie socială a colaboratorilor pentru activităţi în condiţii nefavorabile şi stresante de muncă sînt dezvoltate insuficient. Cadrul normativ pentru motivarea personalului medical şi nemedical, asigurarea condiţiilor optime de muncă şi de dezvoltare a competenţelor profesionale, prin asigurarea unui management raţional, în scopul creşterii satisfacţiei şi stabilităţii personalului în Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă, necesită perfecţionare continuă.

18. Medicii de urgenţă nu sînt motivaţi profesional pentru a activa la etapa prespitalicească. Din aceste considerente, devine tot mai actuală pregătirea avansată a asistentelor medicale pentru activitate în serviciul de urgenţă şi modernizarea sistemului de instruire şi pregătire continuă în medicina de urgenţă.

19. În acest context, se impun ajustări în procesul de pregătire postuniversitară prin rezidenţiat a medicilor de urgenţă şi aducerea în conformitate cu exigenţele comunităţii europene a duratei de studii şi a curriculei de pregătire în medicina de urgenţă, în conformitate cu Declaraţia privind Politica Europeană în Medicina de Urgenţă.

20. În localităţile rurale activează preponderent echipe de felceri, care se confruntă cu deficienţe la stabilirea diagnosticului în urgenţele medico-chirurgicale, în special a patologiei cardiovasculare.

21. Lipsa telemedicinei şi a unui centru consultativ naţional la distanţă în cadrul Serviciului nu permite efectuarea consultărilor necesare în cazurile complicate în plan diagnostic şi intervenţie urgentă, în special pentru echipele din localităţile rurale, unde preponderent activează echipe de felceri, ceea ce creează obstacole în asigurarea calităţii şi echităţii asistenţei medicale de urgenţă acordate populaţiei.

22. În anul 2010, în secţiile de primire ale spitalelor au beneficiat de asistenţă medicală de urgenţă circa 147862 de pacienţi, dar acestea nu dispun de capacităţile necesare şi nu sînt implicate în acordarea asistenţei medicale de urgenţă populaţiei în volum deplin, influenţînd negativ accesul populaţiei la serviciile de urgenţă.

23. Carenţele în organizare şi dotarea insuficientă cu tehnologii moderne a departamentelor de medicină urgentă/unităţilor primire urgenţe-specializate/ unităţi primire urgenţe (în continuare – DMU/UPU-S/UPU) nu permit lichidarea discrepanţelor de calificare profesională în raport cu standardele europene în domeniul medicinei de urgenţă.

24. Structura şi capacităţile existente nu asigură prestarea de servicii de urgenţă calitative în timp optim, cu precizarea diagnosticului, nu permit încadrarea în limitele de timp acceptate şi internarea operativă a bolnavilor cu urgenţe medico-chirurgicale majore.

25. Din dotarea serviciului de asistenţă medicală urgentă lipsesc elicopterele sanitare, activitatea Serviciului republican “AVIASAN” fiind asigurată prin intermediul transportului sanitar specializat. Lipsa din dotare a elicopterelor sanitare creează impedimente majore în acordarea asistenţei medicale urgente înalt specializate oferite operativ de către instituţiile medico-sanitare de nivel terţiar cu deplasare în teritoriu, inclusiv preluarea operativă a pacienţilor complicaţi în plan diagnostic şi tratament în instituţiile specializate de nivel terţiar.

26. Este sub nivel conlucrarea cu asistenţa medicală primară şi sectorul spitalicesc în asigurarea asistenţei medicale de urgenţă populaţiei. Capacităţile reduse ale asistenţei medicale primare în acordarea asistenţei medicale urgente în teritoriu, de rînd cu lipsa medicilor de familie în multe localităţi, conduc la creşterea ponderii solicitărilor neargumentate în serviciul de urgenţă.

27. Programele de instruire a poliţiei şi a pompierilor nu sînt unificate. Cadrul normativ existent nu prevede implicarea obligatorie a acestora în acordarea primului ajutor medical de urgenţă, care ar lichida diferenţele existente între Republica Moldova şi ţările Comunităţii Europene şi ar influenţa benefic accesul populaţiei la serviciile de urgenţă şi în special în situaţii de crize. Aceste servicii nu sînt asigurate cu unităţi de transport specializate, dotate cu necesarul de medicamente şi echipamente.

