Carta Socială Europeană (revizuită) din 03.05.96
Carta Socială Europeană* (revizuită)
Strasbourg, 3 mai 1996
(în vigoare 01.01.2002)
Republicată Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 341-343 art. 510 din 06.08.2024
Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 2006, volumul 38, pag.175
* * *
Notă: Ratificată prin Legea nr.484-XV din 28.09.2001
__________________
* În vigoare pentru Republica Moldova din 1 ianuarie 2002.
Carta Socială Europeană (revizuită) republicată
Preambul
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
considerând că obiectivul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi cu scopul de a proteja şi promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun şi de a favoriza progresul lor economic şi social, în special prin apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,
considerând că prin Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, şi prin protocoalele la aceasta statele membre ale Consiliului Europei au convenit să asigure populaţiilor lor drepturile civile şi politice şi libertăţile specificate în aceste instrumente,
considerând că prin Carta socială europeană, deschisă în vederea semnării la Torino la 18 octombrie 1961, şi prin protocoalele adiţionale la aceasta statele membre ale Consiliului Europei au convenit să asigure populaţiilor lor drepturile sociale specificate în aceste instrumente pentru a ameliora nivelul lor de trai şi a promova bunăstarea lor socială,
reamintind că în cursul Conferinţei ministeriale a drepturilor omului, desfăşurată la Roma la 5 noiembrie 1990, a fost subliniată necesitatea, pe de o parte, de a prezerva caracterul indivizibil al tuturor drepturilor omului, fie că sunt civile, politice, economice, sociale sau culturale, şi, pe de altă parte, de a conferi Cartei sociale europene un nou impuls,
hotărâte, astfel cum s-a decis pe parcursul Conferinţei ministeriale desfăşurate la Torino la 21 şi 22 octombrie 1992, să actualizeze şi să adapteze conţinutul material al cartei, pentru a ţine seama în special de schimbările sociale fundamentale intervenite după adoptarea sa,
recunoscând avantajul de a înscrie într-o cartă, revizuită, destinată să se substituie treptat Cartei sociale europene, drepturile garantate de cartă, astfel cum au fost amendate, drepturile garantate de Protocolul adiţional din 1988 şi să adauge noi drepturi,
au convenit asupra celor ce urmează:
Partea I
Părţile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a cărui realizare o vor urmări prin toate mijloacele utile pe plan naţional şi internaţional, atingerea condiţiilor specifice pentru asigurarea exercitării efective a următoarelor drepturi şi principii:
1) orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a-şi câştiga existenţa printr-o muncă liber întreprinsă;
2) toţi lucrătorii au dreptul la condiţii de muncă, echitabile;
3) toţi lucrătorii au dreptul la securitate şi igienă în muncă;
4) toţi lucrătorii au dreptul la o salarizare echitabilă care să le asigure lor, precum şi familiilor lor un nivel de trai satisfăcător;
5) toţi lucrătorii şi patronii au dreptul de a se asocia liber în organizaţii naţionale sau internaţionale pentru protecţia intereselor lor economice şi sociale;
6) toţi lucrătorii şi patronii au dreptul de a negocia colectiv;
7) copiii şi tinerii au dreptul la protecţie specială împotriva pericolelor fizice şi morale la care sunt expuşi;
8) lucrătoarele, în caz de maternitate, au dreptul la protecţie specială;
9) orice persoană are dreptul la mijloace corespunzătoare de orientare profesională, în vederea sprijinirii sale în alegerea unei profesii adecvate intereselor şi aptitudinilor sale profesionale;
10) orice persoană are dreptul la mijloace corespunzătoare de formare profesională;
11) orice persoană are dreptul de a beneficia de toate măsurile care îi permit să se bucure de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge;
12) toţi lucrătorii şi persoanele aflate în întreţinerea acestora au dreptul la securitate socială;
13) orice persoană lipsită de resurse suficiente are dreptul la asistenţă socială şi medicală;
14) orice persoană are dreptul de a beneficia de servicii sociale calificate;
15) orice persoană handicapată are dreptul la autonomie, la integrare socială şi la participare în viaţa comunităţii;
16) familia, în calitate de celulă fundamentală a societăţii, are dreptul la o protecţie socială, juridică şi economică corespunzătoare, în vederea asigurării deplinei sale dezvoltări;
17) copiii şi adolescenţii au dreptul la o protecţie socială, juridică şi economică corespunzătoare;
18) cetăţenii uneia dintre părţile contractante au dreptul de a exercita orice activitate lucrativă pe teritoriul unei alte părţi contractante, în condiţii de egalitate cu cetăţenii acesteia din urmă, sub rezerva restricţiilor motivate de raţiuni serioase cu caracter economic sau social;
19) lucrătorii migranţi, cetăţeni ai uneia dintre părţile contractante, şi familiile lor au dreptul la protecţie şi asistenţă pe teritoriul oricărei alte părţi contractante;
20) lucrătorii au dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi de profesie, fără discriminare în funcţie de sex;
21) lucrătorii au dreptul de a fi informaţi şi consultaţi în cadrul întreprinderii;
22) lucrătorii au dreptul de a participa la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă din cadrul întreprinderii;
23) orice persoană vârstnică are dreptul la protecţie socială;
24) toţi lucrătorii au dreptul la protecţie în caz de concediere;
25) toţi lucrătorii au dreptul la protecţia propriilor creanţe în caz de insolvabilitate a patronului lor;
26) toţi lucrătorii au dreptul la demnitate în muncă;
27) toate persoanele cu responsabilităţi familiale, care sunt angajate sau doresc să se angajeze în muncă, au dreptul să o facă fără a fi supuse discriminărilor şi, pe cât posibil, fără să existe un conflict între responsabilităţile lor profesionale şi familiale;
28) reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere au dreptul la protecţie împotriva actelor susceptibile să le producă prejudicii şi trebuie să li se acorde facilităţi corespunzătoare pentru a-şi îndeplini atribuţiile;
29) toţi lucrătorii au dreptul de a fi informaţi şi consultaţi în procedurile de concediere colectivă;
30) orice persoană are dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi excluderii sociale;
31) orice persoană are dreptul la locuinţă.
Partea a II-a
Părţile se angajează să se considere legate, conform dispoziţiilor părţii a III-a, de obligaţiile ce rezultă din articolele şi paragrafele următoare:
Articolul 1
Dreptul la muncă
În vederea exercitării efective a dreptului la muncă, părţile se angajează:
1) să recunoască drept unul dintre principalele obiective şi responsabilităţi realizarea şi menţinerea celui mai ridicat şi stabil nivel posibil de ocupare a forţei de muncă, în vederea realizării unei ocupări depline;
2) să protejeze de o manieră eficientă dreptul lucrătorului de a-şi câştiga existenţa printr-o muncă liber întreprinsă;
3) să stabilească sau să menţină servicii gratuite de angajare pentru toţi lucrătorii;
4) să asigure sau să favorizeze o orientare, formare şi readaptare profesională corespunzătoare.
Articolul 2
Dreptul la condiţii de muncă echitabile
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la condiţii de muncă echitabile, părţile se angajează:
1) să fixeze o durată rezonabilă a muncii zilnice şi săptămânale, săptămâna de lucru trebuind să fie redusă treptat, în măsura în care o permit creşterea productivităţii şi ceilalţi factori relevanţi;
2) să prevadă zile de sărbătoare plătite;
3) să asigure acordarea unui concediu anual plătit de minimum 4 săptămâni;
4) să elimine riscurile inerente ocupaţiilor periculoase sau insalubre şi, atunci când aceste riscuri nu au putut fi încă eliminate sau suficient reduse, să asigure lucrătorilor angajaţi în astfel de ocupaţii fie o reducere a duratei muncii, fie concedii suplimentare plătite;
5) să asigure un repaus suplimentar care să coincidă, în măsura în care este posibil, cu ziua săptămânii recunoscută ca zi de repaus prin tradiţia sau obiceiurile ţării ori ale regiunii;
6) să asigure ca lucrătorii să fie informaţi în scris, cât mai curând posibil şi în nici un caz mai târziu de două luni după angajare, despre aspectele esenţiale ale contractului de muncă;
7) să asigure ca lucrătorii care desfăşoară o muncă de noapte să beneficieze de măsuri care ţin seama de natura specială a acestei munci.
