95/05.02.2009 Hotărîre pentru aprobarea unor acte normative privind implementarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru  aprobarea  unor  acte  normative  privind  implementarea

Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008

nr. 95  din  05.02.2009

 (în vigoare 17.02.2009) 

Monitorul Oficial nr.34-36 art.138 din 17.02.2009

* * *

În temeiul art.24 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.143-144, art.587), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale, conform anexei nr.1;

Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă, conform anexei nr.2.

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei şi Comerţului.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.95 din 5 februarie 2009

REGULAMENT

privind modul de organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor

la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament stabileşte cerinţele minime pentru activităţile de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale.

2. În sensul prezentului Regulament, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:

conducător al locului de muncă – persoană competentă, desemnată de angajator să îndrume şi să supravegheze activitatea la un loc de muncă, în sarcina căreia este pusă şi îndeplinirea dispoziţiilor legale privind securitatea şi sănătatea în muncă;

evaluarea riscurilor profesionale – activitate prin care se determină dimensiunea abaterii sistemului de muncă de la starea ideală în care este exclusă orice posibilitate de accidentare sau îmbolnăvire profesională;

instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă – act juridic, emis de unitate, care cuprinde dispoziţii prin a căror respectare de către lucrător se urmăreşte eliminarea comportamentului accidentogen al acestuia;

instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă – ansamblu de activităţi cu caracter didactic prin care se însuşesc, se transmit şi se verifică cunoştinţele în scopul formării deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă;

funcţionar administrativ – lucrător de birou/oficiu care în procesul de muncă înregistrează, organizează, arhivează, evaluează şi realizează prelucrarea informaţiilor, efectuează lucrări de secretariat şi alte sarcini care nu necesită o instruire frecventă din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, iar riscurile profesionale la locul de muncă nu necesită a fi prevenite prin măsuri de protecţie individuale. Sub această definiţie se încadrează persoanele care înregistrează, stochează informaţii şi îndeplinesc o serie de atribuţii legate de gestionarea banilor, aranjarea călătoriilor, elaborarea informaţiilor, programarea activităţilor etc.

Atribuţiile efectuate de funcţionarii administrativi/funcţionarele administrative includ:

stenografierea, tastarea şi operarea procesoarelor de text, a altor maşini de birou;

introducerea datelor în calculatoare;

realizarea activităţilor de secretariat;

înregistrarea şi calcularea datelor numerice;

ţinerea evidenţei referitoare la stocuri, producţie şi transport;

păstrarea evidenţei referitoare la transportul de pasageri/pasagere şi de mărfuri;

restituirea împrumuturilor bibliotecare;

depunerea documentelor; îndeplinirea sarcinilor legate de servicii poştale;

pregătirea şi verificarea materialului pentru tipărire; asistarea persoanelor care nu pot citi sau scrie corespondenţa;

efectuarea operaţiunilor de manipulare a banilor;

organizarea călătoriilor;

furnizarea informaţiilor solicitate de clienţi/cliente şi organizarea întâlnirilor;

operarea centralelor telefonice şi acordarea serviciilor de telecomunicaţii.

Ocupaţiile funcţionarului administrativ/funcţionarei administrative presupun supravegherea altor lucrători/lucrătoare, fără deplasarea salariatului în zone cu riscuri profesionale ce nu au legătură cu activitatea de birou.

pericol grav şi imediat de accidentare – situaţie concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a se produce un accident de muncă în orice moment;

post de lucru – cea mai simplă subdiviziune organizatorică a unui loc de muncă;

serviciu intern de protecţie şi prevenire – compartiment distinct, aflat în subordinea directă a angajatorului, pentru efectuarea activităţilor de protecţie şi prevenire;

zonă cu risc profesional grav şi specific – zonă din cadrul unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente de muncă sau boli profesionale cu consecinţe grave şi ireversibile (invaliditate sau decesul lucrătorului).

