Convenţia civilă din 04.11.99 privind corupţia
Notă: Ratificată prin Legea R.Moldova nr.542-XV din 19.12.2003
Convenţia civilă privind corupţia
din 04.11.99
(în vigoare 01.07.2004)
Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale" 2006, volumul 35, pag.251
* * *
Adoptată la Strasbourg, la 4 noiembrie 1999
*În vigoare pentru Republica Moldova din 1 iulie 2004.
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state şi Comunitatea Europeană, semnatare ale prezentei Convenţii,
considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi,
conştiente de importanţa întăririi cooperării internaţionale în lupta împotriva corupţiei,
subliniind faptul că, corupţia reprezintă o gravă ameninţare pentru supremaţia legii, democraţie şi drepturile omului, echitate şi dreptate socială, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol funcţionarea corectă şi cinstită a economiei de piaţă,
recunoscând consecinţele negative ale corupţiei asupra individului, întreprinderilor şi statelor, precum şi asupra instituţiilor internaţionale,
convinse de importanţa pentru dreptul civil de a contribui la lupta împotriva corupţiei, în special permiţând persoanelor care au suferit un prejudiciu să obţină o reparaţie echitabilă,
amintind concluziile şi rezoluţiile celei de a 19-a (Malta, 1994), a 21-a (Republica Cehă, 1997) şi a 22-a (Moldova, 1999) Conferinţă a miniştrilor europeni ai justiţiei,
ţinând seama de Programul de acţiune împotriva corupţiei adoptat de Comitetul Miniştrilor în noiembrie 1996,
ţinând, de asemenea, seama de studiul de fezabilitate privind elaborarea unei convenţii asupra acţiunilor civile pentru compensarea prejudiciilor rezultând din fapte de corupţie, aprobat de Comitetul Miniştrilor în februarie 1997,
având în vedere Rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, adoptată de Comitetul Miniştrilor în noiembrie 1997, la cea de a 101-a sesiune a sa, Rezoluţia (98) 7 referitoare la autorizaţia de a realiza Acordul parţial şi extins care înfiinţează “Grupul statelor împotriva corupţiei - GRECO” adoptată de Comitetul Miniştrilor în mai 1998, la cea de a 102-a sesiune a sa şi Rezoluţia (99) 5 care instituie GRECO, adoptată la l mai 1999,
amintind Declaraţia finală şi Planul de acţiune adoptate de şefii de stat şi de guvern ai Consiliului Europei cu prilejul celui de al 2-lea Summit de la Strasbourg, în octombrie 1997,
am convenit asupra celor ce urmează:
Capitolul I
Măsuri de întreprins la nivel naţional
Articolul 1
Scopul
Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern recursuri eficiente în favoarea persoanelor care au suferit prejudicii rezultând dintr-un act de corupţie, pentru a le permite să-şi apere drepturile şi interesele, inclusiv posibilitatea de a obţine despăgubiri.
Articolul 2
Definiţia corupţiei
Pentru scopul prezentei Convenţii, prin “corupţie” se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui asemenea avantaj necuvenit care afectează exercitarea normală a unei funcţii sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit sau al promisiunii unui asemenea avantaj necuvenit.
Articolul 3
Compensaţia pentru daune
1) Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern ca persoanele care au suferit un prejudiciu rezultând dintr-un act de corupţie să aibă dreptul să iniţieze o acţiune în vederea obţinerii reparaţiei integrale a acestui prejudiciu.
2) Această reparaţie se poate referi la daunele patrimoniale deja suferite, nerealizarea profitului şi prejudiciile extrapatrimoniale.
Articolul 4
Responsabilitatea
1) Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern ca următoarele condiţii să fie întrunite pentru ca prejudiciul să poată fi compensat:
i) pârâtul a comis sau autorizat actul de corupţie sau a omis să ia măsuri rezonabile pentru a preveni actul de corupţie,
ii) reclamantul a suferit un prejudiciu; şi
iii) există o relaţie de cauzalitate între actul de corupţie şi prejudiciu.
2) Fiecare Parte va prevedea în legislaţia sa internă că dacă mai mulţi pârâţi sunt responsabili de prejudiciile rezultând din acelaşi act de corupţie, ei sunt responsabili de acestea în mod solidar şi individual.
