Convenţia din 01.03.91 privind marcarea explozibililor din plastic în scopul detectării lor

Notă: Aderat prin Hot. Parl. nr.766-XIII din 06.03.96 CONVENŢIA PRIVIND MARCAREA EXPLOZIBILILOR DIN PLASTIC ÎN SCOPUL DETECTĂRII LOR din 01.03.91 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1999, volumul 10, pag.193 Statele-părţi la prezenta convenţie, conştiente de incidenţa actelor de terorism asupra securităţii mondiale, exprimîndu-şi via preocupare faţă de actele de terorism avînd ca scop distrugerea în întregime a aeronavelor, a altor mijloace de transport şi a ţintelor, preocupate de faptul că explozibili plastici şi în folie au fost utilizaţi pentru comiterea unor acte de terorism, considerînd că marcajul explozibililor în scopul detectării ar contribui, în mod major, la prevenirea acestor acte ilicite, recunoscînd că, în scopul prevenirii acestor acte ilicite, este necesară stabilirea de urgenţă a unui instrument internaţional care să oblige statele să adopte măsuri de natură să garanteze că explozibilii plastici şi în folie sunt marcaţi în mod corespunzător, ţinînd seama de Rezoluţia 635 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite din 14 iunie 1989 şi de Rezoluţia 44/29 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite din 4 decembrie 1989, care cereau imperios Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale să-şi intensifice eforturile pentru a pune la punct un regim internaţional de marcaj al explozibililor plastici şi în folie în scopul detectării, ţinînd seama de Rezoluţia A 27-8, adoptată în unanimitate de Adunarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale la cea de-a 27-a sesiune care a hotărît, acordîndu-i prioritate absolută, pregătirea unui nou instrument internaţional cu privire la marcajul explozibililor plastici sau în folie în scopul detectării, luînd notă cu satisfacţie de rolul jucat de Consiliul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale în pregătirea Convenţiei, precum şi de disponibilitatea sa de a-şi asuma funcţiile impuse de această convenţie, sunt de acord cu următoarele dispoziţii: Articolul 1 În termenii prezentei convenţii: 1. Prin explozibil se înţeleg produsele explozive cunoscute sub denumirea de plastic exploziv, inclusiv explozibilii sub formă de folie suplă sau elastică, care sunt descrişi în anexa tehnică la prezenta convenţie. 2. Prin agent de detectare se înţelege substanţa descrisă în anexa tehnică la prezenta convenţie, care se adaugă unui explozibil pentru a-l face detectabil. 3. Prin marcaj se înţelege adăugarea la un explozibil a unui agent de detectare, conform anexei tehnice la prezenta convenţie. 4. Prin fabricare se înţelege orice proces, inclusiv reprocesarea, care conduce, în final, la fabricarea explozibililor. 5. Prin instrumente militare autorizate în mod corespunzător se înţelege, fără ca lista să fie exhaustivă, obuze, bombe, proiectile, mine, rachete, grenade şi perforatoare, fabricate exclusiv în scopuri militare sau de poliţie, în conformitate cu legile şi cu reglementările statului-parte contractantă. 6. Prin stat producător se înţelege statul pe teritoriul căruia sunt fabricaţi explozibili. Articolul 2 Fiecare stat-parte trebuie să ia toate măsurile necesare şi efective pentru interzicerea şi împiedicarea fabricării pe teritoriul său a explozibililor nemarcaţi. Articolul 3 1. Fiecare stat-parte trebuie să ia toate măsurile necesare şi efective pentru interzicerea şi împiedicarea intrării sau ieşirii de pe teritoriul său a explozibililor nemarcaţi. 2. Paragraful precedent nu se aplică în cazul transportării, în scopuri care nu sunt contrare obiectivelor prezentei convenţii, de către autorităţile unui stat-parte exercitînd funcţii militare sau de poliţie, de explozibili nemarcaţi asupra cărora acest stat-parte exercită un control conform paragrafului 1 al art. 4. Articolul 4 1. Fiecare stat-parte trebuie să ia toate măsurile necesare pentru exercitarea unui control strict şi efectiv asupra deţinerii şi transferului de explozibili nemarcaţi care au fost fabricaţi sau introduşi pe teritoriul său înaintea intrării în vigoare a prezentei convenţii, ratificată de acest stat, pentru împiedicarea deturnării sau utilizării lor în scopuri contrare obiectivelor prezentei convenţii. 