28. Partenerii sociali, societatea civilă se implică insuficient în instruirea populaţiei în acordarea primului ajutor medical. Autorităţile administraţiei publice locale participă şi contribuie insuficient la dezvoltarea infrastructurii comunitare pentru asigurarea accesului la serviciile de urgenţă şi crearea posibilităţilor de deplasare operativă a transportului sanitar.

29. Deşi Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă se confruntă cu probleme majore ce ţin de baza tehnico-materială, dotarea cu dispozitive medicale şi transport sanitar, lipsesc investiţiile private în acest domeniu, parteneriatul public privat nefiind dezvoltat.

30. Lipsesc resursele financiare necesare pentru finalizarea construcţiei blocului Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă şi fortificarea bazei tehnico-materiale a sediilor existente ale Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă.

31. Investigaţiile ştiinţifice în domeniul medicinei de urgenţă, în special în cercetarea urgenţelor traumatologice, cardiovasculare şi chirurgicale, se efectuează insuficient. Din cauza resurselor financiare insuficiente, rezultatele cercetărilor ştiinţifice pentru domeniile vizate se implementează în practică nesatisfăcător.

32. Capacităţile de intervenţie urgentă intersectorială, în cazul urgenţelor de sănătate publică, pericole epidemiologice, calamităţi, sînt insuficient dezvoltate. În acest context, necesită fortificare capacităţile de intervenţie şi acordare a asistenţei medicale de urgenţă în situaţiile menţionate, inclusiv implicarea intersectorială şi îmbunătăţirea coordonării activităţilor de rigoare.

III. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PROGRAMULUI

33. Scopul prezentului Program rezidă în asigurarea calităţii asistenţei medicale de urgenţă prin implementarea tehnologiilor moderne de diagnostic şi tratament, cu reducerea către anul 2015 a ratei mortalităţii populaţiei deservite la etapa prespitalicească cu 5% faţă de anul 2011.

34. Programul este orientat spre realizarea pînă în anul 2015 a următoarelor obiective specifice:

1) accesibilitatea populaţiei la servicii medicale de urgenţă:

a) majorarea numărului de solicitări în rîndul populaţiei din localităţile rurale la nivel de 297±12,9 solicitări la 1000 locuitori către anul 2015, asigurînd accesul echitabil al populaţiei urbane şi al celei rurale;

b) definitivarea către anul 2013 a structurii organizatorice a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă prin raţionalizarea amplasării punctelor de asistenţă medicală urgentă şi asigurarea cuprinderii geografice a populaţiei republicii în raza de pînă la 25 km – în localităţile rurale şi 15 km – în localităţile urbane cu subdiviziuni ale Serviciului;

c) asigurarea către anul 2014 a populaţiei cu 0,8 echipe de asistenţă medicală urgentă la 10 mii locuitori;

2) operativitatea prestării serviciilor medicale de urgenţă:

a) dezvoltarea dispeceratelor medicale centralizate către anul 2013, asigurînd accesul populaţiei şi utilizarea raţională a capacităţilor Serviciului Asistenţă Medicală Urgentă;

b) dezvoltarea către anul 2014 în tot teritoriul republicii a capacităţilor de intervenţie în cazuri de urgenţă la nivel naţional integrate cu Serviciul de pompieri şi descarcerare;

c) organizarea şi dotarea cu tehnologii moderne către anul 2013 a tuturor instituţiilor medico-sanitare spitaliceşti ale departamentelor de medicină urgentă/unităţilor primire urgenţe-specializate/ unităţi primire urgenţe, conform cerinţelor aprobate de Ministerul Sănătăţii;

d) procurarea anuală a transportului sanitar de tip B şi C, cu respectarea recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, asigurînd reînnoirea anuală a 20% din parcul de transport sanitar, în corespundere cu prevederile anexei nr.1 la prezentul Program;

e) fortificarea capacităţilor de intervenţie, inclusiv în situaţii de criză, prin dotarea Serviciului cu unităţi de transport sanitar, în corespundere cu standardele în vigoare din ţările Comunităţii Europene şi cu aeroambulanţe (elicoptere sanitare) pentru acoperirea întregului teritoriu în caz de urgenţe medico-chirurgicale majore sau situaţii de criză, pe parcursul anilor 2011-2015;