Articolul 5
Responsabilitatea statului
Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern proceduri adecvate care să permită persoanelor care au suferit o daună rezultând dintr-un act de corupţie comis de unul din agenţii săi publici în exerciţiul funcţiunilor sale să ceară să fie compensaţi de către stat sau, în cazul în care Partea nu este un stat, de autorităţile competente ale acestei Părţi.
Articolul 6
Neglijenţa concurentă
Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern că, compensaţia prejudiciului poate fi redusă sau suprimată ţinând seama de împrejurări, dacă reclamantul a contribuit, din vina sa, la producerea prejudiciului sau la agravarea sa.
Articolul 7
Termenele
1) Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern că acţiunea de reparaţie a prejudiciului se prescrie la expirarea unui termen de minimum trei ani începând din ziua în care persoana care a suferit un prejudiciu avea cunoştinţă sau ar fi trebuit în mod rezonabil să aibă cunoştinţă de prejudiciu sau de actul de corupţie şi de identitatea persoanei responsabile. Totuşi, această acţiune nu va mai putea fi iniţiată după expirarea unui termen de cel puţin zece ani, începând de la data la care a fost comis actul de corupţie.
2) Dreptul Părţilor care guvernează suspendarea sau întreruperea termenelor se aplică, dacă este cazul, termenelor prescrise în paragraful l.
Articolul 8
Validitatea contractelor
Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern că orice contract sau orice clauză a unui contract al cărui obiect este un act de corupţie să fie nul şi neavenit.
1) Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern că orice Parte la un contract al cărui consimţământ a fost viciat de un act de corupţie poate solicita tribunalului anularea acestui contract, fără a-şi prejudicia dreptul de a cere despăgubiri.
Articolul 9
Protecţia salariaţilor
Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern o protecţie adecvată împotriva oricărei sancţiuni nejustificate faţă de salariaţii care, de bună credinţă şi pe baza unor suspiciuni rezonabile, denunţă fapte de corupţie persoanelor sau autorităţilor responsabile.
Articolul 10
Stabilirea bilanţului şi verificarea conturilor
1) Fiecare Parte va lua măsurile necesare în dreptul său intern pentru ca bilanţurile anuale ale firmelor să fie stabilite cu claritate şi să dea o imagine fidelă a situaţiei financiare a firmei.
2) Pentru a preveni comiterea de acte de corupţie, fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern ca persoanele însărcinate cu controlul conturilor să se asigure că bilanţurile anuale prezintă o imagine fidelă a situaţiei financiare a firmei.
Articolul 11
Obţinerea de probe
Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern proceduri eficace pentru dobândirea de probe în cadrul unei proceduri civile consecutive unui act de corupţie.
Articolul 12
Măsuri conservatoare
Fiecare Parte va prevedea în dreptul său intern măsurile judiciare conservatoare necesare prezervării drepturilor şi intereselor Părţilor în timpul procedurilor civile consecutive unui act de corupţie.
Capitolul II
Cooperarea internaţională şi monitorizarea punerii în aplicare
Articolul 13
Cooperarea internaţională
Părţile vor coopera în mod eficace în problemele referitoare la procedurile civile în materie de corupţie, în special în ceea ce priveşte notificarea actelor, obţinerea de probe în străinătate, competenţa, recunoaşterea şi executarea deciziilor din străinătate şi cheltuielile, conform prevederilor instrumentelor internaţionale pertinente privind cooperarea internaţională în probleme civile şi comerciale la care ele sunt Părţi, precum şi în conformitate cu prevederile legislaţiei lor interne.
Articolul 14
Monitorizarea
Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO) asigură monitorizarea punerii în aplicare a prezentei Convenţii de către Părţi.
Capitolul III
Clauze finale
Articolul 15
Semnarea şi intrarea în vigoare
1) Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea sa, precum şi Comunităţii Europene.
2) Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
3) Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni după data la care paisprezece semnatari şi-au exprimat consimţământul de a se obliga prin Convenţie, conform prevederilor paragrafului 2.Orice astfel de semnatar membru al Grupului de state împotriva corupţiei (GRECO) în momentul ratificării, acceptării sau aprobării va deveni membru în mod automat în ziua intrării în vigoare a prezentei Convenţii.
4) Pentru orice semnatar care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi obligat prin Convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni după data expirării consimţământului său de a fi obligat prin Convenţie conform prevederilor paragrafului 2. Orice semnatar membru al Grupului de state împotriva corupţiei (GRECO) în momentul ratificării, acceptării sau aprobării, va deveni membru în mod automat în ziua intrării în vigoare a prezentei Convenţii în privinţa sa.
