Convenţia de la Berna din 09.09.1886 cu privire la protecţia operelor literare şi artistice

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.511-XIII din 22.06.95 CONVENŢIA DE LA BERNA CU PRIVIRE LA PROTECŢIA OPERELOR LITERARE ŞI ARTISTICE *) din 09.09.1886 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 9, pag.134 ------------------------ Adoptată la 9 septembrie 1886, completată la Paris în 4 mai 1896, revizuită la Berlin în 13 noiembrie 1908, completată la Berna în 20 martie 1914, revizuită la Roma în 2 iunie 1928, la Bruxelles în 26 iunie 1948, la Stoholm în 14 iulie 1967 şi la Paris în 24 iulie 1971, şi amendată în 28 septembrie 1979 Ţările Uniunii, fiind deopotrivă animate de dorinţa de a proteja, într-un mod cît se poate de eficient şi uniform, drepturile de autor în lucrările literare şi artistice, Recunoscînd importanţa lucrărilor Conferinţei de revizuire ţinută la Stokholm în 1967, Au hotărît să revizuiască Actul adoptat de Conferinţa de la Stokholm, păstrînd fără modificări următoarele articole: de la 1 la 20 şi de la 22 la 26 ale respectivului Act. În consecinţă Membrii Plenipotenţiari subsemnaţi, după prezentarea împuternicirilor depline, recunoscute în formă bună şi corespunzătoare, au hotărît după cum urmează: Articolul 1 Ţările pe teritoriul cărora se aplică prezenta Convenţie constituie o Uniune pentru Protecţia Drepturilor Autorilor asupra Operelor Literare şi Artistice. Articolul 2 1) Expresia "opere literare şi artistice" va include orice producţie în domeniul literar, artistic şi ştiinţific, oricare ar fi forma de expresie a acestora, cum ar fi cărţi, pamflete şi alte scrieri, prelegeri, comunicări, discursuri şi alte lucrări de acelaşi gen, dramatice sau muzical-dramatice; opere coregrafice şi pantomime, opere muzicale cu sau fără text; opere audiovizuale (cine-,tele-, video filme, filme cu diapozitive etc.); opere de pictură, grafică, arhitectură, sculptură, gravură şi litografie, opere fotografice şi opere obţinute printr-un procedeu analogic fotografiei, opere de artă aplicată; ilustraţii, hărţi, planuri, schiţe şi opere tridimensionale referitoare la geografie, topografie, arhitectură sau ştiinţă. 2) Cu toate acestea, stipularea ca operele în general sau anumite categorii specifice să nu fie ocrotite dacă nu au fost imprimate într-o formă materială, va ţine de domeniul legislaţiei naţionale a statelor Uniunii. 3) Traducerile, adaptările, aranjamentele muzicale şi alte prelucrări ale operelor literare şi artistice vor fi ocrotite ca şi operele originale fără a prejudicia dreptul de autor al operei originale. 4) Dreptul de a stabili protecţia acordată documentelor oficiale de natură legislativă, administrativă şi legală, precum şi protecţia acordată traducerilor oficiale ale respectivelor texte va ţine de domeniul legislaţiei naţionale a statelor membre ale Uniunii. 5) Culegerile de opere literare şi artistice cum sunt enciclopediile şi antologiile, care prin modul de selectare şi de aranjare a materialelor constituie un produs al muncii intelectuale, sunt ocrotite ca atare, fără a prejudicia dreptul de autor al fiecărei părţi componente a culegerii. 6) Operele menţionate în prezentul articol se vor bucura de protecţie în toate ţările Uniunii. Această protecţie va intra în vigoare în beneficiul autorului şi al succesorilor acestuia. 7) După cum stipulează articolul 7 4) al prezentei Convenţii, este rezervat legislaţiilor naţionale dreptul de a determina limitele de influenţă a legilor asupra operelor de artă aplicată şi design industrial, modelelor, precum şi dreptul de a determina condiţiile în care atare opere, designuri şi modele vor fi protejate. Operele ocrotite în ţara de origine doar ca designuri şi modele vor beneficia, în alte state membre ale Uniunii, doar de protecţia specială oferită în ţara respectivă designurilor şi modelelor; cu toate acestea, în cazul în care în statul respectiv nu se acordă nici o protecţie specială, operele de acest gen vor fi ocrotite ca fiind opere artistice. 8) Protecţia prezentei Convenţii nu va fi aplicată actualităţilor cotidiene sau faptelor diverse cu caracter de simplă comunicare a informaţiei de presă. Articolul 2 bis 1) Este rezervat legislaţiilor naţionale ale membrilor Uniunii dreptul de a exclude, în întregime sau parţial, discursurile politice, precum şi cele ţinute în cadrul procedurilor legale, de la protecţia prevăzută de articolul precedent. 2) De asemenea, va constitui un subiect al legislaţiei naţionale şi determinarea condiţiilor, în care prelegerile, comunicările şi alte opere de acest gen, care sunt rostite în public, pot fi reproduse în presă, difuzate, comunicate publicului prin mijloace radioelectrice sau prin alte mijloace, în virtutea articolului 11 bis 1) al prezentei Convenţii, în cazul în care o atare valorificare este justificată de un scop de informare. 3) Cu toate acestea, autorul se va bucura de dreptul exclusiv de a realiza o culegere a operelor sale, opere menţionate în paragrafele precedente. Articolul 3 1) Protecţia din prezenta Convenţie se va extinde asupra: a) autorilor care sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii, pentru operele lor, publicate sau nu; b) autorilor care nu sunt cetăţeni ai vreunui stat membru al Uniunii, pentru operele lor publicate pentru prima dată în unul din aceste state sau publicate simultan într-un stat din afara Uniunii şi în unul din cadrul Uniunii. 2) În scopul aplicării prezentei Convenţii autorii care nu sunt cetăţeni ai vreunui stat membru al Uniunii, dar au reşedinţa în unul dintre ele, vor avea aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii statului respectiv. 3) Expresia "opere publicate" înseamnă operele publicate cu consimţământul autorilor lor, oricare ar fi mijloacele de producere a copiilor, cu condiţia ca aceste copii să fie într-un număr care să satisfacă cererile rezonabile ale publicului, în funcţie de natura operei. Interpretarea unei opere dramatice, muzical-dramatice, cinematografice sau muzicale, recitarea publică a unei opere literare, comunicarea prin mijloace electrice sau difuzarea operelor literare şi artistice, expunerea unei opere artistice şi construirea de opere arhitecturale nu va constitui o publicare. 4) O operă va fi considerată publicată simultan în mai multe ţări în cazul în care aceasta a fost publicată în două sau mai multe ţări în termen de 30 de zile de la data primei sale publicări. Articolul 4 Protecţia din prezenta Convenţie se va extinde, chiar în cazul în care nu sunt satisfăcute condiţiile prevăzute de articolul 3, asupra: a) autorilor operelor cinematografice, producătorul cărora are sediul sau reşedinţa în unul din statele Uniunii; precum şi b) asupra autorilor operelor arhitecturale construite într-un stat membru al Uniunii sau ai altor opere artistice încorporate într-o clădire sau într-o altă construcţie aflată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii. Articolul 5 1) În cazul operelor autorii cărora sunt protejaţi conform prezentei Convenţii, pe teritoriul statelor Uniunii, altele decît ţara de origine, autorii se vor bucura de drepturile pe care legile interne ale acestor ţări le acordă sau le vor acorda în viitor cetăţenilor lor, precum şi de drepturile acordate expres de prezenta Convenţie. 2) Beneficierea de drepturile respective şi exercitarea acestora nu va fi supusă nici unei formalităţi; beneficierea şi exercitarea fiind posibile independent de existenţa protecţiei în ţara de origine a operei. În consecinţă indiferent de prevederea prezentei Convenţii, limitele protecţiei, precum şi mijloacele de redresare permise autorului pentru a-şi ocroti drepturile, vor fi administrate în exclusivitate de legile ţării în care este revendicată protecţia. 3) Protecţia în ţara de origine va fi administrată de legea naţională a acesteia. Cu toate acestea, în cazul în care autorul nu este cetăţean al ţării de origine a operei, pentru care acesta este protejat în conformitate cu prezenta Convenţie, el va beneficia de aceleaşi drepturi ca şi autorii-cetăţeni cu drepturi depline. 4) Un stat va fi considerat ţară de origine: a) în cazul operelor publicate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii, ţara respectivă; în cazul operelor publicate simultan în mai multe ţări ale Uniunii care acordă diferite termene de protecţie, aceasta va fi ţara care acordă cel mai scurt termen de protecţie; b) în cazul operelor publicate simultan într-un stat din afara Uniunii şi în unul din cadrul Uniunii, ţara din componenţa Uniunii; c) în cazul operelor nepublicate sau al operelor publicate pentru prima dată într-un stat din afara Uniunii, fără a fi publicat simultan într-un stat membru al Uniunii, ţara de origine va fi considerată ţara din componenţa Uniunii, al cărei cetăţean este autorul, cu următoarele condiţii: (i) dacă este cazul unei opere cinematografice, autorul căreia are sediul sau reşedinţa permanentă într-unul din statele Uniunii, ţara de origine va fi acest stat; şi (ii) dacă este cazul unei opere arhitecturale înălţate în unul din statele membre ale Uniunii sau al altei opere încorporate într-o clădire sau în altă construcţie aflată pe teritoriul unui stat din Uniune, ţara de origine va fi statul respectiv. Articolul 6 1) Dacă o ţară din afara Uniunii nu ocroteşte într-un mod adecvat operele autorilor care sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii, acesta din urmă are dreptul să impună restricţii în ce priveşte protecţia acordată operelor aparţinînd autorilor care, la data primei publicări, sunt cetăţeni ai celuilalt stat şi nu are reşedinţa permanentă într-un stat membru al Uniunii. În cazul în care ţara primei publicări se foloseşte de dreptul respectiv, celelalte state ale Uniunii nu vor fi obligate să acorde operelor, devenite subiecte ale unui tratament special, o protecţie mai extinsă decît cea acordată acestora de ţara primei publicări. 2) Nici una dintre restricţiile prevăzute de paragraful precedent nu va afecta drepturile dobîndite de un autor în privinţa unei opere publicate în unul din statele Uniunii înainte de intrarea în vigoare a acestor restricţii. 