Convenţia de la Budapesta din 22.06.2001 privind contractul de transport al încărcăturilor pe căile navigabile interne (CMNI)

ACT INTERNAŢIONAL

CONVENŢIA

 de la Budapesta privind contractul de transport al

încărcăturilor pe căile navigabile interne (CMNI)

Budapesta, 22 iunie 2001

(în vigoare 01.08.2008)

Tratate internaţionale vol.44 / pag.10, 2015

* * *

Notă: Convenţia ratificată prin Legea nr.37 din 28.02.2008

           Vezi varianta engleză a Convenţiei

Statele contractante la prezenta convenţie,

avînd în vedere recomandările Actului final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, din 1 august 1975, în vederea armonizării regimurilor juridice în interesul dezvoltării transporturilor de către statele membre ale Comisiei Centrale pentru Navigaţia pe Rin şi ale Comisiei Dunării, în colaborare cu Comisia Economică Europeană a Naţiunilor Unite,

recunoscînd necesitatea şi utilitatea stabilirii unor reguli uniforme privind contractul de transport de mărfuri pe căile navigabile interne,

au decis să încheie o convenţie, în acest scop, la aceasta au convenit asupra celor ce urmează:

 

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

1. “Contract de transport” presupune orice contract, oricare ar fi denumirea sa, prin care un transportator se angajează, contra plăţii unui navlu, să transporte mărfuri pe căile navigabile interne.

2. “Transportator” presupune orice persoană de către care sau în numele căreia s-a încheiat un contract de transport de mărfuri cu un expeditor.

3. “Transportator substituit” presupune orice persoană, alta decît prepusul sau mandatarul transportatorului, căruia transportatorul i-a încredinţat executarea transportului sau a unei părţi din transport.

4. “Expeditor” presupune orice persoană prin care sau în limitele căreia ori în contul căreia a fost încheiat un contract de transport cu un transportator.

5. “Destinatar” presupune persoana abilitată să preia mărfurile la livrare.

6. “Document de transport” presupune un document care face dovada unui contract de transport şi care constată luarea în sarcină sau aducerea la bord a mărfurilor de către un transportator, întocmit sub forma unui conosament sau a unei scrisori de trăsură ori a oricărui alt document utilizat în comerţ.

7. Termenul “mărfuri” nu cuprinde nici navele remorcate sau împinse, nici bagajele şi nici vehiculele pasagerilor; arunci cînd mărfurile sînt adunate într-un container, pe un palet sau pe un dispozitiv de transport similar ori atunci cînd sînt ambalate; termenul “mărfuri” se referă şi la respectivul dispozitiv de transport sau respectivul ambalaj, dacă acesta a fost furnizat de către expeditor.

8. Expresia “în scris” include, în afara cazului în care părţile implicate au stabilit altfel, situaţia în care informaţia este transmisă printr-un mijloc electronic, optic sau orice alt mijloc de comunicare similar, inclusiv, dar nu numai, prin telegramă, fax, telex, poşta electronică sau prin schimb de date informatizate (EDI), atît timp cît informaţia rămîne accesibilă pentru a fi utilizată ulterior ca referinţă.

9. Legislaţia unui stat aplicabilă conform prezentei convenţii desemnează regulile de drept în vigoare în statul respectiv, cu excepţia regulilor de drept internaţional privat.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

1. Prezenta convenţie este aplicabilă oricărui contract de transport conform căruia portul de încărcare sau locul de luare în primire a mărfurilor şi portul de descărcare sau locul de livrare sînt situate în două state diferite, dintre care cel puţin unul este parte la prezenta convenţie. În cazul în care contractul prevede posibilitatea alegerii opţionale a unui port de descărcare sau de livrare dintre mai multe porturi, determinant va fi portul de descărcare sau de livrare în care mărfurile au fost efectiv livrate.

2. Prezenta convenţie se aplică, de asemenea, în condiţiile prevăzute la paragraful l, şi contractului care are ca obiect transportul de mărfuri, fără transbordare, efectuat atît pe căile navigabile interne, cît şi pe ape supuse reglementărilor maritime, cu excepţia cazurilor în care:

a) s-a întocmit un conosament maritim în conformitate cu dreptul maritim aplicabil; sau

b) distanţa de parcurs pe apele supuse reglementărilor maritime este cea mai lungă.

3. Prezenta convenţie este aplicabilă indiferent de naţionalitatea, locul de înmatriculare, portul de ataş sau de apartenenţa navei la navigaţia maritimă ori la navigaţia internă şi indiferent de naţionalitatea, domiciliul, sediul sau locul de şedere al transportatorului, expeditorului ori destinatarului.

CAPITOLUL II

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTANTE

Articolul 3

Luarea în primire, transportul şi livrarea mărfurilor

1. Transportatorul trebuie să transporte mărfurile la locul de livrare, în termenele acordate, şi să le livreze destinatarului în starea în care acestea i-au fost încredinţate.

2. Dacă nu s-a convenit altfel, luarea în primire şi livrarea mărfurilor are loc la bordul navei.

3. Transportatorul decide care navă va fi utilizată. Acesta este obligat ca înainte şi la plecarea în voiaj, să depună diligentele necesare pentru ca, ţinînd cont de mărfurile ce urmează a fi transportate, nava să fie aptă a primi încărcătura, în stare bună de navigabilitate, prevăzută cu numărul oamenilor necesari la bord şi echipat corespunzător reglementărilor în vigoare şi să deţină autorizaţiile naţionale şi internaţionale necesare pentru transportul mărfurilor respective.

4. Dacă s-a convenit efectuarea transportului cu o navă sau cu un anumit tip de navă, transportatorul nu poate încărca sau transborda mărfurile, în totalitate sau parţial, pe o altă navă sau tip de navă, fără acordul expeditorului, decît:

a) în circumstanţe cum ar fi: ape scăzute, coliziune sau alte obstacole pentru navigaţie, ce nu au putut fi prevăzute în momentul încheierii contractului de transport şi care impun încărcarea sau transbordarea mărfurilor pentru executarea contractului de transport şi dacă transportatorul nu poate, într-un termen corespunzător, să obţină instrucţiuni din partea expeditorului; sau

b) dacă aceasta se face conform practicii portului în care se află nava.

5. Sub rezerva obligaţiilor ce revin expeditorului, transportatorul trebuie să garanteze că încărcarea, arimajul şi fixarea mărfurilor nu afectează siguranţa navei.

6. Transportatorul nu poate transporta mărfurile pe punte sau în cale deschise decît în cazul în care acest lucru a fost convenit cu expeditorul sau este în conformitate cu uzanţele comerciale respective ori este impus prin reglementările în vigoare.

Articolul 4

Transportator substituit

1. Contractul care corespunde definiţiei prevăzute la art.1 paragraful 1, încheiat între un transportator şi un transportator substituit, constituie un contract de transport în sensul prezentei convenţii. În cazul acestui contract, toate dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la expeditor se aplică transportatorului, iar cele referitoare la transportator se aplică transportatorului substituit.

2. În cazul în care transportatorul a încredinţat executarea transportului sau a unei părţi din transport unui transportator substituit, indiferent dacă aceasta s-a făcut sau nu prin exercitarea unui drept care îi este recunoscut prin contractul de transport, transportatorul rămîne răspunzător pentru întregul transport, conform dispoziţiilor prezentei convenţii. Toate dispoziţiile prezentei convenţii, care reglementează răspunderea transportatorului, se aplică în mod egal transportatorului substituit, în ceea ce priveşte răspunderea pentru transportul efectuat de acesta din urmă.

3. Transportatorul este obligat în toate cazurile să informeze expeditorul atunci cînd încredinţează executarea transportului sau a unei părţi din transport unui transportator substituit.

4. Orice acord cu expeditorul sau cu destinatarul, care extinde răspunderea transportatorului în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, nu obligă transportatorul substituit decît în măsura în care acesta din urmă l-a acceptat în mod expres şi în scris. Transportatorul substituit poate pune în valoare toate obiecţiile opozabile de transportator în baza contractului de transport.

5. Dacă şi în măsura în care transportatorul şi transportatorul substituit sînt răspunzători, aceştia răspund solidar. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu aduce atingere drepturilor de recurs dintre aceştia.

Articolul 5

Termenul de livrare

Transportatorul trebuie să livreze mărfurile în termenul convenit în contractul de transport sau, dacă nu s-a convenit un asemenea termen, într-un termen rezonabil care poate fi pretins unui transportator diligent, ţinînd seama de circumstanţele voiajului şi ale unei navigaţii fără obstacole.

Articolul 6

Obligaţiile expeditorului

1. Expeditorul este obligat să achite sumele corespunzătoare, prevăzute în contractul de transport.

2. Expeditorul trebuie să furnizeze transportatorului, înainte de predarea mărfurilor şi în scris, următoarele indicaţii referitoare la mărfurile care urmează a fi transportate:

a) dimensiuni, număr sau greutate şi coeficientul de arimare a mărfurilor;

b) marcajele care sînt necesare pentru identificarea mărfurilor;

c) natura, caracteristicile şi proprietăţile mărfurilor;

d) instrucţiunile referitoare la reglementările vamale sau administrative privind mărfurile;

e) alte indicaţii necesare care trebuie să figureze în documentul de transport.

Expeditorul trebuie, de asemenea, să predea transportatorului, la predarea mărfurilor, toate documentele de însoţire prescrise.

3. Expeditorul trebuie, dacă natura mărfurilor o impune, ţinînd cont de transportul convenit, să ambaleze mărfurile astfel încît să prevină pierderea sau avarierea lor din momentul luării în primire şi pînă la livrarea de către transportator şi astfel încît acestea să nu poată cauza avarierea navei sau a celorlalte mărfuri. Expeditorul trebuie, în plus, ţinînd cont de transportul convenit, să prevadă un marcaj corespunzător, conform reglementărilor internaţionale ori naţionale aplicabile în lipsa unor astfel de reglementări, conform regulilor şi uzanţelor general cunoscute în navigaţia pe căile navigabile interne.

4. Sub rezerva obligaţiilor care revin transportatorului, expeditorul trebuie să încarce mărfurile, să le arimeze şi să le fixeze conform uzanţelor din navigaţia pe căile navigabile interne, dacă prin contractul de transport nu se dispune altfel.

Articolul 7

Mărfuri periculoase şi poluante

1. În cazul transportului de mărfuri periculoase sau poluante, expeditorul trebuie, înainte de predarea mărfurilor şi adiţional la indicaţiile prevăzute la art.6 paragraful 2, să precizeze în scris transportatorului pericolul şi riscurile de poluare inerente mărfurilor, precum şi măsurile de precauţie care trebuie luate.

2. Dacă transportul mărfurilor periculoase sau poluante necesită o autorizaţie, expeditorul trebuie să remită documentele necesare cel tîrziu la momentul predării mărfurilor.