5) Modalităţile deosebite de participare a Comunităţii Europene la Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO) vor fi determinate, în măsura în care este necesar, de comun acord cu Comunitatea Europeană.
Articolul 16
Aderarea la Convenţie
1) După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea, după consultarea Părţilor la Convenţie, să invite orice stat membru al Consiliului care nu a participat la elaborarea sa, să adere la prezenta Convenţie printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută în articolul 20 d) al statutului Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor Părţilor ce fac parte din Comitet.
2) Pentru fiecare stat aderent, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni după data depunerii instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei. Fiecare stat aderent va deveni în mod automat membru al GRECO, dacă nu este deja în momentul aderării, în ziua intrării în vigoare a prezentei Convenţii în privinţa sa.
Articolul 17
Rezerve
Nici o rezervă la prevederile acestei Convenţii nu este admisă.
Articolul 18
Aplicarea teritorială
1) Orice stat sau Comunitatea Europeană va putea, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta Convenţie.
2) Orice Parte va putea, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare în privinţa acestui teritoriu în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni după data primirii declaraţiei respective de către Secretarul General.
3) Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată Secretarului General. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni după data primirii notificării respective de către Secretarul General.
Articolul 19
Relaţiile cu alte instrumente şi acorduri
1) Prezenta Convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor decurgând din instrumente internaţionale multilaterale privind probleme deosebite.
2) Părţile la Convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la probleme reglementate prin prezenta Convenţie, în scopul completării sau întăririi prevederilor acesteia sau pentru a facilita aplicarea principiilor pe care ea le consacră sau, fără a prejudicia obiectivele şi principiile prezentei Convenţii, să se supună unor reglementări în această problemă în cadrul unui sistem special care este obligatoriu în momentul deschiderii spre semnare a prezentei Convenţii.
3) Atunci când două sau mai multe Părţi au încheiat un acord sau un tratat privind un subiect acoperit de prezenta Convenţie sau atunci când ele au stabilit într-un alt mod relaţiile lor referitoare la acest subiect, ele pot aplica respectivul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei Convenţii.
Articolul 20
Amendamente
1) Amendamente la prezenta Convenţie pot fi propuse de fiecare Parte şi orice propunere va fi comunicată de Secretarul General al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea acestei Convenţii, Comunităţii Europene, precum şi oricărui stat care a aderat sau care a fost invitat să adere la prezenta Convenţie, conform prevederilor articolului 16.
2) Orice amendament propus de o Parte este comunicat Comitetului european de cooperare juridică (CDCJ), care supune Comitetului Miniştrilor avizul său privind amendamentul propus.
3) Comitetul Miniştrilor examinează amendamentul propus şi avizul Comitetului european de cooperare juridică (CDCJ) şi, după consultarea Părţilor la această Convenţie care nu sunt membre ale Consiliului Europei, poate adopta amendamentul.
4) Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Miniştrilor conform paragrafului 3 al prezentului articol este transmis Părţilor pentru acceptare.
5) Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 al prezentului articol va intra în vigoare în cea de a treizecea zi după ce toate Părţile îl vor fi informat pe Secretarul General că ele l-au acceptat.
Articolul 21
Rezolvarea diferendelor
1) Comitetul european de cooperare juridică (CDCJ) al Consiliului Europei va fi informat în privinţa interpretării şi aplicării prezentei Convenţii.
2) În caz de diferend între Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, ele se vor strădui să ajungă la o rezolvare a diferendului prin negociere sau orice alt mijloc paşnic la alegerea lor, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european de cooperare juridică (CDCJ), unui tribunal de arbitraj care va lua hotărâri obligatorii pentru Părţi sau Curţii internaţionale de justiţie, conform acordului comun între Părţile interesate.
Articolul 22
Denunţarea
1) Fiecare Parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Convenţie, adresând o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.
2) Denunţarea va deveni efectivă în prima zi a lunii ce urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
Articolul 23
Notificarea
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi tuturor semnatarilor şi Părţilor la prezenta Convenţie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii, conform articolelor sale 15 şi 16;
d) orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la prezenta Convenţie.
Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în mod cuvenit în această privinţă, au semnat prezenta Convenţie.
Întocmită la Strasbourg, la 4 noiembrie 1999, în limbile franceză şi engleză, cele două texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecărui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea Convenţiei, Comunităţii Europene, precum şi oricărui stat invitat să adere la ea.