3) Statele membre ale Uniunii, care impun restricţii în acordarea dreptului de autor, în conformitate cu prezentul articol, vor aduce la cunoştinţă acest fapt Directorului General al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală (în continuare numit Director General) printr-o declaraţie în care să fie specificate ţările, pe teritoriul cărora este impusă restricţia protecţiei, şi restricţia drepturilor de autor ale cetăţenilor statelor respective. Directorul General va comunica imediat declaraţia respectivă tuturor statelor membre ale Uniunii. Articolul 6 bis 1) Independent de drepturile patrimoniale ale autorului, şi chiar după cesiunea respectivelor drepturi, autorul va avea dreptul să revendice paternitatea operei şi să obiecteze la orice denaturare, schimonosire sau altă modificare a operei, precum şi la orice acţiune derogatorie referitoare la opera respectivă, acţiune care va prejudicia onoarea sau reputaţia lui. 2) Drepturile acordate autorului în conformitate cu paragraful precedent vor fi menţinute, după moartea acestuia, cel puţin pînă la expirarea duratei drepturilor economice, şi vor putea fi exercitate de către persoane sau instituţii autorizate de legislaţia ţării în care este revendicată protecţia. Cu toate acestea, statele, ale căror legislaţii la data ratificării sau aderării la prezentul Act nu prevăd protecţia tuturor drepturilor enumerate în paragraful precedent după decesul autorului, pot prevedea ca unele dintre drepturile respective să nu mai fie menţinute după decesul autorului. 3) Mijloacele de redresare pentru ocrotirea drepturilor acordate de prezentul articol vor fi administrate de Legislaţia statului în care este revendicată protecţia. Articolul 7 1) Durata dreptului de autor acordat de prezenta Convenţie se extinde pe parcursul întregii vieţi a autorului şi timp de 50 de ani după moartea acestuia. 2) Cu toate acestea, în cazul operelor cinematografice, statele Uniunii au dreptul să prevadă ca durata protecţiei să expire după 50 de ani de la data prezentării în public a operei cu consimţămîntul autorului sau, în cazul în care un asemenea eveniment nu se produce timp de 50 de ani de la data creării unei atare opere, durata să expire după 50 de ani de la data creării operei respective. 3) În cazul operelor anonime sau publicate cu pseudonim, durata protecţiei acordate de prezenta Convenţie va expira după 50 de ani de la data publicării ei. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu trezeşte îndoieli asupra identităţii acestuia, durata protecţiei va fi cea prevăzută în paragraful 1). Dacă autorul unei opere anonime sau publicate cu pseudonim îşi dezvăluie identitatea pe parcursul perioadei menţionate mai sus, durata protecţiei va fi cea prevăzută în paragraful 1). Statele Uniunii nu vor fi obligate să ocrotească operele anonime sau cele publicate cu pseudonim în cazul în care este rezonabilă prezumţia că de la decesul autorului operelor respective au trecut 50 de ani. 4) Dreptul de a determina durata de protecţie a operelor fotografice şi a operelor de artă aplicată, în limitele în care acestea sunt ocrotite ca fiind artistice, va fi rezervat legislaţiei naţionale din statele membre ale Uniunii. Totuşi, durata respectivă va fi cel puţin 25 de ani, termen care curge de la data creării unei atare opere. 5) Durata protecţiei ulterioare decesului autorului şi termenele prevăzute de paragrafele 2), 3) şi 4) vor curge de la data decesului sau de la evenimentele la care se referă în paragrafele respective, dar un atare termen va curge întotdeauna de la 1 ianuarie a anului următor decesului autorului sau evenimentului respectiv. 6) Statele membre ale Uniunii au dreptul de a acorda o durată de protecţie mai lungă decît duratele prevăzute în paragrafele precedente. 7) Statele membre ale Uniunii, care sunt părţi ale Actului de la Roma al prezentei Convenţii şi care acordă în virtutea legislaţiei naţionale în vigoare, la data semnării prezentului Act, o durată mai scurtă de protecţie decît cea prevăzută în paragrafele precedente, vor avea dreptul să menţină termenele respective după ratificarea sau aderarea la prezentul Act. 8) În orice caz, durata protecţiei va fi reglementată de legislaţia naţională a statului în care este revendicată protecţia; cu toate acestea, dacă legislaţia statului respectiv nu prevede altfel, termenul nu va depăşi durata fixată în ţara de origine a operei. Articolul 7 bis Prevederile articolului precedent vor fi aplicate de asemenea în cazul operelor create de coautori, cu condiţia ca termenul de la decesul autorului să curgă de la data decesului ultimului coautor supravieţuitor. Articolul 8 Autorii operelor literare şi artistice protejate de prezenta Convenţie se bucură de dreptul exclusiv de a efectua sau de a autoriza traducerea operelor lor pe durata protecţiei drepturilor de autor pentru operele originale. Articolul 9 1) Autorii operelor literare şi artistice ocrotite de prezenta Convenţie vor avea dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea operelor respective, în orice mod şi sub orice formă. 2) Va fi rezervat legislaţiei naţionale din statele membre ale Uniunii dreptul de a autoriza reproducerea unor atare opere în anumite cazuri speciale, cu condiţia ca o atare reproducere să nu fie în contradicţie cu valorificarea normală a operei şi să nu prejudicieze interesele legitime ale autorului. 3) În scopul aplicării prevederilor prezentei Convenţii, orice imprimare audio sau video va fi considerată o reproducere. Articolul 10 1) Sunt permise citările dintr-o operă publicată legal, inclusiv cele din articolele din presa cotidiană şi cea periodică sub formă de sumare ale presei, cu condiţia ca citările să fie efectuate în conformitate cu practica legală şi gradul de extindere a valorificării lor să nu depăşească gradul justificat de scopul în care a fost valorificată opera. 2) Va fi rezervat legislaţiei naţionale din statele membre ale Uniunii şi acordurilor speciale existente sau care vor fi încheiate între acestea dreptul de a permite valorificarea, într-o măsură justificată de scop, a operelor literare şi artistice pentru ilustrarea publicaţiilor, a emisiunilor sau a imprimărilor audio şi video în scopuri didactice, cu condiţia ca o atare valorificare să nu contrazică practica legală. 3) În cazul în care operele sunt valorificate în conformitate cu prevederile paragrafelor precedente ale prezentului articol, vor fi indicate în mod obligatoriu sursa şi numele autorului, dacă acestea apar în operă. Articolul 10 bis 1) Va fi rezervat legislaţiei din statele membre ale Uniunii dreptul de a autoriza reproducerea în presă, în emisiuni sau periodice, în articole referitoare la economia curentă, la subiectele politice sau religioase, precum şi reproducerea operelor difuzate, avînd acelaşi caracter, în cazurile în care dreptul la reproducere, difuzare sau comunicare publică a acestora nu este expres rezervat. Cu toate acestea, sursa va fi întotdeauna indicată clar; consecinţele legale ale încălcării obligaţiei respective vor fi reglementate de legislaţia statului în care este revendicată protecţia. 2) Va fi de asemenea rezervat legislaţiei naţionale a statelor membre ale Uniunii dreptul de a determina condiţiile în care, în scopul relatării evenimentelor curente prin intermediul fotografiei, cinematografiei, al emisiunii sau al comunicării publice, operele literare şi artistice, audio sau video, publicate în cursul evenimentului, pot fi, în măsura justificată de scopul de informare, reproduse şi publicate. Articolul 11 1) Autorii operelor dramatice, muzical-dramatice şi muzicale se bucură de dreptule exclusiv de a autoriza următoarele: (i) comunicarea şi interpretarea publică a operelor lor, inclusiv o atare comunicare şi interpretare publică prin orice mijloace sau procedee; (ii) orice comunicare publică a reprezentării şi a interpretării operelor lor. 2) Autorii operelor dramatice şi muzical-dramatice se bucură, pe parcursul întregii durate a drepturilor lor asupra operelor originale, de aceleaşi drepturi şi în privinţa traducerilor operelor respective. Articolul 11 bis 1) Autorii operelor literare şi artistice se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza: (i) difuzarea operelor lor sau comunicarea publică a acestora prin orice mijloace de difuzare a semnelor, sunetelor şi imaginilor, altele decît cele radioelectrice; (ii) orice comunicare publică prin mijloace radioelectrice sau prin retransmitere a emisiunii unei opere, în cazul în care comunicarea respectivă este efectuată de o altă organizaţie decît cea iniţială; (iii) comunicarea publică prin difuzoare sau prin alte aparate similare care transmit, prin semne, sunete sau imagini. 2) Este rezervat legislaţiei naţionale a statelor membre ale Uniunii dreptul de a determina condiţiile în care drepturile la care s-au făcut referiri în paragrafele precedente por fi exercitate, cu precizarea că respectivele condiţii se vor aplica doar în ţările în care au fost reglementate. Aceste reglementări nu pot prejudicia în nici un mod drepturile morale ale autorului, şi nici dreptul acestuia de a obţine o remuneraţie echitabilă care, în absenţa unui acord, va fi stabilit de o autoritate competentă. 3) În absenţa unei stipulaţii contrare, permisiunea acordată în conformitate cu prevederile paragrafului 1) al prezentului articol nu va implica autorizarea de a imprima, prin mijloace şi cu aparate de înregistrare a sunetelor şi a imaginilor, opera difuzată. Cu toate acestea, va fi rezervat legislaţiei naţionale din statele Uniunii dreptul de a determina reglementările privitoare la imprimările temporare realizate de o organizaţie de difuziune prin intermediul propriilor sale mijloace şi valorificate în scopurile propriilor emisiuni. Păstrarea imprimărilor respective în arhivele speciale poate fi autorizată, în ce priveşte caracterul documentar excepţional al acestora, de legislaţia statului respectiv. Articolul 11 ter 1) Autorii operelor literare se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza următoarele: (i) recitarea publică a operelor lor, inclusiv o recitare publică prin orice mijloace sau procedee; (ii) orice comunicare publică prin orice mijloace a recitării operelor lor. 2) Autorii operelor literare se bucură, pe parcursul întregii durate a drepturilor lor asupra operei originale, de aceleaşi drepturi asupra traducerilor operelor respective. Articolul 12 Autorii operelor literare şi artistice se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza adaptările, prelucrările sau alte modificări ale operelor lor. Articolul 13 1) Orice stat membru al Uniunii are dreptul să-şi impună rezervări şi condiţii în privinţa dreptului exclusiv acordat autorului unei opere muzicale, precum şi autorului oricăror texte, imprimarea cărora a fost autorizată de către cel din urmă odată cu imprimarea operei muzicale, de a autoriza imprimarea audio a operei muzicale respective, împreună cu cuvintele, dacă acestea există; dar toate rezervele şi condiţiile respective vor fi aplicate doar pe teritoriul statului care şi le-a impus şi nu vor prejudicia, în nici o împrejurare, drepturile autorilor respectivi de a obţine o remunerare echitabilă, remunerare care, în absenţa unui acord, va fi fixată de o autoritate competentă. 