Acord din 12.06.2018 dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Canadei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
ACORD BILATERAL
A C O R D
dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Canadei
privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
Ottawa, 12 iunie 2018
(în vigoare 23.08.2019)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 261-268 art. 374 din 23.08.2019
* * *
Intrat în vigoare: 23.08.2019
Ordinul MAEIE nr.136-t-08 din 29.08.2019
Notă: Acordul ratificat prin Legea nr.99 din 26.07.2019
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA ŞI GUVERNUL CANADEI (denumite în continuare “Părţi”),
RECUNOSCÎND că promovarea şi protejarea investiţiilor ale investitorilor unei Părţi pe teritoriul celeilalte Părţi vor fi favorabile încurajării reciproce a afacerilor, dezvoltării cooperării economice dintre ele şi promovării dezvoltării durabile,
AU CONVENIT cele ce urmează:
Secţiunea A - Definiţii
ARTICOLUL 1
Definiţii
În scopul acestui Acord:
“Acord OMC” înseamnă Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.
“Acordul TRIPS” înseamnă Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ;
“autoritatea de concurenţă”:
- pentru Republica Moldova, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei sau un succesor ce va fi notificat printr-o notă diplomatică Canadei.
- pentru Canada, Comisarul de concurenţă sau succesorul ce va fi notificat prin o notă diplomatică Republicii Moldova.
“cetăţean” defineşte:
- pentru Republica Moldova, orice persoană care deţine cetăţenia Republicii Moldova; şi
- pentru Canada, persoana care este cetăţean sau rezident permanent al Canadei,
cu excepţia:
(a) Persoană fizică cu dublă cetăţenie moldovenească şi canadiană se va considera a fi exclusiv cetăţean al Părţii cetăţeniei sale dominante şi eficiente; şi
(b) persoană fizică care este cetăţean al unei Părţi şi rezident permanent al celeilalte Părţi se consideră a fi exclusiv persoana Părţii cu cetăţenie;
“Convenţia de la New York” înseamnă Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Recunoaşterea şi Executarea Sentinţelor Arbitrale Străine, încheiată la New York, la 10 iunie 1958;
“Convenţia ICSID” defineşte Convenţia pentru Reglementarea Diferendelor legate de Investiţii între State şi Cetăţenii altor State, semnată la Washington la 18 martie 1965;
“drepturi de proprietate intelectuală” înseamnă dreptul de autor şi drepturi conexe, drepturi la mărci comerciale, asupra indicaţiilor geografice, la denumiri de origine şi la specialităţi tradiţionale garantate, drepturi asupra desenelor şi modelelor industriale, drepturi la brevete de invenţie, drepturi asupra topografiilor circuitelor integrate, drepturi privind protecţia informaţiei confidenţiale, drepturi ale amelioratorilor soiurilor de plante.
“existent” desemnează existent la data intrării în vigoare a acestui Acord;
“guvern naţional” defineşte:
- pentru Republica Moldova, guvernul Republicii Moldova; şi
- pentru Canada, guvernul federal.
“guvern sub-naţional” defineşte pentru:
- Republica Moldova, autorităţile administraţiei publice locale care sunt constituite şi activează pe un anumit teritoriu (sat (comună); oraş (municipiu); raion; unităţi autonome cu statut juridic special);
- Canada, un guvern provincial, teritorial sau local.
“ICSID” defineşte Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Diferendelor legate de Investiţii creat prin Convenţia ICSID;
“informaţia confidenţială”defineşte informaţia confidenţială de afaceri sau informaţia care este privilegiată sau protejată împotriva divulgării în conformitate cu legislaţia unei Părţi;
“informaţie protejată în temeiul legislaţiei în domeniul concurenţei” înseamnă:
- pentru Republica Moldova, informaţia în temeiul cu prevederile art.15 al Legii cu privire la protecţia concurenţei nr.1103-XIV din 30.06.2000, sau o dispoziţie succesor;
- pentru Canada, informaţia în domeniul de aplicare al Secţiunii 29 din Legea concurenţei, R.S.C. 1985, c.34, sau o dispoziţie succesor;
“instituţie financiară” desemnează orice intermediar financiar sau altă întreprindere care este autorizată să activeze în afaceri şi este reglementată sau supravegheată ca o instituţie financiară în conformitate cu legislaţia Părţii pe teritoriul căreia este situată;
“întreprinderea” desemnează orice entitate constituită sau organizată în conformitate cu legislaţia în vigoare, indiferent dacă este cu scop profitabil sau nonprofitabil, proprietate privată sau de stat, inclusiv corporaţie, trust, parteneriat, drept de proprietate exclusivă, societate mixtă sau altă asociaţie şi sucursală a unei astfel de entităţi;
“investiţia” defineşte:
(a) o întreprindere;
(b) acţiuni, cote-părţi sau orice altă formă de participare într-o întreprindere;
(c) obligaţiuni, titluri de creanţă sau orice alt instrument de creanţă a unei întreprinderi;
(d) împrumut la o întreprindere;
(e) fără a aduce atingere alineatelor (c) şi (d) de mai sus, un împrumut sau o garanţie de credit emise de către o instituţie financiară este o investiţie doar în cazul în care împrumutul sau garanţia de credit este tratat drept capital de reglementare de către Partea pe al cărei teritoriu este situată instituţia financiară;
(f) partea în cadrul unei întreprindere, care oferă dreptul proprietarului de a repartiza în venitul sau profitul întreprinderii;
(g) partea în cadrul unei întreprindere, care oferă dreptul proprietarului de a repartiza în activele întreprinderii cu privire la dizolvare;
(h) dobânda care reiese din angajamentul de capital sau alte resurse de pe teritoriul unei Părţi a activităţii economice în acel teritoriu, cum ar fi:
(i) un contract care implică prezenţa oricărei proprietăţi al investitorului de pe teritoriul Părţii, inclusiv un contract de construcţii sau la cheie, sau o concesiune, sau
(ii) un contract în cazul în care remunerarea depinde în mod substanţial de producere, veniturile sau profiturile unei întreprinderi;
(i) drepturi de proprietate intelectuală; şi
(j) orice altă proprietate asupra bunurilor corporale sau necorporale, mobile sau imobile, şi drepturi conexe de proprietate obţinute în vederea sau utilizate în scopul unui profit economic sau alt scop de afaceri;
însă “investiţia” nu înseamnă:
(k) creanţe monetare care apar exclusiv din:
(i) un contract comercial de vânzare a unui bun sau serviciu de către un cetăţean sau o întreprindere de pe teritoriul unei Părţi unei întreprinderi de pe teritoriul celeilalte Părţi, sau
(ii) extinderea de credit cu privire la o tranzacţie comercială, cum ar fi finanţarea comerţului; sau
(l) orice altă creanţă monetară, ce nu implică tipuri de interese prevăzute în alineatele de la (a) către (j);
“investiţia investitorului unei Părţi” defineşte o investiţie deţinută sau controlată direct sau indirect,de către un investitor al Părţii respective;
“investitor al unei Părţi” defineşte o Parte, sau un cetăţean sau o întreprinderea unei Părţi, care doreşte să investească, investeşte sau a investit;
“investiţia acoperită” defineşte, cu privire la o Parte, investiţia pe teritoriul acesteia al investitorului celeilalte Părţi existentă la data intrării în vigoare a acestui Acord, precum şi investiţia realizată sau obţinută corespunzător;
“măsură” include o lege, regulament, procedură, cerinţă sau practică;
“Partea în diferend” desemnează fie Partea reclamată fie investitorul care a înaintat o plîngere în conformitate cu Secţiunea C;
“Partea reclamantă” defineşte Partea împotriva căreia a fost înaintată solicitarea conform Secţiunii C;
“persoană” defineşte o persoană fizică sau o întreprindere;
“Regulament de arbitraj UNCITRAL” înseamnă Reguli de procedură arbitrală ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional, în forma lor cea mai recentă.
“serviciu financiar” defineşte un serviciu de natură financiară, inclusiv asigurarea, şi un serviciu suplimentar sau auxiliar unui serviciu de natură financiară;
“teritoriu” înseamnă:
(a) teritoriul terestru, apele interioare şi marea teritorială, inclusiv spaţiul aerian de deasupra acestor zone, a Părţii;
(b) zona economică exclusivă a Părţii, stabilită de către legislaţia naţională a acesteia, în conformitate cu Partea V din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie1982 (UNCLOS); şi
(c) platoul continental al Părţii, stabilită de către legislaţia naţională a acesteia, în conformitate cu Partea VI din UNCLOS;
“Tribunal” înseamnă un tribunal de arbitraj înfiinţat în temeiul Articolului 23 (Depunerea unei Cereri de arbitraj) sau Articolul 27 (Consolidarea) al prezentului Acord.
Secţiunea B - Angajamente Independente
ARTICOLUL 2
Scopul
1. Prezentul Acord se aplică măsurilor adoptate şi menţinute de către o Parte cu privire la:
(a) un investitor al celeilalte Părţi; şi
(b) o investiţie acoperită.
2. Obligaţiile din Secţiunea  se aplică persoanei a unei Părţi atunci când aceasta îşi exercită funcţia de autoritate de reglementare, administrativă sau de altă autoritate guvernamentală delegată de către acea Parte.
ARTICOLUL 3
Promovarea investiţiilor
Fiecare Parte va încuraja crearea condiţiilor favorabile pentru investiţii pe teritoriul său de către investitorii celeilalte Părţi şi va permite aceste investiţii în conformitate cu prezentul Acord.
ARTICOLUL 4
Tratament Naţional
1. Fiecare Parte va acorda investitorului celeilalte Părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii asemănătoare, propriilor investitori cu privire la înfiinţarea, achiziţionarea, extinderea, managementul, conducerea, exploatarea şi vânzarea sau orice altă înstrăinare a investiţiilor pe teritoriul său.
