Convenţia din 11.04.97 cu privire la recunoaşterea calificărilor din învăţămîntul superior în regiunea Europeană

Notă: Ratificată prin Hot. Parl. nr.465-XIV din 25.06.99 Convenţie cu privire la recunoaşterea calificărilor din învăţămîntul superior în regiunea Europeană* din 11.04.97 * * * Publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 2001, volumul 27, pag.69 ------------------ *În vigoare pentru Republica Moldova din 1 noiembrie 1999. Adoptată la Lisabona, la 11 aprilie 1997. Statele participante la această Convenţie, denumite în continuare "Părţi", conştientizînd faptul că dreptul la studii este unul dintre drepturile inalienabile ale omului şi că studiile superioare, fiind indispensabile acumulării şi aprofundării cunoştinţelor, constituie o importantă achiziţie culturală şi ştiinţifică atît pentru fiecare individ cît şi pentru societate, reconsiderînd importanţa vitală a studiilor superioare pentru procesul de promovare a păcii, înţelegerii şi toleranţei între oameni şi naţiuni şi pentru crearea unui climat benefic de încredere reciprocă, convinse că marea diversitate a sistemelor de invăţămînt din arealul european reflectă diversitatea culturală, socială, politică, filosofică, confesională şi economică a acestuia, şi că ea reprezintă un patrimoniu de excepţie, care trebuie păstrat şi valorificat integral, dorind să acorde tuturor locuitorilor acestui areal şanse egale pentru a beneficia pe deplin de acest patrimoniu bogat prin facilitarea accesului cetăţenilor fiecărui stat şi al studenţilor din instituţiile de învăţămînt ale fiecărei Părţi la resursele de învăţămînt ale celorlalte Părţi şi, mai ales, încurajînd eforturile lor de a-şi continua studiile sau de a-şi completa o etapă de studii în instituţiile de învăţămînt superior ale celorlalte Părţi, avînd în vedere că recunoaşterea studiilor, certificatelor, diplomelor şi gradelor obţinute într-o altă ţară a arealului european reprezintă o măsură esenţială în promovarea mobilităţii academice între Părţi, acordînd o mare importanţă principiului autonomiei instituţionale şi conştientizînd necesitatea de a susţine şi de a proteja acest principiu, convinse că recunoaşterea echitabilă a calificărilor este un element-cheie al dreptului la educaţie şi o responsabilitate a societăţii, ţinînd cont de prevederile convenţiilor Consiliului Europei şi UNESCO cu privire la recunoaşterea academică în Europa: Convenţia europeană cu privire la echivalarea diplomelor care permit accesul în universităţi (1953, ETS 15) şi Protocolul adiţional (1964, ETS 49); Convenţia europeană cu privire la echivalarea perioadelor de studii universitare (1959, ETS 21); Convenţia europeană cu privire la recunoaşterea academică a titlurilor universitare (1959, ETS 32); Convenţia cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi titlurilor universitare din statele arealului european (1979); Convenţia europeană cu privire la echivalarea generală a perioadelor de studii universitare (1990, ETS 138), ţinînd cont de Convenţia internaţională cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi gradelor, ce ţin de învăţămîntul superior al statelor arabe şi europene riverane Mării Mediterane (1976), adoptată în cadrul UNESCO, în special de dispoziţiile vizînd recunoaşterea academică în Europa, specificînd că această Convenţie trebuie realizată în lumina convenţiilor UNESCO şi a recomandărilor internaţionale referitoare la alte regiuni ale lumii şi reiterînd necesitatea optimizării schimbului de informaţii între aceste regiuni, conştientizînd că multitudinea schimbărilor care au survenit în învăţămîntul superior din momentul acceptării sus-numitelor convenţii la nivelul întregului areal european a condiţionat creşterea considerabilă a diversificării între sistemele naţionale de învăţămînt superior, comportînd necesitatea de a reflecta aceste schimbări în cadrul legislativ şi practica lor juridică, ţinînd cont de imperativul găsirii unor soluţii comune pentru problemele recunoaşterii academice valabile pentru întreg arealul european, conştiente de necesitatea de a îmbunătăţi practica curentă de recunoaştere şi de a o face mai transparentă şi mai adaptată la situaţia curentă a învăţămîntului superior în regiunea europeană, reiterînd semnificaţia pozitivă a unei convenţii elaborate şi adoptate sub egida Consiliului Europei şi UNESCO, care să asigure un cadru pertinent dezvoltării ulterioare a practicilor de recunoaştere din Europa, relevînd importanţa perfecţionării continue a mecanismelor de realizare în practică a principiilor şi prevederilor acestei Convenţii, au convenit următoarele: SECŢIUNEA I DEFINIŢII Articolul 1 Pentru scopurile prezentei Convenţii, termenii utilizaţi mai jos desemnează: accesul la învăţămîntul superior - dreptul pretendenţilor competenţi de a solicita să fie luaţi în considerare la admiterea în învăţămîntul superior; admiterea la studii în instituţiile şi programele învăţămîntului