2) Imprimările operelor muzicale realizate în unul din statele membre ale Uniunii în conformitate cu articolul 13 3) al Convenţiilor semnate la Roma în 2 iunie 1928 şi la Bruxelles în 26 iunie 1948, pot fi reproduse în statul respectiv fără consimţămîntul autorului operei muzicale pînă la expirarea termenului de doi ani de la data aderării statului respectiv la prezentul Act. 3) Imprimările realizate în conformitate cu paragrafele 1) şi 2) ale prezentului articol şi importate fără consimţămîntul părţilor într-un stat în care acestea sunt tratate ca fiind imprimări ilegale vor fi sechestrate. Articolul 14 1) Autorii operelor literare şi artistice au dreptul exclusiv de a autoriza: (i) adaptarea cinematografică şi reproducerea unor atare opere şi distribuirea operelor astfel adaptate sau reproduse; (ii) interpretarea publică şi comunicarea publică prin mijloace radioelectrice a operelor astfel adaptate sau reproduse. 2) Dreptul de a adapta, la orice altă formă artistică, a producţiei cinematografice derivate din operele literare sau artistice va fi rezervat, fără a prejudicia autorizarea de către autorul producţiei cinematografice, autorilor operelor originale. 3) Prevederile articolului 13 1) nu se vor aplica. Articolul 14 bis 1) Fără a prejudicia dreptul de autor asupra oricărei opere care poate fi adaptată sau reprodusă, opera cinematografică este ocrotită ca şi o operă originală. Titularul dreptului de autor al unei opere cinematografice are aceleaşi drepturi ca şi autorul operei originale, inclusiv drepturile la cares-au făcut referiri în articolul precedent. 2) a) Dreptul de a acorda drepturile de autor asupra operei cinematografice va fi rezervat legislaţiei naţionale a statului în care este revendicată protecţia. b) Cu toate acestea, în statele Uniunii în care, conform legislaţiei în vigoare, autorii care au contribuit la crearea operei sunt consideraţi, de asemenea, titulari ai dreptului de autor, aceşti coautori, care şi-au asumat atare contribuţii, nu au dreptul, în lipsa oricărei stipulări contrare sau exprese, să obiecteze la reproducerea, distribuirea, interpretarea publică, comunicarea publică sau la subtitrarea ori dublarea textelor operei. c) În vederea aplicării subparagrafului b) precedent, dreptul de a stabili dacă respectivele contribuţii asumate vor fi exprimate, sub formă de acord scris sau de act scris avînd aceleaşi efecte, este rezervat legislaţiei statului în care îşi are sediul sau reşedinţa permanentă producătorul operei cinematografice. Totuşi, prevederea despre forma contribuţiilor asumate (un acord scris sau un act scris cu aceleaşi efecte) va constitui un subiect al legislaţiei statului Uniunii în care a fost revendicată protecţia. Ţările, ale căror legislaţii prevăd astfel, vor informa Directorul General printr-o declaraţie scrisă, declaraţie care va fi imediat comunicată de către Directorul General tuturor celorlalte ţări membre ale Uniunii. d) prin "stipulaţie contrară sau expresă" se înţelege orice condiţie restrictivă care priveşte contribuţia la care s-au făcut referiri mai sus. 3) Dacă legislaţia naţională nu prevede contrariul, prevederile paragrafului 2) b) de mai sus nu se vor aplica autorilor de scenarii, dialoguri şi opere muzicale create în scopul realizării operei cinematografice şi nici regizorilor principali ai acesteia. Totuşi, în cazul în care legislaţia internă a unui stat membru al Uniunii nu conţine reglementări privind aplicarea paragrafului 2) b) menţionat, cu privire la regizorul principal, statul respectiv va notifica Directorul General prin intermediul unei declaraţii scrise, declaraţie care va fi imediat comunicată de către Directorul General tuturor celorlalte state membre ale Uniunii. Articolul 14 ter 1) Autorul sau moştenitorii acestuia au dreptul inalienabil, în ce priveşte operele de artă originale sau manuscrise originale ale scriitorilor şi compoziţiilor, la o remuneraţie din orice vînzare a operei, vînzare ulterioară primului transfer efectuat de către autorul operei. 2) Protecţia prevăzută de paragraful precedent poate fi revendicată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii doar în cazul în care aceasta este prevăzută de legislaţia statului, al cărui cetăţean este autorul. Revendicarea se va face în limitele permise de statul, pe teritoriul căruia este revendicată protecţia. 3) Modul de achitare a remuneraţiei şi cuantumul acesteia constituie subiecte ale legislaţiei naţionale. Articolul 15 1) Pentru ca autorul operelor literare şi artistice ocrotite de prezenta Convenţie să fie considerat ca atare şi, în consecinţă, să fie îndrituit să acţioneze în justiţie violările acestui drept pe teritoriul statelor Uniunii, dacă legislaţia naţională nu prevede contrariul, este suficient să apară numele autorului în opera respectivă în mod obişnuit. Prezentul paragraf va fi aplicat chiar dacă numele respectiv este un pseudonim, în cazul în care pseudonimul folosit de autor nu trezeşte îndoieli. 2) Se prezumă că persoana fizică sau juridică al cărei numele apareîntr-o operă cinematografică în mod obişnuit în lipsa probelor contrarii, este considerat producătorul acesteia. 3) În cazul operelor anonime sau al celor publicate cu pseudonime, altele decît cele prevăzute de paragraful 1), editorul numele căruia apare în operă va fi considerat, în lipsa probelor contrarii, reprezentant al autorului şi în această calitate editorul va fi îndrituit să ocrotească şi să valorifice drepturile acestuia. Aplicarea prevederilor prezentului paragraf va înceta în momentul în care autorul îşi dezvăluie identitatea şi îşi revendică paternitatea operei. 4) a) În cazul operelor nepublicate, dacă identitatea autorului nu este cunoscută, dar există motive să se prezume că este cetăţean al unui stat membru al Uniunii, va fi rezervat legislaţiei naţionale a acestui stat dreptul de a desemna o autoritate competentă care să reprezinte autoul şi să fie îndrituită să ocrotească şi să aplice drepturile acestuia pe teritoriul statelor membre ale Uniunii. b) Statele Uniunii care realizează atare desemnări în conformitate cu prezenta prevedere vor înştiinţa Directorul General prin intermediul unei declaraţii scrise, conţinînd informaţii complete referitoare la autoritatea astfel desemnată. Directorul General va comunica imediat această declaraţie tuturor statelor membre ale Uniunii. Articolul 16 1) Copiile ilegale ale unei opere vor fi supuse sechestrării în orice stat membru al Uniunii, pe teritoriul căruia opera se bucură de protecţia legală. 2) Prevederile paragrafului precedent vor fi aplicate şi în cazul reproducerilor care provin dintr-un stat în care opera nu este protejată sau a încetat să fie protejată. 3) Sechestrarea se face în conformitate cu legislaţia internă a fiecărui stat. Articolul 17 Prevederile prezentei Convenţii nu vor afecta în nici un mod dreptul guvernului fiecărui stat al Uniunii de a autoriza, de a controla sau interzice prin legislaţie şi reglementări administrative circulaţia, interpretarea şi demonstrarea oricărei opere sau producţii în privinţa cărora autoritatea competentă va considera necesară exercitarea dreptului respectiv. Articolul 18 1) Prezenta Convenţie se va aplica asupra tuturor operelor care la data intrării ei în vigoare încă nu ţin de domeniul public în ţara de origine, prin expirarea duratei de protecţie. 2) Cu toate acestea dacă prin expirarea duratei de protecţie garantate anterior o operă a devenit subiect al valorificării publice în statul în care este revendicată protecţia, opera respectivă nu va fi pusă sub ocrotire din nou în această ţară. 3) Aplicarea principiului indicat se va face conform convenţiilor speciale în acest sens, convenţii încheiate deja sau care urmează să fie încheiate între statele Uniunii. În lipsa unor atare prevederi, statele respective vor determina, fiecare în limita în care îl priveşte, condiţiile de aplicare a acestui principiu. 4) Prevederile precedente vor fi aplicate de asemenea în cazul noilor aderări la Uniune şi în cazurile în care protecţia este extinsă în conformitate cu articolul 7 sau prin renunţarea la rezerve. Articolul 19 Prevederile prezentei convenţii nu prezintă impediment de a revendica o protecţie mai extinsă, prevederi garantate de legislaţia oricărui stat al Uniunii. Articolul 20 Guvernele statelor Uniunii îşi rezervă dreptul de a încheia acorduri speciale prin care acordă autorilor drepturi mai extinse decît cele garantate de Convenţie sau conţin alte prevederi care nu contravin prezentei Convenţii. Prevederile acordurilor în vigoare care corespund acestor condiţii pot fi aplicate în continuare. Articolul 21 1) Prevederile speciale cu privire la ţările în curs de dezvoltare sunt expuse în Capitolul suplimentar. 