Aranjamentul din 24.03.71 de la Strasbourg privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţii

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.1248-XIII din 10.07.97 Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţii* din 24.03.71 * * * Publicat în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 13, pag.148 ------------------------------------------ * Adoptat la 24 martie 1971 şi modificat la 28 septembrie 1979 * În vigoare pentru Republica Moldova din 1 septembrie 1998 Părţile contractante, considerînd că adoptarea, pe plan mondial, a unui sistem uniform pentru clasificarea brevetelor, a certificatelor de autor de invenţie, a modelelor de utilitate şi a certificatelor de utilitate răspunde interesului general şi este de natură să stabilească o cooperare internaţională mai strînsă şi să favorizeze armonizarea sistemelor juridice în domeniul proprietăţii industriale, recunoscînd importanţa Convenţiei europene privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţie din 19 decembrie 1954, prin care Consiliul Europei a instituit clasificarea internaţională a brevetelor de invenţie, luînd în considerare valoarea universală a acestei clasificări şi importanţa pe care o reprezintă pentru toate ţările care sunt parte la Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale. conştiente de importanţa pe care această clasificare o reprezintă pentru ţările în curs de dezvoltare, facilitîndu-le accesul la volumul mereu crescînd al tehnologiei moderne, avînd în vedere prevederile art. 19 al Convenţiei de la Paris din 20 martie 1883 privind protecţia propietăţii industriale, aşa cum a fost revizuită la 14 decembrie 1900 la Bruxelles, la 2 iunie 1911 la Washington, la 6 noiembrie 1925 la Haga, la 2 iunie 1934 la Londra, la 31 octombrie 1958 la Lisabona şi la 14 iulie 1967 la Stockholm, au convenit cele ce urmează: Articolul 1 Constituirea unei uniuni speciale; adoptarea unei clasificări internaţionale Ţările cărora li se aplică prezentul aranjament sunt constituite într-o uniune specială şi adoptă o clasificare comună, numită "Clasificarea internaţională a brevetelor", denumită în cele ce urmează clasificare, pentru brevetele de invenţie, certificatele de autor de invenţie, modelele de utilitate şi certificatele de utilitate. Articolul 2 Definiţia clasificării 1) a) Clasificarea este constituită din: (i) textul care a fost stabilit conform dispoziţiilor Convenţiei europene privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţie, din 19 decembrie 1954, denumită în cele ce urmează convenţie europeană, care a intrat în vigoare şi a fost publicat de către secretarul general al Consiliului Europei la 1 septembrie 1968; (ii) modificările care au intrat în vigoare în baza prevederilor art. 2 2) al convenţiei europene înaintea intrării în vigoare a prezentului aranjament; (iii) modificările aduse ulterior în baza prevederilor art. 5 şi care intră în vigoare conform art. 6. b) Ghidul de utilizare şi notele care sunt cuprinse în textul clasificării fac parte integrantă din aceasta. 2) a) Textul menţionat la alin. 1) a) (ii) este conţinut în două exemplare autentice, în limbile engleză şi franceză, depuse, în momentul în care prezentul aranjament este deschis semnării, unul la secretarul general al Consiliului Europei şi celălalt la directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale instituită prin Convenţia de la 14 iulie 1967, denumite în cele ce urmează director general şi, respectiv, Organizaţie. b) Modificările menţionate la alin. 1) a) (ii) se depun în două exemplare autentice, în limbile engleză şi franceză, unul la secretarul general al Consiliului Europei şi celălalt la directorul general. c) Modificările menţionate la alin. 1) a) (iii) se depun într-un singur exemplar autentic, în limbile engleză şi franceză, la directorul general. Articolul 3 Limbile oficiale ale clasificării 1) Clasificarea se stabileşte în limbile engleză şi franceză, cele două texte avînd aceeaşi autenticitate. 