superior - actul sau sistemul care permite solicitanţilor competenţi să-şi continue studiile superioare la o anumită instituţie şi/sau în cadrul unui anumit program; evaluarea instituţiilor şi programelor - procesul stabilirii calităţii educaţionale a unei instituţii de învăţămînt superior sau a unei programe; evaluarea calificărilor (titlurilor) individuale - aprecierea sau evaluarea în formă scrisă de către o autoritate competentă a calificărilor (titlurilor universitare) acordate în străinătate unei persoane: autoritatea competentă de recunoaştere - autoritatea oficială abilitată să ia deciziile corespunzătoare în materie de echivalare a calificărilor acordate în stăinătate; învăţămîntul superior - toate tipurile de studii sau ansamblul cursurilor de învăţămînt, în cadrul cărora sunt pregătiţi specialişti în domeniu sau specialişti pentru cercetări la nivel postsecundar, care sunt recunoscute de autorităţile desemnate ale unei Părţi ca aparţinînd de sistemul învăţămîntului superior; instituţia de învăţămînt superior - o instituţie, care asigură instruirea în cadrul învăţămîntului superior şi este recunoscută de către autorităţile competente ale unei Părţi drept o componentă a sistemului ei de învăţămînt superior; programă de învăţămînt superior - cursul de studii, care este recunoscut de autorităţile competente ale uneia dintre Părţi ca aparţinînd de sistemul învăţămîntului superior şi a cărui promovare îi asigură studentului o calificare de studii superioare; perioadă de studii - orice componenţă a unei programe de învăţămînt superior, care a fost evaluată şi documentată şi care garantează, chiar şi în cazul cînd nu este o programă completă de studii, o acumulare semnificativă de cunoştinţe şi abilităţi; calificare: a) calificare de studii superioare - orice grad, diplomă sau orice alt certificat emis de o autoritate competentă, care atestă promovarea cu succes a unei programe de învăţămînt superior; b) calificare care permite accesul la învăţămîntul superior - orice diplomă sau certificat emis de o autoritate competentă care atestă promovarea cu succes a unei programe de învăţămînt şi acordă titularului dreptul de a fi luat în considerare la admiterea în învăţămîntul superior (vezi definiţia accesului la studii); recunoaşterea - un aviz formal emis de o autoritate competentă asupra valorii unei calificări profesioniste, obţinute în străinătate, în aspectul accesului deţinătorului la învăţămînt sau al încadrării lui în cîmpul muncii; cerinţe: a) cerinţe generale - condiţiile care trebuie respectate integral pentru a avea acces la învăţămîntul superior sau la un anumit nivel al acestuia, sau pentru conferirea unui titlu universitar (grad de calificare), stabilit în domeniul învăţămîntului superior; b) cerinţe specifice - condiţiile care trebuie respectate integral, în plus la cerinţele generale, pentru obţinerea admiterii la un program de învăţămînt superior sau pentru conferirea unei calificări specifice într-un domeniu de studii aparte. SECŢIUNEA II COMPETENŢELE AUTORITĂŢILOR Articolul II.1 1) Dacă autorităţile centrale ale unei Părţi sunt competente să ia decizii în ceea ce priveşte recunoaşterea, atunci această Parte va dispune neîntîrziat reorientarea activităţii lor conform dispoziţiilor prezentei Convenţii şi va lua măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora în teritoriul său. Dacă competenţa de a adopta decizii în problemele recunoaşterii este delegată altor autorităţi ale unei Părţi, această Parte va depune la depozitar, în momentul semnării sau în cadrul procedurii de depunere a instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau oricînd după aceasta, o declaraţie succintă despre autoritatea împuternicită sau situaţia creată. În atare cazuri, autorităţile desemnate vor lua măsurile necesare pentru împlementarea prevederilor acestei Convenţii. 2) Dacă competenţa de a lua decizii în problemele recunoaşterii este delegată anumitor instituţii sau altor entităţi ale învăţămîntului superior, fiecare Parte, în funcţie de structura sau situaţia creată în sfera didactică, va transmite textul acestei Convenţii instituţiilor sau entităţilor respective şi va face tot posibilul pentru a încuraja aprecierea favorabilă şi aplicarea prevederilor acestei Convenţii. 3) Părţile se obligă să aplice prevederile paragrafelor 1) şi 2) ale acestui articol mutatis mutandis, ca subarticole ale acestei Convenţii. Articolul II.2 La momentul semnării sau în cadrul depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau oricînd după aceasta, fiecare stat, Sfîntul Scaun sau Comunitatea Europeană trebuie să informeze depozitarul acestei Convenţii despre autorităţile, pe care le-au desemnat să ia decizii de diferite niveluri în problemele de recunoaştere. Articolul II.3 Nici una dintre dispoziţiile acestei Convenţii nu va fi considerată susceptibilă să prejudicieze alte prevederi mai favorabile vizînd recunoaşterea calificărilor (titlurilor universitare) acordate de una dintre Părţi, conţinute într-un tratat semnat sau care urmează să fie încheiat ori al cărui membru este sau va deveni curînd una dintre Părţi. SECŢIUNEA III PRINCIPIILE DE BAZĂ ÎN EVALUAREA CALIFICĂRILOR Articolul III.1 1) Titularilor de calificări ai uneia dintre Părţi li se va asigura accesul adecvat, solicitat prin depunerea cererii respective în autoritatea competentă, la aprecierea acestor calificări. 