Documente
Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 09.05.92 cu privire la schimbarea climei
Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.404-XIII din 16.03.95
Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite
cu privire la schimbarea climei*
din 09.05.92
* * *
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 9, pag.74
------------------------------
* Semnată la New York la 9 mai 1992
* În vigoare pentru Republica Moldova din 7 septembrie 1995
Părţile la prezenta convenţie,
conştiente că schimbările climei planetei şi efectele lor nefaste
sunt un motiv de îngrijorare pentru întreaga omenire,
preocupate de faptul că activitatea omenească a făcut să crească
sensibil concentraţiile de gaze cu efect de seră în atmosferă, că
această creştere intensifică efectul de seră natural şi că va rezulta,
în medie, o încălzire suplimentară a suprafeţei terestre, pe care riscă
să o suporte ecosistemele naturale şi omenirea,
notînd că cea mai mare parte a gazelor cu efect de seră emise în
lume, în trecut şi în momentul de faţă, îşi au originea în ţările
dezvoltate, că emisiile pe locuitor în ţările de curs de dezvoltare sunt
încă relativ slabe, iar că partea emisiilor totale imputabilă ţărilor în
curs de dezvoltare va fi în creştere pentru a le putea permite
satisfacerea nevoilor lor sociale şi de dezvoltare,
conştiente de rolul şi importanţa absorbanţilor şi rezervoarelor de
gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre şi marine,
notînd că prognoza schimbărilor climatice este afectată de un mare
număr de incertitudini, mai ales în ceea ce priveşte derularea lor în
timp, amploarea şi caracteristicile lor regionale,
conştiente de caracterul global al schimbărilor climatice, care cere
ca toate ţările să coopereze şi să participe la o acţiune
internaţională, eficace şi corespunzătoare, potrivit responsabilităţilor
lor comune, dar diferenţiată în funcţie de capacitatea şi situaţia lor
socială şi economică,
reamintind dispoziţiile pertinente ale Declaraţiei Conferinţei
Naţiunilor Unite asupra mediului, adoptată la Stockholm la 16 iunie 1972,
reamintind că, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi
principiile de drept internaţional, statele care au dreptul suveran de a
exploata propriile lor resurse, potrivit propriei lot politici de mediu
şi dezvoltare, au şi datoria de a face astfel ca activităţile
exercitate, în limitele jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, să nu
cauzeze daune mediului în alte state sau regiuni care nu depind de nici
o jurisdicţie naţională,
reafirmînd că principiul suveranităţii statelor trebuie să se afle
la baza cooperării internaţionale destinate să facă faţă schimbărilor
climatice,
considerînd că este dreptul statelor să adopte o legislaţie eficace
în materie de mediu, că normele, obiectivele de gospodărire şi
priorităţile ecologice trebuie să reflecte condiţiile de mediu şi
dezvoltare în care ele se înscriu şi că normele aplicate de unele ţări
riscă să fie nepotrivite şi prea costisitoare pe plan economic şi social
pentru alte ţări, în special pentru ţările în curs de dezvoltare,
reamintind dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/228 a Adunării generale
din 22 decembrie 1989 referitoare la Conferinţa Naţiunilor Unite asupra
mediului şi dezvoltării, şi rezoluţiile sale nr. 43/53 din 6 decembrie
1988, 44/207 din 22 decembrie 1989, 45/212 din 21 decembrie 1990 şi
46/169 din 19 decembrie 1991 asupra protecţiei climei mondiale pentru
generaţiile prezente şi viitoare,
reamintind, deopotrivă, dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/206 a
Adunării generale din 22 decembrie 1989 asupra eventualelor efecte
nefaste ale unei creşteri a nivelului mărilor faţă de insule şi de
zonele de coastă, mai ales faţă de zonele de coastă puţin înalte, precum
şi dispoziţiile pertinente ale Rezoluţiei sale nr. 44/172 din 19
decembrie 1989 privind aplicarea planului de acţiune pentru combaterea
deşertificării,
reamintind, în plus, Convenţia de la Viena din 1985 privind
protecţia stratului de ozon şi Protocolul de la Montreal din 1987
privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat şi modificat
la 29 iunie 1990,
luînd notă de declaraţia ministerială a celei de-a doua Conferinţe
mondiale asupra climei, adoptată la 7 noiembrie 1990,
conştiente de valoarea lucrărilor de analiză efectuate de numeroase
state asupra schimbărilor climatice şi de contribuţiile importante aduse
de Organizaţia Meteorologică Mondială, Programul Naţiunilor Unite pentru
Mediu şi alte organe, organizaţii şi organisme ale Naţiunilor Unite,
precum şi alte organisme internaţionale şi interguvernamentale, în
schimbul de rezultate ale cercetărilor ştiinţifice şi în coordonarea
cercetării,
conştiente că măsurile care permit să se înţeleagă schimbările
climatice şi să se facă faţă acestora au o eficacitate pentru mediu şi o
eficacitate socială şi economică maxime, dacă ele se bazează pe
consideraţii ştiinţifice, tehnice şi economice corespunzătoare şi dacă
ele sunt constant reevaluate în lumina noilor progrese realizate în
aceste domenii,
ştiind că diferite măsuri luate a face faţă schimbărilor climatice
îşi pot găsi în ele însele justificarea economică şi pot, de asemenea,
să contribuie la rezolvarea altor probleme de mediu,
ştiind, în egală măsură, că ţările dezvoltate trebuie să acţioneze
imediat şi cu supleţe, pe baza unor priorităţi clar definite, ceea ce va
constitui o primă etapă spre strategii de ansamblu la nivel mondial,
naţional şi, eventual, regional, aceste strategii de ripostă trebuind să
ţină cont de toate gazele cu efect de seră şi să ia în consideraţie, aşa
cum se cuvine, rolul fiecăruia în intensificarea efectului de seră,
ştiind, în plus, că ţările situate la o înălţime mică faţă de
nivelul mării şi alte ţări insulare mici, ţările avînd zone de coastă
puţin înalte, zone aride sau semiaride sau zone supuse inundaţiilor,
secetei, deşertificării, precum şi ţările în curs de dezvoltare avînd
ecosisteme muntoase fragile sunt deosebit de vulnerabile la efectele
nefaste ale schimbărilor climatice,
conştiente de dificultăţile deosebite pe care le vor cunoaşte
ţările, în special ţările în curs de dezvoltare a căror economie este
deosebit de tributară producţiei, utilizării şi exportului de
combustibili fosili, în urma măsurilor luate pentru a limita emisiile de
gaze cu efect de seră,
afirmînd că măsurile luate pentru a evita schimbările climatice
trebuie să fie strîns coordonate cu dezvoltarea socială şi economică,
pentru a evita orice incidenţă nefastă asupra acesteia din urmă, ţinînd
cont de nevoile prioritare legitime ale ţărilor în curs de dezvoltare,
şi anume o creştere economică durabilă şi eradicarea sărăciei,
conştiente că toate ţările şi, mai ales, ţările în curs de
