Constituţia ONU din 16.11.45 pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)

Constituţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)* din 16.11.1945 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 2, pag. 232 --------------------- * În vigoare pentru Republica Moldova din 27 mai 1992. Guvernele statelor părţi la Convenţia de faţă declară, în numele popoarelor lor: că întrucît războaiele iau naştere în minţile oamenilor, în minţile oamenilor trebuie înrădăcinată ideea apărării păcii; că neînţelegerea reciprocă între popoare a fost întotdeauna, în decursul istoriei, o cauză de suspiciune şi neîncredere între popoare, prin care divergenţele lor s-au transformat prea ades în război; că îngrozitorul război mondial, abia încheiat, a fost posibil din cauza negării idealurilor democratice ale demnităţii, egalităţii în drepturi şi respectului reciproc al persoanei umane şi prin înlocuirea lor, exploatînd ignoranţa şi prejudecăţile, cu doctrina inegalităţii raselor şi oamenilor; că întrucît demnitatea omului cere răspîndirea culturii şi educaţiei pentru toţi, în spiritul dreptăţii, al libertăţii şi al păcii, aceasta constituie pentru toate popoarele o îndatorire sfîntă, pe care trebuie s-o îndeplinească în spiritul întrajutorării reciproce; că o pace bazată numai pe acorduri economice şi politice între guverne nu s-ar putea bucura de sprijinul unanim, trainic şi sincer din partea popoarelor lumii şi că prin urmare, pacea trebuie întemeiată pe baza solidarităţii intelectuale şi morale a omenirii. Pentru aceste motive, statele semnatare ale Convenţiei de faţă, hotărîte să asigure tuturor un acces deplin şi egal la educaţie, posibilitatea de a căuta liber adevărul obiectiv şi schimbul liber de idei şi cunoştinţe, au hotărît să dezvolte şi să lărgească relaţiile dintre popoarele lor, în scopul unei mai bune înţelegeri reciproce şi al unei cunoaşteri mai precise şi mai clare a obiceiurilor fiecăruia dintre ele. În consecinţă, ele creează prin actul de faţă, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, spre a realiza treptat, prin colaborarea dintre popoarele întregii lumi în domeniul educaţiei, ştiinţei şi culturii, scopurile păcii internaţionale şi ale bunăstării întregii omeniri, în vederea atingerii cărora a fost înfiinţată Organizaţia Naţiunilor Unite şi pe care le proclamă Carta ei. Articolul I Scopuri şi funcţii 1. Organizaţia îşi propune să contribuie la menţinerea păcii şi securităţii, promovînd colaborarea între popoare prin educaţie, ştiinţă şi cultură, spre a asigura respectul universal pentru justiţie, lege, drepturile omului şi libertăţile fundamentale, proclamate în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru toate popoarele fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie. 2. În acest scop, Organizaţia: a) Favorizează cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă între popoare, acordînd ajutorul său organelor de informare a maselor; ea recomandă în acest scop încheierea acelor acorduri internaţionale pe care le consideră utile spre a înlesni circulaţia liberă a ideilor prin cuvinte şi imagini; b) Stimulează dezvoltarea educaţiei populare şi răspîndirea culturii; - colaborînd cu statele membre ale Organizaţiei care doresc aceasta pentru a le ajuta să dezvolte activităţile lor educative; - instituind colaborarea între popoare, în scopul realizării treptate a idealului ca accesul la educaţie să fie deschis în mod egal tuturor, fără deosebite de rasă, sex sau fără orice alte distincţii economice sau sociale; - indicînd metodele de educaţie cele mai adecvate pentru pregătirea copiilor din întreaga lume în spiritul răspunderilor omului liber; c) Ajută la păstrarea, progresul şi răspîndirea ştiinţei: - îngrijindu-se de conservarea şi protecţia patrimoniului universal de cărţi, opere de artă şi alte monumente de importanţă istorică sau ştiinţifică, şi recomandînd popoarelor interesate de a încheia convenţiile internaţionale în acest scop; - stimulînd colaborarea între popoare, în toate domeniile activităţii intelectuale, inclusiv, schimbul internaţional de persoane care lucrează în domeniul educaţiei, ştiinţei şi culturii, precum şi schimbul de publicaţii, obiecte de artă, materiale de laborator şi orice fel de documentaţii utile; - înlesnind prin metode corespunzătoare de colaborare internaţională accesul tuturor popoarelor la materialele publicate în fiecare ţară. 3. Fiind preocupată să asigure statelor membre ale Organizaţiei de faţă, independenţa, inviolabilitatea şi diversitatea rodnică a culturii şi sistemelor lor de educaţie, Organizaţia se abţine de la orice amestec în chestiuni care ţin în mod esenţial de competenţa internă a acestora. Articolul II Membrii 1. Statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite au dreptul de a face parte din Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. 