3) Calitatea serviciilor medicale de urgenţă prestate:

a) ajustarea către anul 2013 a 100% din programele de instruire a lucrătorilor medicali din cadrul Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă cu studii medicale superioare şi medii speciale, în corespundere cu cerinţele europene;

b) asigurarea instruirii continue către anul 2015 a 100% din lucrătorii medicali din cadrul Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă;

c) implementarea către anul 2013 a politicilor eficiente de motivare a medicilor de urgenţă în vederea sporirii ratei de asigurare cu medici de urgenţă cu 10% comparativ cu anul 2011;

d) implementarea către anul 2013 a telemedicinei şi a Centrului consultativ naţional la distanţă în cadrul Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă;

e) dotarea către anul 2013 a Serviciului Asistenţă Medicală Urgentă cu dispozitivele medicale necesare, conform standardelor aprobate de Ministerul Sănătăţii la nivel de circa 90% din necesar;

f) dezvoltarea serviciilor de acordare a asistenţei medicale de urgenţă populaţiei prin aplicarea parteneriatului public-privat.

IV. ACŢIUNI CE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE

35. Prezentul Program cuprinde măsuri cost-eficiente de care beneficiază un număr mare de populaţie. Programul pune accentul pe asigurarea accesibilităţii, operativităţii şi calităţii serviciilor medicale de urgenţă prestate de către Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă. Acţiunile sînt incluse în Planul de acţiuni privind realizarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015, conform anexei nr.2 la prezenta hotărîre.

V. REZULTATELE PRECONIZATE

36. Implementarea prezentului Program va contribui la alinierea performanţelor Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă la cerinţele în domeniu ale Comunităţii Europene, iar pe termen lung – la ameliorarea accesibilităţii populaţiei şi a calităţii serviciilor prestate în diagnosticul şi tratamentul urgenţelor medico-chirurgicale, precum şi a mobilizării societăţii civile, a autorităţilor administraţiei publice locale şi altor autorităţi relevante în asigurarea suportului în vederea utilizării eficiente a capacităţilor disponibile şi a măsurilor de profilaxie ale urgenţelor cauzate de factorii de mediu şi social.

37. Dintre rezultatele aşteptate către anul 2015, conform scopului şi obiectivelor Programului, menţionăm următoarele:

1) definitivarea structurii organizatorice a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă şi asigurarea acoperirii geografice a populaţiei cu subdiviziuni ale Serviciului în raza de pînă la 25 km – în localităţile rurale şi 15 km – în localităţile urbane. Fortificarea regionalizării Serviciului şi crearea serviciilor de dispecerate medicale centralizate şi a secţiilor de transport intraspitalicesc în fiecare Staţie Zonală de Asistenţă Medicală Urgentă;

2) crearea Centrului naţional consultativ la distanţă în cadrul Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă şi implementarea telemedicinei pentru acoperirea ariilor problematice cu asistenţă consultativă de diagnostic şi tratament în urgenţe medico-chirurgicale pe întreg teritoriul republicii, în scopul sporirii eficienţei şi calităţii actului medical;

3) asigurarea accesibilităţii populaţiei la asistenţa medicală de urgenţă de înaltă calitate şi creşterea satisfacţiei pacienţilor, cu realizarea indicelui de incidenţă a solicitărilor de 297±12,9 în toate categoriile de vîrstă şi medii de provenienţă;

4) reducerea mortalităţii populaţiei prin urgenţe medico-chirurgicale la etapa prespitalicească cu 5%, prin consolidarea capacităţilor tehnologice, profesionale şi de intervenţie, precum şi prin sporirea eficienţei managementului intersectorial;