Articolul 3
Dreptul la securitate şi la igienă în muncă
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la securitate şi la igienă în muncă, părţile se angajează, în consultare cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor:
1) să definească, să pună în practică şi să reexamineze periodic o politică naţională coerentă în materie de securitate, de sănătate a lucrătorilor şi de mediu de muncă. Această politică va avea drept obiect primordial ameliorarea securităţii şi igienei profesionale şi prevenirea accidentelor şi lezării sănătăţii, care rezultă din muncă, sunt legate de muncă sau survin în cursul muncii, în special prin reducerea la minimum a cauzelor riscurilor inerente mediului de muncă;
2) să emită regulamente de securitate şi igienă;
3) să asigure punerea în practică a măsurilor de control al aplicării acestor regulamente;
4) să promoveze instituirea progresivă a serviciilor de sănătate în muncă pentru toţi lucrătorii, cu funcţii eminamente preventive şi de consiliere.
Articolul 4
Dreptul la o salarizare echitabilă
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părţile se angajează:
1) să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă, care să le asigure acestora, precum şi familiilor lor un nivel de trai decent;
2) să recunoască dreptul lucrătorilor la o rată majorată a salarizării pentru orele suplimentare de muncă, cu excepţia unor cazuri speciale;
3) să recunoască dreptul lucrătorilor şi al lucrătoarelor la salarizare egală pentru muncă de valoare egală;
4) să recunoască dreptul tuturor lucrătorilor la o perioadă de preaviz rezonabilă, în cazul încetării angajării;
5) să nu autorizeze reţinerile din salarii decât în condiţiile şi în limitele prescrise de legislaţia sau de reglementarea naţională ori fixate prin convenţii colective sau prin sentinţe de arbitraj.
Exercitarea acestor drepturi trebuie să fie asigurată fie prin intermediul convenţiilor colective încheiate în mod liber, fie prin metodele legale de fixare a salariilor, fie prin orice altă modalitate adecvată condiţiilor naţionale.
Articolul 5
Dreptul sindical
În vederea garantării sau promovării libertăţii lucrătorilor şi a patronilor de a constitui organizaţii locale, naţionale sau internaţionale pentru protecţia intereselor lor economice şi sociale şi de a adera la aceste organizaţii, părţile se angajează ca legislaţia naţională să nu aducă atingere şi să nu fie aplicată de o manieră care să aducă atingere acestei libertăţi. Măsura în care garanţiile prevăzute în prezentul articol se vor aplica poliţiei va fi determinată prin legislaţia sau prin reglementarea naţională. Principiul aplicării acestor garanţii membrilor forţelor armate şi măsura în care ele se vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislaţia sau prin reglementarea naţională.
Articolul 6
Dreptul de negociere colectivă
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului de negociere colectivă, părţile se angajează:
1) să favorizeze consultarea paritară între lucrători şi patroni;
2) să promoveze, atunci când este necesar şi util, instituirea procedurilor de negociere voluntară între patroni sau organizaţiile patronale, pe de o parte, şi organizaţiile lucrătorilor, pe de altă parte, în vederea reglementării condiţiilor de angajare prin intermediul convenţiilor colective;
3) să favorizeze instituirea şi utilizarea procedurilor adecvate de conciliere şi arbitraj voluntar pentru reglementarea conflictelor de muncă;
şi recunosc:
4) dreptul lucrătorilor şi al patronilor la acţiuni colective, în caz de conflict de interese, inclusiv dreptul la grevă, sub rezerva obligaţiilor care ar putea rezulta din convenţiile colective în vigoare.
Articolul 7
Dreptul copiilor şi al tinerilor la protecţie
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului copiilor şi al tinerilor la protecţie, părţile se angajează:
1) să fixeze la 15 ani vârsta minimă de angajare, fiind totuşi admise derogări pentru copiii angajaţi în munci uşoare, determinate, care nu riscă să aducă atingere sănătăţii, moralităţii sau educaţiei acestora;
2) să fixeze la 18 ani vârsta minimă de angajare pentru anumite ocupaţii determinate, considerate periculoase sau insalubre;
3) să interzică angajarea copiilor, care sunt încă supuşi instrucţiei obligatorii, în munci care îi privează de beneficiul deplin al acestei instrucţii;
4) să limiteze durata muncii lucrătorilor sub 18 ani, pentru ca aceasta să corespundă exigenţelor dezvoltării lor şi, mai ales, nevoilor lor de formare profesională;
5) să recunoască dreptul tinerilor lucrători şi ucenici la o salarizare echitabilă sau la o alocaţie corespunzătoare;
6) să prevadă ca orele pe care tinerii le consacră formării profesionale pe durata timpului normal de muncă, cu consimţământul patronului, să fie considerate ca fiind incluse în ziua de muncă;
7) să fixeze la cel puţin 4 săptămâni durata concediilor anuale plătite ale lucrătorilor sub 18 ani;
8) să interzică angajarea lucrătorilor sub 18 ani în munci de noapte, cu excepţia anumitor locuri de muncă determinate prin legislaţia sau prin reglementarea naţională;
9) să prevadă ca lucrătorii sub 18 ani, angajaţi în locuri de muncă determinate prin legislaţia sau prin reglementarea naţională, să fie supuşi unui control medical periodic;
10) să asigure o protecţie specială împotriva riscurilor fizice şi morale la care copiii şi tinerii sunt expuşi şi, în special, împotriva riscurilor care rezultă, într-o manieră directă sau indirectă, din munca lor.
Articolul 8
Dreptul lucrătoarelor la protecţia maternităţii
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucrătoarelor la protecţia maternităţii, părţile se angajează:
1) să asigure lucrătoarelor, înainte şi după naştere, un repaus cu o durată totală de cel puţin 14 săptămâni, fie prin concediu plătit, fie prin prestaţii adecvate de securitate socială sau prin prestaţii din fonduri publice;
2) să considere ilegal ca un patron să anunţe concedierea unei femei în perioada cuprinsă între momentul în care aceasta a notificat starea sa de graviditate şi încheierea concediului său de maternitate sau la o astfel de dată încât termenul de preaviz să expire în cursul acestei perioade;
3) să asigure mamelor care îşi alăptează copiii pauze suficiente în acest scop;
4) să reglementeze munca de noapte a femeilor însărcinate, a femeilor care au născut recent sau a celor care îşi alăptează copiii;
5) să interzică angajarea, în munci subterane în mine şi în orice alte munci cu caracter periculos, insalubru sau penibil, a femeilor însărcinate, a femeilor care au născut recent sau a celor care îşi alăptează copiii şi să ia măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor acestor femei în materie de angajare.
Articolul 9
Dreptul la orientare profesională
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la orientare profesională, părţile se angajează să asigure sau să promoveze, în funcţie de necesităţi, un serviciu care va sprijini toate persoanele, inclusiv cele handicapate, să rezolve problemele referitoare la alegerea unei profesii sau la avansarea profesională, ţinând seama de caracteristicile individului şi de legătura dintre acestea şi posibilităţile pieţei muncii; acest sprijin trebuie să fie asigurat gratuit atât tinerilor, inclusiv copiilor de vârstă şcolară, cât şi adulţilor.
Articolul 10
Dreptul la formare profesională
În vederea exercitării efective a dreptului la formare profesională, părţile se angajează:
1) să asigure sau să favorizeze, în funcţie de necesităţi, formarea tehnică şi profesională a tuturor persoanelor, inclusiv a celor handicapate, în consultare cu organizaţiile profesionale ale lucrătorilor şi patronilor, şi să acorde mijloacele care să permită accesul la învăţământul tehnic superior şi la învăţământul universitar numai în conformitate cu criteriul aptitudinii individuale;
2) să asigure sau să favorizeze un sistem de ucenicie şi alte sisteme de formare a tinerilor la locurile de muncă;
3) să asigure sau să favorizeze, în funcţie de necesităţi:
a) măsuri corespunzătoare şi uşor accesibile, în vederea formării lucrătorilor adulţi;
b) măsuri speciale în vederea recalificării profesionale a lucrătorilor adulţi, necesare ca urmare a evoluţiei tehnice sau a unei noi orientări a pieţei muncii;
4) să asigure sau să favorizeze, în funcţie de necesităţi, măsuri speciale de recalificare şi de reintegrare a şomerilor de lungă durată;
5) să încurajeze deplina utilizare a mijloacelor prevăzute prin măsuri corespunzătoare, cum ar fi:
a) reducerea sau desfiinţarea tuturor taxelor şi cheltuielilor;
b) acordarea unei asistenţe financiare în cazurile adecvate;
c) includerea în programul normal de lucru a timpului consacrat cursurilor suplimentare de formare, urmate de un lucrător pe durata angajării, la cererea patronului său;
d) garantarea, printr-un control corespunzător, în consultare cu organizaţiile profesionale ale lucrătorilor şi patronilor, a eficienţei sistemului de ucenicie şi a oricărui alt sistem de formare pentru tinerii lucrători şi, la modul general, a unei protecţii adecvate a tinerilor lucrători.