dezvoltare trebuie să poată avea acces la resursele necesare unei
dezvoltări sociale şi economice durabile şi că, pentru a avansa spre
acest obiectiv, ţările în curs de dezvoltare trebuie să sporească
consumul lor de energie, nepierzînd din vedere că este posibil să se
ajungă la un mai bun randament energetic şi să se controleze emisiile de
gaze cu efect de seră într-un mod general şi, mai ales, aplicînd
tehnologii noi în condiţii avantajoase din punct de vedere economic şi
social,
hotărîte să ocrotească sistemul climatic pentru generaţiile prezente
şi viitoare,
au convenit ceea ce urmează:
Articolul 1
Definiţii
În spiritul prezentei convenţii, se înţelege prin:
1. efecte nefaste ale schimbărilor climatice: modificările mediului
fizic sau ale fiinţelor vii datorate schimbărilor climatice şi care
exercită efecte nocive semnificative asupra compoziţiei, stabilităţii
sau productivităţii ecosistemelor naturale şi amenajate, asupra
funcţionării sistemelor socioeconomice sau asupra sănătăţii şi
bunăstării omului;
2. schimbări climatice: schimbări de climat care sunt atribuite
direct sau indirect unei activităţi omeneşti care alterează compoziţia
atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a
climatului observat în cursul unor perioade comparabile;
3. sistem climatic: un ansamblu care înglobează atmosfera,
hidrosfera, biosfera şi geosfera, precum şi interacţiunile lor;
4. emisii: eliberarea în atmosferă de gaze cu efect de seră sau de
precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumită zonă şi în cursul unei
perioade date;
5. gaze cu efect de seră: constituenţi gazoşi ai atmosferei, atît
naturali, cît şi antropici, care absorb şi reemit radiaţia infraroşie;
6. organizaţie regională de integrare economică: o organizaţie
constituită din state suverane ale unei regiuni date, care are
competenţă în domeniile determinate de prezenta convenţie sau de
protocoalele sale şi care a fost autorizată, potrivit procedurilor sale
interne, să semneze, să ratifice, să accepte sau să aprobe prin
sus-numitele instrumente sau să adere la acestea;
7. rezervor: unul sau mai mulţi constituenţi ai sistemului climatic
care reţin un gaz cu efect de seră sau un precursor de gaz cu efect de
seră;
8. absorbant: orice proces, orice activitate sau orice mecanism
natural sau artificial, care conduce la dispariţia din atmosferă a unui
gaz cu efect de seră, a unui aerosol sau a unui precursor de gaz cu
efect de seră;
9. sursă: orice proces sau activitate care eliberează în atmosferă
un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor de gaz cu efect de
seră.
Articolul 2
Obiectivul
Obiectivul final al prezentei convenţii şi al tuturor instrumentelor
juridice conexe pe care conferinţa părţilor le-ar putea adopta este de a
stabiliza, conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei,
concentraţiile de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să
împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic.
Se va conveni să se atingă acest obiectiv într-un interval de timp
suficient pentru ca ecosistemele să se poată adapta natural la
schimbările climatice, pentru ca producţia alimentară să nu fie
ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfăşura în mod
durabil.
Articolul 3
Principii
În măsurile pe care le vor lua pentru a atinge obiectivul convenţiei
şi a aplica dispoziţiile acesteia, părţile vor fi îndrumate de ceea ce
urmează:
1. Revine în sarcina părţilor să ocrotească sistemul climatic în
interesul generaţiilor prezente şi viitoare, pe baza echităţii şi în
funcţie de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate şi de
capacităţile lor. În consecinţă, revine în sarcina ţărilor
dezvoltate-părţi să fie în avangarda luptei împotriva schimbărilor
climatice şi a efectelor lor nefaste.
2. Se cuvine să se ţină cont de nevoile specifice şi de situaţia
specială a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, mai ales a celor care
sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor
climatice, precum şi părţilor, mai ales ţărilor în curs de
dezvoltare-părţi, cărora convenţia le-ar impune o sarcină
disproporţională sau anormală.
3. Revine în sarcina părţilor să ia măsuri de precauţie pentru a
prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbărilor climatice şi a
limita efectele nefaste ale acestora. Cînd există riscul unor perturbări
grave sau ireversibile, absenţa certitudinii ştiinţifice absolute nu
trebuie să servească drept pretext pentru a amîna adoptarea unor
asemenea măsuri, fiind stabilit că politicile şi măsurile pe care le
atrag schimbările climatice reclamă un bun raport cost-eficacitate,
încît să garanteze avantaje globale la costul cel mai scăzut cu putinţă.
Pentru a atinge acest scop, se cuvine ca aceste politici şi măsuri să
ţină seama de diversitatea contextelor socioeconomice, să fie globale,
să se extindă la toate sursele, la toţi absorbanţii şi la toate
rezervoarele de gaze cu efect de seră, asupra cărora s-a convenit să
cuprindă măsuri de adaptare şi să se aplice tuturor sectoarelor
economice. Iniţiativele care vizează să facă faţă schimbărilor climatice
vor putea face obiectul unei acţiuni concertate a părţilor interesate.
4. Părţile au dreptul să acţioneze pentru o dezvoltare durabilă şi
trebuie să se ocupe efectiv de aceasta. Este necesar ca politicile şi
măsurile destinate protejării sistemului climatic împotriva schimbărilor
provocate de om să fie adaptate la situaţia proprie a fiecărei părţi şi
să fie integrate în programe naţionale de dezvoltare, dezvoltarea
economică fiind indispensabilă pentru adoptarea unor măsuri destinate să
facă faţă schimbărilor climatice.
5. Revine în sarcina părţilor să lucreze de comun acord la un sistem
economic internaţional deschis care să conducă la o creştere economică
şi la o dezvoltare durabilă a tuturor părţilor, în special a ţărilor în
curs de dezvoltare-părţi, pentru a le permite să studieze mai bine
problemele puse de schimbările climatice. Trebuie să se evite ca
măsurile luate pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv
măsurile unilaterale, să constituie un mijloc de impunere a unor
discriminări arbitrare sau nejustificate pe planul comerţului
internaţional sau a unor obstacole deghizate în calea acestui comerţ.
Articolul 4
Angajamente
1. Toate părţile, ţinînd cont de responsabilităţile lor comune, dar
diferenţiate, şi de specificitatea priorităţilor lor naţionale şi
regionale de dezvoltare, de obiectivele şi de situaţia lor:
a) stabilesc, aduc la zi periodic, publică şi pun la dispoziţia
conferinţei părţilor, conform art. 12, inventarele naţionale ale
emisiilor antropice, pe baza surselor acestora şi ale absorbanţilor
tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la
Montreal, recurgînd la metode comparabile care vor fi aprobate de
conferinţa părţilor.