2) Biroul internaţional al Organizaţiei, denumit în cele ce urmează Birou internaţional, stabileşte, consultîndu-se cu guvernele interesate, fie pe baza unei traduceri propuse de către aceste guverne, fie recurgînd la orice alt mijloc care nu ar avea nici o repercusiune financiară asupra bugetului Uniunii speciale sau pentru Organizaţie, texte oficiale ale clasificării în limbile germană, spaniolă, japoneză, portugheză, rusă şi în celelalte limbi pe care le va putea desemna Adunarea menţionată la art. 7. Articolul 4 Aplicarea clasificării 1) Clasificarea nu are decît un caracter administrativ. 2) Fiecare dintre ţările Uniunii speciale are posibilitatea de a aplica clasificarea ca sistem principal sau ca sistem auxiliar. 3) Administraţiile competente ale ţărilor Uniunii speciale vor indica: (i) în brevetele, certificatele de autor de invenţie, modelele de utilitate şi certificatele de utilitate pe care le eliberează, cît şi în cererile pentru astfel de titluri de protecţie, pe care le publică sau pe care le pun numai la dispoziţia publicului pentru consultare, (ii) în comunicările prin care periodicele oficiale fac cunoscută publicarea sau punerea la dispoziţie publicului a documentelor menţionate la subalin. (i) simbolurile complete ale clasificării date invenţiei care face obiectul documentului menţionat la subalin. (i). 4) În momentul semnării prezentului aranjament sau al depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare: (i) orice ţară poate declara că îşi rezervă dreptul de a nu indica simbolurile referitoare la grupele sau subgrupele clasificării în cererile menţionate la alin. 3), care sunt puse numai la dispoziţie publicului pentru consultare, şi în comunicările referitoare la acestea; (ii) orice ţară care nu supune examinării noutatea invenţiilor, fie că este imediată sau amînată, şi a cărei procedură de eliberare a brevetelor sau a altor titluri de protecţie nu prevede o cercetare asupra stadiului tehnicii poate declara că îşi rezervă dreptul de a nu indica simbolurile referitoare la grupele şi subgrupele clasificării în documentele şi comunicările menţionate la alin. 3). Dacă aceste condiţii nu există decît pentru anumite categorii de titluri de protecţie sau pentru anumite domenii ale tehnicii, ţara respectivă nu poate utiliza rezerva decît în această măsură. 5) Simbolurile clasificării, precedate de menţiunea clasificarea internaţională a brevetelor sau de o abreviere hotărîtă de către Comitetul de experţi menţionat la art. 5, vor fi tipărite cu caractere groase sau într-un alt mod vizibil, la începutul fiecărui document menţionat la alin. 3) (i) în care acestea trebuie să apară. 6) Dacă o ţară a Uniunii speciale încredinţează eliberarea brevetelor unei administraţii interguvernamentale, aceasta ia toate măsurile ce stau în puterea sa pentru ca această administraţie să aplice clasificarea conform prezentului articol. Articolul 5 Comitetul de experţi 1) S-a instituit un comitet de experţi în cadrul căruia este reprezentată fiecare dintre ţările Uniunii speciale. 2) a) Directorul general invită organizaţiile interguvernamentale specializate în domeniul brevetelor şi din care cel puţin una dintre ţările membre este parte la prezentul aranjament să fie reprezentate prin observatori la reuniunile Comitetului de experţi. b) Directorul general are posibilitatea şi, la cererea Comitetului de experţi, trebuie să invite reprezentanţi ai altor organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale să ia parte la discuţiile care îi interesează. 3) Comitetul de experţi: (i) modifică clasificarea; (ii) adresează ţărilor Uniunii speciale recomandări cu scopul de a facilita folosirea clasificării şi de a promova aplicarea uniformă a acesteia; (iii) îşi dă concursul în vederea promovării cooperării internaţionale pentru reclasificarea documentaţiei necesare examinării invenţiilor, luînd în considerare, în special, nevoile ţărilor în curs de dezvoltare; (iv) ia orice alte măsuri care, fără a avea repercusiuni financiare asupra bugetului Uniunii speciale sau pentru Organizaţie, sunt de natură să faciliteze aplicarea clasificării de către ţările în curs de dezvoltare; (v) este abilitat să instituie subcomitete şi grupe de lucru. 