2) Nu se va face nici o discriminare pe motive de sex, rasă, culoare infirmitate, limbă, religie, convingeri politice sau alte opinii, origine etnică sau socială, avere, naştere, asocierea cu o minoritate naţională ori pe alte criterii, sau în raport cu alte circumstanţe, care nu sunt legate de meritele în domeniul calificării pentru care se face recunoaşterea. Pentru a asigura integral acest drept, fiecare dintre Părţi se obligă să creeze toate premisele necesare pentru evaluarea calificării exclusiv în baza cunoştinţelor şi abilităţilor acumulate. Articolul III.2 Fiecare dintre Părţi trebuie să se asigure, că procedurile şi criteriile folosite la evaluarea şi recunoaşterea calificărilor sunt transparente, coerente şi fundamentale. Articolul III.3 1) Deciziile de recunoaştere vor fi luate în baza informaţiei, ce ţine de calificările pentur care se efectuează recunoaşterea. 2) În primă instanţă, responsabilitatea pentru autenticitatea datelor prezentate îi revine pretendentului, care are obligaţiunea să le furnizeze în termeni utili şi cu bună credinţă. 3) Indiferent de responsabilitatea pretendentului, instituţiile care au emis calificările respective sunt obligate să furnizeze, la cererea pretendentului şi în limite rezonabile, informaţii relevante către titularul calificării, instituţia sau autorităţile competente ale ţării, în care se efectuează recunoaşterea. 4) Părţile vor instructa şi vor încuraja toate instituţiile din sistemele lor de învăţămînt în ceea ce priveşte examinarea oricărei cereri rezonabile în vederea furnizării informaţiilor pentru aprecierea calificărilor obţinute la instituţiile respective. 5) Responsabilitatea de a demonstra, că cererea de recunoaştere nu satisface deplin cerinţele relevante, cade în seama autorităţii care efectuează evaluarea. Articolul III.4 Pentru a facilita recunoaşterea calificărilor, fiecare Parte se va asigura că informaţiile furnizate despre propriul sistem de învăţămînt sunt autentice şi exacte. Articolul III.5 Deciziile de recunoaştere vor fi adoptate în termenele rezonabile, specificate de către autorităţile competente de recunoaştere. Examinarea cererilor de evaluare începe din data depunerii tuturor informaţiilor necesare pentru recunoaştere. În cazul respingerii cererii de recunoaştere, în răspuns se vor însera motivele refuzului şi se vor furniza informaţiile privind eventualele măsuri care pot fi luate de către pretendent pentru a obţine ulterior recunoaşterea. În situaţia cînd calificarea nu a fost recunoscută sau cînd nu s-a luat nici o altă decizie, pretendentului i se va oferi posibilitatea de a face apel într-un timp util. SECŢIUNEA IV RECUNOAŞTEREA CALIFICĂRILOR CARE PERMIT ACCESUL LA ÎNVĂŢĂMÎNTUL SUPERIOR Articolul IV.1 În scopul asigurării accesului la programele sistemului lor de învăţămînt, fiecare dintre Părţi va recunoaşte calificările, acordate de alte Părţi, care corespund cerinţelor generale pentru accesul la învăţămîntul superior al acestor Părţi, cu excepţia cazurilor cînd există evidente diferenţe substanţiale dintre cerinţele generale de acces ale Părţii, care a acordat calificarea, şi cerinţele părţii, în care este examinată cererea de evaluare a acestei calificări. Articolul IV.2 În caz contrar, va fi suficient ca una dintre Părţi să dea titularului unei calificări, acordate de către o Parte, posibilitatea de a obţine evaluarea calificării în baza cererii, prevederile articolului IV.1 urmînd să fie aplicate acestui caz mutatis mutandis. Articolul IV.3 Dacă o calificare permite în teritoriul Părţii, în care a fost obţinută, accesul numai la unele tipuri specifice de instituţii sau programe de învăţămînt superior, atunci o altă Parte va permite titularilor unor atare calificări accesul la programele şi instituţiile specifice similare din cadrul sistemului său de învăţămînt superior, cu excepţia cazurilor cînd poate fi demonstrată existenţa unor diferenţe substanţiale între cerinţele de acces ale Părţii, care a acordat calificarea, şi cerinţele Părţii, în care este evaluată această calificare. Articolul IV.4 Dacă, pe lîngă cerinţele generale de acces, admiterea la studii în cadrul unei programe de învăţămînt superior se face în funcţie de satisfacerea unor cerinţe suplimentare, atunci autorităţile competente ale Părţii interesate pot impune titularilor de calificări obţinute în teritoriul altor Părţi cerinţe suplimentare sau pot aprecia dacă pretendenţii cu calificării obţinute în teritoriul altor