b) stabilesc, realizează, publică şi aduc la zi, în mod regulat,
programe naţionale şi, dacă este cazul, regionale, care conţin măsuri
vizînd atenuarea schimbărilor climatice, ţinînd cont de emisiile
antropice şi de diminuarea de către absorbanţi a gazelor cu efect de
seră, reglementate de Protocolul de la Montreal, precum şi de măsuri
vizînd facilitarea adaptării corespunzătoare la schimbările climatice;
c) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, punerea la punct,
aplicarea şi difuzarea - în special pe calea transferului - de
tehnologii, practici şi procedee ce permit să controleze, să reducă sau
să prevină emisiile antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate
de Protocolul de la Montreal, în toate sectoarele pertinente, inclusiv
cele privind energia, transporturile, industria, agricultura, pădurile
şi gospodărirea deşeurilor;
d) încurajează gospodărirea durabilă, încurajează şi susţin, prin
cooperarea lor, conservarea şi, dacă este cazul, consolidarea
absorbanţilor şi rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de seră,
nereglementate de Protocolul de la Montreal, mai ales biomasa, pădurile,
oceanele, ca şi celelalte ecosisteme terestre, de coastă marine;
e) pregătesc, în cooperare, adaptarea la impactul schimbărilor
climatice, concep şi pun la punct planuri corespunzătoare şi integrate
pentru gospodărirea zonelor de coastă, pentru resursele de apă şi
agricultură şi pentru protecţia şi refacerea zonelor afectate de secetă
şi deşertificare, în special din Africa, şi afectate de inundaţii;
f) în politicile şi acţiunile lor sociale, economice şi de mediu ţin
cont, în măsura posibilului, de consideraţii legate de schimbările
climatice şi utilizează metode corespunzătoare, de exemplu, studii de
impact, acumulate şi definite pe plan naţional pentru a reduce la
minimum efectele - dăunătoare economiei, sănătăţii publice şi calităţii
mediului - proiectelor sau ale măsurilor pe care ele le întreprind în
vederea atenuării schimbărilor climatice sau adaptării la acestea;
g) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, lucrările de
cercetare ştiinţifică, tehnologică, socioeconomică şi altele, observaţia
sistematică şi constituirea de arhive de date asupra sistemului
climatic, care permit să se înţeleagă mai bine cauzele, efectele,
amploarea şi eşalonarea în timp a schimbărilor climatice, precum şi
consecinţele economice şi sociale ale diverselor strategii de răspuns,
să se reducă şi să se risipească incertitudinile care există în această
privinţă;
h) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, schimbul de date
ştiinţifice, tehnologice, tehnice, socioeconomice şi juridice asupra
sistemului climatic, precum şi asupra consecinţelor economice şi sociale
ale diferitelor strategii de răspuns, aceste date trebuind să fie
schimbate, în integritatea lor, liber şi prompt;
i) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, educaţia, formarea şi
sensibilizarea publicului în domeniul schimbărilor climatice şi
încurajează participarea cea mai largă la acest proces, mai ales cea a
organizaţiilor neguvernamentale;
j) comunică conferinţei părţilor informaţii privind aplicarea,
conform art. 12.
2. Ţările dezvoltate-părţi şi alte părţi care figurează în anexa nr.
I îşi iau angajamentele specifice prevăzute mai jos:
a) fiecare dintre aceste părţi adoptă politici naţionale şi ia, în
consecinţă, măsurile necesare pentru atenuarea schimbărilor climatice,
limitînd emisiile sale antropice de gaze cu efect de seră, protejînd şi
consolidînd absorbanţii şi rezervoarele sale de gaze cu efect de seră.
Aceste politici şi măsuri demonstrează că ţările dezvoltate iau
iniţiativa modificării tendinţelor pe termen lung a emisiilor antropice,
conform obiectivului convenţiei, recunoscînd că reîntoarcerea, pînă la
sfîrşitul acestui deceniu, la nivelurile anterioare de emisii antropice
de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră, nereglementate de
Protocolul de la Montreal, ar contribui la o astfel de modificare şi
ţinînd cont de diferenţele dintre aceste părţi în ceea ce priveşte
punctul lor de plecare, abordarea lor, structura lor economică şi baza
lor de resurse, de necesitatea de a menţine o creştere economică
puternică şi durabilă, de tehnologii disponibile şi de alte circumstanţe
proprii fiecărui caz, precum şi de necesitatea, pentru fiecare dintre
aceste părţi, de a contribui în mod corespunzător şi echitabil la
efortul întreprins la scară mondială pentru a atinge acest obiectiv.
Aceste părţi pot aplica astfel de politici şi măsuri în asociaţie cu
alte părţi şi pot ajuta alte părţi să contribuie la obiectivul
convenţiei, în special la cel al prezentului alineat;
b) în scopul de a favoriza progresul în această direcţie, fiecare
dintre aceste părţi va comunica, în termen de 6 luni de la intrarea în
vigoare pentru ea a convenţiei şi după aceea periodic, în conformitate
cu art. 12, informaţii detaliate privind politicile şi măsurile la care
se referă alin. a), precum şi previziunile care rezultă din acestea în
ceea ce priveşte emisiile antropice, pe surse, şi absorbţia, prin
absorbanţi, a gazelor cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul
de la Montreal, pentru perioada prevăzută la alin. a), în vederea
revenirii, individual sau în comun, a emisiilor antropice de dioxid de
carbon şi de alte gaze cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul
de la Montreal, la nivelurile din 1990. Conferinţa părţilor va trece în
revistă aceste informaţii la prima sa sesiune, apoi la intervale
periodice, conform art. 7;
c) este necesar ca, în spiritul alin. b), calcularea cantităţilor de
gaze cu efect de seră, emise de surse şi diminuate de absorbanţi de gaze
cu efect de seră, să se efectueze pe baza celor mai bune cunoştinţe
ştiinţifice disponibile, mai ales în ceea ce priveşte capacitatea
efectivă a absorbanţilor şi contribuţia fiecăruia dintre aceste gaze la
schimbările climatice. Conferinţa părţilor va examina şi va adopta
metodele ce vor trebui utilizate pentru acest calcul la prima sa sesiune
şi, ulterior, le va trece în revistă, la intervale regulate;
d) conferinţa părţilor, la prima sa sesiune, va examina alin. a) şi
b), pentru a vedea dacă sunt adecvate. Ea o va face în lumina datelor
ştiinţifice şi a evaluărilor cele mai sigure privind schimbările
climatice şi impactul lor, precum şi a datelor tehnice, sociale şi
economice pertinente. Pe baza acestui examen, conferinţa părţilor va lua
măsurile necesare care vor putea permite adoptarea de amendamente la
angajamentele vizate la alin. a) şi b). La prima sa sesiune, ea va lua,
de asemenea, hotărîri în privinţa criteriilor care determină o aplicare
comună, după cum se indică la alin. a). Ea va proceda la o a doua
examinare a alin. a) şi b) cel mai tîrziu pînă la 31 decembrie 1998,
apoi la intervale regulate, pe care tot ea le va hotărî pînă cînd
obiectivul convenţiei va fi atins;
e) fiecare dintre aceste părţi:
(i) coordonează, după caz, cu celelalte părţi vizate, instrumentele
economice şi administrative corespunzătoare, elaborate în spiritul
obiectivului convenţiei;
(ii) identifică şi revizuieşte periodic politicile şi practicile
care încurajează activităţi ce conduc la creşterea nivelului emisiilor
antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la
Montreal, care ar apărea în caz contrar;
f) conferinţa părţilor va trece în revistă, cel mai tîrziu pînă la
31 decembrie 1998, informaţiile disponibile, cu scopul de a decide
asupra modificărilor pe care le va aduce listelor care figurează la
anexele nr. I şi II, cu acordul părţii interesate;
g) orice parte care nu figurează în anexa nr. I va putea, în
instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de
aderare, sau în orice moment ulterior, să notifice depozitarului
intenţia sa de a fi angajat prin dispoziţiile de la alin. a) şi b).