Articolul 11
Dreptul la protecţia sănătăţii
În vederea exercitării efective a dreptului la protecţia sănătăţii, părţile se angajează să ia fie, direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice şi private măsuri corespunzătoare, care vizează, în special:
1) să elimine, în măsura în care este posibil, cauzele unei sănătăţi deficitare;
2) să prevadă servicii de consultare şi de educare în ceea ce priveşte ameliorarea sănătăţii şi dezvoltarea simţului responsabilităţii individuale în materie de sănătate;
3) să prevină, în măsura în care este posibil, bolile epidemice, endemice şi alte boli, precum şi accidentele.
Articolul 12
Dreptul la securitate socială
În vederea exercitării efective a dreptului la securitate socială, părţile se angajează:
1) să stabilească sau să menţină un regim de securitate socială;
2) să menţină regimul de securitate socială la un nivel satisfăcător cel puţin egal cu cel necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socială;
3) să depună eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate socială la un nivel mai ridicat;
4) să ia măsuri, prin încheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale corespunzătoare sau prin alte mijloace şi sub rezerva condiţiilor stipulate în aceste acorduri, pentru a asigura:
a) egalitatea de tratament între cetăţenii fiecărei părţi şi cetăţenii celorlalte părţi, în ceea ce priveşte drepturile de securitate socială, inclusiv păstrarea avantajelor acordate de legislaţiile de securitate socială, indiferent de deplasările pe care persoanele protejate le-ar putea efectua între teritoriile părţilor;
b) acordarea, menţinerea şi restabilirea drepturilor de securitate socială prin mijloace precum totalizarea perioadelor de asigurare sau de angajare, îndeplinite conform legislaţiei fiecăreia dintre părţi.
Articolul 13
Dreptul la asistenţă socială şi medicală
În vederea exercitării efective a dreptului la asistenţă socială şi medicală, părţile se angajează:
1) să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă, în special prin prestaţii rezultate dintr-un regim de securitate socială, să poată beneficia de o asistenţă corespunzătoare şi, în caz de boală, de îngrijirile impuse de starea sa;
2) să vegheze ca persoanele care beneficiază de o astfel de asistenţă să nu sufere, din acest motiv, o reducere a drepturilor lor politice sau sociale;
3) să prevadă ca fiecare să poată obţine, prin servicii competente cu caracter public sau privat, orice sfat şi orice ajutor personal, necesare pentru a preveni, a îndepărta sau a atenua starea de nevoie de ordin personal şi de ordin familial;
4) să aplice dispoziţiile paragrafelor 1-3 ale prezentului articol, în condiţii de egalitate cu proprii cetăţeni, cetăţenilor celorlalte părţi care se află în mod legal pe teritoriul acestora, în conformitate, cu obligaţiile pe care părţile şi le asumă în virtutea Convenţiei europene de asistenţă socială şi medicală, semnată la Paris la 11 decembrie 1953.
Articolul 14
Dreptul de a beneficia de servicii sociale
În vederea exercitării efective a dreptului de a beneficia de servicii sociale, părţile se angajează:
1) să încurajeze sau să organizeze serviciile care utilizează metode specifice serviciului social şi care contribuie la bunăstarea şi la dezvoltarea indivizilor şi a grupurilor în cadrul comunităţii, precum şi la adaptarea lor la mediul social;
2) să încurajeze participarea indivizilor şi a organizaţiilor benevole sau a altor organizaţii la crearea sau la menţinerea acestor servicii.
Articolul 15
Dreptul persoanelor handicapate la autonomie,
la integrare socială şi la participare în viaţa comunităţii
În vederea garantării exercitării efective de către persoanele handicapate, indiferent de vârstă, de natura şi de originea handicapului lor, a dreptului la autonomie, la integrare socială şi la participare în viaţa comunităţii, părţile se angajează, în special:
1) să ia măsurile necesare pentru a furniza persoanelor handicapate o orientare, o educaţie şi o formare profesională în cadrul schemelor generale ori de câte ori este posibil sau, dacă nu este posibil, prin intermediul instituţiei specializate, publice sau private;
2) să favorizeze accesul la angajare al acestor persoane, prin orice măsură susceptibilă să încurajeze patronii să angajeze şi să menţină în activitate persoane handicapate în mediul obişnuit de muncă şi să adapteze condiţiile de muncă la nevoile acestor persoane sau, atunci când din cauza handicapului acest lucru nu este posibil, prin organizarea sau crearea de locuri de muncă protejate, în funcţie de gradul de invaliditate. Aceste măsuri pot justifica, dacă este cazul, recurgerea la servicii specializate şi de însoţire;
3) să favorizeze deplina lor integrare şi participare la viaţa socială, în special, prin măsuri, inclusiv ajutoare tehnice, care vizează depăşirea dificultăţilor lor de comunicare şi de mobilitate şi care să le permită accesul la mijloacele de transport, la locuinţă, la activităţi culturale şi la petrecerea timpului liber.
Articolul 16
Dreptul familiei la protecţie socială, juridică şi economică
În vederea realizării condiţiilor de viaţă indispensabile dezvoltării familiei, celula fundamentală a societăţii, părţile se angajează să promoveze protecţia economică, juridică şi socială a vieţii de familie, în special prin intermediul prestaţiilor sociale şi familiale, al dispoziţiilor fiscale, al încurajării construcţiilor de locuinţe adaptate nevoilor familiale, al ajutoarelor pentru tinerele familii sau prin orice alte măsuri corespunzătoare.
Articolul 17
Dreptul copiilor şi al adolescenţilor la protecţie socială, juridică şi economică
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului copiilor şi al adolescenţilor de a creşte într-un mediu favorabil dezvoltării personalităţii lor şi a aptitudinilor lor fizice şi mentale, părţile se angajează să ia fie direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice sau private toate măsurile necesare şi corespunzătoare, care:
1) a) să asigure copiilor şi adolescenţilor, ţinând seama de drepturile şi de obligaţiile părinţilor, îngrijirile, asistenţa, educaţia şi pregătirea de care au nevoie, în special prin crearea sau menţinerea unor instituţii ori servicii adecvate şi suficiente în acest scop;
b) să protejeze copiii şi adolescenţii împotriva neglijenţei, violenţei sau exploatării;
c) să asigure o protecţie şi un ajutor special din partea statului pentru copilul sau adolescentul privat temporar ori definitiv de sprijinul familiei;
2) să asigure copiilor şi adolescenţilor învăţământ primar şi secundar gratuit, precum şi să favorizeze regularitatea frecvenţei şcolare.
Articolul 18
Dreptul la exercitarea unei activităţi lucrative pe teritoriul celorlalte părţi
În vederea exercitării efective a dreptului la exercitarea unei activităţi lucrative pe teritoriul oricărei alte părţi, părţile se angajează:
1) să aplice într-un spirit liberal regulamentele existente;
2) să simplifice formalităţile în vigoare şi să reducă sau să desfiinţeze taxele consulare şi alte taxe plătibile de către lucrătorii străini sau de către patronii lor;
3) să flexibilizeze, în mod individual sau colectiv, reglementările care guvernează angajarea lucrătorilor străini;
şi recunosc:
4) dreptul de ieşire al cetăţenilor lor care doresc să exercite o activitate lucrativă pe teritoriul celorlalte părţi.