5) asigurarea organizării departamentelor de medicină urgentă/unităţilor primire urgenţe-specializate/unităţilor primire urgenţe şi consolidarea capacităţilor tehnologice şi profesionale în acordarea asistenţei medicale de urgenţă populaţiei în volum deplin şi în regim nonstop;

6) asigurarea participării poliţiei şi pompierilor în acordarea primului ajutor medical de urgenţă;

7) restructurarea politicii de pregătire a medicilor de urgenţă şi lichidarea diferenţelor existente în raport cu ţările Comunităţii Europene, în conformitate cu Declaraţia privind Politica Europeană în Medicina de Urgenţă aprobată la 17 octombrie 2009 de Consiliul UEMS;

8) asigurarea suportului societăţii civile, partenerilor sociali şi profesionali, ONG-lor în instruirea populaţiei pentru acordarea primului ajutor medical şi profilaxia urgenţelor medico-chirurgicale. Implicarea obligatorie a autorităţilor administraţiei publice locale în suportul financiar şi social al subdiviziunilor din teritoriu;

9) dezvoltarea parteneriatului public-privat în cadrul Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă în vederea implementării tehnologiilor moderne şi fortificării bazei tehnico-materiale;

10) restructurarea bazei tehnico-materiale, crearea condiţiilor optime de activitate pentru personalul medico-sanitar şi de intervenţie operativă, asigurarea suportului tehnologic modern în diagnosticul şi tratamentul urgenţelor medico-chirurgicale;

11) efectuarea cercetărilor ştiinţifice vizînd studiul epidemiologic al urgenţelor medico-chirurgicale, noile metode de diagnostic şi tratament, ale căror rezultate vor constitui suportul ştiinţific al dezvoltării în continuare a serviciului de urgenţă şi de argumentare a tacticilor de tratament, în scopul diminuării impactului urgenţelor medico-chirurgicale în structura invalidităţii şi mortalităţii populaţiei;

12) fortificarea capacităţilor de intervenţie şi de asigurare a asistenţei medicale de urgenţă populaţiei republicii în situaţii de calamităţi.

VI. INDICATORII DE MONITORIZARE

38. Evaluarea gradului de atingere a rezultatelor se va efectua utilizînd următorii indicatori:

1) incidenţa globală a solicitărilor la 1000 de populaţie;

2) incidenţa solicitărilor cardiologice la 1000 de populaţie;

3) incidenţa solicitărilor traumatologice la 1000 de populaţie;

4) incidenţa solicitărilor la 1000 locuitori rurali/urbani;

5) incidenţa solicitărilor la 1000 de copii/adulţi;

6) rata de succes a resuscitărilor cardio-respiratorii şi cerebrale la 100 de resuscitări;

7) ponderea populaţiei instruite în acordarea primului ajutor;

8) ponderea solicitărilor din partea persoanelor neasigurate/asigurate;

9) mortalitatea generală la etapa prespitalicească, inclusiv pe unităţi nozologice: sindromul coronarian acut, accidente vasculare cerebrale, traume ş.a.;

10) asigurarea populaţiei cu autosanitare la 10 mii locuitori;

11) asigurarea populaţiei cu echipe de urgenţă;

12) ponderea solicitanţilor cu urgenţe majore cuprinşi cu Suport vital de dispecerat distribuit;

13) ponderea solicitărilor deservite în raport cu cerinţele protocoalelor clinice naţionale, instituţionale sau de la locul de muncă;

14) număr de cercetări ştiinţifice realizate;

15) număr de recomandări metodice elaborate, număr de brevete de invenţii şi medalii, obţinute în cadrul realizării Programului;

16) număr de rapoarte de monitorizare şi evaluare realizate de unitatea de coordonare a implementării Programului;

17) număr de DMU/UPU-S/UPU organizate;

18) incidenţa solicitărilor la 1000 de locuitori deservite nemijlocit în DMU/UPU-S/UPU şi a bolnavilor transportaţi de Serviciu la 1000 de populaţie;

19) ponderea solicitărilor pe motiv de urgenţe medico-chirurgicale, deservite de medicii de familie în teritoriul de deservire la 1000 de locuitori;

20) ponderea vizitelor pe motiv de urgenţe medico-chirurgicale, deservite de medicii de familie.