Depozitarul va informa pe ceilalţi semnatari şi părţi despre orice
notificare în acest sens.
3. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care
figurează în anexa nr. II furnizează resurse financiare noi şi
adiţionale pentru a acoperi totalitatea costurilor convenite pe care le
suportă ţările în curs de dezvoltare-părţi ca urmare a îndeplinirii
obligaţiilor lor ce decurg din art. 12 paragraful 1. Ele furnizează, de
asemenea, ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, în special în scopul
transferului de tehnologie, resursele financiare în discuţie care le
sunt necesare pentru a acoperi totalitatea costurilor suplimentare
convenite, determinate de aplicarea măsurilor vizate la paragraful 1 al
prezentului articol şi asupra cărora o ţară în curs de dezvoltare va
conveni cu o entitate sau cu entităţile internaţionale vizate la art.
11, conform articolului amintit. Îndeplinirea acestor angajamente ţine
cont de faptul că aporturile de fonduri trebuie să fie adecvate şi
previzibile, precum şi de importanţa unei împărţiri corespunzătoare a
sarcinii între ţările dezvoltate-părţi.
4. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care
figurează în anexa nr. II ajută, de asemenea, ţările în curs de
dezvoltare-părţi, deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale
schimbărilor climatice, să facă faţă la costul adaptării lor la efectele
amintite.
5. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care
figurează în anexa nr. II iau toate măsurile posibile în vederea
încurajării, facilitării şi finanţării, potrivit nevoilor, a
transferului sau accesului la tehnologii şi experienţă ecologic
raţionale al celorlalte părţi şi, în mod deosebit, al ţărilor în curs de
dezvoltare, cu scopul de a le permite aplicarea dispoziţiilor
convenţiei. În acest proces, ţările dezvoltate-părţi susţin dezvoltarea
şi consolidarea capacităţilor şi tehnologiilor nepoluante în ţările în
curs de dezvoltare-părţi. Celelalte părţi şi organizaţii care sunt în
măsură să o facă, pot, de asemenea, să faciliteze transferul acestor
tehnologii.
6. Conferinţa părţilor acordă părţilor care figurează la anexa nr.
I, care sunt în tranziţie către economia de piaţă, pentru a le pune în
situaţia de a face faţă mai bine schimbărilor climatice, un anumit grad
de flexibilitate în îndeplinirea angajamentelor lor de la paragraful 2,
mai ales în ceea ce priveşte nivelul istoric, care va fi ales ca
referinţă, al emisiilor antropice de gaze cu efect de seră,
nereglementate de Protocolul de la Montreal.
7. Măsura în care ţările în curs de dezvoltare se vor achita efectiv
de angajamentele lor din convenţie va depinde de îndeplinirea eficace,
de către ţările dezvoltate-părţi, a propriilor lor angajamente în ceea
ce priveşte resursele financiare şi transferul de tehnologii şi va ţine
cont de faptul că dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea
sărăciei sunt priorităţi esenţiale ale ţărilor în curs de
dezvoltare-părţi.
8. În scopul îndeplinirii angajamentelor enunţate în prezentul
articol, părţile studiază măsuri - privind mai ales finanţarea,
asigurarea şi transferul de tehnologii - care trebuie luate în cadrul
convenţiei pentru a răspunde nevoilor şi preocupărilor specifice ale
ţărilor în curs de dezvoltare-părţi în faţa efectelor nefaste ale
schimbărilor climatice şi ale impactului măsurilor de ripostă, în
special în ţările următoare:
a) mici ţări insulare;
b) ţări care au zone de coastă situate puţin deasupra nivelului
mării;
c) ţări care au zone aride sau semiaride, zone de păduri şi zone
supuse degradării pădurilor;
d) ţări care au zone supuse catastrofelor naturale;
e) ţări cu zone supuse secetei şi deşertificării;
f) ţări care au zone cu o puternică poluare a atmosferei urbane;
g) ţări care au ecosisteme fragile, în special ecosisteme montane;
h) ţări a căror economie este puternic tributară fie veniturilor
obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili
şi de produse înrudite cu o mare putere energetică, fie consumului
combustibililor şi produselor menţionate;
i) ţări fără litoral şi ţări de tranzit.
Conferinţa părţilor poate să ia măsurile necesare, după caz, cu
privire la prezentul paragraf.
9. Părţile ţin cont, în acţiunea lor privind finanţarea şi
transferul de tehnologii, de nevoile deosebite şi de situaţia specială a
ţărilor mai puţin avansate.
10. În îndeplinirea angajamentelor care decurg din convenţie,
părţile ţin cont, conform art. 10, de situaţia acelora dintre ele, mai
ales a ţărilor în curs de dezvoltare, a căror economie este vulnerabilă
la efectele nefaste ale măsurilor de ripostă la schimbările climatice.
Acesta este, în special, cazul părţilor a căror economie este deosebit
de tributară fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi
exportul de combustibili fosili şi ale produselor înrudite, fie
consumului acestor combustibili şi produse, fie utilizării de
combustibili fosili, greu de înlocuit de către aceste părţi cu produse
de substituţie.
Articolul 5
Cercetare şi observare sistematică
Pentru îndeplinirea angajamentelor lor în virtutea art. 4 paragraful
1 alin. g), părţile:
a) susţin şi, după caz, dezvoltă mai mult organizaţiile sau
programele şi reţelele internaţionale şi interguvernamentale al căror
scop este de a defini, realiza, reevalua şi finanţa lucrările de
cercetare, colectare a datelor şi de observare sistematică, ţinînd cont
de necesitatea de a limita cît mai mult posibil dublele utilizări;
b) susţin eforturile desfăşurate la niveluri internaţionale şi
interguvernamentale pentru a întări observarea sistematică şi
capacităţile şi mijloacele naţionale de cercetare ştiinţifică şi
tehnică, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, şi pentru a încuraja
accesul la datele care provin din zone ce nu depind de jurisdicţia
naţională, şi la analiza acestor date, precum şi pentru a promova
schimbul acestora;
c) iau în considerare preocupările şi nevoile deosebite ale ţărilor
în curs de dezvoltare-părţi şi cooperează pentru îmbunătăţirea
mijloacelor şi capacităţilor lor endogene de participare la eforturile
vizate la alin. a) şi b).