4) Comitetul de experţi adoptă regulamentul său interior. Acest regulament conferă organizaţiilor interguvernamentale menţionate la alin. 2) a), care pot aduce o contribuţie substanţială la dezvoltarea clasificării, posibilitatea de a participa la reuniunile subcomitetelor şi ale grupelor de lucru ale Comitetului de experţi. 5) Propunerile de modificări al clasificării pot fi făcute de către administraţia competentă a oricărei ţări a Uniunii speciale, de către Biroul internaţional, de către organizaţiile interguvernamentale reprezentate în cadrul Comitetului de experţi în baza alin. 2) a) şi de către orice alte organizaţii invitate în mod special de către Comitetul de experţi să formuleze astfel de propuneri. Propunerile se comunică Biroului internaţional, care le supune atenţiei membrilor Comitetului de experţi şi observatorilor cel mai tîrziu cu două luni înaintea sesiunii Comitetului de experţi în cursul căreia vor fi examinate. 6) a) Fiecare ţară membră a Comitetului de experţi dispune de un vot. b) Comitetul de experţi ia hotărîrile cu majoritatea simplă a ţărilor reprezentate care votează. c) Orice decizie pe care o cincime din numărul ţărilor reprezentate care votează o consideră ca aducînd o transformare a structurii de bază a clasificării sau ca implicînd o importantă muncă de reclasificare trebuie să fie luată cu majoritatea de trei pătrimi din numărul ţărilor reprezentate care votează. d) Abţinerea nu se consideră vot. Articolul 6 Notificarea, intrarea în vigoare şi publicarea modificărilor şi a altor decizii 1) Toate deciziile Comitetului de experţi referitoare la modificările aduse clasificării, cît şi recomandările Comitetului de experţi sunt notificate de către Biroul internaţional administraţiilor competente ale ţărilor Uniunii speciale. Modificările intră în vigoare la 6 luni de la data trimiterii notificărilor. 2) Biroul internaţional include în clasificare modificările intrate în vigoare. Modificările fac obiectul unor opinii publicate în periodicele stabilite de către Adunarea menţionată la art.7. Articolul 7 Adunarea Uniunii speciale 1) a) Uniunea specială are o adunare compusă din ţările Uniunii speciale. b) Guvernul fiecărei ţări a Uniunii speciale este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi. c) Orice organizaţie interguvernamentală menţionată la art. 5 2) a) poate fi reprezentată printr-un observator la reuniunile Adunării şi, dacă adunarea hotărăşte, la reuniunile comitetelor şi ale grupelor de lucru instituite de către Adunare. d) Cheltuielile fiecărei delegaţii sunt suportate de către guvernul care a desemnat-o. 2) a) Sub rezerva dispoziţiilor art. 5, Adunarea: (i) se ocupă de toate problemele privind menţinerea şi dezvoltarea Uniunii speciale şi aplicarea prezentului aranjament; (ii) dă indicaţii Biroului internaţional privind pregătirea conferinţelor de revizuire; (iii) examinează şi aprobă rapoartele şi activităţile directorului general referitoare la Uniunea specială şi îi dă toate indicaţiile necesare privind problemele ce ţin de competenţa Uniunii speciale; (iv) hotărăşte programul, adoptă bugetul bienal al Uniunii speciale şi aprobă conturile sale de lichidare; (v) adoptă regulamentul financiar al Uniunii speciale; (vi) hotărăşte stabilirea textelor oficiale ale clasificării în alte limbi decît limbile engleză, franceză şi cele enumerate la art. 3 2); (vii) înfiinţează comitetele şi grupele de lucru pe care le consideră utile pentru realizarea obiectivelor Uniunii speciale; (viii) decide, sub rezerva prevederilor alin. 1) c), care sunt ţările ce nu sunt membre ale Uniunii speciale şi care sunt organizaţiile interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale care pot fi admise în calitate de observatori la reuniunile sale şi la cele ale comitetelor şi grupelor de lucru înfiinţate de aceasta; (ix) întreprinde orice altă acţiune adecvată, cu scopul de a atinge obiectivele Uniunii speciale; (x) se achită de orice alte sarcini pe care le implică prezentul aranjament. b) Adunarea hotărăşte asupra problemelor care interesează şi alte uniuni administrate de către Organizaţie, consultînd Comitetul de coordonare al Organizaţiei. 