2) Sub rezerva prevederilor articolului 28 1) b), Capitolul suplimentar constituie o parte integrantă a prezentului Act. Articolul 22 1) a) Uniunea are o Asamblee constituită din statele membre ale Uniunii, legate prin articolele 22-26. b) Guvernul fiecărui stat este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi. c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sunt suportate de guvernul care a desemnat-o. 2) a) Asambleea: (i) tratează toate problemele privind menţinerea şi dezvoltarea Uniunii şi aplicarea prezentei Convenţii; (ii) dă Biroului Internaţional pentru Proprietatea Intelectuală (numit în continuare Biroul Internaţional), prevăzut în Convenţia pentru Constituirea Organizaţiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuală (numită în continuare Organizaţia), directive referitoare la pregătirea conferinţelor de revizuire ţinînd cont de observaţiile statelor Uniunii care nu sunt legate prin articolele 22-26; (iii) examinează şi aprobă raporturile şi activitatea Directorului General al Organizaţiei în privinţa Uniunii şi îi dă instrucţiuni necesare privind subiectele care ţin de competenţa Uniunii; (iv) alege membrii Comitetului Executiv al Asambleii; (v) examinează şi aprobă rapoartele şi activitatea Comitetului Executiv şi îi dă directive; (vi) determină programul, adoptă bugetul bienal al Uniunii şi aprobă dările de seamă financiare; (vii) adoptă regulamentul financiar al Uniunii; (viii) constituie comitete de experţi şi grupuri de lucru conform necesităţilor Uniunii; (ix) determină care dintre statele care nu sunt membre ale Uniunii şi care organizaţii nonguvernamentale internaţionale pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori; (x) adoptă modificări ale articolelor 22-26; (xi) întreprinde alte acţiuni adecvate în vederea realizării obiectivelor Uniunii; (xii) exercită alte atare funcţii în conformitate cu prezenta Convenţie; (xiii) dacă acceptă, exercită drepturi asemănătoare cu cele care îi sunt acordate în Convenţia de constituire a Organizaţiei. b) Asupra chestiunilor care prezintă interes şi pentru alte Uniuni administrate de Organizaţie, Asambleea statuează după ce ia cunoştinţă de opinia Comitetului de Coordonare al Organizaţiei. 3) a) Fiecare stat membru al Asambleii dispune de un vot. b) Jumătate din statele membre ale Uniunii constituie cvorumul. c) Prin derogare de la dispoziţiile subparagrafului b) în cazul în care, la o şedinţă, numărul statelor reprezentate este mai mic decît jumătate, dar este egal sau mai mare decît o treime din statele membre ale Asambelii, acestea pot lua decizii, dar, exceptînd hotărîrile privind propria procedură, toate deciziile vor fi aplicabile doar dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare: Biroul Internaţional va comunica deciziile respective statelor membre ale Asambleii care nu au fost reprezentate şi le va invita să-şi exprime în formă scrisă votul sau abţinerea în termen de trei luni de la data comunicării. Dacă, la expirarea acestei perioade, numărul statelor care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea atinge numărul necesar pentru a constitui majoritatea la şedinţa care a avut loc, atare decizii vor intra în vigoare cu condiţia că, în acelaşi timp, se obţine majoritatea necesară pentru aprobare. d) Deciziile Asambleii, sub rezerva prevederilor articolului 26 2), vor necesita două treimi din voturile exprimate. e) Abţinerile nu vor fi luate în consideraţie. f) Un delegat are dreptul să reprezinte un singur stat şi să voteze doar în numele acestuia. g) Statele Uniunii, care nu fac parte din Asamblee, vor fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori. 4) a) Asambleea se întruneşte în fiecare al doilea an calendaristic în şedinţe ordinare în baza convocării de către Directorul General şi, în absenţa circumstanţelor excepţionale, pe parcursul aceleiaşi perioade şi în acelaşi loc ca şi Asambleea Generală a Organizaţiei. b) Asambleea se va întruni în şedinţe extraordinare în urma convocării de către Directorul general, la cererea Comitetului Executiv sau la cererea unei pătrimi din statele membre ale Asambleii. 5) Asambleea va adopta propriile reguli de procedură. Articolul 23 1) Asambleea dispune de un Comitet Executiv. 2) a) Comitetul Executiv este compus din statele alese de Asamblee dintre statele membre ale Asambleii. În afară de acestea, conform prevederilor articolului 25 7) b) statul pe teritoriul căruia îşi are sediul Organizaţia, va avea un loc ex officio în Comitet. b) Guvernele statelor membre ale Comitetului Executiv sunt reprezentate de cîte un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi. c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sunt suportate de guvernul care a desemnat respectiva delegaţie. 3) Numărul statelor membre ale Comitetului Executiv corespunde unei pătrimi din numărul statelor membre ale Asambleii. La stabilirea numărului de locuri care trebuie ocupate restul rezultat din împărţirea la patru va fi ignorat. 4) La alegerea membrilor Comitetului Executiv, Asambleea va ţine cont de distribuirea geografică echitabilă şi de necesitatea ţărilor care au aderat la Acordurile speciale care pot fi semnate cu Uniunea - de a fi printre ţările care constituie Comitetul Executiv. 5) a) Mandatele membrilor Comitetului Executiv încep la închiderea şedinţei Asambleii, la care aceştia au fost aleşi, şi se vor încheia la sfîrşitul şedinţei ordinare următoare a Asambleii. b) Membrii Comitetului Executiv pot fi realeşi cu condiţia ca numărul membrilor realeşi să nu depăşească două treimi din numărul total al acestora. c) Asambleea va stabili detaliile regulilor de alegere şi posibilele realegeri ale membrilor Comitetului Executiv. 6) a) Comitetul Executiv: (i) pregăteşte proiectul ordinii de zi a Asambleii; (ii) furnizează Asambleii propuneri privind proiectul programului şi bugetul bienal al Uniunii, pregătite de către Directorul General; (iii) exclus; (iv) furnizează Asambleii rapoartele periodice ale Directorului General, precum şi rapoartele anuale de audit contabil, toate însoţite de comentarii adecvate; (v) ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea programului Uniunii de către Directorul General, în conformitate cu hotărîrile Asambleii şi ţinînd cont de circumstanţele existente între două sesiuni ordinare ale Asambleii; (vi) îndeplineşte alte funcţii care i s-au acordat în conformitate cu prezenta Convenţie. b) comitetul Executiv va lua deciziile în conformitate cu sugestiile Comitetului de Coordonare al Organizaţiei şi ţinînd cont de subiectele care prezintă interes şi pentru alte Uniuni administrate de Organizaţie. 7) a) Comitetul Executiv se va întruni o dată pe an în şedinţe ordinare, în urma convocării de către Directorul General, de preferinţă pe parcursul aceleiaşi perioade şi în acelaşi loc cu Comitetul de Coordonare al Organizaţiei. b) Comitetul Executiv se întruneşte în şedinţe extraordinare în urma convocării de către Directorul General atît din proprie iniţiativă, cît şi la cererea Preşedintelui sau a unei pătrimi din membrii săi. 8) a) Fiecare stat membru al Comitetului Executiv dispune de un vot. b) Jumătate din statele membre ale Comitetului Executiv constituie cvorumul. c) Hotărîrile sunt luate prin simpla majoritate a voturilor exprimate. d) Abţinerile nu sunt luate în consideraţie. e) Un delegat are dreptul să reprezinte un singur stat şi să voteze doar în numele acestui stat. 9) Statele Uniunii care nu sunt membre ale Comitetului Executiv sunt admise la şedinţele acestuia în calitate de observatori. 10) Comitetul Executiv îşi adoptă propriile reguli de procedură. Articolul 24 1) a) Funcţiile de administrare a Uniunii sunt îndeplinite de Biroul Internaţional, succesorul Biroului Uniunii, asociat cu Biroul Uniunii desemnat de Convenţia Internaţională de Protecţie a Proprietăţii Industriale. b) Biroul Internaţional prestează în special servicii de secretariat pentru diferite organe ale Uniunii. c) Directorul General al Organizaţiei este cel mai înalt funcţionar al Uniunii şi reprezintă Uniunea. 2) Biroul Internaţional adună şi publică informaţii privind protecţia dreptului de autor. Fiecare stat al Uniunii comunică prompt Biroului Internaţional textele noilor legi şi toate textele oficiale cu privire la protecţia dreptului de autor. 3) Biroul Internaţional publică o revistă lunară. 4) La cerere, Biroul Internaţional furnizează oricărui stat informaţii cu privire la subiectele ce ţin de protecţia dreptului de autor. 5) Biroul Internaţional organizează studii şi prestează servicii, avînd drept scop facilitarea protecţiei dreptului de autor. 6) Directorul General şi orice membru al personalului, desemnat de director, au dreptul să participe, fără drept de vot, la toate întrunirile Asambleii, ale Comitetului Executiv, precum şi ale altor Comitete de experţi sau Grupuri de lucru. Directorul General sau un membru al personalului desemnat de acesta este de drept secretarul acestor organisme. 7) a) În conformitate cu instrucţiunile Asambleii şi în cooperare cu Comitetul Executiv, Biroul Internaţional va efectua pregătirile pentru conferinţele de revizuire a prevederilor Convenţiei, cu excepţia articolelor 22-26. b) Biroul Internaţional poate consulta organizaţiile inter- guvernamentale, precum şi cele internaţionale nonguvernamentale în problema pregătirilor pentru conferinţa de revizuire. c) Directorul General şi persoanele desemnate de acesta participă, fără a avea drept de vot, la lucrările conferinţelor respective. 8) Biroul Internaţional exercită şi alte funcţii care îi sunt atribuite. Articolul 25 1) a) Uniunea dispune de un buget. b) Bugetul Uniunii include veniturile şi cheltuielile Uniunii, contribuţiile acesteia la bugetul unic de cheltuieli al Uniunilor, precum şi, în cazurile în care este disponibilă, suma rezervată bugetului Conferinţei Organizaţiei. c) Cheltuielile care nu sunt atribuite în exclusivitate Uniunii, ci aparţin simultan alteia sau mai multor Uniuni administrate de Organizaţie, sunt considerate comune tuturor Uniunilor. Partea Uniunii în atare cheltuieli comune este proporţională cu interesul pe care aceste cheltuieli îl prezintă pentru ea. 2) Bugetul Uniunii se constituie în concordanţă cu necesităţile bugetelor altor Uniuni administrate de Organizaţie. 3) Bugetul Uniunii este finanţat din următoarele surse: (i) contribuţiile statelor membre ale Uniunii; (ii) încasările şi plăţile cuvenite pentru serviciile prestate de către Biroul Internaţional în numele Uniunii; (iii) încasările obţinute din vînzarea publicaţiilor Biroului Internaţional care aparţin Uniunii şi din transmiterea drepturilor asupra acestor publicaţii; (iv) donaţii, mijloace moştenite şi subvenţii; (v) rente, dobînzi şi alte venituri diverse. 