2. Fiecare Parte va acorda investiţiilor acoperite un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii asemănătoare, investiţiilor propriilor investitori cu privire la înfiinţarea, achiziţionarea, extinderea, managementul, conducerea, exploatarea şi vânzarea sau orice altă înstrăinare a investiţiilor pe teritoriul său.
3. Tratamentul acordat de către o Parte în conformitate cu alineatele1 şi 2 defineşte, în ceea ce priveşte un guvern sub-naţional, tratamentul acordat, în situaţii asemănătoare, de către acest guvern sub-naţional investitorilor şi investiţiilor investitorilor al Părţii din care acesta este parte.
ARTICOLUL 5
Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate
1. Fiecare Parte va acorda unui investitor al celeilalte Părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii asemănătoare, investitorilor unei Părţi terţe cu privire la înfiinţarea, achiziţionarea, extinderea, managementul, conducerea, exploatarea şi vânzarea sau orice altă înstrăinare a investiţiilor pe teritoriul său.
2. Fiecare Parte va acorda investiţiilor acoperite un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii asemănătoare, investiţiilor investitorilor unei Părţi terţe cu privire la înfiinţarea, achiziţionarea, extinderea, managementul, conducerea, exploatarea şi vânzarea sau orice altă înstrăinare a investiţiilor pe teritoriul său.
3. Pentru o mai mare siguranţă, tratamentul acordat de către o Parte în conformitate cu alineatele 1 şi 2 defineşte, în ceea ce priveşte un guvern sub-naţional, tratamentul acordat, în situaţii asemănătoare, de către acest guvern sub-naţional pentru investitori şi pentru investiţiile investitorilor unei Părţi terţe.
ARTICOLUL 6
Standardul Minim al Tratamentului
1. Fiecare Parte va acorda investiţiilor acoperite un tratament, în conformitate cu Dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al străinilor, inclusiv un tratament corect şi echitabil şi protecţie şi securitate deplină.
2. Noţiunile “tratament just şi echitabil” şi “protecţie şi securitate deplină” în alineatul 1 nu necesită un tratament suplimentar celui sau dincolo de acela care este cerut de dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al străinilor.
3. O încălcare a unei alte prevederi a acestui Acord sau a unui Acord internaţional separat nu stabileşte faptul că a existat o încălcare a acestui Articol.
ARTICOLUL 7
Despăgubirea pentru pierderi
Fără a aduce atingere Articolului 16 alineatul (5) litera (b) (Rezerve şi excepţii), fiecare Parte va acorda unui investitor al celeilalte Părţi şi unei investiţii acoperite, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte măsurile pe care le adoptă sau menţine privind despăgubirea pentru pierderile suportate de către investiţii pe teritoriul acesteia, ca urmare a conflictelor armate,tulburări civile sau a unei calamităţi naturale.
ARTICOLUL 8
Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului
1. O Parte nu poate impune ca o întreprindere a Părţii respective care este o investiţie acoperită, să numească într-o funcţie înaltă de conducere o persoană de orice naţionalitate.
2. O Parte poate pretinde ca o majoritate a Consiliului de Directori sau al Comitetului acestuia, din cadrul unei întreprinderi al Părţii respective care este o investiţie acoperită, să fie de o anumită naţionalitate sau rezident pe teritoriul Părţii,cu condiţia ca această cerinţă să nu împiedice în mod substanţial capacitatea investitorului de a exercita controlul asupra investiţiei sale.
3. Sub rezerva legislaţiei interne cu privire la intrarea străinilor, fiecare Parte va permite intrarea temporară a cetăţenilor, angajaţi de către un investitor al celeilalte Părţi,care doresc să presteze servicii de conducere sau executive, sau servicii care necesită cunoştinţe de specialitate, investiţiei al acestui investitor pe teritoriul Părţii.
ARTICOLUL 9
Cerinţe de performanţă
1. O Parte nu poate impune sau implementa următoarele cerinţe, sau aplica un angajament sau sarcină, cu privire la înfiinţarea, achiziţionarea, extinderea, managementul, administrarea sau exploatarea unei investiţii a unei Părţi sau a unei Părţi terţe de pe teritoriu acestuia:
(a) de a exporta un anumit nivel sau procent de bun sau serviciu;
(b) de a realiza un anumit nivel sau procentaj de produs intern;
(c) de a achiziţiona, utiliza sau acorda preferinţă unui bun produs sau serviciu asigurate pe teritoriul acestuia, sau de a achiziţiona un bun sau serviciu de la o persoană de pe teritoriul acestuia;
(d) de a raporta volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor sau la suma încasărilor valutare asociate cu acea investiţie;
(e) de a limita vânzările unui bun sau serviciu pe teritoriul său produse de către investiţii sau oferite prin referirea acestor vânzări la volumul sau valoarea exporturilor sale sau câştigurile de schimb valutar;
(f) de a transfera tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe brevetate către o persoană de pe teritoriul său; sau
(g) de a furniza exclusiv de pe teritoriul Părţii un bun produs de investiţii sau un serviciu oferit unei pieţe regionale specifice sau pe piaţa mondială.
2. O măsură care necesită ca investiţia să utilizeze o tehnologie care corespunde normelor de siguranţă şi sănătate şi în mediul înconjurător nu este în contradicţie cu alineatul 1 litera (f).
3. O Parte nu poate condiţiona primirea sau primirea continuă a unui avantaj, cu privire la o investiţie pe teritoriul său a unui investitor al unei Părţi sau unei Părţi terţe, privind respectarea următoarelor cerinţe:
(a) de a realiza un anumit nivel sau procent de bun sau serviciu;
(b) de a achiziţiona, utiliza sau acorda preferinţă unui bun produs pe teritoriul acestuia, sau de a achiziţiona un bun de la o persoană de pe teritoriul acestuia;
(c) de a raporta volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea fluxurilor de valută asociate cu acea investiţie;
(d) de a limita vânzările de un bun sau serviciu pe teritoriul său produse de către investiţii sau oferite prin referirea acestor vânzări la volumul sau valoarea exporturilor sale sau câştigurile de schimb valutar.
4. (a) Alineatul 3 nu împiedică o Parte de la condiţionarea primirii sau primirii continue a unui avantaj, cu privire la o investiţie pe teritoriul său a investitorului unei Părţi sau a unei Părţi terţe, privind respectarea cerinţei de a localiza producţia, de a oferi serviciu, de a instrui sau angaja lucrători, de a construi sau extinde anumite facilităţi, sau desfăşura activităţi de cercetare şi dezvoltare, pe teritoriul său.
(b) Alineatul 1 litera (f) nu se aplică în cazul în care cerinţa este impusă sau angajamentul sau acţiunea este aplicată de către o instanţă, un tribunal administrativ sau autoritate concurentă pentru a remedia o presupusă încălcare a Legii naţionale a competitivităţii.
5. Alineatele 1 şi 3 nu se aplică altor cerinţe decît celor stabilite în alineatele respective.
6. Dispoziţiile din:
(a) alineatele 1 literele (a), (b) şi (c), şi 3 literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţei de calificare pentru un bun sau serviciu cu privire la promovarea exportului şi programelor de asistenţă externă;
(b) alineatele1 literele (b), (c), (f) şi (g), şi 3 literele (a) şi (b) nu se aplică achiziţiilor de către o Parte sau de către o întreprindere de stat, şi
(c) alineatul 3 literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţei impuse de către o Parte importatoare cu privire la conţinutul unui bun necesar de a fi calificat pentru a beneficia de un tarif preferenţial sau cotă preferenţială.
ARTICOLUL 10
Exproprierea
1. O Parte nu poate naţionaliza sau expropria o investiţie acoperită fie direct sau indirect, prin intermediul unor măsuri avînd un efect echivalent naţionalizării sau exproprierii (“expropriere”), decît dacă măsurile sunt luate în interes public, în conformitate cu procedura legală, într-o manieră nediscriminatorie şi plata despăgubirii în conformitate cu alineatele 2 şi 3. Pentru o mai mare siguranţă, prezentul alineat se va interpreta în conformitate cu Anexa B.10.
2. Despăgubirea menţionată în alineatul 1 trebuie să fie echivalentă cu valoarea justă de piaţă a investiţiei expropriate imediat înaintea exproprierii ce a avut loc (“data de expropriere”), şi nu trebuie să reflecte o schimbare în valoarea apărută deoarece exproprierea propusă devenise cunoscută mai devreme. Criteriile de evaluare trebuie să includă valoarea continuităţii activităţii, valoarea activului inclusiv valoarea fiscală declarată a proprietăţii tangibile, şi alte criterii, după caz, pentru a determina valoarea justă de piaţă.
3. Despăgubirea se va plăti fără întârziere şi va fi pe deplin realizabilă şi liber transferabilă. Despăgubirea se va plăti într-o monedă liber convertibilă şi va include dobânda la o rată comercial rezonabilă pentru moneda acumulată de la data exproprierii până la data plăţii.
4. Investitorul afectat va avea dreptul, în conformitate cu legislaţia Părţii care efectuează exproprierea, de a solicita revizuirea cazului său şi evaluarea investiţiei sale de către un organ judecătoresc sau altă autoritate independentă al Părţii respective, în conformitate cu principiile stipulate în prezentul Articol.
5. Prezentul Articol nu se aplică situaţiei de eliberare a unei licenţe obligatorii acordate privind drepturile de proprietate intelectuală, sau de revocare, limitare sau obţinere a unui drept de proprietate intelectuală, în măsura în care această eliberare a licenţei obligatorii, revocare, limitare sau creare a dreptului de proprietate intelectuală este în concordanţă cu Acordul OMC.