3) a) Fiecare ţară membră a Adunării dispune de un vot. b) Jumătate din numărul ţărilor membre ale Adunării constituie cvorumul. c) Dacă acest cvorum nu este atins, Adunarea poate lua decizii; cu toate acestea, deciziile Adunării, cu excepţia celor care privesc procedura sa, nu devin executorii decît atunci cînd sunt îndeplinite condiţiile enunţate mai jos. Biroul internaţional comunică respectivele decizii ţărilor membre ale Adunării care nu erau reprezentate, invitîndu-le să-şi exprime în scris, într-un termen de 3 luni de la data respectivei comunicări, votul sau abţinerea. Dacă, la încheierea acestui termen, numărul ţărilor care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea este cel puţin egal cu numărul ţărilor a căror lipsă a împiedicat constituirea cvorumului în timpul sesiunii, respectivele decizii devin executorii, cu condiţia ca, în acelaşi timp, majoritatea necesară să rămînă întrunită. d) Sub rezerva dispoziţiilor art. 11 2), hotărîrile Adunării se iau cu majoritatea de două treimi din numărul voturilor exprimate. e) Abţinerea nu se consideră vot. f) Un delegat nu poate reprezenta decît o singură ţară şi nu poate vota decît în numele acesteia. 4) a) Adunarea se reuneşte o dată la 2 ani în sesiune ordinară, la convocarea directorului general şi, în afară de cazurile excepţionale, în timpul aceleiaşi perioade şi în acelaşi loc ca şi Adunarea generală a Organizaţiei. b) Adunarea se reuneşte în sesiune extraordinară la convocarea adresată de directorul general, la cererea unei pătrimi din numărul ţărilor membre ale Adunării. c) Ordinea de zi a fiecărei sesiuni este întocmită de către directorul general. 5) Adunarea adoptă regulamentul său interior. Articolul 8 Biroul internaţional 1) a) Sarcinile administrative ce revin Uniunii speciale sunt asigurate de către Biroul internaţional. b) În mod special, Biroul internaţional pregăteşte reuniunile şi asigură secretariatul Adunării, al Comitetului de experţi şi al oricărui alt comitet sau grup de lucru pe care Adunarea sau Comitetul de experţi le poate institui. c) Directorul general are cea mai înaltă funcţie din Uniunea specială şi o reprezintă. 2) Directorul general şi orice membru al personalului desemnat de acesta iau parte, fără drept de vot, la toate reuniunile Adunării, ale Comitetului de experţi şi ale oricărui alt comitet sau grup de lucru pe care Adunarea sau Comitetul de experţi le poate institui. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de acesta este, din oficiu, secretar al acestor organe. 3) a) Biroul internaţional pregăteşte conferinţele de revizuire conform directivelor Adunării. b) Biroul internaţional poate consulta organizaţii interguver- namentale şi internaţionale neguvernamentale privind pregătirea conferinţelor de revizuire. c) Directorul general şi persoanele desemnate de acesta iau parte, fără drept de vot, la dezbaterile conferinţelor de revizuire. 4) Biroul internaţional îndeplineşte orice alte sarcini care îi sunt atribuite. Articolul 9 Finanţele 1) a) Uniunea specială are un buget. b) Bugetul Uniunii speciale cuprinde incasările şi cheltuielile proprii acesteia, contribuţia sa la bugetul cheltuielilor comune uniunilor, cît şi, dacă este cazul, suma pusă la dispoziţie bugetului Conferinţei organizaţiei. c) Sunt considerate cheltuieli comune uniunilor cheltuielile care nu sunt atribuite în exclusivitate Uniunii speciale, ci şi uneia sau mai multor alte uniuni administrate de către Organizaţie. Partea Uniunii speciale în cadrul acestor cheltuieli comune este proporţională cu interesul pe care aceste cheltuieli le reprezintă pentru ea. 2) Bugetul Uniunii speciale se hotărăşte ţinînd seama de cerinţele de coordonare cu bugetele altor uniuni administrate de către Organizaţie. 