3. Dacă desfăşurarea transportului, a descărcării ori a livrării mărfurilor periculoase sau poluante devine imposibilă datorită lipsei unei autorizaţii administrative, cheltuielile în urma returnării mărfurilor în portul de încărcare sau într-un loc mai apropiat, în care mărfurile pot fi descărcate şi livrate sau eliminate, sînt în sarcina expeditorului.

4. În caz de pericol imediat pentru persoane, bunuri sau mediul înconjurător, transportatorul este în drept să descarce, să facă inofensive mărfurile sau, cu condiţia că o astfel de măsură să nu fie disproporţionată faţă de pericolul pe care îi reprezintă, să le distrugă, chiar dacă, înainte de luarea în primire a acestora, acesta a fost informat sau a luat cunoştinţă prin alte mijloace despre natura pericolului ori despre riscurile de poluare inerente acestor mărfuri.

5. Transportatorul poate pretinde despăgubirea prejudiciului cauzat, dacă este în drept să ia măsurile prevăzute la paragrafele 3 şi 4 de mai sus.

Articolul 8

Răspunderea expeditorului

1. Expeditorul răspunde, chiar dacă nu i se poate imputa nici o vină, de toate pagubele cauzate şi cheltuielile efectuate de transportator sau de transportatorul substituit dacă:

a) indicaţiile sau precizările prevăzute la art.6 paragraful 2 sau la art.7 paragraful 1 lipsesc, sînt inexacte sau incomplete;

b) mărfurile periculoase sau poluante nu sînt marcate ori etichetate conform reglementării internaţionale sau naţionale aplicabile ori, în absenţa unor astfel de reglementări, conform regulilor şi uzanţelor general recunoscute în navigaţia pe căile navigabile interne;

c) documentele de însoţire necesare lipsesc, sînt inexacte sau incomplete.

Transportatorul nu poate invoca răspunderea expeditorului dacă se demonstrează că vina este importabilă lui însuşi, prepuşilor sau mandatarilor săi.

2. Expeditorul răspunde pentru actele şi omisiunile persoanelor la care a recurs pentru a aduce la îndeplinire sarcinile şi obligaţiile prevăzute la art.6 şi 7, ca şi cînd ar fi propriile sale acte şi omisiuni atît timp cît aceste persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii.

Articolul 9

Rezilierea contractului de transport de către transportator

1. Transportatorul poate rezilia contractul de transport dacă expeditorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art.6 paragraful 2 sau la art.7 paragrafele 1 şi 2.

2. Transportatorul, dacă uzează de dreptul său de reziliere, poate debarca mărfurile pe cheltuiala expeditorului şi poate pretinde la alegere plata următoarelor sume:

a) o treime din navlul convenit; sau

b) adiţional eventualelor stalii, o indemnizaţie egală cu nivelul cheltuielilor angajate şi al prejudiciului cauzat, precum şi, dacă voiajul a început, un navlu proporţional cu partea de voiaj deja efectuată.

Articolul 10

Livrarea mărfurilor

1. În pofida obligaţiei expeditorului prevăzute la art.6 paragraful 1,destinatarul care, după sosirea mărfurilor la locul de livrare, solicită livrarea acestora este răspunzător, conform contractului de transport, pentru plata navlului şi a altor creanţe care revin mărfurilor, precum şi pentru contribuţia sa în caz de avarie comună. În lipsa unui document de transport sau dacă un astfel de document nu a fost prezentat, destinatarul răspunde pentru plata navlului convenit cu expeditorul, dacă aceasta corespunde practicii de pe piaţă.

2. Se consideră livrare punerea mărfurilor la dispoziţia destinatarului, conform contractului de transport sau uzanţelor comerciale respective ori prescripţiilor în vigoare în portul de descărcare. Predarea mărfurilor unei autorităţi sau unui terţ se consideră, de asemenea, livrare.

CAPITOLUL III

DOCUMENTELE DE TRANSPORT

Articolul 11

Natură şi conţinut

1. Transportatorul trebuie să întocmească pentru fiecare transport de mărfuri, căruia i se aplică prezenta convenţie, un document de transport; acesta nu va trebui să întocmească un conosament decît la solicitarea expeditorului şi dacă aceasta s-a convenit altfel înainte de încărcarea mărfurilor sau înainte de luarea lor în primire în vederea transportului. Lipsa unui document de transport sau faptul că acesta este incomplet nu afectează valabilitatea contractului de transport.

2. Exemplarul original al documentului de transport trebuie să fie semnat de transportator, de conducătorul navei sau de o persoană abilitată de transportator. Transportatorul poate pretinde că expeditorul să contrasemneze originalul sau o copie. Semnătura aplicată poate să fie scrisă de mînă, imprimată în facsimil, aplicată prin perforare sau ştampilare, să se prezinte sub formă de simboluri ori să fie reprodusă prin orice alt mijloc mecanic sau electronic, dacă legea statului în care este scris documentul de transport nu o interzice.

3. Documentul de transport constituie dovada, pînă la proba contrarie, a încheierii şi a conţinutului contractului de transport, precum şi a luării în primire a mărfurilor de către transportator. Acest document fundamentează în mod special prezumţia că mărfurile au fost luate în primire în vederea transportului aşa cum sînt descrise în documentul de transport.

4. Dacă documentul de transport este un conosament, acesta are valoare primară doveditoare în relaţiile dintre transportator şi destinatar. Condiţiile prevăzute în contractul de transport rămîn determinante în relaţiile dintre transportator şi expeditor.

5. Documentul de transport conţine, în afară de denumirea sa, următoarele indicaţii:

a) numele, domiciliul, sediul sau locurile de reşedinţă ale transportatorului şi expeditorului;

b) destinatarul mărfurilor;

c) numele sau numărul navei, dacă mărfurile au fost preluate la bord, sau menţiunea, în documentul de transport, că mărfurile au fost luate în primire de transportator, dar nu au fost încărcate la bordul navei;

d) portul de încărcare sau locul de luare în primire şi portul de descărcare sau locul de livrare;

e) specificarea uzuală a tipului de mărfuri şi ambalajele acestora, precum şi pentru mărfurile periculoase sau poluante, specificarea conform prescripţiilor în vigoare sau, în lipsa acestora, specificarea lor generală;

f) dimensiunile, numărul sau greutatea, precum şi marcajele de identificare a mărfurilor încărcate la bord sau luate în primire în vederea transportului;

g) după caz, indicaţi că mărfurile pot sau trebuie să fie transportate pe punte sau în calele deschise ale navei;

h) dispoziţiile convenite cu privire la navlu;

i) pentru scrisorile de trăsura, precizarea dacă este vorba de un original sau de o copie; pentru conosament, numărul exemplarelor originale;

j) locul şi ziua emiterii.

Natura juridică a unui document de transport în sensul art.1 paragraful 6 nu este afectată de lipsa uneia sau a mai multe dintre indicaţiile prevăzute în prezentul paragraf.

Articolul 12

Rezerve în documentele de transport

1. Transportatorul are dreptul să înscrie rezerve în documentul de transport:

a) cu privire la dimensiunile, numărul sau greutatea mărfurilor, dacă are motive să suspecteze că indicaţiile expeditorului sînt inexacte ori dacă nu a avut suficiente mijloace pentru a controla aceste indicaţii, în special, pentru că mărfurile nu au fost numărate, măsurate sau cîntărite în prezenta sa, precum şi pentru că, fără un acord explicit, dimensiunile sau greutăţile au fost stabilite prin determinarea capacităţii navei;

b) cu privire la marcajele de identificare care nu au fost aplicate în mod clar şi durabil pe mărfurile propriu-zise sau dacă acestea sînt ambalate pe recipiente ori pe ambalaje;

c) cu privire la starea aparentă a mărfurilor.

2. În cazul în care transportatorul nu face menţiuni privind starea aparentă a mărfurilor sau nu exprimă rezerve în această privinţă, se considera că a menţionat în documentul de transport că mărfurile au fost, aparent, în stare bună.

3. În cazul în care, conform indicaţiilor care figurează în documentul de transport, mărfurile au fost amplasate într-un container sau în cale sigilate de alte persoane decît transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia şi atunci cînd nici containerul, nici sigiliile nu sînt deteriorate sau rupte pînă în portul de descărcare ori în locul de livrare, se presupune că pierderile sau avariile de mărfuri nu au avut loc în timpul transportului.

Articolul 13

Conosamentul

1. Exemplarele originale ale unui conosament constituie titluri de valoare emise în numele destinatarului, la ordin sau la purtător.

2. La locul de livrare, mărfurile nu sînt livrate decît în schimbul exemplarului original al conosamentului prezentat iniţial; prin urmare, livrarea nu mai poate fi pretinsă prin prezentarea altor exemplare originale.

3. În cazul în care mărfurile sînt luate în primire de transportator, predarea conosamentului către o persoană abilitată de acesta să primească mărfurile, produce aceleaşi efecte ca şi predarea mărfurilor, în ceea ce priveşte obţinerea drepturilor asupra mărfurilor.

4. În cazul în care conosamentul a fost transmis unui terţ, inclusiv destinatarului, care a acţionat cu bună-credinţă în baza descrierii mărfurilor existente în conosament, acestuia nu i se poate opune proba contrarie conform art.11 paragraful 3 şi art.12 paragraful 2.

CAPITOLUL IV

DREPTUL DE A DISPUNE ASUPRA MĂRFURILOR

Articolul 14

Titularul dreptului de dispunere

1. Expeditorul este autorizat să dispună de mărfuri; acesta poate pretinde mai ales ca transportatorul să nu dea curs transportului de mărfuri, să modifice locul de livrare sau să livreze mărfurile unui destinatar, altul decît cel indicat în documentul de transport.

2. Dreptul de a dispune de care beneficiază expeditorul se stinge din momentul în care după sosirea mărfurilor la locul de livrare prevăzut, a cerut livrarea mărfurilor şi:

a) în cazul unui transport în baza unei scrisori de trăsură, de îndată ce originalul a fost remis destinatarului;

b) în cazul unui transport în baza unui conosament, după ce expeditorul a remis toate exemplarele originale aflate în posesia sa unei alte persoane.

3. Expeditorul poate, printr-o menţiune corespunzătoare în scrisoarea de trăsură, în momentul emiterii acesteia, să renunţe la dreptul său de a dispune asupra mărfurilor în favoarea destinatarului.

Articolul 15

Condiţii de exercitare a dreptului de dispunere asupra mărfurilor

Dacă vrea să îşi exercite dreptul de a dispune, expeditorul sau, în cazul art.14 paragrafele 2 şi 3, destinatarul trebuie:

a) în cazul unui conosament, să prezinte toate exemplarele originale ale acestuia înainte de sosirea mărfurilor la locul de livrare prevăzut;

b) în cazul unui document de transport, altul decît un conosament, să prezinte acest document în care trebuie să se înscrie noile instrucţiuni date transportatorului;

c) să ramburseze transportatorului toate cheltuielile şi să compenseze toate daunele produse prin ducerea la îndeplinire a instrucţiunilor;

d) să plătească, în cazul descărcării mărfurilor înainte de sosirea la locul de livrare prevăzut, întregul navlu convenit, dacă nu s-a dispus altfel în contractul de transport.