VII. ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR

39. Costul estimativ al prezentului Program se cifrează la 2 573 210,0 mii lei.

40. Finanţarea Programului se va efectua din contul şi în limita mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, precum şi din alte surse, în condiţiile legii, conform bugetului specificat în anexa nr.2 la prezentul Program.

41. Evaluarea suportului financiar pentru realizarea măsurilor incluse în Planul preconizat se va face anual, cu înaintarea propunerilor precizate în proiectul anual al bugetului public naţional pentru sănătate, care vor fi corelate cu volumul fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, respectînd limitele cadrului de cheltuieli în vigoare.

VIII. PROCEDURILE DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

42. Coordonarea întregului proces de monitorizare şi evaluare a rezultatelor implementării prezentului Program se va efectua de către Ministerul Sănătăţii. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă va asigura suportul logistic în coordonarea implementării Programului, prin intermediul subdiviziunii de monitorizare, evaluare şi integrare a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă.

43. Monitorizarea permanentă a realizării acţiunilor şi a rezultatelor obţinute în procesul de implementare va avea drept scop modificarea şi selectarea de măsuri în politicile promovate pentru obţinerea rezultatelor planificate.

44. Procesul de monitorizare va asigura corelarea obiectivelor şi a măsurilor conţinute în Planul de acţiuni cu rezultatele preconizate ale Programului, pentru o evaluare mai complexă a modalităţilor de realizare şi asigurare a impactului Programului asupra performanţelor şi calităţii serviciilor de urgenţă prestate populaţiei.

45. Monitorizarea şi evaluarea eficientă vor contribui la analiza situaţiei curente şi la evidenţierea tendinţelor în realizarea obiectivelor Programului, la analiza îndeplinirii Planului de acţiuni şi evaluarea corectă a rezultatelor finale.

46. Pentru procedurile de monitorizare şi evaluare se va utiliza Sistemul Informaţional, atît pentru supravegherea de rutină, cît şi pentru cercetări prin studii efectuate de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă şi companiile sociologice.

47. Sistemul Informaţional va utiliza următoarele proceduri de monitorizare şi evaluare: colectarea datelor, stocarea datelor, analiza şi raportarea în cadrul sistemului de monitorizare şi evaluare a Programului, creşterea capacităţilor de monitorizare şi implementare, diseminarea datelor din sistemul de monitorizare şi evaluare a Programului.

48. În procesul de monitorizare vor fi elaborate rapoarte vizînd implementarea Programului şi a Planului de acţiuni, care vor fi prezentate Guvernului pînă la data de 15 a lunii ce urmează după semestrul gestionar.

49. În baza evaluărilor şi estimărilor anuale ale suportului financiar pentru realizarea măsurilor incluse în Planul de acţiuni, Ministerul Sănătăţii va înainta propuneri la proiectul anual al fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, privind cota pentru serviciul de asistenţă medicală urgentă.

50. Ca urmare a concluziilor prezentate în rapoartele de evaluare, se vor propune şi întreprinde măsuri de ajustări ale obiectivelor şi/sau ale rezultatelor preconizate, identificarea de noi acţiuni în vederea realizării cu succes a Programului.

IX. AUTORITĂŢILE RESPONSABILE DE IMPLEMENTARE

51. Autoritatea responsabilă de implementarea prezentului Program este Ministerul Sănătăţii, în comun cu Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor.

52. În procesul de implementare a Programului, autorităţile responsabile vor colabora cu reprezentanţi ai societăţii civile, societăţilor profesionale, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare şi ai organizaţiilor neguvernamentale.

Anexa nr.1

la Programul naţional de dezvoltare

a asistenţei medicale de urgenţă

pentru anii 2011-2015

ASIGURAREA SERVICIULUI DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ

URGENTĂ CU TRANSPORT SANITAR SPECIALIZAT

1. Una din componentele principale ce asigură operativitatea şi promptitudinea intervenţiilor Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă, accesibilitatea populaţiei şi suportul tehnologic pentru stabilizarea stărilor critice şi acordarea asistenţei medicale de urgenţă îl constituie transportul sanitar specializat: ambulanţe de tip C şi B, elicoptere sanitare (aeroambulanţe), ambulanţe de Prim Ajutor-Descarcerare.