3) Bugetul Uniunii speciale este finanţat din următoarele surse: (i) contribuţiile ţărilor Uniunii specale; (ii) taxele şi sumele datorate pentru serviciile oferite de Biroul internaţional în numele Uniunii speciale; (iii) produsul vînzării publicaţiilor Biroului internaţional privind Uniunea specială şi drepturile aferente acestor publicaţii; (iv) donaţii, dispoziţii testamentare şi subvenţii; (v) chirii, dobînzi şi diverse alte venituri. 4) a) Pentru a-şi stabili partea de contribuţie în sensul prevederilor alin. 3) (i), fiecare ţară a Uniunii speciale aparţine clasei în care este încadrată la Uniunea de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale şi îşi plăteşte contribuţia anuală pe baza numărului de unităţi determinat pentru respectiva clasă în respectiva uniune. b) Contribuţia anuală a fiecărei ţări a Uniunii speciale constă într-un cuantum al cărui raport la suma totală a contribuţiilor anuale la bugetul Uniunii speciale al tuturor ţărilor este acelaşi cu raportul dintre numărul unităţilor clasei în care este încadrată şi numărul total al unităţilor din totalitatea ţărilor. c) Contribuţiile se plătesc la data de 1 ianuarie a fiecărui an. d) O ţară care a întîrziat să-şi plătească contribuţiile nu-şi poate exercita dreptul de vot în nici unul dintre organele Uniunii speciale, dacă cuantumul restanţei sale este egal sau mai mare decît acela al contribuţiilor pe care le datorează pentru cei 2 ani încheiaţi. Cu toate acestea, o asemenea ţară poate fi autorizată să-şi păstreze exercitarea dreptului său de vot în cadrul organului respectiv atît timp cît acesta consideră că întîrzierea plăţii este cauzată de împrejurări excepţionale şi inevitabile. e) În cazul în care bugetul nu se adoptă înaintea începerii unui nou exerciţiu financiar, bugetul anului precedent este reînnoit conform modalităţilor prevăzute de regulamentul financiar. 5) Cuantumul taxelor şi sumelor datorate pentru serviciile oferite de către Biroul internaţional în numele Uniunii speciale se stabileşte de către directorul general, care raportează Adunării. 6) a) Uniunea specială are un fond de rulment, constituit dintr-un vărsămînt unic efectuat de fiecare ţară a Uniunii speciale. Dacă fondul devne insuficient, Adunarea hotărăşte majorarea sa. b) Cuantumul vărsămîntului iniţial al fiecărei ţări în fondul menţionat sau cuantumul participării sale la majorarea acestuia este proporţional cu contribuţia respectivei ţări pentru anul în cursul căruia s-a constituit fondul sau s-a hotărît majorarea acestuia. c) Proporţia şi modalităţile de vărsămînt sunt hotărîte de Adunare, la propunerea directorului general şi după avizul Comitetului de coordonare al Organizaţiei. 7) a) Acordul de sediu încheiat cu ţara pe teritoriul căreia Organizaţia îşi are sediul prevede ca, dacă fondul de rulment este insuficient, respectiva ţară să acorde sume în avans. Cuantumul acestor sume în avans şi condiţiile în care acestea sunt acordate fac, în fiecare caz, obiectul unor acroduri separate între ţara în cauză şi Organizaţie. b) Ţara menţionată la lit. a) şi Organizaţia au, fiecare, dreptul de a-şi denunţa angajamentul de a acorda sume în avans printr-o notificare scrisă. Denunţarea are efect la 3 ani de la încheierea anului în cursul căruia a fost notificată. 8) Verificarea conturilor se asigură, conform modalităţilor prevăzute de regulamentul financiar, de către una sau mai multe ţări ale Uniunii speciale sau de către controlori externi care sunt, cu consimţămîntul acestora, desemnaţi de către Adunare. Articolul 10 Revizuirea aranjamentului 1) Prezentul aranjament poate fi revizuit în mod periodic prin conferinţe speciale ale ţărilor Uniunii speciale. 2) Convocarea conferinţelor de revizuire se hotărăşte de către Adunare. 