[Pct.2 completat prin Hot.Guv. nr.678 din 02.10.2024, în vigoare 15.11.2024]

Capitolul II

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE PROTECŢIE ŞI PREVENIRE

3. Organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire este realizată de către angajator, în următoarele modalităţi:

1) prin asumarea de către angajator, în condiţiile articolului 11 alineatul (10) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, a atribuţiilor lucrătorului desemnat;

2) prin desemnarea unuia sau a mai multor lucrători pentru a desfăşura activităţile de protecţie şi prevenire;

3) prin înfiinţarea unui serviciu intern de protecţie şi prevenire;

4) prin apelarea la servicii externe de protecţie şi prevenire.

4. Activităţile de protecţie şi prevenire desfăşurate în cadrul unităţii prin modalităţile prevăzute la punctul 3 din prezentul Regulament sînt următoarele:

1) evaluarea riscurilor profesionale;

2) elaborarea şi revizuirea periodică a planului de protecţie şi prevenire, precum şi asigurarea îndeplinirii acestuia;

3) stabilirea atribuţiilor şi responsabilităţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce revin lucrătorilor;

4) verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de protecţie şi prevenire, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

5) asigurarea unităţii cu materialele necesare informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: cărţi, broşuri, ghiduri, afişe, filme etc.;

6) amenajarea şi dotarea cabinetului şi/sau locurilor speciale de securitate şi sănătate în muncă;

7) elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinînd seama de particularităţile activităţilor desfăşurate şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru;

8) asigurarea fiecărui lucrător cu instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă, inclusiv cu instrucţiuni privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă;

9) asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

10) verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă;

11) asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi imediat;

12) evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;

13) stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, precum şi a tipului de semnalizare;

14) monitorizarea funcţionării instalaţiilor de ventilare, dispozitivelor de protecţie, aparaturii de măsură şi control;

15) verificarea stării de funcţionare a sistemelor de siguranţă şi de semnalizare în caz de avarie;

16) stabilirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie;

17) asigurarea întreţinerii, utilizării şi depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protecţie;

18) asigurarea comunicării, cercetării şi raportării corecte şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă;

19) asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă;

20) asigurarea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control în unitate şi al cercetării accidentelor de muncă;

21) colaborarea cu lucrătorii şi/sau cu reprezentanţii acestora, cu serviciile externe de protecţie şi prevenire în vederea coordonării măsurilor de protecţie şi prevenire;

22) colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;

23) aplicarea de stimulente şi sancţiuni disciplinare lucrătorilor, conform criteriului îndeplinirii atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

24) întocmirea documentaţiei şi rapoartelor prevăzute de reglementările privind securitatea şi sănătatea în muncă.

5. Angajatorul poate efectua activităţile respective de protecţie şi prevenire, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1) activităţile economice desfăşurate în cadrul unităţii nu sînt dintre cele prevăzute în anexa nr.1 la prezentul Regulament;

2) în unitate se desfăşoară activităţi economice fără pericole de accidentare sau de îmbolnăvire profesională;

3) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în unitate în mod efectiv şi cu regularitate;

4) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare nivelului doi, conform dispoziţiilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.

6. În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 5 din prezentul Regulament, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători, conform prevederilor punctelor 10-14, sau poate organiza serviciul intern de protecţie şi prevenire, conform prevederilor punctelor 15-24 din prezentul Regulament, sau să apeleze, concomitent sau alternativ, la unul sau mai multe servicii externe.

7. În cazul în care sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 5 din prezentul Regulament, dar angajatorul nu efectuează în totalitate activităţile de protecţie şi prevenire, pentru activităţile pe care nu le realizează angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

8. Cu referinţă la unităţile care desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr.1 la prezentul Regulament, angajatorul este obligat să organizeze serviciul intern de protecţie şi prevenire.

9. În cazul în care lucrătorii desemnaţi şi/sau serviciul intern de protecţie şi prevenire nu dispun de capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de protecţie şi prevenire, angajatorul este obligat să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

Capitolul III

LUCRĂTORII DESEMNAŢI

10. Desemnarea nominală a lucrătorului (lucrătorilor) pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire se face prin decizia angajatorului.

11. Angajatorul va stabili activităţile de protecţie şi prevenire pe care lucrătorul desemnat, dispunînd de competenţă, timp necesar şi mijloace adecvate, urmează să le efectueze.

12. Pentru a putea să desfăşoare activităţile de protecţie şi prevenire, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului doi, conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.

13. Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi, în funcţie de mărimea unităţii şi/sau riscurile la care sînt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul unităţii.

14. Angajatorul trebuie să asigure lucrătorii desemnaţi cu mijloace adecvate şi să le acorde timpul necesar pentru a-şi desfăşura activităţile de protecţie şi prevenire.

Capitolul IV

ORGANIZAREA SERVICIULUI INTERN DE PROTECŢIE ŞI PREVENIRE

15. Serviciul intern de protecţie şi prevenire se organizează în subordinea directă a angajatorului ca un compartiment distinct.

16. Angajatorul va stabili structura serviciului intern de protecţie şi prevenire în funcţie de mărimea unităţii şi/sau de riscurile la care sînt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul unităţii.

17. Angajatorul va consemna în regulamentul serviciului intern de protecţie şi prevenire activităţile de protecţie şi prevenire, care vor fi desfăşurate de către serviciul intern de protecţie şi prevenire.

18. Serviciul intern de protecţie şi prevenire trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare nivelului doi, conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.

19. În cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire pot activa şi alţi lucrători pentru desfăşurarea activităţilor auxiliare.

20. Lucrătorii din cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire trebuie să desfăşoare numai activităţi de protecţie şi prevenire şi, cel mult, activităţi conexe, cum ar fi prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.

21. Angajatorul trebuie să asigure serviciul intern de protecţie şi prevenire cu mijloacele materiale şi umane necesare pentru ca să-şi poată desfăşura activităţile respective de protecţie şi prevenire.

22. Pentru ocuparea funcţiilor în cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire angajatorul va asigura condiţii egale atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi.

23. În cazul în care angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe locuri de muncă dispersate teritorial, serviciul de protecţie şi prevenire trebuie să fie organizat astfel încît să se asigure în mod corespunzător desfăşurarea activităţilor de protecţie şi prevenire.

24. În situaţia în care activitatea de protecţie şi prevenire este desfăşurată de mai multe servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru a asigura eficienţa acestei activităţi.

Capitolul V

ORGANIZAREA SERVICIULUI EXTERN DE PROTECŢIE ŞI PREVENIRE

25. Serviciul extern de protecţie şi prevenire asigură, pe bază de contract, activităţile de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale.

26. Dacă angajatorul apelează la serviciul extern de protecţie şi prevenire, acesta trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare desfăşurării activităţii de protecţie şi prevenire.

27. Serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să dispună de lucrători cu capacitate profesională adecvată şi de mijloacele materiale necesare pentru a-şi desfăşura activitatea.

28. Serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului doi, conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.

29. În cadrul serviciului extern de protecţie şi prevenire pot activa şi alţi lucrători pentru desfăşurarea activităţilor auxiliare.

30. Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să cuprindă activităţile de protecţie şi prevenire care vor fi desfăşurate de către serviciul în cauză.

Capitolul VI

REPREZENTANŢII LUCRĂTORILOR CU RĂSPUNDERI

31. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sînt aleşi de către şi dintre lucrătorii din unitate.

32. În calitate de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi aleşi atît femei, cît şi bărbaţi.

33. Numărul reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care se aleg, se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din unitate, conform dispoziţiilor punctului 9 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă (anexa nr.2 la prezenta hotărîre).

34. Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul, numele şi prenumele reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

35. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului unu, conform prevederilor punctelor 37 – 40 din prezentul Regulament.

36. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sînt consultaţi şi participă, în conformitate cu articolul 15 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, şi pot desfăşura următoarele activităţi:

1) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă;

2) însoţesc echipa sau persoana care efectuează evaluarea riscurilor;

3) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate în muncă;

4) aduc la cunoştinţa angajatorului sau comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;

5) urmăresc realizarea măsurilor din planul de protecţie şi prevenire;

6) informează inspectoratul teritorial de muncă asupra nerespectării dispoziţiilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Capitolul VII

CERINŢELE MINIME DE PREGĂTIRE ÎN DOMENIUL

SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

37. Pregătirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde două niveluri: nivelul unu şi nivelul doi.

38. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sînt:

1) pentru nivelul întîi:

a) studii liceale;

b) absolvirea cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu conţinut minim, conform celui prevăzut în anexa nr.2 la prezentul Regulament;

2) pentru nivelul doi:

a) studii superioare sau medii tehnice;

b) absolvirea cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr.3 la prezentul Regulament.