2. Sub rezerva dispoziţiilor acordului ce se va încheia între organizaţia de faţă şi Organizaţia Naţiunilor Unite, aprobat potrivit art. X din Convenţia de faţă, statele care nu sunt membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pot fi admise ca membre ale organizaţiei noastre, la recomandarea Consiliului executiv - de către Conferinţa Generală, cu o majoritate de voturi de două treimi. 3. Teritoriile sau grupurile de teritorii, care nu răspund ele însele de conducerea relaţiilor lor externe, pot fi admise de Conferinţa Generală ca membri asociaţi cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenţi şi votanţi, în cazul cînd această admitere este cerută, pentru fiecare dintre teritoriile sau grupele de teritorii respective, de acel stat membru sau acea autoritate oricare ar fi ea, care răspunde pentru relaţiile lor externe. Caracterul şi sfera drepturilor şi obligaţiilor membrilor asociaţi se vor stabili de Conferinţa Generală. 4. Statele membre ale Organizaţiei, suspendate din exerciţiul drepturilor şi privilegiilor lor de membri ai Organizaţiei Naţiunilor Unite, vor fi suspendate la cererea acesteia din urmă din exerciţiul drepturilor şi privilegiilor inerente calităţii de membri ai Organizaţiei de faţă. 5. Statele membre ale Organizaţiei de faţă, încetează ipso facto să mai fie membre, dacă au fost excluse din Organizaţia Naţiunilor Unite. 6. Orice stat membru sau membru asociat, poate să se retragă din Organizaţie, după înştiinţarea în acest sens a Directorului general. Retragerea îşi produce efectele la data de 31 decembrie a anului următor depunerii înştiinţării. Retragerea din cadrul Organizaţiei nu modifică cu nimic obligaţiile financiare pe care le avea statul interesat faţă de organizaţie, la data cînd retragerea îşi produce efectele. În cazul retragerii unui membru asociat, înştiinţarea se depune, în numele său, de către statul membru sau de orice altă autoritate răspunzătoare pentru relaţiile sale internaţionale. Articolul III Organe Organizaţia cuprinde o Conferinţă Generală, un Consiliu executiv şi un secretariat. Articolul IV Conferinţa Generală A. Componenţa 1. Conferinţa Generală se compune din reprezentanţii statelor membre ale organizaţiei. Guvernul fiecărui stat membru desemnează nu mai mult de cinci reprezentanţi, aleşi după consultarea cu comisia naţională, dacă ea există, sau cu instituţiile de educaţie, ştiinţă şi cultură. B. Funcţii 2. Conferinţa Generală stabileşte orientarea şi linia Generală a activităţii Organizaţiei. Ea pronunţă hotărîri privind programele prezentate ei de Consiliul executiv. 3. Conferinţa Generală convoacă, în caz de necesitate şi în conformitate cu regulamentul stabilit de ea, conferinţe interguvernamentale în probleme privind educaţia, ştiinţele naturii şi umanistice şi răspîndirea cunoştinţelor; conferinţe neguvernamentale în aceleaşi probleme pot fi convocate de Conferinţa Generală sau de Consiliul executiv, în conformitate cu regulamentul aprobat de Conferinţa Generală. 4. Atunci cînd adoptă propuneri spre a fi supuse statelor membre, Conferinţa Generală trebuie să facă deosebire între recomandări către statele membre şi convenţiile internaţionale care trebuie să fie ratificate de statele membre. În primul caz este suficientă majoritatea simplă de voturi; în cel de-al doilea, este necesară o majoritate de două treimi. Fiecare dintre statele membre va supune spre examinare organelor lor naţionale competente aceste recomandări sau convenţii, în termen de un an de la data închiderii acelei sesiuni a Conferinţei Generale la care ele au fost adoptate. 5. Sub rezerva dispoziţiilor pct. 5 lit. c) din art. V, Conferinţa Generală dă consultaţii Organizaţiei Naţiunilor Unite, în problemele, interesînd acea Organizaţie, referitoare la educaţie, ştiinţă şi cultură, potrivit unor condiţii şi proceduri care vor fi stabilite de organele competente ale ambelor organizaţii. 