2. Fiecare stat-parte trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura ca toate stocurile de explozibili, care fac obiectul paragrafului 1 al prezentului articol şi care nu sunt deţinute de autorităţi exercitînd funcţii militare sau de poliţie, să fie distruse sau utilizate în scopuri care nu sunt contrare obiectivelor prezentei convenţii, să fie marcate sau făcute definitiv inofensive, într-un interval de 3 ani, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv. 3. Fiecare stat-parte trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca toate stocurile de explozibili, ce fac obiectul paragrafului 1 al prezentului articol, care sunt deţinute de autorităţi exercitînd funcţii militare sau de poliţie şi care nu sunt încorporate ca parte integrantă în cadrul unor instrumente militare autorizate în mod corespunzător, să fie distruse sau utilizate în scopuri care nu sunt contrare obiectivelor prezentei convenţii, să fie marcate sau făcute definitiv inofensive, într-un interval de 15 ani, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv. 4. Fiecare stat-parte trebuie să ia măsurile necesare pentru asigurarea distrugerii, pe cît posibil, pe teritoriul său, a explozibililor nemarcaţi, care pot fi descoperiţi şi care nu sunt menţionaţi în dispoziţiile paragrafelor precedente ale prezentului articol, alţii decît stocurile de explozibili nemarcaţi deţinute de autorităţile sale exercitînd funcţii militare sau de poliţie şi încorporate în cadrul instrumentelor militare autorizate la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv. 5. Fiecare stat-parte trebuie să ia toate măsurile necesare pentru exercitarea unui control strict şi efectiv asupra deţinerii şi schimbului de explozibili menţionaţi în paragraul 2 al primei părţi a anexei tehnice la prezenta convenţie, pentru a preveni deturnarea sau utilizarea acestora în scopuri contrare obiectivelor prezentei convenţii. 6. Fiecare stat-parte trebuie să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea distrugerii, pe cît posibil, pe teritoriul său, a explozibililor nemarcaţi, fabricaţi de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru acest stat, şi care nu sunt încorporaţi în maniera indicată la paragraful 2 alin. d) din prima parte a anexei tehnice la prezenta convenţie, şi a explozibililor nemarcaţi care nu intră sub incidenţa nici unui alineat din paragraful 2 menţionat. Articolul 5 1. Prin prezenta convenţie se stabileşte o comisie internaţională tehnică a explozibililor, denumită în continuare comisia, compusă din minimum 15 membri şi maximum 19 membri, numiţi de Consiliul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, denumit în continuare Consiliul, dintre persoanele propuse de statele-părţi la prezenta convenţie. 2. Membrii comisiei sunt experţi cu experienţă directă şi substanţială în domeniul fabricării sau detectării explozibililor sau al cercetării în domeniul explozibililor. 3. Membrii comisiei sunt numiţi pentru o perioadă de 3 ani, mandatul lor putînd fi reînnoit. 4. Sesiunile comisiei se vor desfăşura cel puţin o dată pe an la sediul Organizaţiei Civile Internaţionale sau în locuri şi la date fixate şi aprobate de Consiliu. 5. Comisia adoptă regulamentul său interior, sub rezerva aprobării lui de către Consiliu. Articolul 6 1. Comisia evaluează evoluţia tehnică a fabricării, marcării şi detectării explozibililor. 2. Comisia, prin intermediul Consiliului, comunică concluziile sale statelor-părţi şi organizaţiilor internaţionale interesate. 3. La nevoie, comisia prezintă Consiliului recomandări privind amendamentele la anexa tehnică la prezenta convenţie. Comisia se va strădui să ia decizii, prin consens, în ceea ce priveşte aceste recomandări. În caz de neînţelegeri, aceste decizii sunt luate cu o majoritate de două treimi a membrilor comisiei. 4. Consiliul poate, la recomandarea comisiei, să propună statelor-părţi amendamente la anexa tehnică la prezenta convenţie. Articolul 7 1. Fiecare stat-parte poate, în următoarele 90 de zile de la data notificării unui amendament la anexa tehnică la prezenta convenţie, să comunice observaţiile sale Consiliului. Consiliul transmite aceste observaţii cît mai curînd posibil comisiei, în scopul examinării. Consiliul va invita fiecare stat-parte la consultările Comisiei, dacă acesta are propuneri sau obiecţii privind amendamentul propus. 2. Comisia examinează avizele statelor-părţi, exprimate conform paragrafului precedent, şi face un raport către Consiliu. Consiliul, după examinarea raportului comisiei ţinînd seama de natura amendamentului şi de observaţiile statelor-părţi, inclusiv ale statelor producătoare, poate propune amendamentul spre aprobare tuturor statelor-părţi. 