CAPITOLUL V

RĂSPUNDEREA TRANSPORTATORULUI

Articolul 16

Răspunderea pentru prejudiciu

1. Transportatorul răspunde de prejudiciul în urma pierderilor sau daunelor cauzate mărfurilor de la momentul luării lor în primire în vederea transportului şi pînă la livrare ori rezultînd din depăşirea termenului de livrare, cu excepţia cazului în care acesta dovedeşte că prejudiciul se datorează unor circumstanţe pe care un transportator diligent nu le-ar fi putut evita şi ale căror consecinţe nu le-ar fi putut preîntîmpina.

2. Răspunderea transportatorului pentru prejudiciul rezultat din cauza pierderilor sau daunelor cauzate mărfurilor în perioada dinainte de încărcarea la bordul navei sau după descărcarea lor este reglementată de legislaţia statului care este aplicabilă contractului de transport.

Articolul 17

Prepuşi şi mandatari

1. Transportatorul răspunde pentru actele şi omisiunile prepuşilor şi mandatarilor săi, la care recurge pentru executarea contractului de transport, întocmai ca şi de propriile sale acte şi omisiuni, dacă aceste persoane au acţionat în exerciţiul funcţiunii lor.

2. În cazul în care transportul este efectuat de un transportator substituit, conform art.4, transportatorul răspunde în mod egal de actele şi omisiunile transportatorului substituit şi ale prepuşilor şi mandatarilor transportatorului substituit, în măsura în care aceste persoane au acţionat în exerciţiul funcţiunii lor.

3. În cazul în care s-a înaintat o acţiune împotriva prepuşilor şi mandatarilor transportatorului sau a transportatorului substituit, aceste persoane pot, dacă fac dovadă ca au acţionat în exerciţiul funcţiunii lor, să se prevaleze de aceleaşi exonerări şi limitări de răspundere de care se poate prevala transportatorul sau transportatorul substituit, în baza prezentei convenţii.

4. Un pilot desemnat de o autoritate şi care nu poate fi ales în mod liber nu este considerat prepus sau mandatar în sensul paragrafului 1.

Articolul 18

Exonerări speciale de răspundere

1. Transportatorul şi transportatorul substituit sînt exoneraţi de răspundere atunci cînd pierderea, daunele sau întîrzierea se datorează uneia dintre circumstanţele ori situaţiile enumerate mai jos:

a) acte sau omisiuni ale expeditorului, ale destinatarului ori ale persoanei abilitate să dispună;

b) manipularea, încărcarea, arimarea sau descărcarea mărfurilor de către expeditor ori destinatar sau de către terţi care acţionează în contul expeditorului ori al destinatarului;

c) transportul de mărfuri pe punte ori în cale deschise, dacă aşa a fost convenit cu expeditorul sau este conform uzanţelor comerciale respective ori dacă este impus prin prescripţiile în vigoare;

d) natura mărfurilor expuse în totalitate sau parţial la pierdere sau avarie, în special prin spargere, rugină, deteriorare internă, uscare, scurgere, evaporare normală (în volum sau în greutate) ori prin acţiunea insectelor sau a rozătoarelor;

e) absenţă sau calitatea necorespunzătoare a ambalajului, dacă mărfurile, prin natura lor, sînt expuse la pierderi sau la avarii în absenţa ambalajului ori în cazul unui ambalaj necorespunzător;

f) insuficienţă sau imperfecţiunea marcajelor de identificare a mărfurilor;

g) operaţiuni sau tentative de efectuare de operaţiuni de ajutor ori de salvare pe căile navigabile interne;

h) transportul animalelor vii, în afara cazului în care transportatorul nu a luat măsurile sau care au respectat instrucţiunile convenite în contractul de transport.

2. Dacă, luînd în considerare circumstanţele de fapt, o pagubă a putut fi cauzată de o situaţie sau un risc dintre cele enumerate la paragraful 1 din prezentul articol, se presupune că aceasta a fost cauzată de această situaţie sau de acest risc. Această prezumţie dispare dacă victima dovedeşte că prejudiciul nu rezultă sau nu a rezultat exclusiv din una dintre situaţiile sau riscurile prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol.

Articolul 19

Calculul despăgubirii

1. În cazul în care transportatorul este răspunzător de pierderea totală a mărfurilor, despăgubirea datorată de acesta este egală cu valoarea mărfurilor la locul şi la ziua livrării, prevăzute în contractul de transport. Livrarea către o persoană, alta decît persoana împuternicită, este considerată pierdere.

2. În cazul pierderii parţiale sau al deteriorării mărfurilor, transportatorul va răspunde numai în măsura valorii pierderii.

3. Valoarea mărfurilor se determină conform valorii lor la bursă, iar în lipsa acestei valori, conform preţului de piaţă şi, în lipsa acestuia, conform valorii uzuale a mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate la locul livrării.

4. Pentru mărfurile care prin natura lor sînt expuse la evaporare în timpul transportului, transportatorul nu este considerat răspunzător, oricare ar fi durata transportului, decît pentru partea de evaporare care depăşeşte evaporarea normală (în volum sau în greutate) de transport stabilită de părţile contractante sau, în lipsa acestei înţelegeri, de reglementările şi uzanţele în vigoare de la locul de destinaţie.

5. Prevederile prezentului articol nu afectează dreptul transportatorului privind navlul prevăzut în contractul de transport sau, în lipsa unor acorduri speciale în această privinţă, de reglementările naţionale sau uzanţele aplicabile.

Articolul 20

Limitele maxime de răspundere

1. Sub rezerva art.21 şi a paragrafului 4 din prezentul articol şi oricare ar fi acţiunea declanşată împotriva lui, transportatorul nu poate fi obligat în nici un caz la plata unei sume mai mari de 666,67 unităţi de cont pentru fiecare colet sau altă unitate de încărcare ori două unităţi de cont pentru fiecare kilogram din greutatea menţionată în documentul de transport, a mărfurilor pierdute sau deteriorate, conform valorii celei mai mari. Dacă coletul sau o altă unitate de încărcătură este un container şi dacă în documentul de transport nu se menţionează alt colet ori altă unitate de încărcare puse la un loc în container, suma de 666,67 unităţi de cont se înlocuieşte cu suma de 1.500 unităţi de cont pentru container fără mărfurile pe care le conţine şi, în plus, suma de 25.000 unităţi de cont pentru mărfurile pe care acesta le conţine.

2. În cazul în care un container, un palet sau orice dispozitiv de transport similar este luat pentru a înmagazina mărfuri, orice colet ori unitate de încărcare indicată în documentul de transport aflîndu-se în sau pe acest dispozitiv este considerat un colet sau o altă unitate de încărcare. În celelalte cazuri, mărfurile care se află în sau pe un astfel de dispozitiv sînt o singură unitate de încărcare. Dacă dispozitivul în sine a fost pierdut sau deteriorat, dispozitivul respectiv, în cazul în care nu aparţine transportatorului şi nu este furnizat de către acesta, este considerat o unitate de încărcare distinctă.

3. În caz de prejudiciu cauzat unei întîrzieri de livrare, transportatorul va fi responsabil nu numai în mărimea ce nu depăşeşte valoarea navlului. Totuşi, cumulul despăgubirilor datorate în baza paragrafului l din prezentul articol şi a primei fraze din prezentul paragraf nu poate depăşi limita care ar fi aplicabilă în baza paragrafului l în caz de pierdere totală a mărfurilor pentru care este angajată răspunderea.

4. Limitele maxime de răspundere prevăzute la paragraful 1 nu se aplică:

a) în cazul în care natura şi valoarea cea mai ridicată a mărfurilor sau a dispozitivelor de transport au fost menţionate explicit în documentul de transport şi dacă transportatorul nu a respins aceste precizări; sau

b) în cazul în care părţile au convenit în mod expres asupra unor limite de răspundere maxime superioare.

5. Valoarea totală a despăgubirilor datorate pentru acelaşi prejudiciu de către transportator, transportatorul substituit şi prepuşii şi mandatarii acestora nu poate depăşi în total limitele de răspundere prevăzute în prezentul articol.

Articolul 21

Decăderea din dreptul de limitare a răspunderii

1. Transportatorul sau transportatorul substituit nu poate beneficia de exonerările şi de limitele de răspundere prevăzute în prezenta convenţie sau în contractul de transport, dacă se dovedeşte că a cauzat el însuşi pagubă, prin comiterea unui act sau a unei omisiuni, fie cu intenţia de a provoca această pagubă, fie acţionînd în mod riscant şi fiind în deplină cunoştinţă că probabil, o astfel de pagubă ar putea rezulta.

2. La fel, prepuşii şi mandatarii care acţionează în numele transportatorului sau al transportatorului substituit nu pot beneficia de exonerările şi limitele de răspundere prevăzute în prezenta convenţie sau în contractul de transport, dacă se dovedeşte că au cauzat pagubă în modul descris la paragraful 1.

Articolul 22

Aplicarea exonerărilor şi limitelor de răspundere

Exonerările şi limitele de răspundere prevăzute în prezenta convenţie sau în contractul de transport sînt aplicabile pentru orice acţiune privind pierderea, pagubele ori întîrzierea la livrarea mărfurilor care fac obiectul contractului de transport, indiferent dacă acţiunea este fondată pe răspunderea delictuală sau contractuală ori pe orice altă bază.

CAPITOLUL VI

TERMENELE DE RECLAMAŢII

Articolul 23

Notificarea pagubelor

1. Recepţia fără rezerve a mărfurilor de către destinatar constituie o prezumţie că mărfurile au fost livrate de transportator în starea şi în cantitatea în care i-au fost predate spre transportare.

2. Transportatorul şi destinatarul pot pretinde că starea şi cantitatea mărfurilor să fie constatate în momentul livrării în prezenţa celor două părţi.

3. Dacă pierderile sau pagubele mărfurilor sînt evidente, orice rezervă a destinatarului trebuie formulată în scris, specificînd natura generală a pagubei, cel mai tîrziu în momentul livrării, cu condiţia că destinatarul şi transportatorul să nu fi făcut constatări contradictorii cu privire la starea mărfurilor.

4. Dacă pierderile sau pagubele mărfurilor nu sînt aparente, orice rezervă a destinatarului trebuie formulată în scris, indicînd natura generală a pagubei, cel mai tîrziu în termen de 7 zile consecutive, calculate din momentul livrării, persoana lezată trebuind să dovedească în acest caz că paguba a fost produsă în timp ce aceste mărfuri erau în grija transportatorului.

5. Pentru pagubele produse de întîrzierea livrării, nu se datorează nici o despăgubire, cu excepţia cazului în care destinatarul dovedeşte că l-a informat pe transportator despre întîrziere în termen de 21 de zile următoare livrării mărfurilor şi că notificarea i-a parvenit transportatorului.

Articolul 24

Limitarea acţiunilor

1. Toate acţiunile rezultate dintr-un contract încheiat în temeiul prezentei convenţii se prescriu într-un termen de un an, socotit din ziua în care mărfurile au fost sau ar fi trebuit să fie livrate destinatarului. Ziua în care începe termenul de prescripţie nu se include în acest termen.