ARTICOLUL 11
Transferurile
1. Fiecare Parte va permite ca toate transferurile legate de o investiţie să se realizeze în mod liber şi fără întârzieri, la intrarea şi ieşirea de pe teritoriul său. Aceste transferuri includ:
(a) Aporturile de capital;
(b) profituri, dividende, dobânzi, câştiguri de capital, plăţile drepturilor de autor, taxe de management, asistenţă tehnică şi alte taxe, plata bazată pe acţiuni, şi alte sume provenite din investiţiile acoperite;
(c) încasări din vânzarea tuturor sau al unei părţi a investiţiei acoperite sau din lichidarea parţială sau totală a investiţiei acoperite;
(d) plăţi efectuate în temeiul unui contract încheiat de către un investitor sau investiţie acoperită, inclusiv plăţi efectuate în temeiul unui acord de împrumut.
(e) plăţi efectuate în temeiul Articolului 7 (Despăgubirea pentru pierderi) şi Articolului 10 (Expropriere); şi
(f) plăţi apărute în conformitate cu Secţiunea C.
2. Fiecare Parte va permite transferuri cu privire la o investiţie acoperită realizate în valută convertibilă în care a fost investit capitalul iniţial, sau în orice altă valută convertibilă convenită de către investitor şi Partea implicată. Dacă nu s-a stabilit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua la cursul de schimb a pieţei, în vigoare la data transferului.
3. Fără a încălca prevederile alineatelor 1 şi 2, o Parte poate preveni un transfer prin aplicarea echitabilă, nediscriminatorie şi de bună-credinţă a legilor sale privind:
(a) falimentul, insolvabilitatea sau protejarea drepturilor creditorilor;
(b) emisiunea, comercializarea sau tranzacţionarea valorilor mobiliare;
(c) infracţiuni criminale şi penale;
(d) raportări financiare sau evidenţa transferurilor necesare asistării aplicării legii sau autorităţilor de reglementare financiară; sau
(e) asigurare conformităţii cu un ordin sau o hotărîre în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative.
4. O Parte nu poate solicita unuia dintre investitorii săi să transfere sau să penalizeze unul dintre investitorii săi pentru incapacitatea de a transfera veniturile, cîştigurile, profiturile sau alte sume derivate din, sau atribuite, unei investiţii pe teritoriul celeilalte Părţi.
5. Alineatul 4 nu împiedică o Parte să impună o măsură prin aplicarea echitabilă, nediscriminatorie şi de bună credinţă a legilor sale interne cu privire la problemele expuse în alineatele 3 de la litera (a) pînă la litera (e).
6. Fără a încălca dispoziţiile din alineatele1, 2 şi 4 şi fără a limita aplicabilitatea alineatului 5, o Parte poate preveni sau limita transferurile de către o instituţie financiară, sau în beneficiul, unui afiliat sau a persoanei din acea instituţie, prin intermediul aplicării echitabile, nediscriminatorie şi de bună credinţă a unei măsuri privind menţinerea siguranţei, solidităţii, integrităţii sau responsabilităţii financiare a instituţiilor financiare.
7. Fără a aduce atingere alineatului 1, o Parte poate restricţiona transferurile de plată bazată pe acţiuni în circumstanţele în care aceasta ar putea restricţiona în alt mod astfel de transferuri conform Acordului OMC şi aşa cum este prevăzut în alineatul 3.
ARTICOLUL 12
Transparenţa
1. Fiecare Parte va asigura ca legislaţia, reglementările, procedurile, precum şi hotărârile administrative de aplicabilitate generală, referitoare la aspectul cuprins în prezentul Acord, să fie publicate prompt sau să fie făcute accesibile astfel încât să permită cunoaşterea lor de către persoanele interesate şi de cealaltă Parte.
2. În măsura în care este posibil, fiecare Parte:
(a) va publica în prealabil,orice măsură prevăzută la alineatul1 care este propusă spre adoptare; şi
(b) va acorda persoanelor interesate şi celeilalte Părţi o posibilitate rezonabilă de a comenta asupra măsurii propuse.
3. La cererea unei Părţi, cealaltă Parte va oferi informaţii cu privire la măsură care ar putea avea un impact asupra unei investiţii acoperite.
ARTICOLUL 13
Subrogarea
1. Dacă o Parte sau o agenţie a acesteia face o plată către oricare dintre investitorii săi în baza unei garanţii sau a unui contract de asigurare pe care l-a încheiat în legătură cu o investiţie, cealaltă Parte va recunoaşte valabilitatea subrogării în favoarea primei Părţi menţionate sau a agenţiei pentru orice drept ori titlu deţinut de către investitor.
2. O Parte sau o agenţie a acesteia, care este subrogată în drepturile unui investitor în conformitate cu alineatul 1, va avea aceleaşi drepturi ca şi investitorul cu privire la investiţie. Aceste drepturi pot fi exercitate de către Partea sau o agenţie a acesteia sau de către investitor dacă Partea sau agenţia acesteia îl autorizează în acest sens.
ARTICOLUL 14
Măsuri fiscale
1. Cu excepţia celor prezentate în acest Articol, Acordul respectiv nu se va aplica măsurilor fiscale.
2. Prezentul Acord nu va afecta drepturile şi obligaţiile unei Părţi în baza unei convenţii fiscale. În eventualitatea în care există o neconcordanţă între prezentul Acord şi o convenţie fiscală, convenţia respectivă va prevala.
3. Prezentul Acord nu impune o Parte să furnizeze sau să permită accesul la informaţii, care în caz de divulgare, ar fi contrară legii Părţii privind protejarea informaţiei cu privire la măsurile fiscale a unui contribuabil.
4. Sub rezerva Alineatului 2, dispoziţiile Articolelor 4 (Tratamentul naţional) şi 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate) se aplică tuturor măsurilor fiscale, altele decât cele pe venit, câştigurile de capital, sau capitalului impozabil al societăţilor, cu excepţia faptului că nimic din aceste articole se va aplica:
(a) unei dispoziţii neconforme unei măsuri fiscale în vigoare;
(b) continuării sau reînnoirii prompte a unei dispoziţii neconforme unei măsuri fiscale în vigoare;
(c) unui amendament la o dispoziţie neconformă unei măsuri fiscale în vigoare în măsura în care modificarea nu diminuează conformitatea acestuia, la momentul modificării, cu articolele respective; sau
(d) măsurii noi de impozitare care are ca scop asigurarea instituirii echitabile şi eficiente sau de percepere a impozitelor (inclusiv, pentru o mai mare siguranţă, măsura care este luată de către o Parte pentru a asigura conformitatea cu sistemul de impozitare a Părţii sau pentru a preveni evitarea sau eschivarea de la impozite) şi care nu face discriminări arbitrare între persoane, bunuri sau servicii ale Părţilor.
5. În cazul în care condiţiile din alineatul 6 sunt realizate:
(a) o plîngere de către un investitor cu privire la faptul că o măsura fiscală a unei Părţi reprezintă o încălcare a unei înţelegeri încheiate între o autoritate guvernamentală naţională a acestei Părţi şi investitorul cu privire la o investiţie, va fi considerată ca o plîngere pentru încălcarea acestui Acord; şi
(b) dispoziţiile Articolului 10 (Expropriere) se aplică măsurilor de impozitare.
6. Un investitor nu poate înainta o plîngere în conformitate cu alineatul 5, cu excepţia cazului în care:
(a) investitorul oferă o copie a notificării plîngerii la autorităţile fiscale ale Părţilor; şi
(b) şase luni după recepţionarea notificării privind plîngerea investitorului, autorităţile fiscale ale Părţilor nu reuşesc să ajungă la un acord comun, în cazul Alineatului 5 (a) măsura nu contravine unei astfel de înţelegeri, sau în cazul Alineatului 5 (b) măsura în cauză nu reprezintă o expropriere.
7. Dacă, cu privire la plîngerea investitorului a unei Părţi sau diferendului dintre Părţi, o problemă apare referitor la o măsură ca o măsură fiscală, o Parte poate sesiza problema autorităţilor fiscale ale Părţilor. O decizie a autorităţilor fiscale va fi obligată Tribunalului constituit în conformitate cu Secţiunea С (Soluţionarea diferendelor dintre un investitor şi ţara gazdă) sau comitet de arbitraj constituit în conformitate cu Secţiunea D (Proceduri de soluţionare a diferendelor dintre stat-stat). Tribunalul sau Comitetul de arbitraj constituit pentru soluţionarea unei plîngeri sau diferendul în care problema apărută nu poate continua până când se va obţine decizia autorităţilor fiscale. În cazul în care autorităţile fiscale nu s-au decis asupra problemei timp de şase luni de la sesizare, Tribunalul sau Comitetul de arbitraj va decide problema.
8. Fiecare Parte notifică cealaltă Parte prin note diplomatice cu privire la autorităţile fiscale menţionate în prezentul Articol.
ARTICOLUL 15
Măsuri de sănătate, securitate şi de protecţie a mediului
Părţile recunosc faptul că este neadecvat încurajarea investiţiilor prin relaxarea măsurilor interne privind sănătatea, securitatea sau protecţia mediului. În consecinţă, o Parte nu va renunţa sau deroga în alt mod, sau nu se va oferi să renunţe sau deroge la/de la astfel de măsuri ca o încurajare pentru înfiinţarea, dobîndirea, extinderea sau reţinerea pe teritoriul său a unei investiţii a unui investitor. Dacă o Parte consideră că cealaltă Parte a oferit o astfel de încurajare, aceasta poate solicita consultări cu cealaltă Parte şi cele două Părţi se vor consulta în vederea evitării încurajării.