2. Transportul sanitar specializat utilizat de furnizorul de servicii medicale de urgenţă prespitalicească trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în actele normative în vigoare, să fie înmatriculat legal de autoritatea competentă şi utilizat conform normelor specifice în vigoare (inspecţie tehnică), să dispună de o staţie radio funcţională, în contact cu dispeceratul furnizorului şi, cel puţin, de un aparat telefonic funcţional. Furnizorul de servicii medicale de urgenţă deţine licenţă legală pentru utilizarea frecvenţelor radio. Fiecare ambulanţă are o listă de inventar conform Standardului 17.897/1999 al CEN.

3. Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă la etapa prespitalicească pentru deservirea urgenţelor medico-chirurgicale, conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (2008) pentru Comunitatea Europeană, trebuie să fie dotat numai cu ambulanţe de tip B şi C:

1) Ambulanţă de Resuscitare şi Terapie Intensivă (ARTI – tip C, conform standardului 17.897/1999 al CEN).

Ambulanţa de tip C este destinată intervenţiei medicale de urgenţă la cel mai înalt nivel şi transportului medical asistat al pacientului critic, fiind dotată cu echipamente, materiale şi medicamente de terapie intensivă. Echipajul ambulanţei de tip C este condus de un medic de urgenţă, iar caroseria vehicolului este construită astfel încît să permită accesul la pacient din toate părţile, targa fiind amplasată în mijloc, cu posibilitatea deplasării şi ridicării acesteia la o înălţime care permite confortul profesional în acordarea asistenţei medicale de urgenţă. Ambulanţele de transport al nou-născuţilor aflaţi în stare critică fac parte din categoria ambulanţelor de tip C.

2) Ambulanţa de Urgenţă şi Resuscitare (AUR – tip B, conform standardului 17.897/1999 al CEN).

Ambulanţa de tip B este destinată intervenţiei de urgenţă şi transportului medical asistat al bolnavului. Echipajul ambulanţei de tip B este condus în mod obligatoriu de un medic de urgenţă, iar dotarea ambulanţei de tip B include materiale sanitare, echipamente, aparataj şi medicamente necesare resuscitării şi acordării asistenţei medicale urgente.

3) Ambulanţă de Prim Ajutor-Descarcerare (APAD – tip B, conform standardului 17.897/1999 al CEN) – unitate de intervenţie publică, specializată în acordarea primului ajutor medical de urgenţă şi descarcerare, care funcţionează în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne în colaborare cu Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă şi intervin în cazul accidentelor rutiere, incendiilor sau accidentelor ce necesită măsuri speciale de degajare a victimelor.

Personalul din cadrul echipelor de Prim Ajutor-Descarcerare au pregătire în acordarea primului ajutor medical de urgenţă, în stabilizarea şi descarcerarea victimelor.

Deplasarea serviciilor medicale de asistenţă medicală urgentă şi a altor servicii de urgenţă la locul solicitării, în cazul accidentelor rutiere, incendiilor, accidentelor, ce necesită măsuri speciale de degajare a victimelor, se va efectua conform Protocolului de anunţare reciprocă în cazul funcţionării dispeceratelor unice de preluare a apelurilor de urgenţă 112 sau se vor conforma protocoalelor de anunţare, intercomunicare şi coordonare a activităţilor comune de soluţionare a cazurilor de urgenţă, conform regulamentelor de conlucrare a Ministerului Sănătăţii cu Ministerul Afacerilor Interne.

4) Elicopter sanitar (aeroambulanţă) de intervenţie (transport sanitar, conform regulamentelor JAR OPS 3 în vigoare, cu dotare similară cu cea a unei ambulanţe de tip C, ce va fi utilizat pentru deservirea urgenţelor majore critice la distanţă, urgenţelor colective şi din locuri neaccesibile, precum şi pentru transportul interspitalicesc, conform regulamentelor în vigoare).