39. Nivelurile de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se atestă prin documentul de absolvire a instituţiei respective de învăţămînt şi a cursului de instruire.

40. Cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prevăzute la punctul 38 din prezentul Regulament, se realizează de către servicii externe de protecţie şi prevenire.

Capitolul VIII

EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE

41. Evaluarea riscurilor profesionale se efectuează prin orice metodă însuşită de evaluatori şi se finalizează cu propunerea măsurilor de prevenire a riscurilor profesionale.

42. Rezultatele evaluării riscurilor profesionale vor fi consemnate într-o fişă de evaluare a riscurilor profesionale, care va cuprinde informaţiile specificate în metoda de evaluare aplicată.

Capitolul IX

ELABORAREA PLANULUI DE PROTECŢIE ŞI PREVENIRE

43. Conform dispoziţiilor articolului 13 litera f) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul trebuie să întocmească, acolo unde natura şi gradul de risc profesional o necesită, un plan anual de protecţie şi prevenire, care va fi revizuit ori de cîte ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă, respectiv apariţia unor riscuri noi.

44. În urma evaluării riscurilor profesionale pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc măsuri de protecţie şi prevenire (de natură tehnică, igienico-sanitară, organizatorică şi de altă natură), necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, precum şi resursele umane şi materiale necesare realizării lor, care vor fi incluse în planul anual de protecţie şi prevenire, conform anexei nr.4 la prezentul Regulament.

45. Măsurile de protecţie şi prevenire vor fi formulate astfel încît să se asigure egalitatea între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă.

46. Planul de protecţie şi prevenire se elaborează cu consultarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor sau a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă, după caz.

Capitolul X

INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

47. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează din mijloacele unităţii, în timpul programului de lucru, în interiorul sau în afara unităţii.

48. Perioada în care se desfăşoară instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este considerată timp de muncă.

49. Angajatorul va asigura condiţii egale atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi în cadrul instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

50. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde următoarele faze:

1) instruirea la angajare:

a) instruirea introductiv-generală;

b) instruirea la locul de muncă;

2) instruirea periodică.

51. Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.

52. Durata fiecărei faze de instruire depinde de specificul activităţii economice şi de riscurile profesionale, precum şi de activităţile de protecţie şi prevenire la nivelul unităţii, care va fi nu mai mică de 1 oră.

53. Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează, în mod obligatoriu, în Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform anexei nr.5 la prezentul Regulament, care se va păstra de către conducătorul locului de muncă.

54. După finalizarea instruirii, Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoana care a efectuat instruirea şi a verificat cunoştinţele.

55. Pentru lucrătorii altor unităţi, care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări servicii în unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar de servicii va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă şi măsurile de protecţie şi prevenire la nivelul unităţii, care se va consemna în Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform anexei nr.6 la prezentul Regulament.

56. Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie, care a efectuat instruirea, iar un exemplar – de către angajatorul lucrătorilor instruiţi.

57. Inspectorii de muncă, în timpul controlului aplicării actelor normative de securitate şi sănătate în muncă, vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Secţiunea a 2-a

Instruirea introductiv-generală

58. Instruirea introductiv-generală cuprinde:

1) toate persoanele care solicită angajarea în cîmpul muncii;

2) stagiarii şi ucenicii.

59. Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi despre măsurile de protecţie şi prevenire la nivelul unităţii.

60. Instruirea introductiv-generală se efectuează de către:

1) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile lucrătorului desemnat;

2) lucrătorul desemnat;

3) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire;

4) serviciul extern de protecţie şi prevenire.

61. Instruirea introductiv-generală va cuprinde cel puţin următoarele:

1) actele normative naţionale de securitate şi sănătate în muncă;

2) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării actelor normative de securitate şi sănătate în muncă;

3) riscurile profesionale specifice unităţii;

4) măsurile la nivelul unităţii privind stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat şi acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.

62. Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor însuşite de cei instruiţi, care se va efectua de către lucrătorul desemnat/lucrătorul serviciului intern de protecţie şi prevenire/lucrătorul serviciului extern de protecţie şi prevenire.