Articolul 19
Dreptul lucrătorilor migranţi şi al familiilor lor la protecţie şi asistenţă
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucrătorilor migranţi şi al familiilor lor la protecţie şi asistenţă pe teritoriul oricărei alte părţi, părţile se angajează:
1) să menţină sau să se asigure că există servicii gratuite corespunzătoare care să îi sprijine pe aceşti lucrători şi, în special, să le furnizeze informaţii exacte şi să ia toate măsurile utile, pe care le permit legislaţia şi reglementările naţionale, împotriva oricărei propagande înşelătoare privind emigrarea şi imigrarea;
2) să adopte, în limitele jurisdicţiei lor, măsuri corespunzătoare pentru a facilita plecarea, transportul şi primirea acestor lucrători şi familiilor lor şi pentru a le asigura, în limitele jurisdicţiei lor, în timpul călătoriei, serviciile sanitare şi medicale necesare, precum şi condiţii bune de igienă;
3) să promoveze colaborarea, după caz, dintre serviciile sociale, publice sau private, din ţările de emigrare şi de imigrare;
4) să garanteze lucrătorilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor, în măsura în care aceste chestiuni sunt reglementate de legislaţie sau de alte prevederi ori sunt supuse controlului autorităţilor administrative, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat cetăţenilor lor în ceea ce priveşte următoarele aspecte:
a) salarizarea şi alte condiţii de angajare şi de muncă;
b) afilierea la organizaţii sindicale şi beneficiul avantajelor oferite de convenţiile colective;
c) locuinţa;
5) să asigure lucrătorilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat cetăţenilor lor în ceea ce priveşte impozitele, taxele şi contribuţiile aferente muncii, încasate de la lucrători;
6) să faciliteze, pe cât posibil, reîntregirea familiei lucrătorului migrant, autorizat să se stabilească pe teritoriul său;
7) să asigure lucrătorilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat cetăţenilor lor pentru acţiunile în justiţie referitoare la chestiunile menţionate în prezentul articol;
8) să garanteze lucrătorilor care locuiesc în mod legal pe teritoriul lor că nu vor putea fi expulzaţi decât dacă ameninţă securitatea statului sau contravin ordinii publice sau bunelor moravuri;
9) să permită, în cadrul limitelor fixate de legislaţie, transferul tuturor câştigurilor şi al economiilor lucrătorilor migranţi, pe care aceştia doresc să le transfere;
10) să extindă protecţia şi asistenţa prevăzute de prezentul articol asupra lucrătorilor migranţi care lucrează pe cont propriu, dacă măsurile respective sunt aplicabile acestei categorii;
11) să favorizeze şi să faciliteze învăţarea limbii naţionale a statului de primire sau, dacă sunt mai multe limbi, a uneia dintre ele, de către lucrătorii migranţi şi membrii familiilor lor;
12) să favorizeze şi să faciliteze, în măsura în care este posibil, învăţarea limbii materne a lucrătorului migrant de către copiii acestuia.
Articolul 20
Dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie,
fără discriminare în funcţie de sex
În vederea exercitării efective a dreptului la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi de profesie, fără discriminare în funcţie de sex, părţile se angajează să recunoască acest drept şi să ia măsurile adecvate pentru a asigura şi a promova aplicarea sa în următoarele domenii:
a) accesul la angajare, protecţia împotriva concedierii şi reintegrarea profesională;
b) orientarea şi formarea profesională, recalificarea şi readaptarea profesională;
c) condiţiile de angajare şi de muncă, inclusiv salarizarea;
d) evoluţia carierei, inclusiv promovarea.
Articolul 21
Dreptul la informare şi la consultare
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii, părţile se angajează să ia sau să promoveze măsuri care să permită lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora, în conformitate cu legislaţia şi practica naţionale:
a) să fie informaţi periodic sau la momentul oportun şi de o manieră clară despre situaţia economică şi financiară a întreprinderii în care sunt încadraţi, fiind înţeles că divulgarea anumitor informaţii care pot prejudicia întreprinderea va putea fi refuzată sau că se va putea solicita ca acestea să fie confidenţiale; şi
b) să fie consultaţi în timp util asupra deciziilor propuse care sunt susceptibile să afecteze substanţial interesele lucrătorilor şi, în special, asupra celor care ar putea avea consecinţe importante în privinţa angajării în întreprindere.
Articolul 22
Dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea
condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucrătorilor de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă în întreprindere, părţile se angajează să ia sau să promoveze măsuri care să permită lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora, în conformitate cu legislaţia şi practica naţionale, să contribuie:
a) la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă, de organizare a muncii şi a mediului de muncă;
b) la protecţia sănătăţii şi a securităţii în cadrul întreprinderii;
c) la organizarea serviciilor şi facilităţilor sociale şi socioculturale ale întreprinderii;
d) la controlul respectării reglementărilor în acest domeniu.
Articolul 23
Dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială
În vederea exercitării efective a dreptului persoanelor vârstnice la protecţie socială, părţile se angajează să ia sau să promoveze fie direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice sau private măsuri adecvate, destinate, în special:
- să permită persoanelor vârstnice să rămână membri deplini ai societăţii cât mai mult timp posibil, prin intermediul:
a) unor resurse suficiente care să le permită să ducă o existenţă decentă şi să participe activ la viaţa publică, socială şi culturală;
b) difuzării informaţiilor privind serviciile şi facilităţile disponibile pentru persoanele vârstnice şi posibilităţile lor de a recurge la acestea;
- să permită persoanelor vârstnice să aleagă liber propriul stil de viaţă şi să ducă o existenţă independentă în mediul lor obişnuit atâta timp cât doresc şi cât acest lucru este posibil, prin:
a) punerea la dispoziţie a unor locuinţe corespunzătoare nevoilor acestora şi stării lor de sănătate sau sprijin adecvat în vederea amenajării locuinţei;
b) îngrijirea sănătăţii şi servicii pe care starea acestora le impune;
- să garanteze persoanelor vârstnice care trăiesc în instituţii o asistenţă corespunzătoare în privinţa vieţii private şi participarea la determinarea condiţiilor de viaţă în instituţie.
Articolul 24
Dreptul la protecţie în caz de concediere
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la protecţie în caz de concediere, părţile se angajează să recunoască:
a) dreptul lucrătorilor de a nu fi concediaţi fără un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului;
b) dreptul lucrătorilor concediaţi fără motiv întemeiat la o indemnizaţie adecvată sau la o altă reparaţie corespunzătoare.
În acest scop, părţile se angajează să asigure ca un lucrător care consideră că a făcut obiectul unei măsuri de concediere fără un motiv întemeiat să aibă drept de apel împotriva acestei măsuri în faţa unui organ imparţial.
Articolul 25
Dreptul lucrătorilor la protecţia propriilor creanţe în caz de
insolvabilitate a patronului acestora
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucrătorilor la protecţia propriilor creanţe în caz de insolvabilitate a patronului lor, părţile se angajează să prevadă garantarea creanţelor lucrătorilor, care rezultă din contracte de muncă sau din raporturi de muncă, de către o instituţie de garanţie sau prin orice altă formă efectivă de protecţie.
Articolul 26
Dreptul la demnitate în muncă
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului tuturor lucrătorilor la protecţia demnităţii lor în muncă, părţile se angajează, în consultare cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor:
1) să promoveze sensibilizarea, informarea şi prevenirea în materie de hărţuire sexuală la locul de muncă sau în legătură cu munca şi să ia orice măsură adecvată pentru protejarea lucrătorilor împotriva unor astfel de comportamente;
2) să promoveze sensibilizarea, informarea şi prevenirea în materie de acte condamnabile sau explicit ostile şi ofensatoare, dirijate în mod repetat împotriva oricărui salariat la locul de muncă sau în legătură cu munca, şi să ia orice măsură adecvată pentru protejarea lucrătorilor împotriva unor astfel de comportamente.
Articolul 27
Dreptul lucrătorilor cu responsabilităţi familiale la egalitate de şanse şi de tratament
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la egalitate de şanse şi de tratament între lucrătorii celor două sexe cu responsabilităţi familiale şi între aceşti lucrători şi ceilalţi lucrători, părţile se angajează:
1) să ia măsuri adecvate:
a) pentru a permite lucrătorilor cu responsabilităţi familiale să intre şi să rămână în viaţa activă sau să revină la aceasta după o absenţă datorată acestor responsabilităţi, inclusiv măsuri în domeniul orientării şi formării profesionale;
b) pentru a ţine seama de nevoile acestora în ceea ce priveşte condiţiile de angajare şi de securitate socială;
c) pentru dezvoltarea sau promovarea serviciilor publice ori private, în special a serviciilor preşcolare de zi şi a altor modalităţi de îngrijire;
2) să prevadă posibilitatea pentru fiecare părinte, în cursul unei perioade după concediul de maternitate, de a obţine un concediu parental pentru îngrijirea copilului, ale cărui durată şi condiţii vor fi fixate prin legislaţia naţională, convenţiile colective sau practica naţională;
3) să asigure ca responsabilităţile familiale să nu poată constitui, ca atare, un motiv întemeiat de concediere.