4) a) În scopul stabilirii contribuţiilor la buget, fiecare stat al Uniunii aparţine unei clase şi plăteşte contribuţiile anuale în baza numărului de unităţi fixate după cum urmează: Clasa I - 25 Clasa II - 20 Clasa III - 15 Clasa IV - 10 Clasa V - 5 Clasa VI - 3 Clasa VII - 1 b) Fiecare stat, în cazul în care nu a precizat anterior, va indica, odată cu depunerea actului de ratificare sau aderare, clasa din care doreşte să facă parte. Orice stat are dreptul să-şi schimbe clasa. În cazul în care alege o clasă inferioară, statul respectiv trebuie să informeze Asambleea în cursul unei şedinţe ordinare a acesteia. Orice atare schimbare intră în vigoare la începutul anului calendaristic ulterior şedinţei. c) Contribuţia anuală a fiecărui stat va reprezenta aceeaşi proporţie faţă de suma totală, cu care fiecare stat contribuie la bugetul anual al Uniunii, ca şi numărul cotelor statului la numărul cotelor tuturor statelor contribuabile. d) Contribuţiile trebuie achitate la 1 ianuarie a fiecărui an. e) Un stat care are restanţe la plata contribuţiilor nu va dispune de vot în nici unul dintre organele Uniunii, al cărui membru este, dacă mărimea restanţelor este egală cu sau depăşeşte mărimea contribuţiilor datorate de aceasta pentru ultimii doi ani precedenţi. Cu toate acestea, orice organ al Uniunii are dreptul să permită unui stat să continue exercitarea drepturilor de vot în organul respectiv în cazul în care şi pe durata pe care organul e convins că amînarea plăţii se datorează unor circumstanţe excepţionale şi inevitabile. f) Dacă bugetul nu este adoptat înainte de începutul unei noi perioade financiare, acesta va avea, în conformitate cu reglementările financiare, dimensiunea celui din anul precedent. 5) Dimensiunile taxelor şi sumelor datorate pentru serviciile prestate de Biroul Internaţional în numele Uniunii vor fi stabilite şi raportate Asambleii şi Comitetului Executiv de către Directorul General. 6) a) Uniunea dispune de un fond de mijloace circulante constituit printr-un vărsămînt unic efectuat de fiecare stat al Uniunii. Dacă fondul de mijloace circulante devine insuficient, Asambleea decide o majorare a acestuia. b) Cuantumul plăţii iniţiale a fiecărui stat achitate la fondul menţionat sau participarea la majorarea acesteia este proporţională cu contribuţia statului respectiv în anul în care este constituit fondul sau în care se decide majorarea. c) Proporţia şi condiţiile de plată le stabileşte Asambleea la propunerea Directorului General şi ţinîndu-se cont de avizul Comitetului de Coordonare al Organizaţiei. 7) a) Acordul cu privire la sediu încheiat cu statul pe teritoriul căruia se află sediul Organizaţiei prevede clauza că, în cazul în care este considerat insuficient fondul de mijloace circulante, acest stat îi acordă un împrumut. Cuantumul şi condiţiile împrumuturilor sunt stabilite în fiecare caz aparte prin acorduri separate între statul respectiv şi Organizaţie. Atîta timp cît acest stat are obligaţiunea să acorde împrumuturi, el dispune de un loc ex officio în comitetul Executiv. b) Statul la care se referă subparagraful a), precum şi Organizaţia au fiecare dreptul să denunţe obligaţia de a acorda împrumuturi, prin intermediul unei notificări în formă scrisă. Denunţarea intră în vigoare după trei ani de la sfîrşitul anului în care s-a făcut notificarea. 8) Auditul va fi efectuat de unul sau mai multe state ale Uniunii sau de către auditori externi desemnaţi, cu acordul lor, de către Asamblee în conformitate cu regulamentul financiar. Articolul 26 1) Propunerile pentru modificarea articolelor 22, 23, 24, 25 şi a prezentului articol pot fi iniţiate de către orice stat membru al Asambleii, de către Comitetul Executiv sau de către directorul General. Propunerile respective sunt comunicate statelor membre ale Asambleii de către Directorul General cu cel puţin şase luni înainte de discutarea lor la Asamblee. 2) Amendamentele la articolele la care se referă paragraful 1) sunt adoptate de către Asamblee cu trei pătrimi din voturile exprimate; cu toate acestea, orice amendament la articolul 22 şi la prezentul paragraf necesită patru cincimi din voturile exprimate. 3) Orice amendament la articolele la care se referă paragraful 1) va intra în vigoare după expirarea termenului de o lună de la data la care notificarea scrisă a aprobării, notificare efectuată în conformitate cu procedeele constituţionale corespunzătoare ale acestui stat, a fost recepţionată de către Directorul General de la trei pătrimi din statele care erau membri ai Asambleii la data adoptării amendamentului. Orice amendament al articolelor respective astfel acceptat se va aplica în toate statele membre ale Asambleii la data intrării în vigoare a amendamentului, precum şi în statele care au devenit membre ale acesteia la o dată ulterioară, cu precizarea că orice amendamente cu privire la sporirea obligaţiilor financiare ale statelor Uniunii sunt obligatorii în exclusivitate pentru statele care au notificat acceptarea unui atare amendament. Articolul 27 1) Prezenta Convenţie poate fi supusă revizuirii referitoare la introducerea amendamentelor menite să îmbunătăţească sistemul Uniunii. 2) În acest scop, conferinţele vor fi organizate succesiv în statele Uniunii cu participarea delegaţiilor din aceste state. 3) Sub rezerva articolului 26, aplicabil la modificarea articolelor 22-26, orice revizuire a prezentului Act, inclusiv a Compartimentului suplimentar, necesită unanimitatea voturilor exprimate. Articolul 28 1) a) Orice stat membru al Uniunii, semnatar al prezentului Act, are dreptul să-l ratifice şi, în cazul care nu l-a semnat, are dreptul să adere la acesta. Instrumentele de ratificare şi actele de aderare sunt prezentate Directorului General. b) Orice stat al Uniunii are dreptul să declare în propriul act de ratificare sau aderare că ratificarea sau aderarea sa nu se va referi la articolele 1-21 şi la Compartimentul suplimentar totodată dacă un atare stat a făcut o declaraţie anterioară privind articolul VI 1) al Compartimentului suplimentar, acesta are dreptul să declare în actul de ratificare sau aderare doar că ratificarea sau aderarea nu se va referi la articolele 1-20. c) Orice stat al Uniunii care, în conformitate cu subparagraful b), a declarat că ratificarea sau aderarea nu se referă la prevederile indicate, are dreptul să declare, la orice dată ulterioară, că extinde efectele ratificării sau aderării sale la prevederile respective. O atare declaraţie se depune la Directorul General. 2) a) Articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar vor intra în vigoare după trei luni de la data la care au fost respectate următoarele două condiţii: (i) cel puţin cinci state ale Uniunii au ratificat sau aderat la prezentul Act fără a face declaraţii după cum permite paragraful 1) b). (ii) Franţa, Spania, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii devin părţi ale Convenţiei Universale cu privire la Drepturile de Autor, revizuită la Paris la 24 iulie 1971. b) Intrarea în vigoare, la care se referă subparagraful a), se va aplica acelor state ale Uniunii, care cu cel puţin trei luni înainte de respectiva intrare în vigoare au depus actele de ratificare sau aderare, acte care nu conţin declaraţii permise de paragraful 1) b). c) Pe teritoriul fiecărui stat al Uniunii care nu cade sub incidenţa subparagrafului b) şi care ratifică sau aderă la prezentul Act fără a face declaraţie conform paragrafului 1) b), articolele 1-21 şi compartimentul suplimentar intră în vigoare după trei luni de la data la care Directorul General a notificat avizarea instrumentului relevant de ratificare sau aderare, în condiţiile în care în documentul avizat nu a fost indicată o dată ulterioară. În acest ultim caz, articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar intră în vigoare pe teritoriul respectivului stat la data astfel indicată. d) Prevederile subparagrafelor a) şi c) nu afectează aplicarea articolului VI al Compartimentului suplimentar. 3) Pe teritoriul statului Uniunii care a ratificat sau a aderat la prezentul Act, cu sau fără o declaraţie permisă de paragraful 1) b), articolele 22-38 intră în vigoare după trei luni de la data la care Directorul General a notificat avizarea unui act relevant de ratificare sau aderare, în cazul în care în actul respectiv nu a fost indicată o dată ulterioară. În acest ultim caz, articolele 22-38 intră în vigoare pe teritoriul statului respectiv la data indicată în Act. Articolul 29 1) Orice stat din afara Uniunii are dreptul să accepte prezentul Act şi astfel să devină parte a prezentei Convenţii şi membru al Uniunii. Actele de aderare sunt depuse la Directorul General. 2) a) Sub rezerva paragrafului b), prezenta Convenţie va intra în vigoare pe teritoriul oricărui stat din afara Uniunii după trei luni de la data la care Directorul General a notificat avizarea actului de aderare, dacă în actul respectiv nu a fost indicată o dată ulterioară. În acest ultim caz prezenta convenţie intră în vigoare pe teritoriul statului respectiv la data indicată în act. b) Dacă intrarea în vigoare în conformitate cu paragraful (a) precede intrarea în vigoare a articolelor 1-21 şi a Compartimentului suplimentar în conformitate cu articolul 28 2) a), acea ţară va fi legată de articolele 1-20 ale Actului de la Bruxelles al prezentei convenţii în loc de articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar. Articolul 29 bis Ratificarea sau aderarea la prezentul Act a unui stat care nu cade sub incidenţa articolelor 22-38 ale Actului de la Stokholm al prezentei convenţii este exclusiv în limitele articolului 14 2) al Convenţiei de Constituire a Organizaţiei şi se echivalează cu ratificarea sau aderarea la respectivul Act de la Stokholm în limitele stipulate de articolul 28 1) b) (i) al acestui Act. Articolul 30 1) Sub rezervele admise de paragraful 2) al prezentului articol, de articolul 28 1) b), de articolul 33 2) şi de Compartimentul suplimentar, ratificarea sau aderarea atrage după sine acceptarea tuturor prevederilor şi beneficierea de toate avantajele acordate de prezenta Convenţie. 