63. Lucrătorul desemnat/lucrătorul serviciului intern de protecţie şi prevenire/lucrătorul serviciului extern de protecţie şi prevenire, în raport cu rezultatul verificării cunoştinţelor, face propuneri angajatorului referitor la angajarea sau neangajarea persoanelor respective.

Secţiunea a 3-a

Instruirea la locul de muncă

64. Instruirea muncitorilor la locul de muncă se efectuează de către conducătorul locului de muncă pe baza informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, după instruirea introductiv-generală. Scopul instruirii la locul de muncă este prezentarea riscurilor profesionale, precum şi măsurile de protecţie şi prevenire la nivelul fiecărui loc de muncă şi/sau post de lucru.

65. Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:

1) informaţiile privind riscurile profesionale specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;

2) dispoziţiile instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;

3) măsurile la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat;

4) dispoziţiile instrucţiunilor privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă;

5) demonstraţii practice privind lucrul pe care muncitorul îl va desfăşura, precum şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor în caz de accidentare în muncă.

66. Muncitorul va fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoştinţelor lui de către conducătorul locului de muncă şi consemnarea acestui fapt în Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Secţiunea a 4-a

Instruirea periodică

67. Instruirea periodică a muncitorilor se efectuează de către conducătorul locului de muncă pe baza informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, avînd drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

68. Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit de angajator, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau ale postului de lucru, care nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru funcţionarii administrativi, instruirea periodică se va efectua la intervale ce nu vor depăşi 12 luni. Angajatorul poate elaboră o listă a funcţiilor care cad sub incidenţa noţiunii de funcţionar administrativ, definită în punctul 2 din prezentul Regulament.

[Pct.68 completat prin Hot.Guv. nr.678 din 02.10.2024, în vigoare 15.11.2024]

69. Instruirea periodică se efectuează şi în următoarele cazuri:

1) cînd muncitorul a lipsit de la lucru peste 30 de zile calendaristice;

2) cînd au fost operate modificări în instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă;

3) în urma încălcării de către muncitor a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă;

4) la reluarea activităţii după accidentul de muncă suferit de către muncitor;

5) la executarea unor lucrări ocazionale sau speciale, care nu fac parte din procesul de muncă obişnuit al muncitorului;

6) la lichidarea consecinţelor avariilor, calamităţilor naturale etc.;

7) la efectuarea lucrărilor pentru care se perfectează un bon de lucru – permis;

8) la introducerea unui nou echipament de lucru sau a unor modificări ale echipamentului de lucru existent;

9) la introducerea oricărei tehnologii noi sau a unor proceduri noi de lucru;

10) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;

11) la schimbarea locului de muncă, postului de lucru sau a lucrului în cadrul unităţii.

70. Muncitorul va putea să-şi continue lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoştinţelor lui de către conducătorul locului de muncă şi consemnarea acestui fapt în Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Secţiunea a 5-a

Cursurile de instruire

71. În conformitate cu articolul 17 alineatul (7) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008, instruirea conducătorilor locurilor de muncă, a specialiştilor şi a reprezentanţilor lucrătorilor se efectuează îndată după numirea lor în funcţiile respective şi periodic, cel puţin o dată în 36 de luni. Instruirea conducătorilor locurilor de muncă, a specialiştilor şi a reprezentanţilor lucrătorilor se efectuează la cursuri de instruire realizate de serviciul intern de protecţie şi prevenire sau de serviciile externe de protecţie şi prevenire. Instruirea lucrătorilor desemnaţi se efectuează îndată după numirea lor în funcţiile respective şi periodic, cel puţin o dată în 60 de luni, la cursuri de instruire realizate de serviciile externe de protecţie şi prevenire.