Articolul 28
Dreptul reprezentanţilor lucrătorilor la protecţie în întreprindere
şi facilităţile acordate acestora
În scopul asigurării exercitării efective a dreptului reprezentanţilor lucrătorilor de a-şi îndeplini funcţiile de reprezentanţi, părţile se angajează să asigure ca, în întreprindere:
a) aceştia să beneficieze de o protecţie efectivă împotriva actelor care ar putea să le aducă un prejudiciu, inclusiv împotriva concedierii, şi care ar fi motivate de calitatea sau de activităţile acestora ca reprezentanţi ai lucrătorilor din întreprindere;
b) aceştia să beneficieze de facilităţi adecvate care să le permită să îşi îndeplinească rapid şi eficient propriile atribuţii, ţinând seama de sistemul de relaţii profesionale care prevalează în ţară, precum şi de necesităţile, de importanţa şi de posibilităţile întreprinderii respective.
Articolul 29
Dreptul la informare şi la consultare în procedurile de concediere colectivă
În scopul asigurării exercitării efective a dreptului reprezentanţilor lucrătorilor de a fi informaţi şi consultaţi în cazul concedierilor colective, părţile se angajează să asigure ca patronii să informeze şi să consulte reprezentanţii lucrătorilor în timp util, înaintea acestor concedieri colective, asupra posibilităţilor de a evita concedierile colective sau de a limita numărul şi de a atenua consecinţele acestora, recurgând, de exemplu, la măsuri sociale însoţitoare care vizează, în special, ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor respectivi.
Articolul 30
Dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi excluderii sociale
În scopul asigurării exercitării efective a dreptului la protecţie împotriva sărăciei şi excluderii sociale, părţile se angajează:
a) să ia măsuri în cadrul unei abordări globale şi coordonate pentru promovarea accesului efectiv în special la angajare, locuinţă, formare, învăţământ, cultură, asistenţă socială şi medicală al persoanelor care se găsesc sau care riscă să se găsească într-o situaţie de excludere socială sau de sărăcie şi al familiei acestora;
b) dacă este necesar, să reexamineze aceste măsuri în vederea adaptării lor.
Articolul 31
Dreptul la locuinţă
În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la locuinţă, părţile se angajează să ia măsuri destinate:
1) să favorizeze accesul la locuinţă la un nivel adecvat;
2) să prevină şi să atenueze lipsa locuinţelor, în vederea eliminării progresive a acestei situaţii;
3) să facă accesibil costul locuinţei pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente.
Partea a III-a
Articolul A
Angajamente
1) Sub rezerva dispoziţiilor art.B de mai jos, fiecare parte contractantă se angajează:
a) să considere partea I din prezenta cartă ca o declaraţie determinând obiectivele a căror realizare o va urmări prin toate mijloacele utile, conform paragrafului introductiv din partea respectivă;
b) să se considere legată de cel puţin 6 din următoarele 9 articole ale părţii a II-a a cartei: art.1, 5, 6, 7, 12, 13, 16, 19 şi 20;
c) să se considere legată de un număr suplimentar de articole sau de paragrafe numerotate ale părţii a II-a a cartei, pe care le va alege astfel încât numărul total de articole şi de paragrafe numerotate care o leagă să nu fie mai mic de 16 articole sau de 63 de paragrafe numerotate.
2) Articolele sau paragrafele alese conform prevederilor lit.b) şi c) ale paragrafului 1 din prezentul articol vor fi notificate Secretarului General al Consiliului Europei în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
3) Fiecare parte contractantă va putea, în orice moment ulterior, să declare, prin notificare adresată Secretarului General, că se consideră legată de orice alt articol sau paragraf numerotat care figurează în partea a II-a a cartei şi pe care nu îl acceptase încă în conformitate cu paragraful 1 din prezentul articol. Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte integrantă a ratificării, acceptării sau aprobării şi vor produce aceleaşi efecte începând din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de o lună după data notificării.
4) Fiecare parte contractantă va dispune de un sistem de inspecţie a muncii adecvat condiţiilor sale naţionale.
Articolul B
Relaţia cu Carta socială europeană şi cu Protocolul adiţional din 1988
1) Nici o parte contractantă la Carta socială europeană sau la Protocolul adiţional din 5 mai 1988 nu poate ratifica, accepta sau aproba prezenta cartă fără a se considera: legată cel puţin de prevederile corespunzătoare ale Cartei sociale europene şi, dacă este cazul, ale Protocolului adiţional de care era legată.
2) Acceptarea obligaţiilor oricărei prevederi prin prezenta cartă va avea ca efect faptul că, de la data intrării în vigoare a acelor obligaţii pentru partea contractantă respectivă, prevederile corespunzătoare din Carta socială europeană şi, dacă este cazul, din Protocolul adiţional din 1988 nu se vor mai aplica părţii respective în cazul în care acea parte era legată de primul dintre cele două instrumente citate anterior sau de ambele instrumente.
Partea a IV-a
Articolul C
Controlul aplicării angajamentelor conţinute în prezenta cartă
Aplicarea angajamentelor juridice conţinute în prezenta cartă va fi supusă aceluiaşi control ca şi în cazul Cartei sociale europene.
Articolul D
Reclamaţii colective
1) Dispoziţiile Protocolului adiţional la Carta socială europeană, prevăzând un sistem de reclamaţii colective, se vor aplica angajamentelor înscrise în prezenta cartă pentru statele care au ratificat protocolul menţionat.
2) Orice stat care nu este legat de Protocolul adiţional la Carta socială europeană prevăzând un sistem de reclamaţii colective va putea, în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei carte sau în orice alt moment ulterior, să declare, prin notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei, că acceptă controlul obligaţiilor înscrise în prezenta cartă conform procedurii prevăzute în protocolul menţionat.
Partea a V-a
Articolul E
Nediscriminarea
Respectarea drepturilor recunoscute în prezenta cartă trebuie asigurată fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, sănătate, apartenenţă la o minoritate naţională, naştere sau orice altă situaţie.
Articolul F
Derogări în caz de război sau de pericol public
1) În caz de război sau în cazul altui pericol public care ameninţă viaţa naţiunii, orice parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute în prezenta cartă, în strictă măsură în care situaţia o reclamă şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu celelalte obligaţii decurgând din dreptul internaţional.
2) Orice parte contractantă care şi-a exercitat acest drept de derogare îl va informa, într-un interval de timp rezonabil, pe Secretarul General al Consiliului Europei despre toate măsurile luate şi despre motivele care le-au inspirat. De asemenea, aceasta trebuie să îl informeze pe Secretarul General despre data la care aceste măsuri au încetat să fie în vigoare şi la care dispoziţiile cartei pe care le-a acceptat sunt din nou aplicabile în întregime.
Articolul G
Restricţii
1) Drepturile şi principiile enunţate în partea I, atunci când vor fi efectiv aplicate, şi exercitarea efectivă a acestor drepturi şi principii, aşa cum este prevăzut în partea a II-a, nu vor putea face obiectul unor restricţii sau limitări nespecificate în părţile I şi a II-a, cu excepţia celor prescrise prin lege şi care sunt necesare într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea naţională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
2) Restricţiile permise în virtutea prezentei carte şi obligaţiile recunoscute în aceasta nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute.
Articolul H
Relaţii între cartă şi dreptul intern sau acordurile internaţionale
Prevederile prezentei carte nu vor aduce atingere dispoziţiilor dreptului intern şi ale tratatelor, convenţiilor sau acordurilor bilaterale ori multilaterale care sunt sau vor intra în vigoare şi care acordă un tratament mai favorabil persoanelor protejate.
Articolul I
Punerea în aplicare a angajamentelor asumate
1) Fără a aduce atingere mijloacelor de punere în aplicare prevăzute în aceste articole, dispoziţiile relevante ale art.1-31 ale părţii a II-a din prezenta cartă vor fi puse în aplicare prin:
a) legislaţie sau reglementare;
b) convenţii încheiate între patroni sau organizaţii patronale şi organizaţii ale lucrătorilor;
c) o combinaţie a acestor două metode;
d) alte mijloace corespunzătoare.
2) Angajamentele decurgând din paragrafele 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 ale art.2, din paragrafele 4, 6 şi 7 ale art.7, din paragrafele 1, 2, 3 şi 5 ale art.10 şi ale art.21 şi 22 ale părţii a II-a din prezenta cartă vor fi considerate ca fiind respectate de îndată ce aceste dispoziţii vor fi aplicate, conform paragrafului 1 al prezentului articol, marii majorităţi a lucrătorilor respectivi.