Articolul 6
Educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului
Pentru îndeplinirea angajamentelor lor, în virtutea art. 4
paragraful 1 alin. i), părţile:
a) se angajează să încurajeze şi să faciliteze la nivel naţional şi,
dacă este cazul, subregional şi regional, conform legilor şi
reglementărilor lor şi potrivit capacităţilor lor:
(i) elaborarea şi aplicarea de programe de educaţie şi de
sensibilizare a publicului asupra schimbărilor climatice şi a efectelor
acestora;
(ii) accesul publicului la informaţiile privind schimbările
climatice şi efectele lor;
(iii) participarea publicului la examinarea schimbărilor climatice
şi a efectelor lor şi punerea la punct de măsuri corespunzătoare pentru
a face faţă acestora; şi
(iv) formarea de personal ştiinţific, tehnic şi administrativ;
b) susţin prin cooperarea lor şi încurajează la nivel internaţional,
recurgînd, dacă este cazul, la organismele existente;
(i) punerea la punct şi schimbul de material educativ şi de material
destinat sensibilizării publicului la schimbările climatice şi la
efectele acestora; şi
(ii) punerea la punct şi realizarea de programe de educaţie şi
formare, inclusiv prin consolidarea organismelor naţionale şi prin
schimbul sau detaşarea de personal însărcinat să formeze experţi în
materie, mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.
Articolul 7
Conferinţa părţilor
1. A fost creată o conferinţă a părţilor.
2. În calitate de organ suprem al prezentei convenţii, conferinţa
părţilor face cu regularitate bilanţul aplicării convenţiei şi a
celorlalte instrumente juridice conexe pe care ea le poate adopta şi ia,
în limitele mandatului său, hotărîrile necesare pentru a favoriza
aplicarea efectivă a convenţiei. În acest scop, conferinţa părţilor:
a) examinează periodic obligaţiile părţilor şi dispoziţiile
instituţionale care decurg din convenţie, în funcţie de obiectivul
convenţiei, de experienţa dobîndită în momentul aplicării sale şi de
evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice;
b) încurajează şi facilitează schimbul de informaţii asupra
măsurilor adoptate de părţi pentru a face faţă schimbărilor climatice şi
efectelor acestora, ţinînd cont de diversitatea situaţiilor, de
responsabilităţile şi mijloacele părţilor, precum şi de angajamentele
lor în baza convenţiei;
c) facilitează, la cererea a două sau mai multe părţi, coordonarea
măsurilor adoptate de ele pentru a face faţă schimbărilor climatice şi
efectelor lor, ţinînd cont de diversitatea situaţiilor, a
responsabilităţilor şi mijloacele părţilor, precum şi de angajamentele
lor în baza convenţiei;
d) încurajează şi îndrumă, conform obiectivului şi dispoziţiilor
convenţiei, elaborarea şi perfecţionarea periodică de metode comparabile
asupra cărora aceasta va conveni, vizînd, mai ales, inventarierea
emisiilor de gaze cu efect de seră (în funcţie de surse) şi reducerea
lor cu ajutorul absorbanţilor, precum şi evaluarea eficacităţii
măsurilor luate pentru a limita aceste emisii şi a accentua absorbţia
acestor gaze;
e) evaluează, pe baza tuturor informaţiilor care îi sunt comunicate,
conform dispoziţiilor convenţiei, aplicarea convenţiei de către părţi,
efectele de ansamblu ale măsurilor luate în aplicarea acesteia, mai ales
efectele ambientale, economice şi sociale şi incidenţele lor cumulate,
şi progresele obţinute în realizarea obiectivului convenţiei;
f) examinează şi adoptă rapoarte periodice asupra aplicării
convenţiei şi asigură publicarea acestora;
g) face recomandări privind toate problemele necesare aplicării
convenţiei;
h) se străduieşte să mobilizeze resursele financiare, conform art. 4
paragrafele 3, 4 şi 5 şi art. 11;
i) creează organele subsidiare considerate necesare aplicării
convenţiei;
j) examinează rapoartele acestor organe, cărora ea le dă directive;
k) hotărăşte şi adoptă, prin consens, reglementările interioare şi
regulile de gospodărire financiară pentru ea însăşi şi pentru toate
organele subsidiare;
l) dacă este cazul, solicită şi utilizează serviciile şi concursul
organizaţiilor internaţionale şi al organismelor interguvernamentale şi
neguvernamentale competente, ca şi informaţiile pe care acestea i le
furnizează;
m) exercită şi alte funcţii necesare pentru atingerea obiectivului
convenţiei, precum şi toate celelalte funcţii care îi sunt conferite de
aceasta.
3. Conferinţa părţilor adoptă, la prima sa sesiune, propriul său
regulament interior şi pe cele ale organelor subsidiare create prin
aplicarea convenţiei; reglementările respective cuprind procedura de
luare de decizii aplicabilă problemelor pentru care convenţia nu prevede
încă o procedură. Această procedură poate preciza majoritatea necesară
pentru adoptarea unor hotărîri.
4. Prima sesiune a conferinţei părţilor va fi convocată de
secretariatul provizoriu vizat la art. 21 şi se va ţine un an mai tîrziu
după intrarea în vigoare a convenţiei. Mai tîrziu, conferinţa părţilor,
numai dacă nu hotărăşte altfel, îşi va ţine sesiunile ordinare o dată pe
an.
5. Conferinţa părţilor ţine sesiuni extraordinare în orice alt
moment pe care îl consideră necesar, sau dacă o parte face o cerere în
scris, cu condiţia ca această cerere să fie sprijinită de cel puţin o
treime din părţi, în următoarele 6 luni după comunicarea făcută de
secretariat părţilor.
6. Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile specializate ale
Naţiunilor Unite şi Agenţia Internaţională de Energie Atomică, precum şi
toate statele membre ale uneia dintre aceste organizaţii sau observatori
pe lîngă una dintre aceste organizaţii care nu sunt părţi la convenţie,
pot fi reprezentate la sesiunile conferinţei părţilor în calitate de
observatori. Orice organ sau organism naţional sau internaţional,
guvernamental sau neguvernamental competent în domeniile vizate de
convenţie, care a făcut cunoscut secretariatului că doreşte să fie
reprezentat la o sesiune a conferinţei părţilor, poate fi admis în
această calitate, dacă cel puţin o treime din părţile prezente la
aceasta nu fac obiecţie. Admiterea şi participarea observatorilor sunt
determinate de regulamentul interior adoptat de conferinţa părţilor.
Articolul 8
Secretariat
1. A fost creat un secretariat.
2. Funcţiile secretariatului sunt următoarele:
a) să organizeze sesiunile conferinţei părţilor şi organelor
subsidiare ale acesteia create în virtutea convenţiei şi să le furnizeze
serviciile necesare;
b) să sintetizeze şi să difuzeze rapoartele pe care le primeşte;
c) la cerere, să ajute părţile şi, în special printre acestea,
ţările în curs de dezvoltare, să sintetizeze şi să difuzeze informaţiile
cerute de convenţie;
d) să stabilească rapoartele asupra activităţilor şi să le supună
conferinţei părţilor;
e) să asigure coordonarea necesară cu secretariatele altor organe
internaţionale competente;
f) să ia, sub supervizarea conferinţei părţilor, dispoziţiile
administrative şi contractuale care necesită îndeplinirea eficace a
funcţiilor sale; şi
g) să exercite celelalte funcţii de secretariat care îi revin în
baza convenţiei sau a unuia dintre protocoalele sale şi orice alte
funcţii pe care conferinţa părţilor poate să i le atribuie.
3. La prima sa sesiune, conferinţa părţilor va desemna un
secretariat permanent şi va da dispoziţiile necesare pentru funcţionarea
sa.