Instruirea conducătorilor de unităţi, în cazul în care şi-au asumat atribuţiile lucrătorilor desemnaţi, se efectuează la cursuri de instruire realizate de serviciile externe de protecţie şi prevenire îndată după numirea lor în funcţiile respective şi ulterior în cazul în care:

1) au fost identificate noi pericole sau riscuri pentru sănătate la locurile de muncă – se înţelege situaţia în care în urma desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire, conducătorul care şi-a asumat atribuţiile lucrătorului desemnat identifică noi pericole sau riscuri pentru sănătatea lucrătorilor care nu au fost identificate anterior şi se află în imposibilitate de a selecta/stabili măsuri de prevenire a accidentelor de muncă, or, instruirea conducătorului de unitate se va solda cu dobândirea cunoştinţelor noi;

2) au avut loc modificări semnificative în legislaţia care reglementează sănătatea şi securitatea în muncă – se înţelege modificări ale legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care nu sunt pe înţelesul conducătorului care şi-a asumat atribuţiile lucrătorului desemnat şi necesită a fi studiate în cadrul cursului de instruire, iar decizia privind instruirea ulterioară ţine de conducător;

3) s-au produs accidente de muncă la unitate – se înţelege producerea accidentelor de muncă în unitate ca urmare a factorilor de risc proprii factorului executorului, sarcinii de muncă, mediului de muncă sau mijloacelor de producţie.

[Pct.71 în redacţia Hot.Guv. nr.678 din 02.10.2024, în vigoare 15.11.2024]

[Pct.71 modificat prin Hot.Guv. nr.722 din 30.09.2020, în vigoare 02.10.2020]

72. Conducătorii unităţilor care nu şi-au asumat atribuţiile lucrătorilor desemnaţi, conducătorii locurilor de muncă, specialiştii şi reprezentaţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor urma cursul de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr.2 la prezenta hotărîre.

73. Conducătorii unităţilor care şi-au asumat atribuţiile lucrătorilor desemnaţi şi lucrătorii desemnaţi vor urma cursul de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr.3 la prezentul Regulament.

74. Cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se vor finaliza cu verificarea cunoştinţelor însuşite, rezultatele cărora se vor consemna într-un proces-verbal, care se va păstra la serviciul extern de protecţie şi prevenire, cel puţin 36 luni de la data absolvirii cursului de instruire.

[Pct.74 modificat prin Hot.Guv. nr.722 din 30.09.2020, în vigoare 02.10.2020]

75. Absolvirea cursurilor de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se va atesta prin certificate de absolvire eliberate de serviciile externe de protecţie şi prevenire.

Capitolul XI

ELABORAREA INSTRUCŢIUNILOR DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

76. Instrucţiunile se elaborează pentru toate ocupaţiile şi lucrările desfăşurate în unitate, ţinînd seama de particularităţile acestora şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi se perfectează conform anexei nr.7 la prezentul Regulament.

77. Textul instrucţiunilor se va constitui din cerinţe laconice, distincte, care vor exclude interpretări diverse. Cerinţele instrucţiunilor vor fi expuse în consecutivitate conformă desfăşurării procesului de muncă şi vor fi formulate pe baza actelor normative de securitate şi sănătate în muncă, instrucţiunilor de utilizare a echipamentelor de lucru şi a echipamentelor de protecţie emise de producător, precum şi pe baza documentaţiei tehnologice.

78. Instrucţiunile vor fi reexaminate în următoarele cazuri:

1) la apariţia unor noi acte normative de securitate şi sănătate în muncă;

2) la modificarea procesului tehnologic, schimbarea condiţiilor de lucru, utilizarea echipamentelor de lucru noi;

3) la apariţia unor situaţii de avarie sau în urma unui accident de muncă produs din cauza imperfecţiunii instrucţiunilor.

79. Instrucţiunile se înregistrează într-un registru, conform anexei nr.8 la prezentul Regulament, se multiplică într-un număr necesar şi se acordă muncitorilor.

Capitolul XII

CONSTATAREA STĂRII DE PERICOL GRAV ŞI IMEDIAT DE ACCIDENTARE

ŞI APLICAREA MĂSURILOR DE SECURITATE CE SE IMPUN

80. Starea de pericol grav şi imediat de accidentare poate fi constatată de către orice lucrător din unitate, lucrător al serviciului extern de protecţie şi prevenire cu care unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorul de muncă.

81. La constatarea stării de pericol grav şi imediat de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:

1) oprirea echipamentului de lucru şi/sau activităţii;

2) evacuarea lucrătorilor din zona periculoasă;

3) anunţarea serviciilor specializate;

4) anunţarea conducătorilor ierarhic superiori;

5) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi imediat.