3. Dacă amendamentul propus nu a fost respins de către cinci sau mai multe state-părţi printr-o notificare scrisă, adresată Consiliului în următoarele 90 de zile de la data notificării amendamentului de către Consiliu, el este considerat ca fiind adoptat şi intră în vigoare 180 de zile mai tîrziu sau după o perioadă prevăzută în amendamentul propus pentru statele-părţi care nu l-au respins în mod expres. 4. Statele-părţi care au respins în mod expres amendamentul propus pot, în consecinţă, depunînd un instrument de acceptare sau de aprobare, să-şi exprime consimţămîntul de a fi obligate faţă de dispoziţiile amendamentului. 5. Dacă cinci sau mai multe state-părţi se opun amendamentului propus, Consiliul îl returnează comisiei pentru reexaminare. 6. Dacă amendamentul propus a fost adoptat în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol, Consiliul poate, de asemenea, să convoace o conferinţă cu toate statele-părţi. Articolul 8 1. Statele-părţi comunică Consiliului, dacă este posibil, informaţii care ar ajuta comisia să-şi îndeplinească funcţiile prevăzute în termenii paragrafului 1 al art. 6. 2. Statele-părţi vor informa Consiliul despre măsurile pe care le-au luat pentru a pune în practică dispoziţiile prezentei convenţii. Consiliul comunică aceste informaţii tuturor statelor-părţi şi organizaţiilor internaţionale interesate. Articolul 9 Consiliul, în cooperare cu statele-părţi şi cu organizaţiile internaţionale interesate, ia măsuri adecvate pentru facilitarea punerii în practică a prezentei convenţii, respectiv acordarea asistenţei tehnice, precum şi măsurile care să permită schimburi de informaţii privind evoluţia tehnică a marcării şi detectării explozibililor. Articolul 10 Anexa tehnică la prezenta convenţie face parte integrantă din aceasta. Articolul 11 1. Orice diferend între statele-părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi soluţionat pe calea negocierilor va fi supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Dacă în termen de 6 luni de la data cererii arbitrajului părţile nu ajung să se pună de acord cu organizarea arbitrajului, una dintre ele poate supune diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, depunînd o cerere în conformitate cu Statutul Curţii. 2. Orice stat va putea, în momentul în care va semna, va ratifica, va accepta sau va adera la această convenţie, să declare că nu se consideră obligat faţă de dispoziţiile paragrafului precedent. Celelalte state-părţi nu vor fi obligate prin dispoziţiile sus-menţionate faţă de statele-părţi care au formulat rezerve faţă de acestea. 3. Orice stat-parte care a formulat rezerve în conformitate cu dispoziţiile paragrafului precedent va putea retrage în orice moment aceste rezerve printr-o notificare adresată depozitarului. Articolul 12 Cu excepţia cazului prevăzut la art. 11, nu poate fi formulată nici un fel de rezervă faţă de prezenta convenţie. Articolul 13 1. Prezenta convenţie va fi supusă spre semnare la 1 martie 1991 statelor participante la Conferinţa Internaţională a Dreptului Aerian, desfăşurată la Montreal în perioada 12 februarie-1 martie 1991. După data de 1 martie 1991, ea va fi deschisă spre semnare tuturor statelor la sediul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale pînă la intrarea sa în vigoare, conform paragrafului 3 al prezentului articol. Orice stat care nu a semnat convenţia poate adera la ea în orice moment. 2. Prezenta convenţie este supusă spre ratificare, acceptare, aprobare sau aderare tuturor statelor. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, desemnată ca depozitar. Depunînd instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiecare stat declară dacă este sau nu un stat producător. 3. Prezenta convenţie intră în vigoare în a 60-a zi de la data depunerii celui de-al 35-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la depozitar, cu condiţia ca cel puţin cinci dintre state să fi declarat, conform paragrafului 2 din prezentul articol, că sunt state producătoare. Dacă 35 de instrumente de ratificare sunt depuse înainte de depunerea instrumentelor lor de către cinci state producătoare, prezenta convenţie intră în vigoare în a 60-a zi de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de către cel de-al 5-lea stat producător. 