2. Persoana împotriva căreia s-a formulat o acţiune poate, în orice moment în timpul termenului de prescripţie, să prelungească acest termen printr-o declaraţie adresată în scris persoanei lezate. Acest termen poate fi prelungit din nou, prin una sau mai multe declaraţii.

3. Suspendarea şi întreruperea termenului de prescripţie sînt reglementate prin legea statului aplicabilă contractului de transport. Introducerea unui recurs, cu ocazia unei proceduri de repartizare în vederea aplicării răspunderii limitate pentru orice creanţe rezultate ca urmare a unui eveniment care a cauzat pagube, întrerupe prescripţia.

4. Orice acţiune de recurs a unei persoane considerate răspunzătoare, în temeiul prezentei convenţii, poate fi introdusă chiar şi după expirarea termenului de prescripţie prevăzut la paragrafele l şi 2 din prezentul articol, dacă a fost declanşată o procedură în termen de 90 de zile calculate de la data la care persoana care introduce acţiunea de recurs a dat curs reclamaţiei sau a fost citată ori dacă a fost declanşată o procedura într-un termen mai lung prevăzut de legea statului în care s-a declanşat procedura.

5. Acţiunea prescrisă nu poate fi îndeplinită sub formă de cerere reconvenţională sau de excepţie.

CAPITOLUL VII

LIMITĂRI ALE LIBERTĂŢII CONTRACTUALE

Articolul 25

Clauze lovite de nulitate

1. Orice stipulare contractuală vizînd excluderea ori limitarea sau, sub rezerva dispoziţiilor art.20 paragraful 4, agravarea răspunderii, în sensul prezentei convenţii, a transportatorului, transportatorului substituit sau prepuşilor ori mandatarilor lor, inversarea sarcinii dovezii sau reducerea termenelor de reclamaţie şi de prescripţie vizate la art.23 şi 24 este nulă; este, de asemenea, nulă orice clauză vizînd cedarea către transportator a beneficiilor rezultînd din asigurarea mărfurilor.

2. În pofida dispoziţiilor paragrafului 1 din prezentul articol şi fără a aduce prejudiciu art.21, sînt licite clauzele contractuale care stipulează că transportatorul sau transportatorul substituit nu răspunde pentru prejudiciile cauzate:

a) printr-un act sau printr-o omisiune comisă de conducătorul navei, de pilot sau orice altă persoană în serviciul navei ori împingătorului sau remorcherului în timpul conducerii nautice ori a formarii sau a dizolvării unui convoi împins ori a unui convoi remorcat, cu condiţia că transportatorul să fi îndeplinit obligaţiile referitoare la echipaj, prevăzute la art.3 paragraful 3, în condiţiile în care actul sau omisiunea nu rezultă dintr-o intenţie de a provoca pagubă sau dintr-un comportament riscant cu conştiinţa că o astfel de pagubă se va produce probabil oricum;

b) printr-un incendiu sau printr-o explozie la bordul navei, fără să existe posibilitatea de a dovedi că incendiul sau explozia a rezultat din vina transportatorului, transportatorului substituit ori a prepuşilor şi mandatarilor lor sau dintr-o defecţiune a navei;

c) prin defecţiuni ale navei sau ale unei nave închiriate ori navlosite, anterioare voiajului, dacă dovedeşte că aceste defecţiuni nu au putut fi descoperite înainte de începerea voiajului, cu toată diligenta dovedită.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIŢII AUXILIARE

Articolul 26

Avarii comune

Prezenta convenţie nu afectează aplicarea dispoziţiilor contractului de transport sau de drept intern referitoare la calculul valorii pagubelor şi a contribuţiilor obligatorii în cazul unei avarii comune.

Articolul 27

Alte dispoziţii aplicabile şi pagube nucleare

1. Prezenta convenţie nu afectează drepturile şi obligaţiile transportatorului rezultate din convenţii internaţionale sau din dispoziţii de drept intern referitoare la limitarea de răspundere a proprietarilor de nave sau vase.

2. Transportatorul este eliberat de răspundere în baza prezentei convenţii, pe motivul unei pagube produse printr-un accident nuclear, dacă operatorul unei instalaţii nucleare sau o altă persoană autorizată răspunde de această pagubă în baza legilor şi regulamentelor unui stat, care guvernează răspunderea în domeniul energiei nucleare.

Articolul 28

Unitatea de calcul a răspunderii

Unitatea de calcul a răspunderii prevăzută în art.20 din prezenta convenţie este Dreptul Special de Tragere fixat de Fondul Monetar Internaţional. Valorile menţionate la art.20 vor fi convertite în moneda naţională a unui stat conform valorii acestei monede la data deciziei sau la o dată convenită de părţi. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naţionale a unui stat parte se calculează conform metodei de evaluare aplicate efectiv de Fondul Monetar Internaţional la data respectivă pentru propriile sale operaţiuni şi tranzacţii.

Articolul 29

Dispoziţii naţionale suplimentare

1. În absenţa unor dispoziţii din prezenta convenţie, contractul de transport este guvernat de legea statului ales de părţi.

2. În lipsa alegerii, dreptul aplicabil este cel al statului cu care contractul de transport prezintă legăturile cele mai strînse.

3. Se presupune că contractul de transport prezintă legăturile cele mai strînse cu statul în care se află sediul principal al transportatorului în momentul încheierii contractului, dacă portul de încărcare sau locul de luare în primire ori portul de descărcare sau locul de livrare ori sediul principal al expeditorului se găseşte, de asemenea, în acel stat. Dacă sediul principal al transportatorului nu se află pe uscat şi acesta a încheiat contractul de transport la bordul navei sale, se presupune că contractul prezintă legăturile cele mai strînse cu statul în care nava este înregistrată sau al cărui pavilion îl arborează, dacă portul de încărcare sau locul de luare în primire ori portul de descărcare sau locul de livrare ori sediul principal al expeditorului se află, de asemenea, în statul respectiv.

4. Dreptul statului în care se găsesc mărfurile guvernează garanţia reală de care beneficiază transportatorul pentru creanţele prevăzute la art.10 paragraful l.

CAPITOLUL IX

DECLARAŢII REFERITOARE LA DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 30

Transportul pe anumite căi navigabile

1. Orice stat poate, în momentul semnării prezentei convenţii, al ratificării, al acceptării, al aprobării sale sau al aderării la aceasta, să declare că nu va aplica prezenta convenţie la contractele referitoare la transport al căror parcurs împrumută anumite căi navigabile situate pe teritoriul său, nesupuse unui regim internaţional referitor la navigaţie şi care nu constituie legătura între astfel de căi navigabile internaţionale. Totuşi, o astfel de declaraţie nu poate menţiona totalitatea căilor navigabile principale ale statului respectiv.

2. Dacă contractul de transport are ca obiect transportul mărfurilor fără transbordare, efectuat atît pe căi navigabile nemenţionate în declaraţia prevăzută la paragraful 1 din prezentul articol, cît şi pe căile navigabile menţionate în această declaraţie, prezenta convenţie este de asemenea aplicabilă acestui contract, cu excepţia cazului în care distanţa de parcurs pe aceste din urmă căi este cea mai lungă.

3. Dacă s-a dat o declaraţie în conformitate cu paragraful l din prezentul articol, orice alt stat contractant poate să declare că nici el nu va aplica dispoziţiile prezentei convenţii la contractele prevăzute în această declaraţie. Declaraţia făcută conform prezentului paragraf va avea efect din momentul intrării în vigoare a convenţiei pentru statul care a dat o declaraţie în conformitate cu paragraful 1, dar cel mai devreme în momentul intrării în vigoare a convenţiei pentru statul care a dat o declaraţie în conformitate cu prezentul paragraf.

4. Declaraţiile prevăzute la paragrafele 1 şi 3 din prezentul articol pot fi retrase, în totalitate sau parţial, în orice moment, printr-o notificare în acest scop către depozitar, indicînd data la care rezerva va înceta să aibă efect. Retragerea acestor declaraţii nu are efect asupra contractelor deja încheiate.

Articolul 31

Transporturi naţionale sau gratuite

Orice stat poate, în momentul semnării prezentei convenţii, al ratificării, al acceptării, al aprobării, al aderării la aceasta sau oricînd după aceasta, să declare că va aplica şi el prezenta convenţie:

a) contractelor de transport conform cărora portul de încărcare sau locul de luare în primire şi portul de descărcare sau locul de livrare sînt situate pe teritoriul sau;

b) prin derogare de la art.1 paragraful 1, unor transporturi gratuite.

Articolul 32

Reglementări regionale referitoare la răspundere

1. În momentul semnării prezentei convenţii, al ratificării, al acceptării, al aprobării, al aderării la aceasta sau oricînd după aceasta, orice stat poate să declare că pentru transporturile de mărfuri efectuate între porturi de încărcare sau locuri de luare în primire şi porturi de descărcare şi locuri de livrare situate fie amîndouă pe propriul său teritoriu, fie pe teritoriul său şi pe teritoriul unui stat care a dat aceeaşi declaraţie, transportatorul nu răspunde pentru prejudiciile cauzate de un act sau de o omisiune comisă de către căpitanul navei, de către pilot sau orice altă persoană din serviciul navei ori al unui împingător sau remorcher, în cazul conducerii nautice sau a formării ori al dizolvării unui convoi împins sau remorcat, cu condiţia că transportatorul să fi îndeplinit obligaţiile referitoare la echipaj, prevăzute la art.3 paragraful 3, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea rezultă dintr-o intenţie de a provoca paguba sau dintr-un comportament riscant cu conştiinţa că o astfel de pagubă se va produce, probabil, oricum.

2. Reglementarea referitoare la răspundere, prevăzută la paragraful l, intră în vigoare între două state contractante în momentul intrării în vigoare a prezentei convenţii în al doilea stat care a dat aceeaşi declaraţie. Dacă un stat dă această declaraţie după ce prezenta convenţie a intrat în vigoare pentru el, reglementarea referitoare la răspundere, prevăzută la paragraful l, intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unui termen de 3 luni calculat de la data notificării declaraţiei către depozitar. Reglementarea referitoare la răspundere este aplicabilă numai contractelor de transport semnate după intrarea sa în vigoare.

3. O declaraţie dată conform paragrafului l poate fi retrasă oricînd printr-o notificare către depozitar. În caz de retragere, reglementarea referitoare la răspundere, prevăzută la paragraful l, va înceta a mai avea efect în prima zi a lunii ce urmează notificării sau într-un moment ulterior indicat în notificare. Retragerea nu se aplică contractelor de transport semnate înainte ca reglementarea referitoare la răspundere să-şi fi încetat efectul.

CAPITOLUL X

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 33

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare, aderare

1. Prezenta convenţie este deschisă timp de un an semnării de către toate statele, la sediul depozitarului. Termenul de semnare începe la data la care depozitarul constată că toate textele autentice ale prezentei convenţii sînt disponibile.