Părţi corespund cerinţelor exhivalente. Articolul IV.5 Dacă în teritoriul în care au fost obţinute atestatele şcolare permit accesul la învăţămîntul superior numai cu condiţia unei examinări de calificare suplimentare în calitate de premisă pentru acces, atunci celelalte Părţi îşi pot condiţiona accesul în baza acestor cerinţe sau pot oferi o alternativă pentru satisfacerea acestor cerinţe suplimentare derivînd din propriile sisteme de învăţămînt. Orice stat, Sfîntul Scaun sau Comunitatea Europeană va anunţa depozitarul, la momentul semnării sau în cadrul depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau în orice alt moment după aceasta, că se oferă să aplice prevederile acestui articol, specificînd Părţile faţă de care le va aplica şi motivele pentru aceasta. Articolul IV.6 Fără a afecta într-un careva mod prevederile articoleler IV.1, IV.2, IV.3, IV.4 şi IV.5, admiterea într-o instituţie de învăţămînt superior sau accesul la o programă din cadrul unor atare instituţii pot fi limitate sau acceptate pe bază de concurs. În cazurile cînd admiterea într-o instituţie şi/sau accesul la o programă din învăţămîntul superior se efectuează pe bază de concurs, procedurile de admitere vor conţine evaluarea calificărilor obţinute în străinătate potrivit principiilor de echitate şi vor exclude orice discriminare, specificată în Secţiunea a III-a a prezentei convenţii. Articolul IV.7 Fără a prejudicia într-un careva mod prevederile articolelor IV.1, IV.2, IV.3, IV.4 şi IV.5, admiterea la o instituţie de învăţămînt superior poate fi condiţionată de demonstrarea de către pretendent a unei competenţe suficiente în materie de limba (sau limbile) de predare din instituţia respectivă, sau în materie de alte limbi specificate. Articolul IV.8 Pe teritoriile Părţilor, în care accesul la învăţămîntul superior are loc în baza unor calificări netradiţionale, calificările similare obţinute pe teritoriul altor Părţi vor fi evaluate în acelaşi mod ca şi calificările obţinute de naţionalii Părţii, în care este solicitată recunoaşterea. Articolul IV.9 Pentru admiterea la cursurile învăţămîntului superior, fiecare Parte poate să recunoască în teritoriul său calificările acordate de către instituţiile de învăţămînt străine, prevalîndu-se în acest scop de cerinţele specifice ale legislaţiei sale naţionale sau de prevederile acordurilor încheiate cu Partea, în al cărui teritoriul se află instituţiile respective. SECŢIUNEA V RECUNOAŞTEREA PERIOADELOR DE STUDII Articolul V.1 Fiecare dintre Părţi se obligă să recunoască perioadele de studii încheiate în cadrul unei programe de învăţămînt superior în teritoriul altei Părţi. Această recunoaştere va cuprinde perioadele de studii efectuate în vederea finalizării unei programe de studii superioare în teritoriul Părţii, în care se efectuează recunoaşterea, cu excepţia cazurilor cînd se va demonstra existenţa unor diferenţe substanţiale între perioadele studiilor încheiate în teritoriul altei Părţi şi durata studiilor superioare din teritoriul Părţii, în care se examinează cererea. Articolul V.2 O alternativă ar fi ca oricare dintre Părţi să acorde unei persoane, care şi-a încheiat o perioadă de studii în cadrul unei programe de învăţămînt în teritoriul altei Părţi, posibilitatea de a obţine evaluarea acestei perioade de studii în baza cererii acesteia, prevederile articolului V.1 aplicîndu-se în acest caz mutatis mutandis. Articolul V.3 În particular, fiecare dintre Părţi se obligă să faciliteze recunoaşterea perioadelor de studii în cazurile cînd: a) a existat un acord anterior, pe de o parte, între instituţiile de învăţămînt superior sau autorităţile competente, sub egida cărora au fost promovate respectivele perioade de studii, iar pe de altă parte - între instituţiile de învăţămînt superor sau autorităţile competente responsabile de recunoaşterea respectivelor perioade de studii; şi b) instiuţiile de învăţămînt superior, în cadrul cărora a fost încheiată perioada de studii, au emis certificatul privind rezultatele academice, care atestă faptul că studentul a satisfăcut cu succes exigenţele perioadei de studii în cauză. SECŢIUNEA VI RECUNOAŞTEREA CALIFICĂRILOR ÎNVĂŢĂMÎNTULUI SUPERIOR Articolul VI.1 Avînd în vedere că decizia de recunoaştere se bazează pe cunoştinţele şi abilităţile solicitantului, confirmate prin actul de calificare al unei instituţii de învăţămînt superior, fiecare dintre Părţi se obligă să recunoască calificările învăţămîntului superior conferite de către alte Părţi, cu excepţia cazurilor cînd între calificările supuse evaluării şi calificările similare, acordate în teritoriul Părţii în care se efectuează recunoaşterea, există diferenţe substanţiale, care pot fi demonstrate. Articolul VI.2 O alternativă ar fi ca Părţile să acorde titularului calificării de studii superioare, emise în teritoriul altei Părţi, posibilitatea de a obţine evaluarea acesteia în baza cererii titularului, prevederile