6. Conferinţa Generală primeşte şi examinează rapoartele care îi sunt prezentate periodic de statele membre, privind măsurile luate în baza recomandărilor şi convenţiilor menţionate în paragraful 4 de mai sus, precum şi dacă decide astfel, sumarele analitice ale acestora. 7. Conferinţa Generală alege membrii Consiliului executiv; la propunerea Consiliului executiv ea numeşte Directorul general. C. Votare 8. a) Fiecare stat membru dispune de un vot în Conferinţa Generală. Hotărîrile se adoptă cu majoritatea simplă de voturi, cu excepţia cazurilor în care dispoziţiile Convenţiei de faţă sau ale Regulamentului interior al Conferinţei generale cer o majoritate de două treimi. Prin majoritate trebuie să se înţeleagă majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi. b) Un stat membru al Organizaţiei nu are dreptul să participe la vot în Conferinţa Generală, dacă totalul sumelor datorate de el cu titlu de contribuţii, depăşeşte totalul contribuţiilor ce-i revin pentru anul în curs şi pentru anul civil imediat precedent; c) Conferinţa Generală poate totuşi să autorizeze un asemenea stat membru al Organizaţiei, să participe la vot, în cazul cînd constată că întîrzierea s-a produs din împrejurări independente de voinţa acestuia. D. Procedură 9. a) Conferinţa Generală se întruneşte în sesiune ordinară, o dată la doi ani. Ea se poate întruni în sesiuni extraordinare, fie dacă ea însăşi decide astfel, fie la convocarea Consiliului executiv sau la cererea a cel puţin unei treimi din statele membre. b) Conferinţa stabileşte, la fiecare sesiune, locul de convocare a următoarei sesiuni ordinare. Locul de convocare a oricărei sesiuni extraordinare se stabileşte de Conferinţa Generală, în cazul cînd iniţiativa convocării provine de la ea, sau, în toate celelalte cazuri, de Consiliul executiv. 10. Conferinţa Generală aprobă regulile sale de procedură. Ea îşi alege la fiecare sesiune preşedintele şi biroul său. 11. Conferinţa Generală înfiinţează comisii speciale şi tehnice, precum şi alte organe subsidiare, necesare îndeplinirii sarcinilor ei. 12. Conferinţa Generală ia măsurile necesare pentru admiterea publicului la şedinţe, sub rezerva dispoziţiilor din regulile ei de procedură. E. Observatori 13. La recomandarea Consiliului executiv şi sub rezerva regulilor de procedură, Conferinţa Generală, printr-o hotărîre adoptată cu o majoritate de două treimi, poate să invite, în calitate de observatori la anumite sesiuni ale conferinţei sau ale comisiilor ei, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, cum sunt cele prevăzute în art. XI par. 4. 14. Atunci cînd Consiliul executiv acordă unor asemenea organizaţii internaţionale neguvernamentale sau semiguvernamentale dreptul de a beneficia de statut consultativ, potrivit procedurii prevăzute în art. IX par.4, aceste organizaţii sunt invitate să delege observatori la sesiunile Conferinţei Generale şi ale comisiilor ei. Articolul V Consiliul executiv A. Componenţa 1. Consiliul executiv este alcătuit din 24 de membri aleşi de către Conferinţa Generală dintre reprezentanţii desemnaţi de statele membre ale Organizaţiei, fiecare reprezentînd guvernul statului al cărui cetăţean este. Preşedintele Conferinţei Generale participă în această calitate, cu vot consultativ, la şedinţele Consiliului executiv. 2. Alegînd membrii Consiliului executiv, Conferinţa Generală trebuie să caute ca în compunerea lui să intre personalităţi competente în domeniul artei, literaturii, ştiinţei, educaţiei şi difuzării ideilor şi posedînd experienţa şi competenţa necesară pentru îndeplinirea funcţiilor administrative şi executive ale Consiliului. Ea va ţine seama, de asemenea, de diversitatea culturilor şi de o repartiţie geografică echitabilă. Din Consiliul executiv nu pot face parte în acelaşi timp mai mult de un cetăţean al aceluiaşi stat membru, fără ca în acest calcul să intre Preşedintele conferinţei. 