3) Art. 7-9 şi 11 pot fi modificate fie prin conferinţe de revizuire, fie conform dispoziţiilor art. 11. Articolul 11 Modificarea unor dispoziţii ale aranjamentului 1) Pot fi prezentate propuneri de modificare a art. 7-9 şi a prezentului articol de către orice ţară a Uniunii speciale sau de către directorul general. Aceste propuneri sunt comunicate de către directorul general ţărilor Uninii speciale cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse examinării Adunării. 2) Orice modificare a articolelor menţionate la alin. 1) se adoptă de către Adunare. Pentru adoptare sunt necesare trei pătrimi din numărul voturilor exprimate; cu toate acestea, pentru orice modificare a art. 7 şi a prezentului alineat sunt necesare patru cincimi din numărul voturilor exprimate. 3) a) Orice modificare a articolelor menţionate la alin. 1) intră în vigoare la o lună de la primirea de către directorul general a notificărilor scrise de acceptare, efectuate în conformitate cu regulile lor constituţionale respective, din partea a trei pătrimi din numărul ţărilor care erau membre ale Uniunii speciale în momentul în care modificarea a fost adoptată. b) Orice modificare a respectivelor articole, astfel acceptată, leagă toate ţările care sunt membre ale Uniunii speciale în momentul în care modificarea întră în vigoare; cu toate acestea, orice modificare care măreşte obligaţiile financiare ale ţărilor Uniunii speciale leagă doar pe acelea care au notificat acceptarea respectivei modificări. c) Orice modificare acceptată confrom prevederilor lit. a) leagă toate ţările care devin membre ale Uniunii speciale după data la care modificarea a intrat în vigoare conform lit.a). Articolul 12 Modalităţi conform cărora ţările pot deveni părţi la aranjament 1) Orice ţară, parte la Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale, poate deveni parte la prezentul aranjament prin: (i) semnarea acestuia, urmată de depunerea unui instrument de ratificare; sau (ii) depunerea unui instrument de aderare. 2) Instrumentele de ratificare sau de aderare se depun la directorul general. 3) Dispoziţiile art. 24 al Actului de la Stockholm al Convenţiei de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale se aplică prezentului aranjament. 4) Alin. (3) nu trebuie în nici un caz interpretat ca implicînd recunoaşterea sau acceptarea tacită de către vreuna dintre ţările Uniunii speciale a situaţiei de fapt a oricărui teritoriu la care se aplică prezentul aranjament de către o altă ţară, în baza respectivului alineat. Articolul 13 Intrarea în vigoare a aranjamentului 1) a) Prezentul aranjament intră în vigoare la un an de la depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare: (i) de către două treimi din snumărul ţărilor care, la data la care prezentul aranjament este deschis semnării, sunt părţi la convenţia europeană; şi (ii) de către trei ţări care sunt părţi la Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale, dar care nu sunt părţi la convenţia europeană, cel puţin una dintre ele trebuind să fie o ţară unde, conform ultimelor, statistici anuale publicate de către Biroul internaţional în momentul depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare, au fost depuse mai mult de 40.000 de cereri de brevete sau de certificate de autor de invenţie. b) În ceea ce priveşte orice ţară în afara celor pentru care aranjamentul a intrat în vigoare conform prevederilor lit. a), prezentul aranjament intră în vigoare la un an de la data la care ratificarea sau aderarea respectivei ţări a fost notificată de către directorul general, cu condiţia să nu fi fost indicată o dată ulterioară în instrumentul de ratificare sau de aderare. În acest ultim caz, în ceea ce priveşte respectiva ţară, prezentul aranjament intră în vigoare la data astfel indicată. c) Ţările care sunt părţi la convenţia europeană, care ratifică prezentul aranjament sau care aderă la el, sunt obligate să denunţe această convenţie cel mai tîrziu cu efect de la data la care prezentul aranjament va intra în vigoare în ceea ce le priveşte. 