articolului VI.1 aplicîndu-se în acest caz mutatis mutandis. Articolul VI.3 Recunoaşterea în teritoriul unei Părţi a unei calificări acordate solicitantului în teritoriul altei Părţi va avea cel puţin una din următoarele consecinţe: a) asigurarea accesului la următoarea etapă a învăţămîntului superior, inclusiv examinarea relevantă şi/sau pregătirea pentru doctorat, în aceleaşi condiţii ca şi naţionalii Părţii, în care a fost recunoscută calificarea; b) folosirea unui titlu academic, care este subiectul actelor legislative şi normative ale Părţii, unde a fost efectuată recunoaşterea sau cade sub jurisdicţia acesteia. În plus, recunoaşterea îi poate facilita titularului respectivei calificări accesul pe piaţa muncii în conformitate cu actele legislative şi normative ale Părţii, în care a fost efectuată recunoaşterea sau cu jurisdicţia acesteia. Articolul VI.4 Echivalarea în teritoriul unei Părţi a unei calificări din învăţămîntul superior acordate în teritoriul altei Părţi poate avea forma de: a) recomandare în scopuri generale de angajare în cîmpul muncii; b) recomandare pentru o instituţie de învăţămînt în scopul admiterii la studii în cadrul programelor acesteia; c) recomandare pentru orice altă autoritate competentă de recunoaştere. Articolul VI.5 Fiecare Parte poate recunoaşte calificările învăţămîntului superior (titlurile universitare), acordate de instituţiile de învăţămînt străine drept valabile în teritoriul său, prevalîndu-se de cerinţele legislaţiei sale naţionale sau de acordurile încheite cu Partea, în care funcţionează aceste instituţii de învăţîmînt. SECŢIUNEA VII RECUNOAŞTEREA CALIFICĂRILOR OBŢINUTE DE REFUGIAŢI, PERSOANELE STRĂMUTATE ŞI PERSOANELE ASIMILATE REFUGIAŢILOR Articolul VII Fiecare dintre Părţi va întreprinde, în cadrul sistemului său de învăţămînt, toate măsurile oportune şi rezonabile, în conformitate cu prevederile sale constituţionale, legislative şi normative, pentru elaborarea unor proceduri echitabile şi prompte de evaluare a calificărilor refugiaţilor, persoanelor strămutate şi persoanelor asimilate refugiaţilor, în cazul cînd aceştia întrunesc şi cerinţele relevante, care să le permită accesul la admiterea în învăţămîntul superior, la continuarea studiilor superioare sau la încadrarea în cîmpul muncii, chiar dacă calificările acestora, obţinute în teritoriul uneia dintre Părţi, nu vor putea fi demonstrate prin dovezi documentate. SECŢIUNEA VIII INFORMAŢII DESPRE EVALUAREA INSTITUŢIILOR ŞI PROGRAMELOR DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR Articolul VIII.1 Fiecare Parte se obligă să furnizeze informaţia adecvată despre fiece instituţie din sistemul ei de învăţămînt superior sau despre fiece programă derulată sub egida unor asemenea instituţii. Această informaţie urmează să fie prezentată într-un asemenea racursiu, care ar permite autorităţilor competente ale altor Părţi să stabilească, dacă calitatea calificărilor acordate de aceste instituţii ar justifica recunoaşterea lor în teritoriul Părţilor, în care este solicitată. Informaţia respectivă va avea următorul conţinut: a) în cazul cînd Părţile dispun de un sistem oficial de evaluare a instituţiilor şi programelor de învăţămînt superior, informaţia va cuprinde date despre metodele şi rezultatele evaluării, standardele de calitate specifice fiecărui tip de instituţie acreditată în învăţămîntul superior; b) în cazul cînd Părţile nu dispun de un sisitem oficial de evaluare a instituţiilor şi programelor de învăţăîmînt superior, informaţia va include date despre recunoaşterea diferitelor calificări, evaluarea cărora a fost efectuată în cadrul diferitelor instituţii sau programe de învăţămînt superior din sistemul lor de învăţămînt superior. Articolul VIII.2 Fiecare dintre Părţi se obligă să creeze premisele necesare pentru elaborarea, actualizarea şi furnizarea: a) unui raport asupra tuturor tipurilor de instituţii din cadrul sistemului ei de învăţămînt superior, specificînd caracteristicile esenţiale ale fiecărui tip de instituţii; b) unei liste a instituţiilor publice şi private din sistemul învăţămîntului ei superior, cu indicarea competenţei acestora de a acorda diverse calificări de diferite tipuri şi cerinţele necesare pentru asigurarea accesului la fiecare tip de instituţie sau program; c) descrierii cursurilor şi programelor de învăţămînt superior; d) unei liste cu instituţiile de învăţămînt, aflate în afara teritoriului Părţii, dar considerate părţi componente ale sistemului ei de învăţămînt superior. SECŢIUNEA IX INFORMAŢIA VIZÎND RECUNOAŞTEREA Articolul IX.1 Pentru a facilita recunoaşterea calificărilor acordate în învăţămîntul lor superior, Părţile se obligă să instituie sisteme transparente pentru descrierea completă a calificărilor obţinute. Articolul IX.2 1) Conştientizînd necesitatea unei informaţii relevante, precise şi de ultimă oră, fiecare dintre Părţi va crea şi va organiza funcţionarea unui centru naţional informaţional, notificînd depozitarului înfiinţarea acestuia sau orice alte schimbări, care îl vizează. 