2) (a) Orice stat membru al Uniunii, prin ratificarea sau aderarea la prezentul Act, poate păstra, conform articolului V 2) al Compartimentului suplimentar, rezervele formulate anterior, cu precizarea că acesta trebuie să facă o declaraţie a efectului respectiv la momentul depunerii instrumentului de ratificare sau aderare. b) Orice stat din afara Uniunii la aderarea la prezenta Convenţie în conformitate cu articolul V 2) al compartimentului suplimentar, poate declara că intenţionează să substituie, cel puţin temporar, aplicarea articolului 8 al prezentului Act, articol referitor la dreptul la traducere, cu aplicarea prevederilor articolului 5 al Convenţiei Uniunii din 1886, în varianta completată la Paris în 1896, cu precizarea că prevederile respective se aplică în exclusivitate asupra traducerilor într-o limbă de uz general în ţara respectivă. În conformitate cu articolul I 6) b) al Compartimentului suplimentar, orice stat are dreptul să aplice, în ce priveşte dreptul la traducerea operelor a căror ţară de origine este un stat care beneficiază de o atare rezervă, protecţia echivalentă cu protecţia oferită de statul din urmă. c) Orice stat are dreptul să-şi retragă respectivele rezerve în orice moment, printr-o notificare adresată Directorului General. Articolul 31 1) Orice stat are dreptul să declare în actul de ratificare sau aderare sau să aducă la cunoştinţa Directorului General printr-o notificare scrisă la orice dată ulterioară că prezenta Convenţie se va aplica tuturor părţilor teritoriului său, părţi care vor fi menţionate în declaraţie sau în notificare şi de relaţiile externe ale cărora acesta este responsabil. 2) Orice stat care a făcut o atare declaraţie sau a prezentat o atare notificare are dreptul, la orice dată, să aducă la cunoştinţa Directorului General că prezenta Convenţie va înceta să se aplice întregului teritoriu sau anumitor părţi ale acestuia. 3) a) Orice declaraţie făcută în conformitate cu paragraful 1) intră în vigoare la aceeaşi dată cu actul de ratificare sau aderare în care a fost inclusă, şi orice notificare făcută în conformitate cu respectivul paragraf intră în vigoare după trei luni de la data efectuării notificării de către Directorul General. b) Orice notificare efectuată în virtutea paragrafului 2) va intra în vigoare după douăsprezece luni de la data recepţionării acesteia de către Directorul General. 4) Stipulaţiile prezentului articol nu vor implica în nici un caz recunoaşterea tacită a acceptării de către un stat unional a situaţiei de fapt privind teritoriul asupra căruia prezenta Convenţie este aplicată de către un alt stat al Uniunii printr-o declaraţie în virtutea paragrafului 1). Articolul 32 1) Prezentul Act va înlocui, în relaţiile dintre statele Uniunii, şi în limitele în care se aplică acesta, Convenţia de la Berna din 9 septembrie 1886, precum şi Actele ulterioare de revizuire. Actele anterioare în vigoare vor continua să fie aplicate, în întregime sau în limitele în care prezentul Act nu le înlocuieşte prin stipulaţia precedentă, în relaţiile cu statele Uniunii, care nu ratifică sau nu aderă la prezentul Act. 2) Statele din afara Uniunii, care devin părţi ale prezentului Act, în conformitate cu paragraful 3) vor aplica prezentul Act în relaţiile cu oricare stat al Uniunii, care nu face parte din prezentul Act sau, deşi a aderat saul-a ratificat, a făcut o declaraţie conform articolului 28 1) b). Atare state recunosc că statul respectiv al Uniunii, în relaţiile cu ele: (i) are dreptul să aplice prevederile celui mai recent Act la care este parte această ţară şi (ii) în conformitate cu articolul I 6) al Compartimentului suplimentar are dreptul să adapteze protecţia la nivelul prevăzut de prezentul Act. 3) Orice stat care a beneficiat de vreo facilitate prevăzută în Compartimentul suplimentar poate să aplice prevederile Compartimentului suplimentat referitoare la drepturi sau posibilităţi de care a beneficiat în relaţiile sale cu orice alt stat membru al Uniunii care nu este parte a prezentului Act, cu condiţia ca statul din urmă să fi acceptat aplicarea prevederilor menţionate mai sus. Articolul 33 1) Orice dispută între două sau mai multe state ale Uniunii privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, dispută care nu e soluţionată prin negocieri, poate fi adusă, de către orice stat implicat, în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie în conformitate cu statutul Curţii, dacă statele implicate nu convin asupra altei metode de soluţionare. Statul care aduce disputa în faţa Curţii va notifica Biroul Internaţional; Biroul Internaţional va aduce subiectul la cunoştinţa celorlalte state membre ale Uniunii. 2) Fiecare stat are dreptul, în momentul semnării prezentului Act sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau aderare, să declare că nu va aplica prevederile paragrafului 1). Disputele dintre un atare stat şi orice alt stat al Uniunii nu vor cădea sub incidenţa prevederilor paragrafului 1). 3) Orice stat care a făcut o declaraţie în conformitate cu prevederile paragrafului 2) are oricînd dreptul să-şi retragă respectiva declaraţieprintr-o notificare adresată Directorului General. Articolul 34 1) În conformitate cu articolul 29 bis, nici un stat nu are dreptul să ratifice sau să adere la actele anterioare prezentei Convenţii, odată ce articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar au intrat în vigoare. 2) Odată ce articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar au intrat în vigoare, nici un stat nu are dreptul să facă o declaraţie în conformitate cu articolul 5 al Protocolului privind statele în curs de dezvoltare, anexat la Actul de la Stokholm. Articolul 35 1) Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare fără limită de durată. 2) Orice stat are dreptul de a denunţa prezentul Act printr-o notificare adresată Directorului General. O atare denunţare va constitui şi o denunţare a tuturor Actelor anterioare şi va afecta în exclusivitate statul care o face, Convenţia rămînînd în vigoare şi executorie faţă de celelalte state ale Uniunii. 3) Denunţarea va intra în vigoare după un an de la data la care Directorul General a recepţionat notificarea. 4) Dreptul la denunţare acordat de prezentul articol nu va fi exercitat de nici un stat înaintea expirării duratei de cinci ani de la data la care statul respectiv a devenit membru al Uniunii. Articolul 36 1) Orice stat care este parte a prezentei Convenţii îşi asumă obligaţia să adopte, în conformitate cu propria sa Constituţie, măsurile necesare pentru asigurarea aplicării prezentei Convenţii. 2) Se subînţelege că, la data ratificării sau aderării unui stat la prezenta Convenţie, acesta va fi capabil, potrivit legislaţiei sale interne, să asigure aplicarea dispoziţiilor prezentei Convenţii. Articolul 37 1) a) Prezentul act va fi semnat într-un singur exemplar în limbile franceză şi engleză şi, în conformitate cu paragraful 2), este prezentat Directorului General. b) Textele oficiale vor fi întocmite de către Directorul General, după consultarea cu guvernele interesate, în limbile arabă, germană, italiană, portugheză şi spaniolă, precum şi în alte limbi pe care le va indica Asambleea. c) În cazul diferenţelor de opinie asupra interpretării diverselor texte, varianta franceză va prevala. 2) Prezentul Act va rămîne deschis pentru semnare pînă la 31 ianuarie 1972. Pînă la această dată, exemplarul la care s-au făcut referiri în paragraful 1) a) se va păstra la guvernul Republicii Franţa. 3) Directorul General va certifica şi va transmite două exemplare ale textului semnat al prezentului Act guvernelor tuturor statelor Uniunii şi, la cerere, guvernului oricărui alt stat. 4) Directorul General va înregistra prezentul Act la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. 5) Directorul General va notifica guvernele tuturor statelor Uniunii cu privire la semnări, avizări, instrumente de ratificare sau aderare şi alte declaraţii incluse în atare instrumente sau făcute în conformitate cu articolele 28 1) c), 30 2) a) şi b) şi 33 2) cu privire la intrarea în vigoare a oricăror prevederi ale prezentului Act, notificări ale denunţărilor şi la notificările efectuate în virtutea articolelor 30 2) c), 31 1) şi 2), 33 3) şi 38 1), precum şi în virtutea Compartimentului suplimentar. Articolul 38 1) Statele Uniunii, care nu au ratificat sau nu au aderat la prezentul Act sau care nu cad sub incidenţa articolelor 22-26 ale Actului de la Stokholm al prezentei Convenţii, au dreptul să exercite, pînă în 26 aprilie 1975, dacă doresc, drepturile acordate de articolele mai sus menţionate, ca şi cum ar cădea sub incidenţa acestor articole. Orice stat care doreşte să exercite aceste drepturi va înainta o notificare scrisă în acest sens Directorului General; respectiva notificare va intra în vigoare la data recepţionării ei. Atare state sunt considerate membri ai Asambleii pînă la data menţionată. 2) Atîta timp cît toate statele Uniunii nu au devenit membri ai Organizaţiei, Biroul Internaţional al Organizaţiei va funcţiona, de asemenea, în calitate de Birou al Uniunii, şi Directorul General va avea calitatea de Director al respectivului Birou. 3) Odată ce toate statele Uniunii devin membri ai Organizaţiei, drepturile, obligaţiile şi proprietatea Biroului Uniunii vor fi transferate Biroului Internaţional al Organizaţiei. COMPARTIMENT SUPLIMENTAR (Prevederi speciale privind ţările în curs de dezvoltare) Articolul I 1) Orice stat considerat în curs de dezvoltare în conformitate cu practica stabilită a Asambleii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, stat care ratifică sau aderă la Prezentul Act, act a cărui parte integrantă este Compartimentul suplimentar, stat, care, din punct de vedere economic, cultural şi social, nu se consideră imediat la acea dată capabil să garanteze protecţia tuturor drepturilor oferite de prezentul Act, acest stat are dreptul să declare, printr-o notificare avizată de Directorul General la data depunerii instrumentului de ratificare sau aderare, sau, conform articolului V 1) c), la orice dată ulterioară, că va beneficia de posibilităţile care i se acordă conform articolului II, sau de posibilitatea acordată în conformitate cu articolul III, sau de ambele facilităţi. Acesta are dreptul să facă o declaraţie în virtutea articolului V 1) a), în loc să beneficieze de posibilitatea prevăzută de articolul II. 2) a) Orice declaraţie conform paragrafului 1) notificată înainte de expirarea perioadei de zece ani de la intrarea în vigoare a articolelor 1-21 şi a prezentului Compartiment suplimentar conform articolului 28 2) va fi aplicată pînă la expirarea perioadei menţionate. O atare declaraţie poate fi reînnoită în întregime sau în parte pentru perioade de zece ani, de fiecare dată printr-o notificare avizată de Directorul General cu maximum cincisprezece luni şi minimum trei luni înainte de expirarea perioadei de zece ani în curs. b) Orice declaraţie făcută conform paragrafului 1), notificată după expirarea perioadei de zece ani de la data intrării în vigoare a articolelor 1-21 şi a prezentului Compartiment suplimentar, în conformitate cu articolul 28 2), va fi aplicată pînă la expirarea perioadei de zece ani în curs. Orice atare declaraţie poate fi reînnoită, după cum prevede propoziţia a doua a subparagrafului a). 