2. Statele pot deveni părţi la prezenta convenţie:

a) semnînd-o fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării;

b) semnînd-o sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării ulterioare, apoi ratificînd-o, accceptînd-o sau aprobînd-o;

c) aderînd la aceasta după data limita de semnare.

3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sînt depuse la depozitar.

Articolul 34

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi din luna următoare expirării unui termen de 3 luni calculat de la data la care 5 state au semnat prezenta convenţie făгă rezerva ratificării, acceptării sau aprobării sau şi-au depus la depozitar instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

2. Pentru statul care va semna prezenta convenţie fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării ori va depune la depozitar instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare după intrarea în vigoare a prezentei convenţii, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de 3 luni de la data semnării fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării ori a depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

Articolul 35

Denunţare

1. Prezenta convenţie poate fi denunţată de către un stat parte la expirarea termenului de un an, socotit de la data la care aceasta a intrat în vigoare pentru statul respectiv.

2. Notificarea denunţării se depune la depozitar.

3. Denunţarea îşi produce efectul în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de un an începînd de la data depunerii notificării de denunţare sau după un termen mai lung menţionat în notificarea denunţării.

Articolul 36

Revizuire şi amendare

La cererea a cel puţin o treime din numărul statelor contractante al prezentei convenţii, depozitarul convoacă o conferinţă a statelor contractante, avînd ca obiect revizuirea sau amendarea prezentei convenţii.

Articolul 37

Revizuirea sumelor limitelor şi a unităţii de calcul al limitărilor

1. În pofida dispoziţiilor art.36, în cazul în care se propune revizuirea sumelor fixate la art.20 paragraful l sau înlocuirea unităţii definite la art.28 cu altă unitate, depozitarul, la cererea cel puţin a unei pătrimi din numărul statelor părţi la prezenta convenţie, înaintează propunerea tuturor membrilor Comisiei Economice Europene a Naţiunilor Unite, Comisiei Centrale pentru Navigaţia pe Rin şi Comisiei Dunării, precum şi tuturor statelor contractante şi convoacă o conferinţă avînd ca unic obiect revizuirea sumelor stabilite la art.20 paragraful l sau înlocuirea unităţii definite la art.28 cu o altă unitate.

2. Conferinţa este convocată cel mai devreme după un termen de 6 luni începînd de la data transmiterii propunerii.

3. Toate statele contractante ale prezentei convenţii au dreptul să participe la conferinţă, indiferent dacă sînt sau nu sînt membre ale organizaţiilor menţionate la paragraful l.

4. Amendamentele sînt adoptate cu o majoritate de doua treimi din numărul statelor contractante ale prezentei convenţii, reprezentate la conferinţă şi participante la vot, sub rezerva că cel puţin jumătate din numărul statelor contractante ale prezentei convenţii să fie reprezentate la vot.

5. În decursul consultaţiilor referitoare la amendarea sumelor stabilite la art.20 paragraful 1 conferinţa ţine cont de experienţa din evenimentele care au produs pagube şi mai ales de amploarea pagubelor astfel produse, de modificările valorii monetare şi de incidenţa amendamentului avut vedere asupra cheltuielilor de asigurare.

6. a) Modificarea sumelor în conformitate cu prezentul articol poate interveni cel mai devreme după un termen de 5 ani calculat din ziua deschiderii pentru semnarea prezentei conveniţii şi cel mai devreme după un termen de 5 ani calculat din ziua intrării în vigoare a unei modificări intervenite anterior conform prezentului articol.

b) O sumă nu poate fi mărită astfel încît să depăşească suma corespunzătoare limitelor maxime de răspundere stabilite prin prezenta convenţie, majorate cu 6% pe an, calculate conform principiului dobînzilor compuse, cu începere din ziua deschiderii prezentei convenţii pentru semnare.

c) O sumă nu poate fi mărită astfel încît să depăşească suma corespunzătoare triplului limitelor maxime de răspundere stabilite de prezenta convenţie.

7. Depozitarul notifică tuturor statelor contractante orice amendament adoptat conform paragrafului 4. Amendamentul este considerat acceptat după un termen de 18 luni de la ziua notificării, cu condiţia că pe parcursul acestui termen cel puţin o pătrime din numărul statelor care erau state contractante în momentul deciziei referitoare la amendament să îl fi informat pe depozitar să nu accepte amendamentul respectiv; în acest caz, amendamentul este respins şi nu intră în vigoare.

8. Un amendament considerat acceptat conform paragrafului 7 intră în vigoare după 18 luni de la acceptarea sa.

9. Toate statele contractante sînt obligate la amendament, cu condiţia că ele să nu denunţe prezenta convenţie conform art.35, şi cel mai tîrziu cu 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Denunţarea îşi produce efectele la intrarea în vigoare a amendamentului.

10. Dacă un amendament a fost adoptat, dar termenul de 18 luni prevăzut pentru acceptare nu s-a scurs, un stat care devine stat contractant în cursul acestui termen se obligă la amendament dacă acesta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după acest termen este obligat la un amendament acceptat conform paragrafului 7. În cazurile citate în prezentul paragraf, un stat este obligat la un amendament de la intrarea sa în vigoare sau din momentul în care prezenta convenţie intră în vigoare pentru acest stat, dacă aceasta intervine ulterior.

Articolul 38

Depozitarul

1. Prezenta convenţie va fi depusă la Guvernul Republicii Ungaria.

2. Depozitarul

a) va comunica tuturor statelor care au participat la Conferinţa diplomatică de adoptare a Convenţiei de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigaţia internă prezenta convenţie, în versiunea lingvistică oficială care nu era încă disponibilă în timpul conferinţei, în vederea verificării acesteia;

b) va informa toate statele prevăzute la lit.a) despre toate propunerile de amendament al textului comunicat conform lit.a);

c) va constata data la care toate versiunile lingvistice oficiale ale prezentei convenţii au fost aduse în conformitate şi urmează a fi considerate autentice;

d) va comunica tuturor statelor prevăzute la lit.a) data constatată conform lit.c);

e) va remite tuturor statelor care au fost invitate la Conferinţa diplomatică de adoptare a Convenţiei de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigaţia internă şi celor care au semnat prezenta convenţie sau care au aderat la aceasta, copii certificate conforme prezentei convenţii;

f) informează toate statele care au semnat prezenta convenţie sau au aderat la aceasta:

i) cu privire la orice semnătura nouă, orice notificare, precum şi orice declaraţie, cu indicarea datei semnării, a notificării sau a declaraţiei;

ii) cu privire la data intrării în vigoare a prezentei convenţii;

iii) cu privire la orice denunţare a prezentei convenţii, cu indicarea datei la care aceasta îşi produce efectul;

iv) cu privire la orice amendament decis conform art.36 şi 37 din prezenta convenţie, cu lichidarea datei intrării în vigoare;

v) cu privire la orice comunicare solicitată printr-o dispoziţie a prezentei convenţii.

3. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, depozitarul transmite Secretarului Naţiunilor Unite o copie certificată conformă a prezentei convenţii, în vederea înregistrării şi publicării în conformitate cu art.102 din Carta Naţiunilor Unite.

Întocmită la Budapesta la 22 iunie 2001, într-un exemplar original ale cărui text în limbile germană, engleză, franceză, olandeză şi rusă sînt în mod egal autentice.

Drept care, plenipotenţiarii subsemnaţi, autorizaţi corespunzător în acest scop de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

   

BUDAPEST CONVENTION

on the Contract for the Carriage of Goods by Inland Waterway (CMNI)

BUDAPEST, 2001 june 22

 

The States Parties to this Convention,

considering the recommendations of the Final Act of the Conference on Security and Cooperation in Europe of 1 August 1975 for the harmonization of legal regimes with a view to the development of transport by member States of the Central Commission for the Navigation of the Rhine and the Danube Commission in collaboration with the United Nations Economic Commission for Europe,

having recognized the necessity and desirability of establishing by common agreement certain uniform rules concerning contracts for the carriage of goods by inland waterway,

have decided to conclude a Convention for this purpose and have thereto agreed as follows:

 

CHAPTER I

GENERAL PROVISIONS

 

Article 1

Definitions

In this Convention,

1. "Contract of carriage" means any contract, of any kind, whereby a carrier undertakes against payment of freight to carry goods by inland waterway;

2. "Carrier" means any person by whom or in whose name a contract of carriage has been concluded with a shipper;

3. "Actual carrier" means any person, other than a servant or an agent of the carrier, to whom the performance of the carriage or of part of such carriage has been entrusted by the carrier;

4. "Shipper" means any person by whom or in whose name or on whose behalf a contract of carriage has been concluded with a carrier;

5. "Consignee" means the person entitled to take delivery of the goods;

6. "Transport document" means a document which evidences a contract of carriage and the taking over or loading of goods by a carrier, made out in the form of a bill of lading or consignment note or of any other document used in trade;

7. "Goods" does not include either towed or pushed vessels or the luggage or vehicles of passengers; where the goods are consolidated in a container, on a pallet or in or on a similar article of transport or where they are packed, "goods" includes such article of transport or packaging if supplied by the shipper;

8. "In writing" includes, unless otherwise agreed between the parties concerned, the transmission of information by electronic, optical or similar means of communication, including, but not limited to, telegram, facsimile, telex, electronic mail or electronic data interchange (EDI), provided the information is accessible so as to be usable for subsequent reference.

9. The law of a State applicable in accordance with this Convention means the rules of law in force in that State other than its rules of private international law.

Article 2

Scope of application

1. This Convention is applicable to any contract of carriage according to which the port of loading or the place of taking over of the goods and the port of discharge or the place of delivery of the goods are located in two different States of which at least one is a State Party to this Convention. If the contract stipulates a choice of several ports of discharge or places of delivery, the port of discharge or the place of delivery to which the goods have actually been delivered shall determine the choice.

2. This Convention is applicable if the purpose of the contract of carriage is the carriage of goods, without transshipment, both on inland waterways and in waters to which maritime regulations apply, under the conditions set out in paragraph 1, unless:

a) a maritime bill of lading has been issued in accordance with the maritime law applicable, or

b) the distance to be traveled in waters to which maritime regulations apply is the greater.

3. This Convention is applicable regardless of the nationality, place of registration or home port of the vessel or whether the vessel is a maritime or inland navigation vessel and regardless of the nationality, domicile, registered office or place of residence of the carrier, the shipper or the consignee.

CHAPTER II

RIGHTS AND OBLIGATIONS OF THE CONTRACTING PARTIES

Article 3

Taking over, carriage and delivery of the goods

1. The carrier shall carry the goods to the place of delivery within the specified time and deliver them to the consignee in the condition in which they were handed over to him.

2. Unless otherwise agreed, the taking over and delivery of the goods shall take place on board the vessel.

3. The carrier shall decide which vessel is to be used. He shall be bound, before and at the beginning of the voyage, to exercise due diligence to ensure that, taking into account the goods to be carried, the vessel is in a state to receive the cargo, is seaworthy and is manned and equipped as prescribed by the regulations in force and is furnished with the necessary national and international authorizations for the carriage of the goods in question.