4. Pentru celelalte state prezenta convenţie va intra în vigoare la 60 de zile de la data depunerii instrumentelor lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 5. După intrarea sa în vigoare, prezenta convenţie va fi înregistrată de depozitar conform dispoziţiilor art. 102 din Carta Naţiunilor Unite şi dispoziţiilor art. 83 din Convenţia privind aviaţia civilă internaţională (Chicago, 1944). Articolul 14 Depozitarul va notifica fără întîrziere tuturor semnatarilor şi statelor-părţi: 1. fiecare semnare a prezentei convenţii şi data semnării; 2. fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum şi data depunerii, indicînd, în mod expres, dacă statul s-a declarat ca fiind un stat producător; 3. data intrării în vigoare a prezentei convenţii; 4. data intrării în vigoare a oricărui amendament la prezenta convenţie sau la anexa tehnică la aceasta; 5. orice denunţare făcută în virtutea art. 15; 6. orice declaraţie făcută în virtutea paragrafului 2 al art. 11. Articolul 15 1. Fiecare stat-parte poate denunţa prezenta convenţie pe calea notificării scrise, adresate depozitarului. 2. Denunţarea va intra în vigoare după 180 de zile de la data primirii notificării scrise. Drept pentru care, subsemnaţii plenipotenţiari, autorizaţi în mod corespunzător, au semnat prezenta convenţie. Redactată la Montreal, la 1 martie 1991, în 5 exemplare originale, în limbile franceză, engleză, spaniolă, rusă şi arabă. Anexă tehnică Partea I Descrierea explozibililor I. Explozibilii la care se face referire în art. 1 paragraful 1 din prezenta convenţie sunt cei care: a) sunt alcătuiţi din unul sau mai mulţi explozibili puternici, care, în formă pură, au presiunea de vaporizare mai mică de 10-4 Pa la o temperatură de 25şC; b) sunt alcătuiţi cu ajutorul unui liant; şi c) se prezintă ca un amestec maleabil sau flexibil la temperatura normală a camerei. II. Următorii explozibili, chiar şi cei descrişi în paragraful I al acestei părţi, nu pot fi consideraţi ca fiind explozibili atîta timp cît aceştia continuă să fie păstraţi sau folosiţi pentru scopurile specificate mai jos sau rămîn încorporaţi, aşa cum se specifică, respectiv acei explozibili care: a) sunt produşi sau păstraţi în cantităţi limitate numai atunci cînd sunt folosiţi exclusiv în scopul cercetării autorizate, dezvoltării sau testării unor explozibili noi sau perfecţionaţi; b) sunt produşi sau păstraţi în cantităţi limitate numai atunci cînd sunt folosiţi exclusiv în scopul cercetării autorizate, în pregătirea detectării explozibililor şi/sau al dezvoltării sau al testării echipamentelor de detectare a explozibililor; c) sunt produşi sau păstraţi în cantităţi limitate numai atunci cînd sunt folosiţi în cercetări autorizate pentru scopuri ştiinţifice; sau d) sunt destinaţi spre a fi încorporaţi ca parte integrantă a echipamentelor militare autorizate pe teritoriul statului producător, înr-un interval de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv. Aceste dispozitive produse în această perioadă de 3 ani trebuie autorizate din punct de vedere militar, în conformitate cu paragraful 4 al art. 4 din prezenta convenţie. III. În această parte: - modul de autorizare, în paragraful II lit. a), b) şi c) înseamnă acordarea permisiunii în concordanţă cu legile şi cu regulamentele statului-parte semnatar; şi - explozibilii perfecţionaţi includ, dar nu sunt limitaţi la ciclotetrametilentetranitramină (HMX), tetranitrat de pentaeritritol (PETN) şi la ciclotrimetilentetranitramină (RDX). Partea a II-a Agenţi de detecţie Un agent de detecţie este orice fel de substanţă cuprinsă în tabelul următor. Se intenţionează ca agenţii de detecţie descrişi în acest tabel să fie folosiţi pentru a spori detectabilitatea explozibililor prin detectarea vaporilor. În orice caz, introducerea unui agent de detecţie într-un explozibil trebuie făcută în aşa fel încît să se ajungă la o distribuţie omogenă a produsului finit. Concentraţia minimă a agentului de detecţie în produsul finit, în timpul producerii, este indicată în tabelul următor. ------------------------------------------------------------------------ Agentul de detecţie | Formula |Greutatea |Concentraţia |moleculară |moleculară| minimă | | | (% masă) -----------------------------------|-----------|----------|------------- dinitrat de etilenglicol (EGDN) |C2H4(NO3)2 | 152 | 0,2 2,3-dimetil 2,3-dinitrobutan (DMNB)|C2H12(NO2)2| 176 | 0,1 para-mononitrotoluen (p-MNT) |C7H7NO2 | 137 | 0,5 orto-mononitrotoluen (o-MNT) |C7H7NO2 | 137 | 0,5 ------------------------------------------------------------------------ Orice explozibil care, în urma fabricării, conţine oricare dintre agenţii de detecţie descrişi mai sus, dar la un nivel minim de concentraţie cerut, va trebui să fie marcat în mod corespunzător.