ARTICOLUL 16
Rezerve şi excepţii
1. Articolele 4 (Tratamentul naţional), 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate), 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) şi 9 (Cerinţele de Performanţă) nu se aplică:
(a) oricărei măsuri:
(i) existente şi neconforme, menţinute pe teritoriul unei Părţi; şi
(ii) menţinute sau adoptate după data intrării în vigoare a prezentului Acord care, la momentul vânzării sau unei altei acţiuni a dobînzii de capital guvernamental în, sau activele a, unei întreprinderi de stat existente sau unei entităţi guvernamentale existente,
- interzice sau impune limitări privind proprietatea sau controlul asupra dobînzilor de capital propriu sau de active sau
- impunerea cerinţelor de naţionalitate referitoare la conducere sau membrii consiliului de Directori;
(b) continuarea sau reluarea promptă a unei măsuri neconforme la care se face referinţă în alineatul (a);
(c) unui amendament la o măsură non-conformă la care se face referinţă în alineatul (a) în măsura în care amendamentul nu diminuează conformitatea măsurii, în forma în care există imediat înainte de amendament, cu articolele 4 (Tratament Naţional), 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate), 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) şi 9 (Cerinţele de performanţă).
2. Articolele 4 (Tratamentul naţional), 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate), 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) şi 9 (Cerinţele de Performanţă) nu se aplică la o măsură adoptată sau menţinută de către o Parte în ceea ce priveşte sectoarele, sub sectoarele sau activităţile, cum este prevăzut în lista din Anexa I.
3. Articolul 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate) nu se aplică tratamentului acordat de către o Parte în temeiul unei înţelegeri astfel cum este prevăzut în Anexa II.
4. În ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală, o Parte poate deroga de la Articolul 4 (Naţional de Tratament), 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate) şi Articolul 9 alineatul (1) litera (f) (Cerinţele de performanţă), într-un mod care să fie în conformitate cu:
(a) Acordul TRIPS;
(b) amendamentul din Acordul TRIPS în vigoare pentru ambele Părţi; şi
(c) renunţarea la Acordul TRIPS acordat în temeiul Articolului IX din Acordul OMC.
5. Articolele 4 (Tratamentul naţional), 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate), 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) nu se aplică:
(a) achiziţiilor de către o Parte sau o întreprindere de stat; sau
(b) subvenţiilor sau alocaţiilor asigurate de o Parte sau o întreprindere de stat, inclusiv un împrumut garantat de către stat, garanţie şi asigurare.
6. Articolul 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate) a acestui Acord nu se aplică serviciilor financiare.
ARTICOLUL 17
Excepţii generale
1. În sensul prezentului Acord:
(a) o Parte poate adopta sau aplica o măsură necesară:
(i) pentru a proteja viaţa şi sănătatea umană, animală sau vegetală;
(ii) pentru a asigura conformitatea cu legislaţia naţională, care nu este în contradicţie cu prezentul Acord,
(iii) pentru conservarea resurselor naturale epuizabile vii sau abiotice;
(b) cu condiţia că măsura menţionată la alineatul (a) nu este:
(i) aplicată într-un mod care constituie o discriminare arbitrară sau nejustificată între investiţii sau între investitori, sau
(ii) o restricţie mascată privind comerţul sau de investiţiile internaţionale.
2. Prezentul Acord nu împiedică o Parte de la adoptarea sau menţinerea măsurilor rezonabile din motive prudenţiale, cum ar fi:
(a) protejarea investitorilor, deponenţilor, participanţilor pe piaţa financiară, deţinătorilor de poliţe de asigurare, solicitanţilor în baza unei poliţe sau a persoanelor cărora le este datorată o obligaţie fiduciară de către o instituţie financiară;
(b) menţinerea siguranţei, solidităţii, integrităţii sau responsabilităţii financiare a instituţiilor financiare; şi
(c) asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului financiar al unei Părţi.
3. Prezentul Acord nu se aplică măsurilor nediscriminatorii de aplicabilitate generală adoptate de către o entitate publică,în vederea realizării politicilor monetare şi a altor politici de credit conexe sau a politicilor valutare. Acest alineat nu va afecta obligaţiile unei Părţi în temeiul Articolului 9 (Cerinţele de performanţă) sau Articolul 11 (Transferuri).
4. Acest Acord nu:
(a) impune o Parte să furnizeze sau să permită accesul la informaţii, în cazul în care Partea respectivă stabileşte că divulgarea acestor informaţi iar fi contrară intereselor sale esenţiale de securitate;
(b) împiedică o Parte să întreprindă o acţiune pe care o consideră necesară pentru a proteja interesele sale esenţiale de securitate:
(i) în legătură cu traficul de arme, muniţii şi echipamente de război şi cu traficul şi tranzacţii similare cu alte bunuri, materiale, servicii şi tehnologii derulate în mod direct sau indirect,în scopul aprovizionării unei baze militare sau a altui aşezământ de securitate,
(ii) luate pe timp de război sau în alte situaţii de urgenţă în relaţiile internaţionale, sau
(iii) în legătură cu implementarea politicilor naţionale sau acordurilor internaţionale cu privire la neproliferarea armelor nucleare sau a altor dispozitive cu explozibili nucleari; sau
(c) împiedică o Parte de la îndeplinirea obligaţiilor sale în temeiul Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
5. Prezentul Acord nu impune o Parte să furnizeze sau să permită accesul la informaţii a căror divulgare ar obstrucţiona aplicarea legii sau ar fi contrară legislaţiei Părţii privind protejarea proceselor deliberative şi proceselor de elaborare a politicilor a ramurii executive a Guvernului la nivel de cabinet, secretului personal sau confidenţialităţii tranzacţiilor financiare şi a conturilor clienţilor individuali ai instituţiilor financiare.
6. În cazul unei proceduri de soluţionarea disputelor în temeiul prezentului Acord:
(a) o Parte nu este obligată să furnizeze sau să permită accesul la informaţii protejate în temeiul legii sale privind concurenţa;
(b) o autoritate de concurenţă a unei Părţi nu este obligată să furnizeze sau să permită accesul la informaţii care sunt privilegiate sau altfel protejate împotriva divulgării.
7. Prezentul Acord nu se aplică măsurii adoptate sau menţinute de o Parte, cu privire la o persoană angajată într-o industrie culturală. “Persoana angajată într-o industrie culturală” înseamnă o persoană angajată în următoarele activităţi:
(a) publicarea, distribuirea sau vînzarea de cărţi, reviste, periodice sau ziare tipărite sau scrise la maşină în formă lizibilă, cu excepţia cazului cînd tipărirea sau una din setările de mai sus este singura activitate;
(b) producerea, distribuirea, vînzarea sau prezentarea filmelor sau a înregistrărilor video;
(c) producerea, distribuirea, vînzarea sau prezentarea de înregistrări muzicale audio sau video;
(d) publicarea, distribuirea, vînzarea sau prezentarea de muzică tipărită sau scrisă la maşină în formă lizibilă; sau
(e) radiocomunicaţii în care transmisiunile sunt destinate recepţionării directe de către publicul larg şi toate activităţile de transmisie prin radio, televiziune sau cablu, precum şi toate serviciile de programe prin satelit şi reţele de transmisiuni.
8. Dacă un drept sau o obligaţie din acest Acord dublează unu în temeiul Acordului OMC, Părţile vor fi de acord ca o măsură adoptată de o Parte, în conformitate cu o decizie de renunţare acordată de OMC în temeiul Articolului IX din Acordul OMC, este considerată a fi, de asemenea, în conformitate cu prezentul Acord. O astfel de măsură a uneia dintre Părţi nu poate duce la plîngerea de către un investitor al uneia dintre Părţi împotriva celeilalte în temeiul Secţiunii C din prezentul Acord.
ARTICOLUL 18
Negarea avantajelor
1. O Parte poate nega avantajele Articolului către un investitor al celeilalte Părţi care este o întreprindere a acelei Părţi, precum şi pentru investiţiile acestuia dacă investitorii unei Părţi terţe deţin sau controlează întreprinderea şi:
(a) Partea care neagă adoptă sau menţine în legătură cu Partea terţă, măsuri care interzic tranzacţiile cu respectiva întreprindere sau care ar fi încălcate sau eludate în cazul în care întreprinderii sau investiţiilor sale li s-ar fi acordat beneficiile Articolului respectiv; sau
(b) întreprinderea nu desfăşoară activităţi economice substanţiale pe teritoriul Părţii sub a cărei legislaţie a fost constituită.
Secţiunea C - Soluţionarea diferendelor între un investitor şi Partea gazdă
ARTICOLUL 19
Scopul
Fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor Părţilor în conformitate cu Secţiunea D, această Secţiune stabileşte un mecanism de soluţionare a diferendelor de investiţii.
ARTICOLUL 20
Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu
sau în numele unei întreprinderi
1. Un investitor al unei Părţi poate supune arbitrajului în temeiul prezentei Secţiuni, o plîngere în care:
(a) Partea reclamantă a încălcat o obligaţie în conformitate cu Secţiunea B, alta decât cea în temeiul Articolelor 8 alineatul (3) (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului), 12 (Transparenţă) sau15 (Măsuri de sănătate, securitate şi de protecţie a mediului); şi
(b) investitorul a suferit pierderi sau pagube datorate sau care decurg din această încălcare.
2. Un investitor a unei Părţi, în numele unei întreprinderi a Părţii reclamante,care este o persoană juridică, pe care investitorul o deţine sau controlează direct sau indirect, poate prezenta arbitrajului în temeiul prezentei Secţiuni o plîngere în care:
(a) Partea reclamantă a încălcat o obligaţie în conformitate cu Secţiunea B, alta decât cea în temeiul Articolelor 8 alineatul (3) (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului), 12 (Transparenţă) sau15 (Măsuri de sănătate, securitate şi de mediu); şi
(b) întreprinderea a suferit pierderi sau pagube datorate sau care decurg din această încălcare.