82. În vederea realizării măsurilor prevăzute la punctul 81:

cu referinţă la cele specificate la subpunctul 1), angajatorul va desemna în prealabil lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de lucru şi va asigura instruirea acestora;

cu referinţă la cele specificate la subpunctul 2), angajatorul în prealabil:

a) va întocmi planul de evacuare a lucrătorilor;

b) va afişa planul de evacuare a lucrătorilor la un loc vizibil;

c) va instrui lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare a lucrătorilor şi va verifica modul în care şi-au însuşit cunoştinţele;

cu referinţă la cele specificate la subpunctul 3), angajatorul în prealabil:

a) va desemna lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest sens;

b) va asigura mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate;

cu referinţă la cele specificate la subpunctul 4), angajatorul în prealabil trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior;

cu referinţă la cele specificate la subpunctul 5), angajatorul în prealabil:

a) va desemna lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi imediat, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;

b) va stabili serviciile specializate care pot interveni.

83. Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la punctul 81 din prezentul Regulament, ţinînd seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor persoane în afară celor implicate direct în procesul muncii.

Capitolul XIII

EVIDENŢA ZONELOR CU RISC PROFESIONAL GRAV ŞI SPECIFIC

84. Evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific, prevăzută la art.13 lit.n) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, se va ţine într-o Fişă care va cuprinde cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr.9 la prezentul Regulament.

85. Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc profesional grav şi specific măsurile de prevenire stabilite în urma evaluării riscurilor.

86. Acţiunile pentru realizarea măsurilor de prevenire, stabilite în urma evaluării riscurilor profesionale pentru zonele cu risc profesional grav şi specific, constituie o prioritate în elaborarea planului de protecţie şi prevenire.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.95 din 5 februarie 2009

REGULAMENTUL-CADRU

de organizare şi funcţionare a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă

Capitolul I

ORGANIZAREA COMITETULUI PENTRU SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

1. Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă (în continuare – comitet) asigură colaborarea angajatorului şi lucrătorilor în vederea identificării măsurilor privind asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.

2. Comitetul se constituie la iniţiativa oricărei dintre părţi, pe principiul de paritate, din reprezentanţi ai angajatorului şi reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

3. În cazul în care unitatea are subdiviziuni dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete.

4. Comitetul se constituie şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare de 3 luni.

5. Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de protecţie şi prevenire este secretar al comitetului.

6. Membrii comitetului vor fi desemnaţi pe un termen de 2 ani.

7. În cazul în care vreun membru se retrage din comitet, acesta va fi înlocuit printr-un alt reprezentant al părţii respective.

8. Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor angajatorului şi lucrătorilor în comitet va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern al unităţii.

9. Reprezentanţii angajatorului şi lucrătorilor în comitet vor fi desemnaţi după cum urmează:

10. Pentru o reflectare mai largă în deciziile comitetului a punctelor de vedere, a experienţei şi cunoştinţelor femeilor şi bărbaţilor ce lucrează, în componenţa acestuia vor fi desemnaţi atît femei, cît şi bărbaţi.

11. Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitet timpul necesar exercitării atribuţiilor de membru în comitet. Timpul destinat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă şi va fi de cel puţin:

a) 2 ore pe lună în unităţile cu un efectiv de pînă la 100 de lucrători;

b) 5 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 101 şi 300 de lucrători;

c) 10 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 301 şi 500 de lucrători;

d) 15 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 501 şi 1500 de lucrători;

e) 20 de ore pe lună în unităţile cu un efectiv de peste 1500 lucrători.

12. Instruirea necesară exercitării atribuţiilor de membru în comitet trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru şi din mijloacele financiare ale unităţii.

13. Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedinte al comitetului.

14. Componenţa nominală a comitetului se stabileşte prin decizia scrisă a preşedintelui acestuia, care se aduce la cunoştinţa tuturor lucrătorilor.

15. Membrii comitetului, în cazul unei activităţi nesatisfăcătoare, pot fi rechemaţi, de către părţile pe care le reprezintă, pînă la expirarea mandatului, şi înlocuiţi cu alţi membri.

16. La întrunirile comitetului vor fi convocaţi să participe lucrătorii desemnaţi/reprezentanţii serviciului intern de protecţie şi prevenire şi, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de protecţie şi prevenire, reprezentanţii acestora.