4. Where it has been agreed that the carriage shall be performed by a specific vessel or type of vessel, the carrier shall be entitled to load or transship the goods in whole or in part on to another vessel or on to another type of vessel without the consent of the shipper, only:

a) in circumstances, such as low water or collision or any other obstacle to navigation, which were unforeseeable at the time when the contract of carriage was concluded and in which the loading or transshipment of the goods is necessary in order to perform the contract of carriage, and when the carrier is unable to obtain within an appropriate period of time instructions from the shipper, or

b) when it is in accordance with the practice prevailing in the port where the vessel is located.

5. Except as provided by the obligations incumbent on the shipper, the carrier shall ensure that the loading, stowage and securing of the goods do not affect the safety of the vessel.

6. The carrier is entitled to carry the goods on deck or in open vessels only if it has been agreed with the shipper or if it is in accordance with the usage of the particular trade or is required by the statutory regulations.

Article 4

Actual carrier

1. A contract complying with the definition set out in article 1, paragraph 1, concluded between a carrier and an actual carrier constitutes a contract of carriage within the meaning of this Convention. For the purpose of such contract, all the provisions of this Convention concerning the shipper shall apply to the carrier and those concerning the carrier to the actual carrier.

2. Where the carrier has entrusted the performance of the carriage or part thereof to an actual carrier, whether or not in pursuance of a liberty under the contract of carriage to do so, the carrier nevertheless remains responsible for the entire carriage according to the provisions of this Convention. All the provisions of this Convention governing the responsibility of the carrier also apply to the responsibility of the actual carrier for the carriage performed by him.

3. The carrier shall in all cases inform the shipper when he entrusts the performance of the carriage or part thereof to an actual carrier.

4. Any agreement with the shipper or the consignee extending the carrier′s responsibility according to the provisions of this Convention affects the actual carrier only to the extent that he has agreed to it expressly and in writing. The actual carrier may avail himself of all the objections invocable by the carrier under the contract of carriage.

5. If and to the extent that both the carrier and the actual carrier are liable, their liability is joint and several. Nothing in this article shall prejudice any right of recourse as between them.

Article 5

Delivery time

The carrier shall deliver the goods within the time limit agreed in the contract of carriage or, if no time limit has been agreed, within the time limit which could reasonably be required of a diligent carrier, taking into account the circumstances of the voyage and unhindered navigation.

Article 6

Obligations of the shipper

1. The shipper shall be required to pay the amounts due under the contract of carriage.

2. The shipper shall furnish the carrier in writing, before the goods are handed over, with the following particulars concerning the goods to be carried:

a) dimensions, number or weight and stowage factor of the goods;

b) marks necessary for identification of the goods;

c) nature, characteristics and properties of the goods;

d) instructions concerning the Customs or administrative regulations applying to the goods;

e) other necessary particulars to be entered in the transport document.

The shipper shall also hand over to the carrier, when the goods are handed over, all the required accompanying documents.

3. If the nature of the goods so requires, the shipper shall, bearing in mind the agreed transport operation, pack the goods in such a way as to prevent their loss or damage between the time they are taken over by the carrier and their delivery and so as to ensure that they do not cause damage to the vessel or to other goods. According to what has been agreed with a view to carriage, the shipper shall also make provision for appropriate marking in conformity with the applicable international or national regulations or, in the absence of such regulations, in accordance with rules and practices generally recognized in inland navigation.

4. Subject to the obligations to be borne by the carrier, the shipper shall load and stow the goods and secure them in accordance with inland navigation practice unless the contract of carriage specifies otherwise.

Article 7

Dangerous and polluting goods

1. If dangerous or polluting goods are to be carried, the shipper shall, before handing over the goods, and in addition to the particulars referred to in article 6, paragraph 2, inform the carrier clearly and in writing of the danger and the risks of pollution inherent in the goods and of the precautions to be taken.

2. Where the carriage of the dangerous or polluting goods requires an authorization, the shipper shall hand over the necessary documents at the latest when handing over the goods.

3. Where the continuation of the carriage, the discharge or the delivery of the dangerous or polluting goods are rendered impossible owing to the absence of an administrative authorization, the shipper shall bear the costs for the return of the goods to the port of loading or a nearer place, where they may be discharged and delivered or disposed of.

4. In the event of immediate danger to life, property or the environment, the carrier shall be entitled to unload the goods, to render them innocuous or, provided that such a measure is not disproportionate to the danger they represent, to destroy them, even if, before they were taken over, he was informed or was apprised by other means of the nature of the danger or the risks of pollution inherent in the goods.

5. Where the carrier is entitled to take the measures referred to in paragraphs 3 or 4 above, he may claim compensation for damages.

Article 8

Liability of the shipper

1. The shipper shall, even if no fault can be attributed to him, be liable for all the damages and costs incurred by the carrier or the actual carrier by reason of the fact that:

a) the particulars or information referred to in articles 6, paragraph 2, or 7, paragraph 1, are missing, inaccurate or incomplete;

b) the dangerous or polluting goods are not marked or labelled in accordance with the applicable international or national regulations or, if no such regulations exist, in accordance with rules and practices generally recognized in inland navigation;

c) the necessary accompanying documents are missing, inaccurate or incomplete.

The carrier may not avail himself of the liability of the shipper if it is proven that the fault is attributable to the carrier himself, his servants or agents. The same applies to the actual carrier.

2. The shipper shall be responsible for the acts and missions of persons of whose services he makes use to perform the tasks and meet the obligations referred to in articles 6 and 7, when such persons are acting within the scope of their employment, as if such acts or omissions were his own.

Article 9

Termination of the contract of carriage by the carrier

1. The carrier may terminate the contract of carriage if the shipper has failed to perform the obligations set out in article 6, paragraph 2, or article 7, paragraphs 1 and 2.

2. If the carrier makes use of his right of termination, he may unload the goods at the shipper's expense and claim optionally the payment of any of the following amounts:

a) one third of the agreed freight; or

b) in addition to any demurrage charge, a compensation equal to the amount of costs incurred and the loss caused, as well as, should the voyage have already begun, a proportional freight for the part of the voyage already performed.

Article 10

Delivery of the goods

1. Notwithstanding the obligation of the shipper under article 6, paragraph 1, the consignee who, following the arrival of the goods at the place of delivery, requests their delivery, shall, in accordance with the contract of carriage, be liable for the freight and other charges due on the goods, as well as for his contribution to any general average. In the absence of a transport document, or if such document has not been presented, the consignee shall be liable for the freight agreed with the shipper if it corresponds to market practice.

2. The placing of the goods at the disposal of the consignee in accordance with the contract of carriage or with the usage of the particular trade or with the statutory regulations applicable at the port of discharge shall be considered a delivery. The imposed handing over of the goods to an authority or a third party shall also be considered a delivery.

CHAPTER III

TRANSPORT DOCUMENTS

Article 11

Nature and content

1. For each carriage of goods governed by this Convention the carrier shall issue a transport document; he shall issue a bill of lading only if the shipper so requests and if it has been so agreed before the goods were loaded or before they were taken over for carriage. The lack of a transport document or the fact that it is incomplete shall not affect the validity of the contract of carriage.

2. The original of the transport document must be signed by the carrier, the master of the vessel or a person authorized by the carrier. The carrier may require the shipper to countersign the original or a copy. The signature may be in handwriting, printed in facsimile, perforated, stamped, in symbols or made by any other mechanical or electronic means, if this is not prohibited by the law of the State where the transport document was issued.

3. The transport document shall be prima facie evidence, save proof to the contrary, of the conclusion and content of the contract of carriage and of the taking over of the goods by the carrier. In particular, it shall provide a basis for the presumption that the goods have been taken over for carriage as they are described in the transport document.

4. When the transport document is a bill of lading, it alone shall determine the relations between the carrier and the consignee. The conditions of the contract of carriage shall continue to determine the relations between carrier and shipper.

5. The transport document, in addition to its denomination, contains the following particulars:

a) the name, domicile, registered office or place of residence of the carrier and of the shipper;

b) the consignee of the goods;

c) the name or number of the vessel, where the goods have been taken on board, or particulars in the transport document stating that the goods have been taken over by the carrier but not yet loaded on the vessel;

d) the port of loading or the place where the goods were taken over and the port of discharge or the place of delivery;

e) the usual name of the type of goods and their method of packaging and, for dangerous or polluting goods, their name according to the requirements in force or, if there is no such name, their general name;

f) the dimensions, number or weight as well as the identification marks of the goods taken on board or taken over for the purpose of carriage;

g) the statement, if applicable, that the goods shall or may be carried on deck or on board open vessels;

h) the agreed provisions concerning freight;

i) in the case of a consignment note, the specification as to whether it is an original or a copy; in the case of a bill of lading, the number of originals;

j) the place and date of issue.

The legal character of a transport document in the sense of article 1, paragraph 6, of this Convention is not affected by the absence of one or more of the particulars referred to in this paragraph.

Article 12

Reservations in transport documents

1. The carrier is entitled to include in the transport document reservations concerning:

a) The dimensions, number or weight of the goods, if he has grounds to suspect that the particulars supplied by the shipper are inaccurate or if he had no reasonable means of checking such particulars, especially because the goods have not been counted, measured or weighed in his presence or because, without explicit agreement, the dimensions or weights have been determined by draught measurement;

b) Identification marks which are not clearly and durably affixed on the goods themselves or, if the goods are packed, on the receptacles or packagings,

c) The apparent condition of the goods.

2. If the carrier fails to note the apparent condition of the goods or does not enter reservations in that respect, he is deemed to have noted in the transport document that the goods were in apparent good condition.

3. If, in accordance with the particulars set out in the transport document, the goods are placed in a container or in the holds of the vessel and sealed by other persons than the carrier, his servants or his agents, and if neither the container nor the seals are damaged or broken when they reach the port of discharge or the place of delivery, it shall be presumed that the loss or damage to the goods did not occur during carriage.

Article 13

Bill of lading

1. The originals of a bill of lading shall be documents of title issued in the name of the consignee, to order or to bearer.

2. At the place of destination, the goods shall be delivered only in exchange for the original of the bill of lading submitted initially; thereafter, further delivery cannot be claimed against other originals.

3. When the goods are taken over by the carrier, handing over the bill of lading to a person entitled thereby to receive the goods has the same effects as the handing over of the goods as far as the acquisition of rights to the goods is concerned.

4. If the bill of lading has been transferred to a third party, including the consignee, who has acted in good faith in reliance on the description of the goods therein, proof to the contrary of the presumption set out in article 11, paragraph 3, and article 12, paragraph 2, shall not be admissible.

CHAPTER IV

RIGHT TO DISPOSE OF THE GOODS

Article 14

Holder of the right of disposal

1. The shipper shall be authorized to dispose of the goods; in particular, he may require the carrier to discontinue the carriage of the goods, to change the place of delivery or to deliver the goods to a consignee other than the consignee indicated in the transport document.