2) Centrul naţional informaţional al fiecărei Părţi: a) va facilita accesul la informaţiile precise şi autentice vizînd sistemul învăţămîntului superior din ţara, în care se află; b) va facilita accesul la datele despre sistemele de învăţămînt superior ale altor Părţi; c) va oferi recomandări şi informaţii în cazurile ce ţin de evaluarea sau recunoaşterea calificărilor potrivit actelor legislative şi normative naţionale. 3) Fiecare centru naţional informaţional va avea la dispoziţia sa mijloacele necesare pentru a-şi achita în mod onorabil atribuţiile încredinţate. Articolul IX.3 În certificarea calificărilor, acordate de instituţiile de învăţămînt superior, Părţile vor promova, prin centrele lor naţionale informaţionale sau prin alte mijloace, folosirea anexei la diplomă recomandată de UNESCO/Consiliul Europei sau a altor documente comparabile cu acestea. SECŢIUNEA X MECAMISMELE DE IMPLEMENTARE Articolul X.1 Următoarele structuri vor supraveghea, vor promova şi vor facilita implementarea acestei Convenţii: a) Comitetul Convenţiei cu privire la recunoaşterea calificărilor învăţămîntului superior în arealul european; b) Reţeaua Europeană a centrelor informaţionale privind recunoaşterea şi mobilitatea academică (reţeaua ENIC), creată prin decizia Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei din 9 iunie 1994 şi a Comitetului Regional UNESCO pentru Europa din 18 iunie 1994. Articolul X.2 1) Comitetul Convenţiei cu privire la recunoaşterea calificărilor învăţămîntului superior în arealul european, denumit în continuare Comitetul, este creat din reprezentanţi ai fiecărei Părţi. 2) În cadrul articolului X.2 terminul Parte nu va fi aplicat Comunităţii Europen. 3) Statele menţionate în articolul XI.1.1 şi Sfîntul Scaun, în cazul cînd nu sunt membre ale acestei Convenţii, Comunitatea Europeană şi preşedintele reţelei ENIC pot participa la şedinţele Comitetului în calitate de observatori. Reprezentanţii organizaţiilor guvernamentale sau nonguvernamentale, care activează în domeniul recunoaşterii calificărilor în sfera învăţămîntului superior religios, pot fi, de asemenea, invitaţi să asiste la şedinţe în calitate de observatori. 4) Preşedintele Comitetului Regional UNESCO pentru aplicarea Convenţiei cu privire la recunoaşterea calificărilor învăţămîntului superior în arealul european va fi invitat să asiste la şedinţă în calitate de observator. 5) Comitetul va promova aplicarea prezentei Convenţii şi va supraveghea implementarea acesteia. În atare scopuri, Comitetul poate adopta cu o mjoritate din voturile Părţilor recomandări, declaraţii, anexe şi modele practice pentru a ghida autorităţile competente ale Părţilor în cadrul implementării Convenţiei şi evaluării cererilor de recunoaştere a calificărilor învăţămîntului superior. Părţile vor depune toate eforturile pentru a aplica, a aduce la cunoştinţa autorităţilor competente şi a încuraja folosirea acestor recomandări, fără să fie limitate de ele. Înainte de a-şi adopta deciziile, Comitetul va cere părerea reţelei ENIC. 6) Comitetul va face rapoarte structurilor relevante ale Consiliului Europei şi UNESCO. 7) Comitetul va menţine legături cu Comitetul Regional UNESCO pentru aplicarea convenţiei de recunoaştere a studiilor, diplomelor şi gradelor învăţămîntului superior, adoptată sub auspiciile UNESCO. 8) Cvorumul pentru deliberări va fi constituit de majoritatea reprezentanţilor Părţilor. 9) Comitetul îşi va adopta Regulamentul său. O şedinţă ordinară va fi ţinută cel puţin o dată în trei ani. Prima şedinţă a Comitetului va avea loc într-o perioadă de un an din data adoptării prezentei convenţii. 10) Serviciul de secretariat al Comitetului va fi încredinţat Secretarului general al Consiliului Europei şi Directorului general al UNESCO. Articolul X.3 1) Fiecare dintre Părţi îşi va desemna centrul său informaţional naţional în calitate de membru al Reţelei Europene a centrelor informaţionale naţionale de recunoaştere şi mobilitate academică (reţeaua ENIC), în condiţiile specificate în articolul IX.2. În cazul cînd aceeaşi Parte va dispune de cîteva centre informaţionale, ele vor deveni membre ale reţelei, dispunînd, însă, în cadrul acesteia doar de un singur vot. 2) Reţeaua ENIC, structura căreia este constituită din totalitatea centrelor informaţionale naţionale, va acorda asistenţa necesară şi va susţine implementarea acestei Convenţii de către autorităţile competente naţionale. Convocarea şedinţei sale plenare va avea loc cel puţin o dată pe an. Preşedintele şi conducerea reţelei ENIC vor fi aleşi în conformitate cu prevederile statutare. 3) Serviciul de secretariat al reţelei va fi încredinţat Secretarului general al Consiliului Europei şi Directorului general al UNESCO. 