ARTICOLUL 21
Condiţiile anterior depunerii unei plîngeri către arbitraj
1. Părţile aflate în diferend se vor consulta şi vor încerca să soluţioneze plîngerea pe cale amiabilă înainte ca un investitor să formuleze o cerere de arbitraj. Cu excepţia cazului în care Părţile aflate în diferend acceptă o perioadă mai îndelungată, astfel consultările vor avea loc în termen de 60 de zile de la notificarea intenţiei de a depune o cerere de arbitraj în conformitate cu alineatul 2 litera (c). Consultarea va avea loc în capitala Părţii reclamante, dacă Părţile nu au convenit altfel.
2. Un investitor poate depune o plîngere la arbitraj în temeiul Articolului 20 (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi) numai în cazul în care:
(a) investitorul şi, în cazul în care plîngerea este realizată în conformitate cu Articolul 20 alineatul (2) (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi), întreprinderea sunt de acord cu arbitrajul în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul Acord;
(b) cel puţin şase luni au trecut de la evenimentele care au dus la apariţia plîngerii;
(c) investitorul a remis Părţii reclamante o notificare scrisă cu privire la intenţia sa de a prezenta o cerere de arbitraj cu cel puţin 90 de zile anterior depunerii cererii de despăgubire,notificarea căreia va include:
(i) numele şi adresa investitorului şi, în cazul în care plîngerea este realizată în conformitate cu Articolul20 alineatul (2) (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi) numele şi adresa întreprinderii;
(ii) prevederile prezentului Acord presupuse a fi încălcate, precum şi orice alte prevederi relevante;
(iii) baze juridice şi practice privind plîngerea, inclusiv măsurile în cauză, şi
(iv) scutirea solicitată şi valoarea aproximativă a daunelor reclamate.
(d) investitorul a remis dovezi ce determină că acesta este un investitor al celeilalte Părţi cu notificarea sa privind intenţia de a depune o cerere de arbitraj în temeiul alineatului 2 (c);
(e) în cazul unei plîngeri depuse în temeiul Articolului 20 alineatul(1) (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi):
(i) nu au trecut mai mult de trei ani din data în care investitorul primul a obţinut sau ar fi trebuit să obţină pentru prima dată informaţia privind pretinsa încălcare şi informaţii că investitorul prin urmare a suportat pierderi sau pagube,
(ii) investitorul renunţă la dreptul său de a iniţia sau continua alte proceduri de soluţionare a diferendelor, înaintea unui tribunal administrativ sau a instanţei judecătoreşti în temeiul legislaţiei naţionale a unei Părţi, în contextul măsurii Părţii reclamante care se presupune a fi o încălcare menţionată în Articolul 20 (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi), şi
(iii) în cazul în care plîngerea se referă la pierderea sau deteriorarea unui interes într-o întreprindere a celeilalte Părţi, care este o persoană juridică pe care investitorul o deţine sau o controlează direct sau indirect, întreprinderea renunţă la dreptul menţionat în temeiul literei (ii);
(f) în cazul unei plîngeri prezentate în temeiul Articolului 20 alineatul (2) (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi):
(i) nu au trecut mai mult de trei ani din data în care întreprinderea prima a obţinut sau ar fi trebuit să obţină pentru prima dată informaţii privind pretinsa încălcare şi informaţii că întreprinderea prin urmare a suportat pierderi sau pagube, şi
(ii) atât investitorul cît şi întreprinderea renunţă la dreptul lor de a iniţia sau continua alte proceduri de soluţionare a diferendelor, înaintea unui tribunal administrativ sau a instanţei judecătoreşti în temeiul legislaţiei naţionale a unei Părţi, în contextul măsurii Părţii reclamante care se presupune a fi o încălcare menţionată în Articolul 20 (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi).
3. Alineatele 2 literele (e) (ii), (iii) şi 2 (f) (ii) nu se aplică procedurilor, înaintea instanţei judiciare sau administrative în temeiul legislaţiei naţionale al Părţii reclamante, pentru măsuri executorii, declarative sau alte măsuri extraordinare, care nu implică plata pentru daune.
4. Investitorul aflat în diferend sau întreprinderea va da acordul şi renunţarea necesară conform alineatului 2 Părţii reclamante şi investitorul va include acestea în cererea de arbitraj. O renunţare din partea întreprinderii în conformitate cu alineatele 2 (e) (iii) sau 2 (f) (ii) nu este necesară în cazul în care Partea reclamantă privează investitorul de controlul unei întreprinderi.
ARTICOLUL 22
Reguli speciale privind serviciile financiare
1. Cu privire la:
(a) instituţiile financiare a unei Părţi; şi
(b) investitorii unei Părţi şi investiţiile investitorilor respectivi în instituţiile financiare de pe teritoriul Părţii reclamante,
Această Secţiune se aplică numai în cazul plîngerilor unde Partea reclamantă a încălcat o obligaţie în temeiul Articolelor 10 (Expropriere), 11 (Transferuri) sau 18 (Negarea avantajelor).
2. În cazul în care un investitor sau o Parte susţine că un diferend implică măsuri adoptate sau menţinute de către Partea reclamantă cu privire la instituţiile financiare a celeilalte Părţi sau investitorii celeilalte Părţi şi investiţiile lor în instituţiile financiare de pe teritoriul Părţii reclamante, sau în cazul în care Partea reclamantă invocă Articolelor 11 alineatul (6) (Transferuri), 17 (2) sau17 (3) (Excepţii generale), arbitrii vor deţine, adiţional la criteriile stabilite în Articolul 25 alineatul(2) (Arbitri), expertiză sau experienţă în serviciile financiare legale sau practică care pot include reglementarea instituţiilor financiare.
3. În cazul în care un investitor depune o plîngere la arbitraj în temeiul prezentei Secţiuni, şi Partea reclamantă invocă Articolelor 11(6) (Transferuri), 17 (2) sau17 (3) (Excepţii generale), la cererea Părţii respective, Tribunalul va solicita un raport în scris de la Părţi din care să reiasă dacă şi în ce măsură alineatul respectiv constituie o apărare întemeiată la plîngerea investitorului. Tribunalul nu va acţiona înainte de primirea unui raport în baza acestui Articol.
4. În cazul în care Tribunalul solicită un raport în conformitate cu alineatul 3, Părţile vor elabora un raport scris. În cazul în care Părţile nu pot conveni, ele prezintă problema la un Comitet de arbitraj stabilit în conformitate cu Secţiunea D, care va pregăti un raport scris. Raportul va fi transmis Tribunalului şi va fi obligatoriu pentru Tribunal.
5. Tribunalul poate decide asupra cauzei, dacă în termen de 70 zile de la trimiterea de Tribunal nu a fost prezentată nici o cerere de constituire a Comitetului de arbitraj conform alineatului 4 şi nici un raport nu a fost primit de către Tribunal.
ARTICOLUL 23
Depunerea cererii de arbitrare
1. Un investitor care îndeplineşte condiţiile precedente în Articolul 21 (Condiţiile anterioare depunerii unei cereri de arbitrare), poate formula o cerere de arbitraj în temeiul:
(a) Convenţiei ICSID, cu condiţia că ambele Părţi sunt părţi la Convenţia ICSID;
(b) Regulilor adiţionale ale ICSID, în cazul în care numai o Parte este parte la Convenţia ICSID; sau
(c) Regulilor de arbitraj UNCITRAL.
2. Cu excepţia măsurii modificate de către prezentul Acord, procedura de arbitraj este reglementată de normele de arbitraj ce se aplică în conformitate cu alineatul 1, care sunt în vigoare la data la care plîngerea este supusă arbitrajului în temeiul prezentei Secţiuni.
3. Părţile pot adopta reguli suplimentare cu privire la procedura care completează regulile de arbitraj enumerate în alineatul 1, şi regulile respective se aplică arbitrajului. Părţile vor publica prompt regulile suplimentare privind procedura pe care le adoptă sau le face altfel disponibile într-o asemenea manieră încât să permită persoanelor interesate să ia cunoştinţă cu ele.
4. O plîngere este supusă arbitrajului în temeiul prezentei Secţiuni atunci cînd:
(a) cererea de arbitraj în temeiul articolului36 (1) din Convenţia de la ICSID este primită de către Secretarul General al ICSID;
(b) cererea de arbitraj în temeiul Articolului 2 din Secţiunea С al Regulilor adiţionale este primită de către Secretariatul ICSID, sau
(c) notificarea arbitrajului în temeiul Articolului 3 din Regulile de arbitraj al UNCITRAL este primită de către Partea reclamantă.
5. Fiecare Parte va notifica cealaltă Parte prin note diplomatice despre locul de prezentare a notificării şi altor documente.
ARTICOLUL 24
Consimţămîntul pentru arbitraj
1. Fiecare Parte îşi dă consimţămîntul de a depune cererea de arbitrare în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul Acord. Nerespectarea unei condiţii enumerate în Articolul 21. (Condiţiile anterioare depunerii unei cereri de arbitrare) anulează consimţămîntul.
2. Consimţămîntul din alineatul 1 şi depunerea de către un investitor a unei cereri de arbitrare satisface cerinţa stabilită în:
(a) capitolul II al Convenţiei ICSID (Competenţa Centrului) şi Regulile adiţionale al ICSID pentru consimţămîntul scris al Părţilor aflate în diferend; şi
(b) Articolul II al Convenţiei de la New York pentru o înţelegere în scris.
ARTICOLUL 25
Arbitrii
1. Cu excepţia cazului atunci cînd un Tribunal instituit conform Articolului 27 (Consolidarea), şi atunci cînd Părţile aflate în diferend nu convin altfel, Tribunalul va fi compus din trei arbitri. Un arbitru va fi desemnat de către fiecare Parte şi al treilea, care va fi Preşedintele arbitru, va fi numit prin acordul Părţilor aflate în diferend.