Articolul 9
Organ subsidiar de asistare ştiinţifică
şi tehnologică
1. A fost creat un organ subsidiar de asistare ştiinţifică şi
tehnologică, însărcinat să furnizeze în timp util conferinţei părţilor
şi, dacă este cazul, celorlalte organe subsidiare, informaţii şi
recomandări privind aspectele ştiinţifice şi tehnologice ale convenţiei.
Acest organ, deschis participării tuturor părţilor, este
multidisciplinar. El este compus din reprezentanţi ai guvernelor care se
bucură de autoritate în domeniul lor de competenţă. El raportează cu
regularitate conferinţei părţilor asupra tuturor aspectelor privind
activitatea sa.
2. Organul, care acţionează sub autoritatea conferinţei părţilor şi
care se sprijină pe dezbaterile organelor internaţionale competente, are
ca funcţii:
a) de a determina cunoştinţele ştiinţifice asupra schimbărilor
climatice şi a efectelor acestora;
b) de a determina, pe plan ştiinţific, efectele măsurilor luate în
aplicarea convenţiei;
c) de a recenza tehnologiile şi experienţa de vîrf inovatoare şi
performante şi de a indica mijloacele încurajare a dezvoltării acestora
şi de asigurare a transferului lor;
d) de a furniza avize asupra programelor ştiinţifice asupra
cooperării internaţionale şi a cercetării şi dezvoltării în materie de
schimbări climatice şi asupra mijloacelor de a ajuta ţările în curs de
dezvoltare, să se doteze cu o capacitate proprie;
e) de a răspunde la întrebările ştiinţifice, tehnologice şi
metodologice pe care conferinţa părţilor şi organele sale subsidiare i
le vor putea pune.
3. Funcţiile şi mandatul organului vor putea fi precizate mai
înainte de conferinţa părţilor.
Articolul 10
Organ subsidiar de implementare
1. Se creează un organ subsidiar de implementare însărcinat să ajute
conferinţa părţilor la asigurarea aplicării şi urmăririi implementării
convenţiei. Acest organ, deschis participării tuturor părţilor, este
compus din reprezentanţii guvernelor, experţi în domeniul schimbărilor
climatice. El raportează cu regularitate conferinţei părţilor toate
aspectele privind activităţile sale.
2. Organul, acţionînd sub autoritatea conferinţei părţilor, are ca
funcţii:
a) de a examina informaţiile comunicate conferinţei conform art. 12
paragraful 1, pentru a evalua efectul global conjugat al măsurilor luate
de părţi în lumina evaluării ştiinţifice cele mai recente ale
schimbărilor climatice;
b) de a examina informaţiile comunicate conferinţei conform art. 12
paragraful 2, pentru a ajuta conferinţa părţilor să efectueze
examinările prevăzute la art. 4 paragraful 2 alin. d);
c) de a ajuta conferinţa părţilor, potrivit necesităţilor, să
pregătească şi să execute hotărîrile sale.
Articolul 11
Mecanism financiar
1. Un mecanism însărcinat să furnizeze resursele financiare sub
formă de donaţii sau în condiţii favorabile, mai ales pentru transferul
de tehnologii, este definit aici. Acest mecanism depinde de conferinţa
părţilor, în faţa căreia este răspunzător şi care îi defineşte
politicile, priorităţile propriului program şi criteriile de
eligibilitate legate de convenţie. Funcţionarea sa este încredinţată
uneia sau mai multor entităţi internaţionale existente.
2. Mecanismul financiar este constituit pe baza unei reprezentări
echitabile şi echilibrate a tuturor părţilor, în cadrul unui sistem de
gospodărire transparent.
3. Conferinţa părţilor şi entitatea sau entităţile însărcinate să
asigure funcţionarea mecanismului financiar stabilesc acorduri necesare
pentru a da efect paragrafelor de mai sus, printre care ar trebui să
figureze:
a) modalităţi destinate să asigure că proiectele financiare în
domeniul schimbărilor climatice sunt conforme cu politicile,
priorităţile de program şi criteriile de aprobare definite de conferinţa
părţilor;
b) modalităţile potrivit cărora o decizie de finanţare va putea fi
revăzută în lumina acestor politici, priorităţi de program şi criterii;
c) prezentarea regulată de către entitate sau entităţi, la
conferinţa părţilor, de rapoarte asupra operaţiunilor sale de finanţare,
conform principiului responsabilităţii acesteia definit la paragraful 1;
d) determinarea, sub o formă previzibilă şi identificabilă, a sumei
totale de mijloace financiare necesare şi disponibile pentru aplicarea
prezentei convenţii şi modul în care această sumă totală va fi revăzută
periodic.
4. La prima sa sesiune, conferinţa părţilor va face ceea ce este
necesar pentru a da efect dispoziţiilor de mai sus, examinînd şi luînd
în consideraţie dispoziţiile provizorii vizate la art. 21 paragraful 3
şi va decide asupra eventualei menţineri a acestor dispoziţii. Apoi, în
următorii 4 ani, va evalua funcţionarea mecanismului şi va lua măsurile
corespunzătoare.
5. Ţările dezvoltate-părţi vor putea, de asemenea, să furnizeze, iar
ţările în curs de dezvoltare-părţi vor putea obţine resurse financiare
pe cale bilaterală, regională sau multilaterală, în scopul aplicării
convenţiei.
Articolul 12
Comunicare de informaţii privind aplicarea
1. Conform art. 4 paragraful 1, fiecare parte comunică conferinţei
părţilor, prin intermediul secretariatului, elementele de informare de
mai jos:
a) un inventar naţional al emisiilor antropice, pe surse, şi al
absorbţiei, prin absorbanţi pentru toate gazele cu efect de seră,
nereglementate prin Protocolul de la Montreal, în măsura în care
mijloacele îi permit aceasta, utilizînd metode comparabile asupra cărora
conferinţa părţilor cade de acord şi a căror utilizare o va încuraja;
b) o descriere generală a măsurilor pe care aceasta le ia sau
intenţionează să le ia pentru a aplica convenţia;
c) orice altă informaţie pe care partea o consideră utilă pentru a
atinge obiectivul convenţiei şi potrivită pentru a exprima în
comunicarea sa, în măsura posibilului, date utile determinării
tendinţelor emisiilor antropice în lume.
2. Fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte înscrisă în
anexanr. I vor include în comunicarea lor următoarele elemente de
informare:
a) descrierea detaliată a politicilor şi măsurilor pe care le-au
adoptat pentru a se conforma angajamentului subscris la art. 4
paragraful 2 alin. a) şi b);
b) estimarea precisă a efectelor pe care politicile şi măsurile
vizate la alin. a) le vor avea asupra emisiilor antropice de gaze cu
efect de seră de la surse şi asupra absorbţiei prin absorbanţi în timpul
perioadei vizate la art. 4 paragraful 2 alin. a).
3. În plus, fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte
dezvoltată, care figurează la anexa nr. II dau detalii asupra măsurilor
luate, conform art. 4 paragrafele 3-5.