4) Prin intermediul reţelei ENIC, Părţile vor coopera cu centrele informaţionale naţionale ale altor Părţi, mai ales abilitîndu-şi centrele informaţionale să colecteze toate informaţiile disponibile, ce ţin de recunoaşterea şi mobilitatea academică. SECŢIUNEA XI DISPOZIŢII FINALE Articolul XI.1 Prezenta Convenţie este deschisă pentru semnare: 1. a) statelor membre ale Consiliului Europei; b) statelor membre din Regiunea Europeană a UNESCO; c) oricărui alt semnatar, Stat contractant sau parte la Convenţia culturală europeană a consiliului Europei şi/sau a Convenţiei UNESCO privind recunoaşterea studiilor şi diplomelor cu privire la învăţămîntul superior din statele regiunii europene care au fost invitate să participe la Conferinţa diplomatică pentru adoptarea prezentei Convenţii. 2. Aceste state şi Sfîntul Scaun pot să-şi exprime consimţămîntul de a fi legate prin: a) semnare fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau b) semnare supusă ratificării, acceptării sau aprobării, urmate de acceptare sau aprobare; sau c) aderare. 3. Semnarea va avea loc sub auspiciile unuia dintre depozitari. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la unul dintre depozitari. Articolul XI.2 Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unui termen de o lună după ce cinci State, dintre care trei state membre ale Consiliului Europe şi/sau a Regiunii Europene a UNESCO şi-au exprimat consimţămîntul lor de a fi legate prin Convenţie. Ea va intra în vigoare pentru fiecare alt stat în prima zi a lunii următoare după expirarea unei perioade de o lună din data în care şi/a exprimat consimţămîntul său de a fi legat prin Convenţie. Articolul XI.3 1. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, orice stat, altul decît cele menţionate în articolul XI.1, pot înainta o cerere de aderare la Convenţie. Toate cererile în acest sens urmează a fi comunicate unuia dintre depozitarei care le vor comunica Părţilor în termen de cel puţin trei luni înainte de convocarea reuniunii Comitetului Convenţiei cu privire la recunoaşterea calificărilor din învăţămîntul superior în regiunea europeană. De asemenea depozitarul va informa despre aceasta Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei şi Consiliul Executiv al UNESCO. 2. Decizia de a invita un stat care a înaintat o cerere de aderare la prezenta Convenţie se adoptă cu votul a două treimi a statelor Părţi. 3. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii Comunitatea Europeană poate să adere la ea, la cererea statelor sale membre adresată unuia dintre depozitari. Pentru aceste circumstanţe prevederile articolului XI.3.2 nu se aplică. 4. Pentru orice stat care va adera şi pentru Comunitatea Europeană, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unui termen de o lună din ziua depunerii instrumentului de aderare la unul dintre depozitari. Articolul XI.4 1. Părţile la prezenta Convenţie care sunt în acelaşi timp Părţi la una sau mai multe din Convenţiile ce urmează: - Convenţia Europeană cu privire la echivalarea diplomelor ce dau acces la universităţi (1953, ETS 15) şi Protocolul său adiţional (1964, ETS 49); - Convenţia Europeană cu privire la echivalarea perioadelor de studii universitare (1956, ETS 21); - Convenţia internaţională cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi gradelor de calificare în învăţămîntul superior în Statele arabe şi statele europene riverane Mării Mediterane (1976); - Convenţia Europeană privind recunoaşterea academică a calificărilor universitare (1959, ETS 32); - Convenţia cu privre la recunoaşterea studiilor şi diplomelor cu privire la învăţămîntul superior în Statele din Regiunea Europeană (1979); - Convenţia Europeană cu privire la echivalarea generală a perioadelor de studii universitare (1990, ETS 138), a) vor aplica în relaţiile sale reciproce prevederile prezentei Convenţii; b) vor continua să aplice Convenţiile menţionate mai sus la care ele sunt deja parte în relaţiile lor cu alte state Părţi la aceste Convenţii dar care nu sunt parte la prezenta Convenţie. 2. Părţile la prezenta Convenţie se angajează să se abţină de la acţiuni care ar genera calitatea de stat parte la Convenţiile menţionate în paragraful 1, la cele la care ele încă nu au devenit parte cu excepţia Convenţiei internaţionale cu privire la recunoaşterea studiilor diplomelor şi gradelor de calificare în învăţămîntul superior în Statele arabe şi statele europene riverne Mării Mediterane. Articolul XI.5 1) Orice stat poate specifica, la momentul semnării sau în cadrul procedurii de depunere a instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul sau teritoriile, în care va aplica această Convenţie. 2) Orice stat poate extinde aplicarea acestei Convenţii asupra altor teritorii, pe care le va specifica în declaraţia adresată ulterior depozitarului. Convenţia va intra în vigoare pe aceste teritorii în prima zi a lunii ce urmează după expirarea unei perioade de o lună din data primirii declaraţiei de către depozitar. 