Articolul J
Amendamente
1) Orice amendament la părţile I şi a II-a din prezenta cartă, destinat să extindă drepturile garantate prin cartă, şi orice amendament la părţile III-VI, propus de o parte contractantă sau de Comitetul guvernamental, este comunicat Secretarului General al Consiliului Europei şi transmis de Secretarul General părţilor contractante la prezenta cartă.
2) Orice amendament propus conform prevederilor paragrafului precedent este examinat de Comitetul guvernamental, care înaintează textul adoptat Comitetului de Miniştri, după consultarea Adunării Parlamentare. După aprobarea sa de către Comitetul de Miniştri, acest text este comunicat părţilor contractante în vederea acceptării sale.
3) Orice amendament la partea I sau la partea a II-a din prezenta cartă va intra în vigoare, pentru părţile contractante care l-au acceptat, în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de o lună de la data la care trei părţi contractante îl vor fi informat pe Secretarul General că l-au acceptat.
Pentru orice parte contractantă care îl va accepta ulterior, amendamentul va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de o lună de la data la care partea respectivă îl va fi informat pe Secretarul General despre acceptarea sa.
4) Orice amendament la părţile III-VI ale prezentei carte va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de o lună de la data la care toate părţile contractante îl vor fi informat pe Secretarul General că l-au acceptat.
Partea a VI-a
Articolul K
Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare
1) Prezenta cartă este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
2) Prezenta cartă va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de o lună de la data la care trei state ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate de prezenta cartă, conform prevederilor paragrafului precedent.
3) Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat de prezenta cartă, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de o lună de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul L
Aplicare teritorială
1) Prezenta cartă se aplică pe teritoriul metropolitan al fiecărei părţi contractante. Orice semnatar poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să precizeze, prin declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, teritoriul care este considerat în acest scop drept teritoriul său metropolitan.
2) Orice semnatar poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare ori de aprobare sau în orice alt moment ulterior, să declare, prin notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei, că prezenta cartă se va aplica, în întregime sau în parte, acelui sau acelor teritorii metropolitane specificate în respectiva declaraţie şi cărora le asigură relaţiile internaţionale sau pentru care îşi asumă responsabilitatea internaţională. Acesta va specifica în această declaraţie articolele sau paragrafele din partea a II-a a cartei pe care le acceptă ca obligatorii în privinţa fiecărui teritoriu desemnat în declaraţie.
3) Carta se va aplica pe teritoriul sau pe teritoriile desemnate în declaraţia menţionată în paragraful precedent, începând din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de o lună de la data primirii notificării acestei declaraţii de către Secretarul General.
4) Orice parte contractantă va putea, în orice moment ulterior, să declare, prin notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei, că, în ceea ce priveşte unul sau mai multe teritorii la care carta se aplică în virtutea paragrafului 2 din prezentul articol, acceptă ca obligatoriu orice articol sau paragraf numerotat pe care nu îl acceptase încă în privinţa acestui teritoriu sau acestor teritorii. Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte integrantă a declaraţiei originale în ceea ce priveşte teritoriul respectiv şi vor produce aceleaşi efecte începând din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de o lună de la data primirii notificării de către Secretarul General.
Articolul M
Denunţarea
1) Nici o parte contractantă nu poate denunţa prezenta cartă înainte de expirarea unei perioade de 5 ani de la data la care carta a intrat în vigoare în ceea ce o priveşte sau înainte de expirarea oricărei alte perioade ulterioare de 2 ani şi, în toate cazurile, un preaviz de 6 luni va fi notificat Secretarului General al Consiliului Europei, care va informa în această privinţă celelalte părţi contractante.
2) Orice parte contractantă poate, conform dispoziţiilor enunţate în paragraful precedent, să denunţe orice articol sau paragraf al părţii a II-a din cartă pe care l-a acceptat, sub rezerva ca numărul articolelor sau paragrafelor prin care se leagă această parte contractantă să nu fie niciodată mai mic de 16 în primul caz şi de 63 în cel de-al doilea caz şi ca acest număr de articole sau de paragrafe să continue să cuprindă articolele selectate de această parte contractantă dintre cele la care se face o referire specială în art.A paragraful 1 lit.b).
3) Orice parte contractantă poate denunţa prezenta cartă sau orice articol ori paragraf al părţii a II-a din cartă în condiţiile prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol, în privinţa oricărui teritoriu la care prezenta cartă se aplică în virtutea unei declaraţii formulate în conformitate cu paragraful 2 al art.L.
Articolul N
Anexă
Anexa la prezenta cartă face parte integrantă din aceasta.
Articolul O
Notificări
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei carte, în conformitate cu art.K;
d) orice declaraţie făcută în aplicarea art.A paragrafele 2 şi 3, art.D paragrafele 1 şi 2, art.F paragraful 2 şi art.L paragrafele 1, 2, 3 şi 4;
e) orice amendament în conformitate cu art.J;
f) orice denunţare în conformitate cu art.M;
g) orice alt act, notificare sau comunicare în legătură cu prezenta cartă.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, am semnat prezenta cartă revizuită.
Încheiată la Strasbourg la 3 mai 1996, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii certificate conforme fiecărui stat membru al Consiliului Europei şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
ANEXĂ
la Carta socială europeană revizuită
Câmpul de aplicare a Cartei sociale europene revizuite în privinţa persoanelor protejate
1) Sub rezerva prevederilor art.12 paragraful 4 şi ale art.13 paragraful 4, persoanele vizate la art.1-17 şi 20-31 nu includ străinii decât în măsura în care sunt cetăţeni ai altor părţi, care îşi au reşedinţa legală sau care lucrează în mod regulat pe teritoriul părţii respective, fiind înţeles că articolele menţionate vor fi interpretate în lumina dispoziţiilor art.18 şi 19.
Prezenta interpretare nu exclude acordarea unor drepturi similare şi altor persoane de către una dintre părţi.
2) Fiecare parte va acorda refugiaţilor care corespund definiţiei Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor şi Protocolului din 31 ianuarie 1967, care locuiesc legal pe teritoriul său, un tratament cât mai favorabil posibil şi, în orice caz, nu mai puţin favorabil decât cel la care aceasta s-a angajat în virtutea convenţiei menţionate, precum şi a celorlalte instrumente internaţionale existente, în privinţa acestor refugiaţi.
3) Fiecare parte va acorda apatrizilor care corespund definiţiei Convenţiei de la New York din 28 septembrie 1954 privind statutul apatrizilor, care locuiesc legal pe teritoriul său, un tratament cât mai favorabil posibil şi, în orice caz, nu mai puţin favorabil decât cel la care aceasta s-a angajat în virtutea instrumentului menţionat, precum şi a celorlalte instrumente internaţionale existente, în privinţa acestor apatrizi.
Partea I, paragraful 18, şi Partea a II-a, Articolul 18, paragraful 1
Se înţelege că aceste prevederi nu privesc intrarea pe teritoriul părţilor şi nu aduc atingere prevederilor Convenţiei europene privind stabilirea resortisanţilor străini, semnată la Paris la 13 decembrie 1955.
Partea a II-a
Articolul 1, paragraful 2
Această prevedere nu trebuie să fie interpretată ca interzicând sau ca autorizând clauzele sau practicile de securitate sindicală.
Articolul 2, paragraful 6
Părţile vor putea dispune ca această prevedere să nu se aplice:
a) lucrătorilor care au un contract sau un raport de muncă a cărui durată totală nu depăşeşte o lună şi/sau a cărui durată săptămânală de lucru nu depăşeşte 8 ore;
b) atunci când contractul sau raportul de muncă are un caracter ocazional şi/sau specific, cu condiţia, în acest caz, ca motive obiective să justifice neaplicarea.
Articolul 3, paragraful 4
În scopul aplicării acestei prevederi, atribuţiile, organizarea şi condiţiile de funcţionare ale acestor servicii trebuie să fie determinate prin legislaţie sau prin reglementări internaţionale, prin convenţii colective sau prin orice alt mijloc adecvat condiţiilor naţionale.
Articolul 4, paragraful 4
Această prevedere va fi interpretată astfel încât să nu interzică o concediere imediată în caz de abatere gravă.
Articolul 4, paragraful 5
Se înţelege că o parte îşi poate lua angajamentul cerut în acest paragraf, dacă reţinerile din salarii sunt interzise pentru marea majoritate a lucrătorilor fie prin lege, fie prin convenţii colective sau sentinţe de arbitraj, singurele excepţii fiind constituite de persoanele care nu sunt acoperite de aceste instrumente.