3. Membrii Consiliului executiv îşi îndeplinesc obligaţiile de la sfîrşitul acelei sesiuni a Conferinţei Generale la care au fost aleşi, pînă la sfîrşitul celei de-a II-a sesiuni ordinare a Conferinţei Generale. Ei pot fi realeşi imediat pe un nou termen, dar nu mai mult de două ori la rînd. Componenţa Consiliului se reînnoieşte la fiecare doi ani, prin alegerea unei jumătăţi din numărul membrilor săi. 4. În cazul morţii sau demisiei unuia dintre membri, Consiliul executiv îl înlocuieşte, pe restul perioadei mandatului său, printr-o persoană, indicată de guvernul statului pe care l-a reprezentat fostul membru al Consiliului. b) Guvernul care desemnează candidatura şi Consiliul executiv, trebuie să se călăuzească după dispoziţiile din par.2 al acestui articol. c) În cazuri excepţionale, care, după opinia statului reprezentat, face imposibilă substituirea reprezentantului său, chiar dacă el nu-şi dă demisia, vor fi luate măsuri, în conformitate cu prevederile sub-paragrafului a) de mai sus. d) În cazul retragerii din Organizaţie a unui stat membru cetăţeanul căruia este membru al Consiliului Executiv, mandatul acelui membru va înceta la data cînd retragerea devine efectivă. B. Funcţii 5. a) Consiliul executiv pregăteşte ordinea de zi a Conferinţei Generale. El examinează programul de lucru al Organizaţiei, precum şi propunerile bugetare prezentate lui de directorul general, conform art. VI par.3 şi le prezintă Conferinţei Generale, cu toate observaţiile pe care le consideră indicat să le facă. b) Consiliul executiv, lucrînd sub autoritatea Conferinţei Generale, răspunde faţă de ea pentru îndeplinirea programului adoptat de conferinţă. Potrivit hotărîrilor Conferinţei Generale şi ţinînd seama de împrejurările care pot să intervină în perioada dintre două sesiuni ordinare ale acesteia, Consiliul executiv ia toate măsurile necesare pentru îndeplinirea eficace şi raţională a programului, de către Directorul general. c) În perioada dintre două sesiuni ordinare ale Conferinţei Generale, Consiliul poate îndeplini atribuţiile consultative pe lîngă Organizaţia Naţiunilor Unite, prevăzute în art.VI par.5, cu condiţia ca problema pentru care se cere consultaţia să fi fost examinată, în principiu, de Conferinţă, sau ca soluţia ce urmează să o dea să rezulte din deciziile Conferinţei. 6. Consiliul executiv face Conferinţei Generale recomandări privind admiterea de noi membri în Organizaţie. 7. Sub rezerva hotărîrilor Conferinţei Generale, Consiliul executiv stabileşte regulile sale de procedură. El alege Biroul dintre membrii săi. 8. Consiliul executiv se întruneşte în sesiuni ordinare cel puţin de două ori pe an; Preşedintele poate să-l convoace într-o sesiune extraordinară din iniţiativa lui sau la cererea a şase membri ai Consiliului. 9. Preşedintele Consiliului executiv, prezintă, în numele Consiliului, la fiecare sesiune ordinară a Conferinţei Generale, cu sau fără comentarii, rapoarte asupra activităţii Organizaţiei, întocmite de Directorul general, în conformitate cu dispoziţiile art. VI, 3, b. 10. Consiliul executiv ia toate măsurile necesare pentru consultaţii cu reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale sau cu persoane calificate, care se ocupă de problemele de competenţa lui. 11. În intervalul dintre sesiunile Conferinţei Generale, Consiliul executiv poate cere avize consultative Curţii Internaţionale de Justiţie, în problemele juridice care s-ar ivi în cadrul activităţii Organizaţiei. 12. Cu toate că membrii Consiliului executiv sunt reprezentanţi ai guvernelor ţărilor lor, ei exercită puterile acordate lor de Conferinţa Generală în numele întregii Conferinţe. Articolul VI Secretariatul 1. Secretariatul este alcătuit din Directorul general şi personalul considerat necesar. 2. Directorul general este propus de Consiliul executiv şi numit de Conferinţa Generală, pe o perioadă de şase ani, în condiţiile care vor fi aprobate de Conferinţă. Numirea sa poate fi reînnoită. Directorul General este cel mai înalt funcţionar al Organizaţiei. 3. a) Directorul general, sau în lipsa lui locţiitorul desemnat de el, participă fără drept de vot, la toate şedinţele Conferinţei Generale, ale Consiliului executiv şi ale comisiilor Organizaţiei. El formulează propuneri relativ la măsurile ce urmează să fie luate de Conferinţă sau Consiliu şi pregăteşte pentru a fi prezentate în Consiliu, un proiect de programe de lucru al Organizaţiei, însoţit de propunerile bugetare corespunzătoare. b) Directorul general întocmeşte şi trimite statelor membre şi Consiliului executiv rapoarte periodice privind activitatea Organizaţiei. Conferinţa Generală fixează perioada de timp care trebuie să fie cuprinsă în aceste rapoarte. 