2. The shipper's right of disposal shall cease to exist once the consignee, following the arrival of the goods at the scheduled place of delivery, has requested delivery of the goods and,

a) where carriage is under a consignment note, once the original has been handed over to the consignee;

b) where carriage is under a bill of lading, once the shipper has relinquished all the originals in his possession by handing them over to another person.

3. By an appropriate entry in the consignment note, the shipper may, when the consignment note is issued, waive his right of disposal to the consignee.

Article 15

Conditions for the exercise of the right of disposal

The shipper or, in the case of article 14, paragraphs 2 and 3, the consignee, must, if he wishes to exercise his right of disposal:

a) where a bill of lading is used, submit all originals prior to the arrival of the goods at the scheduled place of delivery;

b) where a transport document other than a bill of lading is used, submit this document, which shall include the new instructions given to the carrier;

c) compensate the carrier for all costs and damage incurred in carrying out instructions;

d) pay all the agreed freight in the event of the discharge of the goods before arrival at the scheduled place of delivery, unless the contract of carriage provides otherwise.

CHAPTER V

LIABILITY OF THE CARRIER

Article 16

Liability for loss

1. The carrier shall be liable for loss resulting from loss or damage to the goods caused between the time when he took them over for carriage and the time of their delivery, or resulting from delay in delivery, unless he can show that the loss was due to circumstances which a diligent carrier could not have prevented and the consequences of which he could not have averted.

2. The carrier's liability for loss resulting from loss or damage to the goods caused during the time before the goods are loaded on the vessel or the time after they have been discharged from the vessel shall be governed by the law of the State applicable to the contract of carriage.

Article 17

Servants and agents

1. The carrier shall be responsible for the acts and omissions of his servants and agents of whose services he makes use during the performance of the contract of carriage, when such persons are acting within the scope of their employment, as if such acts or omissions were his own.

2. When the carriage is performed by an actual carrier in accordance with article 4, the carrier is also responsible for the acts and omissions of the actual carrier and of the servants and agents of the actual carrier acting within the scope of their employment.

3. If an action is brought against the servants and agents of the carrier or the actual carrier, such persons, if they prove that they acted within the scope of their employment, are entitled to avail themselves of the exonerations and limits of liability which the carrier or the actual carrier is entitled to invoke under this Convention.

4. A pilot designated by an authority and who cannot be freely selected shall not be considered to be a servant or agent within the meaning of paragraph 1.

Article 18

Special exonerations from liability

1. The carrier and the actual carrier shall be exonerated from their liability when the loss, damage or delay are the result of one of the circumstances or risks listed below:

a) acts or omissions of the shipper, the consignee or the person entitled to dispose of the goods;

b) handling, loading, stowage or discharge of the goods by the shipper, the consignee or third parties acting on behalf of the shipper or the consignee;

c) carriage of the goods on deck or in open vessels, where such carriage has been agreed with the shipper or is in accordance with the practice of the particular trade, or if it is required by the regulations in force;

d) nature of the goods which exposes them to total or partial loss or damage, especially through breakage, rust, decay, desiccation, leakage, normal wastage (in volume or weight), or the action of vermin or rodents;

e) lack of or defective condition of packaging in the case of goods which, by their nature, are exposed to loss or damage when not packed or when the packaging is defective;

f) insufficiency or inadequacy of marks identifying the goods;

g) rescue or salvage operations or attempted rescue or salvage operations on inland waterways;

h) carriage of live animals, unless the carrier has not taken the measures or observed the instructions agreed upon in the contract of carriage.

2. When, in the circumstances of the case, damage could be attributed to one or more of the circumstances or risks listed in paragraph 1 of the present article, it is presumed to have been caused by such a circumstance or risk. This presumption does not apply if the injured party proves that the loss suffered does not result, or does not result exclusively, from one of the circumstances or risks listed in paragraph 1 of this article.

Article 19

Calculation of compensation

1. Where the carrier is liable for total loss of goods, the compensation payable by him shall be equal to the value of the goods at the place and on the day of delivery according to the contract of carriage. Delivery to a person other than the person entitled is deemed to be a loss.

2. In the event of partial loss or damage to goods, the carrier shall be liable only to the extent of the loss in value.

3. The value of the goods shall be fixed according to the commodity exchange price or, if there is no such price, according to their market price or, if there is no commodity exchange price or market price, by reference to the normal value of goods of the same kind and quality at the place of delivery.

4. In respect of goods which by reason of their nature are exposed to wastage during carriage, the carrier shall be held liable, whatever the length of the carriage, only for that part of the wastage which exceeds normal wastage (in volume or weight) as determined by the parties to the contract of carriage or, if not, by the regulations or established practice at the place of destination.

5. The provisions of this article shall not affect the carrier's right concerning the freight as provided by the contract of carriage or, in the absence of special agreements in this regard, by the applicable national regulations or practices.

Article 20

Maximum limits of liability

1. Subject to article 21 and paragraph 4 of the present article, and regardless of the action brought against him, the carrier shall under no circumstances be liable for amounts exceeding 666.67 units of account per package or other shipping unit, or 2 units of account per kilogram of weight, specified in the transport document, of the goods lost or damaged, whichever is the higher. If the package or other shipping unit is a container and if there is no mention in the transport document of any package or shipping unit consolidated in the container, the amount of 666.67 units of account shall be replaced by the amount of 1,500 units of account for the container without the goods it contains and, in addition, the amount of 25,000 units of account for the goods which are in the container.

2. Where a container, pallet or similar article of transport is used to consolidate goods, the packages or other shipping units enumerated in the transport document as packed in or on such article of transport are deemed packages or shipping units. Except as aforesaid, the goods in or on such article of transport are deemed one shipping unit. In cases where the article of transport itself has been lost or damaged, that article of transport, if not owned or otherwise supplied by the carrier, is considered one separate shipping unit.

3. In the event of loss due to delay in delivery, the carrier's liability shall not exceed the amount of the freight. However, the aggregate liability under paragraph 1 and the first sentence of the present paragraph shall not exceed the limitation which would be established under paragraph 1 for total loss of the goods with respect to which such liability was incurred.

4. The maximum limits of liability mentioned in paragraph 1 do not apply:

(a) where the nature and higher value of the goods or articles of transport have been expressly specified in the transport document and the carrier has not refuted those specifications, or

(b) where the parties have expressly agreed to higher maximum limits of liability.

5. The aggregate of the amounts of compensation recoverable from the carrier, the actual carrier and their servants and agents for the same loss shall not exceed overall the limits of liability provided for in this article.

Article 21

Loss of right to limit liability

1. The carrier or the actual carrier is not entitled to the exonerations and limits of liability provided for in this Convention or in the contract of carriage if it is proved that he himself caused the damage by an act or omission, either with the intent to cause such damage, or recklessly and with the knowledge that such damage would probably result.

2. Similarly, the servants and agents acting on behalf of the carrier or the actual carrier are not entitled to the exonerations and limits of liability provided for in this Convention or in the contract of carriage, if it is proved that they caused the damage in the manner described in paragraph 1.

Article 22

Application of the exonerations and limits of liability

The exonerations and limits of liability provided for in this Convention or in the contract of carriage apply in any action in respect of loss or damage to or delay in delivery of the goods covered by the contract of carriage, whether the action is founded in contract, in tort or on some other legal ground.

CHAPTER VI

CLAIMS PERIOD

Article 23

Notice of damage

1. The acceptance without reservation of the goods by the consignee is prima facie evidence of the delivery by the carrier of the goods in the same condition and quantity as when they were handed over to him for carriage.

2. The carrier and the consignee may require an inspection of the condition and quantity of the goods on delivery in the presence of the two parties.

3. Where the loss or damage to the goods is apparent, any reservation on the part of the consignee must be formulated in writing specifying the general nature of the damage, no later than the time of delivery, unless the consignee and the carrier have jointly checked the condition of the goods.

4. Where the loss or damage to the goods is not apparent, any reservation on the part of the consignee must be notified in writing specifying the general nature of the damage, no later than 7 consecutive days from the time of delivery; in such case, the injured party shall show that the damage was caused while the goods were in the charge of the carrier.

5. No compensation shall be payable for damage resulting from delay in delivery except when the consignee can prove that he gave notice of the delay to the carrier within 21 consecutive days following delivery of the goods and that this notice reached the carrier.

Article 24

Limitation of actions

1. All actions arising out of a contract governed by this Convention shall be time barred after one year commencing from the day when the goods were, or should have been, delivered to the consignee. The day on which the limitation period commences is not included in the period.

2. The person against whom an action is instituted may at any time during the limitation period extend that period by a declaration in writing to the injured party. This period may be further extended by one or more further declarations.

3. The suspension and interruption of the limitation period are governed by the law of the State applicable to the contract of carriage. The filing of a claim in proceedings to apportion limited liability for all claims arising from an event having led to damage shall interrupt the limitation.

4. Any action for indemnity by a person held liable under this Convention may be instituted even after the expiry of the limitation period provided for in paragraphs 1 and 2 of the present article, if proceedings are instituted within a period of 90 days commencing from the day on which the person instituting the action has settled the claim or has been served with process, or if proceedings are instituted within a longer period as provided by the law of the State where proceedings are instituted.

5. A right of action which has become barred by lapse of time may not be exercised by way of counter-claim or set-off.

CHAPTER VII

LIMITS OF CONTRACTUAL FREEDOM

Article 25

Nullity of contractual stipulations

1. Any contractual stipulation intended to exclude or to limit or, subject to the provisions of article 20, paragraph 4, to increase the liability, within the meaning of this Convention, of the carrier, the actual carrier or their servants or agents, to shift the burden of proof or to reduce the periods for claims or limitations referred to in articles 23 and 24 shall be null and void. Any stipulation assigning a benefit of insurance of the goods in favour of the carrier is also null and void.

2. Notwithstanding the provisions of paragraph 1 of the present article and without prejudice to article 21, contractual stipulations shall be authorized specifying that the carrier or the actual carrier is not liable for losses arising from:

a) an act or omission by the master of the vessel, the pilot or any other person in the service of the vessel, pusher or tower during navigation or in the formation or dissolution of a pushed or towed convoy, provided that the carrier complied with the obligations set out for the crew in article 3, paragraph 3, unless the act or omission results from an intention to cause damage or from reckless conduct with the knowledge that such damage would probably result;

b) fire or an explosion on board the vessel, where it is not possible to prove that the fire or explosion resulted from a fault of the carrier or the actual carrier or their servants or agents or a defect of the vessel;

c) the defects existing prior to the voyage of his vessel or of a rented or chartered vessel if he can prove that such defects could not have been detected prior to the start of the voyage despite due diligence.

CHAPTER VIII

SUPPLEMENTARY PROVISIONS

Article 26

General average

Nothing in this Convention shall prevent the application of provisions in the contract of carriage or national law regarding the calculation of the amount of damages and contributions payable in the event of general average.

Article 27

Other applicable provisions and nuclear damage

1. This Convention does not modify the rights or duties of the carrier provided for in international conventions or national law relating to the limitation of liability of owners of inland navigation or maritime vessels.