Articolul 6, paragraful 4
Se înţelege că fiecare parte poate, în ceea ce o priveşte, să reglementeze prin lege exercitarea dreptului la grevă, cu condiţia ca orice altă restricţie eventuală a acestui drept să poată fi justificată în conformitate cu prevederile art.G.
Articolul 7, paragraful 2
Prezenta prevedere nu împiedică părţile să prevadă în lege posibilitatea ca tinerii care nu au împlinit vârsta minimă prevăzută să realizeze munci strict necesare pregătirii profesionale proprii atunci când munca se realizează sub controlul personalului competent autorizat şi cu condiţia ca securitatea şi protecţia sănătăţii tinerilor în muncă să fie garantate.
Articolul 7, paragraful 8
Se înţelege că o parte va îndeplini angajamentul cerut în acest paragraf, dacă se conformează spiritului acestui angajament, prevăzând prin legislaţia proprie ca marea majoritate a persoanelor în vârstă de până la 18 ani să nu fie angajată în munci de noapte.
Articolul 8, paragraful 2
Această dispoziţie nu va fi interpretată ca şi cum ar consacra o interdicţie cu caracter absolut. Pot interveni excepţii, de exemplu, în cazurile următoare:
a) dacă lucrătoarea a comis o greşeală ce justifică încetarea raportului de muncă;
b) dacă întreprinderea respectivă îşi încetează activitatea;
c) dacă termenul prevăzut de contractul de muncă a încetat.
Articolul 12, paragraful 4
Expresia şi sub rezerva condiţiilor stipulate în aceste acorduri, care figurează în introducerea acestui paragraf, este considerată ca având semnificaţia că, referitor la prestaţiile care există independent de sistemul contributiv, o parte poate cere realizarea unei perioade de şedere determinate înainte de acordarea acestor prestaţii cetăţenilor altor părţi.
Articolul 13, paragraful 4
Guvernele care nu sunt părţi la Convenţia europeană de asistenţă socială şi medicală pot să ratifice carta în ceea ce priveşte acest paragraf, sub rezerva acordării cetăţenilor altor părţi a unui tratament conform prevederilor convenţiei menţionate.
Articolul 16
Se înţelege că protecţia acordată de această prevedere acoperă familiile monoparentale.
Articolul 17
Se înţelege că această prevedere acoperă toate persoanele în vârstă de până la 18 ani, cu excepţia situaţiei în care majoratul este atins mai devreme, în virtutea legislaţiei aplicabile, fără prejudicierea altor dispoziţii specifice prevăzute de cartă, şi anume la art.7.
Aceasta nu presupune obligaţia de a asigura învăţământul obligatoriu până la vârsta menţionată mai sus.
Articolul 19, paragraful 6
În scopul aplicării prezentei dispoziţii, prin familie a lucrătorului migrant se înţelege cel puţin soţul/soţia lucrătorului şi copiii săi necăsătoriţi, atâta timp cât ei sunt consideraţi minori de legislaţia pertinentă a statului primitor şi sunt întreţinuţi de către lucrător.
Articolul 20
1) Se înţelege că materiile ce aparţin domeniului securităţii sociale, precum şi prevederile referitoare la prestaţiile de şomaj, la prestaţiile pentru persoanele vârstnice şi la prestaţiile de urmaş pot fi excluse din câmpul de aplicare a acestui articol.
2) Nu vor fi considerate discriminări, în sensul prezentului articol, prevederile referitoare la protecţia femeii, mai ales în ceea ce priveşte sarcina, naşterea şi perioada postnatală.
3) Prezentul articol nu împiedică adoptarea de măsuri specifice vizând remedierea inegalităţilor de fapt.
4) Pot fi excluse din câmpul de aplicare a prezentului articol sau a unora dintre dispoziţiile sale activităţile profesionale care, în funcţie de natura lor sau de condiţiile de exercitare, nu pot fi încredinţate decât persoanelor de un anumit sex. Această dispoziţie nu va fi interpretată ca obligând părţile să decidă, pe cale legislativă sau reglementară, lista cuprinzând activităţile profesionale care, în funcţie de natura lor, pot fi rezervate lucrătorilor de un anumit sex.
Articolele 21 şi 22
1) În scopul aplicării acestor articole, expresia reprezentanţi ai lucrătorilor desemnează persoanele recunoscute ca atare de legislaţia şi practica naţionale.
2) Expresia legislaţia şi practica naţionale vizează, după caz, în afară de legi şi alte acte normative, convenţiile colective, alte acorduri între patron şi reprezentanţii lucrătorilor, uzanţele şi hotărârile judecătoreşti pertinente.
3) În scopul aplicării acestor articole, termenul întreprindere este interpretat ca vizând un ansamblu de elemente materiale şi nemateriale, având sau nu personalitate juridică, destinat producţiei de bunuri sau prestării de servicii, în scop economic, şi dispunând de putere de decizie în privinţa comportamentului său pe piaţă.
4) Se înţelege că pot fi excluse de la aplicarea acestor articole comunităţile religioase şi instituţiile lor, chiar atunci când aceste instituţii sunt întreprinderi, în sensul paragrafului 3. Instituţiile care desfăşoară activităţi inspirate de anumite idealuri sau care se ghidează după anumite concepte morale, idealuri şi concepte protejate de legislaţia naţională pot fi excluse de la aplicarea acestor articole, în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea orientării întreprinderii.
5) Se înţelege că, atunci când într-un stat drepturile enunţate în prezentele articole sunt exercitate în cadrul diverselor filiale ale întreprinderii, partea respectivă trebuie să fie considerată ca îndeplinind obligaţiile ce decurg din aceste prevederi.
6) Părţile vor putea exclude din câmpul de aplicare a prezentelor articole întreprinderile ale căror efective nu ating un prag stipulat de legislaţia şi practica naţionale.
Articolul 22
1) Această prevedere nu afectează atribuţiile şi obligaţiile statelor în materie de adoptare a reglementărilor referitoare la igiena şi securitatea la locul de muncă sau competenţele şi responsabilităţile organelor însărcinate cu supravegherea respectării aplicării acestora.
2) Expresia servicii şi facilităţi sociale şi socioculturale vizează serviciile şi facilităţile de natură socială şi/sau culturală pe care le oferă anumite întreprinderi lucrătorilor, cum ar fi: asistenţa socială, terenurile de sport, sălile pentru hrănirea sugarilor, bibliotecile, taberele de vacanţă etc.
Articolul 23, paragraful 1
În scopul aplicării acestui paragraf, expresia cât mai mult timp posibil se referă la capacităţile fizice, psihologice şi intelectuale ale persoanei în vârstă.
Articolul 24
1) Se înţelege că în scopul aplicării acestui articol termenul concediere semnifică încetarea raportului de muncă la iniţiativa patronului.
2) Se înţelege că acest articol acoperă toţi lucrătorii, dar că o parte poate sustrage, în întregime sau parţial, de sub protecţia sa următoarele categorii de salariaţi:
a) lucrătorii angajaţi în baza unui contract de muncă încheiat pe o perioadă determinată sau care prevede o muncă determinată;
b) lucrătorii care efectuează o perioadă de probă sau care nu realizează perioada de vechime cerută, cu condiţia ca durata acesteia să fie stabilită dinainte şi ca ea să fie rezonabilă;
c) lucrătorii angajaţi cu titlu ocazional pe o perioadă scurtă.
3) În scopul aplicării acestui articol, următoarele situaţii nu constituie motive întemeiate de concediere:
a) afilierea sindicală sau participarea la activităţi sindicale în afara orelor de program sau, cu consimţământul patronului, în timpul orelor de program;
b) faptul de a solicita, de a exercita sau de a avea mandat de reprezentant al lucrătorilor;
c) faptul de a fi depus o plângere sau de a fi participat la proceduri angajate împotriva unui patron pe motivul unor pretinse încălcări ale legislaţiei sau de a fi prezentat un recurs în faţa autorităţilor administrative competente;
d) rasa, culoarea, sexul, starea civilă, responsabilităţile familiale, sarcina, religia, opinia politică, originea naţională sau socială;
e) concediul de maternitate sau concediul parental;
f) absenţa temporară de la muncă pe motiv de boală sau accident.
4) Se înţelege că indemnizaţia sau orice altă reparaţie adecvată în caz de concediere fără motiv întemeiat trebuie să fie determinată de legislaţia sau de reglementarea naţională, prin convenţii colective sau prin orice altă modalitate adecvată condiţiilor naţionale.