2. Arbitrii vor deţine expertiză sau experienţă în domeniul legislaţiei internaţionale publice, normelor investiţionale internaţionale sau regulilor comerciale internaţionale, sau de soluţionare a diferendelor care apar din Acordurile internaţionale investiţionale sau comerciale. Arbitrii vor fi independenţi şi nu vor fi afiliaţi sau vor primi instrucţiuni de la Partea reclamantă.
3. În cazul în care Părţile aflate în diferend nu sunt de acord cu remunerarea arbitrilor înainte ca Tribunalul să fie constituit, se va aplica rata predominantă al ICSID pentru arbitri.
4. În cazul în care un Tribunal, altul decât cel stabilit în conformitate cu Articolul 27 (Consolidarea), nu a fost constituit în termen de 90 de zile de la data depunerii plîngerii către arbitraj, Partea reclamantă va solicita Secretarului General al ICSID să numească arbitrul sau arbitrii care încă nu sunt numiţi. Secretarul General al ICSID va numi la discreţia sa şi în măsura posibilităţii va consulta Părţile aflate în diferend. Secretarul General al ICSID nu va numi în calitate de Preşedinte arbitru un cetăţean al unei Părţi.
ARTICOLUL 26
Acord privind numirea Arbitrilor
În scopul Articolului 39 din Convenţia ICSID şi Articolului 7 din Anexa C al Regulilor adiţionale de facilitate al ICSID, fără a aduce atingere unei obiecţii către un arbitru bazate pe un motiv altul decât cetăţenia:
(a) Partea reclamantă acceptă numirea fiecărui membru individual al Tribunalului constituit în temeiul Convenţiei ICSID sau al Regulilor adiţionale de facilitate al ICSID;
(b) un investitor menţionat în Articolul 20 alineatul (1) (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi), poate depune o plîngere către arbitraj sau să continue plîngerea în temeiul Convenţiei ICSID sau al Regulilor adiţionale de facilitate al ICSID, numai în cazul în care investitorul acceptă în scris numirea fiecărui membru de către Tribunal, şi
(c) un investitor menţionat în Articolul20 alineatul (2) (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi), poate depune o plîngere către arbitraj sau să continue plîngerea în temeiul Convenţiei ICSID sau al Regulilor adiţionale de facilitate al ICSID, numai în cazul în care investitorul şi întreprinderea sunt de acord în scris cu numirea fiecărui membru de către Tribunal.
ARTICOLUL 27
Consolidarea
1. O Parte reclamantă care urmăreşte un ordin de consolidare în temeiul prezentului Articol va solicita Secretarului General al ICSID să instituie un Tribunal şi va specifica în cerere:
(a) numele Părţii reclamante sau investitorilor împotriva cărora ordinul de consolidare este urmărit;
(b) subiectul ordinului urmărit; sau
(c) motivele ordinului urmărit.
2. Părţile aflate în diferend vor prezenta o copie a cererii către Partea reclamantă sau investitorilor împotriva cărora ordinul de consolidare este urmărit.
3. În termen de 60 de zile de la primirea cererii, Secretarului General al ICSID va institui un Tribunal compus din trei arbitri. Secretarul General al ICSID va numi un membru care este cetăţean al Părţii reclamante, un membru care este cetăţean al Părţii investitorilor care au depus plîngerile, şi un Preşedinte arbitru care nu este cetăţean al nici uneia dintre Părţi.
4. Un Tribunal instituit în temeiul prezentului Articol va fi instituit în conformitate cu Regulile de arbitraj UNCITRAL şi va realiza procedurile acestora în conformitate cu normele respective, cu excepţia modificărilor conform prezentei Secţiuni.
5. Dacă Tribunalul, instituit în temeiul prezentului Articol, este satisfăcut de faptul că plîngerile depuse către arbitraj în temeiul Articolului 23 ( Depunerea unei cereri de arbitrare) reflectă în comun o problemă în contextul legislaţiei sau faptelor, Tribunalul poate, în scopul soluţionării echitabile şi eficiente a plîngerilor şi după ascultarea Părţilor aflate în diferend, prin ordin:
(a) să îşi asume jurisdicţia şi audierile şi să determine împreună toate sau o parte din plîngeri, sau
(b) să îşi asume jurisdicţia şi audierile şi să determine una sau mai multe plîngeri, determinarea cărora se consideră utile în rezolvarea altor plîngeri.
6. În cazul în care un Tribunal a fost instituit în temeiul prezentului Articol, un investitor ce a depus o plîngere către arbitraj în temeiul Articolului 23 (Depunerea unei cereri de arbitrare) şi nu a fost numit în cererea realizată conform alineatului 1, poate depune o cerere în scris către Tribunal care ar fi inclusă într-un ordin emis în conformitate cu alineatul 5 şi va specifica în cerere:
(a) numele Părţii reclamante sau investitorilor;
(b) subiectul ordinului urmărit; sau
(c) motivele ordinului urmărit.
7. Un investitor menţionat în alineatul 6 va prezenta o copie a cererii către Părţile aflate în diferend numite în cerere conform alineatului1.
8. Un Tribunal instituit în temeiul Articolului 23 (Depunerea unei cereri de arbitrare) nu dispune de jurisdicţia de a decide asupra plîngerii, sau a unei părţi a plîngerii, asupra căruia Tribunalul instituit în temeiul prezentului Articol şi-a asumat deja jurisdicţia.
9. La cererea unei Părţi reclamante, un Tribunal instituit în temeiul prezentului Articol, în aşteptarea deciziei conform alineatului 5, poate ordona ca acţiunile Tribunalului instituit în temeiul Articolului 23 (Depunerea unei cereri de arbitrare) să se menţină, cu excepţia cazului în care Tribunalul precedent a suspendat acţiunile sale.
ARTICOLUL 28
Documentele către şi participarea celeilalte Părţi
1. Partea reclamantă va furniza celeilalte Părţi, o copie a notificării privind intenţia de depunere a plîngerii către arbitraj şi alte documente în termen de 30 de zile de la data cînd aceste documente au fost livrate Părţii reclamante. Cealaltă Parte va fi îndreptăţită, pe cheltuiala proprie, să primească de la Partea reclamantă o copie a evidenţei care a fost prezentată către Tribunal, copiile actelor supuse arbitrajului şi argumentul scris al Părţilor aflate în diferend. Partea care primeşte astfel de informaţii trebuie să trateze informaţiile ca în cazul Părţii reclamante.
2. Cealaltă Parte are dreptul dea participa la audierile menţionate în cadrul prezentei Secţiuni. La notificarea scrisă a Părţilor aflate în diferend, cealaltă Parte poate face observaţii la un Tribunal cu privire la problemele de interpretare a acestui Acord.
ARTICOLUL 29
Locul de arbitraj
Părţile aflate în diferend pot conveni locul de arbitraj în conformitate cu normele de arbitraj aplicabile conform Articolului 23 alineatul(1) (Depunerea unei cereri de arbitrare) sau 27alineatul (4) (Consolidarea). În cazul în care Părţile aflate în diferend nu sunt de acord, Tribunalul stabileşte locul, în conformitate cu normele aplicabile arbitrale, cu condiţia că locul va fi pe teritoriul unei Părţi sau a unui Stat terţ care este parte la Convenţia de la New York.
ARTICOLUL 30
Accesul publicului la audieri şi documente
1. Decizia Tribunalului în temeiul prezentei Secţiuni va fi disponibil publicului, sub rezerva redactării informaţiei confidenţiale. Toate celelalte documente prezentate Tribunalului, sau emise de către acesta, vor fi disponibile publicului dacă Părţile aflate în diferend nu convin altfel, sub rezerva redactării informaţiei confidenţiale.
2. Audierile desfăşurate în conformitate cu Secţiunea respectivă vor fi deschise publicului. Tribunalul poate organiza audieri secrete în măsura în care este necesar de a asigura protejarea informaţiilor confidenţiale.
3. O Parte în diferend poate dezvălui altor persoane, în legătură cu procedurile de arbitraj, acele documente neredactate pe care le consideră necesare pentru pregătirea cazului, dar va asigura ca acele persoane vor proteja informaţiile confidenţiale prezente în acele documente.
4. Părţile pot împărtăşi cu oficialii guvernelor lor naţionale şi sub-naţionale, pe parcursul soluţionării diferendului potrivit acestei Secţiuni, toate documentele relevante neredactate, dar ele/ei vor asigura ca acele persoane vor proteja orice informaţie confidenţială existentă în astfel de documente.
5. În cazul în care un ordin de confidenţialitate al Tribunalului desemnează informaţiile ca fiind confidenţiale şi legislaţia unei Părţi privind accesul la informaţii impune accesul public la acea informaţie, va prevala legislaţia Părţii privind accesul la informaţie. Totuşi, Partea va încerca să aplice legislaţia sa privind accesul la informaţii, astfel încât să protejeze informaţiile desemnate ca fiind confidenţiale de către tribunal.
ARTICOLUL 31
Aplicarea de către Partea care nu se află în diferend
Tribunalul dispune de autoritatea de a lua în considerare şi a accepta aplicări scrise de la o persoană sau entitate care nu este Parte în diferend, cu un interes semnificativ în arbitraj. Tribunalul va asigura ca depunerea Părţii care nu se află în diferend nu va perturba acţiunile şi nu va împovăra inutil sau prejudicia incorect Partea aflată în diferend.