4. Ţările în curs de dezvoltare-părţi vor putea să propună, pe o
bază voluntară, proiecte de finanţare precizînd tehnologiile,
materialele, echipamentul, tehnicile sau practicile specifice necesare
pentru a le executa şi dînd, dacă este posibil, o estimare a tuturor
costurilor suplimentare ale acestor proiecte, a progreselor scontate în
reducerea emisiilor şi a absorbţiei gazelor cu efect de seră, precum şi
o estimare a avantajelor pe care se poate conta.
5. Fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte înscrisă în
anexanr. I vor prezenta comunicarea lor iniţială în următoarele 6 luni
după intrarea în vigoare a convenţiei în ceea ce le priveşte. Fiecare
dintre părţile care nu figurează pe această listă va prezenta
comunicarea sa iniţială în următorii 3 ani după intrarea în vigoare a
convenţiei, în ceea ce o priveşte, sau după disponibilizarea resurselor
financiare, conform art. 4 paragraful 3. Părţile care se numără printre
ţările puţin avansate vor fi libere să aleagă data comunicării lor
iniţiale. Apoi, frecvenţa comunicării tuturor părţilor va fi fixată de
conferinţa părţilor, care va ţine cont de diferenţele de scadenţă
indicate în prezentul paragraf.
6. Informaţiile comunicate de părţi în aplicarea prezentului articol
vor putea fi transmise în cel mai scurt timp de secretariat conferinţei
părţilor şi organelor subsidiare competente. Conferinţa părţilor va
putea, la nevoie, să revadă procedurile de transmitere a informaţiilor.
7. Începînd de la prima sa sesiune, conferinţa părţilor va dispune
asigurarea furnizării unui ajutor tehnic şi financiar ţărilor în curs de
dezvoltare-părţi, la cererea acestora, care să le ajute să reunească şi
să comunice informaţiile cerute în prezentul articol şi să recenzeze
mijloacele tehnice şi financiare necesare executării proiectelor propuse
şi măsurilor de ripostă luate în baza art. 4. Acest ajutor va putea fi
furnizat de alte părţi, prin organizaţii internaţionale competente şi
prin secretariat, după caz.
8. Orice grupare de părţi poate, sub rezerva de a se conforma
directivelor conferinţei părţilor şi de a o aviza în prealabil pe
aceasta, să se achite de obligaţiile enunţate în prezentul articol,
prezentînd o comunicare comună, cu condiţia de a include în aceasta o
informaţie asupra modului în care fiecare parte s-a achitat de
obligaţiile individuale care îi revin din convenţie.
9. Informaţiile primite de secretariat şi despre care partea care le
furnizează va indica că sunt confidenţiale, după criterii pe care
conferinţa părţilor le va stabili, vor fi compilate de secretariat,
astfel încît să păstreze acest caracter înainte de a fi transmise unuia
dintre organele chemate să le primească şi să le examineze.
10. Sub rezerva paragrafului 9 şi fără a renunţa la posibilitatea,
pentru orice parte, de a face comunicarea sa publică oricînd,
comunicările prezentate de părţi în aplicarea prezentului articol sunt
puse de secretariat la dispoziţia publicului concomitent cu supunerea
lor conferinţei părţilor.
Articolul 13
Reglementarea problemelor privind aplicarea
Conferinţa părţilor va studia, la prima sa sesiune, realizarea unui
proces consultativ multilateral, la dispoziţia părţilor, la cererea
acestora, pentru reglementarea problemelor referitoare la aplicarea
convenţiei.
Articolul 14
Reglementarea diferendelor
1. În caz de diferend între două sau mai mult de două părţi privind
interpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile interesate se străduiesc
să îl regleze pe calea negocierii sau prin orice alt mijloc paşnic la
alegerea lor.
2. Cînd ratifică, acceptă sau aprobă convenţia sau aderă la aceasta
sau în orice moment care urmează acestora, o parte care nu este o
organizaţie regională de integrare economică poate declara, printr-un
instrument scris depus depozitarului, că, faţă de orice diferend legat
de interpretarea sau aplicarea convenţiei, ea recunoaşte ca obligatoriu
de drept şi în afara unei înţelegeri speciale referitoare la orice parte
care acceptă aceeaşi obligaţie:
a) supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie;
b) arbitrajul, conform procedurii pe care o va adopta imediat ce va
fi posibil conferinţa părţilor printr-o anexă consacrată arbitrajului.
O parte care este o organizaţie regională de integrare economică
poate face, în materie de arbitraj, o declaraţie în acest sens, conform
procedurii vizate la alin. b).
3. Declaraţia făcută în aplicarea paragrafului 2 rămîne în vigoare
la expirarea sa conform prevederilor sale sau pînă la expirarea unei
perioade de 3 luni de la data la care notificarea scrisă a revocării
acestei declaraţii a fost depusă la depozitar.
4. Depunerea unei noi declaraţii, notificarea revocării unei
declaraţii sau expirarea unei declaraţii nu afectează cu nimic o
procedură începută la Curtea Internaţională de Justiţie sau la
tribunalul arbitral, cu condiţia ca părţile la diferend să nu convină
altfel.
5. Sub rezerva paragrafului 2, dacă la expirarea termenului de 12
luni de la data la care o parte a notificat unei alte părţi existenţa
unui diferend între ele, părţile interesate nu au ajuns la rezolvarea
diferendului dintre ele folosind mijloacele descrise la paragraful 1,
diferendul, la cererea uneia dintre părţile la diferend, este supus
concilierii.
6. O comisie de conciliere a fost creată la cererea oricăreia dintre
părţile la diferend. Comisia este compusă din membri desemnaţi, în număr
egal, de fiecare parte interesată şi dintr-un preşedinte ales de comun
acord de membrii desemnaţi de părţi. Comisia prezintă o recomandare pe
care părţile o examinează cu bună credinţă.
7. Conferinţa părţilor va adopta, de îndată ce va fi posibil, o
procedură complementară de conciliere într-o anexă consacrată
concilierii.
8. Dispoziţiile prezentului articol se aplică oricărui instrument
juridic conex pe care conferinţa părţilor îl poate adopta, cu condiţia
ca instrumentul să nu dispună altfel.
Articolul 15
Amendamente la convenţie
1. Orice parte poate propune amendamente la convenţie.
2. Amendamentele la convenţie sunt adoptate la sesiune ordinară a
conferinţei părţilor. Textul oricăror propuneri de amendament la
convenţie este comunicat părţilor de către secretariat, cu cel puţin 6
luni înainte de reuniunea la care acesta este propus spre adoptare.
Secretariatul comunică, de asemenea, propunerile de amendament
semnatarilor convenţiei şi, pentru informare, depozitarului.
3. Părţile nu precupeţesc nici un efort pentru a ajunge la un acord
prin consens asupra oricărei propuneri de amendament la convenţie. Dacă
orice efort în acest sens se dovedeşte inutil şi nu intervine nici un
acord, amendamentul este adoptat printr-un vot care să întrunească trei
sferturi din majoritatea părţilor prezente şi votante. Amendamentul
adoptat este comunicat de către secretariat depozitarului, care îl
transmite tuturor părţilor, pentru acceptare.