5) Ambulanţe neclasificate, aflate deja în dotarea serviciilor de asistenţă medicală urgentă prespitalicească, care includ autosanitarele şi care nu corespund standardului 17.897/1999 al CEN. Ele se află în dotarea serviciului şi urmează a fi lichidate în următorii cinci ani pe măsura expirării termenelor de exploatare.

6) Ambulanţe de tip A1, cu targă în dotare, conform standardului 17.897/1999 al CEN pentru serviciul operativ.

7) Unităţi mobile de sprijin logistic autospeciale cu capacităţi sporite de intervenţie în cazul accidentelor colective sau de dezastre.

8) Pentru transporturi sanitare internaţionale vor fi utilizate mijloace de transport sanitar de tip C, care corespund normelor standardului 17.897/1999 CEN.

9) Pentru transport sanitar asistat interspitalicesc vor fi utilizate autosanitare de tip B şi C, conform standardului 17.897/1999 al CEN.

4. Dotarea tehnică auxiliară obligatorie a unităţilor de transport sanitar include:

1) Sigla Crucea Vieţii (reflectorizantă) cu şase braţe de culoare albastră, pe capota din faţă, părţile laterale şi pe geamul din spate, înconjurată de denumirea subdiviziunii căreia îi aparţine ambulanţa şi numărul unic de telefon al Dispeceratului 903 (112), pe partea anterioară denumirea “AMBULANŢĂ” inscripţionată invers, iar pe ambele părţi ale caroseriei “Asistenţa Medicală Urgentă”;

2) inscripţiile şi benzile executate în culorile internaţionale ale Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă: albastru şi oranj;

3) banda reflectorizantă de 20 cm lăţime, pe laterale/spate/ şi anterior (faţă);

4) semnale luminoase de avertizare, conform legislaţiei în vigoare, amplasate în faţă, pe capotă, pe grilaj şi în spate;

5) semnale acustice de avertizare, conform legislaţiei în vigoare;

6) staţie radio;

7) stingătoare 2-faţă/spate.

5. Din 333 unităţi de transport sanitar specializat din dotarea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă 102 unităţi au un coeficient de uzură mai mare de 100%, 60 unităţi – mai mare de 50%, 61 unităţi – 50-30% şi 114 unităţi – 30-10%.

6. Utilizarea şi exploatarea în regim non-stop a transportului sanitar specializat impune reînnoirea anuală a 20% din parcul de autosanitare. Luînd în considerare starea tehnică şi asigurarea reală cu transport sanitar a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă pentru anii 2011-2014, se preconizează reînnoirea totală a parcului de autosanitare, iar începînd cu 2015 – reînnoirea anuală a 20%, conform cerinţelor în vigoare vizînd asigurarea cu transport sanitar specializat a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă.

7. Ţinînd cont de structura administrativ-teritorială a Republicii Moldova, de structura organizatorică a Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă şi de asigurarea posibilităţilor de intervenţie şi acordare a asistenţei medicale de urgenţă, se impune dotarea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă cu următoarele tipuri de transport sanitar specializat, în conformitate cu recomandările OMS (2008):

1) ambulanţe de resuscitare şi terapie intensivă (ARTI) de tip C – 110 unităţi;

2) ambulanţe de urgenţă şi resuscitare (AUR) de tip B – 332 de unităţi;

3) ambulanţe de tip A1 – 13 unităţi;

4) ambulanţele de resuscitare şi terapie intensivă, de tip C vor fi destinate, de asemenea, şi pentru Serviciul republican “AVIASAN”, pentru echipele asistenţă medicală urgentă specializate reanimare maturi/copii, pentru transportul interspitalicesc al urgenţelor medico-chirurgicale spre spitalele de referinţă şi pentru transportul medical asistat al urgenţelor medico-chirurgicale.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.945 din 13 decembrie 2011

PLANUL DE ACŢIUNI

privind realizarea Programului naţional de dezvoltare a asistenţei

medicale de urgenţă pentru anii 2011-2015