Articolul 25
1) Se înţelege că autoritatea competentă poate, în mod excepţional şi după consultarea organizaţiilor patronilor şi lucrătorilor, să excludă categorii determinate de lucrători de la protecţia prevăzută în această dispoziţie, pe motivul naturii speciale a raporturilor de muncă.
2) Se înţelege că termenul insolvabilitate va fi definit de legislaţia şi practica naţionale.
3) Creanţele lucrătorilor care fac obiectul acestei dispoziţii vor trebui să cuprindă cel puţin:
a) creanţele lucrătorilor cu titlu de salarii aferente unei perioade determinate, care nu trebuie să fie mai mică de 3 luni într-un sistem de privilegii şi de 8 săptămâni într-un sistem de garanţii, care precede insolvabilitatea sau încetarea raportului de muncă;
b) creanţele lucrătorilor plătite cu titlu de concediu, datorate ca urmare a muncii efectuate în cursul anului în care a survenit insolvabilitatea sau încetarea raportului de muncă;
c) creanţele lucrătorilor cu titlu de sume datorate pentru alte absenţe remunerate, aferente unei perioade determinate, care nu trebuie să fie mai mică de 3 luni într-un sistem de privilegii şi de 8 săptămâni într-un sistem de garanţii şi care precede insolvabilitatea sau încetarea raportului de muncă.
4) Legislaţiile şi reglementările naţionale pot limita protecţia creanţelor lucrătorilor la o sumă determinată care va trebui să fie de un nivel social acceptabil.
Articolul 26
Se înţelege că acest articol nu obligă părţile să adopte un act normativ.
Se înţelege că paragraful 2 nu acoperă hărţuirea sexuală.
Articolul 27
Se înţelege că acest articol se aplică lucrătorilor celor două sexe care au responsabilităţi familiale faţă de copiii aflaţi în întreţinerea lor, precum şi faţă de alţi membri ai familiei lor directe, care au nevoie, în mod evident, de îngrijirea sau de sprijinul lor, atunci când aceste responsabilităţi limitează posibilităţile lucrătorilor de a se pregăti, de a intra, de a participa sau de a progresa într-o activitate economică.
Expresiile copii aflaţi în întreţinere şi alt membru al familiei directe, care are nevoie, în mod evident, de îngrijire şi de sprijin sunt înţelese în sensul definit de legislaţiile naţionale ale părţilor.
Articolele 28 şi 29
În sensul aplicării acestor articole, termenul reprezentanţi ai lucrătorilor desemnează persoanele recunoscute ca atare de legislaţia şi practica naţionale.
Partea a III-a
Se înţelege că prezenta cartă conţine angajamente juridice cu caracter internaţional, a căror aplicare este supusă numai controlului prevăzut în partea a IV-a.
Articolul A, paragraful 1
Se înţelege că paragrafele numerotate pot cuprinde articole care nu conţin decât un singur paragraf.
Articolul B, paragraful 2
În sensul paragrafului 2 al art.B, prevederile cartei revizuite corespund prevederilor cartei care au acelaşi număr de articol sau de paragraf, cu excepţia:
a) art.3, paragraful 2, al cartei revizuite care corespunde art.3, paragrafele 1 şi 3, al cartei;
b) art.3, paragraful 3, al cartei revizuite care corespunde art.3, paragrafele 2 şi 3, al cartei;
c) art.10, paragraful 5, al cartei revizuite care corespunde art.10, paragraful 4, al cartei;
d) art.17, paragraful 1, al cartei revizuite care corespunde art.17 al cartei.
Partea a V-a
Articolul E
O diferenţă de tratament întemeiată pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este considerată ca discriminatorie.
Articolul F
Expresia în caz de război sau în cazul altui pericol public va fi interpretată astfel încât să acopere şi ameninţarea de război.
Articolul I
Se înţelege că lucrătorii excluşi în conformitate cu anexa la art.21 şi 22 nu vor fi luaţi în considerare la stabilirea numărului lucrătorilor respectivi.
Articolul J
Termenul amendament va fi înţeles astfel încât să acopere şi includerea de noi articole în cartă.
MECANISMUL DE CONTROL
(Partea a IV-a a Cartei sociale europene, adoptate la Torino la 18 octombrie 1961)
Articolul 21
Rapoarte referitoare la dispoziţiile acceptate
Părţile contractante vor prezenta Secretarului General al Consiliului Europei, într-o formă ce va fi stabilită de Comitetul de Miniştri, un raport bienal referitor la aplicarea dispoziţiilor părţii a II-a a cartei, pe care le-au acceptat.
Articolul 22
Rapoarte referitoare la dispoziţiile care nu au fost acceptate
Părţile contractante vor prezenta Secretarului General al Consiliului Europei, la intervale corespunzătoare şi la solicitarea Comitetului de Miniştri, rapoarte referitoare la dispoziţiile părţii a II-a a cartei, pe care nu le-au acceptat în momentul ratificării sau al aprobării sau printr-o notificare ulterioară. Comitetul de Miniştri va stabili, la intervale regulate, dispoziţiile cu privire la care vor fi solicitate aceste rapoarte şi care va fi forma lor.
Articolul 23
Transmiterea copiilor
1) Fiecare parte contractantă va adresa copii de pe rapoartele prevăzute la art.21 şi 22 acelora dintre organizaţiile sale naţionale care sunt afiliate la organizaţiile internaţionale ale patronilor şi lucrătorilor care vor fi invitate, conform art.27 paragraful 2, să fie reprezentate la reuniunile subcomitetului Comitetului social guvernamental.
2) Părţile contractante vor transmite Secretarului General orice observaţii cu privire la rapoartele menţionate, primite din partea acestor organizaţii naţionale, dacă acestea o solicită.
Articolul 24
Examinarea rapoartelor
Rapoartele prezentate Secretarului General în aplicarea art.21 şi 22 vor fi examinate de un comitet de experţi, care va fi, de asemenea, în posesia tuturor observaţiilor transmise Secretarului General conform paragrafului 2 al art.23.
Articolul 25
Comitetul de experţi
1) Comitetul de experţi va fi alcătuit din cel mult 7 membri desemnaţi de Comitetul de Miniştri de pe o listă cuprinzând experţii independenţi de cea mai înaltă integritate şi de o competenţă recunoscută în domeniul problemelor sociale internaţionale, care vor fi propuşi de către părţile contractante.
2) Membrii Comitetului de experţi vor fi numiţi pe o perioadă de 6 ani. Mandatul lor va putea fi reînnoit. Totuşi mandatele a 2 membri desemnaţi la prima numire vor expira la capătul unei perioade de 4 ani.
3) Membrii al căror mandat va expira la sfârşitul perioadei iniţiale de 4 ani vor fi desemnaţi prin tragere la sorţi de Comitetul de Miniştri imediat după prima numire.
4) Un membru al Comitetului de experţi, numit în locul unui membru al cărui mandat nu a expirat, îşi va încheia activitatea la terminarea mandatului predecesorului său.
Articolul 26
Participarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Organizaţia Internaţională a Muncii va fi invitată să desemneze un reprezentant în vederea participării, cu titlu consultativ, la deliberările Comitetului de experţi.
Articolul 27
Subcomitetul Comitetului social guvernamental
1) Rapoartele părţilor contractante, precum şi concluziile Comitetului de experţi vor fi supuse spre examinare unui subcomitet al Comitetului social guvernamental al Consiliului Europei.
2) Acest subcomitet va fi compus din câte un reprezentant al fiecărei părţi contractante. Acesta va invita cel mult două organizaţii internaţionale ale patronilor şi cel mult două organizaţii internaţionale ale lucrătorilor să trimită observatori, cu titlu consultativ, la reuniunile sale. În plus, acesta va putea să consulte cel mult 2 reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale neguvernamentale care au statut consultativ pe lângă Consiliul Europei, în privinţa problemelor pentru care acestea sunt special calificate, cum ar fi, de exemplu, bunăstarea socială şi protecţia economică şi socială a familiei.
3) Subcomitetul va prezenta Comitetului de Miniştri un raport conţinând concluziile sale, la care va anexa şi raportul Comitetului de experţi.
Articolul 28
Adunarea consultativă
Secretarul General al Consiliului Europei va transmite Adunării consultative concluziile Comitetului de experţi. Adunarea consultativă va comunica Comitetului de Miniştri avizul său asupra acestor concluzii.
Articolul 29
Comitetul de Miniştri
Cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor având dreptul de a face parte din acesta, Comitetul de Miniştri va putea, pe baza raportului subcomitetului şi după consultarea Adunării consultative, să adreseze orice recomandări necesare fiecărei părţi contractante.