2) Ratificarea sau aderarea atrage în mod legal aderarea la toate clauzele şi accesul la toate avantajele stipulate de prezentul aranjament. Articolul 14 Durata aranjamentului Prezentul aranjament are aceeaşi durată ca şi Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale. Articolul 15 Denunţarea 1) Orice ţară a Uniunii speciale poate denunţa prezentul aranjament printr-o notificare adresată directorului general. 2) Denunţarea are efect la un an de la data la care directorul general a primit notificarea. 3) Posibilitatea de denunţare prevăzută de prezentul articol nu poate fi exercitată de către o ţară înaintea încheierii unui termen de 5 ani de la data la care a devenit membră a Uniunii speciale. Articolul 16 Semnare, limbi oficiale, notificări, funcţii de depozitar 1) a) Prezentul aranjament este semnat într-un singur exemplar original, în limbile engleză şi franceză, cele două texte avînd aceeaşi autenticitate. b) Prezentul aranjament rămîne deschis semnării la Strasbourg pînă la data de 30 septembrie 1971. c) Exemplarul original al prezentului aranjament, atunci cînd nu mai este deschis semnării, se depune la directorul general. 2) Directorul general stabileşte texte oficiale, după consultarea guvernelor interesate, în limbile germană, spaniolă, japoneză, portugheză, rusă şi în celelalte limbi pe care Adunarea le va putea specifica. 3) a) Directorul general atestă şi transmite două copii de pe textul semnat al prezentului aranjament guvernelor ţărilor care l-au semnat şi, la cerere, guvernului oricărei alte ţări. În plus, el atestă şi transmite o copie secretarului general al Consiliului Europei. b) Directorul general atestă şi transmite două copii de pe oricare modificare a prezentului aranjament guvernelor tuturor ţărilor Uniunii speciale şi, la cerere, guvernului oricărei alte ţări. În plus, el atestă şi transmite o copie secretarului general al Consiliului Europei. c) Directorul general remite, la cerere, guvernului oricărei ţări care a semnat prezentul aranjament sau care aderă la el, un exemplar, certificat pentru conformitate, al clasificării în limbile engleză sau franceză. 4) a) Directorul general dispune înregistrarea prezentului aranjament la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. b) Directorul general notifică guvernelor tuturor ţărilor care sunt părţi la Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale şi secretarului general al Consiliului Europei: (i) semnăturile; (ii) depunerea de instrumente de ratificare sau de aderare; (iii) data intrării în vigoare a prezentului aranjament; (iv) restricţiile privind aplicarea clasificării; (v) acceptările modificărilor prezentului aranjament; (vi) date la care respectivele modificări intră în vigoare; (vii) denunţările primite. Articolul 17 Dispoziţii tranzitorii 1) În timpul celor 2 ani după intrarea în vigoare a prezentului aranjament, ţările care sunt părţi la convenţia europeană, dar care nu sunt încă membre ale Uniunii speciale, pot, dacă doresc, să exercite în cadrul Comitetului de experţi aceleaşi drepturi ca şi cum ar fi membre ale Uniunii speciale. 2) În timpul celor 3 ani după încheierea perioadei prevăzute la alin. 1), ţările menţionate la respectivul alineat pot fi reprezentate prin observatori la sesiunile Comitetului de experţi şi, dacă acesta hotărăşte, la cele ale subcomitetelor şi grupelor de lucru înfiinţate de acesta. În timpul aceleiaşi perioade, ele pot prezenta propuneri de modificare a clasificării în baza prevederilor art. 5 5) şi primesc notificarea hotărîrilor şi recomandărilor Comitetului de experţi în baza prevederilor art. 6 1). 3) În timpul celor 5 ani după intrarea în vigoare a prezentului aranjament, ţările care sunt părţi la convenţia europeană, dar care nu sunt încă membre ale Uniunii speciale, pot fi reprezentate prin observatori la reuniunile Adunării şi, dacă aceasta hotărăşte, la acelea ale comitetelor şi grupelor de lucru înfiinţate de aceasta.