ARTICOLUL 32
Legislaţia
1. Tribunalul stabilit în temeiul prezentei Secţiuni va decide problemele în diferend în mod consecvent cu prezentul Acord şi normele aplicabile ale legislaţiei internaţionale. O interpretare comună de către Părţi a unei dispoziţii din prezentului Acord va obliga un Tribunal instituit în temeiul prezentei Secţiuni, şi o hotărîre în temeiul prezentei Secţiuni va fi consistentă cu interpretarea respectivă.
2. În cazul în care o Parte reclamantă afirmă ca apărare că măsura, pretinsă a fi o încălcare, face parte din cadrul rezervei sau excepţiei stabilite în alineatul 1 al Articolului 16 (Rezerve şi Excepţii), sau Anexa I sau Anexa II la cererea Părţii reclamante, Tribunalul va solicita o interpretare comună a Părţilor privind problema respectivă. În termen de 60 de zile de la prezentarea cererii, Părţile vor depune în scris, interpretarea lor comună la Tribunal. Interpretarea comună este obligatorie pentru Tribunal. În cazul în care Părţile nu reuşesc să-şi prezinte interpretarea comună în termen de 60 de zile de la solicitarea Tribunalului, Tribunalul va decide problema respectivă.
ARTICOLUL 33
Rapoartele experţilor
1. Sub rezerva alineatului 2, un Tribunal poate numi un expert ca să raporteze în scris subiectele ce ţin de problemele de mediu, sănătate, securitate sau de altă natură ştiinţifică menţionată de către o Parte reclamantă, subiect al termenilor şi condiţiilor pe care partea in diferend le va decide.
2. Tribunalul nu poate numi un expert în conformitate cu alineatul 1 în cazul în care Părţile aflate în diferend sunt de acord ca Tribunal ul să nu realizeze acest lucru.
3. Alineatul 1 nu afectează numirea a altor tipuri de experţi în cazul în care numirea este autorizată conform regulilor de arbitraj aplicabile.
ARTICOLUL 34
Măsurile temporare de protecţie şi decizia finală
1. Un Tribunal poate stabili o măsură temporară de protecţie cu scopul de a păstra drepturile unei Părţi aflate în diferend sau de a se asigura că jurisdicţia Tribunalului este pe deplin efectivă, incluzînd un ordin de păstrare a evidenţei în posesia sau controlul unei Părţi aflate în diferend sau de a proteja jurisdicţia Tribunalului. Un Tribunal nu poate ordona executarea forţată sau interzicerea aplicării măsurii, pretinsă a constitui o încălcare menţionată în Articolul 20 (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi). În sensul acestui alineat, un ordin include o recomandare.
2. În cazul în care un Tribunal prezintă o decizie definitivă împotriva Părţii reclamante, Tribunalul poate acorda, separat sau în combinaţie, doar:
(a) compensaţii pecuniare şi orice dobânzi aferente; şi
(b) restituirea proprietăţii, caz în care hotărîrea va prevedea ca Partea în diferend ar putea achita compensaţiile pecuniare, precum şi orice dobânzi aferente în locul restituirii.
Tribunalul poate acorda, de asemenea, costuri în conformitate cu regulile de arbitraj aplicabile.
3. Sub rezerva alineatului 2, în cazul în care cererea este făcută în temeiul Articolului 20 alineatul (2) (Plîngerea de către un investitor a unei Părţi în nume propriu sau în numele unei întreprinderi):
(a) hotărîrea privind compensaţiilor pecuniare şi orice dobânzi aplicabile va prevedea ca suma să fie achitată de către întreprindere;
(b) hotărîrea privind restituirea proprietăţii va asigura ca restituirea să fie realizată către întreprindere; şi
(c) hotărîrea va prevedea ca să fie realizată fără a aduce atingere unui drept pe care o persoană o posedă în cazul daunelor monetare sau de proprietate acordate în conformitate cu alineatele (a) sau (b) în temeiul legislaţiei naţionale a unei Părţi.
4. Un Tribunal nu poate obliga Partea reclamantă să efectueze plata daunelor aspre.
ARTICOLUL 35
Prevederi finale şi executarea unei hotărîri
1. O hotărîre luată de către un Tribunal nu este obligatorie cu excepţia cazului dintre Părţile aflate în diferend şi în ceea ce priveşte acest caz particular.
2. Sub rezerva alineatului 3 şi procedura de revizuire aplicabilă pentru o măsură temporară, o Parte reclamantă se va conforma şi respecta o hotărîre fără întârziere.
3. O Parte reclamantă nu poate solicita punerea în aplicare a unei hotărâri definitive până:
(a) în cazul unei hotărâri definitive făcute în conformitate cu Convenţia de la ICSID:
(i) 120 de zile trecute de la data cînd hotărîrea a fost pronunţată, cu condiţia ca Partea reclamantă nu a solicitat ca hotărîrea să fie revizuită sau anulată, sau
(ii) procedurile de revizuire sau anulare au fost finisate; şi
(b) în cazul unei hotărâri definitive în conformitate cu Regulile Adiţionale ICSID sau Regulile de Arbitraj UNCITRAL:
(i) 90 de zile trecute de la data cînd hotărîrea a fost pronunţată şi nici-o Parte reclamantă nu a început o procedură de revizuire, anularea hotărîrii, sau
(ii) o instanţă a respins sau a permis o cerere de revizuire, anulare a hotărîrii şi nu există nici o cale de atac în continuare.
4. Fiecare Parte va asigura punerea în aplicare a unei hotărâri pe teritoriul său.
5. O cerere care este supusă arbitrării în temeiul prezentei Secţiuni va fi considerată ca decurgînd dintr-o relaţie sau tranzacţie comercială în sensul Articolului I al Convenţiei de la New York.
ARTICOLUL 36
Încasări conform Contractelor de asigurare sau de garantare
În cazul arbitrajului în temeiul prezentei Secţiuni, o Parte reclamantă nu poate afirma ca o apărare cererea reconvenţională, dreptul dea dezactiva, sau altfel că investitorul a primit sau va primi, în conformitate cu contractul de asigurare sau garanţie, compensări sau despăgubiri de altă natură pentru toate sau o parte din daunele sale pretinse.
Secţiunea D – Procedurile de soluţionare a diferendelor dintre Stat-Stat
ARTICOLUL 37
Diferendele dintre Părţi
1. O Parte poate solicita consultări cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului Acord. Cealaltă Parte va acorda atenţia cuvenită la cerere. Diferendul dintre Părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului Acord, va fi soluţionat, oricînd este posibil, pe cale amiabilă prin consultări.
2. Dacă un diferend nu poate fi soluţionat prin consultări, va fi supus, la cererea oricărei Părţi, unui comitet de arbitraj spre soluţionare.
3. Un comitet de arbitraj va fi constituit pentru orice diferend. În termen de două luni de la primirea pe căi diplomatice a cererii de arbitraj, fiecare Parte va numi un membru pentru panelul de arbitraj. Cei doi membri vor alege apoi un cetăţean al unui Stat terţ care, cu aprobarea celor două Părţi, va fi numit Preşedinte ale comitetului de arbitraj. Preşedintele va fi numit în termen de două luni de la data numirii celorlalţi doi membri ai comitetului de arbitraj.
4. Dacă în perioadele menţionate în alineatul 3 nu au fost realizate numirile necesare, o Parte poate să invite ca Preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie să facă numirile necesare. Dacă Preşedintele este un cetăţean al unei Părţi sau este altfel împiedicat de la îndeplinirea acelei funcţii, Vicepreşedintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă Vicepreşedintele este cetăţean al unei Părţi sau este împiedicat să îndeplinească acea funcţie, membrul Curţii Internaţionale de Justiţie care urmează imediat în funcţie, care nu este cetăţean al unei Părţi, va fi invitat să facă numirile necesare.
5. Arbitrii trebuie să deţină expertiză sau experienţă în legislaţia publică internaţională, comerţul internaţional sau normele investiţionale internaţionale, sau de soluţionare a diferendelor care decurg din acordurile internaţionale privind comerţul sau investiţionale. Aceştia trebuie să fie independenţi şi să nu fie afiliaţi sau să accepte instrucţiuni de la o Parte.
6. În cazul în care o Parte stabileşte că diferendul implică măsuri privind instituţiile financiare, sau investitorii sau investiţiile acestor investitori din cadrul instituţiilor financiare, sau atunci când o Parte invocă Articolele 11 litera (6) (Transferuri), 17 (2) sau 17(3) (Excepţii generale), arbitrii vor, adiţional criteriilor prevăzute în alineatul 5, deţine expertiză sau experienţă în domeniul serviciilor financiare sau practici, care vor include reglementarea instituţiilor financiare.
7. Comitetul de arbitraj îşi va stabili propria procedură. Comitetul de arbitraj va lua o decizie cu majoritate de voturi. Decizia este obligatorie pentru ambele Părţi. Cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel, decizia de arbitraj va fi prestată în termen de şase luni de la numirea Preşedintelui.
8. Fiecare Parte va suporta costurile propriului membru în cadrul Comitetului de arbitraj şi cele a reprezentării sale în procedurile arbitrale. Costurile legate de Preşedinte şi restul costurilor vor fi suportate în mod egal de către Părţi. Comitetul de arbitraj poate, totuşi, să oblige ca o proporţie mai mare a cheltuielilor să fie suportate de către una dintre cele două Părţi, iar această hotărîre va fi obligatorie pentru ambele Părţi.
9. În termen de 60 de zile de la decizia comitetului de arbitraj, Părţile vor accepta modalitatea pentru rezolvarea diferendelor lor. Acceptul va pune în aplicare decizia comitetului de arbitraj. Dacă Părţile nu ajung la o înţelegere, Partea care a prezentat diferendul va fi îndreptăţită pentru compensaţie sau de la suspendarea beneficiilor în valoarea echivalentă cu cele decise de către Comitetul de arbitraj.