3) Orice declaraţie privind teritoriile specificate, făcută în conformitate cu cele două paragrafe precedente, poate fi retrasă printr-o notificare adresată depozitarului. Retragerea intră în vigoare din prima zi a lunii ce urmează după expirarea unei perioade de o lună din date primirii notificării de către depozitar. Articolul XI.6 1) Oricare dintre Părţi poate să renunţe în orice moment la prezenta Convenţie, adresînd în acest sens depozitarului o notificare. 2) Renunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează după expirarea unei perioade de douăsprezece luni din data primirii notificării de către depozitar. Renunţarea nu va afecta deciziile de recunoaştere, care au fost luate anterior în baza prevederilor prezentei Convenţii. 3) Anularea sau suspendarea prezentei Convenţii, ca o consecinţă a încălcării de către o Parte a unei prevederi esenţiale pentru realizarea scopurilor prezentei Convenţii, va fi examinată în raport cu dreptul internaţional. Articolul XI.7 1) Orice stat, Sfîntul Scaun sau Comunitatea Europeană pot declara, la momentul semnării sau în cadrul procedurii de depunere a instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, că îşi rezervă dreptul de a nu adera, totalmente sau parţial, la toate sau la unele din următoarele articole ale prezentei Convenţii: - Articolul IV.8 - articolul V.3 - articolul VI.3 - Articolul VIII.2 - Articolul IX.3. Alte rezerve nu se acceptă. 2) Oricare dintre Părţi, care şi-a rezervat dreptul de a nu adera la articolele sus-numite din paragraful precedent pot să şi-l retragă, completamente sau parţial, prin notificarea unuia dintre depozitari. Retragerea va deveni efectivă din data primirii notificării de către depozitar. 3) Dacă o Parte şi-a rezervat dreptul de a nu aplica unele dintre prevederile prezentei Convenţii, ea nu poate cere respectarea acestora de către o altă Parte; cu toate acestea, în condiţiile cînd neaderarea este parţială sau ţine de respectarea anumitor condiţii, Partea are dreptul să ceară respectarea prevederilor în aceeaşi măsură în care le respectă ea. Articolul XI.8 1) Amendamentele la prezenta Convenţie pot fi adoptate de Comitetul Convenţiei cu privire la recunoaşterea calificărilor învăţămîntului superior din arealul european prin votul majorităţii de două treimi ale Părţilor. Orice amendamente adoptate prin această procedură vor fi incluse în Protocolul la această Convenţie. În Protocol se vor specifica şi condiţiile de intrare în vigoare a amendamentelor, pentru care se va cere, eventual, acordul Părţilor. 2) Procedura menţionată în paragraful 1) nu poate fi aplicată proiectelor de amendamente pentru Secţiunea a III-a a prezentei Convenţii. 3) Oricare propunere de modificare a prezentei Convenţii va fi comunicată unuia dintre depozitari, care le va transmite spre examinare Părţilor cu cel puţin trei luni înainte de data şedinţei Comitetului. Depozitarul va informa, de asemenea, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei şi Comitetul Executiv al UNESCO. Articolul XI.9 1) Secretarul general al Consiliului Europei şi Directorul general al Organizaţiei pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a Naţiunilor Unite vor fi depozitarii prezentei Convenţii. 2) La depunerea unui act, a unei notificări sau comunicări depozitarul va informa atît Părţile acestei Convenţii, cît şi celelalte state membre ale Consiliului Europei şi/sau UNESCO din arealul european despre: a) orice semnătură; b) depunerea oricăror instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii, în concordanţă cu prevederile articolelor XI.2 şi XI.3.4; d) orice rezerve sau retragerea acestora, efectuate în conformitate cu prevederile articolului XI.7; e) denunţarea prezentei Convenţii,în conformitate cu articolul XI.6; f) orice declaraţii, efectuate în conformitate cu prevederile articolelor II.1 sau II.2; g) orice declaraţii, efectuate în conformitate cu prevederile articolului IV.5; h) orice cerere de aderare efectuată în conformitate cu dispoziţiile articolului XI.3; i) orice propuneri înaintate în conformitate cu prevederile articolului XI.3; j) orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la această Convenţie. 3) Depozitarul, care va primi o comunicare sau va face o notificare, va informa imediat despre acest lucru, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, pe ceilalţi depozitari. În cunoştinţă de cauză, subsemnaţii, fiind deplin autorizaţi în acest sens, am semnat această Convenţie. Adoptată la Lisabona, la 11 aprilie 1997, în limbile engleză, franceză, rusă şi spaniolă, cele patru texte avînd valoare egală, în două exemplare, dintre care unul va fi depus în arhivele Consiliului Europei, iar celălalt - în arhivele Organizaţiei pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a Naţiunilor Unite. Cîte o copie certificată se va transmite fiecăruia dintre statele menţionate la articolul XI.1, Sfîntului Scaun, Comunităţii Europene şi Secretariatului Naţiunilor Unite.