4. Instrumentele de acceptare a amendamentului sunt depuse la
depozitar. Orice amendament, adoptat conform paragrafului 3, intră în
vigoare, pentru părţile care l-au acceptat, la 90 de zile de la data
primirii de către depozitar a instrumentelor de acceptare a cel puţin
trei sferturi din părţile la convenţie.
5. Amendamentul intră în vigoare pentru oricare dintre celelalte
părţi la 90 de zile de la data depunerii de către această parte, la
depozitar, a instrumentului său de acceptare a respectivului amendament.
6. În spiritul prezentului articol, prin expresia părţi prezente şi
votante se înţelege părţile care au fost prezente şi care votează
"pentru" sau "împotrivă".
Articolul 16
Adoptarea şi amendarea anexelor
convenţiei
1. Anexele convenţiei fac parte integrantă din aceasta şi, cu
excepţia dispoziţiei contrar exprimate de orice referinţă la convenţie
constituie o referinţă la anexele sale. Fără a prejudicia dispoziţiile
art. 14 paragraful 2 alin. b) şi paragraful 7, anexele se limitează la
liste, formule şi alte documente descriptive cu caracter ştiinţific,
tehnic, procedural şi administrativ.
2. Anexele convenţiei sunt propuse şi adoptate potrivit procedurii
descrise la art. 15 paragrafele 2, 3 şi 4.
3. Orice anexă adoptată în aplicarea paragrafului 2 intră în
vigoare, pentru toate părţile la convenţie, la 6 ani după data la care
depozitarul le-a notificat adoptarea, excepţie făcînd părţile care, în
acelaşi interval, notifică în scris depozitarului că ele nu acceptă
această anexă. Faţă de părţile care retrag această notificare de
acceptare, anexa intră în vigoare după 90 de zile de la primirea de
către depozitar a notificării acestei retrageri.
4. Pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare de
amendamente la anexele convenţiei, procedura este aceeaşi ca pentru
propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor, conform
paragrafelor 2 şi 3.
5. Dacă adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexă
necesită un amendament la convenţie, această anexă sau acest amendament
nu intră în vigoare decît atunci cînd amendamentul la convenţie intră el
însuşi în vigoare.
Articolul 17
Protocoale
1. Conferinţa părţilor poate, la oricare dintre sesiunile sale
ordinare, să adopte protocoale la convenţie.
2. Textul oricărui protocol propus este comunicat părţilor, de către
secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de sesiune.
3. Regulile care determină intrarea în vigoare a oricărui protocol
sunt definite de protocolul însuşi.
4. Numai părţile la convenţie pot fi părţi la un protocol.
5. Numai părţile la un protocol iau decizii în virtutea
respectivului protocol.
Articolul 18
Drept de vot
1. Fiecare parte la convenţie dispune de un vot, sub rezerva
dispoziţiilor paragrafului 2 de mai jos.
2. În domeniile competenţei lor, organizaţiile de interpretare
economică regională dispun, pentru a-şi exercita dreptul lor de vot, de
un număr de voturi egal cu numărul statelor membre care sunt părţi la
convenţie. Aceste organizaţii nu exercită dreptul lor de vot dacă unul
dintre statele membre îl exercită pe al său şi invers.
Articolul 19
Depozitarul
Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul
convenţiei şi al protocoalelor adoptate conform art. 17.
Articolul 20
Semnarea
Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre
ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale unei instituţii
specializate a Naţiunilor Unite, părţi la Statutul Curţii Internaţionale
de Justiţie, precum şi la organizaţiile de integrare economică
regională, la Rio de Janeiro, în timpul Conferinţei Naţiunilor Unite
asupra mediului şi dezvoltării, apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor
Unite, la New York, de la 20 iunie 1992 la19 iunie 1993.
Articolul 21
Dispoziţii tranzitorii
1. Pînă la sfîrşitul primei sesiuni a conferinţei părţilor,
funcţiile de secretariat vizate la art. 8 vor fi exercitate provizoriu
de către secretariatul creat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite
prin Rezoluţia sa nr. 45/212 din 21 decembrie 1990.
2. Şeful secretariatului provizoriu vizat la paragraful 1 de mai sus
va colabora strîns cu grupul interguvernamental de experţi pentru
studierea schimbării climei, astfel încît acesta să poată răspunde
nevoilor obiective de aviz ştiinţific şi tehnic obiectiv. Vor putea fi
consultate alte organe ştiinţifice competente.
3. Fondul Global pentru Mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare, al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu şi al Băncii
Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va fi entitatea
internaţională însărcinată să asigure, cu titlu provizoriu, funcţionarea
mecanismului financiar vizat la art. 11. Ar trebui, în această privinţă,
ca fondul să fie reorganizat în mod corespunzător, iar componenţa
membrilor săi să devină universală, pentru a putea răspunde la
exigenţele prevederilor art. 11.
Articolul 22
Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare
1. Convenţia este supusă ratificării, acceptării, aprobării sau
aderării statelor şi organizaţiilor de integrare economică regională. Ea
va fi deschisă aderării a doua zi după ce va înceta să fie deschisă
semnării. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de
aderare sunt depuse la depozitar.
2. Orice organizaţie de integrare economică regională care devine
parte la convenţie, fără ca unul dintre statele sale membre să fie parte
la aceasta, este legată prin toate obligaţiile care decurg din
convenţie. Cînd unul sau mai multe state membre ale unei asemenea
organizaţii sunt părţi la convenţie, această organizaţie şi statele sale
membre cad de acord asupra responsabilităţilor lor în executarea
obligaţiilor pe care i le propune convenţia. În caz asemănător,
organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate să exercite
concomitent drepturile care decurg din convenţie.
3. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau
de aderare, organizaţiile de integrare economică regională indică gradul
lor de competenţă faţă de problemele determinate de convenţie. În plus,
aceste organizaţii informează depozitarul, care informează, la rîndul
său, părţile despre orice modificare deosebită a gradului competenţei
lor.
Articolul 23
Intrarea în vigoare
1. Convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data
depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de
acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică
regională care ratifică, acceptă sau aprobă convenţia sau aderă la ea
după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de
acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare
după 90 de zile de la data depunerii de către acest stat sau de către
această organizaţie a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de
aprobare sau de aderare.
3. În spiritul paragrafelor 1 şi 2, instrumentul depus de o
organizaţie de integrare economică regională nu este considerat în plus
faţă de cele depuse de statele sale membre.
Articolul 24
Clauze restrictive
Nici o rezervă nu poate fi făcută la prezenta convenţie.
Articolul 25
Denunţare
1. La expirarea termenului de 3 ani de la data intrării în vigoare a
convenţiei pentru o parte, aceasta va putea să o denunţe printr-o
notificare scrisă la depozitar.
2. Această denunţare va avea efect la expirarea termenului de un an
de la data la care depozitarul a primit notificarea sau la orice dată
ulterioară specificată în respectiva notificare.
3. Orice parte care a denunţat convenţia va fi considerată ca avînd
denunţat şi orice protocol la care ea este parte.
Articolul 26
Texte autentice
Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile engleză,
arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt în egală măsură
autentice, va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor
Unite.
În baza acestuia, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au
semnat prezenta convenţie.
Făcută la New York la data de 9 mai 1992.