Secţiunea E – Prevederi finale
ARTICOLUL 38
Consultări şi alte acţiuni
1. O Parte poate solicita în scris consultări cu cealaltă Parte cu privire la o măsură actuală sau propusă sau orice alt aspect care se consideră că ar putea afecta funcţionarea prezentului Acord.
2. Consultările prevăzute în alineatul 1 pot aborda, printre altele, aspecte privind:
(a) implementarea Acordului respectiv; sau
(b) interpretarea sau aplicarea Acordului respectiv.
3. Urmare consultărilor în temeiul prezentului Articol, Părţile pot să ia o acţiune pe care o vor conveni, inclusiv realizarea şi adoptarea normelor de completare a regulilor arbitrale aplicabile în temeiul Secţiunii C din prezentul Acord.
ARTICOLUL 39
Obligaţiile
Fiecare Parte va asigura că va lua toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului Acord, inclusiv respectarea acestora,cu excepţia cazului dacă în prezentul Acord se prevede altfel, de către guvernele sub-naţionale.
ARTICOLUL 40
Excluderi
Secţiunile C şi D din prezentul Acord nu se vor aplica situaţiilor menţionate în Anexa III.
ARTICOLUL 41
Aplicarea şi intrarea în vigoare
1. Toate Anexele sunt părţi integrante ale prezentului Acord.
2. Părţile pot conveni să modifice prezentul Acord. Aceste modificări constituie o parte integrantă a prezentului Acord şi intră în vigoare în conformitate cu alineatul 3.
3. Fiecare Parte va notifica cealaltă Parte în scris cu privire la finisarea procedurilor necesare pe teritoriul său pentru intrarea în vigoare a acestui Acord sau orice modificări realizate în conformitate cu alineatul 2. Acest Acord şi orice modificări realizate în conformitate cu alineatul 2 vor intra în vigoare la data ultimei notificări.
4. Prezentul Acord va rămîne în vigoare pînă la momentul cînd o Parte notifică cealaltă Parte în scris despre intenţia sa de denunţare a acestuia. Denunţarea acestui Acord va deveni efectivă la un an după ce notificarea denunţării a fost primită de către cealaltă Parte. În ceea ce priveşte investiţiile sau angajamentele de investire realizate anterior datei la care denunţarea acestui Acord devine efectivă, prevederile articolelor 1-40 ale acestui Acord, inclusiv paragraful 1, 2 şi 3 ale prezentului articol vor rămîne în vigoare pentru o perioada de 15 ani.
DREPT CARE, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezentul Acord.
SEMNAT în două exemplare originale la Ottawa la data de 12 iunie 2018, în limbile română, engleză şi franceză, toate textele fiind egal autentice.
|
_________________________________ PENTRU GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA |
__________________________________ PENTRU GUVERNUL CANADEI |
ANEXA B.10
Exproprierea
Părţile confirmă înţelegerea comună cu privire la următoarele:
(a) exproprierea indirectă rezultă dintr-o măsură sau dintr-o serie de măsuri ale unei Părţi care au un efect echivalent exproprierii directe fără transferul oficial al titlului sau sechestru formal;
(b) determinarea dacă o măsură sau o serie de măsuri ale unei Părţi constituie o expropriere indirectă necesită o investigaţie de la caz la caz bazată pe fapte care să ia în considerare, pe lîngă alţi factori:
(i) impactul economic al măsurii sau seriei de măsuri, deşi simplul fapt că o măsură sau o serie de măsuri ale unei Părţi are un efect advers asupra valorii economice a unei investiţii nu stabileşte faptul că a avut loc o expropriere indirectă;
(ii) gradul în care măsura sau seria de măsuri interferează cu perspectivele distincte, rezonabile ale investiţiei; şi
(iii) caracterul măsurii sau seriei de măsuri;
(c) cu excepţia circumstanţelor rare, cum ar fi atunci cînd o măsură sau o serie de măsuri sunt atît de grave în lumina scopului acestora încît nu pot fi privite în mod rezonabil ca fiind adoptate şi aplicate cu buna credinţă, măsura nediscriminatorie a unei Părţi care este prevăzută şi aplicată pentru a proteja obiective legitime de interes public, cum ar fi sănătatea, siguranţa şi protecţia mediului nu constituie expropriere indirectă.
ANEXA I
Rezerve pentru viitoarele măsuri
Planul Canadei
În conformitate cu alineatul 2 al Articolului 16 din prezentul Acord, Canada îşi rezervă dreptul de a adopta sau menţine orice măsură ce nu se conformează obligaţiilor prevăzute mai jos cu privire la următoarele domenii sau aspecte:
• servicii sociale (de exemplu: aplicarea legii publice; serviciile corecţionale, securitatea sau asigurarea veniturilor; securitatea sau asigurarea socială; bunăstarea socială; educaţia publică; instruirea publică; sănătatea şi îngrijirea copilului), unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratamentul Naţional) sau Articolul 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) din prezentul Acord;
• drepturile şi preferinţele prevăzute pentru popoarele autohtone, unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratamentul Naţional), Articolul 5 (Tratament Naţional cel mai favorizat), Articolul 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) sau Articolul 9 (Cerinţe de performanţă) din prezentul Acord;
• drepturile şi preferinţele prevăzute pentru minorităţile dezavantajate din punct de vedere social sau economic, unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratamentul Naţional), Articolul 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) sau Articolul 9 (Cerinţe de performanţă) din prezentul Acord;
• cerinţe privind reşedinţa pentru dreptul de proprietate asupra terenurilor pe malul oceanului, unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratamentul Naţional) din prezentul Acord;
• titluri de stat (de exemplu: achiziţionarea, vînzarea sau altă prevedere de către cetăţenii celeilalte Părţi al obligaţiunilor, bonurilor de trezorerie sau alte tipuri de titluri de credit emise de către Guvernul Canadei, o provincie sau administraţie
• locală), unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratament Naţional) din prezentul Acord;
• cabotaj maritim, ceea ce înseamnă (a) transportul naval de mărfuri sau pasageri între punctele de pe teritoriul Canadei sau deasupra platoului continental al Canadei, fie direct sau prin intermediu unui mod în afara Canadei; însă cu referire la apele de deasupra platoului continental a Canadei, transportul de mărfuri sau pasageri doar în contextul cercetării, exploatării sau transportării de minerale sau de resurse naturale epuizabile ale platoului continental al Canadei; şi (b) angajarea navei într-o altă activitate maritimă de natură comercială pe teritoriul Canadei şi, în ceea ce priveşte apele de deasupra platoului continental, în astfel de alte activităţi maritime de natură comercială care sunt conexe cu cercetarea, exploatarea sau transportarea de minerale sau resurse naturale epuizabile ale platoului continental din Canada; unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratament Naţional), Articolul 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate), Articolul 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) sau Articolul 9 (Cerinţe de performanţă) din prezentul Acord;
• licenţierea pescuitului sau activităţilor legate de pescuit incluzînd intrarea navelor străine de pescuit în zona economică exclusivă a Canadei, marea teritorială, apele interioare sau porturi şi utilizarea oricăror servicii aferente acestora, unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratament Naţional), Articolul 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai Favorizate) din prezentul Acord;
• servicii de telecomunicaţii, unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratamentul Naţional), Articolul 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) din prezentul Acord, prin limitarea investiţiilor străine în serviciile de furnizare a instalaţiilor de bază a telecomunicaţiilor, solicitîndu-se ca aceşti furnizori de servicii să fie controlaţi, propriu zis, de un canadian, solicitîndu-se ca cel puţin 80 la sută din membrii Consiliului de directori al acestor furnizori să fie canadieni şi impunînd restricţiile la nivel cumulativ al investiţiilor străine; şi
• înfiinţarea sau achiziţionarea unei investiţii în sectorul serviciilor, unde măsurile nu se conformează obligaţiilor impuse de Articolul 4 (Tratamentul Naţional), Articolul 8 (Conducerea, Consiliul Directorilor şi Intrarea personalului) sau Articolul 9 (Cerinţe de performanţă) din prezentul Acord, cu condiţia că măsura este în concordanţă cu obligaţiile canadiene conform Articolului II, XVI, XVII şi XVIII din Acordul General al OMC privind Comerţul cu Servicii.
Planul Republicii Moldova
În conformitate cu Articolul 16 (Rezerve şi Excepţii) Republica Moldova îşi rezervă dreptul de a adopta sau de a menţine restricţii în contextul procurării terenului (cu destinaţie agricolă şi păduri) de către investitorii străini în regiunile rurale şi urbane.
ANEXA II
Excepţii din Tratamentul Naţiunii celei mai favorizate
1. Articolul 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai favorizate) nu se aplică tratamentului acordat de către o Parte în temeiul unui Acord internaţional bilateral sau multilateral în vigoare sau semnat înainte de 1 ianuarie 1994.
2. Articolul 5 (Tratamentul Naţiunii celei mai favorizate) nu se aplică tratamentului acordat de către o Parte în temeiul unui Acord internaţional bilateral sau multilateral existent sau viitor:
(a) stabilirea, consolidarea sau extinderea unei zone de liber schimb sau uniunii vamale;
(b) cu privire la:
(i) aviaţie;
(ii) domeniul pescuitului;
(iii) probleme maritime, inclusiv de salvare.
ANEXA III
Excepţii din Soluţionarea Diferendelor
O decizie luată de către Canada urmare unei reexaminări conform Actului privind investiţiile în Canada, în contextul de a permite sau nu o investiţie care este subiectul unei reexaminări, nu este supusă dispoziţiilor de soluţionare a diferendelor conform Secţiunii C (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi Partea gazdă) sau D (Procedurile de soluţionare a diferendelor dintre Stat-Stat) din prezentul Acord.