2. The carrier shall be relieved of liability under this Convention for damage caused by a nuclear incident if the operator of a nuclear installation or other authorized person is liable for such damage pursuant to the laws and regulations of a State governing liability in the field of nuclear energy.

Article 28

Unit of account

The unit of account referred to in article 20 of this Convention is the Special Drawing Right as defined by the International Monetary Fund. The amounts mentioned in article 20 are to be converted into the national currency of a State according to the value of such currency at the date of judgment or the date agreed upon by the parties. The value, in terms of the Special Drawing Rights, of a national currency of a Contracting State is to be calculated in accordance with the method of evaluation applied by the International Monetary Fund in effect at the date in question for its operations and transactions.

Article 29

Additional national provisions

1. In cases not provided for in this Convention, the contract of carriage is governed by the law of the State agreed by the Parties.

2. In the absence of such agreement, the law of the State with which the contract of carriage is most closely connected is to be applied.

3. It is to be presumed that the contract of carriage is most closely connected with the State in which the principal place of business of the carrier is located at the time when the contract was concluded, if the port of loading or the place where the goods are taken over, or the port of discharge or the place of delivery or the shipper's principal place of business is also located in that State. Where the carrier has no place of business on land and concludes the contract of carriage on board his vessel, it is to be presumed that the contract is most closely connected with the State in which the vessel is registered or whose flag it flies, if the port of loading or the place where the goods are taken over, or the port of discharge or the place of delivery or the shipper's principal place of business is also located in that State.

4. The law of the State where the goods are located governs the real guarantee granted to the carrier for claims set out in article 10, paragraph 1.

CHAPTER IX

DECLARATIONS CONCERNING THE SCOPE OF APPLICATION

Article 30

Carriage by way of specific inland waterways

1. Each State may, at the time of signing this Convention or of ratification, acceptance, approval or accession, declare that it will not apply this Convention to contracts relating to carriage by way of specific inland waterways situated on its territory and to which international rules of navigation do not apply and which do not constitute a link between such international waterways. However, such a declaration may not mention all main waterways of that State.

2. Where the purpose of the contract of carriage is the carriage of goods without transshipment both on waterways not mentioned in the declaration referred to in paragraph 1 of this article and on waterways mentioned in this declaration, this Convention equally applies to this contract, unless the distance to be traveled on the latter waterways is the longer.

3. When a declaration has been made according to paragraph 1, any other Contracting State may declare that it will not apply either the provisions of this Convention to the contracts referred to in this declaration. The declaration made in accordance with the present paragraph shall take effect at the time of entry into force of the Convention for the State which has made a declaration according to paragraph 1, but at the earliest at the time of entry into force of the Convention for the State which has made a declaration according to the present paragraph.

4. The declarations referred to in paragraphs 1 and 3 of this article may be withdrawn in whole or in part, at any time, by notification to the depositary to that effect, indicating the date on which they shall cease to have effect. The withdrawal of these declarations shall not have any effect on contracts already concluded.

Article 31

National transport or transport free of charge

Each State may, at the time of the signature of this Convention, of its ratification, its approval, its acceptance, its accession thereto or at any time thereafter, declare that it will also apply this Convention:

a) to contracts of carriage according to which the port of loading or the place of taking over and the port of discharge or the place of delivery are located in its own territory;

b) by derogation from article 1, paragraph 1, to carriage free of charge.

Article 32

Regional provisions concerning liability

1. Each State may, at the time of signature of this Convention, or of its ratification, its approval, its acceptance, its accession thereto or at any time thereafter, declare that in respect of the carriage of goods between ports of loading or places where goods are taken over and ports of discharge or places of delivery, of which either both are situated on its own territory or one is situated on its own territory and the other on the territory of a State which has made the same declaration, the carrier shall not be liable for damage caused by an act or omission by the master of the vessel, pilot or any other person in the service of the vessel, pusher or tower during navigation or during the formation of a pushed or towed convoy, provided that the carrier complied with the obligations set out for the crew in article 3, paragraph 3, unless the act or omission results from an intention to cause damage or from reckless conduct with the knowledge that such damage would probably result.

2. The provision concerning liability referred to in paragraph 1 shall enter into force between two Contracting States when this Convention enters into force in the second State which has made the same declaration. If a State has made this declaration following the entry into force of the Convention for that State, the provision concerning liability referred to in paragraph 1 shall enter into force on the first day of the month following a period of three months as from the notification of the declaration to the depositary. The provision concerning liability shall be applicable only to contracts of carriage signed after its entry into force.

3. A declaration made in accordance with paragraph 1 may be withdrawn at any time by notification to the depositary. In the event of withdrawal, the provisions concerning liability referred to in paragraph 1 shall cease to have effect on the first day of the month following the notification or at a subsequent time indicated in the notification. The withdrawal shall not apply to contracts of carriage signed before the provisions concerning liability have ceased to have effect.

CHAPTER X

FINAL PROVISIONS

Article 33

Signature, ratification, acceptance, approval, accession

1. This Convention shall be open for signature by all States for one year at the headquarters of the depositary. The period for signature shall start on the day when the depositary states that all authentic texts of this Convention are available.

2. States may become Parties to this Convention:

a) by signature without reservation as to ratification, acceptance or approval;

b) by signature subject to ratification, acceptance or approval, followed by ratification, acceptance or approval;

c) by accession after the deadline set for signature.

3. Instruments of ratification, acceptance, approval or accession shall be deposited with the depositary.

Article 34

Entry into force

1. This Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months as from the date on which five States have signed this Convention without any reservation as to ratification, acceptance or approval or have deposited their instruments of ratification, acceptance, approval or accession with the depositary.

2. For each State which signs this Convention without any reservation as to ratification, acceptance or approval, or deposits the instruments of ratification, acceptance, approval or accession with the depositary after the entry into force of this Convention, the same shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months as from the date of signing without any reservation as to ratification, acceptance or approval, or the deposit of the instruments of ratification, acceptance, approval or accession with the depositary.

Article 35

Denunciation

1. This Convention may be denounced by a State Party on the expiration of a period of one year following the date on which it entered into force for that State.

2. Notification of denunciation shall be deposited with the depositary.

3. The denunciation shall take effect on the first day of the month following the expiration of a period of one year as from the date of deposit of the notification of denunciation or after a longer period referred to in the notification of denunciation.

Article 36

Review and amendment

At the request of not less than one third of the Contracting States to this Convention, the depositary shall convene a conference of the Contracting States for revising or amending it.

Article 37

Revision of the amounts for limitation of liability and unit of account

1. Notwithstanding the provisions of article 36, when a revision of the amount specified in article 20, paragraph 1, or the substitution of the unit defined in article 28 by another unit is proposed, the depositary shall, when not less than one fourth of the States Parties to this Convention so request, submit the proposal to all members of the United Nations Economic Commission for Europe, the Central Commission for the Navigation of the Rhine and the Danube Commission and to all Contracting States and shall convene a conference for the sole purpose of altering the amount specified in article 20, paragraph 1, or of substituting the unit defined in article 28 by another unit.

2. The conference shall be convened at the earliest six months after the day on which the proposal was transmitted.

3. All Contracting States to this Convention are entitled to participate in the conference, whether or not they are members of the organizations referred to in paragraph 1.

4. The amendments shall be adopted by a majority of two thirds of the Contracting States to the Convention represented at the conference and taking part in the vote, provided that not less than one half of the Contracting States to this Convention are represented when the vote is taken.

5. During the consultation concerning the amendment of the amount specified in article 20, paragraph 1, the conference shall take account of the lessons drawn from the events having led to damage and in particular the amount of damage resulting therefrom, changes in monetary values and the effect of the proposed amendment on the cost of insurance.

6. a) The amendment of the amount in accordance with this article may take effect at the earliest five years after the day on which this Convention was opened for signature and at the earliest five years after the day on which an amendment made previously in accordance with this article entered into force.

b) An amount may not be so increased as to exceed the amount of the maximum limits of liability specified by this Convention, increased by six per cent per annum, calculated according to the principle of compound interest as from the day on which this Convention was opened for signature.

c) An amount may not be so increased as to exceed the triple of the maximum limits of liability specified by this Convention.

7. The depositary shall notify all Contracting States of any amendment adopted in accordance with paragraph 4. The amendment is deemed to have been accepted after a period of eighteen months following the day of notification, unless during such period not less than one fourth of the States which were Contracting States at the time of the decision concerning the amendment have informed the depositary that they will not accept that amendment; in such case, the amendment is rejected and does not enter into force.

8. An amendment which is deemed to have been accepted in accordance with paragraph 7 shall enter into force eighteen months after its acceptance.

9. All Contracting States are bound by the amendment unless they denounce this Convention in accordance with article 35 not later than six months before the amendment enters into force. The denunciation takes effect when the amendment enters into force.

10. When an amendment has been adopted but the scheduled eighteen month period for acceptance has not elapsed, a State which becomes a Contracting State during that period is bound by the amendment if it enters into force. A State which becomes a Contracting State after that period is bound by an amendment accepted in accordance with paragraph 7. In the cases cited in the present paragraph, a State is bound by an amendment as soon as it enters into force or as soon as this Convention enters into force for that State if this takes place subsequently.

Article 38

Depositary

1. This Convention shall be deposited with the Government of the Republic of Hungary.

2. The depositary shall:

a) communicate to all States which participated in the Diplomatic Conference for the Adoption of the Budapest Convention on the Contract for the Carriage of Goods by Inland Waterway, for checking, the present Convention in the official language version which was not available at the time of the Conference;

b) inform all States referred to under subparagraph (a) above of any proposal for the amendment of the text communicated in accordance with subparagraph (a) above;

c) establish the date on which all official language versions of this Convention have been brought into conformity with each other and are to be considered authentic;

d) communicate to all States referred to in subparagraph (a) above the date established in accordance with subparagraph (c) above;

e) communicate to all States which were invited to the Diplomatic Conference for the Adoption of the Budapest Convention on the Contract for the Carriage of Goods by Inland Waterway and to those which have signed this Convention or acceded thereto, certified true copies of this Convention;

f) inform all States which have signed this Convention or acceded to it:

(i) of any new signature, notification or declaration made, indicating the date of the signature, notification or declaration;

(ii) of the date of entry into force of this Convention;

(iii) of any denunciation of this Convention and of the date on which such denunciation is to take effect;

(iv) of any amendment adopted in accordance with articles 36 and 37 of this Convention and of the date of entry into force of such amendment;

(v) of any communication required under a provision of this Convention.

3. After the entry into force of this Convention, the depositary shall transmit to the Secretariat of the United Nations a certified true copy of this Convention for registration and publication, in accordance with Article 102 of the Charter of the United Nations.

Done at Budapest on the twenty-second of June 2001 in a single original copy of which the Dutch, English, French, German and Russian texts are equally authentic.

In witness whereof, the undersigned plenipotentiaries, being duly authorized thereto by their Governments, have signed this Convention.