17. La întrunirile comitetului pot fi invitaţi să participe inspectorii de muncă.

Capitolul II

FUNCŢIONAREA COMITETULUI

18. Comitetul îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului de funcţionare propriu, aprobat de preşedintele comitetului.

19. Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului cel puţin o dată pe trimestru şi ori de cîte ori este necesar.

20. Ordinea de zi a fiecărei întruniri a comitetului este stabilită de către preşedinte şi este transmisă membrilor comitetului şi, după caz, serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunire.

21. Secretarul comitetului convoacă în scris membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicînd locul, data şi ora întrunirii.

22. La finele fiecărei întruniri secretarul comitetului întocmeşte un proces-verbal care va fi semnat de către membrii prezenţi.

23. Comitetul este legal întrunit dacă sînt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor.

24. Comitetul ia decizii cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi.

25. Secretarul comitetului va afişa la un loc vizibil copiile procesului-verbal întocmit.

Capitolul III

ATRIBUŢIILE COMITETULUI

26. Comitetul are următoarele atribuţii de bază:

1) examinează şi face propuneri privind planul de protecţie şi prevenire;

2) monitorizează realizarea planului de protecţie şi prevenire, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării măsurilor stipulate în plan;

3) examinează chestiuni privind introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor de lucru, luînd în considerare eventualele consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă, şi face propuneri în cazul constatării anumitor deficiente;

4) examinează chestiuni privind alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de lucru, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;

5) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de protecţie şi prevenire;

6) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinînd seama de prezenţa femeilor şi bărbaţilor, grupurilor sensibile la riscuri specifice;

7) examinează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile lucrătorii desemnaţi;

8) urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă actele normative de securitate şi sănătate în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă, precum şi modul în care este asigurată egalitatea între femei şi bărbaţi, în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă;

9) examinează propunerile lucrătorilor privind prevenirea riscurilor profesionale, precum şi privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, şi propune introducerea acestora în planul de protecţie şi prevenire;

10) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă şi poate propune măsuri de prevenire a acestora;

11) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, întocmind în acest sens rapoarte în scris;

12) examinează raportul scris, prezentat comitetului de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de protecţie şi prevenire ce urmează a fi realizat în anul următor.

Capitolul IV

DREPTURILE MEMBRILOR COMITETULUI

27. Membrii comitetului sînt în drept:

1) să aibă acces liber la toate locurile de muncă/posturile de lucru;

2) să solicite şi să primească de la angajator informaţii despre situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă;

3) să ia în dezbateri, în şedinţele comitetului, rapoartele angajatorului despre îndeplinirea obligaţiilor acestuia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

4) să facă propuneri la elaborarea planului de protecţie şi prevenire;

5) să solicite angajatorului sancţionarea disciplinară a lucrătorilor care încalcă dispoziţiile actelor legislative şi normative de securitate şi sănătate în muncă;

6) să propună stimularea lucrătorilor pentru participare în activităţi de securitate şi sănătate în muncă;

7) să sesizeze inspectoratul teritorial de muncă şi sindicatul respectiv despre încălcările actelor legislative şi normative de securitate şi sănătate în muncă, comise de către angajator sau de alte persoane cu funcţii de răspundere.

Capitolul V

OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI REFERITOARE LA COMITET

28. Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să-şi poată da avizul în cunoştinţă de cauză.

29. Angajatorul trebuie să prezinte comitetului, cel puţin o dată pe an, un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de protecţie şi prevenire ce urmează a fi realizate în anul următor.

30. Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de lucru, ale echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime.

31. Angajatorul trebuie să informeze comitetul cu privire la evaluarea riscurilor profesionale, măsurile de protecţie şi prevenire atît la nivel de unitate, cît şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru, de acordare a primului ajutor în caz de accidentare în muncă, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat.

32. Angajatorul comunică comitetului punctul său de vedere sau al serviciului intern de protecţie şi prevenire/serviciului extern de protecţie şi prevenire asupra plîngerilor lucrătorilor privind condiţiile de muncă.

33. În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului, acesta trebuie să motiveze decizia sa în faţa comitetului. Motivaţia va fi consemnată în procesul-verbal al întrunirii comitetului.