4. Personalul Secretariatului este numit de Directorul general, în conformitate cu statutul personalului, care va trebui prezentat spre aprobare Conferinţei Generale. Sub rezerva îmbinării celor mai înalte calităţi de integritate, eficacitate şi competenţă tehnică, personalul va trebui recrutat pe o bază geografică cît mai largă. 5. Responsabilitatea Directorului general şi personalului are un caracter exclusiv internaţional. În îndeplinirea îndatoririlor lor, ei nu trebuie să ceară sau să primească instrucţiuni de la nici un guvern sau autoritate străină de Organizaţie. Ei trebuie să se abţină de la orice fapte de natură să compromită situaţia lor de funcţionari internaţionali. Toate statele membre ale Organizaţiei se obligă să respecte caracterul internaţional al funcţiilor Directorului general şi ale personalului secretariatului şi să nu încerce să-i influenţeze în îndeplinirea sarcinilor lor. 6. Nici una dintre prevederile acestui articol nu ar putea împiedica încheierea de către Organizaţie, în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, a unor acorduri speciale pentru constituirea de servicii comune şi recrutarea unui personal comun, precum şi pentru schimbul de personal. Articolul VII Comitete naţionale de colaborare 1. Fiecare stat membru al Organizaţiei adoptă măsurile corespunzătoare condiţiilor lui speciale pentru a asocia la lucrările Organizaţiei principialele grupe naţionale interesate în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi culturii, de preferinţă constituind o comisie naţională în care va fi reprezentat guvernul şi aceste grupe diferite. 2. În ţările unde există comisii naţionale sau organisme naţionale de colaborare, ele îndeplinesc atribuţii consultative pe lîngă delegaţiile ţărilor la Conferinţa Generală şi pe lîngă guvernul lor, în toate problemele privind Organizaţia şi joacă rolul unui organ de legătură în toate problemele care interesează Organizaţia. 3. La cererea unui stat membru, Organizaţia poate delega în comisia naţională a ţării respective, cu titlu temporar sau permanent, un membru al secretariatului său pentru a colabora la lucrările acestei comisii. Articolul VIII Prezentarea de rapoarte de către statele membre Fiecare stat membru prezintă Organizaţiei un raport periodic, în forma stabilită de Conferinţa Generală şi care cuprinde date privitoare la legile, regulamentele şi statisticile referitoare la instituţiile sale şi la activitatea sa în domeniul educaţiei, ştiinţei şi culturii, precum şi la îndeplinirea recomandărilor şi convenţiilor prevăzute în art. IV par. 4. Articolul IX Bugetul 1. Organizaţia îşi administrează bugetul său. 2. Conferinţa Generală aprobă în formă definitivă bugetul şi stabileşte cota de participare financiară a fiecărui stat membru, sub rezerva dispoziţiilor care vor putea fi prevăzute în această materie în Convenţia încheiată cu Organizaţia Naţiunilor Unite, în conformitate cu art. X din Convenţia de faţă. 3. Directorul general poate, cu acordul Consiliului executiv, să primească direct orice donaţii, bunuri lăsate prin testament şi subvenţii din partea guvernelor, instituţiilor publice şi particulare, din partea unor asociaţii şi persoanelor particulare. Articolul X Relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite Organizaţia se va pune, într-un termen cît mai scurt posibil, în legătură cu Organizaţia Naţiunilor Unite. Ea va fi una dintre instituţiile specializate, prevăzute în art. 57 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. Relaţiile dintre ele vor face obiectul unui Acord cu Organizaţia Naţiunilor Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 din Cartă. Acest Acord va fi supus spre aprobare Conferinţei Generale a Organizaţiei de faţă. El va trebui să asigure mijloacele pentru stabilirea unei colaborări reale între cele două organizaţii, în vederea atingerii scopurilor comune. În acelaşi timp, el va consacra caracterul autonom al Organizaţiei de faţă, în domeniul competenţei ei speciale, aşa cum este definită în Convenţia de faţă. Acest acord poate să cuprindă printre altele toate dispoziţiile privind aprobarea bugetului şi finanţării Organizaţiei de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul XI Relaţiile cu celelalte organizaţii şi instituţii specializate internaţionale 1. Organizaţia poate colabora cu alte organizaţii şi instituţii interguvernamentale specializate, ale căror sarcini şi activitate sunt în concordanţă cu ale ei. În acest scop, Directorul general poate, sub înalta autoritate a Consiliului executiv, să stabilească relaţii efective cu organizaţiile şi instituţiile menţionate şi să înfiinţeze comisii mixte, necesare pentru a asigura o colaborare eficace. Orice acord încheiat cu aceste organizaţii sau instituţii specializate va fi supus spre aprobare Consiliului executiv. 