3) Orice stat membru al Uniunii, care a încetat să fie considerat ţară în curs de dezvoltare, după cum prezumă paragraful 1), nu va mai avea dreptul să-şi reînnoiască declaraţia după cum prevede paragraful 2) şi, indiferent dacă îşi retrage sau nu declaraţia în mod oficial, un atare stat nu va mai beneficia de posibilităţile la care se referă paragraful 1), după expirarea termenului curent de zece ani sau după expirarea unei perioade de trei ani de la încetarea considerării acestuia ţară în curs de dezvoltare; se va aplica acel termen din cele numit care expiră mai tîrziu. 4) În cazul în care, la data la care declaraţia făcută în conformitate cu paragraful 1) sau 2) încetează să fie aplicată, mai există exemplare în stoc, exemplare executate după o licenţă acordată în virtutea prezentului Compartiment suplimentar, distribuirea acestora poate continua pînă la epuizarea stocului. 5) Orice stat, care cade sub incidenţa prevederilor prezentului Act şi care a depus o declaraţie sau o notificare în conformitate cu articolul 31 1) cu privire la aplicarea prezentului Act asupra unui anumit teritoriu, situaţia căruia poate fi considerată similară cu aceea a ţărilor la care se referă paragraful 1), are dreptul, în privinţa teritoriului respectiv, să facă declaraţia la care se referă paragraful 1) şi notificarea de reînnoire la care se referă paragraful 2). Atîta timp cît o atare declaraţie sau notificare rămîne în vigoare, prevederile prezentului Compartiment suplimentar se vor aplica asupra teritoriului în privinţa căruia au fost întocmite acestea. 6) a) Faptul că un stat beneficiază de facilităţile la care se referă paragraful 1) nu permite altui stat să acorde o protecţie mai restrînsă operelor, a căror ţară de origine este primul stat, decît protecţia pe care este obligat să o garanteze conform articolelor 1-20. b) Pînă la data la care expiră perioada aplicată în virtutea articolului I 3), dreptul de a se trata reciproc conform articolului 30 2) b), propoziţia a doua, nu va fi exercitat în privinţa operelor, ţara de origine a cărora este un stat care a făcut o declaraţie conform articolului V 1) a). Articolul II 1) Orice stat, care a declarat că va beneficia de facilitatea prevăzută în prezentul articol, va avea dreptul, în ceea ce priveşte operele publicate în formă tipărită sau în alte forme similare de reproducere, să substituie dreptul exclusiv prevăzut de articolul 8 printr-un sistem de licenţe nonexclusive şi nontransferabile, acordate de autoritatea competentă în conformitate cu următoarele condiţii şi în virtutea articolului IV. 2) a) Conform paragrafului 3), dacă, după expirarea perioadei de trei ani, sau a oricărei perioade mai lungi determinată de legislaţia naţională a statului respectiv, termen care începe să curgă de la data primei publicări a operei, traducerea unei atare lucrări nu a fost publicată într-o limbă de uz general în statul respectiv de către titularul dreptului la traducere, sau cu autorizarea acestuia, orice cetăţean al statului respectiv poate obţine o licenţă pentru a efectua traducerea operei în limba menţionată şi poate publica traducerea în formă tipărită sau în altă formă similară de reproducere. b) În virtutea condiţiilor prevăzute de prezentul articol, o licenţă poate fi acordată, de asemenea, în cazul în care toate ediţiile traducerii, ediţii publicate în limba respectivă, sunt epuizate. 3) a) În cazul traducerilor într-o limbă care nu este de uz general în unul sau în mai multe state dezvoltate, membre ale Uniunii, perioada de trei ani, la care se referă paragraful 2) a), va fi substituită cu o perioadă de un an. b) Orice stat la care se referă paragraful 1) are dreptul, cu acordul unanim al statelor dezvoltate, membre ale Uniunii, state în care aceeaşi limbă este de uz general, să substituie, în cazul traducerilor în acea limbă, perioada de trei ani la care se referă paragraful 2) a) cu o perioadă mai scurtă stabilită de un atare acord, dar care să nu fie mai scurtă de un an. Totuşi, prevederile propoziţiei anterioare nu se vor aplica în cazul în care limba respectivă este engleza, franceza sau spaniola. Directorul General va fi informat cu privire la un atare acord de către Guvernele care l-au încheiat. 4) a) Nici o licenţă, care poate fi obţinută după trei ani, nu va fi acordată, în virtutea prezentului articol, înainte de expirarea unei perioade ulterioare de şase luni precum nici o licenţă care poate fi obţinută după un an nu va fi acordată, în virtutea prezentului articol, înainte de expirarea termenului ulterior de nouă luni, termen care curge: (i) de la data la care solicitantul satisface cerinţele menţionate în articolul IV 1) sau (ii) în cazul în care identitatea sau adresa titularului dreptului la traducere este necunoscută, de la data la care solicitantul trimite, după cum prevede articolului IV 2), exemplare ale cererii înaintate autorităţii competente să acorde licenţa. b) Nu se va acorda licenţa în conformitate cu prezentul articol, dacă pe parcursul perioadei menţionate de şase sau nouă luni, titularul dreptului la traducere publică sau autorizează publicarea unei traduceri în limba pentru care a fost înaintată solicitarea. 5) Orice licenţă la care se referă prezentul articol va fi acordată doar în scopuri didactice, de studiu sau cercetare. 6) În cazul în care o traducere a unei opere este publicată de către titularul dreptului la traducere sau cu autorizarea acestuia la un preţ relativ proporţional cu preţul cerut în stat pentru operele comparabile, orice licenţă acordată conform prezentului articol va fi suspendată, dacă o atare traducere este în aceeaşi limbă şi, în mare măsură, cu acelaşi conţinut ca şi traducerea publicată după licenţă. Distribuirea oricăror copii făcute înainte de suspendarea licenţei poate fi continuată pînă la epuizarea stocului. 7) Pentru operele compuse în temei din ilustraţii, licenţa pentru executarea şi publicarea traducerii textului şi pentru reproducerea şi publicarea ilustraţiilor poate fi acordată în exclusivitate dacă au fost satisfăcute, de asemenea, condiţiile articolului III. 8) Nici o licenţă nu va fi acordată, în conformitate cu prezentul articol, în cazul în care autorul a retras din circulaţie toate copiile operei sale. 9) a) O licenţă pentru executarea traducerii unei opere care a fost publicată în formă tipărită sau în altă formă similară de reproducere poate fi acordată, de asemenea, oricărei organizaţii de difuziune, care are sediul în unul din statele la care se referă paragraful 1), în urma unei solicitări înaintate autorităţii competente a statului respectiv, solicitare înaintată de organizaţia menţionată, cu precizarea obligativităţii respectării următoarelor condiţii: (i) traducerea să fie executată pe baza unui exemplar realizat şi achiziţionat în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul respectiv; (ii) traducerea să fie destinată în exclusivitate valorificării în emisiunile cu scop strict didactic sau pentru răspîndirea rezultatelor unor cercetări tehnice şi ştiinţifice speciale în mediul experţilor unei anumite profesii; (iii) traducerea să fie valorificată în exclusivitate în scopurile la care se referă condiţia (ii) prin intermediul unor emisiuni realizate în mod legal şi destinate receptorilor de pe teritoriul statului respectiv, inclusiv emisiuni realizate prin mijlocirea unor înregistrări sonore şi vizuale efectuate în mod legal şi în exclusivitate în scopurile unor atare emisiuni; (iv) toate valorificările traducerii să fie fără vreun scop comercial. b) Imprimările audio sau video ale unei traduceri efectuate de o organizaţie de difuziune după o licenţă acordată în virtutea prezentului paragraf pot fi, de asemenea, valorificate, în scopurile şi conform condiţiilor la care se referă subparagraful a) şi cu acordul organizaţiei respective, de către altă organizaţie cu sediul în statul, autoritatea competentă a căruia a acordat licenţa respectivă. c) În cazul în care toate criteriile şi condiţiile expuse în subparagraful a) sunt respectate, unei organizaţii de difuziune i se poate acorda, de asemenea, o licenţă pentru traducerea oricărui text inclus în imprimarea audiovizuală, dacă o atare imprimare a fost pregătită şi publicată în exclusivitate în scopul valorificării în legătură cu activităţile instructive sistematice. d) În conformitate cu subparagrafele a) - c), prevederile paragrafelor precedente se vor aplica la acordarea şi exercitarea oricărei licenţe obţinute în virtutea prezentului paragraf. Articolul III 1) Orice stat care a declarat că va beneficia de facilitatea prevăzută de prezentul articol va avea dreptul să substituie dreptul exclusiv la reproducere prevăzut de articolul 9 cu un sistem de licenţe neexclusive şi netransmisibile, acordate de autoritatea competentă în virtutea articolului IV şi conform condiţiilor ce urmează: 2) a) În cazul unei opere care cade sub incidenţa prezentului articol în virtutea paragrafului 7), după expirarea (i) perioadei relevante specificate în paragraful 3), termen care curge de la data primei publicări a ediţiei operei, sau (ii) unei perioade mai lungi determinate de legislaţia naţională a statului la care se referă paragraful 1), termen care curge de la aceeaşi dată, copiile unei atare ediţii nu au fost distribuite în statul respectiv publicului sau în sistemul activităţilor instructive, de către titularul dreptului la reproducere sau cu autorizarea acestuia, la un preţ relativ proporţional cu preţul cerut în mod normal în acel stat pentru opere comparabile, orice cetăţean al statului respectiv poate obţine o licenţă de reproducere şi publicare a unei atare ediţii la acelaşi preţ sau la un preţ mai mic, licenţă care să acorde dreptul de a valorifica opera în legătură cu activităţile instructive sistematice. b) O licenţă de reproducere şi publicare a unei ediţii care a fost distribuită după cum prevede subparagraful a) poate fi, de asemenea, acordată, în virtutea condiţiilor prevăzute de prezentul articol, dacă, după expirarea perioadei de aplicare, nici o copie autorizată a ediţiei respective nu a fost pusă în vînzare pe durata unei perioade de şase luni în statul respectiv, pentru public sau în legătură cu activităţile instructive sistematice la un preţ relativ proporţional cu preţul cerut în mod normal în stat pentru operele comparabile. 