2. În cazurile în care Conferinţa Generală şi organele competente ale altor organizaţii sau instituţii specializate interguvernamentale care desfăşoară activităţi şi urmăresc scopuri similare, consideră indicat să transmită Organizaţiei de faţă resurse sau funcţii ale lor, Directorul general va putea încheia, sub rezerva aprobării lor de către Conferinţă, acorduri reciproc acceptabile. 3. Organizaţia poate, de comun acord cu alte organizaţii interguvernamentale, să ia măsurile cuvenite pentru a asigura reprezentarea la întrunirile lor respective. 4. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură poate să ia toate măsurile cuvenite pentru a înlesni consultaţiile şi a asigura colaborarea cu organizaţiile internaţionale neguvernamentale particulare, care se ocupă cu probleme intrînd în domeniul ei. Ea le poate invita să îndeplinească anumite însărcinări, intrînd în competenţa lor. Această colaborare se poate de asemenea realiza prin participarea adecvată a unor reprezentanţi ai organizaţiilor menţionate, la lucrările comitetelor consultative înfiinţate de Conferinţa Generală. Articolul XII Statutul juridic al organizaţiei Dispoziţiile art. 104 şi 105 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite privitoare la statutul ei juridic, la privilegiile şi imunităţile ei se aplică în egală măsură şi Organizaţiei de faţă. Articolul XIII Amendamente 1. Proiectele de amendamente la Convenţia de faţă îşi produc efecte în cazul în care ele au fost adoptate de Conferinţa Generală cu o majoritate de două treimi; totuşi amendamentele care atrag modificări radicale în privinţa scopurilor Organizaţiei sau impun noi obligaţii statelor membre vor trebui acceptate ulterior de două treimi din statele membre, înainte de a intra în vigoare. Textul proiectelor de amendamente se comunică de Directorul general statelor membre cu cel puţin şase luni înainte de a fi luate în examinare de Conferinţa Generală. 2. Conferinţa Generală va avea puterea de a adopta, cu o majoritate de două treimi, un regulament de aplicare a prevederilor articolului de faţă. Articolul XIV Interpretare 1. Textul englez şi francez al Convenţiei de faţă trebuie considerate ca texte autentice. 2. Toate problemele şi diferendele privind interpretarea Convenţiei de faţă se supun spre rezolvare fie Curţii Internaţionale de Justiţie, fie unui tribunal arbitral, după cum va stabili Conferinţa Generală, conform regulilor sale de procedură. Articolul XV Intrarea în vigoare 1. Convenţia de faţă va fi supusă acceptării. Instrumentele de acceptare se depun spre păstrare guvernului Regatului Unit. 2. Convenţia de faţă se depune spre păstrare în arhiva guvernului Regatului Unit, unde rămîne deschisă pentru semnare. Semnarea se poate face înainte sau după depunerea spre păstrare a instrumentelor de acceptare. Acceptarea este valabilă numai în cazul în care a fost precedată sau urmată de semnătură. 3. Convenţia de faţă va intra în vigoare după acceptarea ei de 20 de membri care au semnat-o. Acceptările ulterioare intră în vigoare imediat. 4. Guvernul Regatului Unit va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite primirea tuturor instrumentelor de acceptare şi data intrării în vigoare a Convenţiei de faţă, conform paragrafului precedent. Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în modul cuvenit în acest scop, au semnat Convenţia de faţă în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice. Făcut la Londra la şaisprezece noiembrie anul una mie nouă sute patruzeci şi cinci, într-un singur exemplar în limbile engleză şi franceză. Copii certificate pentru conformitate vor fi remise de guvernul Regatului Unit guvernelor tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.