3) Perioada la care se referă paragraful 2) a) (i) va fi de cinci ani cu următoarele excepţii: (i) pentru operele care ţin de ştiinţele naturale şi fizice, inclusiv matematica, şi de tehnologie, perioada va fi de trei ani; (ii) pentru operele artistice, poezie, dramă şi muzică, pentru literatura despre artă, perioada va fi de şapte ani. (4) a) Nici o licenţă care poate fi obţinută după trei ani nu va fi acordată în virtutea prezentului articol pînă la expirarea unui termen de şase luni (i) termen care curge de la data la care solicitantul îndeplineşte cerinţele menţionate în articolul IV 1), sau (ii) în cazul în care identitatea sau adresa titularului dreptului la reproducere nu sunt cunoscute, termenul curge de la data la care solicitantul trimite, după cum stipulează articolul IV 2), exemplare ale solicitării înaintate autorităţii competente să acorde licenţa. b) În cazurile în care licenţele pot fi obţinute după alte perioade şi se aplică articolul IV 2), nici o licenţă nu va fi acordată pînă la expirarea unei perioade de trei luni, termen care curge de la data expedierii copiilor solicitării. c) Dacă, în timpul perioadei de trei sau şase luni la care se referă subparagrafele a) şi b), are loc o distribuire conform stipulărilor paragrafului 2) a), nici o licenţă nu va fi acordată în virtutea prezentului articol. d) Nici o licenţă nu va fi acordată dacă autorul a retras din circulaţie toate exemplarele ediţiei pentru reproducerea şi publicarea căreia a fost solicitată licenţa. 5) O licenţă de reproducere şi publicare a traducerii unei opere nu va fi acordată în conformitate cu prezentul articol în următoarele cazuri: (i) dacă traducerea nu a fost publicată de către titularul dreptului la traducere sau cu autorizarea acestuia, sau (ii) dacă traducerea este efectuată într-o limbă care nu este de uz general în statul în care este solicitată licenţa. 6) În cazul în care exemplarele unei ediţii a unei opere sunt distribuite într-un stat indicat la paragraful 1) publicului sau în legătură cu activităţile instructive sistematice, de către titularul dreptului la reproducere sau cu autorizarea acestuia, la un preţ relativ proporţional cu preţul cerut în mod normal în acest stat pentru opere comparabile, orice licenţă acordată în virtutea prezentului articol va fi suspendată, dacă o atare ediţie este în aceeaşi limbă şi, în general, are acelaşi conţinut ca şi ediţia publicată după licenţa menţionată. Toate copiile apărute înainte de suspendarea licenţei pot fi distribuite în continuare pînă la epuizarea stocului. 7) a) Conform subparagrafului b), operele, la care se referă prezentul articol, sunt limitate la operele tipărite sau publicate în orice formă similară de reproducere. b) Prezentul articol se va aplica, de asemenea, la reproducerile audiovizuale ale unor imprimări audiovizuale legale, inclusiv operele protejate încorporate în acestea, precum şi la reproducerea traducerilor oricărui text încorporat, într-o limbă de uz general în statul în care este solicitată licenţa, cu condiţia ca în toate cazurile imprimările respective să fie elaborate şi publicate în exclusivitate în scopul valorificării în activităţile instructive sistematice. Articolul IV 1) În virtutea articolelor II şi III, o licenţă poate fi acordată doar dacă solicitantul aduce dovezi conform procedurii statului respectiv, că el a solicitat autorizarea de către titularul dreptului de a realiza şi a publica traducerea sau reproducerea şi publicarea ediţiei şi a primit refuz, sau că, după un efort considerabil, el nu a reuşit să găsească titularul dreptului. În acelaşi timp cu înaintarea cererii, solicitantul va anunţa centrele de informare naţionale şi internaţionale la care se referă paragraful 2). 2) În cazul în care titularul dreptului nu poate fi găsit, solicitantul licenţei va expedia, printr-o poştă aeriană înregistrată, exemplare ale cererii sale, cerere înaintată autorităţii competente să acorde licenţele editorului, al cărui nume apare în operă, precum şi centrelor de informare naţionale şi internaţionale care pot fi indicate de către Guvernul statului care se consideră principalul loc de activitate a editorului în cauză în notificarea avizată de Directorul General. 3) Numele autorului va fi indicat pe toate copiile traducerii sau reproducerii publicate după licenţa acordată în virtutea articolelor II şi III. Titlul operei va apărea pe orice atare exemplar. În cazul unei traduceri, titlul original al operei va figura neapărat pe toate copiile menţionate. 4) a) Nici o licenţă, acordată în virtutea articolului II sau a articolului III, nu se va extinde asupra exportului de copii, şi orice atare licenţă va fi valabilă în exclusivitate pentru publicarea traducerii sau a reproducerii, după caz, pe teritoriul statului în care a fost solicitată licenţa. b) În scopurile aplicării paragrafului a), noţiunea de export va include expedierea copiilor din orice teritoriu către un stat care, în privinţa teritoriului respectiv, a făcut o declaraţie conform articolului I 5). c) În cazul în care o instituţie guvernamentală sau publică dintr-un stat, care a acordat o licenţă de traducere conform articolului II în altă limbă decît engleza, franceza sau spaniola, expediază copii ale traducerii publicate după o atare licenţă în alt stat, o atare expediere de copii nu va fi considerată export, în scopurile aplicării prevederilor subparagrafului a), dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii: (i) persoanele care primesc copiile sunt cetăţeni ai statului care a acordat licenţa sau organizaţii care reunesc cetăţeni ai acestui stat; (ii) copiile trebuie să fie valorificate doar în scopuri didactice, de studiu sau cercetare; (iii) expedierea copiilor şi distribuirea ulterioară a acestora către utilizator este fără vreun scop comercial; şi (iv) statul în care au fost expediate copiile a căzut de acord cu statul, autoritatea competentă a căruia a acordat licenţa, în vederea autorizării primirii sau a distribuirii, sau a ambelor acţiuni şi Directorul General a fost informat cu privire la acord de către Guvernul statului în care a fost acordată licenţa. 5) Toate copiile publicate după licenţa acordată în virtutea articolului II sau a articolului III vor conţine o notă în limba respectivă, care să stipuleze că toate copiile pot fi distribuite doar în statul pe teritoriul căruia este valabilă licenţa. 6) a) La nivel naţional vor fi adoptate prevederile necesare pentru a asigura: (i) ca licenţele să stipuleze, în favoarea titularului dreptului la traducere sau reproducere, după caz, o remuneraţie compensatorie care corespunde standardelor de plată oferite în mod normal pentru licenţe, remuneraţii negociate liber, între persoanele din cele două state implicate; şi (ii) plata şi transferul remuneraţiei compensatorii: în cazul în care intervin reglementări valutare naţionale, autoritatea competentă depune toate eforturile, prin intermediul mecanismelor internaţionale, pentru a asigura transferul în valută internaţională convertibilă sau în echivalentul acesteia. b) În legislaţia naţională vor fi adoptate prevederile necesare pentru asigurarea unei traduceri corecte a operei sau a reproducerii fidele a oricărei lucrări după caz. Articolul V 1) a) Orice stat îndrituit să facă o declaraţie conform căreia va beneficia de o facilitate prevăzută de articolul II, la data ratificării sau aderării la prezentul Act, are dreptul să înlocuiască declaraţia: (i) cu o declaraţie privind dreptul la traducere în cazul unui stat căruia i se aplică articolul 30 2) a); (ii) în cazul unui stat care nu cade sub incidenţa articolului 30 2) a), şi chiar dacă nu este un stat din afara Uniunii, cu declaraţie conform prevederilor articolului 30 2) b), prima propoziţie. b) În cazul unui stat care încetează să fie considerat ţară în curs de dezvoltare, după prevederile articolului I 1), declaraţia făcută în conformitate cu prezentul paragraf va fi în vigoare pînă la data expirării perioadei de aplicare conform articolului I 3); c) Orice stat care a făcut o declaraţie în virtutea prezentului paragraf nu are dreptul de a beneficia ulterior de facilitatea prevăzută de articolul II, chiar dacă îşi retrage declaraţia respectivă. 2) În conformitate cu paragraful 3), orice stat care a beneficiat de facilitatea prevăzută de articolul II nu are dreptul să facă ulterior o declaraţie conform paragrafului 1). 3) Orice stat care a încetat să fie considerat ţară în curs de dezvoltare conform articolului I 1) are dreptul, în termen de maximum doi ani pînă la expirarea perioadei aplicate în virtutea articolului I 3), să facă o declaraţie cu efectul prevăzut de articolul 30 2) b), propoziţia întîi, chiar dacă este membru al Uniunii. O atare declaraţie va intra în vigoare la data expirării perioadei aplicate conform articolului I 3). Articolul VI 1) Începînd cu data prezentului Act şi în orice timp pînă la data aderării sale la articolele 1-21 şi la Compartimentul suplimentar, orice stat membru al Uniunii are dreptul să declare: (i) în cazul unui stat care, dacă ar cădea sub incidenţa articolelor 1-21 şi a Compartimentului suplimentar şi ar beneficia de facilităţile la care se referă articolul I 1) - că va aplica prevederile articolelor II sau III, sau ale ambelor articole asupra operelor a căror ţară de origine este un stat care, conform subparagrafului (ii) de mai jos, admite aplicarea articolelor respective asupra unor atare opere sau un stat care cade sub incidenţa articolelor 1-21 şi a Compartimentului suplimentar; o atare declaraţie poate să se refere la articolul V, şi nu la articolul II. (ii) că admite în privinţa operelor, a căror ţară de origine este el, aplicarea prezentului Compartiment suplimentar pe teritoriul statelor care au făcut o declaraţie în conformitate cu subparagraful (i) de mai sus sau o notificare conform articolului I. 2) Orice declaraţie făcută în virtutea paragrafului 1) trebuie să fie în formă scrisă şi avizată de Directorul General. Declaraţia intră în vigoare la data depunerii. Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul act. Întocmint la Paris la 24 iulie 1971.